. Potentialul Turistic AL Romaniei Si Valorificarea Acestuia
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………….………..3
CAPITOL I TURISMUL. PIAȚA TURISTICĂ……………………………..4
1.1 CONCEPTE SI DEFINITII…………………………………………………………….4
1.1.1 Turism. Turist – definiții………………………………………………………………4
1.1.2 Scurt istoric……………………………………………..…………………………………………4
1.1.3 Abordari contemporane………………………………………………………………………6
1.2 FORME DE TURISM……………………………………………………………………………7
1.2.1 Clasificarea formelor de turism…………………….…………………..…………………..7
1.2.2 Forme moderne de turism………………………..…………………….…………………….8
1.2.2.1 Turismul de afaceri…………………………………….………………………….………..9
1.2.2.2 Turismul urban ……………………………..…………………………………………….11
1.2. 3 Turismul rural………………………………………..……………………..……………………..12
1.2.3.1 Definiții și concepte…………………………………………………….………………………13
1.2.3.2 Satul turistic.Activitațile de turism rural…….………………………………………14
1.2.3.3 Organizarea turismului rural…………..………………………..……………………14
1.3 PIAȚA TURISTICA…………..…………………………………………….…………….15
1.3.1 Caracteristici…………………..…………………………………………..…………………15
1.3.2 Cererea turistica……………..………………………………………….…………………16
1.3.3 0ferta turistica …………………………………………………………..…………………17
CAPITOL II PROGRAMUL DE MARKETING. PROMOVAREA.
SPECIFICUL ACESTOR ACTIVITĂȚI IN TURISM…………..18
2.1 PROGRAMUL – INSTRUMENT AL PLANIFICARII IN CADRUL
ACTIVITATII DE MARKETING……………………………………………………18
2.1.1 Planificarea activitații de marketing………………………………….………………….18
2.1.1.1 Nivelurile planificării……………………….…………………………………………..18
2.1.1.2 Misiunea firmei. Misiunea firmei de servicii..………………….…………………18
2.1.1.3 Obiectivele de marketing…………………….……………………………………………18
2.1.2 Materializarea procesului de planificare……………………………….…………………….19
2.1.2.1 Funcțiile planului de marketing…………….………………………..……………………19
2.1.2.2 Structura planului de marketing…………..…………………………..………………..20
2.1.3 Programul de marketing…………………………………………………..…………………..20
2.1.3.1 Tehnici folosite în programare………………………………………..…………………….21
2.2 SISTEMUL DE COMUNICATII AL INTREPRINDERII CU MEDIUL.
ACTIVITATEA DE PROMOVARE …………………………………………………22
2.2.1 Sistemul de comunicații al firmei……………….…………………………………………22
2.2.2 Locul promovarii în cadrul mixului de marketing..…………………………………..23
2.2.3 Mixul promoțional………………………………………………………………………….24
2.2.3.1 Publicitatea…………………………………………………………….…………………..24
2.2.3.2 Promovarea vânzarilor……….………………………………………………………..24
2.2.3.3 Relațiile publice………………….……………………………………..…………………..25
2.2.3.4 Utilizarea marcilor, foțele de vanzare și manifestarile promoționale….…..….25
2.3 SPECIFICUL ACTIVITATII DE MARKETING IN TURISM ………….………25
2.3. 1 Elementele care diferențiaza serviciile de bunurile fizice,
respectiv serviciile turistice de celelalte servicii…………………….………………….25
2.3.2 Mixul de marketing în turism…………………………………………..……………….26
2.3.2.1 Produsul…………………………………………………………………..…………………..26
2.3.2.2 Prețul…………………………………..………………………………….………………….27
2.3.2.3 Distribuția……………………………..………………………………………………………..28
2.3.3 Specificul promovarii in turism …………………………………………..………………….29
CAPITOL III POTENȚIALUL AGROTURISTIC DIN ROMÂNIA
ȘI VALORIFICAREA ACESTUIA……………………….…………31
3 1 SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII TURISMULUI
RURAL IN ROMANIA……………………………………………………..……….31
3.2. ASPECTE DIN EXPERIENȚA INTERNAȚIONALA IN DOMENIUL ORGANIZĂRII ȘI DEZVOLTARII TURISMULUI RURAL…………………………………32
3.2.1. Turismul rural din Austria……………………………………………..……………….32
3.2.2 Turismul rural în Franta …………………………………………………..………………….33
3.3 PRINCIPALELE ZONE AGROTURISTICE DIN ROMANIA. ………….…………34
3.3.1 Zona agroturistica Bran………….……………………………………….……………….34
3.3.1.1 Satul Bran. ……………………..………………………………………….…………………35
3.3.2 Zona agroturistică Maramureș…..……………………………………..……………….35
3.3.2.1 Satul Calinești…………………..………………………………………..……………….36
3.3.3 Zona agroturistica MarginimeaSibiului. ……………………………….…………………37
3.3.3.1 Satul Sibiel… ………………………….…………………………………………………..38
3.3.4 Zona agroturistica Muscel……………………………………………….……………….38
3.3.4.1 Satul Lerești…………………….………………………………………..………………..39
3.4 CEREREA TURISTICĂ DIN ROMÂNIA…………………………………………………..39
3.4.1 Fluxurile turistice internaționale spre România…………………………………………39
3.4.2 Cererea in turismul rural din România…..…………………………………………..42
3.5 PROMOVAREA ACTUALĂ A TURISMULUI RURAL
PE PIAȚA INTERNÂ ȘI INTERNAȚIONALĂ………………………………………42
CAPITOL IV PROGRAM DE PROMOVARE A TURISMULUI
RURAL DIN ROMÂNIA…….………………………………………….45
4.1 ANALIZA MEDIULUI INTERN ȘI EXTERN.. ………………………………………………..45
4.1.1 Analiza mediului intern.. ………………………………………………………..……………………45
4.1.2Analiza mediului extern…………………………………………………………..……………………46
4.1.2.1 Macromediul……………………………………………………………………………..46
4.1.2.2 Micromediul………………………………………………………………………………46
4.2 ANALIZA SWOT …………………………..……………………………………..……………….49
4.2.1 Analiza SWOT a potențialului turistic al României…..………………………………..49
4.2.2 Analiza SWOT a potențialului turistic rural al Româmei………………………………..50
4.3 OBIECTIVELE PROGRAMULUI…..……………………………………..…………..50
4.4 STRATEGIA DE PROMOVARE. …..…………………………………..………………51
4.5 PROGRAMUL DE PROMOVARE. ……………………………………………………..51
4.5.1 Utilizarea diagramei Gantt.. …………..……………………………….………………..53
4.5.2 Utilizarea metodelor PERT și CPM …..……………………………..………………..55
4.5.2.1 Stabilirea listei activitaților și evenimentelor.
Determinarea relațiilor dintre activitați..………………………………………….55
4.5.2.2 Estimarea timpului necesar pentru fiecare activitate……….……………………….56
4.5.2.3 Trasarea rețelei PERT. Stabilirea drumului critic …………….….…………………..56
4.6 BUGETUL……………………………………………………………………………..59
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….…………61
ANEXE……………………………………………………………………………………..62
Harta regiunilor.Harta judetelor…………………………………………………….62
Experienta ANTREC…………………………………………………………………63
Scopul ANTREC……………………………………………………………………64
Evenimente importante organizate de ANTREC…………………………………65
INTRODUCERE
Problema majoră a turismului rural nu este cea a "productiei", realizării sale, ci mai ales cea a comercializării.
Romania dispune în momentul de față de un potențial turistic (și mai ales agroturistic) foarte mare. Din păcate produsele turistice romanesti nu sunt bine cunoscute turistilor europeni.
Țara noastră suferă însă și de o imagine destul de defavorabila pe plan internațional, fapt ce se reflectă negativ asupra ofertei turistice românești.
In acest scop este imperios necesară realizarea unui program de promovare eficient, acesta urmând să facă cunoscută oferta agroturistica din România pe plan european și să o diferențieze de cea a concurenților, prezentând elementele de unicitate ale ei.
Promovarea turismului rural românesc s-a realizat pânâ în prezent sporadic,
acțiunile întreprinse neavând un caracter unitar.
Principalul promotor a fost ANTREC(Asociația Naționala de Turism Rural, Ecologic și Cultural) în colaborare cu Direcția de promovare in cadrul Ministerului Turismului.
Este necesară crearea unei imagini unitare pentru produsul agroturistic românesc, lucru realizabil printr-un program unitar de promovare coordonat de Ministerul Turismului (prin direcția sa de promovare) și ANTREC.
Lucrarea de fața își propune să prezinte un model prin care s-ar putea realiza un astfel de program.
In primul capitol al lucrării sunt prezentate elementele teoretice privind activitatea de programare în marketing și promovarea, ca o componentă a mixului de marketing.
De asemenea este prezentat turismul si piata turistica,concepte si forme de turism,organizarea si notiuni ale turismului rural.
In capitolul II sunt descrise elemente teoretice a activitatii de marketing cu precadere cele din turism,activitati de promovare,specificul promovarii in turism
In capitolul III este prezentată o situație actuală a turismului rural din România, o analiză a potențialului turistic, în comparație cu cel din țări cu tradiție in domeniu (Franța, Austria) dar și o analiză a cererii și a activitaților de promovare realizate până in prezent.
Ultimul capitol reprezintă un model de program de promovare a turismului
rural din România, un mod de a face cunoscută oferta turistică românească pe plan
internațional.
Un program eficient de promovare la nivel național al produsului turistic rural românesc, organizat de Ministerul Turismului în colaborare cu ANTREC și alte organizații din acest domeniu, ar putea să conducă la o mai bună valorificare a acestui potențial, la o dezvoltare a durabila a comunităților locale și, nu în ultimul rând, la o creștere a veniturilor României din activitatea turistică.
Satul românesc în general, și cel cu vocație turistică în special, reprezinta un produs inedit pentru piața internațională și chiar națională.
Satul turistic românesc își poate aduce contribuția la redescoperirea țării noastre ca posibilă destinație turistică. în cadrul satului românesc se găsesc o serie de resurse naturale și culturale, experiențe turistice unice, un bun raport preț/calitate și trăsături de specificitate și unicitate ale țării noastre: oamenii, cultura, geografia și topografia.
CAPITOLUL I
CONCEPTE ȘI DEFINIȚII
Primele încercări de definire a turismului apar în secolul al XIX-lea, odată cu cristalizarea lui ca un domeniu distinct de activitate. Evoluția turismului preț de un secol a fost relativ lentă. începând cu anii '60 și ca urmare a profundelor transformări din economi…………………………..………………….29
CAPITOL III POTENȚIALUL AGROTURISTIC DIN ROMÂNIA
ȘI VALORIFICAREA ACESTUIA……………………….…………31
3 1 SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII TURISMULUI
RURAL IN ROMANIA……………………………………………………..……….31
3.2. ASPECTE DIN EXPERIENȚA INTERNAȚIONALA IN DOMENIUL ORGANIZĂRII ȘI DEZVOLTARII TURISMULUI RURAL…………………………………32
3.2.1. Turismul rural din Austria……………………………………………..……………….32
3.2.2 Turismul rural în Franta …………………………………………………..………………….33
3.3 PRINCIPALELE ZONE AGROTURISTICE DIN ROMANIA. ………….…………34
3.3.1 Zona agroturistica Bran………….……………………………………….……………….34
3.3.1.1 Satul Bran. ……………………..………………………………………….…………………35
3.3.2 Zona agroturistică Maramureș…..……………………………………..……………….35
3.3.2.1 Satul Calinești…………………..………………………………………..……………….36
3.3.3 Zona agroturistica MarginimeaSibiului. ……………………………….…………………37
3.3.3.1 Satul Sibiel… ………………………….…………………………………………………..38
3.3.4 Zona agroturistica Muscel……………………………………………….……………….38
3.3.4.1 Satul Lerești…………………….………………………………………..………………..39
3.4 CEREREA TURISTICĂ DIN ROMÂNIA…………………………………………………..39
3.4.1 Fluxurile turistice internaționale spre România…………………………………………39
3.4.2 Cererea in turismul rural din România…..…………………………………………..42
3.5 PROMOVAREA ACTUALĂ A TURISMULUI RURAL
PE PIAȚA INTERNÂ ȘI INTERNAȚIONALĂ………………………………………42
CAPITOL IV PROGRAM DE PROMOVARE A TURISMULUI
RURAL DIN ROMÂNIA…….………………………………………….45
4.1 ANALIZA MEDIULUI INTERN ȘI EXTERN.. ………………………………………………..45
4.1.1 Analiza mediului intern.. ………………………………………………………..……………………45
4.1.2Analiza mediului extern…………………………………………………………..……………………46
4.1.2.1 Macromediul……………………………………………………………………………..46
4.1.2.2 Micromediul………………………………………………………………………………46
4.2 ANALIZA SWOT …………………………..……………………………………..……………….49
4.2.1 Analiza SWOT a potențialului turistic al României…..………………………………..49
4.2.2 Analiza SWOT a potențialului turistic rural al Româmei………………………………..50
4.3 OBIECTIVELE PROGRAMULUI…..……………………………………..…………..50
4.4 STRATEGIA DE PROMOVARE. …..…………………………………..………………51
4.5 PROGRAMUL DE PROMOVARE. ……………………………………………………..51
4.5.1 Utilizarea diagramei Gantt.. …………..……………………………….………………..53
4.5.2 Utilizarea metodelor PERT și CPM …..……………………………..………………..55
4.5.2.1 Stabilirea listei activitaților și evenimentelor.
Determinarea relațiilor dintre activitați..………………………………………….55
4.5.2.2 Estimarea timpului necesar pentru fiecare activitate……….……………………….56
4.5.2.3 Trasarea rețelei PERT. Stabilirea drumului critic …………….….…………………..56
4.6 BUGETUL……………………………………………………………………………..59
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….…………61
ANEXE……………………………………………………………………………………..62
Harta regiunilor.Harta judetelor…………………………………………………….62
Experienta ANTREC…………………………………………………………………63
Scopul ANTREC……………………………………………………………………64
Evenimente importante organizate de ANTREC…………………………………65
INTRODUCERE
Problema majoră a turismului rural nu este cea a "productiei", realizării sale, ci mai ales cea a comercializării.
Romania dispune în momentul de față de un potențial turistic (și mai ales agroturistic) foarte mare. Din păcate produsele turistice romanesti nu sunt bine cunoscute turistilor europeni.
Țara noastră suferă însă și de o imagine destul de defavorabila pe plan internațional, fapt ce se reflectă negativ asupra ofertei turistice românești.
In acest scop este imperios necesară realizarea unui program de promovare eficient, acesta urmând să facă cunoscută oferta agroturistica din România pe plan european și să o diferențieze de cea a concurenților, prezentând elementele de unicitate ale ei.
Promovarea turismului rural românesc s-a realizat pânâ în prezent sporadic,
acțiunile întreprinse neavând un caracter unitar.
Principalul promotor a fost ANTREC(Asociația Naționala de Turism Rural, Ecologic și Cultural) în colaborare cu Direcția de promovare in cadrul Ministerului Turismului.
Este necesară crearea unei imagini unitare pentru produsul agroturistic românesc, lucru realizabil printr-un program unitar de promovare coordonat de Ministerul Turismului (prin direcția sa de promovare) și ANTREC.
Lucrarea de fața își propune să prezinte un model prin care s-ar putea realiza un astfel de program.
In primul capitol al lucrării sunt prezentate elementele teoretice privind activitatea de programare în marketing și promovarea, ca o componentă a mixului de marketing.
De asemenea este prezentat turismul si piata turistica,concepte si forme de turism,organizarea si notiuni ale turismului rural.
In capitolul II sunt descrise elemente teoretice a activitatii de marketing cu precadere cele din turism,activitati de promovare,specificul promovarii in turism
In capitolul III este prezentată o situație actuală a turismului rural din România, o analiză a potențialului turistic, în comparație cu cel din țări cu tradiție in domeniu (Franța, Austria) dar și o analiză a cererii și a activitaților de promovare realizate până in prezent.
Ultimul capitol reprezintă un model de program de promovare a turismului
rural din România, un mod de a face cunoscută oferta turistică românească pe plan
internațional.
Un program eficient de promovare la nivel național al produsului turistic rural românesc, organizat de Ministerul Turismului în colaborare cu ANTREC și alte organizații din acest domeniu, ar putea să conducă la o mai bună valorificare a acestui potențial, la o dezvoltare a durabila a comunităților locale și, nu în ultimul rând, la o creștere a veniturilor României din activitatea turistică.
Satul românesc în general, și cel cu vocație turistică în special, reprezinta un produs inedit pentru piața internațională și chiar națională.
Satul turistic românesc își poate aduce contribuția la redescoperirea țării noastre ca posibilă destinație turistică. în cadrul satului românesc se găsesc o serie de resurse naturale și culturale, experiențe turistice unice, un bun raport preț/calitate și trăsături de specificitate și unicitate ale țării noastre: oamenii, cultura, geografia și topografia.
CAPITOLUL I
CONCEPTE ȘI DEFINIȚII
Primele încercări de definire a turismului apar în secolul al XIX-lea, odată cu cristalizarea lui ca un domeniu distinct de activitate. Evoluția turismului preț de un secol a fost relativ lentă. începând cu anii '60 și ca urmare a profundelor transformări din economia mondială de după cel de-al doilea război mondial, turismul cunoaște o expansiune deosebită, antrenând tot mai multe resurse, angrenând în mecanismele sale un număr tot mai mare de țări și organisme.
Turism. Turist – definitii
Din punct de vedere etimologic, cuvântul turism derivă din verbul englezesc to tour (a călători, a întreprinde un turneu prin). în limba franceză tourisme este considerat un anglicism, deși termenul tour – cu sensul de voiaj, periplu, tur, este mai vechi și provine din latinescul turnus.Conceptul de turism este definit în mai multe moduri de catre diverși teoreticieni.El este considerat in primul rând "o forma de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber"; el presupune "mișcarea temporară a oamenilor spre destinații situate în afara reședinței obișnuite și activitățile desfașurate în timpul petrecut la acele destinații"; de asemenea, în cele mai multe situații, el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate.
In cadrul Deciziei Comisiei Europene (9 decembrie 1998) pentru implementarea Directivei Consiliului Europei cu privire la colectarea datelor statistice din turism, apare următoarea definiție a turismului: activitatea persoanelor de a călători în afara mediului obișnuit pentru mai puțin de un an consecutiv în scop de loisir, afaceri etc.
Conform aceluiași document,excursionistul este definit ca orice persoană care călătorește între două sau mai multe țări sau între două sau mai multe locuri aflate în interiorul țării de reședințăVizitatorul este reprezentat de orice persoană care călătorește în alte locuri decât mediul său obișnuit pentru o perioadă mai mica de 12 luni consecutive și al cărui scop principal al călătoriei este altul decât cel de a exercita o activitate remunerată.Turistul este reprezentat de vizitatorii care petrec cel puțin o noapte într-o formă de cazare privată sau publică în locul/țaravizitat/vizitată.
Managementul în turism este un concept destul de vag, din moment ce consumatorul este considerat ca fiind "rege", dar managementul resurselor turistice este o sarcină esențiala în activitatea turistică.Turismul reprezintă, așadar, o activitate complexă, cu o multitudine de fațete, cu încărcătură economică semnificativă, poziționată la intersecția mai multor ramuri și sectoare din economie; toate acestea își găsesc reflectarea în varietatea punctelor de vedere cu privire la conținutul noțiunii de turism și a conceptelor adiacente.
1.1.2 Scurt istoric
Primele activități care se aseamănă cu actualul sens al turismului s-au manifestat pe la începutul secolului al XVII-lea in Europa. Cu toate acestea cuvântul turist este utilizat de abia la 1800. Consacrarea turismului ca activitate și evidențierea ca atare sunt localizate spre sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu exploatarea apelor termale în țările europene.
Primul document oficial care face referiri la activitatea hotelieră a apărut în Elveția în 1883 – Contribuții la o statistica a turismului scrisă de E. Guyer Freuler. Turismul este definit ca un "fenomen al timpurilor modeme, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumusețile naturii, rezultat al dezvoltării comertului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport".
Simultan sau ceva mai târziu, in țări ca Austria, Germania, Belgia, Spania,Franța, Italia, apar lucrari consacrate cercetări turismului ca fenomen, definirii sau evaluării lui, analizei impactului acestuia asupra economiei.
Dintre acestea se impune lucrarea profesorului belgian Ed. Picard Industria calatorului, în care turismul este înțeles ca ansamblul organismelor și funcțiilor acestora privite deopotrivă din punctul de vedere al celui care se deplasează, al călătorului propriu-zis, dar și al celor ce profită de pe urma cheltuielilor facute de acesta. 0 lucrare de referință este cea a profesorului englez F.W. Ogilvie, lucrare ce se constituie într-o amplă demonstrație a mecanismului formării cererii, lansând și primele elemente ale unei teorii a consumului turistic, teorie reluată și dezvoltată ulterior de K. Krapf.
Pe măsura trecerii anilor și amplificării călătoriilor, abordările fenomenului turistic au devenit tot mai numeroase, iar conținutul noțiunii de turism s-a îmbogațit, încercând să reflecte cât mai fidel complexitatea acestei activități. Unul dintre specialiștii consacrați în cercetarea fenomenului turistic, a cărui opinie a fost îmbrățișată de un număr mare de teoreticieni, este profesorul elvețian W. Hunzike.
El definește turismul prin "ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului de reședință, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare". Pe o poziție similară se situează și K. Krapf, ceea ce îi conduce pe cei doi autori la formularea unui punct de vedere comun și mai elaborat, dar care păstrează în esență, aceleași elemente.
Definiția propusă de K.Krapf și W. Hunzinker se constituie în literatura de specialitate ca un element de referință, fiind acceptată oficial, pe plan internațional.
Totuși această definiție a suscitat numeroas e controverse, fiind
considerată de unii specialiști ca fiind prea limitativă sau, de alții, prea generală.
In același spirit sunt formulate și definițiile mai recente ale turismului, definiții elaborate cu aportul unui număr larg de specialiști.
0 reflectare sugestivă a conținutului și complexității activității turistice poate fi redată astfel: "termenul de turism desemnează călătoriile de agrement, ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfașurarea acestui tip de calatorii, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor", sau turismul reprezintă "o latură a sectorului tertiar al economiei, unde activitatea prestată are ca scop organizarea și desfașurarea călătoriilor de agrement, recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni; include toate activitățile necesare satisfacerii nevoilor de consum și servicii ale turiștilor"
Turismul își lărgește continuu sfera de activitate, imprimând definițiilor un caracter limitat. în aceste condiții, noțiunea de turism trebuie permanent actualizată,adaptată schimbărilor, confruntata și corelata cu activitatea practică, cu celelalte componente ale economiei.
Și în privința noțiunii de turist, în literatura de specialitate există o diversitate de opinii. Pot fi citate în acest sens, punctele de vedere exprimate de F.W. Ogilvie,care includea în categoria turiștilor toate persoanele care îndeplinesc simultan două condiții: se află în locuri îndepărtate de case pentru mai puțin de un an și cheltuiesc bani în locurile respective fară să-i câștige acolo sau de A. J. Norval, după care turistul este acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decât a-și stabili o reședința permanentă sau pentru afaceri și care cheltuie în țara în care se află temporar banii câștigați în altă parte.
Prima încercare de apropiere a părerilor experților datează din anul 1937, când Consiliul Societății Națiunilor a recomandat definirea turistului internațional ca "acea persoană care calătorește pentru cel puțin 24 de ore într-o altă țară decât cea în care care se află reședința sa permanentă. în anul 1950, Uniunea Internațională a Organismelor Oficiale de Turism (actualmente OMT) acceptă această definiție cu o ușoară modificare, în sensul includerii în rândul turiștilor a elevilor și studenților care locuiesc temporar în străinătate. De asemenea, în 1953, este definit si conceptul de vizitator internațional.
Conferinta Națiunilor Unite asupra turismului și călătoriilor internaționale de la Roma (1963) a recomandat utilizarea termenului de vizitator pentru a desemna "orice persoană care vizitează o țară, alta decât cea m care se afla reședința sa obișnuită, pentru orice alt motiv decât desfașurarea unei activități remunerate în țara pe care o vizitează".
Aceasta definiție acoperă două categorii de vizitatori:
a) turiștii – vizitatori temporari care stau cel putin 24 de ore în țara vizitată și
ale căror motive de calătorie pot fi grupate în: loisir, afaceri, familie,
misiuni și reuniuni;
b) excursioniștii – vizitatori temporari ce călătoresc pentru propia plăcere și
stau mai puțin de 24 de ore în țara vizitată.
De asemenea a fost definit și conceptul de călător (turist) aflat în tranzit: orice persoană care traversează o țară, chiar dacă ramâne mai mult de 24 de ore, cu condiția ca opririle să fie de scurtă durată și/sau să aibă alte scopuri decât cele turistice.
Aceste definiții au fost aprobate și aplicate începând cu anul 1968. Inconveniența acestor definiții constă m ignorarea circulației turiștilor interni, explicabilă într-o oarecare măsura prin dificultățile de separare și evaluare a acesteia.Totuși, prin similitudine cu turistul internațional, turistul intern este considerat "acea persoana care vizitează un loc, altul decât acela unde își are domiciliul obișnuit, în interiorul țării sale de reședință, pentru orice alt motiv decât acela de a exercita o activitate remunerată, efectuând un sejur de cel puțin 24 de ore". Conferința de la Roma și sesiunea a XV-a a comisiei de Statistica a ONU au fost momente de referință în definirea conceptelor de turist sau turism. Totuși, în prezent se intalnesc diferente de abordare a acestor concepte de la tara,diferente ce apar datorita adaptarii continutului general la conditiile specifice fiecarei tari.
1.1.3.Abordări contemporane
Potrivit noilor precizari ale organismelor internationale,turismul se refera la activitatile desfasurate de persoane,pe durata calatoriilor si sejururilor,in locuri situate in afara resedintei obisnuite,pentru o perioada consecutiva care nu depaseste un an cu scop de loisir,pentru afaceri sau alte motive.
Corespunzator acceptiunii prezentate pot fi identificate formele principale ale turismului si anume :
turism intern(domestic tourism) :rezidentii unei tari date care calatoresc numai in interiorul acesteia.
turism receptor(inbound tourism) :nonrezidentii care calatoresc in tara data.
c) turism emitator(outbound tourism) :rezidentii tarii date care calatoresc in alte tari
Aceste trei forme de baza pot fi asociate in modalitati diferite,dand nastere altor categorii ale turismului si anume :
• turism interior (turismul intern și cel receptor)
• turism national (turism intern și emitator)
• turism international (turismul receptor si cel emitator)
Turistul este reprezentat de orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat in afara resedintei sale obisnuite,pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decat exercitarea unei activitati remunerate la locul vizitat.
Sunt mentionate in acest context,trei criterii esentiale pentru a distinge vizitatorii(in sensul de turisti)de alte categorii de calatori si pentru a elimina ambiguitatile generate de unii termeni
• voiajul trebuie efectuat intr-un loc situat in afara resedintei obisnuite,ceea ce exclude calatoriile mai mult sau mai putin regulate intre domiciliu si locul de muncă sau de studii;
• sejurul nu poate depăși 12 luni consecutive, peste acest prag vizitatorul având, din punct de vedere statistic, statutul de rezident;
• motivul principal al calatoriei trebuie sa fîe altul decât exercitarea unei
activități remunerate, la locul vizitat, ceea ce exclude migrația legată de locul de muncă.
Vizitatorii sunt grupați, după rezidență in vizitatori internaționali și vizitatori interni, iar fiecare categorie este, la rândul ei, subdivizată m turiști (cei care petrec cel puțin o noapte în locul vizitat) și excursioniști (vizitatori de o zi). Există de asemenea o diferențiere între turismul de week-end (1-3 zile) și turismul de vacanță. In călătoriile lor, turiștii consumă o serie de bunuri și servicii; acestea sunt produse de regulă, de industrii/ramuri distincte ale economiei, legate mai mult sau mai puțin de turism.
Corespunzator acestei realități, in structurile (clasificarile) consacrate ale ramurilor economiei sau ale produselor și serviciilor nu se regăsește o industrie a turismului. Și totuși conceptul este frecvent utilizat și chiar definit. Industria turistică este acea parte a economiei, alcatuită dintr-o sumă de activități sau mai multe ramuri a căror funcție comună este satisfacerea nevoilor turiștilor.
Din industria turistică fac parte următoarele sectoare:
=> locuință și alimentație (hoteluri, moteluri, case de oaspeți, ferme, vase de
croaziera, vile castele, camping-uri, propietăți time-share, reședințe
secundare, restaurante – clasice, fast-food – baruri, cafenele;
=> transport (sectorul comercial: linii aeriene, curse navale, căi ferate,
autocare, firme de Rent-A-Car, operatori de taximetrie și sectorul
necomercial: automobile propietate personală, aeronave proprii, iahturi)
=> organizatori de călătorii (tur-operatori și agenții de voiaj)
=> atracții-agrement (elemente naturale, catedrale, castele, monumente,
muzee, galerii de artă, parcuri de distracție, facilități sportive, cazinouri,
festivaluri și evenimente cultural-artistice și sportive)
1.2.FORME DE TURISM
In activitatea turistică, internă și internațională, se practică o gamă largă de forme și aranjamente turistice, determinate de modalitățile de satisfacere a nevoii de turism, de condițiile de realizare a echilibrului cerere-ofertă, de particularitătile organizării călătoriei.
Delimitarea clară a conținutului fiecarei forme de turism prezintă importanță
atât pentru identificarea comportamentului vizitatorului în materie de consum și cheltuieli cât și a responsabilităților și obligațiilor organizatorilor de vacanțe (turoperatori și agenții de voiaj) și/sau prestatorilor de servicii (societăți de transport,hoteluri, restaurante etc.).
Clasificarea formelor de turism
Noțiunea de "voiaj" sau "vizita" are o sferă de cuprindere extrem de largă și acoperă o varietate de forme de manifestare. Se impune utilizarea unui ansamblu de criterii de clasificare, de delimitare a unor categorii omogene. Există numeroase criterii de structurare a formelor de turism, dintre care se remarcă: motivația călătoriei, gradul de mobilitate a turistului, originea sa, periodicitatea plecarilor în vacanță, caracterul voiajelor, modalitatea de comercializare etc. In funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se distinge turismul intern, practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale și turismul internațional – rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor naționale de reședință.
Turismul intern și internațional reprezintă două forme de exprimare ale aceluiași fenomen, raportul dintre ele fiind net în favoarea turismului intern. Turismul internațional se subdivide la rândul lui în turism emițator (outgoing)- plecările turiștilor autohtoni peste graniță – și turism receptor (incoming) – cuprinde sosirile de turiști straini pentru petrecerea vacanței în țara primitoare. Turismul emițător mai este cunoscut și sub denumirea de turism de trimitere sau pasiv iar cel receptor ca turism de primire sau activ. Raportul dintre numărul plecărilor și sosirilor de turiști în și din străinatate determină situarea unei țări într-o categorie sau alta, iar din punct de vedere economic, influențează aportul în valută al activității turistice și, implicit, echilibrul balanței de plăți.
Un alt criteriu de grupare a formelor de turism este modalitatea de comercializare a vacanțelor (de angajare a prestației turistice). Din acest punct de vedere turismul poate fi: organizat, pe cont propriu sau mixt (semiorganizat). Fiecare dintre aceste forme reprezintă o sumă de trăsături proprii precum avantaje și dezavantaje, atât pentru turiști cât și pentru organizatorii de voiaje. In cadrul turismului organizat prestația turistică se angajează anticipat, respectiv principalele servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor (voucher, biletul de odihnă și tratament, rezervarea unui loc de cazare, orice altă înțelegere) care reprezintă adeziuni ale turiștilor la condițiile oferite. în aceste contracte se înscriu serviciile oferite, condiții de plată sau orice alte obligații ale ambelor părti. Turismul pe cont propriu apare în literatura de specialitate și ca turism neorganizat, deși termenul folosit este considerat de mulți autori ca fiind impropriu.
Vizitatorul hotărește singur asupra destinației,duratei deplasării, perioadei de realizare a acestora, mijlocul de transport folosit, sejurul și serviciile unităților prestatoare din țara sau zona pe care o vizitează. Costul acestei forme de turism este mai ridicat celei în formă organizată, fiind practicat de persoane cu venituri mari, de turiști cu mai multă experiență sau de automobiliști. In țările occidentale turismul pe cont propriu deține aproximativ 70% din fluxul turistic, fiind susținut și de o puternică rețea de puncte de informare turistică.
Turismul semiorganizat, sau mixt, reprezintă o formă de turism ce combină trasăturile specifice celorlalte două; în această situație o parte a serviciilor este angajată în prealabil, urmând ca o altă parte să fie obținută direct în timpul voiajului (serviciile de
agrement și transport în mod deosebit) Turismul organizat și cel semiorganizat oferă posibilitatea unei planificări prealabile a acțiunilor, asigurând utilizarea rațională a capacității de cazare și a mijloacelor de transport, o mai buna gospodărire a resurselor umane, o certitudine a încasărilor.
De asemenea, prin facilitățile de preț acordate turiștilor, se stimulează mișcarea turistică și se atenuează caracterul sezonier al cererii. Din punct de vedere al turistului, opțiunea pentru aceste forme de turism prezintă garanția realizării vacanței, a primirii serviciilor în condițiile de confort convenite, priorități în obținerea unor servicii, eliberarea de grija organizării călătoriei și concentrarea atenției către o cât mai plăcută petrecere a timpului liber și o gospodărire a bugetului de vacanță. Dezavantajele acestor forme de turism constau în realizarea de către unitățile prestatoare a unor încasări mai mici pe zi/turist, datorită sistemului de facilități practicat. Solicitarea unui angajament organizat îi restrânge libertatea de mișcare a turistului, în sensul acceptării și participării la un program ce nu răspunde m totalitate dorințelor sale.
Turismul pe cont propriu prezintă avantajul unor încasări mai mari pe zi/turist, ca urmare a eliminarii sistemului de facilități dar și a diversității serviciilor complementare solicitate de turiști. Această formă asigură totodată, valorificarea mai bună a potențialului turistic prin orientarea turiștilor către toate zonele de atracție, nu numai către zonele consacrate. Aceasta formă de turism prezintă și niște inconveniențe legate în primul rând de sezonalitatea accentuată, atât pentru prestator cât și pentru turist.
Cu toate aceste inconveniente, la care se adaugă și prețul mai ridicat, formele de turism pe cont propriu cuceresc noi segmente de consumatori, urmare a dorinței turiștilor de independență, de a călători individual, de a nu fi obligați să respecte un program prestabilit.
Turismul organizat ramâne însă mijlocul cel mai important pentru cei cu mai puțină experiență, pentru segmentele de populație cu venituri mai mici, reprezentând forma principală a turismului de masa și regăsindu-se frecvent în cazul deplasărilor m strainăntate.
In funcție de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de : turism itinerant (grad de mobilitate ridicat; presupune vizitarea mai multor locuri cu șederi scurte de 1-2 zile); turism de sejur (grad redus de mobilitate; presupune petrecerea vacanței în aceiași localitate/stațiune indiferent de durata acesteia). La rândul lui turismul de sejur se poate clasifica în turism de sejur scurt (deplasările ocazionale), turism de sejur mediu (coincide cu durata standard a călătoriilor de 12-15 zile) și turism de sejur lung sau rezidențial (timpul de rămânere într-o localitate depășește 30 de zile – specific turismului balneo-climateric)
Unul dintre cele mai importante criterii de clasificare a formelor de turism este motivația călătoriei. Importanța acestui criteriu este argumentată de faptul că însăși definiția turistului se fundamentează pe tipologia motivelor de călătorie.
Recomandările recente ale OMT pornesc la identificarea câtorva grupe principale:
• loisir, recreere și vacanțe (odihnă)
• vizite la rude și prieteni
• afaceri și motive personale
• tratamente medicale
• religie/pelerinaje
• alte motive
Aceste grupe se subdivid in funcție de obiectul specific al călătoriei. în prima categorie sunt incluse și călătoriile având conținut cultural, sportiv, de jocuri de noroc, de cură helio-marină, croaziere. în cadrul turismului de afaceri sunt incluse și întâlnirile, reuniunile sau participarea la târguri și expoziții, dar și călătoriile de studii, vizite la obiective industriale, turismul știintific etc.Există încă multe posibilități de clasificare a formelor de turism, fapt ce dovedește complexitatea activității turistice..Cunoașterea acestor relații (a câmpurilor de interferență) ca și a factorilor care condiționează evoluția diferitelor forme de turism, prezinta semnificație deosebită pentru conturarea strategiei de dezvoltare turistică, pentru elaborarea direcțiilor de acțiune în vederea diversificării formelor și apropierii lor de gusturile și dorințele consumatorilor.
1.2.2 Forme moderne de turism
In decursul ultimilor ani se remarcă mutații importante în structura circulației turistice, care sunt vizibile și în țara noastră, în sensul diversificării obiectivelor călătoriilor și al modificării priorităților în topul preferințelor turiștilor.Aceste transformări au condus la apariția unor noi forme de petrecere a vacanței, la îmbogatirea conținutului celor existente cu noi aspecte, la reierarhizarea lor în structura ofertei. Toate acestea au determinat consacrarea unor forme moderne de calătorie.Dintre acestea, se bucura de o apreciere deosebită din partea clientelei și, corespunzător, de o atenție mai mare din partea organizatorilor: turismul de afaceri,turismul cultural (ca principală componentă a turismului urban) și turismul rural.
1.2.2.1 Turismul de afaceri
Turismul de afaceri privește, în sens larg, călătoriile oamenilor pentru scopuri legate de munca lor, mai exact deplasările în interes oficial, comercial sau de altă natură, participările la diverse manifestari organizate de întreprinderi economice sau organisme administrative pentru reprezentantii lor.
Deși aceste călatorii presupun desfașurarea unei activități remunerate, ele sunt asimilate turismului deoarece organizarea și realizarea lor implică utilizarea dotărilor turistice de cazare, alimentatie publica, agrement, cât și consumul unor servicii specifice furnizate de organizatorii de vacanțe.
Turismul de afaceri deține în lume circa 20% din totalul călătoriilor internationale și aproape ⅓ din totalul încasarilor turistice, având cote de piata diferite de la o țară la alta, în funcție de dotarea turistica și nivelul de dezvoltare economică Turismul de afaceri este, de asemenea, una din componentele cele mai dinamice ale activitătii turistice. Intensificarea relatiilor internationale și a celor economice se reflecta în creșterea cererilor pentru călătorii de afaceri; totodată are loc o diversificare a formelor în care acesta se materializează. In funcție de beneficiarul nemijlocit al călătoriilor de afaceri acestea au un caracter intern sau extern. Formele turismului de afaceri având caracter intern se adreseaza salariatilor unei întreprinderi și au ca obiectiv motivarea personalului în scopul creșterii productivitătii muncii și îmbunatatirea performantelor.
Ele se concrectizează în :
• seminarii sau înlâlniri ale conducerii firmei cu salariații
• acțiuni de formare a personalului și actualizare a pregătirii
• călătorii recompensă sau stimulent
Actiunile ce au caracter extern au ca obiectiv buna desfașurare a activitătii și prosperitatea firmelor în ansamblul lor și constau în:
• deplasări cu caracter profesional (lucru pe șantiere, prospectarea pietei
acordarea de asistență, administrarea/supravegherea unor lucrări)
• participarea la târguri, expozitii, congrese, colocvii
Din punct de vedere al conținutului, unul dintre cele mai importante criterii de clasificare, turismul de afaceri se grupeaza în:
► turism general de afaceri
► reuniuni-întâlniri
► târguri și expoziții
► călătorii stimulent
Turismul general de afaceri se referă la activitatea persoanelor ce lucreaza,pentru o scurtă perioada de timp, în afara locului de munca obișnuit (ex.reprezentanții de vânzări, ziariștii etc.) Turismul de reuniuni este determinat de participarea la un eveniment de tipul întalnirilor, conferințelor, simpozioanelor, colocviilor, congreselor și este considerat una din cele mai obținute forme ale calătoriilor de afaceri. De asemenea, turismul de reuniuni este în plină expansiune, ca urmare a acutizării necesitații schimbului de informații în toate domeniile. între formele turismului de reuniuni se particularizează cel de congrese, care atrage anual milioane de vizitatori (cca. 60 mil. în 1996 în turismul internațional). Potrivit statisticilor internaționale, cele mai multe manifestări de acest gen se concretizează în Europa – cu circa 5200 de acțiuni organizate, reprezentând 61% din nivelul mondial; în ierarhia pe țări, pe primul loc se situează SUA, urmată de Franța, Marea Britanie, Germania, Olanda, Italia, Elveția, Belgia, Spania etc.
In privința orașelor, Parisul ocupa de 15 ani primul loc în lume – cu aproximativ 380 de manifestâri annual și peste 4% din piața mondiala specifica – situându-se la distanță de celelalte orașe. Acest lucru se datorează în principal existenței unei baze materiale excelent de bine pusă la punct, o infrastructură deosebită (în Paris există 2 aeoroporturi internaționale – Roissy/Charles de Gaulles și Orly) și peste 100.000 de locuri de cazare. Târgurile și expozițiile se definesc prin prezentări de produse și servicii destinate unui public invitat, cu scopul de a determina o vânzare sau a informa vizitatorul.
Structura târgurilor și expozițiilor după numărul de evenimente
Fig. 1.1 (sursa: Exhibition Industry Federation Research – 2002)
Particularitatile manifestarilor de tipul targuri si expozitii in materie de clientela,tematica si obiective se reflecta in valoarea economica a targurilor expozitiilor si saloanelor internationale organizate in Europa,in anul 1995,se cifra la 20 mld.ECU,inregistrand o participare de aproape 3.500 de expozanti si peste 500.000 angajati.
Structura targurilor si expozitiilor dupa numarul de vizitatori
Fig. 1.2 (sursa: Exhibition Industry Federation Research – 2002)
Datorită semnificației lor economice și turistice, participările la târguri și expoziții se numară printre cele mai dinamice forme de călătorie, organizarea lor fiind încurajată deopotrivă de producatorii de bunuri și servicii, de întreprinderile turistice și de publicul vizitator.Călătoriile stimulent îmbracă forma unei vacanțe scurte, dar de un nivel de confort foarte ridicat, oferite anumitor categorii de angajați și, frecvent, familiilor acestora, cu accent pe distracție, relaxare etc., ca o recompensă pentru performanțele deosebite obținute în activitatea profesională. Mai recent, asemenea calătorii se adresează și clienților celor mai buni, respectiv fideli. Călătoriile stimulent sunt percepute, deopotrivă, ca o tehnică a managementului modern, folosite în proporție destul de mare pentru motivarea angajaților, și ca o formă a turismului – prin modalitățile de realizare și serviciile consumate.
In cazul călătoriilor-stimulent, cea mai bogata experiență și, corespunzător, cea mai mare cotă de piață, revine continentului american; cu toate acestea, piața europeană, caracterizată printr-un înalt dinamism, se află în plina ascensiune.
Intre țările europene cu cel mai mare număr de călătorii se numără Germania (290.000 de călătorii), Marea Britanie (277.000), Spania (178.000), Suedia (164.000), Belgia (154.000),Franța(115.000)54.Turismul de afaceri, indiferent de forma sub care se manifesta, s-a impus în ultimii ani ca una dintre cele mai dinamice și profitabile componente ale industriei turismului.Avantajele sale – exprimate prin profiturile mari ale organizatorilor și prestatorilor de servicii, independența față de condițiile naturale și contribuția la atenuarea sezonalității, utilizarea mai bună a dotarilor materiale, impactul mai redus asupra mediului etc. – se convertesc in efecte benefice pentru economiile zonelor de primire, ceea ce stimulează, în ultima analiză, dezvoltarea lui în ritmuri dintre cele mai înalte.
In țara noastră, turismul de afaceri, intern și internațional, ocupă un loc modest în structura circulației turistice, deși din punct de vedere organizatoric și al dotărilor, situația este comparabilă sau chiar mai buna decât în multe țări est-europene. în acest sens, pot fi menționate câteva dintre componentele ofertei: Centrul internațional de conferințe din Palatul Parlamentului, World Trade Center, Romexpo, Centrul de Conferințe Snagov, Complexul Palace – Sinaia, Centrul Român de Afaceri – Marea Neagră (Mangalia), precum și faptul ca România a organizat, în ultimii ani, cu succes, câteva manifestări internaționale de anvergură.
1.2.2.2 Turismul urban
Turismul urban se referă la petrecerea timpului liber, a vacanțelor în orașe, pentru vizitarea acestora și pentru desfașurarea unor activitați de natură foarte diversă, cum sunt: vizite la rude, întâlniri cu prietenii, vizionarea de spectacole, expoziții, efectuarea de cumpărături etc.
Potrivit acestei accepțiuni, el are o sferă de cuprindere extrem de largă și, ca urmare, este greu de particularizat în raport cu alte forme de turism. Imprecizia noțiunii și a ariei de referință explică, în bună măsură,sărăcia informațiilor cu privire la turismul urban, deși el are o veche tradiție și justifică, într-un fel, interesul mai scăzut acordat de organizatori acestui mod de călătorie (vizitele in orașe se înscriu, în marea lor majoritate, in categoria turismului pe cont propriu). Cele mai recente studii cu privire la această formă de turism se opresc mai întâi asupra problematicii definirii conținutului acestuia. Cele două aspecte definitorii (turismul și elementul urban) sunt punctele de plecare în aceasta analiză.
Din punct de vedere turistic, se impune respectarea condițiilor cu privire la durata și motivul călătoriei; cu toate acestea în sfera turismului urban, în sens larg, sunt acceptate și deplasările de o zi, în acest caz luându-se în discuție distanța de deplasare care ar trebui să fie de cel puțin 100 de km. Aspectul urban se referă, în principal, la mărimea localitaților, considerându-se că aglomerații de cel puțin 20.000 de locuitori oferă garanția unor elemente cu valoare turistică (arhitectura așezării, evenimente, instituții cultural-artistice etc.). In privința motivelor de călătorie pe primul loc se situează agrementul și programele având conținut cultural (35-40%) urmate de întâlniri cu familia (20%),întâlniri cu prietenii (15%), afaceri și motive profesionale (10-15%), la care se mai pot adauga vizitele cu conținut gastronomic, cumpărăturile, participarea la evenimente cultural-artistice.Turismul urban, prin motivația sa foarte diversă, deține o pondere însemnată în structura circulației turistice. Astfel deplasările în orașe concentrează circa 35% din totalul călătoriilor, cu ponderi variate de la o țară la alta, dar și diferențieri între turismul intern și internațional al fiecăruia. în privința distribuției pe țări, turismul urban deține cote mai mari de piață in Franța, Germania, Marea Britanie, Suedia și țările central-europene și mai mică în Spania, Portugalia și Grecia, datorită concurenței celorlalte destinații turistice, m special litoralul. La toate acestea trebuie precizat că 80% din vizitele în orașe reprezintă turism urban pur, restul de 20% reprezintă un turism complementar, fiind asociat altor forme de petrecere a vacanței. Trebuie avut în vedere faptul că turismul urban reprezintă una dintre cele mai dinamice forme de turism. în țările vest-europene, turismul urban înregistra în anul 1995 o creștere de 35-40% față de anul 1985.
Ritmurile medii de creștere anuale sunt de aproximativ 4%, superioare creșterii pe ansamblu a circulației turistice. Evoluții apropiate înregistreaza și celelalte țări ale Europei precum și SUA și Japonia. Dinamica turismului urban este, în primul rand, rezultatul sporirii mobilitații de scurtă durată a populației.
Progresul rapid al turismului de scurtă durată este, la rândul său, determinat de reducerea sejururilor și fracționarea concediilor și de perfecționarea în domeniul transportului. în al doilea rand, turismul urban beneficiază de acțiunea unor factori favorizanți, între care: creșterea interesului pentru – obiective culturale, amplificarea contactelor sociale interne și internaționale, dezvoltarea turismului de afaceri .
Urmare a acestor factori se poate vorbi de o sporire a importanței turismului urban, în structura opțiunilor turiștilor, concomitent cu o diversificare a formelor sale. In cadrul turismului urban, o pondere mare (aproximativ 40% din totalul călătoriilor urbane) revine turismului cultural. Pentru ca o călătorie să fie inclusă în sfera turismului cultural, ea trebuie sa îndeplinească trei condiții:
• să fie determinată de dorința de cunoaștere, cultivare
• să aibă loc consumul unui produs turistic cu semnificație culturală
(vizitarea unui monument, muzeu, vizionarea unui spectacol etc.)
• să presupună intervenția unui mediator – persoană, document scris,
material audio-vizual – care să pună în valoare, să realizeze produsul
cultural.
Afirmarea și dezvoltarea turismului cultural sunt stimulate de curioziatea oamenilor, de creșterea nivelului de instruire și de civilizație. Tot ca factor favorizant acționeaza transformarea insăși a ideii de cultură. Diversitatea aspectelor ce dau conținutul vieții culturale își găsește reflectarea în multitudinea formelor turismului cultural. în concordanță cu specificul valorilor componente ale patrimoniului cultural, formele de turism cultural se cocretizează în:
• vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii arheologice, istorice,
monumente, castele, edificii religioase, ansambluri urbane și rurale,
parcuri și grădini)
• vizitarea muzeelor (pinacoteci, de arheologie, istorie, științe naturale,
specializate sau tematice, naționale sau regionale, grădini botanice, parcuri
zoo)
• participarea la evenimente culturale (spectacole de opera, balet, teatru,
concerte, festivaluri de muzică, dans, film, folclorice, sărbători
tradiționale, expoziții, târguri)
• turism industrial și tehnic – situat între cel cultural și cel de afaceri –
(vizitarea unor obiective economice, construcții specifice, baraje, viaducte,
poduri, tunele, canale, ansambluri arhitectonice urbane modeme sau
tradiționale)
Turismul cultural, prin conținutul și caracteristicile sale, prezintă o suma de avantaje, cum sunt: independența față de un anumit sezon; posibilitatea dezvoltarii în zone diferite pe teritoriul țării, asigurând astfel o mai buna valorificare a resurselor; largă accesibilitate – interesează toate categoriile de clientelă.
El are însă și dezavantaje, între care faptul că este mai scump comparativ cu turismul de agrement și că unele din formele sale se adreseaza unui public avizat, cu un înalt nivel de instrucție și cultură; aceste dezavantaje îngustează sensibil dimensiunile pieței și reclamă eforturi mai mari în domeniul promovării.Cu toate acestea, turismul cultural reprezintă astăzi o forma modernă de vacanță, o formă în plina expansiune.
1.2.3 Turismul rural
In țările Uniunii Europene, turismul rural nu este un fenomen nou. De-a lungul timpului cazarea turiștilor la sate s-a practicat de-o maniera mai mult sau mai puțin spontană ori organizată. în schimb ceea ce este nou reprezintă dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomennului turistic în spațiul rural. Această expansiune se explică pe de o parte prin relansarea dezvoltării regiunilor rurale și pe de altă parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului în masă. Alte explicații ale acestui fenomen pot fi: influența ideilor ecologiste, dorința de a se sustrage structurilor turistice clasice, căutarea unui cât mai bun raport calitate preț.
Turismul, care prin specificul său exploatează condiții naturale și valori ale patrimoniului cultural, are importante consecințe negative asupra mediului, iar intensificarea călătoriilor accentuează aceste efecte. în aceste condiții sunt pe deplin justificate eforturile de promovare a unor forme de vacanță al căror impact asupra mediului să fie cât mai redus, forme cunoscute sub diferite denumiri: ecoturism, turism verde, turism durabil etc.
Turismul rural reprezintă una dintre cele mai eficiente soluții de armonizare a cerințelor turismului cu exigențele protejarii mediului și dezvoltării durabile.
1.2.3.1 Definitii și concepte
Turismul rural se defineste în sens larg prin petrecerea vacanței în spațiul rural.
Imprecizia acestei abordări a generat opinii diferite cu privire la conținutul și caracteristicile turismului rural. Anumiți autori folosesc noțiunile de turism rural și agroturism.Cele două concepte se suprapun într-o anumită masură, au un numitor comun, dar și elemente particulare. în general se accepta că sfera de cuprindere a turismului rural este mai largă, iar conținutul activităților este definit în termeni mai vagi. Astfel, turismul rural se referă la toate activitățile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate în mediul rural, mijlocul de gazduire putând fi atât gospodaria țărăneasca – pensiune, fermă agroturistică – cât și echipamente turistice de factură mai generala: hanuri, hoteluri rustice, popasuri. Agroturismul este mai strict din punctul de vedere al condițiilor vacanței; în plus ia în calcul aspecte legate de efectele economice asupra gospodăriilor țăranești și localitaților rurale în ansamblul lor.
Agroturismul presupune șederea în gospodăria tărănească, consumarea de produse agricole din gospodăria respectiva și participarea la activitățile agricole specifice, într-o măsura mai mare sau mai mică.Turismul rural are drept coordonate trei elemente esențiale: spațiul rural, oamenii și produsele. Motivația acestor elemente este următoarea: Spațiul fară existența oamenilor nu poate fi suport al conviețuirii, de asemenea, un spațiu fară produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism.
Oamenii, în lipsa spațiului sau a produselor, dispun numai de o capacitate de primire redusă. Produsele care nu au ca bază spațiul și oamenii nu au decât o existența efemeră și nu pot asigura dezvoltarea durabilă pe plan local. însa în funcție de regiune sau țară, spațiul rural, oamenii, produsele, descriu realități diferite.Noțiunea de "spațiu rural" se referă la aspecte legate de așezare din punct de vedere al mărimii, densității populației, structurii sociale, modului de utilizare a terenului, dar și la mijloacele de găzduire (tip, confort, poziție).
Noțiunea de "locuitori"reprezintă populația ca păstrătoare a unor tradiții, obiceiuri, dar și ca deținătoare a terenurilor, a echipamentelor de găzduire și chiar ca ofertant de servicii (spațiul și populația dau conținut conceptului de ruralitate). înșiși cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii actori în activitatea de turism rural pentru a fi principalii beneficiari.
Este necesară însă o pregătire specifică activității de cazare turistică, inițiativa privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice.
"Produsele" se referă pe de o parte la produsele agro-alimentare consumate de turiști cu prilejul șederii în gospodăria tărănească și, pe de altă parte, produsele turistice, atracțiile ce motivează deplasarea turiștilor.
1.2.3.2 Satul turistic. Activitatile de turism rural
Exista trei motivații importante pentru orașean care influențează alegerea practicării acestei forme de turism: ferma, satul și spațiul. Ferma este un simbol pentru locuitorul de la oraș, ea este casa țăranului, cel care cunoaște secrete ale naturii, este locul unde trăiesc animale domestice cu care orășeanul a pierdut contactul, este locul unde se pot mânca fructe proaspete. Satul ocupa de asemenea un loc important în imaginația orășeanului. Semnifică dimensiunea umana, intimitatea socială, animația locală.Satul turistic este o așezare rurală, pitorească, bine constituită, situată într-un cadru natural nepoluat, păstrătoare de tradiții și cu un bogat conținut istoric, care în afara funcțiilor politico administrative, economice și culturale îndeplinește temporar funcția de primire și găzduire a turiștilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedeterminată.Spațiul reprezinta intregirea activității de cazare la fermă și a vieții satului în slujba turismului rural. Turiștii vor să parcurgă spațiul sau să acționeze în cadrul acestuia. Spațiul reprezintă simbolul libertății, respirației, apei pure, verdeții, florilor, culorilor, parfumurilor, cânturilor.
El invită la contemplația peisajelor dar și la activități fizice de-a lungul potecilor, pe malul râurilor, traversând dealurile, munții etc. In funcție de caracteristicile geografice ale zonelor în care sunt amplasate, de categoria valorilor turistice existente și specificul activității economice, satele turistice se grupeaza în:
° etnofolclorice
° de creație artistică și artizanala
° peisagistice și climatice
° viti-pomicole
° pescărești și de interes vânătoresc
° pastorale
° pentru practicarea sporturilor de iarna.
In concordanță cu tipul satului se dezvoltă dotările turistice și activitățile având caracter distractiv-recreativ. însă cu toată fuga de lumea civilizată, cu toată dorința de izolare și de reîntoarcere în natură, sunt un numar de activități pe care turistul dorește să le practice și în vacanțele sale din spațiul rural.Aceste activități sunt într-o continua dezvoltare în turismul rural din Europa, numărul practicanților fiind în continuă creștere, și anume:
° Golful (Numarul practicanților din Franța a crescut în perioada 1980-1992
40.000 la 190.000)
° Echitația turistică
° Călătoriile pedestre (drumețiile)
° Drumețiile pe bicicleta (forma de turism practicată și în România)
° Drumețiile fluviale
° Pescuitul
° Vânâtoarea
1.2.3.3 Organizarea turismului rural
Turismul rural tinde să devină una din opțiunile de vacanță ale unor segmente tot mai numeroase de consumatori. Dacă în anul 1995 acesta reprezenta, potrivit aprecierilor OMT, numai 3% din totalul cererilor de vacanță, în prezent, el deține circa 15%, cu ponderi mai ridicate în țările cu tradiție în domeniu: Franța, Germania, Elveția, Austria, Belgia și chiar Polonia și Bulgaria.Turismul rural este din acest motiv una dintre cele mai instituționalizate forme de turism, mai ales la nivel european, ceea ce se reflectă pozitiv în dezvoltarea acestuia.
Pot fi menționate în acest sens, organisme internaționale sau interregionale, precum ECOVAST, EUROTER, EUROGITES, Anglo-American Countryside Stewardship-Consortium, organisme naționale și chiar tur-operatori și agenții de voiaj specializate.
Ca organisme cu rol stimulator, nu pot fi omise FAO, OECD, UE, în activitatea cărora se regâsesc programe de promovare a turismului rural (OECD's Rural Development Programe, FAO – Rural Tourism Training Network).Turismul rural este bine conturat și în țara noastră. Există, în România, nu numai un potențial turistic de excepție, ci și o bogată tradiție și o experiență în domeniu, primele sate turistice fiind organizate în anii 1967-68.
Dupa un început susținut, încurajat de facilitățile oferite, activitatea s-a restrâns în anii '80. Turismul rural a fost relansat dupa 1989 și încurajat prin reglementari interne și asistență internaționala. In prezent există un sistem organizatoric adecvat, reprezentat la nivel național de asociații profesionale ca ANTREC, FRDM, Agentia Română pentru Agroturism, Operațiunea Satelor Românești ete. precum și de o legislație stimulativă.
Cu toate acestea turismul rural, în formele sale organizate, are în țara noastră dimensiune modestă, în privința atât a vizitatorilor străini, cât și a celor români (sub 1% din totalul circulației turistice). Având în vedere atuurile acestei forme de petrecere a vacanței și eforturile de stimulare, se poate anticipa o evoluție pozitivă și dinamică a turismului rural românesc.
1.3 PIAȚA TURISTICĂ
Piața are un rol tot mai important în reglarea raporturilor din economie, este conectată la toate celelalte componente ale macromediului, reflectă transformările din interiorul acestora.Ea devine astfel principalul element de referință al întregii activități și capătă virtuțile unui adevarat barometru al realizarilor efective și șanselor viitoare ale unei activități. Cunoașterea caracteristicilor și înțelegerea mecanismelor pieței sunt foarte importante pentru înțelegerea și evaluarea coordonatelor evoluției oricărei activități.
Piața se caracterizează printr-o structură extrem de complexă, fiind alcatuită dintr-o gamă largă de componente. Piața turistică face parte din acest ansamblu și s-a format în timp, datorită creșterii numărului călătoriilor, cristalizării produsului turistic, al definirii determinanților și mecanismelor specifice.Piața turistică este reprezentată de totalitatea tranzacțiilor (actelor de vânzare cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice, privită în conexiune cu relațiile pe care le generează și spațiul geografic și chiar timpul în care se desfașoară.Piața trebuie înțeleasa in întreaga ei complexitate; circulația mărfiirilor nu poate fi analizată separat de circulația banilor sau a informațiilor, de raporturile dintre furnizori și clienți, între aceștia și organismele publice etc.
1.3.1 Caracteristici
Piața turistică este parte integrantă a pieței bunurilor și serviciilor. Ca urmare ea are o serie de trăsături comune cu aceasta dar și o serie de caracteristici particulare, datorate specificului activității in acest domeniu (vezi 1.3 Specificul activității de marketing in turism)
0 prima caracteristă a pieții turistitice este complexitatea, datorată faptului că produsul turistic (oferta) are un conținut aparte, fiind alcătuit din bunuri și servicii, din elemente tangibile și intangibile. Se poate spune ca piața turistică se situează la interferența pieței bunurilor și pieței serviciilor, preluând particularitățile din manifestarea acestora. La rândul lor fiecare din cele două componente ale produsului turistic are o structură complexă ceea ce oferă posibiltăți infinite de segmentare a pieței. 0 alta caracteristică a pieței turistice are la bază existența unor forme foarte diferite de practicare a turismului. Din acest motiv se constată caracterul fragmentat al pieței turistice, fapt ce își pune amprenta asupra modalităților de investigare, asupra posibilităților de evaluare corectă a coordonatelor și evoluției sale, asupra condițiilor de realizare a echilibrului cerere-ofertă.
Alte caracteristici importante ale pieței turistice sunt:
• Opacitate; cumpărătorul nu "vede" produsul turistic în momentul în care îl
cumpără ci are o imagine despre el, prin sintetizarea informațiilor primite, fapt ce
determina un grad de incertitudine.
• Existența structurilor specifice concurenței imperfecte
• Hipersensibilitate la variațiile macromediului, elasticitate și dinamism
• Mobilitatea cererii; componenta care se deplasează, în vederea finalizării actului
de vânzare cumparare, este cererea
• Concentrare în timp și spațiu, exprimată prin diferențe importante în amploarea
activității și a volumului tranzacțiilor, de la o perioadă la alta și de la o zonă la alta
1.3.2 Cererea turistică
Cererea, în sens generic reprezintă dorința pentru un anumit produs, dublată de posibilitatea de a-l cumpăra. Astfel ea reprezintă expresia unei nevoi determinate de anatomia omului și de condițiile existenței sale sociale, raspunde unei aspirații catre anumite lucruri, susținute de posibilitatea de cumpărare, dar și de voința de achiziționare a lucrurilor respective. De asemenea cerea turistica poate fi înțeleasă ca o parte a cererii globale, așa cum piața turistică este parte integranta a pieței. Cererea turistică se diferențiază prin faptul că aspirația se îndreaptă către produsul turistic (către petrecerea vacanței), în rest ea raspunde acelorași determinari.
Consumul turistic este o expresie a cererii efective, el reprezintă ansamblul cheltuielilor facute de subiecții cererii pentru cumpărarea de bunuri și servicii cu motivații turistice. Consumul este rezultatul interacțiunii dintre cererea turistică și ofertă și depinde de nivelul veniturilor consumatorilor și prețurile produselor turistice.Raporturile dintre consum, cerere, ofertă și producție turistica se prezintă în felul următor: Consumul are o sferă de cuprindere mai larga decât cererea, întrucât și în turism există autoconsum (vizitele la prieteni, vacanțe petrecute in reședințe secundare etc.).Consumul se situează la nivelul producției turistice, dar la un nivel mai mic decât oferta turistică. Acest lucru se datorează caracterului intangibil și nestocabil al serviciilor în general și serviciilor turistice în special.
Cererea și consumul în turism se caracterizeaza prin urmatoarele particularități:
• dinamism accentuat
• labilitate în motivații
• complexitate și eterogenitate
• concentrare
> în timp (sezonalitate)
> în spațiu (formarea și manifestarea fluxurilor turistice)
> in motivatie
Dinamismul cererii și consumului se datorează acțiunii unor factori de natură economică, socială, demografică, politică, psihologică etc. care determină in mare măsură circulația turistică. De asemenea cererea și consumul turistic cunosc o diversitate de forme de exprimare fapt ce determină caracterul lor eterogen și complex.Oscilațiile sezoniere ale activității turistice sunt determinate în principal de condițiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere și se concretizează printr-o mare concentrare a fluxurilor de turiști în anumite perioade ale anului calendaristic, in celelalte remarcându-se o reducere importantă sau chiar o stopare a sosirilor de turiști.Aceste variații sezoniere sunt cauzate de cauze naturale (poziția geografică a unei țări, succesiunea anotimpurilor, condițiile de climă, varietatea și atractivitatea valorilor culturale etc.) și de cauze economico-organizatorice (structura anului școlar- universitar, regimul concediilor plătite și durata lor etc.).
Sezonalitatea reprezintă o problemă importantă și o provocare căreia marketerii dm turism trebuie să-i facă față. 0 mai buna utilizare a produsului turistic în sine reprezintă o utilizare completă a bazei materiale și a resurselor umane, o creștere a profiturilor și posibilitatea de a reinvesti în produsul turistic pentru o dezvoltare viitoare.
1.3.3 Oferta turistică
Oferta turistică se poate defini prin valoarea serviciilor și bunurilor finale create de sectorul turistic în timpul unei perioade determinate, de regulă un an.Conform altor definiții oferta turistică este considerată ansamblul elementelor care pot motiva călătoria și cele destinate să asigure valorificarea primelor. Aceste abordări nu reușesc să surprindă însa oferta turistică în complexitatea sa și sub aspectul diferențierii de celelalte tipuri; astfel, trebuie înțeles că oferta turistică nu se limitează la elementele potențialului natural și antropic.
Chiar dacă acestea sunt esențiale, o mare importanță au și mijloacele de producție a serviciilor turistice respectiv baza materială (echipamentele), forta de muncă. Producția turistică este formata de totalitatea bunurilor și serviciilor create în sfera turismului. Astfel, oferta turistică are o sferă de cuprindere mai largă decât cea a producției deoarece ea include și elementele de bază materială și de atracție ce au o existență potențială, care sunt transformate în produse efective prin acțiunea forței de muncă în momentul formării cererii. Oferta turistică are o existența de sine stătătoare, este fermă, cu o structura bine definită, în timp ce producția nu poate exista în afara ofertei, este efemeră și se realizează numai pe masura afirmării și manifestării cererii.
In sinteză, oferta turistică este constituită din:
• potențialul turistic (atracții naturale și antropice) situat într-un anumit
spațiu geografic, deci dependent de teritoriu, cu o anumită structură,
valoare și capacitate, având un rol determinant în dezvoltarea turismului;
• baza materială specifică – de cazare, alimentație, agrement – și
infrastructura generală, componentă ce permite exploatarea potențialului
• forța de muncă determinată prin numar, structură, pregătire, care determina
valoarea producției
• serviciile; forma sub care se exteriorizează cel mai adesea produsele
turistice și factorii de producție ai turismului (capital, resurse, forță de
muncă)
Aceste elemente sunt considerate, în literatura de specialitate, ca determinanți ai ofertei.Ele pot fi prezentate și distinct, constituind oferte separate (de locuri de cazare, de transport etc.) sau împreună sub forma pachetelor de vacanță.
De asemenea, ele au o importanță diferită, care se poate modifica în timp, pentru satisfacerea nevoilor consumatorilor, valoarea lor poate spori sau se poate reduce prin dezvoltarea economică și turistică.
Conform altor autori, elementele ofertei sunt:
• Atracțiile
• Accesul (transportul local, terminale)
• Serviciile (cazarea, alimentația publică, distracțiile etc.)
• Serviciile auxiliare (oferite de organizațiile locale)
Toate acestea conferă ofertei turistice particularități ce pot fi sintetizate astfel:
• Complexitatea și eterogenitatea sunt expresia faptului că oferta și producția
turistică sunt constituite dintr-un amalgam de elemente ce pot fi grupate dupa mai
multe criterii: în funcție de conținut (atractive și funcționale); în funcție de
CAPITOLUL II
2.PROGRAMUL DE MARKETING. PROMOVAREA.SPECIFICUL ACESTOR
ACTIVITĂȚI IN TURISM.
2.1 PROGRAMUL – INSTRUMENT AL PLANIFICĂRII IN CADRUL
ACTIVITĂȚII DE MARKETING
Planificarea in cadrul activitații de marketing are un rol foarte important. Prin intermediul planului de marketing firma își orientează demersurile in direcția dorită,pentru realizarea misiunii si a obiectivelor de ansamblu.
Programul,ca parte componentă a planului de marketing, reprezintă instrumentul prin care firma își organizează acțiunile tactice pentru îndeplinirea obiectivelor și aplicarea strategiilor sale. Firmele includ activitățile proprii de marketing într-un program, un instrument de management utilizat pe scară din ce în ce mai mare.
2.1.1 Planifîcarea activității de marketing
Planificarea activității de marketing într-o întreprindere presupune existența mai multor elemente ce trebuiesc luate în calcul: nivelul planiflcării, interacțiunea dintre procesul de planificare și misiunea întreprinderii, obiectivele specifice fiecărui nivel al planificării.
2.1.1.1 Nivelurile planificării
In cadrul intrepriderii se remarcă trei nivele de planificare strategică:
• Nivelul organizațional superior
• Nivelul unității strategice de activitate
• Nivelul funcțional
Nivelul organizațional superior reprezintă nivelul cel mai înalt al planificării în orice firmă.Deciziile strategice care se au în vedere la acest nivel se referă la: stabilirea misiunii firmei, formularea obiectivelor organizației, structura portofoliului de activități, determinarea modalităților de dezvoltare, volumul și modul de alocare pe destinații a resurselor financiare.
Planurile adoptate la acest nivel sunt in general pe termen lung iar deciziile adoptate și activitățile desfașurate la acest nivel influențează toate celelalte niveluri organizatorice.Nivelul unității strategice de activitate este nivelul la care planificarea se concentrează asupra unui singur produs sau a unei mărci, asupra unei linii de produse ori mix de produse asociate în consum, care satisfac o anumită nevoie a pieței sau un grup de nevoi conexe.La acest nivel se stabilesc produsele și serviciile ce vor fi dezvoltate, piețele și segmentele țintă, precum și modul în care sunt satisfacute nevoile clienților, pentru a îndeplinii obiectivele de ansamblu ale întreprinderii. Managerii urmăresc identificarea și exploatarea avantajului competitiv, în cadrul pieței sau segmentului de piață țintă.
Nivelul functional se referă la funcțiile întreprinderii, deoarece modul m care ele sunt îndeplinite afectează competitivitatea firmei pe piață. La acest nivel managerii caută să stabilească obiectivele anuale, să elaboreze strategiile pe termen scurt și sa îndeplinească planurile strategice ale firmei.
2.1.1.2 Misiunea firmei. Misiunea firmei de servicii
Misiunea unei întreprinderi nu este sinonimă cu obiectivele ei, fie că sunt formulate pe un orizont de timp lung, mediu sau scurt. Ea reprezintă mai degrabă viziunea întreprinderii asupra valorilor de bază ale organizației. Misiunea unei firme este o declarație concisă referitoare la scopul organizației, fiind o expresie a rațiunii de a fi a acesteia. Misiunea nu trebuie să se limiteze la maximizarea profitului ci trebuie să reflecte valorile de baza ale firmei.
Misiunea unei firme poate fi formulata și oficial, tocmai pentru a comunica viziunea lor tuturor părtilor interesate. Misiunea unei organizații se definește prin cinci elemente distincte: istoria sa, preferințele actuale ale conducerii actuale, conjunctura pieței, resursele și capacitățile ei specifice. Fiecare firmă are o istorie a obiectivelor, politicilor și realizărilor sale și,din acest motiv nu este indicat, ca o organizație să se despartă în mod brutal de propriul trecut.
De asemenea, actuala conducere a companiei poate lua decizii de natură să modifice misiunea inițială. 0 influență importantă asupra misiunii o are și conjunctura pieței iar resursele hotărasc care misiuni sunt posibil de îndeplinit si care nu. In alegerea misiunii trebuie ținut cont și de capacitățile sale specifice.Succesul unei întreprinderi în îndeplinirea misiunii depinde în mare măsură de modul în care aceasta este facută cunoscută angajaților și de modul în care aceștia aderă la ea. Este important ca toate nivelurile organizației să adere la misiune și să acționeze astfel încât să contribuie la îndeplinirea ei.
Definirea misiunii firmei de servicii reprezintă punctul de pornire în realizarea unei legături eficiente dintre companie și mediu. Specificul serviciilor reclama utilizarea mult mai largă a conceptului de misiune a firmei, motiv pentru care acesta a fost dezvoltat suficient de mult încât să fie inclus in elementele de diferențiere a marketingului serviciilor de marketingul bunurilor.
2.1.1.3 Obiectivele de marketing
Misiunea stabilește orientarea generală, de ansamblu, a întreprinderii. Din acest motiv ea nu este suficienta pentru a indica fiecărui nivel al organizației,obiectivele concrete pe care trebuie să le îndeplinească și modul de alocare a resurselor. In consecință, o etapă importantă a procesului de planificare strategică este definirea obiectivelor. Obiectivele organizației se stabilesc diferit în funcție de nivelurile planificării strategice, și anume la nivel superior, la nivelul unității strategice de activitate respectiv la nivel functional.
La nivelul superior al organizației se stabilesc obiectivele generale ale intreprinderii, se precizează nivelurile de performanță care urmează sa fie atinse într-o anumită perioadă de timp. Aceste obiective se referă la ansamblul activităților desfașurate de întreprindere.Obiectivele unității strategice sunt, în general, obiective financiare formulate în mod similar obiectivelor generale ale întreprinderii. Spre deosebire de obiectivele generale acestea sunt mult mai specifice și se limitează la o parte a activitații organizației.
Obiectivele funcționale de marketing se pot clasifica în două mari categorii: obiective financiare și obiective de marketing. Obiectivele financiare sunt preluate din planul strategic al întreprinderii, ca de exemplu, cifra de afaceri, valoarea vânzărilor,nivelul profiturilor etc. Obiectivele de marketing transpun in termeni de marketing obiectivele financiare. Acestea pot fi la rândul lor de natură cantitativă, respectiv calitativă (ex: cota de piață, cota relativă de piață, notorietatea mărcii, gradul de acoperire a pieței etc.)
2.1.2 Materializarea procesului de planificare
Procesul de planificare se materializează într-un plan de marketing. Acesta urmează sa fie aplicat în scopul orientării activităților de marketing ale organizației și dirijării resurselor acesteia pentru îndeplinirea obiectivelor. Planul de marketing este o componentă importantă a planului de afaceri, alături de planurile corespunzatoare celorlalte funcții ale întreprinderii. El va fi elaborat pentru fiecare diviziune a organizației, unitate- strategică de activitate,categorie de produs, produs si piață țintă. Planul de marketing constituie instrumentul central de direcționare și coordonare a efortului de marketing.
2.1.2.1 Funcțiile planului de marketing
Planul de marketing îndeplinește mai multe funcții în cadrul organizației.
Printre cele mai importante se înscriu:
° Identificarea surselor avantajului competitiv al întreprinderii pe piețele pe care operează.
° Orientarea activității organizației in funcție de mutațiile din mediul intern și extern.
° Diminuarea sau evitarea impactului nefavorabil al unui mediu instabil sau turbulent
° Stabilirea clară, în termeni financiari și nefinanciari, cantitativi și calitativi,a obiectivelor viitoare
° Coordonarea eforturilor depuse de serviciile/compartimentele/departamentele organitației pentru îndeplinirea obiectivelor de marketing și generale ale întreprinderii
° Creșterea gradului de implicare a personalului, prin specificarea sarcinilor pe care le vor îndeplini și a intervalelor de timp aferent
° Alocarea resurselor pentru diferitele activități de marketing, în funcție de contribuția lor la îndeplinirea obiectivelor stabilite
° Asigurarea îndeplinirii unitare, de către toți managerii și specialiștii întreprinderi, a obiectivelor, strategiilor și programelor de acțiune
° Oferirea unor puncte de referința pentru evaluarea rezultatelor obținute, în vederea adaptării măsurilor necesare de amplificare a rezultatelor pozitiv și de corectare a celor negative.
2.1.2.2 Structura planului de marketing
Structura unui plan de marketing înregistrează o serie de diferențe în funcție de organizația care-l aplică, in funcție de particularitățile activității sale. In general componentele de bază care trebuie să se regăsească în orice plan de marketing sunt:
• Rezumatul – o prezentare succintă a conținutului planului
• Analiza mediului intern și extern – se realizează prin intermediul unui audit de marketing
• Analiza SWOT – sinteza programului de audit
• Ipotezele planului – evoluția viitoare a componentelor principale ale mediului
• Obiectivele planului – reflectarea misiunii și a obiectivelor generale ale întreprinderii, la nivelul funcției de marketing
• Strategiile de marketing – precizează direcțiile de acțiune pentru atingerea obiectivelor
• Programul de marketing – descrierea tacticilor la care va recurge întreprinderea pentru îndeplinirea obiectivelor si aplicarea strategiilor sale
• Bugetul – prezintă veniturile prognozate ca și cheltuielile de producție și de marketing
• Sistemul de control – analiza periodică a rezultatelor, pentru identificarea disfuncționalităților și a măsurilor corective
2.1.3 Programul de marketing
Operaționalizarea strategiilor de marketing presupune elaborarea unor programe capabile să faciliteze îndeplinirea obiectivelor de marketing.In esentă programul de marketing stabilește succesiunea activităților ce urmează a fi desfașurate, precizând totodată resursele necesare (timp, resurse financiare și umane).Programele de marketing au totuși o utilizare destul de restrânsă în domeniul serviciilor, datorită specificului acestei activități dar și datorită tinereții acestui domeniu.Suprapunerea funcțiunilor de marketing, prestație comercială și de personal face dificilă în practică, separarea activităților de marketing și includerea lor în programe distincte, în special la nivelul conducerii operative. In acest caz programul de marketing este comun cu cel de prestație, existența sa rezumându-se la orientarea către -piață a activităților operative și la includerea unor activități specifice marketingului (promovare, cercetări de marketing, forme de vânzare etc.).Prin intermediul programului de marketing sunt încorporate, într-un ansamblu unitar, coerent, o suită de acțiuni diverse prin conținutul lor, separate uneori în timp și spațiu, dar care se înscriu ca părti componente și etape necesare în raport cu finalitatea programului
2.1.3.1 Tehnici folosite în programare
Programarea activităților de marketing depinde în bună măsura atât de talentul de organizator al managerului cât și de aplicarea unor metode și tehnici speciale de planificare și programare ce permit coordonarea corectă a activităților.
In rândul tehnicilor frecvent utilizate se înscriu diagrama Gantt, metoda drumului critic (CPM) și metoda PERT.
Diagrama Gantt este o metodă de planificare și control, care se bazează pe reprezentarea grafică, pe o axă orizontală, a datelor de începere și de finalizare a activităților unui anumit proiect. Ea permite compararea performanțelor planificate cu cele efective.
Numeroase programe de marketing au un înalt grad de complexitate, datorită numarului mare de activități pe care le conțin. In astfel de cazuri, specialiștii nu recurg la diagrama Gantt, ei prefera sa utilizeze metodele PERT și CPM.
Aceste metode sunt recomandate în cazul retelelor, respectiv al activitătilor intercorelate, efectuate de grupuri sau departamente separate, care lucrează simultan la realizarea unui anumit proiect.Cele două metode sunt asemănătoare, ambele se bazează pe conceptul de drum critic (care include activitatile ce nu pot fi întârziate) respectiv activitațile necritice (care pot fi întârziate, fară a conduce la prelungirea duratei unui program).
PERT (Program Evaluation and Review Technique) este o tehnică de analiză a retelelor, utilizată pentru programarea și controlul proiectelor complexe, deoarece reflectă interrelatiile dintre activitâti și evenimente. Ea presupune estimarea probabilista a timpului necesar pentru a îndeplini fiecare activitate a unui program.Aplicarea acestei metode permite limitarea conflictelor, reducerea întârzierilor ș întreruperilor in cazul îndeplinirii unui program de marketing, în vederea realizarii la termen a obiectivelor. Metoda drumului critic (Critical Path Method – CPM) a fost conceputa aproape simultan cu metoda PERT și în mod independent, de câtre două echipe de specialiști (cercetători ai companiei I. E. Du Pont de Nemours si o echipa de informaticieni de la compania Remington Rand – divizia UNIVAC) CPM permite comprimarea duratei unor activitati pentru a diminua durata de ansamblu a proiectului, prin alocarea unor resurse (umane, financiare) suplimentare.Utilizarea metodei PERT prezinta numeroase avantaje. printre cele mai semnificative se numără:
° Stabilirea unor modalitați de alocare a resurselor care să permită îndeplinirea eficace a obiectivelor programului
° Identificarea activitatilor critice, care necesita o atentie deosebitâ și eforturi speciale pentru realizarea la termen, astfel încât durata întregului program să fie cea estimată
° Facilitarea înțelegerii relațiilor între activități
° Posibilitatea realizării și controlului unor programe de complexitate ridicată
Etapele care trebuiesc parcurse în procesul de aplicare a metodei PERT sunt
următoarele:
• Stabilirea listei activitătilor și evenimentelor. Trebuiesc identificate toate activitatile și evenimentele care sunt necesare în vederea realizarii obiectivelor programului.
• Determinarea relațiilor dintre activități. De asemenea, este necesară stabilirea raporturilor de succesiune/precedența dintre activitățile și evenimentele incluse în lista elaborată în prima etapă. Pentru fiecare activitate vor fi depistate activitățile direct precedente și cele care se desfașoară în același timp.
• Estimarea timpului necesar pentru fiecare activitate. Durata activităților programului poate fi exprimată în săptămâni, zile sau chiar ore, în funcție de caracteristicile specifice fiecărui proiect. Aplicarea PERT presupune calcularea duratei unei activități pe baza următoarelor estimări de timp: estimarea optimistă (ai)
– timpul minim în care poate fi realizata acea activitate, durata cea mai probabilă (mi)
– estimarea cea mai realistă privind resursele de timp necesare pentru efectuarea
activității – și estimarea pesimistă (bi) – durata maximă pe care ar putea să o aibă activitatea considerată, în cazul apariției unor probleme în cursul desfașurării ei. Din aceste estimari de timp se calculează o medie aritmetică ponderata, reprezentând durata probabilă (ti) a unei activități:
ai + 4mi + bi
ti=
6
• Trasarea rețelei PERT. Aceasta rețea se prezintă sub forma unui graf, respectiv a unui ansamblu de arce și noduri, care indică fluxul activităților.
• Stabilirea drumului critic. Această etapă are o importanță deosebită. Drumul critic constă în succesiunea de activități care constituie cel mai lung traseu între momentul începerii programului și cel al finalizării sale, având durata minimă posibilă.
Lungimea drumului critic este cel mai scurt interval de timp în care programul poate fi realizat. Activitățile situate pe drumul critic sunt denumite activități critice, iar desfașurarea lor trebuie să înceapă cât mai curând posibil. Restul activităților din program sunt considerate necritice. Termenul critic subliniază faptul că orice întârziere în desfașurarea unei activități de pe drumul cel mai lung din rețea va conduce la mărirea duratei de realizare a întregului program.Drumul critic este stabilit în funcție de rețeaua trasată în etapa anterioara, luându-se m considerare următoarele aspecte: durata fiecărei activități (ti), cel mai curând termen de începere, respectiv finalizare, cel mai târziu termen de începere, respectiv finalizare și rezervare de timp.
Se constată că unele activități nu au rezerve de timp.Aceste activități sunt denumite critice și succesiunea lor în rețea reprezinta drumul critic.
2.2 SlSTEMUL DE COMUNICAȚII AL INTREPRINDERII CU MEDIUL.ACTIVITATEA DE PROMOVARE
In cadrul economiei de piață activitatea unei intreprinderi nu se poate limita la producerea și distribuția de bunuri și servicii; ea implica o permanentă și complexă comunicare cu piața, care presupune o informare atentă a consumatorilor potențiali și intermediarilor, acțiuni specifice de influențare a comportamentului de cumpărare și de consum, de sprijinire a procesului de vânzare.
2.2.1 Sistemul de comunicații al firmei
Datorită dezvoltării fară precedent a schimburilor economice, globalizării economiei și a piețelor, problemele de comunicare ale firmei cu consumatorii interni sau partenerii externi devin din ce în ce mai dificile, necesită eforturi de cunoaștere și informare reciproca mult mai însemnate, mult mai variate.Conceptul de comunicație reflectă tocmai preocupările de a atenua natura uneori divergentă, alteori contradictorie a mesajelor emise de întreprindere și de a le contopi într-un sistem coerent, care să asigure o acțiune conjugată, cu țintă precisă.Sistemul de comunicații al întreprinderii acționează pe două planuri: pe de o parte se dorește informarea consumatorilor și influențarea deciziilor acestora de cumparare și de consum; pe de altă parte firma comunică și cu proprii salariați, cu furnizorii și concurenții ei, cu instituțiile guvernamentale sau din mediul financiar-bancar.
Acest lucru determină coordonatele și parametrii sistemului său de comunicație, în cadrul căruia își va desfașura activitatea promoțională. Intreprinderea se constituie într-un sistem deschis către mediul extern și, în același timp, o sursă de mesaje al căror obiectiv principal vizează întărirea imaginii și a prestigiului produselor și serviciilor sale pe piața pe care acționează.Pentru realizarea acestui deziderat informațiile pe care întreprinderea le transmite trebuiesc armonizate și corelate cu mijloacele media care constituie suportul lor, în caz contrar putând apărea efecte negative.Firma este în același timp o sursă de informații și un receptor de informații.Ca o sursă, ea trebuie să respecte anumite cerințe: să fie suficient de puternică, să fie atragătoare și să fie credibilă.
Ca receptor firma trebuie să. fie atentă la feed-back-ul informațiilor pe care le transmite mediului, să trateze cu maxima atenție situațiile în care imaginea sa se bucură de aprecierea publicului sau (mai ales) situațiile in care înregistrează o diminuare a prestigiului pe piață, retineri ale consumatorilor sau chiar respingeri ale produselor, respectiv serviciilor.
Sistemul prin care întreprinderea transmite informații mediului este constituit în principal din patru elemente fundamentale: o sursa de informație (întreprinderea însăși), un mesaj (informația ce se dorește a fi transmisă), un canal de difuzare a mesajului (suportul mesajului) și un destinatar (consumatorul intern, consumatorul extern, intermediarul etc.).
In practică un astfel de sistem cuprinde mai multe elemente, la cele enumerate mai sus se adaugă: codificarea (mecanismul prin care se traduc ideile mesajului în simboluri, semne sau imagini), decodificarea (semnificația atribuita mesajului de către receptor), răspunsul (ansamblul reacțiilor audienței după recepția mesajului), feed-back-ul (partea din răspuns pe care receptorul o retransmite emițătorului) și elementul perturbator (orice element care poate provoca o distorsiune între mesajul emis și cel recepționat).Eficiența procesului de comunicare depinde de mai mulți factori: modul în care emițatorul își cunoaște audiența, felul in care codificat mesajul în funcție de probabilitatea decodificării lui de către receptor, transmiterea mesajului prin intermediul unor suporturi adaptate atât mesajului cât și destinatarului, ca și de asigurarea suporturilor de feed-back.
2.2.2 Locul promovării în cadrul mixului de marketing
Mixul de marketing este un ansamblu de strategii și tactici care sunt grupate în patru politici de marketing: de produs, de preț, de distribuție și de promovare.Mixul de marketing este definit ca un set de instrumente de marketing utilizate de organizație în scopul atingerii obiectivelor de marketing pe piața țintă. Un mix de marketing construit corect dă coerentă politicii globale de marketing a firmei. Punctul de pornire în crearea unei strategii de mix de marketing de succes este definirea clară a pieței țintă. Chiar dacă piața țintă nu face parte din mix, ea are un rol extrem de important în construirea acestuia și dictează modul în care acesta este utilizat. Conform altor autori mixul de marketing din servicii este diferit de cel folosit pe piața bunurilor fizice. Astfel că, în afara celor patru componente "clasice" (produsul, prețul, distribuția și promovarea) mai sunt menționate:
• Personalul (pregătire, discreție, implicare, comportament și atitudine)
• Suportul fizic al prestației (ambianța: mobilierul, culorile, nivelul de zgomot, elemente tangibile ale prestației)
• Procesul de creare și livrare (politici, proceduri, mecanizare, fluxul de activități, implicarea consumatorilor)
Produsele vândute de către firmă reprezinta, prin ele însele, adevăratele mesaje prin intermediul cărora firma intră in contact cu mediul extern. Alături de produse, în sistemul comunicațional al firmei activitatea promoțională deține o poziție specială. In calitate de componentă a acestui sistem, promovarea face practic legătura dintre activitățile firmei, reflectate in produs, preț și distribuție și mediul extern (clienții efectivi și potențiali).
Activitatea promoțională cuprinde un ansamblu de acțiuni care au drept scop realizarea unui complex flux de informații, mesaje și idei între organizație și mediul extern.
Astfel că promovarea a devenit indispensabilă oricărei organizații, fiind suprasolicitata în multe situații. Această activitate ocupă un loc însemnat în teoria și practica marketingului prin prisma rolului ei în realizarea obiectivelor firmei și efortul depus (financiar, uman și de timp) pentru realizarea ei.
Este considerată "una dintre cele mai costisitoare componente ale strategiei de marketing".
2.2.3 Mixul promoțional
Activitatea promoțională cunoaște o mare varietate,fapt ce determină dificultatea clasificării lor riguroase. Activitățile promoționale se pot structura însă în funcție de următoarele criterii: natura și rolul lor în sistemul comunicațional al întreprinderii. Se remarcă astfel următoarele categorii de activități:
• Publicitatea
• Promovarea vânzărilor
• Relațiile publice
• Utilizarea mărcilor
• Manifestările promoționale
• Fortele de vânzare
Mixul promoțional sau mixul comunicațional constă în toate tipurile de comunicare efectuate pentru atingerea unui nivel dorit al cererii prin difuzarea mesajului potrivit prin canalele de comunicare adecvate pentru a influenta audiența care formează sau influentează cererea pe termen lung sau scurt. Mixul constă în principal din patru optiuni principale: publicitatea, relatiile publice, vânzarea personală și promovarea vânzărilor.
Conform altor autori mixul promoțional ar include:
• Publicitatea
• Promovarea vânzărilor
• Relațiile publice
• Vânzarea personală
• Publicitatea directă
Se remarcă faptul că în ambele clasificari primele trei categorii sunt aceleași urmatoarele fiind diferite. De asemenea fiecare componenta dispune de o mare diversitate de tehnici și procedee specifice de acțiune.
2.2.3.1 Publicitatea
Publicitatea reprezintă unul din mijloacele cele mai utilizate în activitătile de piată. Ea constituie unul din mjloacele prin care întreprinderea se implica și se raportează la evolutia pietei, îmbratișând o întreaga paleta de tehnici, proprii mai multor discipline (sociologie, psihologie, grafică etc.). Nu exista o definitie care sâ cuprinda toate laturile acestui fenomen, însa se poate spune ca publicitatea cuprinde toate acțiunile care au drept scop prezentarea indirecta (nepersonală), orală sau vizuală, a unui mesaj în legătură cu un produs serviciu, marcă, sau firmâ de către orice susținător (platitor identificat).
Publicitatea este principalul mijloc de comunicare a firmei cu piața de informare a beneficiarilor potentiali asupra produselor (serviciilor sale) și de influențare a comportamentului de cumpărare.Caracteristica cea mai importantă a publicității este faptul că mesajele sale sunt mesaje de masă, se adresează unui număr mare de indivizi iar raporturile dintre emițător și destinatari nu sunt directe ci se stabilesc prin intermediul unui canal de comunicație în masă (canal mass-media).Publicitatea reprezintă așadar orice formă impersonală de prezentare și de promovare a unor idei, bunuri sau servicii, plătită de un sponsor precis identificat.
2.2.3.2 Promovarea vânzărilor
. Prin promovarea vânzarilor se înțelege folosirea mijloacelor și tehnicilor de stimulare, impulsionare și creștere a vânzarilor de bunuri și servicii ce formează oferta intreprinderilor. Alți autori definesc promovarea vânzărilor astfel: acordarea de stimulente pe termen scurt, în scopul de a încuraja clienții să încerce sau să achiziționeze un anumit produs sau serviciu.Acțiunile de promovare a vânzărilor pot veni în anumite situații în completarea celor de publicitate. De asemenea aceste acțiuni trebuiesc coordonate și realizate astfel încât să corespundă obiectivelor precise ale întreprinderii, obiectivele actiunilor de promovare a vânzărilor fiind integrate în politica promotionala. Campaniile de promovare a vânzărilor adaugă valoare produsului pentru că stimulentele oferite publicului nu însoțesc produsul în mod obișnuit. Majoritatea acestor stimulente sunt pe termen scurt.
2.2.3.3 Relațiile publice
Relațiile publice reprezintă unul dintre instrumentele cele mai moderne ale politicii de comunicație.Ele presupun cultivarea unor relații directe, realizate consecvent și sistematic, cu diferite categorii de public, cu persoane influente din conducerea altor întreprinderi din țara sau străinătate, cu mass-media, cu reprezentanți ai puterii publice, lideri de opinie etc.Obiectivul principal al activității de relații publice este de a instaura, in rândul unei cât mai mari părti a publicului, un climat de încredere în firma respectivă, în capacitatea ei de a satisface trebuințele și exigențele diferitelor categorii de consumatori și utilizatori.
Relațiile publice se concretizează în programe ce au drept scop promovarea și protejarea imaginii firmei și a produselor și serviciilor oferite de ea.
2.2.3.4 Utilizarea mărcilor, forțele de vânzare și manifestările promoționale
Marca este considerată de specialiști un capital imaterial, bunul cel mai prețios al unei organizații. Ea este utilizată m dublu scop: identificare și comunicare. Pentru a realiza aceste deziderate, ea trebuie să fie înzestrată cu multiple calitați: perceptibilitate ridicată, omogenitate în raport cu mijloacele de comunicație folosite, distincție, personalitate, capacitatea de memorizare, notorietate și asociativitate. Forțele de vânzare au un dublu rol: să asigure creșterea cifrei de afaceri și să mențină dialogul în cadrul pieței. Ele contribuie într-o măsură mult mai concretă la atingerea obiectivelor generale și de marketing ale întreprinderii, alăturându-se celorlalte componente ale politicii promotionale. Forțele de vânzare sunt unul dintre cele mai performante canale de comunicare cu mediul exterior.
Manifestările promoționale se împart în două mari categorii: participarea la târguri și expoziții și sponsorizarea. Participarea la manifestările cu caracter expozițional se realizează prin mai multe modalități, printre care se numără: organizarea de pavilioane sau standuri proprii la târguri, expoziții și saloane; organizarea de expozitii itinerante; alte manifestări. Târgurile și expozițiile pot fi locale, regionale, naționale sau internaționale.
2.3 SPECIFICUL ACTIVITĂȚII DE MARKETING IN TURISM
Marketingul modern s-a dezvoltat la început în domeniul bunurilor fizice.
Aplicarea lui în domeniul serviciilor a fost recunoscută numai in ultimele decenii.
Una din preocupările principale din teoria marketingului serviciilor a fost modul prin care serviciile se deosebesc de bunurile fizice.
2.3.1 Elementele care diferențiaza serviciile de bunurile fizice, respectiv serviciile turistice de celelalte servicii
Principalele caracteristici ale serviciilor ce au o mare influență asupra modului de aplicare a marketingului sunt:
• Intangibilitatea. Serviciile nu pot fi văzute, simțite sau mânuite. Acest lucru înseamna că activitatea promoționala capătă o importanța mai mare din moment ce promovarea este cea care creează produsul în mintea consumatorului înainte de achiziționare. Promovarea include managementul evidențierii unui produs prin imagini, cuvinte, fapte si simboluri. Broșura este instrumentul folosit cel mai des de către tur-operatori in acest scop.
• Eterogenitatea. Este dificil să standardizezi un serviciu din moment ce el va diferi din cauza variațiilor in experiența consumatorilor si datorită variațiilor în prestatia personalului. McDonald's, British Airways, Forte sau alte mari organizații încearcă sa depășească aceste probleme prin standardizarea procedurilor operationale și metodelor de pregătire a personalului propriu pentru a reduce variațiile din prestațiile acestuia.
• Proprietatea temporară. Consumatorul deține un serviciu în proprietate temporara cum ar fi închirierea unei căsuțe de vacanță, cumpărarea unui loc intr-un avion, plata timpului petrecut într-un muzeu.
• Perisabilitatea. Un serviciu nu există dacă nu este consumat într-un anumit timp. El nu poate fi stocat. Datorită faptului că cererea se poate modifica rapid este necesară reducerea pierderilor datorate folosirii insuficiente sau nefolosirii capacităților.
• Inseparabilitatea producției de consum. Serviciile sunt produse și se consumă simultan, consumatorul și presatorul găsindu-se în interacțiune. Ca rezultat furnizorul de servicii turistice are drept singură soluție să realizeze serviciul bine din "prima încercare" – opțiunea înlocuirii sau schimbării produsului, care există pentru bunurile fizice, este exclusă.
Datorită faptului că turismul este un serviciu, marketingul în acest domeniu diferă de cel al bunurilor fizice. Totuși, el diferă și față de alte servicii.
Turismul este determinat de oferta în mai mare masura decât alte servicii. în mod clasic marketingul începe cu analiza consumatorului, pieței și a mediului exterior firmei.
Marketingul turistic inverseaza deseori această ordine. Turismul pare să fie condus de oferta și nu de cerere. în timp ce produsele din alte sectoare de servicii, precum cele financiare sau de transport, sunt realizate după cercetări intense ale cerințelor consumatorilor, în turism se ia un produs existent după care se determină cine ar putea fi interesat să-l cumpere. Puține organizații își pot permite luxul de a planifica produsul începând cu studierea nevoilor consumatorilor. Ca rezultat promovarea și activiatea promoțională au în general o pondere mai mare în cadrul marketingului turistic.Produsul turistic este in general o combinație de mai multe servicii implicând cooperarea dintre mai mulți furnizori. Un pachet turistic implică cel puțin un parteneriat între un tur-operator, un hotel sau o altă formă de cazare, un transportator și alte organizații turistice precum cele care se ocupă de închirierea de automobile.
Intre aceste firme pot exista o multitudine de diferențe privind competența, expertiza și standardele de calitate. Acest lucru poate conduce, in anumite situații, la divergențe între parteneri. Controlul asupra produsului este foarte dispersat, iar o deficiența a unei părți implicate poate afecta și reputația celorlalți parteneri. Cumpărarea unui produs turistic presupune asumarea unui risc de către consumator. Deciziile legate de petrecerea vacanțelor sunt foarte importante pentru consumatori deoarece implică cheltuirea unei sume de bani apreciabile pe ceva ce nu poate fi văzut sau evaluat înainte de cumpărare.
Vacanțele implica un număr însemnat de elemente necunoscute legate de cazare, transport, masă sau, din ce în ce mai mult în ultimul timp, eventuale atacuri teroriste sau crime, elemente care implică asumarea unor riscuri. Călătoria (vacanța) este un produs partial constituit din visele și dorințele consumatorilor.
Serviciile, precum cele bancare, medicale sau de reparații auto sunt consumate m scopuri raționale și funcționale.Turismul este legat deseori de visele de realizare personală, transformare personală, aventuri romantice și alte dorințe transcedentale. Organizațiile din turism trebuie să înțeleagă acest tip de motivație.Turismul este o industrie fragilă. Toate organizațiile de servicii sunt afectate, într-o masură mai mare sau mai mică, de catre forte externe. Efectele acestor forțe sunt cel mai vizibile în cazul oragnizațiilor din turism. Un război, un atac terorist, un uragan sau o molimă în țara/locul de destinație dar și o criză economică în țara de origine a turiștilor pot avea efecte catastrofale asupra sectorului turistic dintr-o țară. Organizațiile din turism trebuie să fie capabile să se adapteze rapid la noile condiții prin redefinirea produsului sau reducerea prețului.
2.3.2 Mixul de marketing în turism
2.3.2.1 Produsul
In activitatea de turism produsul apare ca rezultat al eforturilor întreprinderii de a satisface nevoile turistice și îmbracă o varietate de forme, atât tangibile cât și intangibile.
Toate produsele au atât o formă fizică cât și una simbolică (un automobil se diferențiază printr-o multitudine de caracteristici fizice, dar și prin valoarea simbolică pe care cumpărătorul o acordă acestor caracteristici – aventură, tinerețe etc.). în turism calitațile simbolice ale produsului sunt cruciale – un zbor cu avionul poate fi perceput ca fiind sigur de către client dacă muzica ambientală este plăcută, dacă personalul de bord are o atitudine prietenoasă și dacă vocea. comandantului inspiră siguranță.
Alți factori care influențează percepția turistului asupra produsului oferit pot fi: culoarea camerei de hotel, interiorul unui restaurant, arhitectura clădirilor dintr-o stațiune turistică și chiar modul în care sunt aranjate preparatele culinare pe un platou. De asemenea sunetele și muzica pot influența percepția turiștilor asupra diferitelor obiective turistice sau chiar timpul petrecut într-un restaurant – o muzică mai liniștită determină ca turistul să petreacă mai mult timp într-un local.
Produsul turistic are trei caracteristici importante:
• Inelasticitatea. Produsele turistice nu se adaptează bine la schimbării cererii pe termen scurt, mediu sau lung.
• Complementaritatea. Produsul turistic nu este un singur serviciu, el se compune din mai multe subproduse complementare
• Eterogenitatea. Produsul turistic este considerat eterogen deoarece este practic imposibil sa realizezi două produse identice (de exemplu într-un hotel mărimea camerelor nu este identică, priveliștea diferă, există riscul apropierii de un lift zgomotos etc.)
Cea mai importantă decizie a organizației turistice este de a-și alege obiectul de activitate și mixul de produs potrivit. Astfel putem distinge cinci opțiuni de baza:
• Mai multe piețe/mix de produse pentru fiecare piață. De exemplu mari tur-operatori oferă o gama de pachete turistice cu destinații foarte variate atât pentru piața persoanelor singure, cea a familiilor cât și pentru piața persoanelor în vârstă.
• Mai multe piețe/un singur produs pentru fiecare. în aceasta categorie intra companiile aeriene care oferă servicii diferite pentru cei care călătoresc la "business class", respectiv la clasa a II-a.
• Mai multe piețe/un singur produs pentru toate. Organizațiile naționale de turism care promoveaza o țară intră în aceasta categorie.
• 0 singura piață/mix de mai multe produse. Un exemplu în acest sens sunt tur-operatorii care oferă o gama foarte largă de circuite culturale unor clienți cu un nivel de educație superior și cu un venit peste medie.
• 0 singură piață/un singur produs. în această categorie intră în general organizațiile care oferă un singur serviciu pentru o piață nișă.
Punctul de pornire în analiza și planificarea produselor este analiza preferințelor consumatorilor și a ofertelor concurenței în raport cu obiectivele și posibilitățile de realizare.
Produsele cu cel mai mare succes apar din identificarea nevoilor specifice ale piețelor țintă și se bazeaza pe o poziționare distincta în raport cu ofertele concurenței.
Poziționarea are o importanță deosebită deoarece reprezintă un proces psihologic prin care se formează percepția consumatorilor, în cazul de față al turiștilor, fața de firma de turism si față de serviciile oferite de ea. Un astfel de proces trebuie să existe și în ceea ce privește imaginea firmei în rândul firmelor intermediare.Marca are, la nivelul produsului, același rol pe care îl are la nivelul firmei crearea propriei imagini sau identități. Marca are rolul de a diferenția produsele unei firme de cele ale concurenței și are drept consecință producerea unei imagini consistente m mintea consumatorilor care facilitează recunoasterea și percepția calității. Marca poate avea ca efect adăugarea unor calități produsului, calități care le pot transcede pe cele fizice. Aceste calități sunt create în special de publicitate, astfel că acele produse vor putea fi vândute la un preț mai bun decât substitutele nemarcate.
Intr-un studiu recent s-a stabilit faptul că 9 din 10 turiști spun că ar putea distinge un lanț hotelier de o fransiză sau de hoteluri independente și ca aproximativ 88% din rezervări sunt pentru lanțuri hoteliere recunoscute.
2.3.2.2 Prețul
Una din caracteristicile marketingului turistic o reprezintă marea diversitate de politici de preț adoptate de organizațiile de turism. Restaurantele percep tarife diferite pentru aceleași produse, de exemplu o cină poate costa de doua sau chiar de trei ori mai mult decât un prânz. Tur-operatorii pot percepe tarife variabile in funcție de momentul în care turistul face rezervarea. Hotelurile pot practica pâna la șase tarife diferențiate: în funcție de sezon, reduceri pentru week-end, reduceri pentru anumiți clienți (clienții fideli, posesorii unor anumite carți de credit etc.), reduceri pentru participanții la conferințe, tarife diferite în funcție de durata sejurului sau în funcție de mărimea grupului de turiști.In concepția de marketing, prețul este conceput ca o parte inerentă în procesul de poziționare a produsului. Pentru consumatori prețul reprezintă o reflectare a naturii, calității și caracteristicilor competitive ale produselor pe care urmeaza să le achiziționeze. Pentru produsele de lux, un preț mare poate să fie esențial în menținerea imaginii de exclusivitate. Prețul poate fi folosit de către companiile private sau publice pentru a controla sau stimula cererea. Astfel prețul poate fi folosit ca o pârghie de catre întreprinderilede turism pentru:
• Maximizarea accesului. Acest lucru are o importanța deosebita pentru
companiile publice a căror performanță nu se judeca dupa profit ci după
modul în care fumizează servicii comunităților. Și companiile din sectorul
privat pot adopta o astfel de stategie practicând prețuri joase pentru a-și
menține dominația pe piață.
• Restricționarea accesului. Prețurile foarte mari pot restricționa accesul și-l
pot limita la segmentul de piață care este țintit de către firma în cauza.
Acest lucru este întâlnit mai ales pe piața bunurilor și serviciilor de lux
(croaziere, hoteluri de cinci stele, Concorde-ul sau Orient Expres-ul) dar și
pentru nișele de piață.
• Controlul cererii în timp. Prețurile mai mari se utilizează în perioade când
cererea este mare și pot fi reduse pentru a atrage consumatorii în perioade
cu cerere scăzută.
• Controlul cererii în spațiu. Prețuri mari se pot folosi în general pentru
centrele de atracție, restaurantele sau hotelurile din centrul localităților
Modalitatea de stabilire a tarifului serviciilor prestate reprezintă o problemă importantă pentru organizațiile de turism. Pentru început se stabilesc limitele tarifului.
Prețul minim trebuie să fie la același nivel la care se acoperă costurile firmei. Nivelul maxim al lui se stabileste în funcție de prețurile practicate de concurență sau în funcție de piața căreia i se adresează produsul respectiv.
In turism se practică diferite tehnici specifice de stabilire și de prezentare a prețului.
Una dintre ele este camuflarea prețurilor. Prin această tehnica consumatorul este pus in imposibilitatea de a compara prețurile oferite de către firmele concurente de pe aceiași piața. Camuflarea prețurilor se poate realiza mai ales datorită intangibilității serviciilor, ceea ce face ca ofertele turistice să fie greu de comparat.0 altă tehnică specifică se referă la folosirea unui preț de bază, mai mic, dar care să fie urmat de taxarea serviciilor suplimentare odată ce produsul a fost cumpărat.
2.3.2.3 Distribuția
Diferențierea dintre bunuri și servicii se poate vedea cel mai bine prin distribuție. în timp ce bunurile materiale sunt duse de la producător către consumator, în turism consumatorul este transportat către produs. Această diferențiere are o importanță deosebită pentru modul in care se realizează distribuția în domeniul serviciilor în general și în turism în special. Informația are un rol foarte important deoarece produsul turistic până în momentul cumpărării poate fi văzut ca un
mănunchi de informații.
Din acest motiv agențiile de voiaj oferă clienților atât produsul în sine cât și informații despre prețuri, orarele trenurilor sau avioanelor la plecare și la sosire, condițiile de cumpărare și de rezervare etc. Furnizorul de produse turistice trebuie să aleagă canalul potrivit de distribuție. Dacă acesta este o companie aeriană sau un hotel are trei opțiuni: fie să vândă direct consumatorului, fie să vândă printr-un tur-operator, fie printr-o agenție de voiaj.
Dacă furnizorul este un tur-operator are două opțiuni: vinde direct consumatorului sau prin intermediul unei agenții de voiaj.
Fig. 2.1 Principalele canale de distribuție în turism
Folosirea unui anumit canal de distribuție are atât avantaje cât și dezavantaje.
Vânzarea directă poate avea ca avantaje eliminarea comisionului agenției de voiaj sau crearea unei loialități a consumatorului fața de marcă (din moment ce furnizorul de servicii turistice își promoveaza produsele direct consumatorului). Dezavantajele derivă din faptul ca în cazul unei distribuții directe costurile pot fi mai mari: costuri de personal, costuri administrative etc.
Distribuția prin intermediul agențiilor de voiaj are ca avantaj principal faptul că o astfel de agenție are o rețea de birouri și oficii foarte larga prin care produsul este adus mai aproape de client. Veriga cea mai importanta a unui canal de distribuție a produselor turistice o reprezintă tur-operatorii. Aceștia pot avea atât rolul de intermediari cât și cel de furnizori de servicii turistice.Tur-operatorii sunt organizații turistice care au ca obiect de activitate crearea și vânzarea pachetelor de servicii turistice. Spre deosebire de tur- operatori, agențiile de voiaj se ocupa exclusiv cu vânzarea serviciilor turistice.Tur-operatorii au cunoscut o deosebită dezvoltare în țări precum Germania, Marea Britanie și SUA. Aceștia se dezvoltă rapid și în alte țări europene și Japonia.
Marii tur-operatori (Thomson, TUI, NUR, Thomas Cook etc.) tind sâ înghită din ce în ce mai multe agenții de voiaj independente sau tur-operatori mai mici devenind din ce in ce mai puternici. Un rol foarte important în distribuția serviciilor turistice revine tehnologiei informației. Aceasta a devenit ceva obișnuit în turism și mai ales în transporturile aeriene. In prezent este practic imposibil de imaginat o companie aeriană care să nu efectueze rezervarile și celelalte activități legate de vânzarea biletelor prin intermediul computerelor.
Prin intermediul tehnologiei informației se poate realiza o distribuție mai ieftina.
Existența internetului oferă posibilitatea furnizorilor să intre direct in legătură cu clienții.In ultimul deceniu s-au dezvoltat sisteme de distribuție la nivel mondial care se bazează pe folosirea la scară din ce în ce mai largă a tehnologiei informaționale. Aceste modalități de distribuție sunt reunite sub denumirea generica de Sisteme de Distribuție Globală (SDG) și Sisteme de de Rezervare Computerizată (SRC). Aceste sisteme au fost introduse incepând cu anii '70 în SUA de către companiile aeriene odata cu politica de de reglementare a transporturilor aeriene promovată de presedintele Carter.
Ele au fost folosite pe scară din ce în ce mai largă în Europa și Japonia.
Principalele funcțiuni ale unui SDG sunt urmatoarele: informare, rezervare, vânzare. Spre deosebire de sistemele tradiționale, un singur terminal al SDG-ului îl pune pe turist în legatură imediată cu toate serviciile companiei care a decis sâ-și vândă produsele printr-un astfel de sistem.Principalele SDG-uri sunt dominate în general de companiile aeriene americane și europene. Cele mai importante sunt: Galilelo Intemational (United Airlines, Britsh Airways, Alitalia, Swissair KLM și Olympic Airways) Sabre (American Airlines), Worldspan (Delta, TWA si Northwestem), Amadeus (Air France, Lufthansa, Iberia, SAS), Abacus (un grup de transportatori asiatici).
2.3.3 Specificul promovării in turism
Serviciile nu pot fi testate gustate sau văzute înainte de luarea deciziei de cumpărare.Informațiile despre produs sunt din acest motiv esențiale. Ele pot proveni din mai multe surse, care au fost sistematizate în matricea următoare:
Mixul de promovare reprezină toate acele acțiuni de comunicare întreprinse pentru a obține un nivel optim al cererii turistice fumizând mesajele potrivite prin canalele potrivite pentru a influența cererea pe timp scurt, mediu sau lung. Mixul este format din patru opțiuni de bază: publicitatea, relațiile publice, vânzarea personală și promovarea vânzărilor.
Promovarea efectivă începe, precum oricare activitate de marketing, de la o analiză și o formulare clară a obiectivelor. Aceasta implică:
• Identificarea publicului țintă
• Identificarea obiectivelor comunicării
• Formularea mesajelor în scopul atingerii obiectivelor respective
• Alegerea canalelor de transmitere efectivă a mesajelor către publicul țintă
• Formularea mesajelor în scopul atingerii obiectivelor respective
• Alegerea canalelor de transmitere efectivă a mesajelor către publicul țintă
• Alocarea unui buget care să permită realizarea și transmiterea mesajelor
• Mecanismele de evaluare precum evoluția vânzărilor
In 1991 SUA se confruntau cu efectele unei recesiuni economice de după terminarea războiului din Golf. Marketerii de la Virginia Beach Convention Center au identificat un număr de tendințe ce puteau influența potențialul turistic propriu, și anume: o tendință de creștere a ponderii vacanțelor scurte, o tendință de micșorare a distanțelor parcurse de către turiști către Virginia Beach (60% dintr-o rază mai mica de 300 de mile), o tendința de creștere a excursiilor medii și scurte. în lumina acestor condiții ei au planificat o promovare de primavară/vară și care a avut următoarele obiective generale:
► Să crească procentul celor care au aflat despre produs din rândul
vizitatorilor ocazionali sau nonvizitatorilor din apropierea localității
Virginia Beach.
► Să îmbunătațească percepția asupra infrastructurii.
►Să măreasca numârul de vizitatori peste cel existent de 540000 la care se
așteptau și sa marească durata unei vacanțe.
Obiectivul mesajului a fost să poziționeze Virginia Beach ca o "stațiune curată și cochetă, cu plajă și o varietate de distracții – un loc minunat pentru o vacanță memorabila".
Publicul caruia îi era adresat mesajul era format din adulți între 25 și 44 de ani și cu un venit anual de 40 000 USD și peste. Ei au țintit aceste grupuri în peste 30 de orașe care au fost imparțite în patru clase de priorități:
a) Orașe precum Washington, Pittsburgh și Cleveland care erau considerate
cu un potențial ridicat (acestea au primit 52% din buget)
b) Orașe precum New York sau Ontario considerate a avea un potențial mai
scăzut (18% din bugetul alocat)
c) și d) orașe cu potențial scăzut și care au primit împreuna 30% din bugetul
alocat.
Pentru campania publicitara s-au cheltuit 1,3 milioane de dolari. Rezultatele au fost urmatoarele: creșterea generala a gradului de ocupare a fost de 2%; numai în luna septembrie gradul de ocupare a crescut cu 17%; durata șederii a crescut cu 2% -la 4,7 zile; în anul respectiv au fost încasări record pentru restaurante și hoteluri.Activitatea promoțională poate fi facută și pentru a promova imaginea unei firme.Crearea identității unei firme nu ține numai de promovare – tot ceea ce respectiva organizație face sau nu face îi poate afecta imaginea – însă promovarea are importanță deosebita.
Fiecare afiș, scrisoare sau prospect trebuie sa conțina un stil unic. Un logo distinct si relevant poate fi un numitor comun în efortul promoțional.Una din caracteristicile originale ale companiei de navigație P&O a fost pavilionul sub care navigau vapoarele companiei și care a fost introdus pentru prima dată în anul 1837. Acesta se baza pe o combinare a blazonului caselor regale de Bourbon din Spania și de Braganza din Portugalia.
Timp de mulți ani nu a fost folosit decât într-o mică măsura în crearea imaginii companiei. In anii 70, odata cu un program de reevaluare a identității firmei, pavilionul a fost scos din anonimat și folosit de atunci în colo pe post de logo al companiei.
Cel mai important element al mixului de promovare îl reprezinta publicitatea.
Ea se poate defini ca o formă impersonală de prezentare și promovare a unor idei, bunuri sau servicii plătită de câtre un sponsor bine definit. Pentru a realiza un program de publicitate eficient este necesară în primul rând stabilirea unor obiective, inclusiv definirea publicului țintă.După stabilirea obiectivelor trebuie să fie creat mesajul și canalele de transmitere al acestuia.In 1994, aniversarea a 40 de ani de la debarcarea din Normandia, a fost folosită de Autoritatea Britanică de Turism (ABT) ca o oportunitate de a atrage turiștii americani în Europa.
0 campanie publicitară clădita în jurul temei "celebrând o alianță călită în război si dedicată păcii" a fost lansată în cinci mari ziare americane.Un supliment de 16 pagini privind Ziua Z a fost de asemenea produs și inclus în NewYork Times și în Los Angeles Times ajungând la peste 1,3 milioane de cititori.Campania a inclus de asemenea: un clip difuzat în cadrul celei mai vizionate emisiuni de dimineață, Today; o oră de transmisiuni radio la peste 110 de posturi; un reportaj de televiziune care a ajuns la 12 milioane de telespectatori; o linie telefonică specială care a atras 18500 de apeluri. ABT-ul a estimat că aproximativ 100 000 de americani au fost influențați de această campanie.Relațiile publice au fost considerate mai mereu ca fiind "cenușăreasa" activitații de promovare. Și totuși efectele sale le pot depăși pe cele ale publicității.Relațiile publice in turism se referă la cum să creezi sau să menții o percepție, o atitudine și un comportament pozitiv din partea publicului. Relațiile publice reprezintă, conform Institutului de Relații Publice din Marea Britanie, efortul planificat și susținut de a realiza și menține o înțelegere binevoitoare și mutuala între organizație și publicul său.
In anii 1993/94 Autoritatea Britanică de Turism a țintit Italia ca fiind una din multele țări ce ar putea genera turiști pentru Marea Britanie. Din moment ce fondurile pentru publicitate erau limitate, activitatea promoțională s-a bazat pe relațiile publice.
Pentru asta ABT-ul a inițiat un centru de informare temporar în Milano, în sediul unuia dintre cei mai mari tur-operatori din Italia și a condus o campanie de presă ce a determinat un spațiu de 3 mil. lire în ziarele din peninsulă. De asemenea revista de turism Meridiani a editat un număr special de 185 de pagini dedicat Scoției. Campania a determinat o crestere a cererii cu 16%. Cel mai important instrument de promovare folosit de tur-operatori pentru vânzarea pachetelor de servicii turistice este broșura. Cei mai importanți tur-operatori, și in special cei din Germania, Marea Britanie si Franța, tipăresc peste un milion de copii.
Acestea sunt distribuite prin agențiile de turism și direct prin propriile oficii și birouri.Aceste broșuri sunt trimise direct atât clienților vechi cât și potențialilor turiști.
Avantajul broșurii este că ea reprezintă partea tangibilă a serviciului ce va fi consumat in viitor. Insă datorită costurilor mari numai marii tur-operatori își pot permite să le tipărească. Datorită inflației și decalajului care apare între formarea pachetelor turistice și momentul apariției lor in aceste broșuri, listele de prețuri sunt prezentate separat.
Acest lucru reduce impactul strategic al afișării prețurilor promoționale
CAPITOLUL III
3.POTENȚIALUL AGROTURISTIC DIN ROMANIA
VALORIFICAREA ACESTUIA
3.1 SCURT ISTORIC AL DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL ÎN ROMÂNIA
In momentul de față, organizarea administrativă a.României atestă existența a 2867 de comune, cu circa 12500 de sate, ceea ce arată că 44,8% din populație trăiește în mediul rural.Din cele 12500 de sate, aproximativ 23% întrunesc criteriile de omologare pentru a putea fi declarate sate turistice.
Până în 1990, în România, turismul rural s-a practicat în mod sporadic fară a exista o reglementare oficială în atestarea locuințelor localnicilor sau în acordarea de facilități pentru practicarea acestei activități alternative în mediul rural. începând cu anul 1972, ca urmare a unui ordin al ministrului turismului, s-au identificat și selectat o serie de localități rurale pentru a fi lansate și promovate în turismul rural.
Abia în 1973 au fost declarate experimental un număr de 13 localități ( Lerești, Rucăr, Fundata, Șimea, Sibiel, Rășinari, Tismana, Vaideeni, Hălmagiu, Bogdan-Vodă, Vatra Moldoviței, Murighiol si Sfântu Gheorghe) ca întrunind condiții de practicare a turismului rural pentru ca m anul următor, 1974, printr-un decret, să se interzică cazarea turiștilor străini la particulari, fiind astfel oprită promovarea satelor turistice în turismul internațional. în mod excepțional satele Sibiel și Lerești au fost exceptate de la acest decret. In perioada de timp care s-a scurs după 1990, mișcarea turistică în mediul rural a înregistrat un progres continuu atât sub aspect instituțional, organizatoric, legislativ, cât și sub cel al educării populației din unele zone rurale în prestarea de servicii turistice de calitate.
Astăzi turismul rural este o prezență activă pentru aproape 28 de județe, 207 localități și în peste 1075 de gospodării clasificate pe diferite categorii de confort, cu peste 4798 paturi, localizate în special în zona montana și premontana a țării.
0 serie de factori favorizanți au determinat dezvoltarea acestei forme de turism și anume: practicarea unor prețuri moderate, comparativ cu cele aplicate hotelurilor din stațiunile turistice consacrate, crearea unui cadru legislativ stimulativ prin neimpozitarea profitului pe o durata de 10 ani pentru gospodăriile omologate, sprijinirea logistică și financiara de către Uniunea Europeana, prin fondul PHARE, a promovării turismului rural pe piața intemațională, a creării infrastructurii turistice rurale, a organizării de training-uri pentru localnici în vederea prestării de servicii de calitate sau a îmbunătățirii dotării unor gospodării prin credite mici nerambursabile gestionate prin organizația Operations Villages Roumains.
In baza Decretului 54/1990 și a Legii 31/1990 au fost puse bazele juridice pentru înființarea de asociații familiale și de societăți comerciale care au avut în satutul lor și activitatea de prestări de servicii turistice în mediul rural.
In 1994, s-a înființat Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural din România -ANTREC- care are, în prezent, circa 2500 de membri și 31 de filiale județene în Cluj, Sibiu, Alba, Suceava, Maramureș, Bistrița Năsăud etc. Acțiunile ANTREC privesc identificarea și popularizarea potențialului turistic din spațiul sătesc, formarea profesională, editarea de publicații, înființarea unei bănci de date, cooperarea cu organizații guvernamentale și neguvernamentale, campanii depromovare a pensiunilor turistice și agroturistice. în același timp, ANTREC are menirea să grupeze și să exprime interesele promotorilor turismului rural și să le reprezinte interesele în dialogul cu autoritățile și în cooperarea internațională.
Din 1995, ANTREC este membră a Federației Europene de Turism Rural "Eurogites" care cuprinde 22 de asociații naționale și regionale de turism rural din Europa.
3.2. ASPECTE DIN EXPERIENȚA INTERNAȚIONALA IN DOMENIUL ORGANIZĂRII ȘI DEZVOLTĂRII TURISMULUI RURAL
In comparație cu turismul rural din România, care a cunoscut o stagnare începând cu 1974 și până la schimbarea regimului politic, turismul rural din spațiul european a înregistrat o dezvoltare lineara din punct de vedere organizatoric, iar cererea turistică a crescut în mod constant. în unul din rapoartele Federației Europene de Turism "Eurogites" se precizează că dintre europenii care pleaca în vacanță, 25% preferă să-și petreacă vacanța în mediul rural.
La nivelul Uniunii Europene există o preocupare constantă pentru stimularea dezvoltarii acestei activități. în programul Fondurilor structurale de dezvoltare regională a țărilor membre UE, de exemplu, este prevăzut un fond special pentru dezoltarea turismului rural ca activitate alternativă de obținere de venituri suplimentare de către populația din zonele rurale. înca din anul 1992, s-a lansat programul Euroturism- Cultură și Ruralitate care a finanțat proiecte pe probleme de management al resurselor umane, realizarea de publicații specifice pentru oferta rurala, dezvoltarea ofertei de turism ecologic și cultural pentru tineret in spațiul rural etc.Dintre țările membre ale Uniunii Europene, țările cu cel mai dezvoltat turism rural și recunoscut pe plan internațional sunt Irlanda, Franța, Austria, și Elveția. După 1990, se vorbește tot mai mult despre dezvoltarea turismului rural și în țări ca Polonia, Ungaria, Cehia sau Slovenia. In țările Uniunii Europene numărul de locuri de cazare în gospodăriile țaranești se ridică la circa 600.000. Procentajul exploatărilor care oferă o formă de cazare turistică este de 8% în Germania și Olanda, 4% în Franța, 2% în Italia, 10% în Austria sau 20% în Suedia.
Spre exemplificare redam o serie de aspecte privind turismul rural din Austria si Franța.
3.2.1. Turismul rural din Austria
Activitatea de turism care se dezvoltă de mai bine de un secol în Tirol este rezultatul, în primul rând, a stimularii rămânerii în zonele montane a populației, încurajate de către autoritatea statului, Ministerul Agriculturii și Comerțului, să conserve civilizatia agropastorala in care fermele și hanurile tradiționale constituie elemente de mare valoare.
Statul a facilitat, încă în urmă cu 40 de ani, accesul țăranilor, din zona Tirolului, la credite agrare ieftine, pe termen lung, cu dobânda de 3-5% pe an.
Astăzi, pe ansamblul celor 25 de comune turistice din zona Tirolului, o familie din două îndeplinește condițiile propice cazării turiștilor. Din veniturile suplimentare realizate din activitatea de turism, familiile sunt interesate să-și îmbunătățească continuu oferta, fie prin ridicarea gradului de confort, fie prin diversificarea ofertei.
Multe dintre gospodării au piscine sau au amenajate instalații de transport pe cablu, care deservesc pârtii de schi amenajate și întreținute de către familiile respective.
In general, nivelul cultural al familiei și poziția fermei au fost hotărâtoare în dezvoltarea activitații de turism. Din activitatea de închiriere, multe gospodării au reușit sa ceara în concesiune un teren pentru extinderea capacității de cazare, pe care ulterior și-au construit o pensiune, un han sau hotel. în acest caz, chiar dacă activitatea agricolă nu este abandonata m întregime, turismul nu mai reprezinta o sursă alternativă de venit ci o formă de înlocuire a activității agricole când venitul din turism poate ajunge până la 70% din venitul total al familiei.
Grație veniturilor din turism, fermierii își pot achiziționa mașini agricole sau mări șeptelul propriu.
Pe de altă parte, un număr de produse naturale obținute în gospodăriile proprii constituie sursa de hrana pentru turiști. în timp rezultatele au fost remarcabile, s-a îmbunătățit starea sanitara a animalelor și a crescut randamentul vacilor de rasă.
Turismul rural în Austria a fost organizat pe mai multe nivele și anume:
1. Organizații turistice sătești (OTS) ca organizații publice, dispunând de un
buget propriu, alimentat din taxele de sejur și din contribuții obligatorii ale
sătenilor, cu urmatoarele atribuții:
• Asigurarea unui birou de informații și de rezervări
• Editarea de materiale promoționale privind manifestările sătești
tradiționale
• Acțiuni promoționale locale
• întreținerea drumurilor de promenadă
• Contractarea de credite pentru investiții turistice la nivelul comune
2. Centre de administrare a organizatiilor sătești (CAOTS) cu următoarele atribuții:
• Elaborarea politicii de amenajare a spațiului
• Elaborarea unei zonări turistice
• Plan de creditare pentru investiții agrare
• Elaborarea politicii agricol
• Frânarea proliferarii reședintelor secundare
Capacitatea de cazare globală in zona Tirolului este de 80 de paturi la 100 de locuitori, inchirierile în gospodariile țărănești reprezentând 50% din aceasta capacitate.
0 primă caracteristica a capacitaților de cazare o constituie coabitarea a doua modalitati de cazare si anume: unitati hoteliere sau stabilimente asimilate pe de o parte și camerele închiriate la gospodăriile țăranești. Hotelăria clasică deține circa o treime din capacitatea totală, pensiunile aproape 16%, refugiile montane, stabilimentele pentru tineret reprezinta 4%, iar restul reprezentând cazarea in gospodăriile țăranești.
Asociația hotelierilor este cea care impune calitatea dotărilor și a serviciilor in
gospodăriile țăranești și emite brevetul de funcționare.Gospodăriile țărănești își pot angaja personal sezonier din afara familiei cu respectarea reglementărilor stricte de munca.
Nivelul calitativ al dotărilor și echipamentelor hoteliere, al pensiunilor și al gospodăriilor țărănești se îmbunatațește continuu. Structura familială și artizanală a hotelăriei, pensiunilor și gospodăriilor țărănești constituie marea calitate a acestora. Atmosfera ospitalieră, cordialitatea, gentilețea și atenția cu care-i înconjoară pe turiști reprezintă principalele atuuri ale serviciilor prestate la care se adaugă specificitatea preparatelor culinare.
Echipamentele sportive și recreative constituie principala atracție a Tirolului: instalații ușoare de transport pe cablu, patinoare, piscine acoperite, centre de echitație, terenurile de tenis reprezinta o prezență constantă.Caracterul spontan și anarhic care a determinat realizarea de instalații de transport pe cablu a condus la o mare dispersie geografică a instalațiilor și la crearea unei multitudini de societăți mici de exploatare, ceea ce îngreunează crearea unui vast domeniu schiabil la care schiorul sâ aiba acces pe baza unui tarif forfetar general.
Pe plan local, promovarea se realizează de catre OTS-uri iar pentru acțiuni de mai mare anvergura, se grupeaza mai multe OTS-uri care crează un fond comun pentru realizarea unei anumite acțiuni. La nivelul landului, Oficiul de turism al landului prelevă o taxă pentru dezvoltarea turismului din care se finanțează promovarea care intereseaza ansamblul zonei.
3.2.2 Turismul rural în Franta
Conceptul de "stațiune verde" care reprezintă un produs turistic complet grupând cazarea în spațiul rural, alimentația, echipamente de loisir, animație, precum și mijloace proprii de comercializare s-a definitivat încă din anii '60.Cu toată vechimea conceptului, sub aspect practic și operativ, "stațiunea verde" s-a afirmat mai greu decât celelalte forme de turism (turismul balnear sau montan).Cu toate acestea, turismul rural francez a reușit sa se afirme deplin în anii '70 atât pe plan intern, cât și pe plan internațional având ca principal motor inițiativa privată încurajată și susținută de autoritățile publice.Astăzi, pe 80% din teritoriul francez se practică turismul rural, 28% din totalul înnoptărilor se înregistrează în turismul rural, 22% din totalul încasarilor se înregistrează în turismul rural, 16% din înnoptări m turismul rural reprezintă înnoptări cu turiști străini iar 60% reprezintă sejururi scurte de 3-5 zile. In ultimii 5 ani circulația turistică în spațiul rural s-a dublat datorită unor credite publice de 600 milioane de franci pe an, din care o treime a fost contribuția statului, investiții care au generat 50.000 noi locuri de munca.
Turismul rural în Franța cunoaste o serie de inegalități de la o regiune la alta, inegalități determinate de diferențele de atracție, de tipul de agricultură practicat, mai mult sau mai puțin receptiv dezvoltarii turismului, de mijloacele de comunicație.Existența unui număr ridicat de citadini cu proprietăți agricole în spațiile rurale a facilitat implementarea activității de turism în aceste spații formând așa numitele "gites rurales".Pentru comercializarea camerelor disponibile, populația locală s-a organizat în societăți pe acțiuni, în societăți cu raspundere limitata, în asociații cu scop nelucrativ, în grupări de interes economic sau în societăți economice mixte.
Aceste unitati economice s-au unit în Federația Națională a Spațiilor de Cazare Rurale (Gites de France) care omologhează spațiile rurale de cazare, marca "Gites de France" constituie o garanție pentru calitatea dotărilor și primirea personalizată a proprietarilor. Federatia are, printre altele, următoarele atribuții:
° Clasificarea spațiilor de cazare în mediul rural și acordarea licenței de
funcționare in cadrul categoriei respective de clasificare
° Reprezentare pe lângă autoritatea turistică locală și națională și pe lângă
asociațiile naționale din turism pentru facilitarea promovării turismului în
spațiul rural
° Consilierea pentru dotarea și amenajarea spațiilor de cazare
° Editarea catalogului "Gites de France"
° Federația Naționala a Spațiilor de Cazare Rurale are filiale departamentale
In mediul rural se găsesc camere de oaspeți in gospodariile rurale, pensiuni, hanuri, campinguri pe langa gospodăriile rurale, cabane. Cazarea în spațiul rural se organizeaza la nivel departamental, asigurându-se clasificarea, urmărirea și uneori rezervarea de locuri.Pentru promovarea turismului rural au fost create structuri la fiecare nivel de organizare regională. La nivel comunal ființează "Grupul agricol la exploatare in comun", la nivel departamental și regional există o multitudine de organisme care dispun de grupe de studiu pentru promovarea și dezvoltarea turismului rural.Pentru stimularea dezvoltării infrastructurii turismului rural se acordă subvenții între 30-80% din valoarea unor studii sau acțiuni, acordate din Fondul de ajutor pentru îndrumare și inovatie turistica, Fondul de intervenție turistică, Fondurile regionale de ajutor pentru inițiative locale în crearea de locuri de munca. Operațiunile pentru care se acordă subvenții sunt următoarele:
• Studii de dezvoltare și modernizare
• Studii de piață, asistență tehnică
• Studii de fezabilitate
• Ajutoare pentru proiecte ale tinerilor întreprinzători
3.3 PRINCIPALELE ZONE AGROTURISTICE DIN ROMÂNIA
Zonele agroturistice corespund în mare parte zonelor etnografice din România care se individualizeaza ca un teritoriu mai mult sau mai puțin precis delimitat, dar care prezintă însă caractere unitare determinate de tradiția social istorică, cristalizată in felul așezărilor, tipurilor de ocupații, a locuințelor, a portului, a artei populare, la care se adaugă valorile perene ale culturii spirituale și modul de viață.
Printre zonele agroturistice cele mai cunoscute și mai apreciate sunt zona Branului, a Maramureșului, Marginimea Sibiului, zona Muscel, Valea Bistrei, zona Vâlcea și zona Tulcea, dintre care le prezentăm pe primele patru, ale caror valențe în turismul rural sunt unanim recunoscute.
In turismul rural din România unitățile de primire pot fi camere mobilate de categorii diferite de confort, în locuințele gospodarilor, case de vacanță, altele decât cele ale locuitorilor, spații pentru amenajarea camparilor, spații secundare în gospodăria țărănească (fanărie, colibă), spații de cazare ale cooperației de consum. La nivelul anului 2001 existau aproape 2960 de gospodării țărănești omologate, din care 88 gospodării de 4 margarete, 253 de 3 margarete, 763 de 2 margarete, 989 de o margaretă și 869 neclasificate.
3.3.1 Zona agroturistica Bran
Poziție și accesibilitate. Zona este delimitată de valea râului Bârsa, Ghimbășel, Munții Piatra Craiului, culmile sudice ale Munților Perșani, Munții Leoata, Munții Bucegi și zona Podul Dâmboviței.
Accesul rutier se realizează pe DN 73 (E 572), 235 km pe ruta București- Pitești-Câmpulung-Brasov, ce leagă drumurile europene E 85, E 60, E 64, E 70.
Accesul pe calea ferată se face pe tronsonul București-Brașov-Zămești.
Cadrul natural. Plaiul Branului se prezintă ca o depresiune înalta de 800-1000 m., cu orientare NE-SV, străjuită pe margine de Masivul Bucegi, Masivul Leoata, Masivul Piatra Craiului și Munții Perșani.
Climatul este un climat de depresiune intramontană cu veri răcoroase și ierni mai reci, cu amplitudine termică redusă, adăpost de vânturi puternice, umezeală relativ redusă, strat bogat de zapada și îndelungat, cu valențe turistice deosebite.
Hidrografia este bogată, fiind reprezentata de apele de suprafață: râurile Bârsa,Turcului cu o serie de afluenți care străbat văi înguste, cu versanți abrupți, râul Dâmbovița cu afluenții Dâmbovicioara, Valea Cheii, Ghimbavul, etc.Volumul apelor și oglinda apelor sunt relativ reduse, pe unele porțiuni lipsind cu desăvârșire datorită rocilor calcaroase, cu pierderi prin fisurile rocilor.
Flora si fauna este specifica zonei pădurilor de fag in amestec cu gorunul la parte inferioară și cu coniferele, la partea superioară. Ca urmare a unei îndelungate populări, regiunea a fost puternic despădurită, pajiștile și fanetele au luat locul codrilor. Circa 35% din pădurile culoarului sunt localizate cu precădere pe versanți. Valoarea deosebită a pădurilor, extinderea lor explică vechimea păstoritului transhumant.In zonă există parcul național Piatra Craiului (148.000 ha) ce înglobează Cheile Brustureț, Dâmbovicioara și numeroase elemente de floră și faună. Rezervații naturale se găsesc în abruptul Bucegilor, cu caracter geologic, geomorfologic, ca de exemplu la Vama Strunga.
Cadrul economic și socio-cultural. Din punct de vedere economic, zona se defineste ca o zonă agrară cunoscută fiind tradiția regiunii în creșterea animalelor. Industria este reprezentata de exploatarea și prelucrarea lemnului, industria alimentară, exploatarea calcarului, industria mică de artizanat.Zona are în primul rând o funcție agrară, o funcție economică forestieră și totodată o funcție turistică datorită valorificării potențialului natural, cultural și etnografico-folcloric din satele Bran, Șimea, Fundata, Moeciu, Poiana Mărului etc. Risipirea de la Poiana Mărului acoperă gospodariile permanente și sălașele întreaga zonă.
Peisajul rural foarte diferențiat ca rezultat din îmbinarea unor întinse fânețe, presărate cu pâlcuri de padure, ogoare mici pe plaiuri și terase. Dupa 1990 se remarca o revenire la vechile ocupații pastorale și agricole a locuitorilor prin reducerea activităților industriale din orașele județului.
Valorile cultural istorice sunt reprezentate de Cetatea Branului, bisericile ortodoxe din satele Cheia, Fundata, Moeciu, Sohodol, Poiana Mărului, muzeul etnografic din Bran.
3.3.1.1 Satul Bran
Satul Bran este cel mai reprezentativ din zonă, fiind deja declarat sat turistic și recunoscut deja ca atare în catalogul ANTREC. Potențialul turistic natural caracteristic culoarului și munților din imprejurimi este caracterizat prin forme carstice, domeniu schiabil, domeniu cinegetic si piscicol.
In împrejurimi se află numeroase obiective turistice care îi măresc valoarea turistică: Râșnov cu cetatea țaranească, Nedeea Munților de la Fundata, manifestări folclorice anuale ca "Masura laptelui". "Noaptea de Sânziene" la Șimea, Biserica Neagra de la Brașov, Predeal, Săcele, ansamblul Negru Vodă de la Câmpulung, Baile Tușnad, etc.
Satul dispune de toate utilitățile: energie electrică, alimentare cu apă, încălzire cu lemne, canalizare individuală, rețea stradală, telefonie interurbană, poștă, dotări sanitare, benzinărie, cămin cultural și cinematograf, bibliotecă, magazine comerciale, farmacie, unități de prestări de servicii. In sat s-au identificat 15 gospodării cu 1-2 camere, apă curenta, grup sanitar, cu demipensiune și mic dejun. Agrementul este slab reprezentat, respectiv discoteca, manifestări folclorice originale, sporturi de iarna.
Tipologia satului: sat etnografic-folcloric, agropastoral cu valențe culturale.
Satul este omologat, cazează turiști români și străini. Formele de turism sunt sejur pentru odihnă și recreere, drumeție, pescuit sportiv și vânătoare, sporturi de iarnă.
3.3.1.2 Zona agroturistică Maramureș
Poziție și accesibilitate. Maramureșul se suprapune depresiunii cu același nume și cuprinde din punct de vedere etnografic mai multe subzone etnografîce: Valea Mariei, Valea Casăului, Valea Izei si Valea Vișeului. Accesibilitatea este asigurată de prezenta aeroporturilor din Baia Mare și Satu Mare, de calea feratâ București-Sighișoara-Baia Mare, de drumunle rutiere DN 1 E15, Brașov -Sighișoara DN 13-E60, Tg. Mureș-Turda DN 15-E 60, Baia Mare-Sighetu Marmației DN 1C și DN 18.
Cadrul natural. Depresiunea Maramureșului prezintă un cadru fizico- geografic deosebit de variat. Relieful este reprezentat de către Muntii Maramureșului Muntii vulcanici Oas-Gutâi-Tibleș și o portiune din Masivul Rodnei, ale căror puncte de atracție sunt:
• micile bazinete depresionare de la Garta Mică, Turt, Tama
• defileele spectaculoase: Cheile Tătarului pe Mara, Cheile Runcului
defileul Săpânța la Apa Roșie etc.
• stâncariile, Creasta Cocoșului, mlaștinile Vlăschineanu, rezervații naturale
• domeniul schiabil de la Mogoșa și lacul de agrement
• abrupturile stâncoase Piatra Sâpântei, Piatra Șoimului, Culmea Pietrei
• platouri de lavă de la Sapânța, Valea Brazilor
• lacurile glaciare din Masivul Rodnei și din Munfii Maramureșulu
• culoarul suspendat al Vaserului
• salina și apele minerale de la Ocna Șugatag etc.
Bogatia cadrului natural, resursele naturale, larga deschidere prin pasurile Huta, Neteda, Prislop, Șetref catre regiunile înconjuratoare, " oferă în continuare Depresiunii Maramureș noi posibilităti de dezvoltare în plan turisti reprezintă restul de 34%.
Fauna este reprezentată de capra neagra și marmota de munte din zonele montane și speciile de interes cinegetic din zonele forestiere ursul, cerbul, capriorul, mistrețul, râsul, lupul etc.Cele mai cunoscute rezervații naturale sunt cele cu caracter geologic Creasta Cocosului, Cheile Tătarului, Izvorul Izei. Sub regim de ocrotire ca monumente ale naturii sunt floarea de colț, laleaua pestrița, crucea pământului, gușa porumbelului etc.Din punct de vedere al potențialului turistic mai amintim stațiunea balneo- climaterică Borșa, stațiunile balneare de interes local Ocna Șugatag, Costiui, Crăciunești.
Cadrul economic și socio-cultural. Zona etnografică Maramureș este o zonă industrial-agrară în care centrele cele mai importante sunt Baia Mare și Sighetu Marmației. Industria mai este încă reprezentata de industria exploatării și prelucrării lemnului, de industria extractivă la Baia Sprie și Cavnic, industria materialelor de construcție, industria ușoară la Sighetu Marmației și industria mesteșugărească la Săcel (ceramica), Săpânța, leud și Botiza (cergi maramureșene), Hoteni și Șugatag sat (cojoace și covoare).
Agricultura se caracterizeaza prin cultura porumbului și a cartofului, cultura pomilor fructiferi, creșterea bovinelor, porcinelor și a păsărilor.
Populația, satelor conform datelor statistice din 1999, se cifrează la circa 225.000 locuitori din totalul de 322.300. Forma așezărilor rurale este influențată in mod deosebit de căile de acces, astfel situate pe liniile de largă circulație au o formă alungită ca satele Mara, Desești, Hamicești, Sat Șugatag. Altele au o formă tentaculară sau geometrice ca Șugatag Sat Seini sau Costiui. Alături de români sunt prezente și alte naționalități ca sârbi, romi, germani, maghiari, cehi, ucraineni, slovaci, evrei, ruși etc.Asezările rurale, în general, cu o populație îmbătrânita, se evidențiază fie prin funcția lor pastorală, pomicolă, fie prin unele activități industriale și mesteșugărești ca exploatarea de minereuri complexe în Rodna, Săcel, Poienile de sub Munte, de mame, sare, piatră de construcție sau exploatarea lemnului ca Bistra, Botiza, Sat Șugatag, Vișeu, Câmpulung la Tisa. Gospodăriile maramureșene alcătuiesc adevarate ansambluri arhitectonice unitare prin armonia și funcționalitatea, la care se adaugă siluetele grațioase ale bisericuțelor de lemn dintre care unele au intrat în patrimoniul UNESCO ca bisericile din Sisești, Desești, Bârsana, Rozavlea, Bogdan Vodă și Budești.
Maramureșul este îndeosebi cunoscut pentru aceste biserici de lemn și pentru cimitirul vesel de la Săpânța, dar cuprinde și alte obiective de valoare ca:
• monumentele și siturile arheologice din satele Bârsana, Călinești, Bogdan Vodă,
Crăciunești, Tisa
• monumentele și ansamblurile de arhitectura din Botiza, Budești, Cetățile,
Câmpulung de Tisa, Desești, Hoteni, leud, Moisei, Petrova, Plopiș, Rona de Jos,
Săliștea de Sus etc.
• clădirile memoriale din Moisei, Sisești
• monumentele de artă populară și cu valoare memorială din Berbești, leud,
Sâpânța, Sisești etc.
Patrimoniul natural și cultural deosebit de bogat, resursele social-economice variate constituie premise pentru dezvoltarea turismului rural într-un număr din ce în ce mai mare de așezări rurale, dintre care unele sunt deja consacrate în turismul rural ca de exemplu: Călinești, Valea Izei, Botiza, Bogdan Vodă.
3.3.2.1 Satul Călinești
Satul Călinești este așezat în nordul Depresiunii Maramureș la o altitudine de 350-450 m.Este accesibil din DN 18 pe un DJ asfaltat, iar pe calea ferată este deservit de stația Sighetu Marmației care se afla la 21 de km de satul Călinești.Din punct vedere administrativ este reședința comunei cu același nume care mai cuprinde satele Văleni, Comești și cătunul Săcătura. Populația stabilă se ridică la 1700 de persoane.Comuna este o așezare colinară cu o economie agro-pastorală, ocupațiile principale ale sătenilor fiind creșterea animalelor, pomicultura, producția locală de mase plastice, prelucrarea lemnului.
Potențialul turistic este format din peisaje atractive, domeniu cinegetic și piscicol, plantații de pomi fructiferi, biserica de lemn din 1784, fondul etno-folcloric, artizanat (țesături, broderii, cergi, costume populare).Satul Călinești dispune de energie electrică, alimentare cu apă din fântâni și încalzire cu lemne. Drumurile centrale sunt pietruite și dispune de servicii de poștă, de centrală telefonică, de cămin cultural, o biblioteca, un dispensar, două magazine mixte, unități de alimentație, o unitate de frizerie.
Cazarea se face în 100 de gospodării cu 3-4 camere, clasificate pe categorii de confort de 1-2 margarete cu posibilități de pregătire a mesei în regim de pensiune completa sau demipensiune. Sub aspectul agrementului există posibilități de practicare a pescuitului și a vânătorii și de participare la sărbătorile folclorice locale.
Tipologia satului este cea de sat etnografic-folcloric și agropastoral.
Formele de turism practicabile sunt cele legate de odihnă, drumeții, vânătoare, pescuit, turism cultural, tranzit.
3.3.3 Zona agroturistica Marginimea Sibiului
Poziție si accesibilitate. Zona este așezată în Transilvania și se învecinează cu zone la fel de bogate in tradiții etno-folclorice ca Valea Ampoiului, Ținutul Oraștiei, Țara Oltului, Țara Hațegului, Zona Vâlcea, Țara Loviștei și Valea Oltului. Accesibilitatea este dată de prezența aeroportului din Sibiu, calea ferată București – Piatra Olt – Podu Olt sau București – Fagaraș – Sibiu, drumul național București – Pitești – Rm. Vâlcea – Brezoi – Sibiu .
Cadrul natural. Zona Marginimii Sibiului este delimitată de Munții Cindrel,Munții Șureanu, Lotrului, Valea Oltului, Valea Sebeșului, Munții Poiana Ruscai, Podișul Secaș si Hărbaciu. Se suprapune unui culoar depresionar de contact între zona montană a Carpaților Meridionali și Podișul Transilvaniei. 0 serie de elemente atractive din punct de vedere turistic fac ca această zonă să prezinte un potențial turistic deosebit, ca de exemplu:
• numeroase chei Cheile Crivadei, Cheile Cibinului etc,
• circa 34 de peșteri dintre cele mai importante fiind Peștera Bolii, Șura
Mare etc
• lacuri glaciare și circuri glaciare ca lezerul, Șureanu, Obârșia Lotrului,
• platouri și suprafețe de eroziune Oașa, Bătrâna,
• cataractele Lotrului, abrupturi,
• domeniul schiabil la Obârșia Lotrului, Vidra, Voineasa.
Climatul este continental moderat de depresiune intramontană joasă cu ierni blânde, veri răcoroase, cu temperatura medie anuala între 7-9 grade C, cu 50 zile de zile însorite pe an, cu un strat de zăpadă de 600-700 mm care durează circa 60 de zile pe an.
Hidrografia este bogată în ape de suprafată ca râul Cibin, râul Olt, lacuri glaciare din Munții Cindrel, Șureanu, lacuri de acumulare antropice pe râul Sadu, pe Sebeș și Gura Râului.
Flora si fauna este specifica zonelor alpine și culoarului depresionar unde se găsesc pajiști alpine, paduri de molid în amestec cu paltinul, scorușul de munte, socul, paduri de foioase în amestec cu molid, brad, mesteacăn. Gradul mare de umanizare a acestor munți a redus arealul de raspândire a multor specii de animale. Se intâlnesc ursul, lupul, mai rar cerbii, căpriorii. Mistrețul, vulpea, jderii, iepurii coboară câtre zona depresionara.Rezervațiile naturale sunt situate în spațiul montan, ele sunt în numar redus și anume: Masa Jidovului, Stânca Grinzii, lezerele Cindrelului, Lacul Ocna Sibiului.Zona este bogata în resurse turistice, printre care se încadreaza stațiunea climaterică Păltiniș, stațiunea balneară de interes general Ocna Sibiului și stațiunea balneară de interes local Miercurea Sibiului.
Cadrul economic și socio-cultural. Zona Mârginimea Sibiului este o zonă industrial-agrară cu unele ramuri de interes national ca industria energiei electrice, construcția de aparate de precizie și masură, industria lemnului, a confecțiilor, a pielăriei, alimentara si meșteșugareasca.
Agricultura este diversificata în care se remarcă culturile de pomi fructiferi, culturile de porumb, cartofi, plante furajere iar sectorul zootehnic este recunoscut in creșterea oilor.Suprafețele întinse de pașune, fânețe circa 50% din total arată principala preocupare a locuitorilor. Se remarca practicarea cojocaritului la Sebeșul de Jos, instalații tehnice țărănești la Gura Râului, ateliere de icoane pe sticlă, industria textila la Cisnadie, Cisnădioara, Tălmaciu. In această zonă s-au pus bazele unui intens pastorit transhumant și a unui comerț intens cu produse desfașurat de-a lungul veacurilor, lucru dovedit de numeroase stâne și sălașe, ce continuă și astăzi.Așezările rurale sunt dispuse pe mai multe etaje cărora le corespund diverse activități și anume:
• etajului de la 800-1000 m altitudine îi corespund activitați agricole și
pastorale
• celui de la 1300-1600 m altitudine îi corespund cu precadere activitați
pastorale, unde casele sunt mai rasfirate și cu prezența a numeroase stâne
și sălașe.
Satele situate în apropierea de orașe au o pendulare a populației ce asigură forța de munca pentru întreprinderile de la oraș, fenomen.care s-a redus mult dupa 1990. Sate cu pendulare redusă sunt Săliște, Gura Râului, Sadu, Boița. Pentru localități ca Rășinari, Poiana Sibiului, Săliște, Miercurea Sibiului se remarcă aspectul îngrijit, structura unitară a gospodăriilor.Zona deține importante valori cultural istorice, printre care amintim: atelierele meșteșugarești din Sibiu, fortificația feudală din Rășinari, complexul de case vechi din Sibiu, Cisnădie, bisericile evanghelice din Cisnădioara, Tălmaciu,Muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului, centrele vechi din așezările Cisnădie, Rășinari, Sibiel, Săliște , conacul Bethleen din comuna Calnic etc.Intinsul teritoriu al Mărginimii Sibiului este bogat m frumuseți naturale, presărat cu numeroase așezări și sălașe, înconjurat de munți cu numeroase cabane,păstrător al portului și al unor vechi tradiții populare, deține importante valențe turistice înca insuficient valorificate.
3.3.3.1 Satul Sibiel
Satul Sibiel este așezat in sud-vestul județului Sibiu, la poalele Munților Cindrel.
Satul este accesibil de pe DN 7 (E64), ramificație de 11 km de la Cristian și tot de pe DN 1 ramificație de la Săcel 5 km. Cea mai apropiată stație de cale ferată este Halta Sibiel iar aeroportul; de la Sibiu se află la 18 km.Administrativ, Sibiel aparține de comuna Săliște și are o populație de circa 500 de persoane.Satul este așezat într-un frumos peisaj natural fiind străbătut de râul Sibiel cu un cadru natural nepoluat și cu valențe climatice specifice unei localițati de odihnă. în sat se află un muzeu sătesc ce cuprinde bogate colecții de icoane pe sticlă, icoane pe lemn, exponate de ceramică populară, textile de casă, mobilier și vechi cărti românești.
Biserica ortodoxă Sf. Treime este monument de arhitectura fiind pictată în 1774 de catre Stan Zugravul, unul dintre pictorii care au lucrat și la Horezu. In imprejurimi se poate vizita un muzeu al instalațiilor tărănești de la Gura Râului, cetatea tărăranească din Cristian, muzeul săsesc din Galeș, stațiunea Ocna Sibiului, stațiunea Păltiniș, satul Râșinari, muzeul Brukenthal din Sibiu, cetatea tărănească din Cisnădie etc.Satul are alimentare cu apa, curent electric, canalizare locală, încălzire cu lemne, drumuri pietruite iar cele principale asfaltate, dispune de un cămin cultural, de magazine, unitați de prestări servicii, croitorie, frizerie
In sat se afla 30 de case omologate de 1 sau 2 margarete cu 50-60 capacitate de cazare, cu posibilitați de asigurare pensiune completa sau demipensiune și cu posibilitați de practicare a pescuitului sau a echitației.Tipologia satului este sat etno-folcloric, climateric, peisagistic și agro-pastoral. Formele de turism sunt sejurul pentru odihna, drumeția, tranzitul, pescuitul sportiv.
3.3.4 Zona agroturistică Muscel
Poziție și accesibilitate. Zona agroturistica Muscel este situată in partea centrală a Munteniei, fiind una dintre zonele etnografice cele mai bine cercetată din țară. Se invecinează cu Branul, Țara Bârsei, Țara Oltului și Argeșul.Accesul este asigurat de aeroportul Otopeni din București, pe calea ferata de tronsonul București-Pitești-Golești-Câmpulung, pe cale rutiera de DN 73 Pitești-Câmpulung, DN 73C Rm Vâlcea-Curtea de Argeț-Câmpulung sau Brașov-Râșnov-Câmpulung.
Cadrul natural. Relieful zonei este predominat de unități montane și deluroase.
Dintre unitațile montane zona este strajuită de Munții Fagăraș, Subcarpații Getici care prezintă o serie de formatiuni deosebit de atractive pentru turism:
• abrupturile din Vf. Moldovan, Coltii Galbenu
• cheile Vilsan, cheile Caprei
• cascadele Văii Rele, Galbenei, Urlei
• relief de circuri glaciare pe vârfurile de peste 200 m
• lacuri de munte naturale pe vârful Bratila
Climatul este alpin și subalpin caracterizat prin ierni spre și veri scurte si răcoroase, zilele cu strat de zapadă oscilează între 150-220 zile pe an m zonele alpine iar grosimea medie a stratului de zapadă este de 100-120 cm. în ținuturile subcarpatice zilele cu strat de zapadă oscileaza intre 70-80 zile pe an, cu o grosime a stratului de zapada de 80 cm, zilele cu cer senin sunt în numar de 50-60 de zile pe an.
Hidrografia este bogata în ape de suprafață si lacuri dintre care amintim raul Argeș care dreneaza aproape toata apa din zona în urma realizarii lacului de la Vidraru, râurile Doamnei, Târgului, Topologul. Lacurile cele mai cunoscute sunt cele de pe culmile lezerului, lacurile din Hârtoapele Leaotei, lacul Vidraru și lacurile mai mici de acumulare cu importanță hidroenergetică și piscicolă Oiești de pe Argeș, Cumpana, Pecineagu, Satic de pe Dambovița, Draghina de pe răul Doamnei.In localitățile Albești, Catateni, Domnești, Nucșoara se găsesc ape sulfuroase,calcice, hipotone, slab bicarbonatate iar la Câmpulung se gasesc ape sarate în lacurile helioterme, namol sapropelic.
Flora și fauna este caracteristică zonei alpine și subalpine cu pajiști alpine și fond forestier de conifere și foioase. Către dealurile subcarpatice arealele forestiere se reduc mult în favoarea terenurilor agricole.Speciile de animale cunosc și ele o distribuție zonală altitudinala, în pădurile de foioase se întâlnesc ursul, mistrețul, lupul, vulpea, cerbul, câprioara, pisica sălbaticâ, râsul, la nivelul coniferelor cocoșul de munte, ocrotit de lege.
Rezervațiile naturale sunt cu profil geologic și paleontologic și anume Granitul de Albești, Calcarul humulitic de la Albeștii de Muscel, Vf. Moldoveanu și Capra, Piatra Craiului-Brustureț-Cheile Dâmbovicioarei.
Cadrul economic și socio-cultural. Zona Muscel este o zonă agro-industriala, principalul centru economic fiind orașul Câmpulung.
Industria este reprezentată de materialele de construcții, producerea de energie electrică, industria extractivă de lignit de la Slânic, Poienari, Aninoasa, calcar la Dragoslavele, industria exploatării și prelucrării lemnului, industria ușoara și industria meșteșugărească.
Agricultura este reprezentată prin cultura porumbului, a cartofului, a pomilor fructiferi.Cea mai mare parte a populației este concentrată m zona subcarpatică și a piemontului getic. Așezările rurale sunt în număr de 23 de comune cu o populație de aproape 97.000 de locuitori.Satele mari cum sunt Rucărul, Dragoslavele, Lerești, Candești, Albești, Berevoiești pot fi considerate tot atâtea centre etnografice și folclorice. în unele dintre aceste așezări s-au dezvoltat de-a lungul veacurilor centre de prelucrare artistică a lemnului, în altele s-a dezvoltat olăritul ca în Poienița, Golești, Petrești sau rotaritul, rudaritul și prelucrarea artisticâ a pietrei ca în Albești de Muscel, Bughea de Sus, Domnești.Ca și în alte zone rurale ale țării se remarcă tendința de îmbatrânire a populației, cu efecte negative asupra exploatarii potențialului agricol și păstrării tezaurului etnofolcloric.
Zona Muscelului deține o serie de monumente și situri arheologice, monumente și ansambluri de arhitectură, case memoriale, din care amintim Muzeul etnografic din comuna Domnești, Complexul muzeal Golești, Centrul de împletituri de răchita de la Retevoiești, Muzeul de etnografie și artă populara din Câmpulung etc.
3.3.4.1 Satul Lerești
Satul Lerești, una din așezările rurale cu o activitate îndelungată a practicării turismului, este așezat pe râul Targului la 6 km de DJ 734, la 173 km de București pe autostrada București-Pitești, la 90 de km de Brașov și la 58 km de Pitești. Administrativ, Lerești este comuna în componența căreia intră satele, Pojorata și Voinești.
Populatia satului comunei este de 3000 de locuitori și se ocupă în principal
cu creșterea animalelor și cu pomicultura. In împrejurimi ca atracții turistice întâlnim lacul de acumulare Raușor, Munții lezer, Dragoslavele, Rucăr, Podu Dâmboviței, Albești cu case cu arhitectura tradițională, cu biserici monumente istorice din sec XVII-XVIII, Mausoleul de la Mateiași, peștera de la Dâmbovicioara, Șimea, Fundata, castelul Bran, cetatea țărănească de la Râșnov etc. Localitatea dispune de alimentare cu apă, canalizare individuala, încălzire cu lemne, drumuri principale asfaltate, telefonie interurbană, poștă, unități comerciale, unități de prestare de servicii coafură, frizerie, reparații încălțăminte, bibliotecă,dispensar.Cazarea se realizează în 20-25 de locuințe omologate cu câte 1-2 camere,dotate cu utilități moderne unde se poate servi și masa in regim de pensiune completă sau demipensiune.
Tipologia satului – etno-folcloric, agro-pastoral, climateric și peisagistic.
Formele de turism practicate – sejur de odihna și recreere, turism de tranzit, drumeție, vânătoare și pescuit, turism cultural.
3.4 CEREREA TURISTICĂ DIN ROMÂNIA
3.4.1 Fluxurile turistice internaționale spre România
In perioada 1995-2000 au fost înregistrată urmatoarea situație a sosirilor de vizitatori straini în România (conform datelor CNS și OMT – Organizația Mondială a Turismului)
Tabel 3.1 Sosirile de vizitatori straini in Romania
(sursa-CNS si OMT)
Grafic,situatia se prezinta in felul urmator :
Statistic, conform OMT, în această perioadă se observa o creștere a numărului de turiști care au vizitat România. Daca avem în vedere faptul ca în perioada 1996-2002 media de creștere anuală a fost de 3,6% putem afirma că aceasta a fost modestă comparativ cu media mondială. Numai în anul 2001 a fost constatată o creștere estimată la 7,3% datorată sărbătoririi intrării în noul mileniu. România a înregistrat pentru anul 2002 numai o creștere de 2% inferioară chiar mediei mondiale pentru perioada 1990-2002.Comensurând aceste date putem considera că România a înregistrat o scădere a ritmului de creștere pentru anul 2002, după cum se poate observa din grafic. Dacă analizăm dinamica numărului de turiști străini la frontieră conform datelor CNS, în perioada 1996-1999, observăm, pentru anul 1999, o creștere nesemnificativă a numărului de turiști comparativ cu anul 1996. Comparativ cu țările vecine României, în perioada 1996-2002 a fost înregistrată urmatoarea situație:
Tabel 3.2 Sosirile de vizitatori straini in tarile central si est europene
(sursaOMT)-mii turisti
Grafic situatia se prezinta dupa cum urmeaza :
In tabelul de mai jos sunt prezentate rata de crestere a sosirilor de turisti in tarile mentionate :
Tabel 3.3 Ratele de crestere a sosirilor de turisti straini
(sursaOMT)
Comparariv cu aceste tari europene situatia incasarilor Romaniei din turismul international se prezinta dupa cum urmeaza :
(sursaOMT)-mii turisti
Grafic situatia se prezinta in felul urmator :
In comparatie cu celelalte tari foste socialiste.contributia ca sector de activitate in economia nationala este nesatisfacatoare,mai ales daca se tine cont de potentialul turistic existent,nevalorificat intr-un mod eficient.
Tabel 3.5 Investitii in turism
(sursa World Travel&Tourism Council)
3.4.2 Cererea în turismul rural din România
Studiile de piață din țările europene relevă faptul ca piața turismului rural este reprezentată de categorii de persoane cu venituri peste medie și, în general, cu studii medii și superioare. Anchete întreprinse pe piața olandeză, sau britanică, de exemplu, confirmă aceste idei, dar datele cele mai complete si mai sugestive sunt cele obținute din anchetele desfașurate în Franța. "Piața turismului verde" publicată de Autoritatea de turism din Franța confirmă că turiștii care consumă servicii turistice în mediul rural provin din categoriile sociale superioare, de regulă cupluri de 35-40 de ani cu copii de 5-12 ani, care locuiesc în marile aglomerări urbane.
Consumatorul anilor '90 din Franța solicită un turism rural mai diversificat care să ofere posibilități culturale și sportive. Cele mai recente anchete relevă faptul ca motivația deplasării în spațiul rural pentru 80% dintre persoanele interogate o reprezintă atracția cultural și istorică, pentru 60% oenologia iar pentru 40% activitățile desfașurate in aer liber.
Turistul în spațiul rural este un turist individual, adesea itinerant, interesat de mai multe activități în aer liber pentru el și pentru familia sa. In România, unde înca nu s-a organizat o cercetare a pieței turistice pentru turismul rural dat fiind încă nivelul scăzut de solicitare din partea populației autohtone, se remarcă, din observatiile de pe teren, că tipologia turistului care solicita servicii turistice în spațiul este asemanatoare cu cea desprinsă din anchetele desfașurate în alte țări.
Motivațiile principale ale consumatorului de servicii turistice din România sau de aiurea sunt aceleași: căutarea liniștii, relaxarea într-un mod activ, reîntoarcerea la natura, practicarea unor sporturi montane, refugiul temporar dintr-un mediu poluat sau accesul la valorile culturale ale unei anumite zone. La nivelul anului 1999, s-a înregistrat în gospodăriile țărănești pe zonele Maramureș, Brașov și Suceava un număr de 9162 persoane din care 7188 turiști români și 1974 turiști străini.
Evoluția circulației turistice în spațiul rural din zonele amintite a avut un trend real pozitiv, cu o creștere de 15 ori în 1997 față de 1996, de 1,7 ori în 1998 față de 1997 și de 2,8 ori în 1999 față de 1998.
3.5 PROMOVAREA ACTUALĂ A TURISMULUI RURAL PE PIAȚA
INTERNĂ ȘI INTERNATIONALĂ
Ministerul Turismului, ca organ de specialitate al administrației publice își elaboreaza politica națională de dezvoltare a turismului pe respectarea următoarelor principii de baza, prin care se statuează, printre altele ca, turismul este :
• unul din sectoarele economice cu valențe reale de dezvoltare pe termen
lung
• o sursă de creștere a încasărilor valutare ale statului
• o modalitate de valorificare a potențialului natural și antropic ce constituie
o sursa importantă de export
• o sursă de absorbție a forței de muncă disponibilizate din alte sectoare
economice
• un mijloc de dezvoltare rurală prin crearea de noi locuri de muncă și prin
crearea modalităților de obținere a unor venituri suplimentare pentru
gospodăriile țarăneșt
• un mijloc de îmbunatățire a imaginii României în strainatate
Principalele obiective ale strategiei de dezvoltare a turismului în perioada 2001-2004 vizează urmatoarele:
• finalizarea procesului de privatizare a societăților comerciale din turism
• atragerea de investiții în realizarea unor proiecte precum Dracula Land,
stațiunea de pe litoral Europa, lărgirea domeniului schiabil Predeal-Azug
• ridicarea standardului de calitate a ofertei turistice și a personalului din
turis
• promovarea unor facilități noi pentru operatorii din turism (scăderea cotei
standard de TVA de la 19% la 12-15% pentru hotelurile de 3 și 4 stele, de
exemplu) și menținerea facilităților deja dobândite: cota TVA 0 pentru exportul
turistic, acordarea de credite cu dobândă subvenționată de 50% din Fondul de
dezvoltare și promovare a turismului, participarea gratuită a operatorilor de
turism la standul Ministerului Turismului la târguri și expoziții, scutirea de
plata taxei de clasificare pentru gospodăriile țărănești omologabile
• susținerea unei politici agresive de promovare a turismului românesc
pentru recucerirea piețelor pierdute și cucerirea unor piețe noi
• promovarea parteneriatului cu sectorul privat și cu asociațiile profesionale
din turism
La nivel național politica de promovare a turismului se realizează de către Departamantul de Marketing și Promovare din cadrul Ministerul Turismului care asigură:
° crearea și distribuția de materiale promoționale la nivel național
° participarea la târguri și expoziții de turism consacrate din Europa, SUA și Japonia
° organizarea de acțiuni promoționale specifice de relații publice, study-tour-uri cu
lideri de opinie din media și cu tur-operatori
° întretinerea și adaptarea continuă a paginii web a Ministerului Turismului
° administrarea celor 18 Birouri de turism din Europa, SUA și Japonia
° organizarea târgului internațional de la București
Finanțarea activității de promovare se realizează din Fondul de dezvoltare și promovare creat din contribuția a 3% din încasarile operatorilor din turism.
Obiectivele strategiei de promovare sunt urmatoarele:
=> relansarea României ca destinație turistică pe piețele turistice generatoare de
turiști și care au fost pierdute dupa 1990
=> cucerirea de noi piețe turistice
=> recrearea imaginii turistice a Romaniei
=> dezvoltarea produselor turistice în fimcție de cerintele pieței
=> încurajarea implicării comunitaților locale ca principali beneficiari ai circulației
turistice
La nivel descentralizat, Departamentul de Marketing și Promovare din cadrul Ministerului Turismului participă în co-finanțare la diverse proiecte propuse de consorții locale sau de către operatori individuali de turism. In perioada 1994-1997, la nivel national, promovarea turismului rural a fost susținută din fonduri PHARE, administrate descentralizat de catre ANTREC, perioadă în care au fost create pliante pentru fiecare zona agroturistica a țârii și a fost elaborat un catalog cuprinzând gospodăriile țărănești omologate din toate zonele agroturistice.
Ulterior, ANTREC din fonduri proprii și din sponsorizări a creat o pagină web a asociației și a reeditat catalogul într-o forma imbunătățită. Materialele respective au fost distribuite la Birourile de turism din strainătate și la târgurile și expozițiile de turism.
In 1999, în urma unei licitații organizate de Ministerul Turismului pentru campania de promovare "Millenium in Romania", firma de publicitate D'Arcy a câștigat licitația și a creat o serie de materiale promoționale (postere, broșuri tematice, pliante, press-folder, autocolante, bilboard outdoor, calendare, agende), clipuri TV cu titlul "Citește semnele" și sloganul "Trăiește povestea româneasca" în care a apărut satul românesc în cele trei ipostaze ale sale :
• Dimensiunea spirituală. Experiența autenticului în spațiul tradițional.
întoarcerea la satul idee, locul în care s-au pastrat valorile esențiale în afara
timpului
• Dimensiunea culturală. Experiența misticului în spațiul cultural.
Sărbătoarea ortodoxiei, valoarea esențială a neamului, valoarea esențială a
culturii. Rugăciunea monahilor, permanența între Dumnezeu și istorie,
sărbătoarea perpetuă a creației.
• Dimensiunea naturală. Experiența frumosului în spațiul atemporal.
Potențialul natural, diversitatea de forme. Doina populara, muzica peisajului
românesc.
La nivelul gospodăriilor țaranești sau a filialelor ANTREC, din lipsa de fonduri și de cunoștințe de specialitate, nu se poate vorbi de politică de promovare. Sunt foarte puține gospodării târănești care au putut sa-și realizeze, prin mijloace proprii, pliante sau să participe la târgurile de turism Din acest punct de vedere merită menționată pagina web a filialei ANTREC de la Vadul Izei sau pliantul pensiunii Itu din Săliște, județul Sibiu.
Există totuși semne încurajatoare privind promovarea turismului rural în România.
Cele mai importante elemente sunt catalogul ANTREC "Turismul rural – un nou stil de viață" care a fost reeditat și pagina de web a asociației.Catalogul ANTREC conține pe copertă o imagine cu o poartă maramureșeană, un peisaj de munte și o vedere a plajei din satul 2 Mai (județul Constanța). In catalog sunt prezentate adresele filialelor județene ale ANTREC, gospodăriile care oferă găzduire.
Acestea din urmă sunt grupate pe regiuni istorice, iar fiecare gospodărie este caracterizata folosindu-se pictograme, pentru o înțelegere mai ușoară. Regiunile istorice conțin o scurta prezentare în română, engleză, franceză și germană. Există de asemenea informații generale privind România (distanțe între orașe, informații privind modul de obținere a vizei etc.). Exista însa și elemente negative, cum ar fi greșeli de tipărire, existente chiar pe coperta. Site-ul ANTREC (www.antrec.ro) este construit pe baza catalogului, fiind destul de ușor de utilizat. Din harta României turistul își alege regiunea pe care vrea sa o viziteze. Aici gasește lista tuturor pensiunilor din zonă, pentru fiecare fiind descrise serviciile oferite prin intermediul pictogramelor.Pentru unele gospodarii lipsesc aceste detalii, pagina nefiind actualizată sau finalizata.
De asemenea, sunt prezentate activitățile ANTREC și adresele filialelor teritoriale. In privința rezervărilor, acestea se pot realiza prin telefon sau fax, și chiar prin e-mail, pentru unele filiale. Nu există însă un sistem pus la punct care să permită turiștilor sa facă o rezervare prin intermediul internetului la orice filială și nici nu exista posibilitatea plății cu carte de credit.Este un pas înainte totuși, iar aceste activități trebuiesc reunite într-o strategie generală de marketing, pentru o mai bună promovare a turismului rural românesc.
CAPITOLUL IV
4. PROGRAM DE PROMOVARE A TURISMULUI RURAL DIN ROMANIA
4.1 ANALIZA MEDIULUI INTERN ȘI EXTERN
4.1.1 Analiza. Mediului intern
Ministerul Turismului este o instituție guvernamentală, finanțată de la bugetul de stat și care are următoarele atribuții:
• Elaborează politica guvernului în domeniul turismului
• Elaborează cadrul legislativ în acest domeniu
• înaintează parlamentului propuneri legislative care vizează reglementarea
turismului (dupa ce acestea au fost aprobate în ședință de guvern)
• Urmărește adaptarea legislației românești din domeniul turismului la
normele Uniuni Europene
• Elaborează strategia de dezvoltare a turismului
• Elaboreaza și aplica politica generala de promovare a turismului românesc
• Participa la evenimente interne și internaționale legate de promovarea
turismului
• Reprezinta România in cadrul organizațiilor internaționale în turism
• încheie acorduri bilaterale cu organisme partenere (europene și
internaționale)
• Eliberează brevete și licențe pentru societăți comerciale care activează în
turism (agenții de voiaj, unități de cazare și de alimentație publică etc.)
• Controlează respectarea standardelor de calitate a serviciilor, respectiv
clasificarea unităților de cazare
• Eliberează avize privind construcțiile în turism
• Dezvoltă relații de parteneriat cu organizații din sectorul privat și asociații
profesionale din turism, dar și cu instituții ale administrației publice
(centrale sau locale): primarii, prefecturi, camere de comerț și industrie
etc.).
In 1994, s-a înființat Asociația Naționala de Turism Rural, Ecologic și Cultural din România -ANTREC- care are, în prezent, circa 2500 de membri și 31 de filiale județene în Cluj, Sibiu, Alba, Suceava, Maramureș, Bistrița-Năsăud etc. Acțiunile ANTREC privesc identificarea și popularizarea potențialului turistic din spațiul satesc, formarea profesională, editarea de publicații, înființarea unei bănci de date, cooperarea cu organizații guvernamentale și neguvernamentale, campanii de promovare a pensiunilor turistice și agroturistice. în același timp, ANTREC are menirea sa grupeze și să exprime interesele promotorilor turismului rural și să le reprezinte interesele în dialogul cu autoritațile și în cooperarea intemaționala.
Din 1995, ANTREC este membrâ a Federației Europene de Turism Rural "Eurogites" care cuprinde 22 de asociații naționale și regionale de turism rural din Europa.
Realizarea programului de promovare va cădea în sarcina Ministerului Turismului, prin Direcția generală de promovare turistică și marketing, în colaborare cu ANTREC.
De asemenea birourile turistice din străinătate ale Ministerului Turismului își pot aduce o contribuție majoră la succesul unui astfel de program. In ultimii ani prin existența ANTREC s-a conturat o mișcare favorabilă, s-a afirmat un logo și s-au realizat numeroase activități de promovare:
° Materiale și informații difuzate prin mass-media
° Discursuri, seminarii, congrese, reuniuni
° Apariții publice (târguri, expoziții, burse de turism)
° Evenimente (festivaluri, aniversări etc.)
Toate acestea au creat cadrul recompunerii unui produs turistic existent dar insuficient cunoscut pieței interne și în mod deosebit celei externe. Chiar dacă aceste acțiuni nu au fost coordonate la nivel național sau integrate în planul național de promovare a turismului, s-au obținut anumite rezultate pozitive.
4.1.2Analiza mediului extern
4.1.2.1 Macromediul
Mediul economic
După o perioadă de scădere, evoluția PIB se găsește pe o linie ascendentă, începând cu anul 2000. In acest an se preconizează de asemenea o creștere a produsului intern brut. Acest lucru va avea cu siguranță un impact pozitiv asupra economiei în general, inclusiv asupra sectorului turistic, prin prisma unei creșteri a veniturilor populației. Inflația este încă ridicată, rata preconizată pentru acest an este de 25%. Mulți economiști preconizează o depășire a acestei previziuni. Arieratele din economie sunt de asemenea un factor ce are o influența negativa asupra economiei, iar politica guvernamentală de micșorare a blocajului financiar nu a dat până în prezent rezultate. Faptul că utilitățile fac încă obiectul unor monopoluri are un impact negativ
asupra tarifelor din turism, ineficiența economică a regiilor autonome din domeniul energiei electrice, alimentarii cu apă potabilă și gaze naturale se reflectă în creșteri nejustificate a prețurilor, fapt ce conduce la o scumpire a serviciilor turistice.
Mediul politico-legislativ
Mediul politico-legislativ din România se caracterizează printr-o relativă instabilitate. Numeroase acte normative din domeniul economic, care influențează direct sau indirect activitatea turistică, au suferit o serie de modificări și adăugiri.Acest lucru a determinat o creștere a birocrației și o slabă cunoaștere din partea prestatorilor a legilor. Totuși, prin procesul de armonizare a legislației românești la cea a Uniunii Europene, cadrul legislativ va căpata coerență. De asemenea, există încercări de eliminare a birocrației (proiectul unui "ghișeu unic" de unde firmele își pot elibera diferite autorizații și avize și unde pot plăti impozitele și taxele către bugetul de stat).
Mediul socio-cultural
In prezent se remarcă o schimbare în stilul de viață al populației, odată cu o creștere a veniturilor. Chiar daca cea mai mare parte a bugetului unei familii este alocat încă procurării hranei și plății utilităților, există o creștere a sumelor de bani cheltuite pe servicii, inclusiv cele turistice.Anul acesta a existat cel mai mare grad de ocupare a hotelurilor de pe litoral din ultimii ani. 0 influență importantă m acest sens a avut și programul promovat de Ministerul Turismului: "Litoralul pentru Toți!" – oferirea de bilete de odihnă la prețuri subvenționate pentru studenți, elevi și pensionari. De asemenea se remarcă o creștere a numărului de persoane dispuse să-și
petreacă vacanța în mediul rural, datorită unor tarife mai reduse și a unor facilități, dar și datorită dorinței orășenilor de a se relaxa, practicând turismul altfel decât în stațiuni consacrate și zgomotoase.
Mediul tehnologic
Internetul este într-o continua dezvoltare în România, fapt ce va avea influențe pozitive asupra dezvoltării turismului în țara noastră. Posibilitatea de a rezerva și plati prin intermediul internetului oferă posibilități relativ nelimitate de promovare a turismului românesc, inclusiv a produselor agroturistice. Noua lege (care se află în stadiul de proiect) a semnăturii electronice va permite acest lucru. De asemenea, dezvoltarea comunicațiilor, mai ales a telefoniei mobile, a determinat reducerea izolării a multor din comunitățile locale din mediul rural.
4.1.2.2 Micromediul
Piața.Caracteristici de ansamblu
Intr-un studiu al ETC se arată că piața turistică europeană se gasește într-o fază de creștere, in ciuda unor reglementari și taxe sporite ce determina o restrângere a turismului individual. Segmentele în creștere sunt: piața pentru persoane în vârstă, turismul de afaceri, vizitele în orașe, croazierele și nu în ultimul rând turismul rural.
Tendințele de dezvoltare a pieței turistice se pot grupa în:
° Diversificarea și completarea ofertelor
° Impunerea avantajului transportului aerian
° Dominarea pieței de marii tur-operatori (în Marea Britanie 67% din piață
este controlată de 5 rețele)
° Dezvoltarea agențiilor mici care oferă programe asociate cu aventura,
educația, cultura, practicarea sporturilor
° Creșterea investițiilor în publicitatea turistică
° Politică de prețuri tot mai flexibila (oferte speciale, reduceri)
° Nu se mai vizitează țări ci locuri specifice
Cererea
Evoluția cererii ne arata un trend ascendent la nivel național. Din analiza realizată pe un eșantion reprezentativ selectat din 28 de localități urbane au rezultat următoarele procente semnificative ale populației care doreste să-și petreaca vacanța în zona rurală: 8,3% în 1993, 11,4% (1995), 18,0% (1995) și 28,5% în 1996 – sursa:”Situații și analize ANTREC”.
Cifrele arată că cererea se găsește pe un trend ascendent, atât cea internă cât și cea externă.Și pe plan european cererea pentru servicii agroturistice este în creștere. 0 ancheta realizata în Franța, prin intermediul a 5400 de chestionare, a scos la iveală următoarele:
• Aproximativ 75% din cei care apreciaza turismul rural sunt practicanți în
familie
• Turiștii europeni cu cele mai multe ieșiri la activ sunt englezii, olandezii,
germanii și belgienii
• într-un clasament al activităților preferate în vacanțele rurale prima poziție
este deținută de vizitarea localităților și monumentelor (23%), drumețiile
pedestre (16%), băile și apoi sejururile
• Turiștii reclamă anumite deficiențe în organizare și pledează m marea lor
majoritate pentru: mai multe informații asupra regiunii vizitate, o mai bună
semnalizare a locurilor de popas și a obiectivelor de interes turistic, iar în cazul
vacanțelor de peste patru zile mai multă preocupare pentru animație.
Oferta
Produsul turistic rural românesc poate fi regăsit în mai mult de jumătate din județele țării, la nivele de confort diferit (de la 1 la 3 stele în cazul fermelor turistice și până la patru stele în cazul pensiunilor turistice) și în cel puțin două forme:
• Echipamente clasice (case și echipamente tradiționale – spații de cazare și
unități de alimentație publică)
• Echipamente modeme – cu tendințe de a se încorpora peisajului – dar care
dispun de toate dotările necesare confortului vieții citadine
Dimensiunile spațiilor de practicare variază în funcție de patrimoniul turistic al zonei, de circulația turistică și puterea economica a proprietarilor. In turismul rural din România unitățile de primire pot fi camere mobilate de categorii diferite de confort, în locuințele gospodarilor, case de vacanță, altele decât cele ale locuitorilor, spații pentru amenajarea campărilor, spații secundare în gospodaria țarănească (fânărie, colibă), spații de cazare ale cooperației de consum.La nivelul anului 2001 existau aproape 2960 de gospodării țărănești omologate, din care 88 gospodării de 4 margarete, 253 de 3 margarete, 763 de 2 margarete, 989 de o margaretă și 869 neclasificate.Turismul rural românesc dispune de o marcă (un logo) care este însă insuficient exploatata. Aceasta se dorește să devină în timp un însemn al calității. Logo-ul este reprezentat de un acoperiș de casă (de culoare roșie), un spic de grâu verde și reprezentarea stilizată a unei flori printr-o rozetă albastră.
Produsul turistic rural românesc este accesibil tuturor segmentelor de consumatori, iar prețul său este proportional cu complexitatea sa și cu gradul de confort al pensiunilor rurale sau fermelor.
Concurența
Principalii concurenți ai României sunt țările cu tradiție în domeniul turismului rural, și anume Franța, Irlanda, Italia, Germania, Luxembourg, Olanda, precum și Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia care și-au dezvoltat și ele acest domeniu în ultimii zece ani. Oferta agroturistică a țârilor vest-europene este foarte variată și se adresează unor segmente de piață diverse.Una din asociațiile turismului rural din Franța ("Gîtes de France") propune clienților săi aproximativ 50.000 de adrese, la țară, la munte și la mare. Spațiile de cazare sunt clasificate în 7 categorii, astfel încât se poate vorbi de o adevărata hotelărie rurală.
Situate in majoritate în comune cu mai puțin de 5.000 de locuitori, ele beneficiază de un standard de 1 sau 2 stele și sunt răspândite în întreaga Europă: Franța – "Logis et ocuberages de France" dispune de 76.535 de camere; Irlanda – "Village Luns Hotels" de 199 de camere. în deceniul opt al secolului nostru au fost realizate în mediul rural dotări de lux, aspect important. Dintre acestea cele mai importante sunt dotările "Paradores" in Spania, "Relais et Chateaux" in Franța, "Health Farms" în Marea Britanie. Formele de turism practicate în țări cum ar fi Belgia, Danemarca, Portugalia, Italia, Franța și chiar Germania, prezinta în general aceleași forme de cazare. 0 inventariere a locurilor de cazare din mediul rural in Comunitatea Europeană, realizată în anul 1987, a scos la iveală un număr de 30.000 de așezăminte, din care aproape jumatate numai din Franta. In ceea ce privește camerele de hotel, acestea se găseau în numar de 75.000 numai în Germania, cifre importante fiind deținute și de Anglia, Portugalia, Irlanda, Luxemburg, Grecia, Spania, și Belgia. Mai puțin reprezentate sunt formele de camping la fermă. în timp ce in Olanda, Franța și Germania este conturată precis această formă de cazare în gospodariile agricultorilor, în Irlanda nu exista, iar în celelalte țări este puțin reprezentată.
4.2 ANALIZA SWOT
4.2.1.Analiza SWOT a potentialului turistic al Romaniei.
In urma unei analize SWOT a potentialului turistic romanesc se pot desprinde urmatoarele concluzii:
4.2.2.Analiza SWOT a potentialului turistic rural al Romaniei
In ceea ce priveste turismul rural din Romania ,rezultatele analizei SWOT se prezinta astfel:
4.3 OBIECTIVELE PROGRAMULUI
In vederea stabilirii obiectivelor programului de promovare trebuiesc luate în considerare următoarele aspecte:
• Produsul turistic rural românesc este un produs nou
• România – o nouă destinație turistică (redescoperirea ei)
• Turismul rural românesc oferă posibilități inedite de petrecere a vacanței
• Satul, ca produs turistic in România, este insuficient valorificat
De asemenea trebuie avute în vedere și următoarele aspecte referitoare la situația actuală a turismului românesc în general:
• România dispune de potențial turistic important
• Cu excepția notabilă a anilor '70 România nu a fost o marcă turistică
importantă
• In ultimii 10 ani țari fara tradiție turistică, precum Ungaria, Turcia,
Tunisia, au devenit ținte importante pentru turiștii europeni, depășind cu
mult intrările de turiști în România
• în ultimii 20 de ani, turismul a devenit una dintre cele mai dinamice și
profitabile industrii
Campaniile anterioare de promovare ("Eclipsa '99" și "Mileniun") au fost un succes relativ (mai puțin Milenium), constituind un prim pas în relansarea României ca potențială țintă turistică. Ambele campanii s-au desfașurat pe plan european (Anglia, Italia, Germania) dar și în SUA, cu rezultate vizibile m creșterea numărului de turiști străini. Aceste campanii aveau in vedere oferta turistică generală a României.Continuarea lor cu un program de promovare a unei forme de turism inedite în România (un segment din oferta turistică generală) este benefică.Astfel că obiectivul principal de marketing este: continuarea efortului de relansare a turismului românesc, cu accent pe turismul rural, în anul 2003.
Obiectivul principal al programului de promovare este să facă cunoscută oferta agroturistică românească pe plan european și să o integreze în oferta turistică națională.
Obiectivul secundar al acestui program de promovare se referă la realizarea unei legături în percepția turiștilor europeni între campaniile anterioare ("Eclipsa '99" și "Milenium") și cea prezentă în scopul valorificării avantajului comparativ obținut prin respectivele acțiuni. Un alt obiectiv secundar consta în necesitatea diferențierii ofertei agroturistice românești de cea a concurenților, în special de cea a țărilor vecine cum ar fi Bulgaria sau Ungaria.
4.4 STRATEGIA DE PROMOVARE
Strategia de promovare adoptată se clasifică după următoarele criterii:
• în funcție de obiectivele globale ale activității promoționale este adoptată
strategia promovării exclusive a produsului, având în vedere că produsul
agroturistic românesc este foarte puțin cunoscut pe plan european și că o strategie de
promovare a imaginii este mai costisitoare decât posibilitățile financiare ale
Ministerului Turismului și ANTREC
• în funcție de modul de desfașurare în timp se are în vedere strategia activității
promoționale intermitente. Programul are un calendar de desfașurare pe anul 2002,
urmând ca după încheierea acestuia acțiunile de promovare ale turismului rural
românesc să se desfașoare mai rar. Acțiunile din anul 2002 se vor desfașura de
asemenea cu anumite intermitențe.
• în funcție de rolul activității promoționale este adoptată strategie ofensivă. Chiar
dacă aceasta presupune niște costuri mai mari, faptul că piața agroturistica la nivel
european (inclusiv România) este în creștere îndreptățește alegerea facută.
• în funcție de poziția fața de structurile pieții strategia nediferențiată este cea
mai potrivită, mai ales daca se ține cont de faptul ca nu există un mix de produse bine
pus la punct și că o astfel de strategie este mai puțin costisitoare.
• în funcție de sediul activității promoționale se alege o strategie mixtă, care
combină elemente ale strategiei promovării prin forțe proprii cu cea realizată prin
instituții specializate. Unele din activitațile promoționale supt puse în practică mai
bine de către Ministerul Turismului, dar pentru altele este necesara colaborarea cu
firme specializate.
4.5 PROGRAMUL DE PROMOVARE
Programul de promovare se va desfașura în perioada octombrie 2001-noiembrie 2002 (prima perioadă fiind pentru pregătirea acțiunilor programului, care se vor desfașura in întreg anul 2002).
Principalele direcții de activitate sunt:
• Realizarea de materiale promoționale (în principal tipărituri – broșuri,
pliante, postere) care să prezinte oferta turistica, clasificate în mai multe
categorii după cum urmează:
Tabel 4.1
Aceste materiale sunt concepute și tipărite de către specialiștii Direcției de promovare din Ministerul Turismului, iar tiparirea lor este suportata direct de câtre minister.
Conceperea acestor tipărituri trebuie să țină cont de obiectivele programului și de strategia adoptată. De asemenea trebuie avută în vedere realizarea unui caracter unitar și folsirea alăturată a logo-urilor Ministerului Turismului și ANTREC.Difuzarea lor (cât și a catalogului și CD-ROM-ului – prezenate mai jos) se va face în principal la târguri și expoziții, dar și prin intermediul birourilor Ministerului în străinătate.
• Participarea la târguri internaționale
Dintre târgurile de turism la care România participă cu un stand propriu au fost selecționate câteva la care va fi prezentată separat oferta agroturistica românească. în cadrul acestor expoziții va fi creat un spațiu (în cadrul standului României) care va fi amenajat în acest scop. Chiria pentru aceste spații va fi inclusă în bugetul acestui program. Oferta agroturistică va fi prezentă și la celelalte târguri și expoziții, dar integrată în cadrul ofertei generale, cheltuielile afarente intrând în bugetul general afectat promovării de câtre Ministerul Turismului.
Târgurile selecționate sunt urmatoarele:
Tabel 4.2
Se observă ca aceste manifestări sunt organizate la începutul primăverii, respectiv toamna, fapt ceea ce determină un efort sporit din partea Ministerului Turismului și ANTREC in aceste perioade.
• Reeditarea catalogului ANTREC
Pornind de la edițiile trecute se are în vedere reactualizarea informațiilor care sunt prezentate in catalog, corectarea greșelilor apărute in edițiile trecute.Pe acest catalog vor fi prezente siglele ANTREC și a Ministerului Turismului.Catalogul va fi editat, ca și până acum, în mai multe limbi de circulație internațională (engleză, franceză și germană). Tirajul – 2.500 de exemplare.
• Reactualizarea paginii web
Pentru această operațiune se au în vedere mai ales informațiile care lipsesc (respectiv pensiunile care nu sunt prezentate în detaliu) dar și cele care nu mai corespund realității (numere de telefon/adrese modificate, condiții de cazare îmbunătațite etc.).
• Realizarea unui CD-ROM cu oferta turistică
Acest CD-ROM este de fapt catalogul de prezentare in format electronic, dar având informații, și mai ales imagini (fotografii și eventual filmulețe), mai multe și mai variate – o variantă mai bogată și mai ușor de manevrat a catalogului. Tiraj -1.000 de exemplare.
• Realizarea și difuzarea unui clip TV; reclame în presa scrisă
Ministerul Turismului va organiza în acest scop o licitație în urma căreia va fi ales proiectul care se armonizează cel mai bine cu programul de promovare.Agenția media aleasă se va ocupa atât de conceperea și realizarea clip-ului și reclamelor din presa scrisa, cât și de găsirea canalelor de difuzare (posturi TV, ziare, reviste, reviste specializate).Ea va întocmi și graficul de difuzare, urmând să se încadreze într-un buget propus. Cheltuielile de realizare și de difuzare vor fi suportate de către Ministerul Turismului. Posturile TV pe care se dorește sa apară spot-ul sunt în general cele care emit la nivel european: Euronews, Discovery Channel, Eurosport.
• Ajutor acordat pensiunilor pentru realizarea de materiale promoționale proprii (care să conțina și sigla Ministerului Turismului și ANTREC)
Ministerul Turismului va oferi ajutor financiar pensiunilor și fermelor care nu dispun de resurse materiale suficiente pentru a-și realiza propriul pliant de informare, dar se găsesc întro zona cu un mare potențial pentru turismul rural.
Acest ajutor se va materializa în cofinanțarea respectivelor proiecte (până la 50% din valoarea proiectului), respectându-se următoarele condiții: conceperea și realizarea pliantului cade în sarcina ministerului (în colaborare cu ANTREC), în vederea respectării unui caracter unitar al materialelor promoționale; pe aceste pliante vor fi prezente siglele Ministerului Turismului, respectiv ANTREC.
4.5.1.Utilizarea diagramei Gantt
In urma utilizarii diagramei Gantt se obtine urmatorul tabel,prezentat in figura 4.2,unde sunt prezentate cele mai importante activitati ale programului.
Difuzarea clipului TV si insertiile in presa scrisa se vor realiza cu anumite intermitente,urmand sa acopere insa intreaga perioada prezentata.
Fig.4.2 Diagrama Grantt a programului de promovare a turismului rural(Fiecare luna este impartita in doua perioade a cate doua
saptamani)
Madrid Milano Berlin Paris Poznan Londra
4.5.2.Utilizarea metodelor PERT si CPM
Din diagrama Gantt se observa ca in lunile octombrie 2001-ianuarie 2002 exista un numar mare de activitati care se suprapun.Pentru o mai buna gestionare a acestora si pentru un mai bun control este necesara aplicarea metodei PERT.
4.5.2.1.Stabilirea listei activitatilor si evenimentelor.
Determinarea relatiilor dintre activitati
Activitatile ce trebuiesc desfasurate se pot sintetiza in urmatorul table,termenul limita fiind 31 ianuarie(data deschiderii targului de la Madrid)
Tabel 4.1
4.5.2.2 Estimarea timpului necesar pentru fiecare activitate
Estimarea timpului necesar fiecărei activitați din tabelul 4.3 s-a realizat folosind
urmatoarea formula: ai+4mi+bi ; unde ti=durata probabila a unei activitati ;
ti= 6
ai=durata minima in care se realizeaza actiunea;mi=durata cea mai probabila,iar bi=durata maxima de realizare a actiunii.
Au rezultat urmatoarele calcule:
1+4*1+1 5+4*10+15
tA-tA = =1 tB-tB = =10
6 6
7+4*10+13 45+4*68+100
tC-tC = =10 tD-tD = =69,5=(~)70
6 6
1+4*1+1 10+4*20+30
tE-tE= =1 tF-tF = =20
6 6
30+4*60+90 6 + 4*10+14
tG-tG= =60 tH-tH = =10
6 6
15+4*30+45 6 + 4*10+14
tI-tI= =30 tJ-tJ = =10
6 6
60+4*90+120 8+4*10+12
tK-tK= =90 tL-tL = =10
6 6
90+4*120+150 1+4*1+1
tM-tM= =120 tN-tN = =1
6 6
4.5.2.3 Trasarea retelei PERT.Stabilirea drumului critic
Pe baza datelor din tabelul 4.3 referitoare la activitatile programului si relatiile de precedenta se construieste reteaua PERT(fig.4.3)
In nodurile retelei sunt prezentate simbolul fiecarei activitati,durata estimata a acesteia(t),cel mai curand termen de incepere,respectiv finalizare(CI respectivCF),cel mai tarziu termen de incepere,respectiv finalizare(TI respectivTF),rezerva de timp(RT).Se vor folosi pentru stabilirea rezultatelor urmatoarele formule de calcul:
CF=CI + t
TI=TF – t
RT = TI – CI = TF – CF
In urma trasarii retelei PERT se constata ca numai trei activitati sunt critice,respective A,M,N.Celelalte activitati sunt necritice avand reserve de timp intre 20 si 90 de zile.In concluzie durata totala a programului este de 122 de zile.
Aceasta este durata probabila a programului.
Pentru a stabili in ce interval de timp se va incadra durata reala a programului,se calculeaza abaterea standard corespunzatoare drumului critic.
In acest scop se determina dispersia variabilei timp pentru fiecare activitate critica,cu ajutorul urmatoarei formule: σ2 =(b-a)2/36 ,unde b este durata maxima de realizare a actiunii,iar a durata minima.
Se obtine urmatorul tabel :
Tabel 4.4
Abaterea standard corespunzatoare intregului drum critic(σc)se determina pe
baza dispersiei fiecarei activitati critice.Formula de calcul este urmatoarea:
σc=√σi unde σi corespunde activitatii critice i.Efectuand calculul se obtine
σc=10 zile. Se poate astfel considera ca intervalul de timp de realizare este cuprins intre
92 si 152 de zile(adica intre 122-3 σc si 122+ σc zile)
In concluzie:
Durata probabila este de 122 de zile
Numai 3 activitati sunt critice(A,M,N)
Celelalte activitati sunt necritice si dispun de reserve de timp de la 20 la 90 de zile
Trebuie avut in vedere faptul ca aceste actiuni sunt numai o parte din actiunile programului de promovare si anume partea de pregatire a lansarii acestui program.De asemenea , fiecare din aceste actiuni poate constitui la randul ei un program de sine statator,integrat in programul general.
4.6 BUGETUL
Pentru stabilirea bugetului programului s-a pornit de la ideea “tot ceea ce organizatia isi poate permite”avand in vedere faptul ca piata agroturistica este pe un trend ascendent,potentialul Romaniei este insufficient valorificat , iar finantarea de la bugetul de stat determina o limitare a fondurilor destinate promovarii.
Bugetul materialelor promotionale
Tabel 4.5
Bugetul conceperii CD-ROM-ului si reactualizarii paginii WEB
Tabel 4.6
Bugetul participarii la targuri internationale
Tabel 4.7
Bugetul campaniei media
Tabel4.8
Bugetul auxiliar
Tabel 4.9
Buget Total
Tabel 4.10
BIBLIOGRAFIE
• Balaure, Virgil (coord.); Adăscăliței, Virgil; Bălan, Carmen; Boboc, Ștefan;
Cătoiu, lacob; Olteanu, Valerică; Pop, Nicolae AL; Teodorescu, Nicolae;
Marketing; Editura Uranus, București, 2000
• Becherel, Lionel; Vellas, Francois; International Tourism; Macmillan Business;1999
• Bennet, M. M.; Seaton, A. V.; International Tourism Products; Intemational
Thomson Business Press, 1995
• Bran, Florina; Marin, D.; Simon, Tamara; Turismul rural – modelul european;
Editura Economică, București, 1997
• Cooper, Chris; Fletcher, John; Gilbert, David; Wanhill, Stephen; Tourism –
Principles&Practice; Pitman Publishing; 1999
• Dăneț, Adrian; Managementul proiectelor; Editura Dsz Tipo, Brașov-2001
• Florescu, C.; Marketing; Editura Independența Economică, Brăila, 1997
• Holloway, J. Ch.; The Business ofTourism; ediția IV; Pitman Publishing,
Londra 1994
• Jefferson, Allen; Lickorish, Leonard; Marketing Tourism -A Practical Guide;
Longman Information&Reference; 1991
• Kotler, Philip; Managementul marketmgului; Editura Teora, București, 1998
• Minciu, Rodica; Economia turismului; Editura Uranus, București, 2000
• Nistoreanu, Puiu; Turismul rural; Editura Didacticâ și Pedagogică,
București,1999
• Olteanu, Valerică; Marketingul serviciilor fteorie și practică); EdituraUranus,1999
• Plop, Liviu; Romania – New Trends in Tourism Promotion; Autoritatea Națională ptr.Turism
• Stănciulescu, Gabriela; Țigu, Gabriela; Tehnica Operațiunilor de Turism; Editura
ALL Beck, București, 1999
• Tacu, Alexandru Puiu; Glăvan, Vasile (coord.); Turismul rural. Actualitate și
perspectivâ; Editura Pan Europe, Iași, 1999
• Witt, St. F.; Brooke, M. Z.; Buckley, P.J.; The Management of InteRNational
Tourism; Unwin Hyman Ltd., Londra, 1991
• ***; Congresele si reuniunile in Romania; Minist..Turismului; Publirom, București 1995
• ***; Decizia Comisiei Europene C(1998) 3950 din 09 decembrie 1998
• ***, European Travel Data Center; European Travel Monitor
• ***; Mic dicționar enciclopedic; Editura Științifica și Enciclopedica,București, 1978
• ***; Raport de activitate perioada 01.01.2000 – 31.12.2000; Oficiul de Promovarea a Turismului
• ***; Rural Tourism – A Solution for Emplyoment, Local development and Enviroment, World Tourism Organization (WTO); 1997
• *** ; Studiu de evaluare a posibilităților de evaluare a patrimoniului rural și posibilităților de integrare în sistemul turistic european – faza I; Ministerul Turismului; Institutul de Cercetâri în Turism; București, 1993
• ***; Studiu de evaluare a posibilităților de evaluare a patrimoniului rural și
posibilitaților de integrare în sistemul turistic european – faza II; Ministerul
Turismului; Institutul de Cercetări în Turism; București, 1993
• ***; Tourism Market Trends-World Overview and Tourism Topics; WTO; 2001
• www.antrec.ro
• www.etc-europe-travel.org/uk/stat-megatrends.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Potentialul Turistic AL Romaniei Si Valorificarea Acestuia (ID: 168235)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.