Potentialul Turistic al Orasului Targoviste

CUPRINS

Introducere

PARTEA I

Capitolul 1. Aspecte generale

1.1. Poziția geografică și limite

1.2. Istoricul cercetării

1.3. Aspecte metodologice

Capitolul 2. Elemente de favorabilitate ale cadrului natural

2.1. Relieful – suport al activităților umane

2.2. Particularități climatice

2.3. Resurse hidrografice

2.4. Elemente de vegetație

Capitolul 3. Populația – componentă activă a spațiului geografic

3.1. Evoluția numerică a populației

3.2. Structura social – economică

Capitolul 4. Organizarea teritorială

4.1. Vechimea locuirii

4.2. Infrastructura fizică și socială

PARTEA A II – A

Capitolul 5. Potențialul turistic

5.1. Muzee

5.2. Teatre

5.3. Monumente și statui

5.4. Lăcașuri de cult

5.5. Alte monumente, clădiri și locuri

5.6. Parcuri și locuri de relaxare

Capitolul 6. Dezvoltarea turismului

6.1. Baza materială folosită în turism

6.2. Circulația turistică

6.3. Forme de turism

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Lucrarea Potențialul turistic al Orașului Târgoviște, prezintă situația sectorului turistic din orașul Târgoviște, îmbinând atât elementele fizico-geografice, cât și cele istorice și economice care a favorizat orașul în dezvoltarea sectorului turistic de-a lungul timpului.

Potențialul turistic este o sumă a componentelor factorilor mediului geografic geografic natural și antropic, prin care intervenția factorilor socio-economici duc la un ansamblu de premise pentru dezvoltarea activităților turistice. Putem afirma că un teritoriu, în cazul nostru orașul Târgoviște, are potențial turistic, atunci când resursele natural și cele antropice pot fi valorificate prin includerea lor într-un circuit turistic utilizând amenajări tehnice corespunzătoare. Potențialul turistic are două component: Turismul natural și Turismul antropic..

Mihai Ielenicz și Laura Comănescu (2006, pag. 8) definesc potențialul turistic (denumit și destinație turistică, în literatura străină) ca totalitatea elementelor naturale și antropice de pe un spațiu geografic care exercită interes pentru turiști și determină realizarea unor activități turistice.

Lucrarea este structurată în două mari parți, turismul natural și turismul antropic.

Partea întâi are patru capitole și mai multe cu un material grafic și cartografic expresiv (… figuri,… grafice, și… tabele) menit să ilustreze cât mai elocvent fenomenele prezentate și să contribuie la cunoașterea spațiului geografic din orașul Târgoviște, a elementelor care particularizează acest teritoriu și care îi conferă un potențial turistic deosebit, cu multe elemente unicat foarte valoroase.

Partea a doua, potențialul antropic, scoate în evidență adevărata valoare turistică a orașului Târgoviște, evidențiind fiecare element ce poate să de-a o notă turistică. Partea a doua are un număr de doar 2 capitole cu un număr mai mare de subcapitole și un material grafic mai mare (… figuri,… grafice, și… tabele).

Lucrarea se termină cu o concluzie în care redă pe scurt cele mai importante ideei pentru valorificarea potențialului turistic al orașului Târgoviște și cu bibliografia.

Lucrarea a fost realizată sub îndrumarea domnului profesor Conf. Univ. Dr. Oprea Răzvan căruia țin să-i mulțumesc foarte mult pe această cale pentru ideile, sugestiile și sfaturile acordate cât și pentru observațiile critice, mi-au fost de un real folos în realizarea materialului cartografic și în selectarea bibliografiei, dar nu în ultimul rând în elaborarea aceste lucrări.

Mulțumesc tuturor instituțiilor care au avut amabilitatea de a îmi pune la dispoziție toate datele și documentația de care am avut nevoie la întocmirea lucrării de față.

Nu în ultimul rând, doresc să adresez mulțumiri familiei mele pentru încurajarea,

Încrederea și sprijinul permanent.

Capitolul 1. Aspecte generale

Poziția geografică și limite

Poziția Municipiului Târgoviște în cadrul Europei

Municipiul Târgoviște este situat la intersecția paralelei de 44°56' N cu meridianul de

25°28' E (Figura 1), la distanțe aproape egale de Capul Nord (Norvegia) în nord și de Capul Matapan al insulei Creta (Grecia) în sud, respectiv de Munții Urali (Federația Rusă) în est și Capul Roca din Portugalia în partea vestică, pe o suprafață de 53,5 km², ocupând suprafața unității teritoriale administrative și 13,2 km² sau 1328 de hectare.

Poziția Municipiului Târgovișteî în cadrul României și județului Dâmbovița

În Cadrul României Municipiul Târgoviște este localizat, în cadrul județului Dâmbovița, pe râul Ialomița, aproximativ în centru țării, în câmpia înaltă a Târgoviștei.

În cadrul județului Dâmbovița, a cărei reședință de județ este din anul 1968, Orașul Târgoviște este situat la jumătatea județului.

Cele mai apropriate orașe de Târgoviște sunt: Pitești (70 km vest), Ploiești (50 km est), Pucioasa, (20 km nord), Găești, (30 km sud-vest), Moreni (20 km nord-est), Titu, (30 km

Sud), Fieni, (27 km nord), și Răcari, (42 km sud-est).

Poziția Municipiului Târgovișteî în cadrul unității teritorial administrative

În cadrul unității teritorial administrative (UAT), Municipiul Târgoviște se învecinează cu 6 comune: Comune Mănești, Comuna Sotânga, Comuna Aninoasa, Comuna Razvad, Comuna Ulmi și Comuna Dragomirești.

În componența unității administrative, face parte și comuna Priseaca care împreună cu Municipiul Târgoviște alcătuiesc UAT-ul Municipiului Târgoviște (Tabel 1).

1.2. Istoricul cercetării

În literatura geografică existentă nu poate fi citată o lucrare al cărei obiect de studiu să fie în exclusivitate Potențialul turistic în orașul Târgoviște. S-au făcut totuși câteva referiri la diverse probleme care apar în cadrul acestui oraș.

Asupra zonei analizate există numeroase referiri cu caracter general ca „Geografia fizică a României" – autor Alexandru Roșu, „Geomorfologie generală" – de Grigore Posea, „Relieful României" – autori Grigore Posea, Mihai Jelenicz, Nicolae Popescu, „Câmpia Română” – Petre Coteț, „Climatologie – meteorologie" – de Sterie Ciulache, „Geografia apelor României" – autor I. Ujvari, „Hidrologia generală" – autor Ion Pișota, „Geografia solurilor României" de Florea Nicolae.

Tot cu caracter general se pot aminti lucrările: Raul Călinescu – „Biogeografia României", I. Velcea, N. Al. Rădulescu, N. Petrescu – „Geografia agriculturii României", precum și „Geografia României" – tratat în patru volume sub coordonarea Institutului de Geografie (1983, 1984, 1987,1992).

Lunca Argeșului a reprezentat un obiect de studiu important pentru cunoașterea evoluției fizico-geografice și nu numai a Câmpiei Române și a întregului teritoriu Carpato-Danubiano-Pontic. Date din ce în ce mai detaliate care urmăresc evoluția modificărilor geografice apar o dată cu secolul al XVIII-lea. Ca material cartografic se poate aminti harta stolnicului Constantin Cantacuzino tipărită la Padova în 1700 și harta aromânului Rhigas din Velestin apărută în 1797, care cuprinde Țările Române cu bogate informații și descrieri geografice, alături de cele istorice și arheologice. La aceste lucrări de referință se pot adăuga dicționarul geografic al lui Bauler din 1778, harta austriacă din 1870 cu scara 1:57.000 ce cuprinde toate așezările din Lunca Argeșului, harta austriacă de la 1857 și dicționarul topografic și statistic al lui Dimitrie Fundescu din 1872.

Primele lucrări de paleogeografie a Câmpiei Române sunt realizate de către Aldem Dumitrescu ( în anii 1910,1911), și de către George Vâlsan ( în anii 1914,1915,1916).

Probleme de geomorfologie legate de microformele de relief în interdependență cu clima sunt abordate de George Vâlsan în 1917. Problemele de hidrologie au atras atenția mai multor cercetători, fiind abordate următoarele aspecte: observații asupra cursurilor râurilor din Valahia, studii de hidrografie, hidrogeologie, regimul scurgerii apelor etc. Studii de geologie sunt realizate de către St. Manolescu ( în anii 1923-1924), Pache Protopopescu ( în anii 1923-1933).

Perioada de după cel de-al doilea război mondial aduce noi orientări sub aspect teoretic și metodologic.

Lucrarea „Formarea Câmpiei Române” a lui N. Popp în anul 1947, cercetările de geologie, hidrogeologie, sistematizare geomorfologică se extind foarte mult în bazinul inferior al

Argeșului. Se remarcă studiile de geologie realizate de E. Liteanu (în anii 1951,1952,1953,1956), ale colectivului format din T. Naum, H. Grumăzescu, Ghe. Niculescu (anul 1954) și cele de geotehnică ale lui Fl. Crăciun și D. Popescu ( anul 1953).

E. Liteanu în colaborare cu A. Pricăjan, T. Brandabur, C. Ghenea, D. Slăvoacă, G. Opran s-au ocupat în special de probleme de geologie, stratigrafie, tectonică și hidrogeologie. Cercetările pedologice din 1959-1966 efectuate de către N. Florea și I. Munteanu sunt completate de studii asupra depozitelor loessoide realizate de E. Liteanu (anul 1953), P. Coteț (anul 1956), M. Botezan (anul 1959), M. Pascu (anul 1961), V. Tufescu (anul 1963).

Studii de geologie asupra fundamentului Platformei Moesice sunt efectuate de D. Paraschiv (1961-1975).

Lucrări din alt domeniu ce amintesc de Târgoviște

– Târgoviște, reședința voievodală 1400-1700: cercetări arheologice 1961-1986, Corneliu Ionescu, Petru Diaconescu, Nicolae Constantinescu, Venera Rădulescu, Editura Cetatea de scaun, 2009;

– Istoria Târgoviștei: cronologie enciclopedică, George Coandă, Editura Biblioteca, Târgoviște, 2005;

– Conexiuni și interferențe culturale târgoviștene: lecturi, întâlniri, evocări, Ștefan Ion Ghilimescu, Editura Cetatea de Scaun, 2005;

– Târgoviștea și monumentele sale, Nicolae Stoicescu, Cristian Moisescu, Editura Litera, 1976;

– Târgoviște: monumente istorice și de artă, Cristian Moisescu, Editura Meridiane, 1979;

– Târgoviște: călători străini. Cronicari, Victor Petrescu, Mihai Stan, Editura Biblioteca, 2009;

– Arheologia habitatului urban târgoviștean: secolele XIV-XVIII, Petru Diaconescu, Editura Cetatea de Scaun, 2009.

Abordări și mențiuni în lucrările geografice (și geologice)

Strict pe orașul Târgoviște nu s-au realizat lucrări de mare amploare dar totuși a fost menționat în lucrări precum:

– Enciclopedia orașului Târgoviște, Neculae-Alexandru Boriga, George Coanda, Marian Curculescu, Editura Biblioteca, Târgoviște, 2011;

– Monografia orașului Târgoviște, Ecaterina Negoescu, Institutul de Arte Grafice și Editura "Îndreptarea", București, 1929;

– Orașul Târgoviște și zona sa de influență: studiu de geografie economică, Bebe Negoescu, Editura Anima, București, 1998;

– Structura geologică a regiunii dintre Mizil și Târgoviște : cu privire specială asupra cărbunilor din Dacian, Nicolae Oncescu, Editura Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului Imprimeria Națională, București, 1947;

– Târgoviște (Mic îndreptar turistic) Mălina Vajal, Editura Meridiane, București, 1966

– Marin I. Gh., Aspecte climatice în Câmpia Înaltă a Târgoviștei, Analele Univ. din București, 1968;

– Păun, C., Clima județului Dâmbovița, Edit. Oraj, Târgoviște, 2001.

1.3. Aspecte metodologice

Pentru a elabora prezența lucrare am luat în considerare aspectele fizico-geografice ale regiunii, dar mai ales cele turistice ale fiecărei component pentru Municipiul Târgoviște.

În elaborarea lucrării am parcurs trei etape :

Etapa de documentare, în această etapă am studiat o serie de hărți și anume: hărțile topografice pentru Târgoviște și înprejurimi, la diverse scări ( 1:25000, 150000 1:100.000; 1:200.000) care mi-a servit drept mijloc de cunoaștere a unor componente ale cadrului natural; a rețelei căilor de comunicație; harta geologică a Institutului de Geologie 1:200000; harta solurilor 1:200.000; hărți biogeografice; pedologice. Concomitent cu studiul hărților și al materialelor bibliografice, am cules date statistice din anuare statistice climatologice( Administrația Națională de Meteorologie, hidrologice și datele pentru analiza componentelor turistice de la Institutul de Statistică (INS).

Etapa de cercetare pe teren, în această etapă datele culese anterior, au fost validate pe teren, fiind completate

Etapa de redactare și elaborare finală, în această etapă, materialele culese în etapa 1 și 2 au fost confruntate, sistematizate, centralizate; unde am întocmit hărțile, graficele și textul lucrării.

Capitolul 2. Elemente de favorabilitate ale cadrului natural

2.1. Relieful – suport al activităților umane

Din punct de vedere al substratului geologic, Câmpia Înaltă a Târgoviștei este formată din depozite loessoide,depozite aluvionare, eoliene și din formațiuni de molasă argilo-nisipoasă cu cărbuni. Astfel solul permite în vestul, estul și sudul Târgoviștei practicarea unei agriculturi intense, dacă este bine organizată, bineînțeles bazându-se pe cultura cerealelor (grâu, porumb) și a legumelor, iar în nord și la nord-vest culturi de pomi fructiferi și a viței-de-vie.

Urmărind structura geologică mai trebuie adăugat faptul că această câmpie s-a format relative recent, depozite aluvionare datând din pleistocenul superior pe valea Ialomiței între Târgoviște și Aninoasa, depozite de pietrișuri, nisipuri și loesside datând tot din pleistocen și holocen.

Municipiul Târgoviște este delimitat la est și la nord de desfășurarea domoală a dealurilor, iar la vest și la sud de limita nordică a Câmpiei Române, și anume Câmpia piemontană ( sau înaltă) a Târgoviștei, subdiviziune ce face parte din Câmpia piemontană a Ialomiței.

În orașul Târgoviște altitudinea maximă a reliefului este de 295 de m, localizată în cartierul Suseni, pe străvechea vatră a orașului, iar altitudine cea mai minimă este de 265,4 m, în apropierea cartierului Matei Voievod.

Altitudinea medie în Municipiul Târgoviște este de aproximativ 280 de m, ceea ce face ca orașulTârgoviște, să fie dispus pe de o parte, la est și nord, în peisajul unui relief cutat și foarte pitoresc, înălțându-se treptat spre masivitatea Munțiilor Carpații, în special cea a munțiilor Bucegi, iar pe de altă parte, la vest și sud, într-un relief neted, de șes, localizat în Câmpia Română de interfluviul Dâmbovița – Ialomița. Este o dispunere ce facilizează infrastructura, mai ales legăturile rutiere și feroviare cu București (80 de km) și Ploiești (50 de km), și rutiere cu Brașov (110 de km) și Pitești (74 de km).

Datorită așezării orașului Târgoviște într-o zonă de contact a Subcarpațiilor Getici și Câmpiei Române, și fiind drenată de râul Ialomița, oferă reale și numeroase avantaje a evoluției existenței umane, ce a îngăduit încă din antichitate locuirea aici, fapt ce poate fii atestat de numeroase vestigii arheologice găsite în zonă.

Geomorfologic municipiul Târgoviște, cu zonele adiacente, se dezvoltă pe patru unități de terasă din interfluviul Dâmbovița-Ialomița și anume:

Terasa înaltă – cu o dezvoltare redusă la limita de vest cu Comuna Dragomirești, cu aspect de piemont mai înalt față de relieful din jur cu 5– 15m. Lățimea maximă măsurată în zona limitei orașului este de 500 m. Este terasa pe care este amplasat rezervorul de apă potabilă care înmagazinează apa de la sursa Butoiu – Hulubești;

Terasa superioară – cu un relief aproximativ plan, stabil, cu o dezvoltare mare între Priseaca și Teiș (dealul Teiș) și a Platformei Industriale Târgoviște Sud, începând din dreptul Cartierului Micro 6 de la o linie paralelă cu B-dul Unirii;

Terasa inferioară – de pe partea dreaptă a râului Ialomița, cu o devoltare continuă, o lățime maximă de 1.75 m și o denivelare maximă față de terasa superioară de 10 m pe teritoriul satului Teiș. Cea mai mare parte a municipiului Târgoviște este situată pe această terasă. În zona orașului, denivelarea dintre terasa superioară și cea inferioară este de 1– 3 metri. Are un aspect aproximativ plan, cu o pantă medie de 0,8% către sud-est, fără potențial de risc în ceea ce privește fenomenele de inundabilitate;

Terasa joasă – mai coborâtă cu circa. 2 – 6 m față de terasa inferioară cu dezvoltare continuă pe ambele maluri ale râului Ialomița și dimensiuni variabile cu lățimea maximă de 1m în dreptul Pasajului denivelat de la Târgoviște Nord. Deoarece Râul Ialomița, în dreptul orașului Târgoviște, curge pe roca de bază, terasa joasă are caracterul unei terase suspendate.

Câmpia Înaltă a Târgoviștei face parte din ansamblul Câmpiei Române și se desfășoară pe interfluviul Dâmbovița-Ialomița. Este delimitată la nord de Subcarpații Ialomiței (Subcarpații Getici), la est de Câmpia Cricovului, la vest de Piemontul Cândești și Câmpia Piciorului de Munte și la sud de o Câmpia de divagare. Este drenată în zona Târgoviștei de văile Baranga și Iflov. Ca formă de relief este destul de tânără, formată recent, neomogenă, caracterizându-se printr-o fragmentare și o pantă foarte mica (0-3 grade).

În altitudine, Câmpia înaltă a Târgoviștei descrește de la 350 de metri, dinspre nord-vest, la 150 de metri. La întâlnirea cu Câmpia de divagare, în sud, iar datorită acestei caracteristici localitățile din arealul Târgoviștei așezate pe cursul văilor. În același areal, pe partea dreaptă Ialomiței, câmpia are o deschidere de 6-8 km., și este apar câteva lunci între cartierul Nisipurile și cartierul Teiș.

Dealul Târgoviștei în zonă cunoscut ca și de Dealul Mănăstirii sau Dealul Voievozilor, înălțat de încântătoarea arhitectură a Mănăstirii „Sf. Nicolae” (sau Dealului) este puternic fragmentat pe direcția est-vest. Relieful Dealului Tărgoviște, latitudinal, se arcuiește calm, fiind străjuit de Măgura Bucșanilor, la sud, și la vest Dealul Sasului. Dealul Târgoviștei este localizat la est de orașul Târgoviște și atinge o altitudine de 425 de m. Face parte din cadrul Subcarpaților Curburii, mai concret subdiviziunea Subcarpații Munteniei Centrale, segmentul Subcarpații Ialomiței, care face trecerea de la versanții înpăduriții ai Bucegilor la Câmpia înaltă a Târgoviștei. Geologic, Dealul Târgoviștei s-a format prin procesul complex de înălțare epirogenetică a Carpaților, în orogeneza alpină, odată cu ridicarea Subcarpațiilor. Sunt evidențiate depozite piemontane fluvio-lacustre, cu strate monoclinale ori slab cutate.

Interfluviul Dâmbovița-Ialomița, sau cumpăna de apă,, se desfășoară între râurile Dâmbovița, la vest, și Ialomița, la est, iar între localitățiile Târgoviște și Dragomirești/ Lucieni are o deschidere de aproximativ 7-8 km pe o terasă de luncă suspendată. De altfel, interfluviul este marcat de trei nivele de terasă,dintre care cea mai importantă estecea din vestul Târgoviștei între dealul Teișului și localitățiile Priseaca/Dragomirești.Acest interfluviu are aspectul unui culoar cu o altitudine de aproximativ 60 de metri în arealul orașului Târgoviște, ușor curbat, având de numeroase conuri de dejecție. Fiind și o cumpănă de apă, între râurile Dâmbovița și Ialomița în acest interfluviu s-a manifestat, încă din antichitate,prin o continuă locuire, iar în timpil Evului Mediu a cunoscut o intensă viață economică, în special pe timpul domniei lui Vlad Țepeș, întărind deschiderea de căi comerciale cu Transilvania. Acest fapt a susținut apariția a numeroase localități în speâialcu funcții agrare și a marelui centru de polarizare umană, economică, politică și culturală de la Târgoviște.

2.2. Particularități climatice

Particularitățiile climatice ale Municipiului Târgoviște sunt determinate în special de așezarea geografică și de relief. Paralela de 45° care trece pe la nord de teritoriul municipiului ( pe linia localitățiilor Șotânga-Doicești-Aninoasa) și care reprezintă jumătatea dintre distanța dintre poli și ecuator, dar și distanța dintre masivele Carpaților Meridionali și Câmpia Română, fapt ce explică clima temperat-continentală a orașului Târgoviște.

 Amplitudinea termică anuală specifică acestei latitudini este diminuată de amplasarea orașului în zona intracolinară: Măgura Bucșanilor este o barieră orografică și oprește gerurile și vânturile puternice din timpul iernii, dinspre nord, iar dealurile și Valea Ialomiței atenuează canicula verii.

Temperatura aerului. Particularitățile regimului temperaturii aerului sunt determinate de interacțiunea proceselor de circulație a atmosferei și al radiației solare cu suprafața activă, un rol important avându-l și configurația reliefului, a tramei stradale, a clădirilor și a distribuției acestora în plan teritorial, dar și a obiectivelor industriale generatoare de poluare atmosferică. (Pușcoi Bogdan-Georgian, 2011). Mediile termice anuale au fost cuprinse între 8,6-10,1˚ C. Pentru Stația Meteorologică Târgoviște, temperatura medie multianuală 9,6˚ C.

Temperatura minimă absolută pentru perioada analizată a fost de -25,80 C la 13.01.2004; o valoare aproximativ asemănătoare, de -25,50 C, s-a mai înregistrat și în ianuarie 1963.

Pătrunderile de mase de aer cald au rolul de a intensifica fenomenele locale de insolație, care conduc la încălzirea și uscăciunea atmosferei și ale solului, iar în intervalul de timp analizat temperaturile nu au depășit 40˚ C, iar cele mai mari valori au fost în anul 2000, de 39,1˚ C la 5.VII.

Cantității anuale de precipitații se încadrează celor specifice zonei de contact dintre câmpia înaltă și Dealurile subcarpatice externe, între 534,3 mm și 628 mm, din care 2/3 în semestrul cald și 1/3 în semestrul rece. În semestrul cald (aprilie – octombrie), repartiția cantităților de precipitații se caracterizează prin valori scăzute, datorită încălzirilor moderate ale suprafețelor active, astfel cantitățile de precipitații se încadrează între 438,3 mm la Târgoviște și la posturile pluviometrice din zonă (372,8 mm la Nucet). Procentual, precipitațiile sezonului cald reprezintă între aproximativ 67% din cele totale anuale, pentru stațiile și posturile situate la peste 250 m, și 60% la cele situate sub această altitudine spre câmpia joasă. În semestrul rece, predominanța formațiunilor noroase cu plafon jos, a regimului anticiclonic și a stabilității atmosferice ridicate, determină pentru această parte a anului cantități de precipitații care oscilează între 172,5 și 200 mm. Vara se produce cea mai mare cantitate de precipitații, în jur de 40% din precipitațiile totale anuale, în tot arealul, urmate de precipitațiile căzute primăvara, cu 25%, apoi toamna cu 20%, comparativ cu cele 15% din cantitatea de precipitații înregistrată iarna.

Precipitațiile atmosferice pot constitui factor de risc meteorologic atunci când depășesc anumite cantități și prezintă o intensitate foarte puternică:

– Cod roșu – precipitații peste 50 l/mp in cel mult o ora,

– sau cantități de precipitații de cel puțin 80 l/ mp in 3 ore.

– Cod portocaliu – cantități de precipitații peste 35 l/mp in cei mult 1 ora;

– cantități de precipitații de cel puțin 60 l/mp in 3 ore;

– Cod galben – cantități de precipitații normal pentru regiunea respectiva, dar temporar pot deveni periculoase pentru anumite activități, si anume cantități de precipitații peste 25 l/mp ia cei mult o ora,

– cantități de precipitații de cel puțin 45 l/mp in 3 ore.

Viteza vântului cu viteze cuprinse între 2-5 m/s au o pondere de 54%, cele mai puternice, cu viteze de peste 10 m/s, se manifestă foarte rar, iar cele medii, cu viteze între 5-10 m/s, au o pondere de 55%. Luna cu cea mai mare viteză a vântului este aprilie (3,5 m/s) și corespunde vânturilor de E, iar viteza minimă este specifică lunilor ianuarie și decembrie, când vânturile de S bat cu 1,6 m/s.

2.3. Resurse hidrografice

Apele de suprafață

Cea mai importantă apă de suprafață care străbate teritoriul Municipiului Târgoviște, ce curge pe direcția NV-SE este râul Ialomița, având izvoarele în Munții Bucegi.Râul Ialomița are un curs permanent, cu debit variabil influențat de precipitații dar și de stratul de zăpadă Munții Bucegii, mai ales în cursul superior al bazinului hidrografic.

Debitul mediu anual este de aproximativ 9-13 mc/s, iar viteza de scurgere a apei râului variază între 0,75 m/s și 8,4 m/s.

Râul Ialomița, pe teritoriul unității administrative a Municipiului Târgoviște își adună apele prin numeroase văi cu caracter torențial. Din albia râului Ialomița se desprinde Iazul Morilor, cea a fost costruit pentru irigarea culturilor de legume de la marginea orașului. El este un canal de derivație de circa 4 km lungime la care se mai adaugă și un alt canal de derivație de aproximativ 6 km lungime care asigură, în aval, debitele unor acumulări de pe valea Ilfovului.

La o distanță de circa 3-4 km spre vest de valea Ialomiței curge răul Ilfov, care izvorăște din pădurile Teișului și pe care, în aval de municipiul Târgoviște, s-au amenajat o serie de lacuri (Bunget, Ilfoveni, Udrești).

În raza orașului Târgoviște poate fi observată și prezența pârâului Milioara ( sau Mierea), care a fost canalizat și deviat către râul Ilfov.

Pânza de apă freatică se găsește la adâncimi diferite în funcție de forma de relief și de geologia locului, specifică Câmpiei piemontane. Astfel, pe terasa Ialomiței pânza freatică se găsește la adâncimi medi de circa 3-5 metri, iar în lunca înaltă a Ialomiței și în lunca văilor Ilfov și Milioara se gasește la adâncimi relative mici de 1,5-3 metri.

Pe suprafața municipiului Târgoviște, râul Ialomița curge pe distanța de 18 km, având debitul mediu fiind de 9-13 m³/secundă, iar debitul minim de 3-4 m³/secundă.Variația de debitului variază între 0,75 m³/secundă în luna februarie și 8,37 m³/secundă în luna mai. Din albia râului s-a construit un canal ce mergea paralel cu răul, în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân pentru a umple cu apă iazului orașului, cu scopul punerii în funcțiune a morilor de apă construite de-a lungul canalului, precum și a alimentării cu apă a orașului Târgoviștei. Hidronimul râului Ialomița provine din limba slavă (Ialov = „râul leneș”) și din cuvântul tracic  Aurumetti = „râul firelor de aur”, dar și din cuvântul geto-dacic Naparis = „Cerescul/ Divinul”.

Iazul Morilor este un curs de apă artificial, care a fost numit pe vremea domniei lui Mircea cel Bătrân și „Iazul cel Bătrân”, și a fost constituit ca sursă de energie pentru morile de apă și pentru alte utilității, de unde provine și numele, iazul a fost component al fortificațiilor orașului vechi.Iazul Morilor este lung de pește șapte km și a fost săpat din amonte de Pădurea Teiș, după ieșirea din oraș se varsă în Ialomița. Are o lățime de albia circa. 4 metri și o adâncime de peste 2 metri. Datează de la începuturile domniei lui Mircea cel Bătrân, fiind în strânsă legătură cu constricția Curții Domnești (sfârșitul sec. XIV – începutul. sec. XV). Există în vremea domnitorului Mircea cel Bătrân deoarece acesta dăruiește mănăstirii Cozia două mori din Târgoviște. A intrat în alcătuirea fortificației realizată la sfțrșitul sec. XIV-lea – începutul sec. XV-lea. Pe planul arhitectului Condurățeanu din anul 1886 al orașului Târgoviște iazul apare în parallel și cu șanțul și valul cetății. În luncă, iazul avea rolul de a prelua rolulșanțului. Din totalul lungimii iazului, aproximativ 3,5-4 km erau în raza orașului, restul în lunca Ialomiței. După mutarea capitalei la București valoarea strategică a iazului dispare iar șanțul este transformat treptat într-un curs de apă artificial pe care se amplasau mori de apă dar și alte instalații industriale cunoscute în producția tradițională, pentru producerea de: ulei și materiale textile, dar și dispozitive și instalații pentru irigat culturile din jur. Până în anii 1951-1952 au fost menținute pe Iazul Morilor două instalații de irigat cu roți cu cupe și jgheaburi de lemn. Morile de apă din orașul Târgoviște s-au conservat și au fost funcționale până la instaurarea comunismului.

Până la venirea regimului comunismului, dar și până în anul 1950, pe Iazul Morilor, în ziua de Bobotează ( 6 Ianuarie) se desfășura sărbătoarea legată de scoaterea Sfintei Cruci din apă. Preotul de la Biserica Crețulescu, după terminarea Sfintei Liturghii și Sfințirea Agheasmei, în prezența unui număr mare de credincioși, arunca crucea în apa Iazului de pe podul Mihai Bravu și unul sau mai mulți tineri săreau în apa rece după ea pentru a o restitui părintelui.

Râul Ilfovul izvorăște din zona limitrofă a orașului Târgoviște, mai exact din Pădurea Teișului și urmează partea de est a interfluviului Dâmbovița-Ialomița. De la izvor și până la confluența cu Dâmbovița curge pe o distanță de 69 km. Rțul Ilfovul mai este cunoscut și sub nunele de Bălcățaciu. În anul 1980, între sudul Târgoviștei și comuna Văcărești s-a construită o serie de lacuri de acumulare ( pe baza sistemului Bunget) pe acest râu, ce are rol să asigure irigarea corespunzătoare a teritoriului agricol din zonă, evitarea și controlul inundațiilor în cadru orașului și localitățiilor adiacente, dar apa potabilă și industrială necesară orașului Târgoviște și Bucureștiului. Hidronimul Ilfov provine din cuvântul slav elha/elchon ce înseamnă „râul cu arini”.

Milioara era un pârâu care străbătea orașul Târgoviște de la nord la sud, ce își avea izvorul din marginea Pădurii Teiș. Valea curgea spre Iazul Morilor prin Șanțul Cetății. În anii 1970 a fost regularizat, pentru a se opri inundațiile. Actualmente cursul său mai poate fii observat pe câmpurile din dreptul localității Priseaca, precum și în zona Cartierului Romlux unde albia văii se umple cu apă pluvială în timpul ploiilor. Bălțile care se formează frecvent în zona Autogării, determinând inundarea cimitirului din zonă, au ca sursă apa care se strânge pe cursul Milioarei. Valea își continuă apoi drumul, ajungând pe strada Milioara, cea a fost denumită astfel tocmai din acest motiv. Din vechiul curs se mai poate vedea pe Strada Sârbilor (Cartierul Matei Voievod) un mic șănțuleț pe care curge canalizarea locuințelor din zonă.Pârâul Milioara a fost inițial era un afluent al râului Ialomița. Râul a fost canalizat și deviat în râul Ilfov în amonte de orașul Târgoviște în anul 1927.

Resursele de apă potabilă

 Alimentarea cu apă potabilă a municipiului Târgoviște se realizează din 6 surse subterane, aflate la o distanță de 10-20 km față de municipiul Târgoviște și o sursă de suprafață, din râul Ialomița, aflată în prezent în conservare.Volumul total de apă autorizat, captat din subteran este de 30.375 mii mc/an, cele 6surse subterane fiind:

Sursa Dragomirești Nord, amplasată la 500 m față de malul stâng al râului Dâmbovița;

Sursa Hulubești-Butoiu, amplasată pe malul stâng al pârâului Potopu;

Sursa Mănești, amplasată pe malul stâng al râului Dâmbovița, la 70 m de acesta;

Sursa Lazuri-Văcărești, funcționează cu 34 foraje cu adâncimi cuprinse între 32 m și 51 m; frontal de captare lung de 6,75 m începe din albia majoră a râului Dâmbovița laS-V față de comuna Văcărești și se termină în partea de N a comunei Lazuri;

Sursa Parcul Mitropoliei este formată dintr-un foraj cu adâncimea de 200 m amplasat în zona centrală a municipiului Târgoviște;

Elemente de vegetație

În interiorul unei raze de cca. 15 km se pot regăsi importante suprafețe de pădure care reprezintă resurse economice, dar au și valoare peisagistică:

Pădurea Bradului (650 ha);

Pădurea Priseaca (300 ha),;în teritoriul administrativ al municipiului Târgoviște;

Pădurea Teiș (2800 ha);

Pădurea Lucieni (2000 ha);

Pădurea Râncaciov (2000 ha).

Părți ale acestor păduri se pot constitui ca zone pentru odihnă și agrement.

Speciile forestiere întâlnite sunt specifice zonei de silvostepă: aninul negru, mai rar cel alb, plopul alb, negru și tremurător, salcia, lemnul câinesc, sângerul, socul, păducelul,salcâmul, cireșul sălbatic, în lunci și pe terase; carpenul, stejarul, gorunul, garnița – în pădurile din apropiere.Un loc special îl ocupă Dealul Mănăstirii, unde asistăm la fenomenul, îngrijorător, de distrugere a vegetației, în special a pădurii și plantațiilor de pin aflate pe versantul dinsprenord-nord-vestul mănăstirii, din cauza defrișărilor și pășunatului, ceea ce duce la dispariția habitatelor din zonă și generează alunecări de teren.Dintre plantele ierboase specifice zonei se pot aminti: iarba grasă, pirul, trifoiul. Pe pajiști, în mai-iunie înfloresc multe plante: păpădia, romanița, margareta, piciorul cocoșului,gălbenele. În păduri întâlnim primăvara toporași, măseaua ciutei, brebenei, floarea paștelui,ciuboțica cucului, viorele, precum și o plantă rară, ocrotită de lege – crucea voinicului (Hepatica transilvanica). În apropierea lacului de pe Ilfov și a bălților se află o vegetație palustră și acvatică alcătuită din stuf, papură, pipirig, piciorul cocoșului de apă.

Vegetația ornamentală cuprinde arbori și arbuști (castan, plop, salcie, lemn câinesc, gard viu, tuia, tisa etc) și numeroase specii de flori, dintre care se pot aminti trandafiri, petunii,lalele. O parte dintre arbori, în special plopii, au atins vârsta maturității și trebuie înlocuiți cupuieți. Zonele verzi reprezentând 11,26 mp/locuitor și 5,12 % din intravilan, ocupă la nivelul municipiului Târgoviște o suprafață de 100,7 ha din care 57,7 ha reprezintă parcuri și zone de agrement.

Pe teritoriul municipiului Târgoviște se afla aproximativ 40 de arbori seculari (stejari, tei,salcâmi boierești, duzi,etc) sau specii de arbori din Lista Roșie de plante (larice, tisa) cei mai multi aflați în parcul de la Muzeul scriitorilor dâmbovițeni, care ar trebui să fie puși sub ocrotire, ca monumente ale naturii.Spațiile verzi în zonele de locuințe precum și spațiile verzi de aliniament au aportul lor la oferirea unui microclimat mai sănătos și constituie o rezervă potențială în măsura în careva crește preocuparea pentru îmbunătățirea calitativă a plantațiilor dendro-floricole.

Vegetația cultivată este reprezentată de grâu, orz, porumb, secară, floarea-soarelui,lucernă, trifoi etc. În lunca înaltă a râului Ialomița se cultivă legume și zarzavaturi: varză,roșii, morcovi, ceapă, usturoi, ardei, gogoșari, spanac, salată etc.). Livezile de pomi fructiferi(meri, peri, pruni) și plantațiile de viță de vie se găsesc pe versanții însoriți ai dealurilor din împrejurimi.

Fauna

Este diversă, fiind caracteristică zonelor de câmpie și zonelor colinare.Pădurile din jurul orașului sunt populate cu iepuri, vulpi, viezuri, dihori. Dintre păsări coțofana și cioara se situează pe primul loc. Fauna acvatică e reprezentată de clean,mreană, roșioară, biban. Animalele domestice frecvente sunt: porcinele, bovinele, ovinele, caprinele,cabalinele, păsările de curte și albinele, câinii și pisicile.

Capitolul 3. Populația – componentă activă a spațiului geografic

3.1. Evoluția numerică a populației

Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Se disting două perioada una de creștere și alta de descreștere a numărului de locuitori.

Astfel în anul 1912 erau aproape 15 000 de locuitori, aceasta fiind valoarea minimă din intervalul analizată. Populația a crescut într-un ritm destul de rapid până în anul 1992 atunci când populația depășea 98 000 de locuitori, după care urmează o scădere într-un ritm destul de rapid, astfel în anul 2011 populația avea aproximativ de 76 000 de locuitori iar această tendință de scădere se estimează că se va menține și în următorii ani.

Acest efect de creștere/descreștere a populației a luat naștere pe criterii economice, astfel când economia României a început să se dezvolte și să fie mai puțin presată de conflictele militare din cadrul celor 2 războaie mondiale, dar ieșirea din comunism a României a defavorizat evoluția populației, deoarece a scăzut natalitatea și asta din cauza nivelului educației care s-a schimbat foarte mult în ultimii ani.

Tabel 3: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011 (Sursa: www.recensamantromania.ro)

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Natalitatea

Pe perioada analizată, și anume 1990-2013, prezintă variații destul de mari de la un an la altul însă tendința este de scădere continuă, acest fapt se datorează nivelului educației și a gândirii oamenilor, dar și economia influențează destul de mult, astfel cele mai multe nașteri au fost în anul 1992 (1458 de nașteri) și cele mai puține chiar în anul 2013 (doar 82 de nașteri) iar în viitor tendința pare ar fi de scădere bruscă, deoarece în prezent nivelul educației s-a schimbat mult, adică oamenii sunt înștiințați mai bine dă măsurile medicale, cum ar fi cele contraceptive dar în același timp este datorat și poziției în societate a femeii precum și la jobul la care lucrează și astfel își dedică mai puțin timp creșterii copilului pe care îl au.

Tabel 3: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011 (Sursa: www.recensamantromania.ro)

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Mortalitatea

Acest indice prezintă mari fluctuații de la un la altul, astfel în anul 1990 se înregistrează 617 de cazuri, cele mai puține din perioada analizată fiind anul 1993, după care acest indice are o fluctuaxie de creștere și descreștere. În anul 2013 s-au înregistrat cele mai multe decese, numărul fiind de 719, probabil aceast fenomen se datorează populației îmbătrânite. Acest indice are variații relative mari în comparative cu alte orașe de marimea și rangul său, acesta oscilând între 600-650 de personae decedate pe an.

Tabel 3: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011 (Sursa: www.recensamantromania.ro)

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Structura populației

Structura populației pe grupă de vârstă și sexe de la o perioadă la alta se fac mai multe schimbări și asta se datorează mai multor cauze cum ar fi sporul natural, sporul migratoriu, dar și de gradul de îmbătrânire și de întinerire. Acest parametru se reprezintă prin piramida populației, care prin forma sa redă într-o anumită manieră, ponderea persoanelor cu grupele de vârstă caracteristică, dar în funcție de concavitatea sau convexitatea flancurilor piramidei, redă în primul rând sporul migratoriu.

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Prima piramidă este relizată pentru anul 1992, atât partea inferioară cât și partea mediană sunt bombate, de aici reiese faptul că atât natalitatea cât și mortalitatea sunt în echilibru, însă partea superioară are flancurile concave. Se observă faptul caă grupele de vărstă cuprinse între anii 30 -50 sunt mai numeroși deoarece persoanele din cadrul rural vin la muncă în spatial urban și uneori se stabilesc aici. S-a mai constat faptul că în partea superioară a piramidei populația femenină de aici rezultă că acestea au spernața de viață mai mare decât barbații. Bărbații sunt dezavantajați din acest punct de vedere deoarece sunt supuși mai multor vicii cum ar fi băuturile alcoolice și tutunul, dar și locul de munncă cere mai multe riscuri, pe când populația feminină mai ales cea vârstnică se ocupă cu treburile casnice.

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Deasemenea ultima piramidă, cea relizată pentru anul 2014, se observă că baza are flancurile cele mai mici comparând cu anul 1992, dar se măresc din ce în ce mai mult către partea mediană urmând o scădere către partea superioară, de aici reiesă că atât natalitatea și mortalitatea au valori mici, dar în schimb sporul migratoriu este pozitiv mai ales grupa de vârstă cuprinsă între 35-39, predominant bărbați deoarece sunt implicați în activitățile agricole sau industriale, cei mai mulți dintre aceștia provin din satele învecinate care ulterior și-au stabilit domiciliul în zona urbană. La fel ca și în anul 1992 populația feminine predomină.

Structura etnică

Strunctura etnică nu este una variată, populația majoritară este cea română care ocupă 88% din populație, urmați apoi de romi care ocupă în mod oficial 3% din populație, însă neoficial ponderea acestora este mult mai mare deoarece cei mai mulți nu au acte de rezideță, restul de 8% nu sunt informații indisponibile sau nu se cunoaște etnia, probabil aici în majoritatea cazurilor intră romii care nu au acte de ședere în acest spațiu dar se pot număra și persoane străine care încă nu s-au stabilit cu domiciliul aici, iar un număr de doar 1 % au altă etnie.

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Structura confesională

Deasemena și la structura confesională există o mare omogenitatea, majoritatea populației este de origine ortodoxă, ocupând 89%, 5% este reprezentată de alte religii, iar 7 % religie necunoscută, cei mai mulți dintre cei care au alte religii în afară de cea ortodoxă sunt romii sau pot exista și persoane atee.

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

3.2. Structura social – economică

Ocuparea forței de muncă

În anul 1991 conform datelor recensământului populației, populația curent activă (populația curent activă cuprinde toate persoanele apte de muncă în vârstă de 14 ani și peste care au constituit forța de muncă disponibilă de bunuri și servicii) a municipiului Târgoviște a fost de 58 630 de persoane, iar populația curent inactivă a cuprins un număr de 49.095 persoane, iar în anul 2013 populația curent activă a fost de 39 992 dintr-un număr de aproximativ 75 000 de locuitori.

Rata globală de activitate (raportul dintre populația activă și populația totală) la recensământul din 2002 a fost de 45,4% față de 50,1% în 1992.

Rata de ocupare (ponderea populației ocupate în populația totală) a fost în anul 2002 de 38,9% față de 47,0% în anul 1992.

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Evoluția populației active pe diferite domenii de activitate se prezintă astfel:

s-au înregistrat creșteri ale populației ocupate în următoarele domenii de activitate: sănătate și asistență socială – 14,7 %, industrie – 9,5 %, din care o pondere mai mare a constituit-o industria prelucrătoare, învățământ – 7,58 %, administrație publică – 4,82 %.

s-au înregistrat diminuări ale populației ocupate în următoarele domenii de activitate: finanțe-bănci și asigurări – 17,43, comerț – 13,04 %; construcții – 3,93 %, agricultură – 2,27 %, transport, depozitare, poștă, comunicații – 0,39 %, energie electrică și termică, gaze și apă – 0,25 %.

Creșterea cea mai mare a populației ocupate este înregistrată în domeniul sănătății și asistenței sociale, iar scăderea cea mai accentuată a ponderii populației ocupate a constituit-o domeniul financiar-bancar.

Printre principalele măsuri de stimulare a ocupării forței de muncă se numără:

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Șomajul

În cadrul populației curent active, aproximativ 40. 000 persoane au fost ocupate, iar numărul persoanelor care s-au declarat șomeri aflați în căutarea unui loc de muncă a fost de 3 000 persoane, proporția acestora în totalul populației active fiind de 14,4% față de 10,6% cât se înregistra la nivelul județului. Dintre șomeri, 47,8% au declarat că sunt în căutarea primului loc de muncă, fiind, în principal, absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, liceal, profesional sau gimnazial care nu s-au putut încadra în activitate după terminarea studiilor.

Șomerii în căutarea unui alt loc de muncă au fost în număr de 3 000 în anul 20120 persoane (52,2% din totalul șomerilor). Distribuția pe sexe a șomerilor relevă că predominante sunt persoanele de sex masculin (60,8%). Se observă o scădere semnificativă a numărului de șomeri din anul 2010.

Grafic 2: Dinamica numarului de locuitori în perioada 1912-2011

Structura populației în funcție de activitate economică.

Numărul salariaților la nivelul ultimului recensământ (în anul 2011) era de 37.966 locuitori, aceștia fiind repartizați în 16 activități economice, ponderea celor care lucrează în industrie, comerț, sănătate și asistență socială depășind 10% din numărul total al locuitorilor municipiului (a se vedea tabelul de mai jos).

Tabel 8: Structura populației municipiului Târgoviște la nivelul anului 2011,

în funcție de activitatea economică prestată.

Capitolul 4. Organizarea teritorială

4.1. Vechimea locuirii

Timp de aproape de 300 ani Târgoviște, a fost capitala provinciei istorice Tara Românească, ca martor a istoriei fiind ruinele Curților Domnești din Târgoviște, împreună Turnul Chindiei, ctitorie a domnitorului Vlad Țepeș.

Perioada Antică

În Târgoviște săpăturile arheologice efectuate oraș și în împrejurimile orașului au dovedit că această regiune era locuită încă din neolitic. La Muzeul de Arheologie se păstrează vestigii ale comunei primitive (Geangoești cu Cultura Gumelnița), Viforâta, Doicești, Valea Voievozilor (Cultura Tei), din perioada bronzului și din epoca fierului, dar și ale dacilor liberi din secolele II-V (la Valea Voievozilor, Răzvad, Târgoviște – Suseni).

În cartierul Suseni din actualul Târgoviște s-au găsit urme ale unei așezări din sec. II-V peste care este suprapusă alta protoromână din sec. VIII-X.

Figura 3: Schiță de dezvoltare a așezării în neolitic. (Sursă: I.P.J. Dâmbovița)

Evul Mediu

În secolele X – XI există în vatra actuala a orașului cel puțin o așezare rurală atestată arheologic în cartierul Suseni prin ceramica aparținând culturii Dridu, precum și cu monede bizantine emise de Ioannes Tzimiskes (între anii 969-976).  

Dezvoltarea localității a fost favorizată în secolul al XIV-Iea de situarea sa la întretăierea unor importante drumuri de negoț europene care legau orașele din centrul Europei și Transilvania de porturile dunărene. Transformarea satului în oraș a avut loc în prima jumătate a secolului al XIV-lea ca urmare a poziției favorabile a localității în raport cu statele din împrejurimi.

Atestarea documentara a localității în anul bătăliei de la Nicopole (1396), cuprinsă în relatarea de călătorie a bavarezului Johan Schiltberger, prezintă Târgoviștea ca una din cele doua capitale ale Țării Românești.

Primul act domnesc emis de la Târgoviște, datează din anii 1417-1418. El aparținea cancelariei lui Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân. Numele localității este de origine slavă și indică existența aici a unui târg periodic anterior.

Târgoviște a rămas singura reședință domnească a Țării Românești de la 1431 până la 1465, apoi a împărțit rolul de capitală cu Bucureștii până la 1714. În secolele XV – XVII, orașul a fost principalul centru economic, politic, administrativ, militar și cultural al Țării Românești și chiar și din punct de vedere religios

Acest fapt este dovedit de prezența sa pe toate hărțile Evului Mediu, de numeroasele descrieri în texte sau gravuri ale epocii și de documentele aflate în marile biblioteci și muzee ale Europei.

Principalii domnitori ce au contribuit la siguranța și dezvoltarea orașului Târgoviște în Evul Mediu sunt:

Vlad Țepeș  urcă pe tron în 1456 cu sprijinul prietenilor săi Ioan Huniade și Ștefan cel Mare și se înscrie în istorie pentru victoria din 1462 împotriva sultanului Mehmet II, cuceritorul Constantinopolului. În timpul său a fost construit Turnul Chindiei.

Voievodul Radu cel Mare reclădește începând cu 1499 biserica „Sf. Nicolae din Deal”, cunoscută azi ca Mănăstirea Dealu, care va fi terminată de urmașul său Vlad cel Tânăr. Pictura acesteia va fi realizată în 1514 sub Neagoe Basarab de zugravul Dobomir din Târgoviște. După toate probabilitățile, la Târgoviște a activat primul meșter tipograf din Țara Românească, Macarie, care a tipărit, începând cu anul 1508, primele trei carți în limba slavonă cunoscute la noi: „Liturghierul” (anul 1508), „Octoihul” (anul 1510) și „Evangheliarul” anul (1512). către mijlocul aceluiași secol activitatea tipografică este reluată la Târgoviște de ucenicul lui Macarie, Dimitrie Liubavici, cu un „Molivelnic” (anul 1545) si un „Apostol” (anul 1547).

În anul 1585 Petru Cercel a ctitorit Biserica Domnească din Târgoviște, construcție din cărămidă, de plan cruce greacă înscrisă, cu trei turle și un amplu pridvor deschis pe coloane, monument care atestă maturitatea arhitecturii muntene din secolul al XVI-lea.

Mihai Viteazul a reușit în 1600, pentru prima oară, Unirea celor trei principate românești, Țara Românească, Moldova și Transilvania. Prestigiul lui de apărător al creștinătății era recunoscut în întreaga Europă. Trădarea si uciderea lui a fost plânsă de toți românii. În timpul său, Târgoviște este ocupată de turcii lui Sinan Pașa, care fortifică zona centrală. În octombrie 1595, trupele creștine ale Ungariei și ale lui Mihai Viteazul eliberează orașul, ce suferă însă mari pagube.

Matei Basarab (1632-1654) a fost un mare sprijinitor al culturii. El este cel care întărește și extinde fortificațiile orașului (unice la sud de Carpați), repară vechile biserici și construiește multe altele noi.

Constantin Brâncoveanu a asigurat timp de un sfert de secol (1688-1714) stabilitatea țării și a murit ca un martir, refuzând să-și trădeze credința. În timpul său, reședința de vară a țării s-a aflat la Târgoviște, iar cea de iarnă la București. După domnia sa, capitala se mută la București, eveniment în urma căruia Târgoviște a început sa piardă din puterea economică precum și din populație.

Epoca Modernă

Orașul a intrat în epoca modernă, a renașterii naționale printr-o acțiune de răsunet care a deschis șirul marilor mișcări sociale și naționale. Răscoala târgoviștenilor din 1819-1820 a prefațat revoluția condusă de Tudor Vladimirescu, în timpul căreia s-a aflat în centrul evenimentelor, și revoluția de la 1848, când guvernul provizoriu intenționa să se stabilească aici. Târgoviștenii au acționat cu hotărâre, alături de întregul popor la înfăptuirea marilor acte naționale: unirea principatelor la 1859 și războiul de independență din 1877-1878.

În războiul de independență din 1877-1878 s-au distins numeroși comandanți si ostași târgovișteni. În timpul primului război mondial Regimentul III Dâmbovița nr. 22 a primit Ordinul "Mihai Viteazul" pentru vitejia sa în campania din Transilvania din 1916, și apoi în timpul marilor bătălii de la Mărăști, Oituz si Mărășești în 1917.

Târgoviște a fost locul execuției după condamnare a liderului de stat comunist Nicolae Ceaușescu precum și a soției sale, Elena Ceaușescu, în decembrie 1989.

Figura 5: Schiță privind dezvoltarea așezării în sec. XVI-XVIII. (Sursă: I.P.J. Dâmbovița)

În prezent, municipiul se întinde pe o suprafață totală de 4.681 ha, dintre care 2.116 ha reprezentând intravilanul și 2.565 ha extravilanul, creșterea fiind remarcată în privința intravilanului, la nivelul anului 1990 fiind de 1.949 ha.

Tabel 1: Fondul construit al municipiului Târgoviște între 1992 și 2002

La nivelul anului 2011, numărul locuințelor a crescut la 34.725 iar suprafața spațiilor verzi înregistrează 112 ha, pe când lungimea străzilor orășenești este de 135 km.

4.2. Infrastructura fizică și social

Căile de comunicație

În Municipiul Târgoviște se disting următoarele căi de comunicație:

Transportul rutier.

Este asigurat de:

Drumului Național DN71 se asigură legătura cu Municipiul București. Acest drum național traversează partea de est a municipiului Târgoviște și îl străbate pe direcția sud-est – nord-vest, continuând mai departe în direcția orașului Pucioasa, municipiul Moroeni (județul Dâmbovița) și orașul Sinaia (județul Prahova), urmând ca prin intermediul Drumului European E60, respectiv Drumului Național DN1, să se asigure legătura cu municipiul Brașov. DN71 face legatura între localitățiile București – Chitila – Tărtășești – Răcari – Târgoviște – Pucioasa – Fieni – Sinaia, drum care pornește la Bâldana din „vechiul drum al Piteștilor” (DN 7). Drumul traversează orașul pe direcția SE-NV pe o lungime de aproximativ 5 km și trece peste râul Ialomița spre comuna Aninoasa.

Drumului Național DN72 care asigură legătura cu Municipiul Ploiești. Acest drum național traversează partea de nord a municipiului Târgoviște și îl străbate pe direcția est – sud-vest, continuând până în orașul Găești (județul Dâmbovița). DN72 face legatura între localitățiile Ploiești – I. L. Caragiale – Răzvad – Târgoviște – Ulmi – Găești. Drumul traversează orașul pe direcția NE-SV, pe o lungime de aproximativ 6 km, după ce trece râul Ialomița dinspre comuna Răzvad.

DN72A ce face legatura între localitățiile Târgoviște – Dragomirești – Malu cu Flori – Câmpulung. Drumul trece prin oraș pe direcția E-V, pe o lungime de circa 5 km.

Autostrada A1 se asigură legătura cu municipiul Pitești (județul Argeș), trecând prin orașul Găești.

Drumului Județean DJ720 se asigură legătura cu Municipiul Moreni (județul Dâmbovița).

DJ711ce face legatura între localitățiile Târgoviște – Ulmi – Lazuri – Comișani – Bilciurești – DN 1A. Drumul trece prin oraș pe direcția SE-NV pe o lungime de 1 km.

DJ712 care face legatura între localitățiile Târgoviște – Teiș – Șotânga – Pucioasa. Drumul trece prin oraș pe direcția SE-NV, pe o lungime de 2,5 km.

Transportul feroviar

În Municipiul Târgoviște are o singură gară care funcționează drept gară terminus, din cauza faptului că liniile Târgoviște – Mija – I. L. Caragiale – Ploiești și Târgoviște – Doicești – Vulcana Pandele – Pucioasa – Fieni – Pietroșița sunt linii neinteroperabile simple neelectrificate și sunt închise.În prezent,transportul pe cale ferată se face doar spre direcția București Nord iar singura rută prin care se poate ajunge la Ploiești prin intermediul transportului pe cale ferată este prin stația București Nord.

Transportul aerian

La nivelul municipiului Târgoviște nu există transportul aerian, deoarece nu există un aeroport În prezent, marea majoritate a locuitorilor din municipiul Târgoviște utilizează Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București, fiind singurul aeroport funcțional care se află la aproximativ 2 ore a municipiul Târgoviște. Acesta se află la o distanță de aproximativ 80 km.

Însă la nivelul județului există un aerodrom care este folosit de către avioanele folosite în agricultură. Acesta se află la o distanță de aproximativ 20 km de Târgoviște, pe direcția de mers către București, în aproprierea localitățiilor Căzănești și Mircea Vodă, pe drumul communal 711C.

Învățământ și cultură. Infrastructura sanitară și serviciile de sănătate.

Climatul favorabil din punct de vedere cultural, a fost materializat prin apariția unor școli precum școala slavo-română în anul 1640, școala de greacă și latină în anul 1646, școala domnească (1741), înființată de Mihai Racoviță, un gimnaziu (1874-1875) condus de Ion Pietrariu, care, din 1887 poartă numele lui Ienăchiță Văcărescu.

În aceeași perioadă, apar și primele biblioteci precum Biblioteca lui Udriște Năsturel, a stolnicului Constantin Cantacuzino, biblioteca Mitropoliei.

La nivelul anului 1912, a luat ființă liceul militar la Mănăstirea Dealu.

„Dinastia literară” de la Târgoviște, care a debutat prin poeții familiei Văcărescu, urmează a fi continuată de Vasile Cârlova, Gr. Alexanrescu, I.A. Brătescu-Voinești și I.H. Rădulescu. Tot aici s-a născut și actorul Toni Bulandra, precum și compozitorul Ionel Fernic.

Vocația culturală este întânlită și în domeniul învățământului, incluzând aici și învățământul superior, întrucât aici a fost fondată prima școală de avocați (1672-1678), în limba greacă și latină.

La momentul actual, municipiul studiat deține un important centru universitar, fiind al șaptelea din țară din punctul de vedere al prestigiului, cu 9 facultăți, aproximativ 10.000 de studenți.

Fiind în spiritul afirmării centrelor universitare regionale, model preluat din Europa Occidentală și SUA, această tradiție culturală este completată de o rețea de licee și școli generale considerată a fi prestigioasă, funcționând 37 de unități de învățămând dintre care 10 grădinițe, 11 școli, 15 licee și o universitate. De asemenea, pe suprafața municipiului funcționează 31 de biblioteci, un cinematograf, 3 case de cultură (Casa de cultură a municipiului, Casa de cultură a studenților și pentru tineret, Casa de cultură a sindicatelor), 10 muzee, o sală polivalentă, Galeria de artă și Salonul artelor și 2 teatre (Teatrul „Tony Bulandra”, Teatrul muzical de amatori).

Începând cu anul 1968, în municipiul studiat se organizează concursul de romanțe „Crizantema de Aur”.

În ceea ce privește ziua orașului, municipiul își sărbătorește ziua pe 8 septembrie, evenimentul fiind marcat anual sub titulatura „Zilele Cetății”.

Capitolul 5. Potențialul turistic

5.1. Muzee

CURTEA DOMNEASCĂ DIN TÂRGOVIȘTE 

Curtea Domnească din Târgoviște reprezintă un complex muzeeal de clădiri și fortificații medievale ce au avut rol de reședință a unor mari voievozi ai Țării Românești și, totodată, punct foarte important în apărarea țării. Reprezintă principalul punct de atracție turistică din Municipiul Târgoviște.

Complexul muzeal „Curtea Domnească” grupeaza monumente din secolele XV-XVIII. Prima casă domnească, împrejmuită cu un zid de incintă din piatră, cu turnuri patrulatere, datează din vremea domniei lui Mircea cel Bătrân (aproximativ aanul 1396). Sub domnia lui Vlad Țepeș (1456-1462) Curtea Domnească a dobândit noi construcții printre care și Turnul Chindiei.

 După domnia lui Radu de la Afumați, în timpul domniei lui Petru Cercel au avut loc ample lucrări de construcție vechiului palat și se adaugă unul nou, înconjurat de grădini, cu fântâni alimentate cu apă adusa din apropierea Targovistei, din Iazul Morii printr-o conductă din lemn. Au loc lucrari de reconstructie în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, care au durat 7 ani. Cele doua case domnești au fost transformate de Constantin Brâncoveanu într-un palat în "stil brâncovenesc".     

În anul 1737, în timpul luptelor turco-austriece, Curtea Domnească este arsă. Numai Biserica Domnească a mai fost reparată.     

Turnul Chindiei, în forma de astăzi este rezultatul "restaurării" executate în anii 1847-1851.  

Între anii 1907-1910, N. Ghica-Budești, a restaurat Biserica Domnească, pentru ca apoi să restaureze și beciurile vechii case, a bisericii paraclis, a băii domnești.     

Complexul Muzeal "Curtea Domnească" cuprinde monumente de arhitectură medievală ce formează ansamblul Curții domnești, dintre care se numără următoarele:      

– Turnul Chindiei     

– Biserica Domnească  Mare   

– Biserica "Sf. Vineri"

-Alte construcții civile (Biserica parclis veche, grădiniile palatului, baia domnească, Casa Bălașa)

Figure 2

Figure 3

Ftrtttt

ffffff

TURNUL CHINDIEI

Turnul Chindiei, este un turn construit în secolul al XV-lea, în Târgoviște, și face parte din ansamblul Curtea Domnească.

Turnul Chindiei a fost construit de către domnitorul Vlad Țepeș, în timpul celei de-a doua domnii (anii  1456-1462), inițial construit pentru scopuri militare, clădirea servind drept punct de observație fiind cel mai înalt punct din aceea perioadă, punct de pază, foișor de foc, dar și pentru stocarea tezaurului.

  Astăzi, clădirea măsoară 27 de metri în înălțime și 9 metri în diametru. Între anii 1847 și 1851, turnul a fost complet restaurat de către domnitorul Gheorghe Bibescu, forma actuală datorându-se acestuia, inclusiv înălțarea sa cu circa 5 metri față de construcția inițială.

Turnul  are are trei etaje, dintre care ultimele două sunt marcate la exterior de deschideri în arc frânt și de balcoane sprijinite pe console de piatră. Accesul la partea superioară a turnului se face cu ajutorul unei scări interioare, 122 de trepte, în spirală, situată pe axul vertical al construcției. La primul nivel, cu prilejul degajării tencuielilor interioare din 1964, au apărut patru goluri de ferestre și un gol de ușă, dispus către casa domnească, având fiecare deasupra câte un gol mai mic, zidite ulterior, îngustându-se toate către exterior și servind, probabil, ca locuri de tragere.

Turnul Chindiei a fost ridicat peste pridvorul bisericii-paraclis construită de Mircea cel Bătrân care însă acum nu mai păstrează decât urme ale zidurilor altarului și naosului. Pronaosul se află sub actualele ziduri ale Turnului Chindiei. În manuscrisul latin de la Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia se menționează că:

„În partea de nord se vede un turn înalt unde erau închisorile și lângă el, îndată, un paraclis mic unde principele cu partea femeiască cercetau sfânta slujbă la vreme potrivită… ”

Turnul Chindiei este cea mai importantă atracție turistică din oraș și totodată simbolul orașului, elemente specifice edificiului fiind prezente pe stema orașului, în partea de sus, dar și în partea de jos. Fiind un monument istoric, clădirea găzduiește acum o expoziție de documente, arme și obiecte care au aparținut lui Vlad Țepeș. Din punct de vedere administrativ, Turnul Chindiei se află subconducerea Complexului Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște.

În etimologia cuvântului există două ipoteze privind originea numelui , însă nu există niciun consens în privința acestui fapt. Cea dintâi susține că zone din vecinătatea turnului erau locul de desfășurare a unor ospețe, denumite „chindii”, de unde și proveniența numelui.

De asemenea, s-a sugerat că numele își are originea de la cuvântul „chindie”, un arhaism ce însemna „apus”, perioadă a zilei în care soldații ce apărau turnul aveau obligația să dea semnalul prin care cele cinci porți ale orașului erau închise. După acest moment, era interzisă intrarea sau ieșirea din oraș pe tot parcursul nopții, iar locuitorii aveau obligația de a nu circula pe străzi și de a nu întreține focuri în aer liber care ar fi făcut vizibil orașul de la mare distanță.

BISERICA DOMNEASCĂ  MARE   

Este ctitorită în vremea domniei lui Petru Cercel și se încadrează în tipul de plan cruce greacă, la fel ca și biserica din Curtea de Argeș și Mitropolia Târgoviște care au servit ca model.     Pridvorul este mărginit pe 3 laturi de 12 stâlpi de zidărie.   

  Pronaosul prezintă o boltă semicilindrică mică, dispusă central, în axul intrării, iar de o parte si de alta, cele 2 turle mici. Aici ăn pronaos, s-au adăpostit mormintele familiei Matei Basarab și Bălașa, soția lui Constantin Șerban.   

  Naosul, de formă pătrată, este acoperit de 4 bolți în leagăn, sprijinite pe 4 stălpi de zidărie dispuși simetric, bolți care susțin turla mare. Spațiile aflate între brațele egale ale crucii marcate de stâlpi sunt acoperite cu cupole.  Pe latura de vest a naosului se afla un balcon susținut de o boltă descărcată pe 2 stâlpi și o colonetă din piatră.     În stânga intrării se remarcă portretele voievodale:
          – Neagoe Basarab, Matei Basarab          

– în vestul pronaosului: Petru Cercel și Constantin Brâncoveanu         

 – în dreapta intrării: Mihai Viteazu, Radu Șerban, Constantin Șerban, Șerban Cantacuzino și Radu Mihnea.     

Dintre piesele de mare valoare artistică se remarcă iconostasul brâcovenesc realizat în lemn, sculptate și poleite cu aur, având pe registrul de deasupra ușii împărătești stema Tării Romănești, iar pe bagheta superioară, anul realizării încrustat cu cifre chirilice și arabedin anul 1693.

Figure 5

BISERICA SFÎNTA VINERI

Este denumită și Biserica Mică Domnească, și este un monument arhitectonic ce datează din mijlocul secolului al XV-lea păstrat fără modificări, de altfel este singurul cunoscut din Țara Românească din această perioadă pastrat intact.

Este ctitoria lui Vlad Călugărul și a soției sale Smaranda.

Are planul trilobat de formă alungită, compus din pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul prezintă asemănări cu pridvorul Bisericii Domnești Mari, pronaosul având și rol de gropnită pentru „conița Stanca” nepoata lui Constantin Brâncoveanu.

Alte construcții civile din Complexul muzeal „Curtea Domnească”

Biserica paraclis veche este construită pe vremea lui Mircea cel Bătrân în jurul anului 1415 lângă latura de nord a primei case domnești. Urmele fundației reconstituite până la înălțimea de 2m, arată o construcție după un plan de tip triconic.

Planul arhitectonic este asemănător cu cel al bisericii mănăstirii Cozia și în general cu tendințele în arhitectura bisericească a epocii, aducând însă un element nou : turnul clopotniță este plasat în extremitatea vestică, accesul fiind asigurat de trei intrări. Biserica, păstrată în condiții proaste, se surpă în urma cutremurului din 1802 iar 45 de ani mai târziu este complet demolată.

Grădinile palatului erau amplasate pe locul actualului parc al orașului pe latura de est a zidului de incintă, întinzându-se, peste râul Ialomița până la poalele dealului Mănăstirii. Grădinile, în stil italian, au fost prima oară amenajate de voievodul Petru Cercel în anul 1584. Matei Basarab adugă pe latura de răsărit a palatului un pridvor către aceste grădini pentru a înlesli accesul dinspre dormitoare. Domnitorul Constantin Brâncoveanu, extinde grădinile, asigurând un corp de grădinari pentru întreținerea acestora.

Baia domnească, descrisă de către Paul de Alep, este construită, după moda turcească, de către Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incintă, în apropierea palatului. Construcția dreptunghiulară, era formată din din trei încăperi dispuse în șir. Prima, dinspre nord, prin care se făcea accesul, avea inclus și un mic vestiar; a doua era baia propriu-zisă. Ultima încăpere, ce nu comunica cu celelalte două, era destinată cazanului de încălzire a apei. Sistemul de funcționare al băii era cel clasic romano-bizantin, aburul fiind dirijat prin conducte din sala cazanului în baie.

Casa Bălașa a fost construită de Bălașa, doamna voievodului Constantin Cârnul odată cu lucrările de refacere și înbunătățire aduse Bisericii "Sfânta Vineri", în apropierea căreia de altfel se și află.

Casa doamnei Bălașa, cu inscripția ce o datează la 1650 se datorește transformărilor făcute de N.Brătescu la 1852, ocazie cu care s-au adus pisania de piatră a boierului Manea Clucer, pisania încastrată pe fatada sudică a casei numită "a Bălașei" și piatra de mormînt a acesteia, considerând că în acest fel îi va crește importanța.
      Această construcție arăta arhitectural ca niște adevărate chilii mănăstirești, cele 4 încăperi dispuse în șir, cu bolți și pardosite cu cărămizi, armonios concepute, care emană simplitate. Scopul inițial era acela de casă de oaspeți și azil pentru săraci. Clădirea există și în zilele noastre fiind bine conservată.

MUZEEUL DE ISTORIE A ORAȘULUI TÂRGOVIȘTE

Muzeu de istorie a fost deschis în luna septembrie 1986 în clădirea fostului „Palat de Justiție„.
     Acum aici se află expoziția de bază a muzeului, cu exponate din epoca paleolitică până în 1918.

Există aici dovezi materiale și spirituale ale existenței populației geto-dacice, ceramică și figurine neolitice, tezaurul de monede de argint thassiene și macedonene din secolele II și I îHr. de la Căprioru, tezaurul de monede dacice de la Adânca, obiecte de podoabă. Sunt evidențiate apariția și formarea statelor feudale romănești, se realizează o scurtă incursiune în formarea statului feudal Țara Românească și se continuă cu alegerea Târgoviștei drept reședință voivodală, de către Mircea cel Bătrîn.

Spațiul rezervat domnitorilor Neagoe Basarab, Petru Cercel, Mihai Viteazu, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, este ilustrat de obiecte de artă decorativă, frescă brâncovenească, carte veche, ornamente tipografice, xilogravuri, lapidariu provenit de la Palatul Potlogi, care demonstrază efortul depus de către voievozi pentru dezvoltarea culturii medievale.
     O sală este rezervată revoluției condusă de Tudor Vladimirescu, unde se găsesc documente, arme, uniforme, artă plastică.     

Există o secțiune despre unirea Țărilor Române sub Alexandru Ioan Cuza, care oferă documente și obiecte personale ale domnitorului.     

Este reprezentat și războiul de independență prin documente originale, prin arme, costume militare, însemne heraldice.

 Holul muzeului și sala mare de la parter găzduiesc expoziții temporare prilejuite de sărbătorirea unor momente însemnate din istoria orașului Târgoviște, și expoziții de artă fotografica.

Figura

MUZEUL SCRIITORILOR TÂRGOVIȘTENI

A fost inaugurat la 30 decembrie 1968 și este adăpostit în casa scriitorului I. Al. Brătescu Voinești, unde acesta a creat cea mai mare parte a operei sale.     

Muzeul cuprinde 3 sectiuni:

1. relevă rolul Târgoviștei de prim centru cultural al țării

2. prezintă poeții redeșteptării naționale, născuți în Târgoviște

3. cuprinde scriitorii aduși de viață pentru o clipă sau o eternitate în acest oraș.     

Ultimele două săli sunt dedicate vieții și operei lui I.Al. Brătescu Voinești. Cu ajutorul familiei s-a remobilat cabinetul de lucru al scriitorului.     

În bibliotecă găsim numeroase cărți de filozofie, știință și literatură, multe cu autografe sau conținând însemnările sale de lector. Există și un violoncel, ceea ce amintește de pasiunile sale extraliterare, câteva fotografi ale părinților, soției și prietenilor, alături de bustul de bronz.     

Muzeul scriitorilor târgovișteni prezintă vizitatorului, ediții princeps, corespondență, mobilier de epocă, obiecte cu caracter memorial, artă plastică, fotografii care vin să ilustreze în mod fericit, talentul scriitoricesc, frământările oamenilor de cultură de pe aceste meleaguri.

MUZEUL DE ARTA

       Înființat în anul 1991, intrarea imobilului are coloane, iar în interior ușile pictate cu elemente vegetale și având frontonul de stucatură realizat de pictorul italian Giovani del Basso.     

În 1970-1988 s-a luat hotărîrea înființării unui muzeu de artă în acest spațiu funcționînd una din secțiile Bibliotecii Județene.     

Muzeul de artă din Târgoviște conservă și astăzi expoziții temporare, pictură religioasă, artă modernă și contemporană (N. Grigorescu, N.Tonitza, Sava Henția, Ioan Andreescu, Theodor Pallady, Camil Ressu), mobilier de epocă, artă decorativă.

CASA ATELIER "GHEORGHE PETRASCU"

Inaugurată ca expoziție la 12 aprilie 1970, casa amintește vizitatorului de clipele petrecute de cel care s-a legat prin pânzele sale de Târgoviște.     

Influențat de Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petrașcu se desprinde de aceasta și își creează un stil original, realizat în modalitatea de a expune pe pânză o pastă consistentă plină de strălucire.     Motivele sale preferate, peisajele, casele, interioarele de atelier, naturile moarte, portretele, sunt transpuse pe pânză la Târgoviște: "Intrarea la Curtea domnească din Târgoviște", "Casa după ploaie", "Vedere la Târgoviște", "Căldărușa cu cârciumărese","Portret de băiat", "Casă la Veneția" și o parte din grafica expusă la etajul casei sunt numai câteva dintre lucrările pictorului târgoviștean prin adopție care, descoperă la Târgoviște lumina și culorile, lumina clădirilor vechi, noile experințe și frământările sale.     

Muzeul expune și obiecte cu caracter memorial, fotografii, scrisori, peneluri, șevaletul, obiecte pesonale care vin să facă legătura dintre sufletul vizitatorului si frământările artistice ale pictorului.

MUZEUL TIPARULUI ȘI AL CĂRȚII VECHI ROMÂNEȘTI 

Lângă poarta mare, folosită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, pe latura de sud-est a Curții Domnești, foarte aproape de biserica Sfânta Vineri, se află Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, găzduit în Casa Aramă. Clădirea a fost reconstruită din temelii, pe locul unde odinioară se afla o casă egumenească, la care au trudit călugării de la Mănăstirea Dealu în anul 1802, când un puternic cutremur afectează chiliile acestui lăcaș de cult.

La începutul secolului al XX-lea, casa a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar două ziduri de interior. Compusă din pivniță, parter și etaj, accesul la etaj făcându-se printr-o scară exterioară din lemn care te conduce într-un cerdac de unde poți admira monumentele Curții Domnești, Casa Aramă este un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale din zonă.

La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri – tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa.

Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra tipăriturilor din Țara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că și în limba română se poate citi cuvântul Domnului și a cărui activitate tipografică desfășurată atât la Târgoviște, cât și la Brașov este ilustrată în expoziție (Triod Penticostar – 1578, Evangheliar slavonesc -1579, Evangheliar român – 1561). Impunerea limbii române în tipărituri este evidențiată prin cărțile scoase de sub presă în secolul al XVII-lea, atât în Țara Românească (Evanghelia învățătoare, Pravila de la Govora, Îndreptarea legii), cât și în Moldova (Cazania lui Varlaam, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei) și Transilvania (Noul Testament de la Bălgrad). Apari]ia cărții laice este ilustrată prin tipăriturile realizate de Antim Ivireanu în secolul al XVIII-lea, la Târgoviște, București, Buzău și Râmnic (Panoplia dogmatică, Alixăndria, Pilde filosofești), prin manuscrisele și tipăriturile domnitorului moldovean Dimitrie Cantemir (Istoria Imperiului Otoman, Descrierea Moldovei, Hronicul vechimei româno-moldo-vlahilor) și prin istoriile, gramaticile, calendarele de munci agricole și dicționarele editate de reprezentanții Școlii Ardelene. Scrierile didactice și de literatură beletristică în ediții princeps din secolul al XIX-lea ale lui Negruzzi, Alecsandri, Pelimon și Bolintineanu etalate în expoziție marchează momentul renunțării la alfabetul chirilic și al adoptării celui latin. Circuitul muzeului se încheie cu prezentarea primelor trei publicații cu caracter regulat: Curierul Românesc (1829), editat de Ion Heliade Rădulescu, Albina Românească (1829), a lui Gheorghe Asachi, și Gazeta de Transilvania, tipărită de George Barițiu. Un interes deosebit din partea vizitatorilor îl stârnesc și celelalte obiecte expuse în muzeu: ornamentele tipografice, inelele sigiliare, xilogravurile, valoroasele legături de carte și tiparnița din secolul al XVIII-lea, piesa de rezistență a expoziției.

MUZEUL NATIONAL AL POLITIEI ROMÂNE

     Muzeul Național al Polițitei Române a fost inaugurat la 7 iulie 2000 în fosta casă a coconilor ridicată de Constantin Brâncoveanu pentru fii săi.
     Clădirea în stil neoclasic a fost refăcută în secolul al XIX-lea.
     Expoziția începe din 1821, moment în care Tudor Vladimirescu pune bazele primului serviciu de ordine publică, alcătuit din gărzile pandurilor, continuă cu fondarea în 1848 a "Gărzii Municipale".
     Există documente de legislație purtând semnături ale domitorilor, uniforme, însemne de grad, cărți, publicații, periodice, albume, drapele, lucrări de artă cu tematică adecvată, arme de foc si albe.

MUZEUL EVOLUȚIEI OMULUI ȘI TEHNOLOGIEI ÎN PALEOLITIC

Muzeul Evoluției Omului și Tehnologiei în Paleolitic este primul de acest fel din România și din Europa Centrală și de Sud-Est. Acesta este centrat pe descoperirile cele mai importante făcute în paleoliticul superior și mijlociu din România.

În muzeu se regăsesc artefacte care fac parte, în mod cert, din patrimoniul arheologic universal, precum sunt cele mai vechi marturii din lume privind simbolismul omului de Neanderthal, reprezentate prin recipientele pentru prepararea ocrului si o geoda vopsita cu ocru de peste 50.000 de ani, descoperite în peștera Cioarei-Boroșteni (jud. Gorj), unicul colier din cochilii de melci de mici dimensiuni din Europa, de circa 29.000 de ani, cel mai vechi instrument de suflat din Romania, un fluier gravetian, de peste 20000 de ani, multe pandantive din dinti de animale și pandantive din piatră gravate, unele chiar mai vechi de 25000 de ani etc., toate acestea descoperite în siturile Piatra Neamț-Poiana Cireșului (jud. Neamț) și peștera Cioarei-Boroșteni. De altfel, în muzeu se concentreaza peste 3/4 din toate obiectele de podoabă și de artă descoperite în România, mai vechi de 10.000 de ani.

În muzeu este reconstituită una dintre cele mai mari peșteri dintr-un muzeu din România, și singura în care se regasesc oameni de Neanderthal realizați prin respectarea tuturor exigențelor privind morfologia acestora, surprinși în cele mai caracteristice preocupări, cum ar fi cioplirea uneltelor sau prepararea coloranților, un Homo Sapiens din Paleoliticul Superior, într-o firească ipostază de vânătoare, alături de un cort specific gravetianului.

Expunerea materialui arheologic este foarte modern concepută, apelându-se la modalități moderne de prezentare a informațiilor, cum ar fi plasmele pe care rulează reconstituirea procedeelor tehnologice care au stat la baza realizării uneltelor și armelor din piatră și os,  în perioade cu mult superioare vârstei de 10.000 de ani, toate artefactele fiind încadrate într-un mediu natural. 

CASA ATELIER "VASILE BLEDEA"

      Astăzi colecția "Vasile Bledea" este adăpostită în casa Angela Georgescu, o locuință veche, cu pridvor închis cu geamlâc așezat deasupra pivniței, monument de arhitectură românească de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, casa care a fost restaurată în anul 2000.     

Colecția conține o mică parte din lucrările de sculptură monumentală, pictură sau desen legate de cetatea Basarabilor.     

Ca pictor, Vasile Blendea dă dovadă de o intensă sensibilitate și rafinament artistic, făcând din dragostea sa pentru natură un adevărat ideal: "Clopotnița de la Curtea Domnească", "Târgoviște sub zăpadă", "Biserica Sf. Ionica", "Intrarea la Curtea Domnească".Artist complet, dar și variat, restaurator de pictură și nu în ultimul rând profesor de desen la mai multe scoli din Târgoviște, este tot ceea ce oferă această personalitate marcantă a artei românești vizitatorului, în această expoziție permanentă.

MUZEUL REGIONAL DE ISTORIE (GALERIILE STELEA)

Deschiderea oficială a Muzeului Regional din Târgoviște a avut loc la data de 30 ianuarie 1944 și cuprindea pe lângă lapidariu, rezultat în urma demolării clădirii-depozit de la Mitropolie și alte obiecte provenite din donații, stampe, tablouri, carte veche, documente, fotografii, reprezentănd Curtea domnească și Turnul Chindiei.     

Această colecție-lapidariu, reprezentând elemente de arhitectură și pietre de mormănt recuperate de la vechea Mitropolie, demolată în 1888, bazele de cruci de la 8 turle datând din secolele XVI și XVII, lespedea de marnă care a acoperit mormântul patriarhului Dionisie al Constantinopolului mort în 1696 la Târgoviște, este și astăzi expoziția- lapidariu din curtea interioară a muzeului.     

În anul 1972 această secție a Muzeului județean din Târgoviște a fost reorganizată ca Muzeu de arheologie, ca mai apoi să adăpostească expoziții temporare, iar din decembrie 1993 această clădire ia numele de "Galeriile Stelea".

COMPLEXUL MONUMENTAL "STELEA"

     Ceea ce numim astăzi Ansamblul arhitectural al Mânăstirii Stelea, reprezintă o zonă cu profunde implicații în evoluția urbanistică a orașului medieval, cu construcții ridicate pe parcursul mai multor veacuri, ultima, considerată cronologic, fiind ctitorie a lui Vasile Lupu-1645.
     Mărginit de Calea Domnească și la aproximatriv 200m N de Mitropolie, el își justifică denumirea de "Ansamblu arhitectural prin însăși componentele sale: o biserică din secolul al XIV-lea și una din secolul al XV-lea; turnul clopotniță, mânăstirea cu biserica din veacul al XVII-lea ridicată de Vasile Lupu, domnul Moldovei.

COMPLEXUL MONUMENTAL MITROPOLITAN

Neagoe Basarab a început să facă această sfântă și mare Mitropolie, în stilul Sfintei Sofia. La "Curtea de Argeș să fie mânăstire și arhimăndrie, iar la Târgoviște să fie mitropolie stătătoare".
     Alături de biserică se afla "locuința mitropolitului" care era foarte mare și cu trei curți.
     Important centru cultural și tipografic, aici au funcționat atelierele de pictură, o tipografie, Centrul Academic, școli. Mitropolia s-a numărat printre puținele ansambluri arhitecturale din Târgoviște, înconjurat cu ziduri care îi dădeau un caracter distinct și-l individualizau.
     Terminată în 1933, biserica a fost pictată de Dimitrei Belizarie iar sculptura iconostasului a fost realizată de Pandele Theodorescu.

     După amplele lucrări de restaurare a bisericii Mitropoliei, arhiepiscopul Târgoviștei nu poate lăsa lucrarea realizată doar pe jumătate; iar lucrările vor continua.

5.2. Teatre

Teatrul Tony Bulandra

Înființat în anul 2002, Teatrul Tony Bulandra a devenit destul de repede cunoscut, atât datorită echipei sale de artiști, cât și printr-un repertoriu bogat în care este privilegiată colaborarea cu regizori de notorietate ai scenelor românești sau străine.

Sub conducerea regizorului Mc Ranin, instituția a reușit rapid să devină principalul reper cultural în comunitatea târgovișteană, prezentând publicului său creații ale unor artiști consacrați precum Mihai Măniuțiu, Alexander Hausvater, Victor Ioan Frunză, Laurian Oniga, Kemal Bașhar (Turcia), Suren Shahverdyan (Armenia) sau Di Trevis (U.K.).

De la înființare și până în prezent, Tony Bulandra a participat cu producțiile sale în festivaluri de teatru naționale (Festivalul Național de Teatru, Festivalul Internațional de Teatru Medieval de la Sibiu, Festivalul de Teatru Scurt) și internaționale din Franța, Germania, Polonia, Macedonia, Egipt (Festivalul de Teatru Experimental Cairo), Turcia (2006 si 2010 – Festivalul Internațional de teatru de la Trabzon).

Teatrul Tony Bulandra din Targoviste își propune să contribuie la construirea unui veritabil spațiu de dezbatere și de promovare a valorilor culturale europene, care să implice operatorii și instituțiile culturale din Romania și din regiune.

Teatrul Tony Bulandra a organizat în perioada 2007 – 2009 BABEL F.A.S.T. – Festivalul Internațional al Artele Spectacolului BABEL, care a inclus printre invitații săi, companii de renume precum  Teatrul Oskaras Korsunovas (Lituania), Compania Volsksbuhne (Germania), Compania Biuro Podrozy (Polonia), Teatrul Kaze Tokio (Japonia), Teatrul Changpa (Coreea de Sud), Teatrul Național Erevan G. Sundukyan (Armenia), Studio Odeon Paris (Franța). În anul 2014, festivalul BABEL a fost reluat, bucurându-se de un enorm succes.

www.targovisteainimagini.ro