Potentialul Turistic al Muntilor Siriu. Integrarea Elementelor de Geografie a Turismului In Activitatea Didactica

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………….…….4

SPAȚIUL GEOGRAFIC AL MUNȚILOR SIRIU…………………….……6

2.1 Ȋncadrarea în teritoriu………………………………………………………….……6

2.2 Potențialul uman……………………………………………………………………9

2.2.1. Considerații istorice……………………………………………………………..9

2.2.2. Particularități geodemografice…………………………………………….……10

2.3. Potențialul economic……………………………………………..………….……12

III. POTENȚIALUL TURISTIC ȘI VALORIFICAREA LUI…………….……14

3.1 Resursele turistice natural…………………………………………………………14

3.1.1. Resursele geologice……………………………………………………..….…..14

3.1.2. Potențialul turistic al reliefului…………………………………………………15

3.1.3. Resursele climatice…………………………………………………… ….……23

3.1.4 Apa – resursă turistică……………………………………………………………27

3.1.5 Fondul biogeografic………………………………………………………..……33

3.1.6. Fondul cinegetic…………………………………………………………..……37

3.1.7. Potențialul turistic al ariilor protejate……………………………………..……37

3.2. Resursele antropice…………………………………………………………….…41

3.2.1.Patrimoniul cultural……………………………………………………………..41

3.2.1.1.Monumente istorice………………………………………………..………….41

3.2.1.2.Monumente tehnice……………………………………………………………………………….45

3.2.2. Arta populară și manifestările etnofolclorice………………………………….47

3.3.2.1. Potențialul turistic etnocultural………………………………………………47

3.3.2.2. Manifestările etnofolclorice………………………………………………….53

3.3.2.3. Obiceiurile din ciclurile vieții………………………………………………..54

IV. BAZA TEHNICO – MATERIALĂ…………………………………………56

4.1 Accesibilitatea la infrastructura majoră de transport……………………….……..56

4.1.1 Infrastructura și accesibilitatea rutieră……………………………………..……56

4.1.2 Infrastructura și accesibilitatea feroviară………………………………………..56

4.1.3 Trasee turistice…………………………………………………………….…….57

4.2 Infrastructura turistică……………………………………………….…………….58

4.2.1 Structuri de primire turistică cu funcții de cazare……………………….…..…..58

4.2.2 Structuri de primire turistică cu funcții de alimentație…………………….……68

4.2.3 Structuri de primire turistică de agrement și de cură……………………………68

4.3 Informarea și promovarea turistică………………………………………….…….69

V. CIRCULAȚIA TURISTICĂ…………………………………………….……..71

5.1. Tipologia turiștilor și fluxurile turistice…………………………………….….…71

5.2. Tipuri de turism…………………………………………………………….….….71

VI. ANALIZA SWOT A POTENȚIALULUI TURISTIC AL MUNȚILOR SIRIU.73

VII.INTEGRAREA ELEMENTELOR DE GEOGRAFIE A TURISMULUI ȊN ACTIVITATEA DIDACTICĂ………………………………………………………………..75

7.1. Utilizarea turismului ca modalitate didactică de abordare a conținuturilor ȋnvățării………………………………………………………………………………………..75

7.2 Utilizarea fotografiilor ȋn activitatea de predare – ȋnvățare………………………..88

7.3 Excursia școlară…………………………………………………………………..112

VIII. CONCLUZII……………………………………………………………..……118

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………….……119

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A LUCRĂRII METODICO – ȘTIINȚIFICE PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I……………………………………122

I. ARGUMENT

Lucrarea „Potențial turistic al Munților Siriu. Integrarea elementelor de geografie a turismului în activitatea didactică” a fost întocmită pe baza cercetărilor de teren pe care le-am efectuat în perioada 2013 – 2015, dar și pe baza bibliografiei de specialitate.

Scopul acestei lucrări este reactualizarea coordonatelor dezvoltării turismului în zona Munților Siriu, pe baza legislației în vigoarea și a unor cercetări și strategii recente asupra problematicii turistice și a dezvoltării durabile, în general, și a zonei montane buzoiene în special.

Elementul de unicitate care se evidențiază în spațiul geografic studiat reiese din faptul că Munții Siriu pot concura oricând cu alte zone montane, mult mai mediatizate, cunoscute și importante ca valoare turistică din România pentru că aici se îmbină perfect natura neatinsă cu resursele culturale.

Lucrarea este structurată în două mari părți. Partea științifică a lucrării se poate constitui într-un ghid pentru amatorii de drumeții montane, cuprinzând multe informații și fotografii realizate pe teren. Primul capitol se referă la încadrarea în teritoriu a Munților Siriu și la prezentarea potențialului economic și geodemografic al zonei. Capitolul II descrie potențialul turistic natural: potențialul turistic al reliefului, climei, apelor, vegetației și al ariilor protejate. Ȋn capitolul III sunt prezentate caracteristicile potențialului turistic antropic evidențiat de monumente istorice, edificii economice cu valențe turistice, resurse etnografice. Capitolul IV descrie baza tehnico-materială care deservește acest spațiu montan: infrastructura și accesibilitatea de transport, structurile de primire turistică cu funcții de cazare, structurile de primire turistică cu funcții de alimentație, structurile de primire turistică cu funcții de cură și agrement. De asemenea, în acest capitol sunt prezentate și modalitățile de informare și promovare turistică. Capitolul V face referire la circulația turistică: tipuri de turism și fluxuri turistice. Ultimul capitol este o analiză swot a potențialului turistic a Munților Siriu.

Partea metodică a lucrării descrie modul în care elementele de geografie a turismului sunt integrate în activitatea didactică. Doresc să menționez că la data înscrierii la gradul didactic I, eram încadrată ca profesor titular pe catedra de geografie de la Colegiul Tehnic Buzău și Liceul cu Program Sportiv „I. B. Șoter”, astfel că activitățile didactice descrise și prezentate în lucrarea de gradul I sunt realizate cu elevii de la cele două licee. Pentru evaluarea și cunoașterea potențialului turistic al Munților Siriu s-au folosit o serie de principii, metode și mijloace de studiu specifice geografiei în general și unele metode specifice geografiei turismului. Cercetarea desfășurată în teren mi-a facilitat strângerea de date de la instituții și specialiști în domeniul cultural-artistic și turistic care activează în zonă.

Toate acestea m-au ajutat în elaborarea programei cursului opțional „Potențial turistic al județului Buzău”, unde am reușit să integrez și informațiile despre valorificarea turismului în Munților Siriu. Pentru că nu avem posibilitatea de „a lua la pas” tot județul, m-am ajutat în realizarea demersului didactic și de imagini, fotografii fie din arhiva personală, fie aduse de elevi. Fotografiile au fost utilizate pentru realizarea unor scopuri diverse în lecții: observarea unor componente ale mediului, pentru ilustrarea sau explicarea unor fenomene sau procese.

Tot fotografiile au fost cele care ne-au ajutat să câștigăm proiecult educațional Siriu – ROSCIO229 – Sit Natura 2000, din cadrul Concursului Național „Școli pentru un viitor verde” Ediția a – IV- a, „Rezervații naturale”, unde am obținut, în urma voturilor, locul I județean.

Prin realizarea acestui opțional, am dorit să pun în valoare numeroasele obiective turistice naturale și antropice, care sunt mai puțin cunoscute și de asemenea, considerăm că județul Buzăul merită să fie inclus în itinerariile turistice pentru a se scoate în relief potențialul acestuia.

Nu în ultimul rând, aș dori să aduc mulțumiri și pe această cale tuturor celor care m-au ajutat, îndrumat, sprijinit și încurajat în acest demers și pe parcursul desfășurării lui. Ȋn primul rând, așa cum este și firesc mulțumirile se îndreaptă către doamna profesoară Laura Comănescu, care mi-a orientat pașii pentru a ajunge până la susținerea lucrării.

II. SPAȚIUL GEOGRAFIC AL MUNȚILOR SIRIU

2.1 Ȋncadrarea în teritoriu

Munții Buzăului reprezintă una din cele mai atrăgătoare regiuni turistice ale Carpaților Orientali, ramură a Carpaților Românești. Ei ocupă partea centrală a Carpaților de Curbură, fiind extinși pe o suprafață de aproximativ 2156 km². Sunt delimitați de Subcarpați în partea de sud, Munții Teleajenului în vest, Depresiunea Brașov în nord și Munții Vrancei în nord – est.

Munți cu altitudini mici și mijlocii, Munții Buzăului sunt alcătuiți din culmi largi, rotunjite sau uneori înguste și fragmentate, separate de văi transversale adânci și de șei largi sau de depresiuni cu șesuri aluviale extinse.

Munții Buzăului prezintă două masive proeminente: Penteleu și Siriu, cu altitudini de peste 1600 m și munți cu altitudini de 1000 – 1250 m: Zmeuț – Muntioru, Munții Ȋntorsurii și Ivănețu, separați de văi largi și de depresiunile Ȋntorsura Buzăului și Comandău. Aceștia din urmă, sunt munți alcătuiți din roci puțin rezistente, și anume gresii în alternanță cu marne și șisturi argiloase care au determinat apariția unor culmi joase, cu un contur domol.

Fig. nr.1: Unitățile de relief din zona Carpaților de Curbură cu localizarea unității de studiu

Sursa: după Posea, Badea – 1984

Poziția geografică a acestor munți, la circa 40 km de Brașov și 80 km față de Buzău, în vecinătatea unor areale dens populate, dar și faptul că sunt traversați de o arteră de comunicație importantă (DN 10 Buzău-Brașov) facilitează accesul și le asigură în viitor o perspectivă frumoasă în practicarea turismului.

Lucrarea de față prezintă mai ales modul în care se poate dezvolta turismul în masivul Siriu.

Munții Siriu sunt un masiv montan care prezintă în cadrul Munților Buzăului o orientare generală nord-vest-sud-est. Sunt delimitați de cursurile superioare ale râurilor Buzău la est și Bâsca Chiojdului la vest. M. Ielenicz în 1977, stabilește limitele acestui masiv ca fiind valea Buzăului la est, cea a Crasnei la nord, valea Siriului Mic sud-vest și cea a Siriului Mare în sud. Ele domină munți cu altitudini mai mici: Munții Ȋntorsurii la nord, Munții Tătaru în vest, Munții Zmeuț – Muntioru în sud-sud-est și Podu Calului în vest. Vârful Mălâia este vârful cu altitudinea maximă: 1662 m, iar vârful Siriu, cu formă de cupolă, situat în partea de nord a munților are o altitudine de 1657 m. Vârful Siriu mai este cunoscut și sub denumirea de Bocârnea.

Din punct de vedere administrativ – teritorial, pe teritoriul județului Buzău, Munții Siriu se incadrează în raza comunelor Chiojdu și Siriu.

Aceste limite detaliate reprezintă în același timp și importante axe de circulație din care turiștii pot accede spre obiectivele turistice ale potențialului natural și antropic foarte variat, dar din păcate, nu foarte cunoscut și mai puțin exploatat.

Fig. nr. 2: Munții Siriu – Limite și harta principalelor trasee de drumeție

Sursa: http://www.ontheroad.ro/wp-content/uploads/buzau/siriu/harta-siriu.jpg

2.2 Potențialul uman

2.2.1 Considerații istorice

Munții Siriului, prin poziția lor în lungul unui important drum care leagă Muntenia de Transilvania, a fost populat din cele mai vechi timpuri, fapt dovedit de atestările documentare vechi ale comunelor Chiojdu și Siriu.

Comuna Chiojdu era formată la origini, din mai multe cete care alcătuiau grupul moșnenilor. Ei figurau în „zapise” cu un număr de „stânjeni” care delimitau cu strictețe întinderea de pământ pe care o aveau în proprietate personală. Satul era împărțit în mai multe „sfori” sau bucăți, iar fiecare sfoară aparținea unei familii. Pe lângă bucata de pământ, proprietate personală, mai exista și o bucată de pământ pe care o administrau în comun, iar veniturile obținute erau împărțite în funcție de număul de „stânjeni” deținut de fiecare familie. Ȋn proprietate comună era incluși și Munții Siriu: o suprafață de peste 20 000 ha de pășuni, fânețe, păduri. Până în 1780, această proprietate s-a aflat în devălmășie.

După o catagrafie din 1817, Munții Siriu erau împărțiți între mai multe familii: Moșului Codescu – actuala familie Codescu, Moșului Popesc – actuala familie Popescu, Moșului Miculesc – actuala familie Micu și Moșului Izbășoiu – prin alianță și cumpărări de la familiile Codescu și Micu. Tot în proprietate comunăera administrat și Muntele Pitica: aproximativ 679 de hectare ce aparțineau Moșului Codesc și Miculesc. Ȋnsuși marele filolog Al. Rosetti, făcând referire la originile istoricilor Constantin Giurescu, Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, apreciază în cartea sa „Călătorii și portrete” că sunt urmașii acelor „oameni tari și înțelepți, pricepuți în treburile gospodărești și în schimburile comerciale, care au părăsit la un moment dat uneltele păstorești, sapa și plugul și au dat țării oameni care s-au ilustrat în diverse domenii ale științei, artei și literelor românești”. La începutul secolului al XIX-lea  comuna a făcut parte din fostul județ Săcuieni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se numea Chiojdu din Bâsca, făcea parte din plaiul Buzău, județul Buzău. În 1950, a fost inclusă în raionul Cislău al regiunii Buzău și, după 1952, al regiunii Ploiești. În 1968, comuna a redevenit parte din județul Buzău. Comuna Siriu a fost la începuturi un sat de „târlași”. „Târlașii” erau locuitori ai unor sate vecine: Nehoiași, Păltineni, Mlajet care aveau grijă de târlele de vite în munți. Casele au fost risipite în grupuri mici pe toată valea Buzăului în funcție de poziția proprietăților moșnești sau în funcție de rudenie. Acestora li s-au adăugat alte case, luând astfel naștere cătunele: Cătunul Leieștilor, Cristieni, Fercani, format în majoritate din locuitori ce poartă numele de Leau, Cristian, Fercu. Construirea barajului de la Siriu a impus evacuarea și reconstrucția satului în centrul comunei, sat numit și astăzi „Ȋntre Gârle”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei făcea parte din comuna Nehoiașu, În 1931, comuna Siriu s-a desprins din comuna Nehoiașu. În 1950, comunele Siriu și Nehoiașu au trecut la raionul Cislău din regiunea Buzău și după 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Nehoiașu s-a desființat, fiind inclusă în comuna Nehoiu, iar comuna Siriu a redevenit subunitate administrativă a județului Buzău, reînființat.

2.2.2 Particularități geodemografice

Sub raportul dimensiunii demografice, comuna Chiojdu are o populație de 3509 locuitori, din care 1764 de persoane sunt femei (50,2%). Față de recensământul din anul 2002, când numărul de locuitori ai comunei era de 3842, populația este în scădere cu aproximativ 333 de persoane. Cei 3509 locuitori sunt repartizați astfel în cele șase sate componente: 928 locuitori, Bâsca Chiojdului: 1182 locuitori, Lera: 475 locuitori, Poenițele: 390 locuitori, Cătiașu: 328 locuitori, Plescioara: 206 locuitori. Ȋn comuna Siriu, populația totală este de 3211 persoane, din care 1590 de persoane sunt femei (49,5%). Față de recensământul din anul 2002, când numărul de locuitori ai comunei era de 3246, populația este în scădere cu aproximativ 35 de personae. Cei 3211 de locuitori se regăsesc în 5 sate componente aflate în imediata apropiere a Munṭilor Siriu: Lunca Jariștei: 1148 locuitori, Muscelușa: 723 locuitori, Cașoca: 659 locuitori, Colțul Pietrei: 631 locuitori, Gura Siriului: 50 locuitori.

Tabel nr. 1 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe (2011 recensământ)

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Buzău

Conform datelor oferite de recensământul din anul 2011, copiii (0-14 ani) dețin o pondere de 15,9 % în totalul populației stabile a comunei, populația tânără (15-24 ani) reprezintă un procentaj de 10,6 %, persoanele mature (25-64 ani) alcătuiesc majoritatea: 47,3%, iar persoanele în vârstă de 65 ani și peste 65 ani reprezintă 25,9% din populația stabilă.

Tabel nr. 2 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe (2011 recensământ)

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Buzău

Ponderea pe care o dețin copiii (0-14 ani), conform datelor oferite de recensământul din anul 2011 pentru comuna Siriu este de 18,2% din totalul populației stabile a comunei. Populația tânără ( 15-24 ani) are o pondere de 14,85%, în timp ce persoanele mature (25-64 ani), cu potențial activ, alcătuiesc majoritatea: 53,7%. Persoanele în vârstă de 65 ani și peste 65 ani reprezintă 13,17% din populația stabilă.

Este o situație asemănătoare cu cea a altor localități din mediul rural în ambele cazuri studiate, în sensul că populația tinde către îmbătrănire, dar și către o depopulare a satului. Dezvoltarea turismului, promovarea turistică a zonei ar constitui o rampă de relansare a acestor comune.

Structura populației pe naționalități. Ȋn comuna Chiojdu, din cele 3509 persoane, 3446 sunt de naționalitate română, iar 63 de persoane au naționalitate nedeclarată. Ȋn comuna Siriu, 3087 persoane sunt de naționalitate română, iar 124 persoane au naționalitate nedeclarată.

Structura confesională a populației. Ȋn ambele comune predomina religia ortodoxă, 3332 persoane în Chiojdu și 3056 în Siriu. La aceste persoane sa adaugă 3 baptiști, 106 adventiși de ziua a șaptea și 63 persoane cu religie nedeclarată pentru Chiojdu, iar în Siriu 30 persoane de religie creștină după evanghelie și 124 persoane cu religie nedeclarată.

Structura ocupațională a populației. Peste 80% din populația activă a comunei Chiojdu lucrează în agricultură, 10% mica industrie și servicii, 3% industrie, iar 7% neocupată. Ȋn comuna Siriu, cele 600 persoane care formează populația activă sunt repartizate astfel: industrie: 110 persoane; industria prelucrătoare: 78 persoane; energia electrică, termică, gaze și apă: 32 persoane; construcții: 231 persoane; comer: 20 de persoane; transporturi, depozitare, poștă și comunicații: 19 persoane; învățământ: 44 persoane; administrație locală: 10 persoane; sănătate și asistență socială: 6 persoane.

2.3 Potențialul economic

Specificul economic al Munților Siriu este dat de prezența unor activități cu o mare vechime în spațiul montan, dintre care amintim: creșterea animalelor, mai ales în propria gospodărie, culesul fructelor de pădure sau cultivate, prelucrarea lemnului, dulgherie, tâmplărie, țesut manual, pielărie, blănărie și încălțăminte, la care se adaugă unele mai noi: construcțiile hidrotehnice (SC Hidroconstrucția București). Cea mai mare parte a acestor activități economice sunt concentrate în așezările de la poalele masivului: Siriu și Chiojdu.

Exploatările forestiere, consemnate încă de la finele secolului trecut, cunosc o intensificare deosebită în prezent, cînd mari suprafețe de pădure au fost defrișate. Terenurile respective au rămas pradă alunecărilor și organismelor torențiale. Totuși, lemnul constituie sursa principală pentru industria casnică: linguri, vase din lemn, furci de tors, războaie de țesut, dar și pentru industria instrumentelor muzicale: fluierele, lucrate de veacuri din lemnul pădurilor buzoiene. Se resimte o decădere a acestor mici industrii artizanale, tehnica prelucrării lemnului nemaifiind însușită de cei tineri. Pășunilor li se acordă o importanță deosebită, în sensul valorificării cât mai bune a calității lor, dar și pentru împiedicarea degradării lor. Potențialul hidroenergetic al Buzăului și al afluenților lui este valorificat din 1975, când a fost construit barajul de la Siriu.

Ȋnsă, dezvoltarea turismului va deschide noi direcții în economia zonei. Astfel, potențialul turistic al comunei Siriu este deosebit, fiind deservit de un număr de 7 pensiuni și 3 restaurante. De aici, pornesc trasee turistice către munți, dar care sunt de cele mai multe ori nemarcate sau deficitar semnalizate. Obiectivele turistice prezente în spațiul comunei sunt: Lacul Vulturilor, lac periglaciar situat la 1.420 m altitudine, cu o suprafață de 0,5 ha, unde se întâlnesc și pot fi văzute exemplare de capre negre; traseul către lac trece prin Valea Neagră, durează în jur de 3 ore și traversează o zonă prin excelență sălbatică; zona alpină Colții Balei, populată de asemenea cu capre negre, aduse din Munții Retezat; barajul și lacul de acumulare Siriu; Băile Siriu, o ministațiune cu izvoare feroase, termale, ușor bicarbonate, clorurosodice, sulfuroase și foarte slab mineralizate azi nepuse în valoare.

În comuna Chiojdu sunt posibilitățile de cazare în 6 pensiuni agroturistice. Ȋnsă, cu toate că este situată la poalele munților, localitatea nu este încă inclusă în traseele frecventate de turiștii care doresc să ajungă în Munții Buzăului. Turiștii pot face excursii în zonele învecinate, zone recunoscute la nivel național pentru pitorescul și pentru unicitatea lor, principalele trasee fiind către Lacul Vulturilor, Tabla Buții, barajul și lacul de acumulare de la Siriu, dar pot vizita și casele vechi, cascada La Sipot, Pietrele rotunde din zona Păltânea, la fel de spectaculoase ca Babele, dar nici pe departe cunoscute precum acestea.

Așadar, principala problemă a Siriului constă în faptul că nu beneficiază de promovarea necesară turismului, singura sursă sustenabilă de dezvoltare. De fapt, nu există nici măcar o industrie locală care să ofere oamenilor locuri de muncă, consecința fiind creșterea continuă a numărului de șomeri, dar și îmbătrânirea populației pentru că tot mai mulți tineri pleacă să-și găsească un loc de muncă și nu se mai întorc. Singurul avantaj al zonei este frumusețea deosebită.

Din păcate, nu există o promovare a zonei și nici măcar o informare a localnicilor despre potențialul spațiului montan, astfel încât să faciliteze dezvoltarea turismului și să încurajeze oamenii să dezvolte activități turistice.

III. POTENȚIALUL TURISTIC ȘI VALORIFICAREA LUI

3.1 Resursele turistice naturale

3.1.1 Resursele geologice

Munții Siriului sunt alcătuiți predominant din gresii, argile și marne. La acestea se adaugă menilite, microconglomerate, marnocalcare, șisturi disodilice etc. Gresiile sunt dispuse în bancuri groase, care uneori trec în microconglomerate.

Culmile localizate în partea de est a masivului sunt alcătuite dintr-o formațiune grosieră, cenușie la culoare care cuprinde alternanțe de gresii, marne, disodile și menilite de vârstă oligocenă și pe care geologul I. Popescu Voitești a denumit-o „ gresia de Siriu”. Din orice parte este privit, Siriul apare ca un masiv bine individualizat, înconjurat de zone joase.

Ȋntr-o proporție semnificativă, Munții Siriului apar în relief sub forma unui sinclinal suspendat. Flancul estic al sinclinalului este faliat și dispus în două trepte, iar axul sinclinalului se desfășoară în lungul văilor Urlătoarea și Mălâia. Flancul vestic apare în relief ca un abrupt desfășurat între văile Crasna și Siriul Mare, fiind alcătuit din gresii dure.

Fig. nr. 3: Gresie de Siriu

Sursa: Arhivă personală

Ȋn urma cutărilor suferite de stratele de gresii, argile și marne, ele au căpătât o direcție generală nord–est – sud-vest. Unele din aceste strate au o înclinare foarte mare, multe din ele fiind verticale. Fizionomia generală a reliefului este influențată de aceste caracteristici structurale. Se evidențiază forme aparte, ca cele de tipul zidurilor de gresie, jgheaburilor, cuestelor (forme de relief apărute într-o regiune în care stratele cu roci dure alternează cu cele moi, datorită eroziunii apelor curgătoare și retragerii treptate a versanților).

Arealul din care face parte și masivul Siriu constituie una din unitățile mari ale Carpaților, care s-a format mult mai târziu, și anume în neozoic. La finele sarmațianului (acum circa 6 milioane de ani), această regiune avea o înfățișare de dealuri. După aceea, pe parcursul mai multor faze de ridicare, a fost înălțată și fragmentată. Ȋn tot timpul acesta, reteaua hidrografică a fragmentat intens suprafața inițială și a creat, alături de alte procese morfogenetice, înfățișarea de astăzi. Mișcările din faza valahă duc la ridicarea puternică a zonei montane cu un maxim în lungul axului format de Munții Lăcăuț-Siriu-Siriu-Ciucaș (Gr. Posea, 1968), la exondarea Subcarpaților și definitivarea cutării lor.

3.1.2 Potențialul turistic al reliefului

Relieful Munților Siriu este format din numeroase sinclinale și anticlinale care prezintă o orientare generală nord-est – sud-vest, unele aparținând pânzei de Siriu, altele autohtonului paleogen. Ȋn fond, factorii geomorfologici, care concură la originalitatea reliefului, întrunesc în acest masiv argumente pentru o atractie turistică deosebită.

Râul care înconjoară la sud și sud-vest masivul este cel care îi dă și numele. De obicei, se crede că numele se trage de la vârful Siriu, frecvent cunoscut și sub denumirea de Bocârnea. Din Culmea Mălâia, cu altitudinea maximă de 1662 m și din vârful Bocârnea, de 1657 m se desprind culmi care coboară în trepte de la 1400 la 1000 m. Aceste culmi sunt foarte netede, au caracter de suprafețe structurale și sunt delimitate de abrupturi de cuestă de câteva sute de metri, ca de exemplu: Colții Babei, Colții Măgăreții, abruptul Mălâiei, abruptul Bocârnei.

Fig. nr.4 : Vedere de ansamblu de pe Culmea Mălâia

Sursa: Arhivă personală

Atractivitatea acestui spațiu montan este completată de treptele de modelare, de multitudinea formelor de relief structural și periglaciar, de numeroasele văi care îl străbat. Ȋn zona de amonte, văile sunt largi și puțin adânci la obârșii, se îngustează la trecerea printr-un sector abrupt, unde prezintă rupturi de pantă, cascade. Ȋn aval, ele devin largi, cu formă chiar de bazinete, cele mai tipice fiind cele din spatele îngustărilor de la vărsare, acolo unde văile taie pachete de strate dure: Mreaja și Milea.

Au fost identificate pe o largă suprafață cvasistructurală situată în partea de est a crestei Mălâia mai multe microdepresiuni. Două sunt mult mai mari, iar geneza lor a trezit interesul mai multor cercetători. Unii susțin ideea formării cuvetei în condițiile unui climat rece, periglaciar, dar există și păreri conform cărora cuveta ar fi luat naștere în urma unor alunecări de teren mari. Tot aici se află și Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund.

Fig. nr. 5: Vârful Bocârnea (Siriu)

Sursa: http://magiamuntelui.blogspot.ro/2014/02/monumentul-eroilor-de-la-siriu.html

Siriul poate fi extrem de interesant și prin gama largă de procese geomorfologice care oferă posibilități de învățare pentru elevi și studenți. Dintre aceste procese se evidențiază alunecările de teren prezente mai ales în areale unde au distrus culturi sau au afectat șoseaua. Ele variază ca tipologie, de la distrugerea superficială a păturii înierbate și a solului până la alunecări de dimensiuni mari. Distrugerea este aproape completă, cauza principală datorându-se defrișărilor și folosirii neraționale a terenurilor. Unele alunecări active sunt în strânsă legătură cu evoluția văii Buzăului. Pe o buclă de meandru a râului se declanșează o alunecare, care stagnează sau se poate reactiva periodic.

Fig nr. 6: Alunecări de teren

Sursa: Arhivă personală

Fig. nr. 7: Alunecări de teren

Sursa: Arhivă personală

Torenții noroioși sunt deplasări de materiale supraumectate pe versanți atunci când umezirea maximă depășește stadiul de plasticitate și de alunecare, apărând curgeri efective. Ȋn Munții Siriu, cantitățile de aluviuni transportate și depozitate de acești torenți sunt enorme formând vaste conuri de dejecție.

Relieful petrografic. Pachetele groase de gresie dură, uneori cu caracter microconglomeratic, cu ciment calcaros – „gresia de Siriu” – au fost modelate de agenții externi rezultând forme de relief deosebite. Modelarea a determinat detașarea de turnuri, coloane, babe în sectoarele de abrupturi structurale. Pe platourile structurale apar microdepresiuni nivale dezvoltate ca urmare a favorizării proceselor de alterare și dizolvare de către compoziția rocii, dar și alveole circulare cu diametre de până la 15 – 20 cm și adâncimi de 5 -10 cm, ca de exemplu cele de pe culmea Mălâia.

Relieful structural. Un rol important în configurația actuală a văilor din Munții Siriu îl au varietatea de faciesuri petrografice aparținând flișului paleogen, alternanța și desfășurarea nord-est – sud-vest a acestora. Se evidențiază următoarele tipuri de văi:

– văi înguste, cu versanți aproape verticali în faciesuri cu roci preponderent dure, și anume gresiile de Siriu;

– văi largi, cu versanti slab înclinați, cu numeroase pornituri de teren în faciesuri cu roci moi, friabile;

– văi desfășurate pe contacte petrografice; aceste văi se caracetrizează prin asimetrie in profil transversal, un versant aproape vertical alcătuit din roci dure și un versant slab înclinat, format din roci moi;

– văi transversale desfășurate pe faciesuri petrografice ca de exemplu pe Buzău, Siriu, Crasna; aceste văi se caracterizează prin chei în calcare, gresii dure, conglomerate, bazine și sectoare de vale largă în faciesuri marno-argilo-grezoase, rupturi de pantă frecvente de natură litologică;

-văi cu sectoare transversale și longitudinale pe faciesurile petrografice: exemplu cea de la Milea, îmbracă aspecte variate în profil transversal: sectoare simetrice și asimetrice cu versanți înclinati, diferite chei, bazinete și profil longitudinal: alternanțe de sectoare cu pante diferite.

Depozitele periglaciare. Pe culmile montane, alcătuite din roci tari și care prezintă un grad ridicat de înclinare, și anume, conglomerate, gresii apar frecvent grohotișuri. Pe versanții alcătuiți din orizonturi de marne, disodile, șisturi, argile se formează, mai ales, deluvii de alunecare. Grohotișurile și deluviile de alunecare sunt principalele depozite periglaciare întâlnite în Munții Siriu. Aceste depozite sunt datorate dezagregării produse prin îngheț-dezgheț. Materialele care au rezultat au avut dimensiuni diferite și au suferit deplasări pe distanțe diferite.

La altitudini de peste 1400 m, la baza abrupturilor structurale din partea estică a culmii Mălâia și în jurul vârfului Bocârnea apar grohotișuri. Acolo unde rocile sunt mai puțin compacte (la baza versanților abrupți alcătuiți din calcare, conglomerate, gresii, cu expoziție sudică și vestică) se întâlnesc cantități mari de grohotișuri, în timp ce, acolo unde rocile sunt compacte, în orizonturi ce depășesc 2 metri grosime, procesul s-a desfășurat mai lent. Pe versanții văilor, dar mai ales la altitudini mici, procesele de modelare dominante sunt nivația și solifluxiunea. Apar alunecări în perioadele de dezgheț, iar deluviile alcătuiesc pături groase dispuse fie în valuri, fie în trepte.

Relieful periglaciar. Este reprezentat prin forme reziduale, cu o fizionomie variată, ca de exemplu: vârfuri piramidale, creste, coloane, ciuperci, turnuri. Ele apar cu precădere pe culmile principale și pe abrupturile structurale. Turnurile din gresia de Siriu: vârful Bocârnea, Colții Balei, în partea de est a platoului Măgăreții, au dimensiuni mici, apar pe abrupturi structurale și au rezultat din fragmentarea crestelor dintre văile obsecvente. Turnurile au înălțimi care ajung până la 100 m și diametru de 0,5 – 2 m.

Pe abrupturile culmilor Mălâia, Măgăreața, Bocârnea se întâlnesc văi crionivale, care au dimensiuni de sub 100 m lungime, cu formă de pâlnie. Ȋn profil longitudinal, văile prezintă rupturi de pantă, iar în cel transversal sunt semicirculare. Geneza lor este legată de lărgirea și adâncirea unor ogașe prin gelifracție și avalanșe.

Depresiunile nivale se întâlnesc pe suprafețe slab înclinate, având lungimi de la câțiva metri până la peste 100 m și adâncimi de 2 – 15 m. Multe dintre aceste depresiuni sunt actuale, geneza lor fiind legată de nivație și alunecări. Depresiunile vechi au fost studiate de o serie de geografi. Ȋn estul Culmii Mălâia au fost identificate două depresiuni. Prima, situată la 1540 m, cu formă dreptunghiulară, prezintă o mlaștină. A doua depresiune, situată la sud de prima și la 50 m mai jos, este ocupată de Lacul Vulturilor. Are o suprafață de 6800 m², o lungime de 103 m, o lățime de 67 m și adâncime de 2 m ( P. Gâștescu, Gh. Popa, 1960). Ȋn anul 1932, N. Orghidan, și, mai târziu, în 1963, N. Macarovici au stabilit geneza acestor depresiuni ca fiind glacionivală, iar despre depozite au stabilit o geneză morenaică. Pentru Tr. Naum, în 1957, geneza acestor depresiuni este legată de existența a două circuri de nivație, iar la modelarea lor, susține și ideea contribuției altor procese, în afara crionivației. Ȋn 1960, Gh. Popa și P. Gâștescu susțin originea complexă a acestor depresiuni: au contribuit procese de nivație, spălare, tasare într-o masă de materiale acumulate pe polițe structurale. După părerile lui I. Sîrcu în 1964, Gh. Niculescu și D. Bâlteanu în 1970, sunt rezultat al producerii unor alunecări pe creasta Mălâiei.

Concluzia la care s-a ajuns în urma cartărilor efectuate a fost aceea că la formarea lor au acționat un complex de procese, iar crionivația a avut un rol important.

Configurația inițială a terenului unde s-au format este diferită: depresiunea de la Lacul Sec s-a format pe o suprafață de eroziune cu caracter structural la ± 1450 m, iar cea de la Lacul Vulturilor, într-un bazin de recepție torențial larg, tăiat în suprafața anterioară. Acesta era alungit pe direcția nord – sud, fiind suspendat la contactul dintre gresia de Siriu cu solzii oligoceni. Probabil, configurația se asemăna mult cu aceea din sectorul actual de obârșie a pârâului Mreaja dintre vârful Bocârnea și Culmea Mălâia.

Abruptul structural situat în partea centrala a Culmii Mălâia, alcătuit din gresie de Siriu a evoluat prin dezagragări, avalanșe, porniturile afectând doar pătura de gelifracte pleistocene. Tot sub această culme, există trei martori. Stratele din care sunt alcătuiți sunt fie orizontale, fie înclină către est. Gresia de Siriu prezintă aici mai multe cute normale, în vest sau faliate ori transformate în solzi, în partea de est și nord-est. I. Marinescu identifica în 1962 un anticlinal faliat care se întinde din valea Siriului Mare și până în sud-vestul Culmii Mălâia, dar care dispare spre nord-est, devenind un solz. Așadar, cei trei martori sunt în fapt fragmente din flancul estic al anticlinalului amintit mai sus.

Fig. nr. 8: Culmea Mălâia

Sursa: http://magiamuntelui.blogspot.ro/2014/02/monumentul-eroilor-de-la-siriu.html

Ȋntre cei trei martori și Culmea Mălâia există depresiuni, a căror origine a fost considerată a fi crionivală. Ele s-au dezvoltat în sectoarele mai ușor de atacat de eroziune: axul anticlinalului, liniile de falie. Condițiile care au favorizat apariția acestor depresiuni sunt: orientarea Culmii Mălâia spre nord-est / sud-vest, cu un abrupt cuestic de 250 m spre est, ce blochează masele de aer vestice și nordice, astfel încât spre est se acumula zăpada; panta redusă ca valoare și orientată ușor spre vest a suprafețelor care favorizează acumularea; existența unor roci favorabile dezagragării. Gelivația s-a manifestat intens pe abruptul Mălâiei, în timp determinând retragerea lui. Materialele dezagregate de pe versant au fost transportate de avalanșe. Au apărut noi suprafețe dezgolite gerului, iar unele gelifracte au fost împinse către exterior. Grohotișuri în valuri s-au dezvoltat pe pantele mici ale suprafeței de eroziune și din bazinul de recepție. Ȋn spatele acestor grohotișuri se formau microdepresiuni longitudinale. La exteriorul lor se acumulau materialele dezagregate, iar la interior gheața și zăpada. Rezulta un pat de alunecare pentru noi materiale dezagregate. Unele fie astupau parțial depresiunile, micșorându-le, altele accentuau valurile anterioare. Apa din depresiuni s-a acumulat în postglaciar. O serie de trepte structurale asigurau în sud și est, trecerea de la bazinul suspendat către Valea Milea. Pe trepte, o parte din masa de gelifracte, care depășea marginea bazinetului, se acumula sub formă de valuri arcuite. Situația prezentă este complicată de solifluxiunile din timpul primăverii și de tasările nivale care conduc la crearea de noi microdepresiuni.

O altă problemă care suscită interes o reprezintă suprafețele care au evoulat prin crionivație. O astfel de suprafață există la 1480 m, dominată cu 180 m de vârful Bocârnea. Ȋn sud, poalele vârfului sunt acoperite de o pătură de gelifracte care formează un glacis. Un glacis extins la 1510 – 1530 m se observă și la baza abruptului vestic al Culmii Mălâia. Ȋn ambele situații, se dezvoltă trepte tăiate în gresia de Siriu. Aceste trepte se sfârșesc către exterior prin abrupturi structurale, iar la interior sunt dominate de vârfuri, pante accentuate, acoperite de materiale dezagregate, gelifracte, tot mai fine către exterior, având o grosime ce scade de la 1,5-2 m la 10 – 15 m. treptele sunt rezultatul unei modelări de tip crioplanatie.

Interes turistic poate suscita și cunoscuta gresie de Siriu, mai ales la sud de Valea Buzăului. Se evidențiază un sinclinal larg, între văile Buzăului și Siriului Mare, un anticlinal faliat: Culmea Mălâia și un aliniament de șariaj.

Fig. nr. 9: Valea Buzăului

Sursa; Arhivă personală

Spre est, în unitatea medio-internă, se remarcă două cute solzi. Roca mai dură, eroziunea din lungul liniei de șariaj și din lungul faliei Mălâia au scos în evidență două interfluvii pe sinclinal. Ȋn vest, interfluviul dintre văile Vâna Mare – Urlătoarea și Crasna – Siriu are caracter cuestic, fiind dezvoltat pe flancul sinclinalului. Frontul cuestic are o lungime de 6 km și un abrupt de 75 – 200 m; pe el apar șei de flanc și martori de eroziune structurali. Grohotișul îmbracă baza cuestei. Pârâul Bradului s-a adâncit pe suprafața structurală, în jumătatea sudică, rezultând un front cuestic secundar, cu amplitudine de 25 – 35 m. La est de văile Vâna Mare – Urlătoarea, interfluviul are caracter complex, fiind format din flancul estic al sinclinalului, anticlinalul faliat Mălâia și doi solzi. Transversal, este fragmentat de râurile Crasna și Siriu. Abrupturile din estul culmilor Bocârmea și Mălâia se desfășoara pe un plan de falie.

Cueste se întâlnesc în estul vârfului Bocârnea, platoul Măgăreții, culmea Colții Balei. Suprafețe structurale tipice se găsesc doar în platoul Măgăreții. Martori de eroziune structurali, polițe structurale apar în fața abrupturilor cuestice, pe interfluviile secundare cu aspect ascuțit dintre afluenții râurilor Valea Neagră, Mreaja, Milea. Sinclinalul suspendat Gâlma, un sinclinal nivelat și o șa largă se desfășoară între văile Siriul Mare și Siriul Mic, la contactul dintre unitatea est – internă și medio – internă. Ȋn cursul superior, văile sinclinale Vâna Mare și Urlătoarea sunt largi, puțin adâncite, iar în aval devin înguste. Văile obsecvente apar pe flancurile sinclinalelor, au pantă foarte mare, caracter torențial, fiind puțin adâncite: afluenții Crasnei și Siriului Mare. Văi obsecvente apar și transversal, pe cutele solzi, însumând văile ce formează bazinele de recepție ale râurilor Milea, Mreaja și Valea Neagră. Acestea au profil transversal îngust, iar profilul longitudinal este în trepte. Văile Crasnei și a Siriului Mare, axate pe linia de șariaj dintre unitățle medio-internă și est-internă formează un culoar larg de 0,5 – 1 km, asimetric, dominat de frontul cuestic din vestul Siriului.

3.1.3 Resursele climatice

Ȋn primul rând, potențialul turistic al climei trebuie privit ca factor de peisaj și apoi ca factor de influență asupra organismului uman (Dinu, 2003). Pe lângă acest aspect, factorii bioclimatici locali asigură atât comunităților locale cât și turiștilor o stare de confort climatic care pentru turiști se traduce printr-un apreciat grad de confort turistic. Turistul caută și, în această regiune găsește, un climat de „relaxare” sau „de cruțare” (Teodoreanu, 1997, citat de Dinu, 2003) deosebit față de climatul din arealul de origine.

Astfel, arealul montan studiat se găsește sub directa influență a maselor de aer din nord-vest și nord-est.

Clima Munților Siriu se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 4 – 6°C, mai ridicate în luna iulie și mai scăzute în luna ianuarie. Activitatea frontală și advecția maselor de aer din vest se resimte pe versanții expuși către nord și nord – vest, versanți ce sunt acoperiți de nori. Versanții estici au un cer mai senin.

Evapotranspirația potențială este mult mai mare decât cantitatea de precipitații, asigurându-se astfel atât scurgerea de suprafață, cât și cea subterană.

Etajul vârfurilor și crestelor, în mare parte despădurite și expuse se individualizează la altitudini de peste 1400 m.

Acest etaj se caracterizează prin temperaturi negative circa 5 – 6 luni pe an (temperatura medie în lunile ianuarie și februarie ajunge la -13,5°C), iar restul lunilor au temperaturi pozitive, dar care nu depășesc 10°C, exceptând luna iulie (în lunile de vară variază între 7 și 8,4°C).

Cantitatea cea mai ridicată de precipitații (pe parcursul a 160-180 zile dintr-un an, uneori și peste 200 de zile ating o medie anuală de 1000 mm) se înregistrează în intervalul mai-iulie, având mai ales caracter de aversă. Ȋn intervalele martie-aprilie și august-octombrie se înregistrează cele mai puține precipitații. Stratul de zăpadă se realizează în intervalul decembrie – martie, iar zilele cu ninsoare sunt puține, circa 50. Iarna, vântul este puternic, violent (peste 13,4 m/s în ianuarie și la trecerea de la un sezon la altul). Masele de aer au o direcție asemănătoare cu orientarea principalelor culmi și a culoarelor de vale aproximativ nord-vest – sud-est. Această direcție a maselor de aer poate fi remarcată pe creasta Mălâiei unde este evidențiată de arborii răzleți cu înfățișare asimetrică ca urmare a dezvoltării coronamentului în partea opusă direcției din care bate vântul (arbori drapel). Stratul de zăpadă se menține timp îndelungat mai ales pe pantele domoale dispuse spre est și nord – est.

Cele mai intens expuse vântului sunt versanții nordici și nord – vestici, înșeuările mai înguste dintre vârfurile sau culmile înalte. De exemplu, în șaua Poarta Vânturilor, dintre vârful Bocârnea și culmea Mălâia zăpada este spulberată și îngrămădită pe pantele opuse. Pe creasta Mălâia, pe versanții abrupți, estici, se produc avalanșe.

Comparativ cu Masivul Penteleu, numărul de zile cu cer senin este mult mai mic. Acest fapt este datorat poziției sale vestice în calea maselor de aer din nord-vest ce trec peste sectorul mai coborât Perșani-Brașov, dintre Carpații Meridionali și Harghita. Se poate adăuga și poziția geografică între două culoare orografice, Vama-Telejenel și Buzău, care influențează dirijarea locală a acestor mase de aer.

Fig. nr. 10: Munții Siriu iarna

Sursa: http://magiamuntelui.blogspot.ro/2014/02/monumentul-eroilor-de-la-siriu.html

Sectorul central al Siriului, situat la altitudini mai mari de 1400 m prezintă în perioada aprilie-iulie nebulozitate ridicată deoarece timpul frumos revine cu 1-2 zile mai repede în Podu Calului, cu o zi în Siriu decât pe creasta Mălâiei.

Etajul montan forestier se individualizează la altitudini sub 1400 m.

Clima prezintă 3 – 5 luni reci, relativ umede și 7- 9 luni temperate, din care martie, septembrie și octombrie sunt mai uscate, iar mai și iulie mai umede. Iarna sunt frecvente inversiunile de temperatură în lungul culoarelor de vale, iar vara temperaturile sunt relativ ridicate, mediile lunare fiind între 17,5°C și 21,4°C.

Precipitațiile sunt în acest etaj mai scăzute: 800 – 900 mm. Versanții expuși spre sud, sud-est și sud-vest sunt mai uscaț. Ei au un potențial termic pozitiv și înregistrează un număr de zile cu zăpadă mai scăzut. Trecerea de la un anotimp la altul (de la iarnă la primăvară și de la toamnă la iarnă ) se face mai devreme și, de asemenea, ceva mai târziu, pe culoarele de vale ale Buzăului, până apropiere de localitatea Siriu și pe Bâsca Rozilei.

Poziția geografică și relieful influențează repartiția și regimul temperaturii aerului. Din regiunile înalte către cele cu altitudini mai mici se constată o creștere constantă a valorilor temperaturii medii anuale pe direcția nord – sud. Linia izotermelor evidențiază intrânduri de la sud către nord în cadrul depresiunilor mari și a culoarelor de vale și curbări inverse pe culmi. Temperaturile cresc datorită deschiderii largi, către sud a principalelor artere hidrografice care fac mai ușoară pătrunderea maselor de aer mai cald din câmpie. Inversiuni de temperatură sunt frecvente în depresiunile și bazinetele depresionare, acolo unde temperaturi medii anuale mai scăzute față de zonele interfluviale.

Ȋnghețul și dezghețul. Prima zi de îngheț este de obicei, 1 octombrie. Ȋnghețul se transmite de la nord către sud, ca urmare atât a treptelor de relief, cât și a direcției de deplasare a maselor de aer nordic. Ȋn lunile târzii de primăvară, posibilitatea de apariție a înghețului scade, acest fapt fiind considerat un fenomen rar. Ȋn zona de munte, data medie a ultimei zile de îngheț este de 1 mai. S-a constatat că numărul zilelor cu îngheț crește de la sud către nord. Ȋn lunile de iarnă și primăvară, nebulozitatea este ridicată. Timp senin se înregistrează vara și la începutul toamnei.

Precipitațiile anuale variază între 800 și 1200 mm. Intervalul aprilie-septembrie este cel mai ploios, luna iunie înregistrând maximul de precipitații. Intervalul octombrie – martie, cantitatea de precipitații căzută este mai redusă (în luna ianuarie apare minimul de precipitații când, în medie cad peste 35,3 mm.), pentru că circulația generală atmosferică este sub regim anticiclonal, iar procesele de convecție termică mult diminuate. Precipitațiile scad de la nord la sud, ca urmare a descărcării maselor de aer umed oceanic pe direcția nord – sud și a scăderii altitudinilor reliefului. Iarna, precipitațiile cad sub formă de zăpadă, iar stratul format reprezintă o rezervă importantă de apă. Ȋn funcție de viteza și direcția vântului, stratul de zăpadă acoperă solul neuniform, durata lui fiind direct proporțională cu numărul zilelor cu precipitații solide, cantitatea lor, persistența temperaturii scăzute a aerului și solului. Prima zi cu zăpadă apare înainte de luna noiembrie, numărul mediu de zile cu precipitații sub formă de ninsoare, lapoviță și măzăriche oscilând între 37 și 53 pe an. La sfârșitul iernii și la început de primăvară se atinge atât grosimea cea mai mare a stratului de zăpadă cumulat, cât și cea mai mare rezervă de apă provenită prin topirea acestuia.

În concluzie, Munții Siriu sunt favorabili desfășurării activității turistice în tot cursul anului, cu un vârf în lunile august și septembrie.

Sporturile de iarnă se pot practica în intervalul noiembrie – martie, cu precădere pe versantul vestic al Mălâiei, unde zăpada persistă timp îndelungat și se acumulează în cantități mari.

3.1.4 Apa – resursă turistică

Apa este o resursă turistică deoarece apa este un factor indispensabil vieții, iar arterele hidrografice au constituit axe de concentrare a populației și așezărilor.

Ȋn munții Siriu, rețeaua hidrografică este tributară râului Buzău. Acesta adună apele pâraielor care coboară de pe culmile cele mai înalte, unele din ele având bazine foarte extinse, ca de exemplu: Urlătoarea Mare și Urlătoarea Mică în partea de nord, Siriul Mare și Vâna Mălaei la sud sau Izvoru Negru și Bradu la est.

Regimul de scurgere al râurilor. La izvoare, văile au fizionomie semicirculară și prezintă un curs de apă, care în cele mai multe cazuri este destul de efemer. Devin mult mai active, cu cursuri mult mai tumultoase care transportă cantități mari de roci, spre aval, după ploile de primăvară sau după aversele de vară. O dată cu sfârșitul lunii aprilie și până în iunie se constată o scurgere bogată, peste 50% din scurgerea medie anuală. Valoarea maximă a scurgerii în această perioadă este datorată topirii zăpezilor și ploilor bogate sub formă de averse care dau debite bogate. Toamna, însă se înregistrează valoarea minimă a scurgerii: 13,3%. Ȋn timpul verii, scurgerea este totuși ridicată de 25%.

Fig. nr. 11: Râul Crasna

Sursa: Arhivă personală

O variație mare prezintă, în funcție și de influența unor factori locali, scurgerea medie lunară. Astfel, în luna august se înregistrează valorile minime ale scurgerii, iar lunile de primăvară coincid cu valorile cele mai ridicate. Trebuie să amintim că, alimentarea râurilor, în ambele perioade, se face exclusiv din subteran.

Ȋn intervalul aprilie – noiembrie se înregistrează scurgrea maximă. Aceasta se manifestă sub formă de „undă”, în general scurtă și apare în cadrul viiturii de vară sau de toamnă (lunile iunie și noiembrie sunt bogate in viituri) . De obicei, durata unei astfel de viituri nu este mai mare de 4-5 zile. Viiturile din luna iunie sunt datorate ploilor abundente de la sfârșitul primăverii și începutul verii, dar și datoriă topirii târzii a zăpezilor. Viiturile din luna noiembrie apar ca urmare a începutului sezonului ploios. Inundatiile frecvente de pe râul Buzău sunt în strânsă legătură cu aceste viituri. Așadar, cunoașterea viiturilor, impuse de particularitățile reliefului și de gradul ridicat al despăduririlor, sunt un element hidrologic deosebit de important și pentru activitatea turistică.

Regimul de termic și de îngheț. Ȋn lunile iulie și august sunt înregistrate cele mai ridicate temperaturi medii lunare, iar în lunile ianuarie și februarie, cele mai coborâte. Pentru fenomenele de îngheț, în prima parte a lunii noiembrie se înregistrează data cea mai timpurie de apariție, iar în ultima parte a lunii martie data cea mai târzie de apariție. Dintre fenomenele de îngheț, frecvente sunt podul de gheață la mal și sloiurile de gheață. Podul de gheață are o durată medie de 25-60 zile. Mentinerea gheții la mal și a sloiurilor, în perioada de dinaintea podului de gheață și după are o durată de 20-50 zile.

Regimul hidrologic al râurilor. Acest tip de regim este influențat de structura geologică și de climat. Existența anumitor săruri solubile și a anumitor suspensii mineralizate în apa râurilor este pusă pe seama prezenței gresiilor, marnelor, argilelor, benzilor de sare și gips. Perioadele secetoase determină creșterea gradului de mineralizare al apelor, Ȋn perioadele ploioase, precipitațiile erodează puternic solurile, influențând negativ calitatea apelor. Ȋn zona de munte, apele au mineralizare mijlocie, cu caracter sulfatat-bicarbonatat. Ȋn trecut, erau foarte cunoscute izvoarele sulfuroase de la Băile Siriu, a căror apă au temperaturi de 31°C.

La peste 1400 m, pe platouri se întâlnesc ochiuri de apă, mici suprafețe mlăștinoase; rar mai apar izvoare , doar la baza vârfurilor sau crestelor care le domină: Bocârnea pe clina nordică, Mălâia în est și vest.

Lacurile. Bine reprezentate și numeroase sunt lacurile naturale, la a căror geneză au contribuit o serie de factori precum: alunecările de teren, clima, procesele fluviale, varietatea petrografică a rocilor, etc.

Unul dintre obiectivele de interes turistic din Munții Siriu, situat la est de Culmea Mălâia, la 1420 m altitudine absolută este Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund. Tradiția populară spune că în apropierea lacului erau o mulțime de vulturi; ei se adunau aici pentru a bea apă și a întineri. Se mai spune că aici vulturii își învățau puii să zboare. De la această legendă provine și numele lacului. Format ca acțiune a avalanșelor repetate, într-una din polițele structurale ale Culmii Mălâiei, Lacul Vulturilor constituie cel mai jos lac de munte din țară.

Fig. nr. 12: Lacul Vulturilor

Sursa: Arhivă personală

Ȋn legătură cu formarea Lacului Vulturilor, există mai multe ipoteze: origine glaciară și nivală (N. Orghidan, 1932); origine nivală, combinată cu procese periglaciare (Tr. Naum, 1957); formarea pe suprafață structurală (P. Gâștescu, Gh. Popa, 1960); formarea prin procese de alunecare (I. Sîrcu, 1964; Gh. Niculescu, D. Bălteanu, 1970). De fapt, lacul este cantonat într-o cuvetă de origine crio-nivală, are o suprafață de 1 ha și o adâncime maximă de 2 m.

Alimentarea se realizează din ploi și din izvoarele de la baza grohotișului. Versantul Culmii Mălâia (1668 m), sub care este situat, reprezintă bazinul de recepție al lacului, de circa 4,5 km². Nu are vegetație, fiind situat în spatele unor valuri de grohotiș vechi acumulat aici în pleistocenul superior.

Lacul nu are o scurgere superficială, iar surplusul de apă rezultată din valorile principale ale bilanțului hidric (precipitații de 1000 mm/an, evaporația apei 500 mm/an) se pierde în subteran. Grohotișul rezultat din dezagregarea gresiei de Siriu acoperă malurile lacului, iar pe fund apare un strat de nămol cu o grosime de 20 – 30 cm. Transparența apei este redusă, de circa 0,5 m, iar apa are o culoare verde gălbuie.

Fig. nr. 13: Lacul Vulturilor

Sursa: Arhivă personală

La 1450 m, la nord de Lacul Vulturilor, este situat într-o microdepresiune Lacul Sec. Are o suprafață de 2,5 hasi este acoperit aproape în întregime cu vegetație. Doar în partea de nord-vest se păstrează câteva ochiuri de apă adânci de 10 – 20 cm, care sunt alimentate din ploi și mai puțin din izvoarele de la poalele Culmii Mălâia; mlaștina s-a dezvoltat prin colmatare cu Sphagnum a unui lac cu adâncime mică. Acest lac se mai numește și Mlaștina Vulturilor.

Fig. nr. 14: Lacul Sec

Sursa: http://magiamuntelui.blogspot.ro/2014/02/monumentul-eroilor-de-la-siriu.html

Pe văile Mreaja și Siriu, în amonte de Prigonu, s-au descoperit urme care atestă prezența unor lacuri de baraj natural, dar care ulterior, au fost drenate. Alte ochiuri de apă s-au descoperit între valurile de alunecare.

Tot pe valea Mrejei, în amonte de Siriu Băi apar lacuri de baraj natural, efemere formate prin surpare și alunecare ( o parte dintr-un versant alunecă în albia minoră a râului și o blochează parțial sau total; dacă bararea este parțială, apar procese de lăcuire locală).

Cel mai mare lac antropic din arealul studiat este cel de la Siriu, situat la 18 km amonte de localitatea Nehoiu.

Fig. nr. 15: Lacul de acumulare Siriu

Sursa: Arhivă personală

Barajul are o înălțime de 122 m, cu un volum de apă acumulat de 125 mil. m³. Lucrările au început în anul 1947, iar la 30 septembrie 1984 a fost dat în exploatare parțială. La finele anului 1989 a fost atinsă cota proiectată a coronamentului barajului proiectat.

Fig. nr. 16: Lacul de acumulare Siriu

Sursa: Arhivă personală

Lacul este utilizat în producerea de energie electrică, alimentarea cu apă a localităților din aval și pentru controlul undelor de viitură sau de irigație. Ȋn prezent, lacul Siriu se confruntă la extremități cu un proces de colmatare. Ȋn partea mediană, procesul este invers: se înregistrează o eroziune semnificativă din stratul inițial de aluviuni depuse de râu înainte de efectuarea construcției barajului.

Fig. nr. 17: Lacul de acumulare Siriu și Stânca Teherău

Sursa: Arhivă personală

3.1.5 Fondul biogeografic

Fondul biogeografic contribuie, alături de ceilalți factori de mediu, la atragerea turiștilor. Ȋn Munții Siriului, vegetația predominantă este cea forestieră.

Altitudinal, Munții Siriului se încadrează în limitele a două subetaje ale etajului pădurilor nemorale (de foioase): al pădurilor de fag și pădurilor de amestec de fag cu rășinoase și un etaj al pădurilor boreale (de molid). Nu întâlnim etaj alpin, golul care apare în Culmea Mălâia sau Siriu a fost creat prin defrișarea pădurilor din partea superioară a muntelui. Rezultatul a constat în apariția unor pajiști secundare de Festuca rubra și Nardus stricta, dar și a unor tufărișuri alpine.

Pe lângă vegetația zonală, datorită unor condiții locale de relief, climă se dezvoltă o vegetație specifică: vegetație azonală de asociații de stâncării și de grohotișuri, de pâraie de munte, de mlaștini de luncă. Ȋn flora masivului se întâlnesc elemente europene și asiatice; la acestea se adaugă elemente boreale și submediteraneene. Ca urmare a poziției geografice și a reliefului, în Munții Siriului se remarcă și interferența ariilor de răspândire a unor specii caracteristice Europei Sudice, Vestice și Estice care aparțin provinciilor biogeografice dacică și pontică.

Etajul subalpin apare de la altitudini mai mari de peste 1400 m. Conform unor documente cartografice, datate secolul XVIII, suprafețele lipsite de pădure erau limitate la crestele de peste 1600 m altitudine. Defrișările, păstoritul au determinat coborârea limitei etajului subalpin.

Unele specii de plante apar doar în anumite puncte: jneapănul (Pinus montana), smârdarul (Rododendron kotschy), salcii pitice (Salix nana). La altitudini de peste 1500 m, larg răspândit este ienupărul (Juniperus sibirica). Acesta formează tufișuri dese, cu ramuri târâtoare, greu de traversat. La limita cu etajul de pădure, datorită vânturilor puternice se formează pajiști care alternează cu arbori sub formă de steag și arbuști. Ȋn locurile adăpostite și la obârșiile văilor predomină aninii (Alnus virdis), și afinii (Vaccinium myrtillus, Vaccinium uliginosum). Spre vârfuri, ienupărul se extinde pe suprafețe tot mai mari, îmbinându-se cu smârdarul (Rododendron kotschy). Ȋnsă, în multe zone, aceste tufișuri au fost arse, tăiate, iar în locul lor au apărut pășunile cu iarba stâncilor (Agrostis rupestris), păiușul (Festuca supina) și țăpoșică (Nardus stricta) (G. Dihoru, 1974).

Ȋn funcție de anumite condiții locale (pantă, sol, expunere, umiditate), iarba stâncilor predomină pe pante accentuate, cu soluri scheletice, păiușul pe versanții nordici, cu soluri acide, iar țăpoșică și strigoaia (Veratrum album) pe suprafețe degradate prin pășunat. Mușchi și licheni se dezvoltă mai ales pe versanții expuși vântului. Plante nitrofile cresc în jurul stânelor: măcriș (Rumex obtusifolius), urzică mare (Urtica dioica), rocoină (Stellaria media), hirușor (Poa anua). O caracteristică aparte a pajiștilor sunt și plantele cu flori viu colorate: stânjenelul de munte (Iris ruthenica), garoafa (Dianthus temifolius), gențiana (Gevitiona carpatica), parpianul (Antonaria diorica), toporașul de munte (Viola declinata), rotunjoara (Homogyne alpine), coacăza (Bruckenthalia spiculifolia).

Ȋn microdepresiunile în care au fost lacuri de sub creasta Mălâia, ca urmare a dezvoltării excesive a vegetației apar mlaștini oligotrofe cu Sphagnum, roua cerului (Drosera), stelăriță (Stellaria alsine), rogoz, poroinic (Orchis cordiger), bumbăcărițe (Eriophorum vaginatum, Eriophorum gracile). Lacul Sec de pe aceeași creastă se află intr-o stare avansată de tinov.

Etajul coniferelor este dominat de molid (Picea excelsa), dar apar și specii de brad (Abies), tisă. Ȋn nordul Munților Siriu se întâlnesc păduri pure de molid. Ȋn rest, la altitudini de 1200, 1400 m apar în amestec cu făgete. Sub forma unei bande înguste, etajul de molid începe din Colții Balei, apoi înconjoară munții pe latura de nord și ajunde până la Muchia Bradului, pe latura de vest. Ȋn Coada Golului, etajul de molid apare la altitudine de 1250 – 1350 m, iar nordul vârfului Bocârnea, ajunge până la 1550 m. Pe latura sudică, molidul se găsește insular, de exemplu la Piciorul Balei. La peste 1400 m se întâlnesc brădete și molidișuri pure.

Datorită tăierilor, limita superioară a pădurilor de conifere a coborât, astfel încât fagul intră în contact direct cu pajiștile subalpine, de exemplu în partea de sud a Masivului Siriu. Pădurile au ajuns la 1500 – 1600 m, înaintând pe văile cu expunere nordică și nord – vestică. Stratul ierbos din aceste păduri se dezvoltă pe soluri scheletice, umede, acide: pedicuța, măcrișul iepurelui, părăluța de munte, clopoțelul.

Gramineele, zmeura (Rubus idaeus), murele (Rubus hirtus), fragii (Fraga vesca), clopoței, virorele, ciuboțica cucului (Primula carpatica) îmbogățesc pajiștile.

Ȋn luncile râurilor se întâlnesc izma, piciorul cocoșului, broscărița, mușchi. Microdepresiunile din spatele valurilor de alunecare prezintă formațiuni turboase.

Fig. nr. 18: Păduri de foioase în amestec cu conifere

Sursa: Arhivă personală

Etajul foioaselor. Ȋntre 700 și 1300 m se extinde subetajul de fag în asociație cu gorunul evidențiindu-se astfel contactul atât cu zona subcarpatică cât și cu zona montană. La limita cu munții, intră în amestec cu molidul și bradul. Anumite condiții locale: expunerea versanților, releiful, solul, clima impun o serie de particularități în distribuția vegetației. De exemplu, fagul apare în asociație cu arinul (Alnus incana) și alunul (Corylus avelano) la baza versanților sau în văile largi. Paltinii (Acer pseudoplatanus), ulmii (Ulmus montana) se întâlnesc în asociație cu fagul pe văile umbroase, înguste. Stratul arbustiv predomină fie la marginea pădurii, fie la în locurile despădurite, întâlnindu-se socul roșu (Sambucus racemosa), socul negru (S. nigra), tulchinul (Daphne mezereum). Pajiști cu păiuș (Festuca ovina sudetica), stânjenel (Iris ruthenica), firuța se extind pe versanții sudici, cu pantă mare. Iarba câmpului (Agrostis capiltaris), țăpoșica (Nardus sctricta), păiușul roșu (Festuca rubra commutata) apar la altitudini mai mici și pe suprafețe slab înclinate. Abrupturile stâncoase sunt dominate de păiușul de stâncă (Festuca rupicola saxatilis). La baza versanților, pajiștile secundare prezintă ovăscior (Arrhenatherum elatius), firuță (Agrostis tenuis), păiuș (G. Dihoru, 1974).

Fig. nr. 19: Păduri de foioase

Sursa: Arhivă personală

Vegetația din lungul apelor mari cuprinde plop (Plopulus tremula, P. nigra), salcie, răchită (Salix alba, S. fragilis), iar stratul erbaceu: iarba câmpului (Agrostis alba), rogoz (Carex gracilis), stânjenelul de baltă (Iris pseudocorus), firușca (Poa pratensis), troscot (Polygonum hidropiper).

Pentru vegetatția acvatică, G. Dihoru indică pe patul albiei prezența rhodophyceelor, briofitelor (Fontinales), clorophyceelor (Cladophora), iar în apropierea malurilor, alge (Cladophora sp, Sinedra accus, Navicula s.)

3.1.6 Fondul cinegetic

Pe lângă aceste calități, biotopul de pădure este completat de o bogată faună cinegetică, într-un cuvânt, un spațiu ce stimulează călătoriile turiștilor.

Ȋntre endemitele, relicte glaciare, se remarcă unele animale ocrotite: capra neagră (Rupicapra rupicapra), repopulată din Munții Retezat, cerbul carpatin (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus). Ȋn etajul pădurilor de amestec de foioase cu conifere: lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), nevăstuica (Mustela nivalis), vulpea (Vulpes vulpes), mistreṭul (Sus scrofa).

Ȋn pădurile de făgete și în cele de amestec se întâlnesc păsări cântătoare, cu penaj viu, colorat: pițigoi, ciocănitoare, mierlă, cuc, cinteză, codobatură, gaiță, rândunică, păsări răpitoare de zi: uliu cenușiu și de noapte: buhă, cucuvea, bufniță. Ȋn pădurile de conifere se remarcă prezența vulturului auriu (Aquila chrysaetos), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Bonasa bonasia), ciocnitoarea de munte (Picoides tridactylus), cresteṭul cenușiu (Porzana parva), aușelul sprâncenat (Regulus ignicapillus)

Reptile: vipera neagră (Vipera berus)

Dintre amfibieni sunt prezenți tritonul cu creastă (Triturus cristatus) care este cea mai mare specie de triton din România și buhaiul de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata), broasca roșie de munte.

Pești: petrocul (Gobio uranoscopus), mreana vânătă (Barbus meridonalis) și zglăvocul (Cottus gobio).

3.1.7 Potențialul turistic al ariilor protejate

Ȋnvelișul fitogeografic și cel zoologic este valoros atât peisagistic, cât și științific, determinând posibilitatea dezvoltării turismului ecologic, a celui de drumeții montane și a celui științific. Ȋntre țările membre ale Uniunii Europene și între cele care candidează, României îi este caracteristică cea mai mare diversitate biogeografică, datorită contactului, pe teritoriul ei, a 5 dintre cele 11 regiuni biogeografice ale continentului: alpină, continentală, panonică, pontică și stepică. Scopul principal pentru care a fost înființată rezervația naturală „Culmile Siriului” este de a conserva diversitatea biologică: habitate naturale, flora și fauna sălbatică.

Rezervația naturală „Culmile Siriului” ocupă sectorul central al munților, sector situat pe partea dreaptă a râului Buzău și delimitat de Valea Crasnei la nord-vest, Valea Buzăului la nord-est și Valea Siriului la sud-est. Este o rezervație mixtă: geologică, forestieră, botanică și zoologică, întinzându-se pe o suprafață de 8500 hectare. Ȋn arealul rezervației sunt cuprinse vârful Colții Balei – 1357 m, vârful Bocârnea – 1657 m și vârful Mălâia de 1663 m. De sub aceste vârfuri izvorăsc trei pâraie: pârâul Milea Siriului de sub vârful Mălâia, pârâul Valea Bradului de sub vârful Colții Balei, pârâul Valea Neagră de sub abruptul dintre vârful Colții Balei și vârful Bocârnea. Pâraiele sunt de fapt afluenți pe dreapta ai râului Buzău, oferind calitatea de „castel al apelor” Munților Siriu.

La baza Culmei Mălâia se găsesc două microdepresiuni. Una este situată la est de Culmea Mălâia, iar în ea este cantonat Lacul fără Fund sau Lacul Vulturilor, care are o suprafață de 1 ha și adâncimea maximă de 3 m. Altitudinea la care se află este de 1420 m. la nord de Lacul Vulturilor, la 1450 m altitudine, intr-o altă microdepresiune se află Lacul Sec. Acesta este o mlaștină, motiv pentru care localnicii o numesc Mlaștina Vulturilor. Mlaștina are o suprafață de 1,24 hectare, fiind formată prin colmatarea cu mușchi de turbă (Sphagnum) a unui lac nu prea adânc. Roua cerului (Drosera rotundifolia), garofița (Dianthus spiculifolis), smîrdarul (Rhododendron kotscyi), bumbăcărița (Eriophorum vaginatum), bulbucii de munte (Trollius europaeus), crinul de pădure (Lilium martagon), rugina (Juncus alpinus), sunt câteva din speciile de plante existente în această rezervație. Arealul rezervației oferă condiții favorabile refacerii efectivelor de capră neagră (Rupicapra rupicapra carpathica).

Fig. nr. 20: Limitele ROSCI0229 Siriu

Sursa: http://www.cjbuzau.ro/DDR/Siriu/strategievizitare_Siriu_2011_final.pdf

De curând, o suprafață de 6230 ha din rezervația „Culmile Siriului” a fost inclusă în Rețeaua ecologică Natura 2000 ca Sit de importanță comunitară – ROSCI0229, prin Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Nr. 1964 din 13 decembrie 2007. Sunt supuse conservării zece habitate de interes comunitar, din care trei sunt prioritare, dar și trei specii de carnivore mari: urs, lup, râs, care se găsesc într-o stare favorabilă de conservare. Principalele tipuri de habitate, supuse conservării, sunt Păduri dacice de fag, Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum și Păduri acidofile de molid din regiunea montană. Aceste habitate sunt reprezentate de specii de fag, molid, brad. Clopoțelul, specie prioritară, este des întâlnită în sit, acoperind arealul golului alpin, dar coborând și în zonele cu iarbă dintre habitatele forestiere.

Fig. nr. 21: Clopoțelul (Campanula serrata)

Sursa: Arhivă personală

Rare sunt și gențiana, gladiola imbricată, veronica, planta carnivoră roua cerului, diverse specii de rogoz, măceș sălbatic, ferigi, feriguțe. Ȋn apele sitului întâlnim specii de pești, două fiind de interes comunitar: mreana vânătă și zglăvoaca. Dintre reptile, vipera comună, inclusiv varietatea de culoare neagră, a fost semnalată în sit, alături de două specii de amfibieni, de interes conservativ: buhai de baltă cu burta galbenă, numit și izvoraș cu burta galbenă și triton cu creastă.

Fig. nr. 22: Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata)

Sursa: Arhivă personală

Resursele antropice

Patrimoniul cultural

Monumente istorice

Monumentele comemorative atrag atenția asupra unor evenimente importante din istoria unui popor. Acestea sunt încărcate de valoare simbolică, fac trimiteri la istoria și cultura unei națiuni, și au, în egală măsură, rolul de a aduce recunoștință persoanelor care au marcat istoria unei națiuni. O serie de monumente comemorative sunt încadrate în categoria monumentelor de artă care reprezintă surse istorice nepublicate indispensabile demersului de a reconstrui o realitate politică din trecut (Bonțeanu, 2010). Monumentele comemorative pot îmbrăca forme diverse de la cele mai simple (statui) până la celede dimensiuni apreciabile (spații sacre).

Un astfel de loc, care trezește interesul turiștilor, cu o importantă semnificație istorică pentru Masivul Siriu este Monumentul și Cimitirul Eroilor de la Siriu, care este situat pe malul stâng al lacului de acumulare, pe un amplasament deasupra șoselei DN 10 Buzău – Brașov.

Fig. nr. 23: Monumentul și Cimitirul Eroilor de la Siriu

Sursa: Arhivă personală

Monumentul „Ostașului Erou” a fost ridicat între 1936 – 1938, în cinstea eroilor români ai Regimentului 3 Vânători, care au murit în luptă, în anul 1916 pe Dealul Șoimu Siriului, pentru a opri înaintarea armatei germane. Generalul Traian Epure, comandantul Diviziei 5 Infanterie Buzău, ajutat și de comunitatea locală a supravegheat strict construcția monumentului care a fost inaugurat în anul 1938 de către Societatea Cultul Eroilor.

Fig. nr. 24: Statuia „Ostașului Erou”

Sursa: Arhiva personală

Statuia „Ostașului Erou” este confecționată din bronz, are o greutate de 3 tone și reprezintă un soldat al armatei române în poziție de atac, cu o pușcă în mâna stângă și o grenadă în mâna dreaptă. Se pare că statuia ar fi opera celebrului sculptor Frederick Stork și ar fi fost turnată la Uzinele de armament de la Cugir, în anul 1922. Pe soclul statui se află o placă comemorativă cu următoarea inscripție: „Pentru proslăvirea eroilor morți din Regimentul 3 Vânători și Divizia 6 și celor care au luptat în 1916 pe aceste meleaguri barând pătrunderea armatelor dușmane în spatele frontului armatei române”.

Cimitirul Eroilor de la Siriu. Osemintele ostașilor căzuți în luptele de la Siriu au fost strânse și îngropate într-o nișă săpată sub soclul de piatră al statuii „Ostașului Erou”. Astfel, a luat naștere Cimitirul Eroilor de la Siriu.

Ansamblul Monumentul și Cimitirul Eroilor de la Siriu a fost amplasat inițial pe raza comunei Siriu, pe prima terasă din partea stângă a pârâului Siriu. Ȋn anul 1966 au fost ridicate în acest cimitir două cruci mari din piatră.

Pe crucea din stânga este scris: „Ostașii din Regimentul 34 Infanterie. Sublocotenent Ștefănescu Gh. Ion, un plutonier și nouă soldați căzuți la 20 octombrie 1916 apărând vitejește acest pisc”.

Fig. nr. 25: Cimitirul Eroilor

Sursa: Arhiva personală

Pe crucea din dreapta: „1916-1918. Pentru Patrie. Aici odihnesc ostașii necunoscuți căzuți vitejește pe aceste locuri în războiul 1916-1918."

Fig. nr. 26: Cimitirul Eroilor

Sursa: Arhiva personală

Ȋn anul 1975, când a început construcția barajului hidroenergetic de la Siriu, ansamblul a trebuit să fie mutat pe un amplasament deasupra șoselei DN 10 Buzau-Brașov, pe malul stâng al barajului. Osemintele ostașilor necunoscuți au fost mutate și ele, construindu-se și un osuar. La intrarea în Cimitirul Eroilor, chiar deasupra porții, este scris: „Nu-l uitați pe cel căzut în război. Lăsați-i din când în când un loc liber la masă. Ca și cum ar fi viu între noi. Ca și cum s-ar fi întors acasă”.

Fig. nr. 27: Cimitirul Eroilor

Sursa: Arhivă personală

Deoarece multe din cimitirele locale de eroi, din zonele unde s-au dat marile bătălii din Primul Război Mondial, erau în paragină, s-a hotărât desființarea acestora, iar rămășițele pământești au fost aduse la Siriu. Ȋn prezent, aici odihnesc 9.653 eroi, din care 1786 sunt necunoscuți. Din aceștia, 753 sunt germani, 744 austrieci și unguri, 134 români, 136 bulgari și ruși, 14 turci și 5 italieni.

3.2.1.2 Monumente tehnice

Cu ocazia ridicării barajului de la Siriu, la câțiva kilometri de lacul de acumulare au fost construite două viaducte: Giurca și Stânca Teherău.

Viaductul Giurca are o lungime de 276 m și piloni de 46 m înălțime.

Fig. nr. 28: Viaductul Giurca

Sursa: Arhivă personală

Viaductul Stânca Teherău creează senzația unui pod suspendat care străpunge stânca versantului cu același nume.

Fig. nr. 29: Viaductul Stânca Teherău

Sursa: Arhivă personală

Fig. nr. 30: Viaductul Stânca Teherău

Sursa: Arhivă personală

Arta populară și manifestările etnofolclorice

Etnografia studiază originea, răspândirea în spațiu și în timp a artelor, credințelor și obiceiurilor din culturile populare, la care se adaugă și influențele datorate unor grupuri etnice distincte.

Potențialul turistic etnocultural

Este reprezentat prin:

a) Așezările rurale tradiționale, privite în ansamblu, reprezintă un grup de construcții, locuințe, care alcătuiesc un anume mod de viață, care își poate schimba funcțiile și fizionomia în spațiu și în timp. Acestea se definesc prin vechimea istorică, funcția socio-economică, durata de locuire, modul de dispersie a gospodăriilor (M. Cândea, 2003).

Ȋn arealul masivului Siriu există numeroase așezări temporare care au întrebuințări diferite: pentru pășunat, pentru creșterea animalelor, iernat. La contactul cu Subcarpații se întâlnesc sate răsfirate, în lungul drumurilor. Tendința lor este de risipire atunci când urcă pe dealuri. O parte din pământul gospodăriilor se află în jurul casei, iar o parte este în afara satului, fiind destinat fie pășunilor, fânețelor, fie culturilor agricole.

b) Arhitectura populară îmbracă forme monumentale, mai ales în comuna Chiojdu, unde întâlnim tipuri de case deosebite atât ca estetică, cât și ca organizare. Olga Horșia (1981) a identificat mai multe tipuri de case: case cu o singură încăpere, care sunt foarte vechi, dar pe cale de dispariție, case cu o încăpere și tindă, case cu două încăperi și tindă pe mijloc, case înalte cu foișor. Ultimele au fost ridicate pe un soclu din zid de piatră de râu, având aspectul unei case cu etaj. Jos era pivnița unde se depozitau alimentele, iar sus erau două încăperi separate de tindă. De asemenea, erau prevăzute cu un sistem de încălzit și gătit alcătuit dintr-o vatră liberă, cu un horn suspendat sau doar o vatră liberă cu cuptor. Multe din casele locului au în prezent sobe de teracotă. Ȋn zona de contact deal – munte, casele specifice sunt cele cu pivniță, cu construcții anexe în continuarea lor sau pe un șir paralel, așezate la drum, ele fiind o reflectare a ocupației oamenilor, a condițiilor fizico-geografice, a tradițiilor, a naturii materialelor de construcție. Este situată în vatra satului, la ridicarea ei fiind folosită piatra și lemnul. Ȋn pivniță sunt depozitate vinul, fructele. „Piatra de talie” este cioplită in blocuri, iar pereții sunt ridicați din bârne rotunde, sprijinite pe grinzile pivniței. Referitor la acoperiș, era construit în patru ape, la început din „lătunoaie”- scânduri lungi, apoi au fost utilizate șindrilele dispuse în solzi de pește. Prispa, cu stâlpi uneori dăltuiți, este împrejmuită de o balustradă din scânduri numită pălimar sau parmalâc. O scară laterală, cu trepte din piatră și aflată la adăpostul foișorului asigură accesul în casă. Tinda, un fel de hol, face trecerea de la casa mică folosită pe post de bucătărie la casa mare. Ȋn ultimul timp, se poartă casa care nu se locuiește numită „casa mare”, „casa frumoasă” unde sunt primiți oaspeții.

c) Organizarea interiorului. În dreptul patului, pereții sunt acoperiți cu scoarțe din lână decorată cu ștergare din bumbac, cusute cu modele diferite. Tronurile, lucrate de meșteri locali, împodobite cu decor linear, tras cu scoaba și lăzile „brașovenești”, pictate cu decor floral, pe care se așează țesături de lână care formează „zestrea”, completează ansamblul casei mari. În tindă și în casa mică întâlnim și numeroase obiecte legate de ocupații: crinte și vase pentru lapte, furci de tors lucrate cu măiestrie, vase din ceramică etc (O. Horșia, 1981).

Fig. nr. 31: Interiorul casei de Chiojdu – Muzeul Satului București

Sursa: Sursa: http://www.cjbuzau.ro/DDR/Siriu/strategievizitare_Siriu_2011_final.pdf

O casă specifică zonei de curbură a Carpaților poate fi văzută în comuna Chiojdu. Este vorba de Casa Codescu, construcție înaltă, cu prețioase cioplituri în lemn, datată secolul XVIII. Un frumos exemplar de locuință tărănească tradițională înaltă, cu foișor, din Chiojdu Mic este reconstruit, în copie, la Muzeul Satului și de artă populară din București „Dimitrie Gusti”. Aceasta este realizată în muzeu din 1936.

Fig. nr. 32: Casa Codescu din Muzeul Satului și de artă populară din București „Dimitrie Gusti”Sursa: Arhivă personală

Casa Codescu apare din anul 2005 și pe bancnota de 10 lei. Ocupația locuitorilor din această comună este reprezentată de agricultură, păstorit, pomicultură, ultima fiind reflectată prin „zăcătoare”, vasul de doage de lângă casă, în care se puneau la fermentat fructele penrtu țuică. Casa este construită pe o impunătoare temelie din zidărie de piatră de râu, în care sunt adăpostite pivnița și încăperea pentru unelte, țuică și alimente, situate la nivelul parterului. Pereții casei sunt realizați din bârne rotunde, subțiri de brad, cu diametrul mic, așezate în cununi orizontale, încheiate „trocește”, tencuiți, având vizibile doar capetele bârnelor la colțurile casei. Acoperișul este realizat din șindrilă dispusă în solzi de pește. Locuința prezintă tindă sau sală, odaia mare sau camera oaspeților, odaie mică sau camera de locuit și prispa cu foișor sau balcon. Organizarea interiorului locuinței se individualizează prin folosirea scoarțelor și covoarelor din lână, a ștergarelor din bumbac, împodobite cu ample compoziții decorative, alese sau brodate, prin piesele de port popular și prin prezența a numeroase obiecte specifice vieții pastorale, vase necesare prelucrării laptelui: șiștar, găleata pentru muls, două buciume legate în coajă de cireș, crinta pentru stors cașul.

De asemenea, reprezentativă pentru arhitectura zonei este casa familiei istoricilor Giurescu, construită în 1840 și care, astăzi se află în Muzeul în aer liber al viticulturii și pomiculturii de la Golești, județul Argeș, dar și Casa cu Blazoane.

Fig. nr. 33: Casa cu Blazoane – comuna Chiojdu

Sursa: Arhiva personală

d) Arta tradițională de prelucrare a lemnului s-a sprijint pe esențele de lemn existente în zona montană. Meșterii cioplitori au creat prin tehnicile utilizate: cioplire, crestare, sculptare cu diverse ornamente, incizare, etc. un adevărat tezaur care include obiecte de tors și țesut: furci de tors simple, sucale, vârtelnițe, fuse simple, brâgle, războaie de țesut; instrumente muzicale tradiționale: fluier din lemn de prun, cimpoi, caval; unelte gospodărești utilizate de păstori: bâtele din Chiojdu cu crestături, tiparele de caș cu bogate crestături decorative specifice locului, linguri, copăi, găvane, vase lucrate din doage, zăcători; unelte agricole; obiecte de mobilier rezultat din îmbinare fără cuie, din fier și cu crestături în forma unor motive geometrice; lăzi de zestre cu formă paralelipipedică, cu capac plat și cu incizii făcute cu scoaba.

e) Portul popular reprezintă o adevărată carte de vizită a locului. Costumul popular este un ansamblu vestimentar cu piese de îmbrăcăminte și podoabe distincte, de mare valoare artistică, specific zonei subcarpatice.

Costumul femeiesc cu fotă este compus din cămașă încrețită la gât, fotă, brâu, opinci și bete. Fota, o țesătură dreptunghiulară din dimie, cu flori ca elemente decorative, este dintr-o singură bucată și înconjoară trupul de la talie în jos. Un alt element al costumului femeiesc este cămașa tipic carpatică, de origine dacică datorită mânecii croite de la gât, dar și „stanului” – piept și spate, încrețit in jurul gâtului prin intermediul unei bucăți de pânză numită altiță. Brâul este de culoare roșie. Betele sunt țesute cu motive geometrice, în culori vii predominând roșu și au la capete ciucuri. Opincile se purtau mai mult în trecut. Iarna la acest costum se adăuga și haina scurtă din stofă groasă numită „cioarec”. Basmaua neagră sau albă era purtată fie legată la spate, fie pe sub bărbie și apoi la spate. La sărbători era purtată marama din borangic cu motive geometrice ce amintesc de zona Buzăului.

Costumul bărbătesc este, față de cel al femeilor, simplu și se compune din cămașă, cioareci, brâu, ilic, haină, pălărie sau căciulă (în funcție de anotimp) și traistă. Cămașa este scurtă cu „fustanelă” cu mâneca dreaptă, prinsă de umăr, iar la gât se închide cu bentiță și guler. Se purta și cămașa „nemțească” sau cu platcă pe umeri, cu guleraș, se încheia la gât cu un nasture și era ornametată pe piept, pe mâneci și la poale. Se consideră că a pătruns aici prin influența de peste munți, din Transilvania. Cioarecii din dimie albă sunt strâmți pe picior iar brâul lat are motive geometrice policrome. Ilicul este simplu din dimie de culoare închisă. Tot din dimie sunt croite și hainele scurte. Chimirul era o curea lată din piele, prevăzută cu buzunare și ornamentată cu piele „dantelată” sau cu ținte metalice. Pălăria este simplă neagră și căciula este rotundă mocănească sau țuguiată. Traistele și desagii sunt făcuți din lână și au un model decorativ în dungi.

Portul copiilor era asemănător cu cel al maturilor. Copii erau înnoiți de Paști, cu îmbrăcăminte și încălțări. Transmiterea îmbrăcămintei și încălțărilor de la cei mai mari la cei mai mici era un obicei frecvent ca și transformarea și adaptarea lor în funcție de necesități. Fiecare costum reprezenta gustul, măiestria și bogăția purtătorului și a familiei acestuia.

f) Arta prelucrării metalelor pentru amnare este reprezentată prin „bolduri” – terminația coamei acoperișului la unele case țărănești, osiile căruțelor etc.

g) Arta împletiturilor folosește ca material nuiele de alun decojite și despicate pe jumătate, din care se împletesc coșuri în forme și dimensiuni foarte interesante: coșuri mari – târne, coșuri pentru oficierea unor ritualuri de înmormântare: „panerul cu două torți, în care se transportau colacii, coliva, coșul cu o toartă cu care se ducea coliva la biserică;

h) Arta populară a prelucrării pieilor – cojocăritul este bazat pe prelucrarea pieilor de oaie, ca și o reflectare a ocupației oamenilor locului: creșterea animalelor; se realizau: căciuli, pieptare, cojoace cu mâneci, cojocele, cojoace lungi ciobănești; tipul de cojoc și pieptar este lucrat simplu, cu puține ornamente; pieptarele mai ales, au câteva ornamente simple din meșină colorată, aplicate doar pentru marcarea marginilor și buzunarelor.

La începutul secolului al – XX – lea, cojoacele erau aduse și din Transilvania. Sunt cunoscute în acest sens „târgurile de două țări” – nedeile, ce se țineau pe munți și constituiau centre de schimb între populațiile de pe cele două versante ale Carpațillor.

i) Rotăritul este asociat cu construcția de căruțe și confecționarea roților – este un meșteșug pe cale de dispariție; multe căruțe lucrate în zonă erau de o frumusețe remarcabilă, nu numai datorită meșterilor lemnari și fierari, ci și celor ce le împodobeau cu un decor colorat, amintind de lăzile brașovene; coșurile și scoarțele carelor erau bogat decorate cu model floral, zoomorf și avimorf;

j) Arta țesăturilor și cusăturilor populare evidențiază simțul artistic al femeilor, materializat din vechime în veșminte: haine, fote, bete, ițari, pantaloni, brâie, covoare, țesături: ștergare, fețe de pernă, de masa, lăicere, peretare, țoluri, covoare. Toate sunt lucrate în lână. Alte textile întâlnite sunt reprezentate de velințe, cergi sau „pricovnițe” sau „straie” pentru a acoperi patul, țesute în două ițe din lână țurcană toarsă foarte gros după care erau date la dârstă pentru a fi îngroșate și scămoșate, ștergare mai vechi din lână și cânepă sau mai noi din bumbac și borangic, cu fond alb, gălbui, cu alesături și ajur și decorate la capete. Se remarcă adesea o reprezentare stilizată a omului cu ajutorul figurilor geometrice. Se pot observa figuri feminine simbolizând vechi rituri ale fecundității și fertilității dar și alte motive cum ar fi cel al călărețului. Reprezentările umane au fost înlesnite și de tehnica broderiei în puncte. La țesăturile mai recente, din secolului al XIX-lea apar mai mult reprezentări din natură: păsări, cai, flori etc. Cromatica este dominată de culorile fundamentale: roșu, negru, alb la care se adaugă și culoarea portocalie.

k) Instalații tehnice tradiționale sunt legate de ocupațiile agricole și silvice, referindu-se la fierăstraie, mori acționate de apă pentru măcinatul grâului, porumbului, pive, vâltoriu datorită țesăturilor din lână. Cel mai răspândit tip de pivă este cel cu bătaie verticală cu maie care se lasă și se ridică alternativ, bătând și îngroșând țesăturile.

Manifestările etnofolclorice

Majoritatea manifestărilor cultural-artistice au impact local, fiind câteva si cu impact mai larg: la nivel județean și național. Târgurile săptămânale sunt manifestările etnofolclorice reprezentative pentru Munții Siriului. Alături de acestea, mai sunt organizate târguri fixe, legate de sărbătorile religioase din timpul anului: pe 8 septembrie „Târgul Mariilor”, în comuna Chiojdu și serbarea câmpenească „Cât e Siriul de mare!” care are loc în prima duminică după sărbătoarea Sfintei Marii, pe malul Lacului Siriu. Serbarea este denumită astfel după titlul cântecului unui bine cunoscut cântăreț de muzică populară al locului: Benone Sinulescu.

Fig. nr. 34: Serbare câmpenească „Cât e Siriul de mare!”

Sursa: http://www.loveithere.ro/incepe-spectacolul-cat-e-siriul-de-mare-163.html

Obiceiurile din ciclurile vieții

Obiceiurile sunt strâns legate de momentele importante din viața omului: naștere, nuntă și moarte. La naștere importante erau moașa (de multe ori rudă apropiată), prima baie a noului născut, moment când în apa copilului se pun pene (pentru a fi ușor și sprinten) și bani, grăunțe de grâu (pentru prosperitate), dar și obiceiul ursitoarelor (se pun în preajma copilului diferite obiecte pentru a i se cunoaște viitorul și a-l influența în mod pozitiv). La botez copilul are de obicei doi nași (un bărbat și o femeie) care sunt în general și nașii de cununie.

La căsătorie se remarcă obiceiul pețitului. Zestrea miresei avea un rol important pentru că se întocmeau „foi de zestre”, care se păstrează în arhivele documentare încă din secolele XVII-XVIII. Un alt obicei era ca tinerii căsătoriți să facă daruri rudelor apropiate: mireasa dăruiește mirelui și viitorilor socrii obiecte lucrate de ea. Invitațiile la nuntă erau făcute de flăcăi cu ploști de țuică, iar nunta începea de vineri seara prin împodobitul bradului, iar sâmbăta aveau loc „vedrele”. „Vedrele” era o petrecere cu masă și lăutari la care participau numai flăcăii. Ȋn paralel era o petrecere și la casa miresei. Tot sâmbătă seara mirele se ducea cu bradul la mireasă. Gătitul miresei era făcut de „druște” și de femei înrudite cu aceasta; alaiul nunții era condus de „vornic” care intra în curtea miresei și rostea orația de nuntă. Aceasta conținea motivul căprioarei urmărită de vânători. La casa miresei nuntașilor li se prindeau în piept batiste cu broderii, numite „năframe” și erau cinstiți cu băutură. După cununie, se mergea la masa mirelui unde se aruncau asupra mirilor boabe de grâu și bani, pentru ca tânăra familie să se bucure de prosperitate și bogăție. Masa era pregătită de o femeie pricepută numită „socăciță”, iar în timpul ei se dădeau darurile, după care urma jocul miresei. În dimineața de după nuntă se înfăptuiește ritualul învelirii capului miresei cu o basma.

Obiceiurile funerare conțin vechi elemente de rit magico-religios bazate pe cultul morților. Astfel, există obiceiul îmbrăcării mortului cu cămașa de la nuntă sau al tinerelor necăsătorite în mireasă. La mormântul tinerilor necăsătoriți se aducea un brad în care se puneau diverse obiecte și colaci. Tot ca obicei se poate menționa și privegherea asociată bocetelor specifice. După prohod, mortul este coborât în groapă cu fața spre răsărit ca o continuitate a vieții după moarte. După înmormântare se face pomana reprezentată de praznic, la care sunt nelipsite coliva și colacii împletiți. Pomenirea morților se face la moși.

Obiceiurile legate de sărbătorile de iarnă: colindatul de Crăciun, plugușorul de Anul Nou, sorcova și capra în primele zile ale anului. Ciclul pascal include obiceiul încondeierii ouălor cu elemente stelare, florale și geometrice.

Obiceiurile de vară: clăcile, târgurile săptămânale și cele de sărbători la care se organizau bâlciuri și care aveau un rol economic și socio-cultural.

Obiceiurile legate de păstorit. Păstoritul local – zonal (animalele vărează la munte și iernează acasă) se desfășura în sate fără a depăși teritoriul zonei. Peisajul agro-pastoral al zonei este dat de odăi și stâne. Stânele sunt fie cu o singură încăpere în care se prelucrează și produsele lactate, fie cu trei încăperi denumite local: „fiebătoare”, comarnic și cășărie sau stâna de brânză. Ȋn „fierbătoare” se află vatra liberă cu accesoriile specifice stânelor tradiționale din această parte a Carpaților: zăvodarul pus pe două furci (folosit pentru susținerea cazanului în care se fierbe urda) și cârligul (utilizat pentru ceaunul în care fierbe mămăliga). Ȋn „fierbătoare” continuă să se prepare produsele lactate; comarnicul, situat între „fierbătoare și stâna de brânză, este destinat mulsului oilor. În stâna de brânză se țin burdufurile de brânză. Aici se găsesc instrumentele tradiționale pentru muls și prepararea produselor lactate: găleata, cupa, cenacul, închegătoarea, crinta, zăgârna, cârja de mestecat urda, răvarul (folosit pentru sfărâmatul cașului), păpușarele de caș etc. Creșterea vitelor mari s-a dezvoltat în ultimele decenii, pe baza pajiștilor secundare.

IV. BAZA TEHNICO – MATERIALĂ

4.1 Accesibilitatea la infrastructura majoră de transport

4.1.1 Infrastructura și accesibilitatea rutieră

Accesul spre Munții Siriu se realizează atât pe cale rutieră, prin comunele Siriu și Chiojdu, dar și feroviar.

Spre comuna Chiojdu, accesul se face pe drumul județean DJ 102L care asigură legătura și între județele Buzău și Prahova ( localitatea Starchiojd). Tot acolo se găsește și un pod peste apa ce dă numele locurilor. Din drumul județean DJ 102L, aflat la intrarea în satul Chiojdu, începe drumul județean DJ 103 P care străbate satul, apoi se continuă prin satul Bâsca Chiojdului și se ajunge prin Preseacă în orașul Nehoiu.

Drumul comunal DC 58 porneste din centrul satului Chiojdu, pe lângă școala veche, în prezent grădiniță, asigură legătura spre satul Poenițele. Drumul comunal DC 57 pornește de la confluența pârâului Bâsca Chiojdului cu izvorul Păcurii și face legătura între satul Cătiașu și satul de reședință. Drumul comunal DC 63 asigură legătura cu satul Plescioara. Alte drumuri din comuna Chiojdu sunt DC 210, către zona Răchiți din satul Bâsca Chiojdului și DC 209 leagă DJ 103P cu Vârful Mălâia din Munții Siriului.

Accesul către comuna Siriu, amplasată pe valea Buzăului, în apropierea barajului de la Siriu și lacul de acumulare se realizează pe drumul național DN 10 Buzău – Brașov.

4.1.2 Infrastructura și accesibilitatea feroviară

Pe cale ferată se poate ajunge în zona montană doar până la Nehoiu, de acolo turiștii ar trebui să apeleze la alte mijloace de transport. Se poate ajunge și de la Brașov, tot pe cale ferată: Brașov – Sfântu Gheorghe – Covasna (60 km), dar și pe calea ferată îngustă: Covasna – Comandău. Căile ferate forestiere, care cu ani în urmă reprezentau o rețea extinsă pe aproape toate văile mari, au fost înlocuite treptat cu drumuri pietruite.

Fig. nr. 35: Schița drumurilor forestiere Siriu – Monteoru

Sursa: http://www.itinerar.ro/Muntii/trasee-bz.htm

4.1.3 Trasee turistice

Traseele turistice în Masivul Siriu sunt:

1. Băile Siriu (540 m) – Valea Neagră – Dosu Muntelui – Poarta Vânturilor – obârșia Crasnei -culmea Tătăruțu – vârful Tătaru (1 477 m) – Tabla Buții – Poiana Stânei (930 m)

2. Băile Siriu – Valea Bradului – Colții Bolei – vf. Bocârnea (1 657 m) – Poarta Vânturilor – Lacul Vulturilor – Culmea Bloji – Stearpa (720 m) – Valea Siriului – Gura Siriului

3. Gura Siriului (520 m) – Valea Milea – Lacul Vulturilor – Poarta Vânturilor (1 490 m) – Valea Urlătoarea – Valea Crasna – Crasna

4. Dosu Muntelui (1 410 m) – vf. Bocârnea (1 657 m) – Poarta Vânturilor – vf. Mălâia (1 662 m)-șaua din Bloji (1 470 m)

4.2 Infrastructura turistică

Structurile de cazare constituie o componentă de bază a infrastructurii turistice, alături de cele de alimentație publică. De asemenea, se completează cu structurile de tratament și de agrement, foarte importante pentru desfășurarea activităților turistice prin prisma duratei sejurului. Județul Buzău dispune de o infrastructură turistică variată, inclusiv spatiul montan. Ȋn general, aceasta răspunde cerințelor, dar nu este mereu adaptată posibilităților și caracteristicilor potențialului pe care îl deservește, valorifică.

4.2.1 Structuri de primire turistică cu funcții de cazare

Spaṭiile amenajate pentru cazarea turiștilor se află în câteva localităṭi de la baza masivelor și în unele cabane silvice și de vânătoare. Pe parcursul traseelor există cabane forestiere și stâne unde se poate înnopta. De asemenea, turiștii pot găsi adăpost la localnicii din satele limitrofe munṭilor Siriu. Structurile de primire turistică cu funcții de cazare sunt reprezentate prin pensiuni turistice și cabane. Pensiunile turistice sunt în număr de 16, repartizate astfel: 6 în comuna Chiojdu și 10 în comuna Siriu, la care se adaugă 2 cabane. În momentul de față există facilități pentru cazarea unui număr de aproximativ 200 persoane/zi.

Unitățile de cazare din comuna Chiojdu sunt:

Pensiunea ,,Tata Lice"- dotări: 6 camere cu televizor, încălzire centrală, baie pe hol, acces la bucătărie, mâncare tradițională ecologică; număr total de locuri: 14;

Fig. nr. 36: Pensiunea Tata Lice

Sursa: Arhivă personală

Pensiunea Melania- dotări: 8 camere cu grupuri sanitare; cu posibilități suplimentare de găzduire. mâncare tradițională, ecologică; capacitate de 20 locuri;

Fig. Nr. 37: Pensiunea Melania

Sursa: Arhiva personală

Vila ,,Casa Codescu"- dotări: 4 camere duble, toate cu baie proprie și TV, încălzire centrală, mâncare tradițională ecologică; număr total de locuri: 8

Fig. nr. 38: Pensiunea Casa Codescu

Sursa: Arhivă personală

Pensiunea ,,La Cărămidari"- dotări: 6 camere duble, cu baie proprie și TV, încălzire centrală; număr total de locuri: 18;

Fig. nr. 39: Pensiunea ,,La Cărămidari"

Sursa: http://www.cazarelapensiune.ro/chiojdu/cazare-chiojdu/pensiunea-la-caramidari-3248

Pensiunea ,,La Camaradu"- dotări: 3 camere cu televizor, încălzire centrală, baie pe hol, mâncare tradițională ecologică; număr total de locuri: 8;

Fig. nr. 40: Pensiunea ,,La Camaradu"

Sursa: http://carta.ro/cazare-chiojdu/pensiunea-la-camaradu/galeria-foto/?camaraduchiojdu01.jpg

Ȋn comuna Siriu, baza de cazare este asigurată de următoarele unități:

– Pensiunea 14 scaune – dotări: 15 camere în 2 vile – 34 locuri ; camere cu grup sanitar propriu și camere cu grup sanitar comun, sală de mese și de conferințe; bucătărie dotată cu aragaze, frigidere, vase și grătar la dispoziția turiștilor; încălzire sobe cu lemne; apă curentă rece si caldă; în curte: parcare auto, foișor, coș baschet.

Fig. nr. 41: Pensiunea 14 Scaune

Sursa: Arhivă personală

– Popas Turistic Orizont – dotări: 4 camere la etajul 2/mansardă, la etajul 1 se află restaurant, iar la parter o sală complet echipatăpentru petreceri în familie; facilități cazare: frigider în unitate, TV în living, discotecă, parcare, gradină/curte, acces la bucătărie, spălătorie, terasă, foișor în curte, grătar, sală de mese, livada, loc amenajat de joaca, bar, restaurant; număr total de locuri: 12;

Fig. nr. 42: Pensiunea Popas Turistic Orizont

Sursa: Arhivă personală

– Complex Turistic Izvorul Bucuriei : beneficiind de o suprafață de peste 12 ha fânețe și păduri de fagi și pini seculari străbătute de numeroase izvoare, complexul deține mai multe posibilitati de cazare; clădirile sunt făcute din lemn masiv, inclusiv băile, în 3 variante constructive, după cum urmează:- 2 căsuțe 4-6 locuri, căsuța 8 locuri (toaleta afara în curte), cabana 3 camere cu pat dublu (sala de mese, bucătărie echipată, 1 baie), 7 camere cu pat dublu + canapea, 2 camere cu 2 paturi duble cu baie proprie; număr total de locuri: 55;

Fig. nr. 43: Pensiunea Izvorul Bucuriei

Sursa: Arhivă personală

– Pensiunea Mioara – dotări: 4 camere duble, terasă, curte cu iluminare nocturnă, gratar în curte, bucătărie utilată complet, combina frigorifică, aragaz, TV; număr total de locuri: 8;

Fig. nr. 44: Pensiunea Mioara

Sursa: http://www.turistinfo.ro/siriu/cazare-siriu/pensiunea_mioara/poze-pensiunea_mioara-c40125.html

– Vila Iulia Alexia – dotări: 4 camere duble, terasă, curte, număr total de locuri: 10;

– Pensiunea Elena: oferă posibilitatea ca turiștii să o închirieze în totalitate; pensiunea este structurată astfel: parter – 3 dormitoare, 3 băi, sala de mese cu grup sanitar propriu, bucătăria; mansarda- 4 dormitoare cu grup sanitar propriu;curtea-parcare pavată și luminată pe timpul nopții, foișor, grătar, spațiu verde; facilități cazare: frigider, parcare, curte, foișor în curte, grătar, livadă, loc amenajat de joacă; număr total de locuri: 14;

Fig. nr. 45: Pensiunea Elena

Sursa: Arhivă personală

– Pensiunea Izvorul Aninului – dotări: 12 camere, sală de mese, acces la bucătărie, living , internet, biliard și masă de ping pong; facilități cazare: frigider, masă de ping-pong, TV, internet wireless, internet prin cablu, se acceptă animale, parcare, gradină/curte, teren de sport, biliard, acces la bucătărie, foișor în curte, gratar, living, salăde mese; număr total de locuri: 32;

Fig. nr. 46: Pensiunea Izvorul Aninului

Sursa: Arhivă personală

– Pensiunea Felix: 22 de locuri în 11 camere;

– Cabana Siriu – dotări: 1 apartament cu 3 camere, 1 living, 2 dormitoare,1 bucătărie complet utilată, 1 baie, un apartament format din 2 camere, 2 camere cu baie proprie, TV, o bucătărie comună celor 2 camere dotată cu aragaz, cuptor microunde, cafetieră; 41 locuri;

– Vila Mimi – dispune de două camere duble și un apartament cu două camere dotate cu tv, acces la bucătărie, sală de mese, grătar, cuptor pe lemne și internet; 9 locuri;

– Cabana Hadar: dispune de 12 camere – trei apartamente: living și dormitor, o suită, patru camere deluxe și patru camere standard; facilități: baie, TV în cameră, internet, piscină exterioară, teren de tenis, masă de ping-pong, sală de biliard, piscina, loc de joacă pentru copii, grădini extinse, jocuri pentru societate, o colecție de peste 150 de filme, nenumărate cărți; 30 locuri;

– Pensiunea Dana Maria dispune de 8 locuri în 4 camere;

Fig. nr. 47: Pensiunea Dana Maria

Sursa: http://www.lapensiuni.ro/cazare-muntenia/buzau/Pensiunea-Dana-Maria-0590746/index.html

Tabel nr.3 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare clasificate în anul 2014

Sursa: Autoritatea Națională pentru Turism

Structurile de cazare clasificate au în general un grad scăzut de confort. Astfel, la nivelul celor două comune, în anul 2014, doar 2 unități cu un total de 64 locuri sunt clasificate la 3 stele, și 6 unități, cu un total de 102 locuri sunt clasificate la 3 și 4 flori, în timp ce restul de 8 unități și 150 locuri sunt clasificate la 2 stele, 1 stea sau 2 flori.

4.2.2 Structuri de primire turistică cu funcții de alimentație

Alimentația publică reprezintă una din laturile importante ale serviciilor turistice de bază. Structurile de primire turistică cu funcții de alimentație care deservesc acest areal sunt concentrate în așezările de la poalele masivului: Siriu și Chiojdu. Din cele 92 de unități turistice de alimentație (restaurant clasic, terase, bar de zi, bar de noapte, cafe bar, disco bar, restaurant pensiune etc.) din județul Buzău care au peste 10000 locuri, aici se întâlnesc 2 unități turistice de alimentație, de tipul restaurant clasic care însumează un număr de 164 de locuri. Ambele sunt în comuna Siriu.

Tabel nr.4 Structuri de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică clasificate în anul 2014

Sursa: Autoritatea Națională pentru Turism

Raportul dintre numărul locurilor la mese – 164 și numărul locurilor de cazare clasificate – 408 este de 1 loc la 2,5 locuri de cazare, fapt care ne arată că nu este acoperită cererea pentru acest tip de serviciu turistic și că nu permite o bună satisfacere a nevoilor turiștilor. Defalcat, pe cele două comune, se constată că la Chiojdu lipsesc unitățile de acest profil. Este știut că restaurantele cu specific local, cu profil pescăresc sau vânâtoresc ar constitui o atracție turistică. Se pot înființa unități de alimentație publică de mici dimensiuni amplasate într-un cadru pitoresc, cu ambianță naturală deosebită în care să predomine specificul local, iar serviciile și agrementul să constituie elemente complementare.

4.2.3 Structuri de primire turistică de agrement și de cură

Referitor la posibilitățile de agrement, în general Munții Siriu dispun de mijloace și forme de agrement, chiar dacă reduse, specifice zonelor montane, precum: alpinism, drumetie, mountain bike, echitație, locuri de campare, plimbări cu barca pe lacul Siriu, rafting.

Fig. nr. 48: Agrement în zona Lacului Siriu

Sursa: Arhivă personală

Fig. nr. 49: Locuri de campare în zona Lacului Siriu

Sursa: Arhivă personală

Fig. nr. 50: Agrement în zona Lacului Siriu

Sursa: Arhivă personală

4.3 Informarea și promovarea turistică

Ȋn arealul montan, dar nici în localitățile de lângă munte nu există nici măcar un centru de informare sau de vizitare. Singurele informații se pot obține de la un centru virtual de informare turistică pentru județul Buzău (www.citbuzau.ro) dezvoltat de către Consiliul Județean Buzău, în incinta clădirii Muzeului Județean. Se dorește înființarea unui centru de informare privind aria protejată Siriu în localitatea Chiojdu. Siriul nu este promovat la târgurile internaționale specifice și nici serbarea câmpenească “Cât e Siriul de mare!“, ce are loc în prima duminică de după Sf. Maria nu a fost folosită până în prezent pentru promovarea Siriului. Doar proprietarii pensiunilor încearcă o promovare prin broșuri și pliante clasice sau participări la diverse târguri și expoziții.

Acțiunile de promovare a turismului vizează: valorificarea superioară, prin amenajarea și reamenajarea unor trasee turistice intens frecventate de turiști și amplasarea unor baze materiale adecvate: cabane montane și integrarea acestora în circuitele turistice; stimularea noilor tendințe din turismul rural, a căror dezvoltare să fie armonios integrată planurilor de dezvoltare locală și zonală, cu respectarea exigențelor privind calitatea serviciilor și a normelor ecologice; protecția mediului și combaterea factorilor de poluare pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a zonei; conservarea și protecția resurselor naturale și a valorilor etnografice și folclorice specifice zonei; un management eficient al imaginii zonei, pentru atragerea turiștilor

V. CIRCULAȚIA TURISTICĂ

Tipologia turiștilor și fluxurile turistice

Până în prezent, din cauza lipsei unei structuri unitare de administrare a zonei nu există date statistice oficiale privind număul exact de turiști. De obicei, turiștii sunt familii care vin mai ales vara, la sfârșit de săptămână sub 100/zi, turiști care iubesc muntele sub 100/zi, cercetători, elevi, studenți în număr foarte mic pentru că zona este puțin studiată și nici nu se află în atenția institutelor de cercetare sau a universităților.

Tabel nr. 5 Cote estimative de creștere a numărului de turiști

o dată cu declarea Siriului sit Natura 2000

Sursa: Sursa: http://www.cjbuzau.ro/DDR/Siriu/strategievizitare_Siriu_2011_final.pdf

Tipuri de turism

Turismul este o direcție majoră de dezvoltare a zonei Munților Siriu. Menționez următoarele direcții de dezvoltare:

Turismul extrem sau de aventură: turiștii în căutare de aventură sunt interesați de experiențele provocatoare și stimulante pe care le oferă masivul: alpinism, drumeții, mountain bike, echitație, motocross, locuri de campare și plimbări. Sunt interesați și de natura aparent sălbatică, nealterată a locului deoarece le conferă sentimentul de explorare și de stimulare pe care-l caută și le dă senzația de libertate, de izolare oferindu-le șansa de a experimenta activități independente care să pună la încercare aptitudinile. Pentru acest segment de piață este de preferat a nu se oferta pachete turistice care să includă zona protejată, cunoscut fiind faptul că nu au u respect deosebit pentru natură și valorile tradiționale.

Turismul științific, incluzând componenta educativă și didactică, ca urmare a existenței unei rezervații recunoscute. Siriul este un laborator inestimabil pentru cercetarea diferitelor habitate, inclusiv flora și marile carnivore, aria protejată oferind oportunități continue de cercetare. Activitățile de cercetare se pot efectua în orice zonă din interiorul, și chiar din vecinătatea acesteia.

Turismul educațional. „Vacanțele educaționale” lungi ar putea fi valoroase atât pentru cunoașterea resurselor naturale, cât și a celor culturale pentru că Munții Siriului furnizează o gama largă de posibilități de învățare. Astfel, oportunitatea de a experimenta și de a învăța într-un cadru neatins, sălbatic și protejat va fi un element extrem de atrăgător pentru acest segment de piaț, care se constituie și într-o categorie de turiști ce știu să protejeze mediul

Turismul montan: oferă turiștilor posibilități de agrement, drumeții montane, sporturi de iarnă.

Turismul în familie. Familiile sunt atrase de activități adecvate și de facilitățile de cazare variate: locuri de campare, pensiuni, hoteluri ieftine, etc. Ȋnsă, concurența cu alte destinații naturale este acerbă, iar pentru a atrage turiștii, această destinație montană trebuie să ofere ceva unic, nemaiîntâlnit, dar și produse tradiționale specifice și renumite: produsele tradiționale ecologice, elementele de arhitectură etc.

Ecoturismul. Locurile de cazare din Chiojdu și Siriu sunt folosite de iubitorii de natură ca puncte de plecare în drumeții de o zi pentru a descoperi peisajul montan, elementele unice de floră și de faună. Iubitorii de natură respectă factorii de mediu, preferă să viziteze medii naturale și culturale intacte și sunt interesați de confort, dar sunt pregătiți să accepte micile inconveniențe pentru a sprijini protejarea factorilor de mediu. Un astfel de inconvenient, de exemplu, este infrastuctura rutieră inadecvată din Chiojdu care limitează și numărul de turiști. Ecoturiștii sunt susținători ai respectării principiilor turismului durabil.

Turismul cultural, polarizat de arealele de civilizație și cultură rurală originală.

Turismul rural, cu concentrare asupra dezvoltării agro-turismului; în prezent, turismul rural este haotic, chiar dacă este încurajat atât de cerere, cât și de inițiativele legislative și private de după 1990.

Turismul de tranzit, fiind o zona de legătură între Transilvania și Muntenia.

VI. ANALIZA SWOT A POTENȚIALULUI TURISTIC AL MUNȚILOR SIRIU

VII. INTEGRAREA ELEMENTELOR DE GEOGRAFIE A TURISMULUI ȊN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

7.1 UTILIZAREA TURISMULUI CA MODALITATE DIDACTICĂ DE ABORDARE A CONȚINUTURILOR ȊNVĂȚĂRII

Procesul de predare – învățare se desfășoară în baza unor finalități, acest proces fiind pus în practică prin intermediul unui sistem de metode și procedee, care apelează la o serie de mijloace tehnice de realizare. Rezultatele sunt verificate și evaluate prin strategii specifice.

Ȋn contextul realității educaționale din momentul de față, stimularea elevilor noștri este mult mai dificilă de realizat. Ȋn aceste condiții, se impune utilizarea unei game cât mai ample de metode de predare care să le valorifice potențialul. Ȋncă sunt utilizate metodele tradiționale pentru că și-au dovedit eficiența sau pentru că sunt ușor de utilizat sau au devenit „rutină”. Școala modernă de azi oferă însă o nouă abordare. Astfel, se utilizează la nivel global, expresiile de „școală nouă” sau „școală activă”, ele fiind mult mai sugestive decât descriptive , evocând și princiipiile didactice, nu doar tehnici educative. Inclusiv conținuturile „noilor educații” sunt adaptate cerințelor și problemelor lumii contemporane. Ele se constituie în „alternative educaționale” și permit coexistența sistemului tradițional de învățământ cu tehnicile și metodele educaționale noi. Dacă analizăm conținuturile „noilor educații”, observăm că se acordă o mare importanță și educației pentru timpul liber. Activitățile din timpul liber își aduc contribuția la relaxarea elevilor prin refacerea forțelor fizice și spirituale, dar ajută și la îmbogățirea cunoștințelor de cultură generală sau organizarea de excursii, expediții, drumeții etc. Din nevoia de a petrece cât mai plăcut și într-un alt cadru decât cel de zi de zi s-a dezvoltat și fenomenul de turism. Ȋntr-adevăr, primele forme de turism care s-au practicat, sunt legate tot de activitatea didactică: tinerii din familiile engleze aristrocrate își finalizau studiile cu o călătorie pe continentul european.

Simion Mehedinți (1966) afirma că „metodica predării geografiei este firul certitudunii practice, adică mijlocul de a alege cel mai nimerit șir de fapte și de idei pentru a transmite minții, încă minore a copiilor și a tinerilor, partea esențială din adevărurile de care e vorba”. Prin această afirmație S. Mehedinți stabilește legătura între didactică și geografie, și implicit de turism , ca disciplină. Turismul îmbracă de cele mai multe ori forma excursiei școlare deoarece este o cala optimă prin care profesorul îi poate face pe elevi să înțeleagă anumite procese sau fenomene geografice. Importanța turismului a crescut o dată cu dezvoltarea societății, acesta căpătând valențe economice și instructiv-educative, deoarece dispune de activitate practică, de posibilitatea de a dezvălui omului de azi, universul cunoașterii într-un mod dinamic. Utilizarea turismului ca modalitate de abordare didactică are în vedere desfășurarea de activități cu caracter educativ, activ, mobilizator și atractiv. Turismul are un rol important în educarea elevului în spiritul protecției mediului înconjurător și poate deveni o activitate interdisciplinară dacă valorifică o tematică stabilită anterior. Turismul constituie o modalitate de evadare din spațiul școlii, dar și o modalitate de interacțiune între colegi sau o oportunitate pentru profesor de a-i observa, de a interacționa cu ei, de a-i cunoaște și din altă perspectivă.

Turismul este un instrument de cunoaștere, de instruire și educație. Adresându-se moștenirii cultural-istorice a fiecărui popor, turismul contribuie la dinamica valorilor și culturii unui popor. Turismul contribuie la transpunerea informațiilor pe înțelesul tuturor, trezind și stimulând admirația și interesul față de știință și de perspectivele pe care aceasta le deschide omenirii. Valorificarea potențialului turistic generează în societatea actuală o trecere de la concepte la practică. Turismul este pereceput ca o disciplină tot mai aplicată. Parte a economiei unui stat, turismul are și funcție educativă: implicarea unor instituții organizatoare de turism în procesul educațional au permis dezvoltarea caracterului educativ al turismului. Scoțându-l pe elev din sala de clasă și punându-l în contact cu lumea reală și explicându-i importanța conținuturilor care îi sunt predate la școală, acesta nu se va mai întreba la ce îi sunt de folos geografia sau biologia. Organizarea excursiilor școlare reprezintă un mod prin care toți elevii clasei pot beneficia de un tip aparte de cunoștințe care sunt mult mai ușor de reținut și reproduse ulterior cu un grad mare de fidelitate. Cunoștințele dobândesc relevanță didactică dacă se acordă credibilitatea validității unor astfel de acțiuni cu rol instructiv-educativ. Sunt însă multe cadre didactice care consideră că activitățile didactice desfășurate în sala de clasă au eficiență mai mare, iar ieșirea în natură impune anumite responsabilități, dar și riscuri. Când se iau măsuri de precauție și când se utilizează metode didactice diferite, finalitățile acestora sunt percepute ca modalități de distracție și recompensare a elevului pentru efortul depus și pentru rezultatele obținute și nu ca pe o îmbogățire culturală.

Turismul didactic reprezintă o modalitate de asumare pragmatică a unui conținut educațional deoarece pe parcursul desfășurării lor , se pot acumula sau aprofunda cunoștințe din mai multe domenii de activitate, construindu-se și cadrul potrivit pentru schimbul de idei, păreri, impresii între participanți.

Modalități de aplicare a turismului în activitatea didactică

Școala trebuie să asigure și să sprijine dezvoltarea elevilor, în general, și în special cea mentală și fizică, dar studiul fără aplicabilitate trebuie redus. Accentul șolii ar trebui să se focalizeze și pe acțiuni extrașcolare bine gândite și concretizabile într-o dimensiune a pragmatismului socio-educațional.

Un prim mijloc relevant de realizare a unui astfel de demers îl reprezintă în opinia mea propunerea unor opționale care valorifică potențialul turistic din orizontul local.

O persoană care are competența de a analiza turismul într-o unitate teritorială activează și integrează, în general, cunoștințele menționate în tabelul următor:

Competența de a analiza turismul într-o unitate teritorială

(după Dulamă Maria-Eliza, 2010)

Propun în continuare un astfel de demers cu caracter teoretic într-o primă fază. Este vorba despre opționalul cu denumirea „Potenițal turistic al județului Buzău ”, pe care l-am parcurs împreună cu elevii mei, de la clasa a IX a G în anul școlar 2014-2015.

POTENȚIAL TURISTIC AL JUDEȚULUI BUZÃU

CURRICULUM OPȚIONAL LA DECIZIA ȘCOLII

Tipul: monodisciplinar

Clasa: a IX a G – științe sociale

Număr de ore: 1oră / săptămână

Argument

Opționalul propune o tematică deosebit de atractivă și de larg interes în prezent. Activitățile de învățare sunt concepute astfel încât să permită activitatea nemijlocită a elevului, acesta fiind pus în situația de a localiza, a identifica, a explica, a asocia, a selecta, a compara elemente și fenomene turistice. Activitățile de învățare se vor organiza o parte în sala de clasă, o parte în teren: colectare de date, imagini, investigații, dar și în sala de bibliotecă, pentru documentare. Activitățile de învățare vor fi adaptate la condițiile particulare ale clasei și ale individualității elevilor. Cursul are o finalitate concretă, urmând a se elabora un ghid turistic local al județului. Se urmărește accentuarea rolului pozitiv pe care îl are turismul asupra dezvoltării economice a județului nostru. Cursul insistă și asupra aspectelor de protecția mediului înconjurător și a educației ecologice. Programa va oferi posibilități multiple de evaluare formativă, diagnostică, sumativă, creativă. Opționalul de față stimulează interesul pentru geografia orizontului local, deprinderea de a utiliza informația din sursele mass-media, inițierea în realizarea de proiecte și broșuri pe teme de turism local, educația pentru calitate.

Competențe generale

1. Preceperea și reprezentarea spațiului geografic local și situarea lor corectă în spațiu și timp;

2. Observarea și descrierea elementelor din mediul geografic local; sesizarea relațiilor dintre elementele componente ale mediului;

3. Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale;

4. Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător;

5. Perceperea integrală a elementelor și a fenomenelor din mediul geografic local;

6. Formarea unui comportament constructiv pentru cunoașterea și protecția mediului;

Valori și atitudini

Competențele generale și specifice care se formează în urma parcurgerii acestui curs, prin procesul educațional centrat pe geografie, au la bază și promovează următoarele valori și atitudini:

– Atitudinea pozitivă față de educație, natură, cunoaștere, societate;

– Curiozitate pentru explorarea naturii, a forțelor care pot periclita viața, din imediata vecinătate;

– Respectul pentru diversitatea naturală și umană cât și pentru trecutul și prezentul orașului natal;

– Conservarea și ocrotirea mediului de viață din orizontul local;

COMPETENȚE GENERALE, COMPETENȚE SPECIFICE ȘI ACTIVITÃȚI DE ȊNVÃȚARE

CONȚINUTURI TEMATICE

1. Conceptul de turism

2. Cadrul natural al județului Buzău

3. Potențialul turistic al județului

– Potențialul turistic natural

– Potențialul turistic antropic

4. Studii de caz: potențialul turistic al orașelor Buzău și Râmnicu Sărat

5. Tipuri și forme de turism

6. Baza turistică materială

– Baza materială

– Baza de agrement

– Căile de comunicație

7. Protecția și conservarea resurselor turistice

– Poluarea mediului înconjurător prin activități turistice

– Măsuri de protecție a mediului înconjurător

Planificare anuală

EVALUARE

– portofolii;

– ghid turistic al localității natale;

– proiecte individuale sau de grup;

BIBLIOGRAFIE

Mîncu, M. , Geografia județului Buzău – Manual pentru disciplinele opționale, Editura CCD “I. Gh. Dumitrașcu”, Buzău, 2005

Posea, Gr., Ielenicz, M. “Munții Buzăului”, Ed. Sport-Turism, București, 1977

Băciucu, L., Georgian V., Pițu, „Buzău – ghid turistic al județului”, Ed. Sport-Turism, București, 1978

Clasa: a IX a G

Unitatea de învățare: Potențialul turistic natural

An școlar: 2014 – 2015

Perioada: 13 X – 19 XII

Nr. de ore: 1h

PROIECTAREA UNITĂȚII DE ȊNVĂȚARE

POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

PROIECT DE LECȚIE

Obiectul: Potențial turistic al județului Buzău

Clasa: a IX a G

Data: 24.10.2014

Subiectul lecției: Potențialul turistic al Munților Siriu

Tipul de lecție: mixtă (predare-învățare-evaluare)

Competențe generale

1. Preceperea și reprezentarea spațiului geografic local și situarea lor corectă în spațiu și timp;

2. Observarea și descrierea elementelor din mediul geografic local; sesizarea relațiilor dintre elementele componente ale mediului;

3. Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale;

4. Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător;

5. Perceperea integrală a elementelor și a fenomenelor din mediul geografic local;

6. Formarea unui comportament constructiv pentru cunoașterea și protecția mediului;

Competențe specifice

1.3. Localizarea corectă a elementelor de geografie a turismului în orizontul local

1.5. Reprezentarea în plan a elementor de mediului înconjurător

2.2. Selectarea de fenomene și obiective turistice reprezentative pentru județul Buzău

3.4. Sesizarea și aplicarea unor legături vizibile între realitățile lumii înconjurătoare;

5.2 Elaborarea unui ghid turistic al localității natale;

6.1 Adoptarea unei atitudine civice de ocrotire față de mediul înconjurător și propunerea de măsuri de ameliorare.

Competențe derivate

C1 – să localizeze cu ajutorul hărții fizice a județului Buzău poziția geografică a Munților Siriu în regiune și în raport cu vecinii;

C2 – să analizeze relieful, clima, vegetația, fauna, amenajările turistice din Munții Siriu;

C3 – să clasifice, după criteriile date, obiectivele turistice din Munții Siriu

C4 – să propună coordonate ale dezvoltării turistice durabile în zona Munților Siriu;

C5 – să elaboreze un text care cuprinde rezultatul asupra potențialului turistic al Munților Siriu;

C6 – să identifice beneficiile sau riscurile dezvoltării turismul în spațiul montan prezentat;

Strategia didactică: inductivă, dirijată, cognitivă;

Organizarea activității: frontală, pe grupe, independent individuală;

Metode didactice: expunerea, lucrul pe grupe și pe fișe individuale, conversația euristică, problematizarea, comparația, lucrul cu harta, jocul geografic;

Materiale didactice: harta fizică a județului Buzău, fotografii, fișe de lucru, Strategia de dezvoltare a turismului în județul Buzău 2010 – 2015 a Consiliului Județean

Materiale bibliografice:

Ilinca N., Măndruț O., Elemente de Didactică aplicată a geografiei, Editura CD Press, București, 2006

Strategia de dezvoltare a turismului în județul Buzău 2010 – 2015 a Consiliului Județean

Strategia de vizitare a Sitului Siriu

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

7.2 UTILIZAREA FOTOGRAFIILOR ȊN ACTIVITATEA DE PREDARE – ȊNVĂȚARE

Imaginile sunt frecvent folosite în activitatea didactică pentru observarea unor componente ale mediului, pentru ilustrarea sau pentru explicarea unor fenomene sau procese. Imaginea este o reproducere a unui aspect din realitate cu ajutorul unui sistem optic, o reprezentare plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru, a unei scene din viață, a unui tablou din natură, obținută prin desen, pictură, sculptură.

Fotografia este o imagine pozitivă a unui aspect din realitate obținută prin fotografiere și fixată pe hârtie fotosensibilă prin reproducerea acesteia de pe o peliculă fotografică. Pentru ca elevii să își formeze competența de a analiza turismul dintr-o unitate teritorială pot fi implicați în diverse situații de învățare care se pot realiza cu ajutorul fotografiilor. Iată câteva exemple:

Activitatea de învățare numărul 1

Tema: Poluarea mediului înconjurător prin activități turistice

Competența generală: 6. Formarea unui comportament constructiv pentru cunoașterea și protecția mediului;

Competența specifică: 6.1 Adoptarea unei atitudine civice de ocrotire față de mediul înconjurător și propunerea de măsuri de ameliorare.

Competența derivată: elevii vor fi capabili să specifice consecințele propriilor acțiuni asupra mediului din Munții Siriu;

Organizarea activității: individuală, lucrul pe grupe

Metode didactice: tehnica cadranelor, învățarea prin cooperare

Sarcină de lucru: Observați fotografia. Lucrați în grupe de patru elevi. Fiecare grupă va rezolva câte o sarcină din fiecare cadran.

Activitatea de învățare numărul 2

Tema: Potențialul turistic natural

Competența generală: 3. Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei cu aplicabilitate în planul geografiei locale.

Competența specifică: 3.1 Folosirea elementor de limbaj specific științelor geografice în expuneri, citirea și interpretarea hărților

Competența derivată: elevii vor fi capabili:

– să identifice și să analizeze componentele învelișului geografic;

– să scrie textul descrierii științifice sau cel al descrierii literare;

Organizarea activității: individuală, lucrul în grupe, frontală;

Metode didactice: exercițiul, observația, descrierea literară, descrierea științifică

Resurse materiale: fotografii din zona Munților Siriu

Expunere: Munții Siriu pot concura oricând cu alte zone montane, mult mai mediatizate, cunoscute și importante ca valoare turistică din România. Obiectivele turistice oferite de cadrul natural sunt numeroase. Ne întrebăm atunci de ce potențialul turistic al acestor munți nu este valorificat la adevărat lui valoare. Lucrați la o revistă specializată în probleme de mediu. Veți scrie un text descriptiv cu caracter științific, în care prezentați o parte din suprafața terestră în mod exact, concis, halogeic (prezentare comparativă a obiectelor și fenomenelor), holocronic (prezentare cronologică), analitic, sintetic, conform cu realitatea, folosind limbajul științific.

Sarcină de lucru: Lucrați în grupe de patru elevi timp de 25 de minute. Analizați fotografiile și „Strategia de vizitare a sitului Siriu” elaborată de Consiliul Județean Buzău; extrageți informațiile esențiale din textul dat. Scrieți un text în care să descrieți științific potențialul turistic natural al Munților Siriu. Descrieți concis condițiile de mediu: localizare, relief, climă, vegetație, faună.

Expunere: Sunteți scriitor și doriți să plasați personajele într-un peisaj montan. Veți scrie un text descriptiv cu caracter literar, în care să prezentați o parte din suprafața terestră. Acest text are scopul de a impresiona, nu de a informa, este un text subiectiv în care intervine interpretarea autorului. Se utilizează limbajul literar cu figuri de stil, se subliniază detalii nesemnificative și semnificative.

Sarcina de lucru: Lucrați individual timp de 15 minute. Analizați fotografia. Scrieți un text î care descrieți literar peisajul din Munții Siriu.

Activitatea de învățare numărul 3

Tema activității de învățare: Modalități de promovare turistică

Competența generală: 5. Perceperea integrală a elementelor și a fenomenelor din mediul geografic local;

Competența specifică: Elaborarea unui ghid turistic al localității natale

Competența derivată: elevii vor fi capabili să identifice modalități de promovare turistică a Munților Siriu; ghiduri turistice, pliante, postere, spoturi audio-video ;

Forme de organizare a activități: lucrul pe grupe

Resurse materiale: fotografii, modelul de promovare turistică realizat de Cristina Pop.

Metode didactice: conversația euristică

Sarcina de lucru: Lucrați în grupuri. Analizați modelul de promovare turistică realizat de Cristina Pop. Identificați activități specifice de pregătire a promovării turistice.

Fig. 51 Model de promovare turistică (după Cristina Pop)

Evaluare

– Ce activități specifice de pregătire a promovării turistice ați identificat?

– Activitățile specifice de pregătire a promovării sunt: realizarea de produse de promovare și informare turistică; achiziționarea și distribuția materialelor de promovare și informare turistică; tipărirea de broșuri, pliante, afișe, bannere, panouri de promovare și informare turistică; realizarea filmelor de promovare a ofertei turistice; realizarea spoturilor audio-video, a CD-urilor, a DVD-urilor de promovare a ofertei turistice; realizarea diapozitivelor, a posterelor, a fotografiilor pentru promovarea ofertei turistice, realizarea obiectelor specifice prin care se face reclamă: căni, pahare, șervețele, clopoței etc; realizarea web-site-urilor de promovare a ofertei turistice.

Sarcina de lucru: Formați grupuri de câte patru. Identificați activități de promovare turistică a Munților Siriu.

Evaluare:

– Ce activități de promovare turistică a Munților Siriu ați identificat în fotografii?

– Așa cum arată fotografiile singurele informații despre promovarea turistică a Munților Siriu se pot obține de la câteva panouri din zonă. Se dorește înființarea unui centru de informare privind aria protejată Siriu în localitatea Chiojdu. Siriul nu este promovat la târgurile internaționale specifice și nici serbarea câmpenească “Cât e Siriul de mare!“ nu a fost folosită până în prezent pentru promovarea Siriului. Doar proprietarii pensiunilor încearcă o promovare prin broșuri și pliante clasice sau participări la diverse târguri și expoziții.

Sarcina de lucru: Formați grupuri de câte patru. Identificați modalitățile prin care ați putea realiza promovarea turistică a Munților Siriu.

Evaluare:

– Am identificat mai multe modalități de realizare a promovării turistice a Munților Siriu: prin anunțuri publicitare, prin radio, prin posturile de TV locale, regionale sau naționale, prin afișe publicitare care sunt expuse pe panouri de dimensiuni foarte mari și sunt amplasate în zone foarte aglomerate; prin pliante, ghiduri, agende, reviste de informare turistică, care atrag atenția prin calitate, acuratețea fotografiilor, grafica deosebită, selecția imaginilor etc. și determină turistul să le citească.

Activitatea de învățare numărul 4

Tema: Arta populară și manifestările etnofolclorice

Competența generală: 2. Observarea și descrierea elementelor din mediul geografic local; sesizarea relațiilor dintre elementele componente ale mediului.

Competența specifică: 2.2 Selectarea de fenomene și obiective turistice reprezentative pentru județul Buzău;

Competența derivată: să identifice elementele etnofolclorice necesare dezvoltării turismului Munților Siriu;

Forme de organizare a activități: frontală, lucrul individual, lucrul pe grupe;

Resurse materiale: fotografii cu casele, portul popular și obiceiurile din zona montană;

Metode didactice: metoda cubului, studiul individual, învățarea prin cooperare;

Expunere: Tendința oamenilor de a pleca din marile orașe și de a-și petrece week-end-ul sau concediile în sate favorizează turismul rural și eco-turismul.

Sarcina de lucru: Folosiți tehnica cubului în studierea potențialului etnofolcloric al zonei. 1) Rezolvați sarcinile de lucru de pe cele șase fețe ale cubului, specificate în tabel.

Analizarea rezultatelor: Elevii expun rezolvările la sarcinile de lucru.

– Cum ați descris casele specifice arealului montan? (…..am identificat mai multe tipuri de case: case cu o singură încăpere, foarte vechi, dar pe cale de dispariție, case cu o încăpere și tindă, case cu două încăperi și tindă pe mijloc, case înalte cu foișor; în zona de contact deal – munte, casele specifice sunt cele cu pivniță, cu construcții anexe în continuarea lor, așezate la drum).

– Când ați analizat organizarea interiorului acestor case, ce ați scris? (……organizarea interiorului locuințelor se individualizează prin folosirea scoarțelor și covoarelor din lână, a ștergarelor din bumbac, împodobite cu ample compoziții decorative, alese sau brodate, prin piesele de port popular și prin prezența a numeroase obiecte specifice vieții pastorale, vase necesare prelucrării laptelui: șiștar, găleata pentru muls, două buciume legate în coajă de cireș, crinta pentru stors cașul).

– Ce contraste ați observat între portul popular din zona montană și cel din zona subcarpatică? (….costumul popular este un ansamblu vestimentar simplu, cu piese de îmbrăcăminte și podoabe distincte, de mare valoare artistică, tipic carpatice, de origine dacică, pe când țesăturile și cusăturile populare folosesc reprezentări stilizate, ca de exemplu a omului cu ajutorul figurilor geometrice, reprezentări din natură: păsări, cai, flori, tipic subcarpatice).

– Ce elemente de legătură ați identificat între arta prelucrării lemnului și a pieilor cu obiceiul păstoritulului? (…..acestea reflectă de fapt ocupațiile oamenilor locului: creșterea animalelor și prelucrarea lemnului).

– Ce obicei ați ales pentru a face cunoscută în țară această zonă? (….păstoritul).

– Ce argumente aveți pentru a atrage turiști cu ajutorul păstoritului? (…odată cu „băgatul oilor pe brânză și plecarea la munte” are loc stabilirea stânei în munte; acestea din urmă sunt indispensabile lansării turismului rural autentic).

Activitatea de învățare numărul 5

Tema: Structura și capacitatea bazei de cazare

Competența generala: 4. Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător.

Competența specifică: 4.1. Identificarea consecințelor dezvoltării turismului (aspecte economice și impactul asupra mediului înconjurător)

Competențe derivate: Pe parcursul secvenței de învățare, elevii vor fi capabili:

– să analizeze capacitatea de cazare în arealul montan pe baza datelor din tabel;

– să scrie un text despre capacitatea de cazare pe baza datelor din tabel;

– să joace un rol în afaceri turistice;

Organizarea activității: lucrul pe grupe

Metode didactice: conversația euristică, explicația, studiul individual

Resurse materiale: fotografii cu pensiuni turistica din zonă;

Expunere: Analizați fotografiile: unele arealuri cu potențial turistic deosebit sunt insuficient valorificate, motiv pentru care necesită sprijin și investiții. Ȋn Munții Siriu există restricții specifice regimului de rezervație naturală care nu permit dezvoltarea unor baze de cazare gigant.

Sarcina de lucru: Analizați capacitatea de cazare pe baza datelor din tabel și din textul din anexă. Scrieți un text în care prezentați capacitatea de cazare pe baza datelor din tabel.

Tabel nr. 6 Capacitatea de cazare turistică în Munții Siriu în anul 2014

Sursa: Autoritatea Națională pentru Turism

Tabel nr. 7 Capacitatea de cazare turistică în Munții Siriu, după gradul de confort în anul 2014

Sursa: Autoritatea Națională pentru Turism

Sarcina de lucru: Formați grupuri de câte patru elevi. Grupul 1: Turiștii. Grupul 2. Personalul Hotelului…… din localitatea……. (portarul, recepționera, camerista, directorul hotelului). Grupul 3. Personalul restaurantului…….. din localitatea…….(portarul, chelnerul, șeful de sală, bucătarul). Grupul 4. Personalul barului de noapte…… din localitatea….(ghid, vânzătoarea de suveniruri, vânzătoarea de bilete, directorul muzeului). Grupul de turiști va trece pe rând pe la celelalte grupuri și va solicita anumite servicii. Fiecare grup se va strădui să ofere turiștilor servicii de cea mai bună calitate. Ȋn runda a doua se poate cere ca grupurile să ofere aceluiași grup de turiști sau altui grup servicii de calitate slabă și să îi șicaneze.

Activitatea de învățare numărul 6

Tema: analiza SWOT a potențialului turistic în Munții Siriu;

Competența generala: 4. Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător.

Competența specifică: 4.1. Identificarea consecințelor dezvoltării turismului (aspecte economice și impactul asupra mediului înconjurător)

Competențe derivate: Pe parcursul secvenței de învățare, elevii vor fi capabili:

– să realizeze o analiză swot a potențialului turistic în Munții Siriu;

Organizarea activității: lucrul pe grupe

Metode didactice: conversația euristică, explicația, studiul individual

Resurse materiale: fotografii;

Sarcina de lucru: Realizați o analiză swot a potențialului turistic din Munții Siriu. Identificați numai aspectele care pot fi corelate cu domeniul vizat. Completați tabelul de mai jos.

Evaluare

– Care sunt punctele tari ale turismului din Munții Siriu? (……biodiversitatea ridicată, existența în zonă a unui sit Natura 2000, trasee turistice deja existente și omologate, practici agricole tradiționale, tradiții arhitecturale aparte, elemente de cultură pastoral,; serbarea folclorică „Cât e Siriul de mare!”)

– De ce considerați că argumentele prezentate mai sus sunt puncte tari? (……….pentru că existența lor ar atrage un număr mare de turiști).

– Cum pot fi valorificate punctele tari? (………..prin promovarea lor la diverse târguri și expoziții de profil).

– Care sunt punctele slabe ale turismului din Munții Siriu? (………lipsa materialelor și mijloacelor de informare, dezvoltarea insuficientă a infrastructurii și serviciilor turistice, infrastructura de transport inadecvată).

– De ce considerați că lipsa materialelor și mijloacelor de informare este un punct slab? (…… pentru că astfel zona nu este cunoscută de turiști: turiștii nu au cunoștințe despre obiectivele turistice, nu cunosc accesul către obiective sau amenajări turistice)

– Cum pot fi îndreptate punctele slabe? (……..prin înființarea unui centru de informare turistică, prin construirea de noi unități de cazare și de agrement).

– Care sunt oportunitățile ce pot veni din afara Munților Siriu? (…….cererea în creștere pe piața națională pentru produsele tradiționale și ecologice, posibilitatea de a crea produse turistice diverse, potențial pentru producerea de produse naturale, nivel scăzut al numărului de afaceri demarate).

– De ce considerați că cererea în creștere pe piața națională pentru produsele tradiționale și ecologice este o oportunitate pentru turismul din Munții Siriu? (………deoarece este un areal sălbatic, neatins de om, iar produsele obținute sunt toate naturale).

– Cum pot fi valorificate oportunitățile? (…………………prin susțnerea industriei locale).

– Care sunt pericolele ce pot veni din afara Munților Siriu? (………folosirea ilegală a resurselor naturale: lemn, vânat, pescuit; practicarea unor prețuri prea mari la produsele și la serviciile oferite, construcții noi care nu țin cont de arhitectura tradițională și de aspectul montan al zonei; nerespectarea traseelor marcate, prezența nesemnificativă a României pe piața turismului și planificare slabă la nivel național pentru un turism durabil

– De ce considerați că argumentele aduse mai sus sunt pericole? ( ….pentru că s-ar distruge elementul esențial al turismului: sălbăticia naturii).

– Cum pot fi evitate pericolele? ( …. prin dezvoltarea unui turism durabil).

Sarcina de lucru: Formați grupuri de patru. Fiecare grup va formula argumente pro sau contra pentru a susține poziția față de moțiunea „Dezvoltarea turismului ar trebui să fie prioritate î n arealul Munții Siriu?

Rezolvare

Activitatea de învățare numărul 7

Tema: Potențialul turistic antropic

Competența generală: 4. Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător.

Competența specifică: 4.1. Identificarea consecințelor dezvoltării turismului (aspecte economice și impactul asupra mediului înconjurător)

Competențe derivate:

– să analizeze „Monumentul și Cimitirul Eroilor de la Siriu”;

– să argumenteze de ce acest monument este unul cu importanță istorică;

Organizarea activității: frontală

Metode didactice: conversația euristică, explicația

Sarcina de lucru: Observați „Monumentul și Cimitirul Eroilor de la Siriu”. Răspundeți la întrebările din ghidul de studiu.

– Când credeți că a fost construit „Monumentul și Cimitirul Eroilor de la Siriu”? (……a fost ridicat între 1936 – 1938).

– De ce a fost construit acest monument? (…în cinstea eroilor români ai Regimentului 3 Vânători, care au murit în luptă, în anul 1916 pe Dealul Șoimu Siriului, pentru a opri înaintarea armatei germane).

– Unde este amplasat acest monument? (…..a fost amplasat inițial pe raza comunei Siriu, pe prima terasă din partea stângă a pârâului Siriu)

– De ce a fost schimbat amplasamentul inițial al monumentului? (…..a început construcția barajului hidroenergetic de la Siriu, în anul 1975).

– Cine a realizat statuia „Ostașului Erou”? (…..statuia ar fi opera celebrului sculptor Frederick Stork și ar fi fost turnată la Uzinele de armament de la Cugir, în anul 1922).

– Câți eroi odihnesc în „Cimitirul Eroilor de la Siriu”? (…..aici odihnesc 9.653 eroi, din care 1786 sunt necunoscuți. Din aceștia, 753 sunt germani, 744 austrieci și unguri, 134 români, 136 bulgari și ruși, 14 turci și 5 italieni).

– Ce vi se pare frumos la acest monument? (……locul unde este amplasat).

– Ce apreciați la acest monument? (……….faptul că ostașii noștri nu au fost uitați).

– Ce vi se pare urât? (……..monumentul nu este îngrijit și lipsa de interes din partea autorităților).

– Ce vă displace la acest monument? (…….nu există un loc de parcare pentru ca turiștii să poată opri și aduce un omagiu eroilor necunoscuți).

Activitatea de învățare numărul 8

Tema: Potențialul turistic al climei

Competența generală: 2. Observarea și descrierea elementelor din mediul geografic local; sesizarea relațiilor dintre elementele componente ale mediului.

Competența specifică: 2.1. Observarea dirijată a elementelor de mediu geografic local;

Competențe derivate:

– să explice formarea norilor;

– să clasifice și să identifice nori de diferite tipuri în fotografii;

– să completeze tabele cu informații extrase din diverse surse;

– să explice semnificația lor pentru turism;

Organizarea activității: frontală, lucrul în echipe;

Resurse materiale; fotografii cu nori, tabele cu informații, texte, computer

Metode didactice: conversație euristică, explicația, expunerea, observarea, analiza, documentarea;

Expunere: Clima, ca și element de atractiviate pentru turismul montan constituie un factor major și de multe ori decisiv în desfășurarea unei activități turistice.

Conversație euristică:

– De ce este important să știm prognoza vremii atunci când desfășurăm o activitate turistică?

– Ce elementele climatice pot să influențeze negativ sau pozitiv activitatea turistică? (…..temperatura, precipitațiile, radiația solară, nebulozitatea, vântul).

– Ce element climatic climatic poate fi ușor de identificat de turist pentru buna desfășurare a vacanței? (………nebulozitatea).

– La ce se referă nebulozitatea? (…..la gradul de acoperire a cerului cu nori).

– Cum credeți că se formează norii?

– Din ce sunt formați norii?

– Care credeți că este „motorul” deplasării maselor de aer? (principalii centri barici, munții cu funcție de baraj orografic).

– Scrieți în caiete: Formarea norilor → aerul se răcește → vaporii de apă se condensează → picături → nori;

Sarcină de lucru: Observați imaginea de la fig. nr. . Precizați:

a. tipurile de nori de mare altitudine;

b. tipurile de nori de altitudine medie;

c. tipuri de nori de joasă altitudine;

d. tipul de nor din care cade grindina și cantități mari de precipitații într-un interval scurt de timp;

e. tipul de nor din care nu cad niciodată precipitații;

Fig. nr. 52

.

Expunere: Observați norii din fotografii! Culoarea acestora prezintă un aspect important în activitatea turistică. Norii care au culoarea deschisă oferă un cadru plăcut pentru turism, pentru realizarea fotografiilor sau a înregistrărilor video, pe când norii denși și închiși la culoare reduc vizibilitatea, prevestesc ploi și furtuni, influența asupra stării turiștilor fiind una negativă.

Sarcină de lucru: Completați tabelul referitor la importanța diferitelor genuri de nori, importanța pentru prognoza vremii și semnificația pentru turism.

Anexa nr. 1

Nume și prenume:_________________________________________

Data:_______________________________________________________

FIȘĂ DE LUCRU

Clasificarea norilor

Observați imaginea de la fig. nr. Precizați:

a. tipurile de nori de mare altitudine;

b. tipurile de nori de altitudine medie;

c. tipuri de nori de joasă altitudine;

d. tipul de nor din care cade grindina ș cantități mari de precipitații într-un interval scurt de timp;

e. tipul de nor din care nu cad niciodată precipitații;

Anexa nr. 4

Nume și prenume:__________________________________________

Data:__________________________________________________________

FIȘĂ DE LUCRU – Model rezolvat

Categorii de nori, importanța pentru prognoza vremii și semnificația penrtru turism

PROIECT EDUCAȚIONAL

SIRIUL ROSCIO229 – SIT NATURA 2000

Materialul prezentat în paginile următoare este un proiect educațional pe care l-am desfășurat cu elevii Colegiului Tehnic în anul școlar 2013-2014 și cu care am participat la Concursul Național „Școli pentru un viitor verde” Ediția a – IV- a, „Rezervații naturale”, unde am obținut, în urma voturilor, locul I județean.

NUME PROIECT: SIRIUL – ROSCIO229 – SIT NATURA 2000

NUME LICEU: Colegiul Tehnic, Buzău

ECHIPA VERDE A CLASEI a IX a D

DESCRIEREA PROIECTULUI:

Scopul proiectului: evidențierea și valorizarea potențialului natural și antropic din Culmile Siriului.

Argument. Necesitatea cunoașterii de către elevi a importanței mediului în care trăiesc, include și conștientizarea acestora privind frumusețile și valorile capitalului uman și natural. Insuflând elevilor dragostea pentru frumusețile naturii, ne asigurăm că și generațiile viitoare vor aprecia aceste bogății și le vor lăsa moștenire mai departe. De aceea, prin implementarea acestui proiect elevii au avut la îndemână un instrument prin care au încercat să descopere, să cunoască, să se informeze, să aprecieze, să conștientizeze asupra biodiversității în care trăiește și din care fac parte.

Obiectivele proiectului: promovarea valorilor culturale și naturale ale Munților Siriu; crearea unei atitudini civic ecologice pozitive față de mediu; facilitarea colaborării prin intermediul proiectului conectând astfel elevii la informație, încurajând comunicarea, schimbul de idei și crearea spiritului de echipă;

Beneficiari: elevii Colegiului Tehnic din clasele XF, XE, IXB, XIID, XIIC, XIC, profesori;

Mijloacele proiectului. Pentru derularea acestui proiect, s-au folosit mijloace diversificate: material (flyere, pliante), informatice: (internet, site-uri ale Consiliului Județean care este custodele situ-lui), dar și resurse umane.

Perioada de desfășurare a proiectului: februarie – iunie 2014

Locul de desfășurare: proiectul nu este unul de mare anvergură; de aceea a fost implementat cu precădere în spațiul liceului, iar ca atare activitățile s-au derulat aici.

Etapele proiectului:

– prima etapă : constituirea echipei verzi și alegerea temei de proiect: elevii au dorit să se implice imediat ce au aflat despre concurs. La început, profesorul coordonator le-a prezentat Carta Verde a județului Buzău unde sunt descrise ariile protejate, monumente ale naturii, specii de plante și animale ocrotite. Elevii au ales pentru această ediție a Concursului Național „Școli pentru un viitor verde” dedicată rezervațiilor naturale – rezervația mixtă: Culmile Siriului.

– a doua etapă: întocmirea planului de acțiune și stabilirea responsabilităților în cadrul echipei: s-a stabilit o ședință în care elevii au elaborat un plan de lucru. Din ideile lor, s-a evidențiat faptul că mai întăi trebuie să ne documentăm despre cum putem să protejăm mediul. Așa s-a ajuns la Rețeaua Natura 2000. Au căutat informații despre aceasta și apoi despre situl Siriu. Elevii s-au gândit în primul rând la atitudinea pe care o au față de natură atunci când practică o activitate turistică. Mulți dintre ei și-au dorit realizarea unor fluturași prin care să-i informăm și pe ceilalți elevi despre regulile care trebuie respectate într-o arie protejată. De asemenea, și-au manifestat dorința de a realiza o expoziție cu fotografii, de a realiza postere cu animalele și plantele protejate în spațiul munților Siriu, dar și cu prezentarea frumuseților naturale de aici.

Fig. 53

– a treia etapă: mediatizarea proiectului, cea mai grea: am pus în practică ceea ce am scris doar pe hârtie: am răspândit fluturași la clasele din școală, am invitat elevii la panoul „Asociația școli pentru un viitor verde” pentru a se informa cu privire la proiectul nostru, dar și la expoziția foto. Am prezentat mici reportaje despre Munții Siriu.

Fig. nr. 54

Etapa de închidere a proiectului a presupus analizarea activității noastre și rezultatele obținute. Credem că obiectivele proiectului au fost în mare parte atinse, mai ales că elevii se află la prima experiență de acest gen, iar ca parte pozitivă putem spune că mobilizarea elevilor și dorința lor de implicare a fost una neașteptată. Legat de aspectele negative, putem spune că programul încărcat al elevilor și al profesoarei au încetinit aplicarea activităților.

Fig. 55

Activități desfășurate în cadrul proiectului: documentare despre mediu și protecția lui, documentare privind Rețeaua Natura 2000, răspândire flyere, sesiune de referate, expoziție foto, realizarea panoului „Școli pentru un viitor verde”.

Impactul proiectului: pentru prima oară implicați într-un astfel de proiect, elevii au primit bine această provocare; ei și-au manifestat dorința de a mai participa și la alte evenimente de acest gen.

Sustenabilitatea proiectului: școala românească a încetat demult să mai fie doar un loc unde se transmit și se verifică conținuturi, informații. Astăzi, școala tinde să fie un loc unde elevii învață să devină oameni responsabili, sensibili la problemele de mediu din jurul lor fiind gata oricând să încerce să producă schimbări în bine, prin efortul lor propriu. O dată propus acest proiect, elevii și-au asumat o mare responsabilitate. Ei au dovedit că sunt capabili să ia inițiativă în rezolvarea unor probleme care îi vizează atât pe ei, cât și comunitatea din care fac parte. Chiar dacă nu a fost un proiect amplu, elevii au reușit să evidențieze faptul că mergând în natură, de cele mai multe ori uităm să ne bucurăm de ea și o distrugem. De aici și sustenabilitatea proiectului.

Rezultatele proiectului: obiectivele proiectului au fost în mare parte atinse, iar ca parte pozitivă: mobilizarea elevilor, dorința lor de implicare neașteptată. Legat de aspectele negative, putem spune că programul încărcat al elevilor și al profesoarei au încetinit aplicarea activităților.

Fig. 56

7.3 EXCURSIA ȘCOLARĂ

Un alt mijloc de realizare îl reprezintă organizarea de excursii școlare. Astfel se pun în conexiune dimensiunea didactică, metodologică și dimensiunea turismului, luând în considerare tematica variată și conținuturile unei anumite discipline. Prin excursia școlară se concretizează fixarea cunoștințelor dobândite anterior în clasă. Conținutul didactic al excursiei relevă flexibilitate, varietate și entuziasm. Practica a demonstrat faptul că, principalele valențe formativ-educative ale activităților extrașcolare rezidă în:

– motivarea elevilor de a gândi cu îndrăzneală, fără a fi descurajați de părerile altora;

– participarea activă chiar și a elevilor cu rezultate mai slabe la învățătură;

– dezvoltarea spiritului de echipă;

– asumarea de către elevi a responsabilităților;

– stimularea adaptabilității elevilor la situații noi;

– sporirea gradului de percepție a realității înconjurătoare;

– sensibilizarea copilului în raport cu impactul activităților antropice asupra mediului;

– dezvoltarea gândirii critice;

– inițierea unor atitudini și comportamente preventive în raport cu fenomenul de poluare și asumarea unor responsabilități minime în lupta împotriva poluării;

– stimularea capacității de autoevaluare a propriilor activități.

Activitățile extrașcolare trebuie să fie atât prilej de odihnă activă și de educație ecologică, câ ș metodă de organizare și desfășurare a unor lecții curente sau de recapitulare.

Geografia, ca disciplină de învățământ joacă un rol deosebit în formarea și educarea elevilor. Disponibilitățile științifice ale acesteia îi amplifică valențele în plan didactic, exprimate prin dimensiuni educaționale variate, deoarece, așa cum afirma George Vâlsan (1931), „lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante, de animale, ci ca o știință care este realitatea cu care vine în contact imediat copilul și care are valoare practică în viață”.

Prin conținutul ei ca disciplină de învățământ, geografia aduce o serie de contribuții importante, precum:

– lărgirea orizontului de cunoaștere a naturii, a valorilor inestimabile, însă adesea mult prea fragile pe care aceasta le deține;

– dezvoltarea capacităților intelectuale, dobândirea unor abilități de investigare și a unor deprinderi comportamentale necesare unui cetățean civilizat.

Ȋn desfășurarea activității de predare-învățare, utilizând ca repere principiile, metodele și procedeele profesorilor de geografie le revina sarcina de a le adapta specificului disciplinei, nivelului intelectual al fiecărei clase de elevi, astfel încât să fie atins obiectivul asimilării și mai ales al înțelegerii noilor cunoștințe încă din clasă.

Cele mai trainice cunoștințe, mai realist și mai corect înțelese de către elevi, sunt cele care au drept suport materialul intuitiv: harta, mulajul, profilul, mostra etc, sau faptic, cules în timpul activităților extrașcolare: plimbări, vizite, drumeții, expediții, aplicații în orizontul local, excursii. Acestea din urmă pot fi considerate cele mai eficiente modalități de consolidare a cunoștințelor teoretice, de cunoaștere a fenomenelor sau de descoperire a lor în vastul „laborator al naturii”. Prin explicarea și înțelegerea cauzalității fenomenelor se dezvoltă la elevi spiritul de observație și curiozitate științifică. Excursiile și aplicațiile efectuate în orizontul local sunt importante prin faptul că ajută la consolidarea cunoștințelor predate în clasă, dar și prin stimularea interesului față de locurile natale, a trăirilor afective determinate de imagini concrete cunoscute, însă redescoperite și din alte perspective. Aceste stări afective pot schimba comportamentul social al copilului, atitudinea sa față de mediul înconjurător, motivându-l să acționeze în sens pozitiv.

MODEL DE PROIECT DE EXCURSIE ȘCOLARĂ

Data: 13.04. 2014

Clasa: a XI a C

Tema:Cunoașterea de către elevi a potențialului turistic al Văii Buzăului; Analiza calității apelor râului Buzău.

Itinerarul excursiei: Buzău –Măgura- Cislău – Pătârlagele – Nehoiu – Siriu – Harțagu și retur

Scopul excursiei: analiza potențalului turistic și aprofundarea unor informații aflate în contextul textelor studiate anterior în cadrul orelor de geografie și protecție a mediului;

Obiectivele operaționale

O1 – să identifice la fața locului procese geomorfologice studiate;

O2 – să exemplifice în natură, legătura strânsă existentă între relief și condițiile biopedoclimatice;

O3 – să deducă specificul așezărilor umane de pe traseu;

O4 – să identifice părțile componente ale amenajării hidroenergetice de la Siriu;

O5 – să clasifice, după criterii date, obiectivele turistice întâlnite pe traseu;

O6 – să efectueze măsurători hidrologice și hidrografice asupra elementelor văii Buzăului în dreptul localităților Păltineni, Măgura și Vadu Pașii;

O7 – să enumere o serie de recomandări care vizează menținerea sau ameliorarea stării de sănătate a peisajului;

Metode: documentarea de cabinet, observația în teren, conversația, explicația

Materiale folosite: Geografia județului Buzău – manual pentru disciplinele opționale, Editura Casei Corpului Didactic, harta fizică a județului Buzău, aparat de fotografiat, termometre, ph-metrul

Desfășurarea activității

Pregătirea excursiei. Ȋn această etapă profesorul a stabilit tematica, perioada de desfășurare, obiectivele asumate și itinerarul care va fi parcurs. De asemenea, profesorul s-a ocupat și de detalii tehnice legate de costul excursiei, de servirea mesei, distanța de parcurs, cât și reguli de comportament. Acest demers a fost ulterior aprobat de către directorul unității de învățământ. S-a contactat firma de transport, iar dosarul a fost înaintat către Inspectoratul Școlar Județean pentru a fi aprobat. Profesorul a realizat și instruirea elevilor referitor la excursia ce va avea loc, prin prezentarea traseului, a obiectivelor, a regulamentului și a altor informații utile: data, locul și ora de plecare, echipamentul necesar etc. Profesorul care concepe și conduce excursia se va documenta asupra traseului și asupra obiectivelor situate de-a lungul lui. Este vorba de o documentare cartografică – care cuprinde studiul unor hărți din atlase, ghiduri turistice, etc. În acest sens, profesorul va întocmi o schiță pe care va trasa itinerariul cu toate punctele ce vor fi atinse și obiectivele care vor fi vizitate. Aceasta va fi multiplicată și distribuită tuturor participanților. Urmează apoi documentarea bibliografică, care implică consultarea unor cărți, materiale ce se referă la regiunea vizitată. Pentru operativitate și pentru un anumit randament al excursiei, li se vor recomanda și elevilor unele lecturi: mai întâi să-și revadă notițele referitoare la procesele geomorfologice, apoi unele lucrări referitoare la traseu :

Mohan Gh., Ielenicz M., Pătroescu M. – „ Rezervații și monumente ale naturii din Muntenia”, Buc., 1986 ;

Posea Gr., Ielenicz M. – „ Județul Buzău”, Buc., 1971 ;

Alegerea traseului . În cazul nostru este un lucru relativ simplu, deoarece excursia este de o zi, iar locurile în care ne vom desfășura activitatea sunt puține și relativ apropiate unele de celelalte. Excursia însă, pe lângă caracterul de studiu, trebuie să fie și plăcută, iar locurile văzute de elevi pot fi variate. Din acest motiv am optat pentru varianta de traseu dus – întors. Traseul ales se înscrie pe valea Buzăului prin Vernești 9 km – Sătuc 9 km – Măgura 9 km – Cislău 21 km – Pătârlagele 8 km – Nehoiu 15 km – Siriu 8 km – Harțagu 15 km. Rezultă astfel un traseu de circa 94 km.

Desfășurarea propriu-zisă a excursiei. Conform datei, orei și locului stabilit, colectivul s-a întrunit, a avut loc verificarea echipamentului, s-au dat ultimele dispoziții și s-a pornit la drum pe itinerarul stabilit. Deplasarea s-a făcut la sfârșitul săptămânii, după orele de curs. Se pleacă din fața Episcopiei, împreună cu câțiva elevi clasei a XI a, cu un maxi taxi închiriat, mergând pe valea Buzăului prin Vernești – Cislău – Pătârlagele – Siriu – Harțagu

Primul popas, înainte de intrarea în Sătuc, unde se fac observații asupra liniei de contact dintre Câmpia Română și Subcarpații Buzăului. Se va observa că cea mai favorabilă cultură este cea de pomi fructiferi, livezile de meri, pruni, dar și cireși, vișini, ținându-se lanț.

Al doilea popas la Măgura: elevii primesc câteva informații despre această localitate: de când datează, ocupații predominante, prelucrarea pietrei în zonă. Se vizitează impunătorul basorelief, ridicat recent în amintirea oștilor lui Mihai Viteazul. Aici profesorul informează elevii cu privire la litologia zonei, punând accent pe legătura care există între tipurile de roci și diferite procese geomorfologice manifestate în zonă (alunecări de teren). Se fac și o serie de aprecieri asupra văii Buzăului. La Măgura, un angajat al Hidrotehnica le-a arătat elevilor cum se măsoară cu mira hidrometrică nivelul apei, dar li s-a arătat și cum se măsoară viteza apei cu ajutorul flotorilor.

Până la Ciuta elevii observă o schimbare de peisaj: valea Buzăului se îngustează mult, șoseaua urcă în serpentine prin pădurea Ciutei; culoarul de la Ciuta se înscrie pe cel de-al doilea mare cot al râului, care se va încheia la Mărunțișu. Trecând printr-o porțiune de pădure, ne oprm și facem observații asupra speciilor de arbori, dar și observații privind relieful fluvial. La Mărunțișu se vizitează o biserică, a cărei vechime trece de 300 de ani și veghează cimitirul sătesc, un adevărat muzeu în aer liber al pietrei cioplite cu măiestrie de artizanii locali. Urmează o pauză de masă.

La Viperești, elevii pot observa terasa Buzăului; locuitorii sunt păstrătorii unei tradiții străvechi: confecționarea pieselor și uneltelor din lemn: roți, furci, lopeți, războaie de țesut. Profesorul poate explica astfel de unde provine denumirea satelor component: Tronari, Plaiul Rotăriei. Biserica este zidită în formă de cruce, pe temelii de piatră, având un balcon în față și trei turle de bârne, căptușite cu scândură. Nu se cunoaște data construcției și numele ctitorului. Elemental de originalitate este pictura realizată în anul 1911 de Francesco de Biasse. La Cislău elevii pot observa lunca înaltă a Buzăului și află câteva informații despre localitate: datare din epoca feudală, crescătorie de cai, biserica restaurată în anul 1889 de episcopul Chesarie.

Orașul Pătârlagele este situat pe cursul superior al râului Buzău, într-o regiune de dealuri, la o altitudine de 400 m, fiind cunoscut pentru exploatarea diatomitei. Trecând de Pătârlagele, ceva mai sus, pe lângă Malul Alb, elevii pot face observații asupra pereților de marne albe cineritice, ce amintesc de muntele de sare al Slănicului. Se intră în zona montană de la Nehoiu. Ȋnainte de intrarea în orașul Nehoiu, în localitatea Păltineni s-a făcut un popas de unde s-au prelevat probe de apă. Elevilor li s-au explicat următoarele: cu cât apa prezintă mai multe organisme, cu atât este mai bună, pentru că este oxigenată, iar poluarea este nesemnificativă. Astfel ne dăm seama că apele râului Buzău în zona de amonte au o calitate foarte bună. S-a identificat o specie protejată: buhaiul de baltă cu burtă galbenă.

Spre localitatea Siriu elevii pot observa cum valea Buzăului este dominată permanent către nord de piscul semeț al Teherăului – 1363 m, dar și barajul de la Siriu, Cimitirul Eroilor de la Siriu. Elevii prezintăcaracteristicile lacului de acumulare: lungime, suprafață, adâncime, înălțimea barajului și tehnica sa de construcție. Ȋn zona montană a Siriului elevii, sub îndrumarea profesorului, pot observa culmile paralele ale munților, orientate nord – sud, cu forme de relief impresionante: înșeuări largi, suprafețe de eroziune păstrate în prispa montană exterioară la nivelul culmilor sau al pasurilor de altitudine, umeri de terasa, pinteni montani – forme ale eroziunii diferențiale. Elevii pot recunoaște formele de relief structurale și cele de eroziune. Profesorul explică faptul că formele structurale sunt prezente prin culmi structurale, iar cele de eroziune sunt rezultatul acțiunii apelor curgătoare reprezentate de Buzău și afluenții săi. Până la Harțagu elevii pot observa valea îngustă, cu multe rupturi de pantă a Buzăului.

Pe parcursul întregii excursii a fost o atmosferă de bună dispoziție susținută și de natura trezită la viață de venirea primăverii.

Evaluarea excursiei. Ȋn următoarea săptămână de după excursie, elevii au avut de realizat prezentări ppt cu fotografii, desene și impresii de pe toată durata de desfășurare a excursiei.

VIII. CONCLUZII

Zona Munților Siriu se remarcă, în turismul românesc, printr-un potențial de variat, atât natural, cât și antropic, existând toate premisele necesare dezvoltării unei activități turistice intense și durabile. Ȋnsă acest potențial turistic nu este pus în valoare suficient, fiind exploatat, în cea mai mare parte haotic.

De regulă, fiind o zonă care asigură legătura cu Brașovul, s-a dezvoltat doar un turism de tranzit și de sfârșit de săptămână.

Fără a avea pretenția de a fi epuizat toate aspectele cu privire la potențialul turistic în zona studiată, propun pentru dezvoltarea turismului în zonă îmbunătățirea infrastructurii turistice, dezvoltarea bazei tehnico-materiale existente care trebuie adaptată la standardele cererii, mai ales în localitătile din împrejurimile obiectivelor turistice naturale, atât prin creșterea capacității de cazare cât și prin îmbunătățirea condițiilor oferite de acestea.

Dezvoltarea și modernizarea turismului se poate realiza prin: extinderea și modernizarea căilor de acces, mărirea capacității de cazare prin orientarea investițiilor pentru construirea hotelurilor familiale cu dotări medii sau a unor gospodării țăranești pentru cazarea turiștilor (impulsionarea turismului rural în localitățile de acest tip), programe pentru dezvoltarea și modernizarea bazei turistice, organizarea serviciilor „Salvamont“ care vor coordona acțiunile de prevenire a accidentelor montane și de salvare a persoanelor accidentate, realizarea unor trasee turistice cu caracter cultural-istoric, reabilitarea zonelor, monumentelor, clădirilor de interes turistic, amenajarea zonelor cu potențial cinegetic, etnografic, cultural și ambiental, atragerea unui număr sporit de turiști prin acțiuni promoționale în țară și străinătate, dezvoltarea circuitelor turistice, precum și a excursiilor de o zi, dezvoltarea unor forme noi de turism: bungee-jumping, parapantă, mountain-bike și a unor servicii auxiliare precum și înființarea unor centre adecvat utilate pentru practicarea acestora, asigurarea unui turism cu specific care să reflecte trăsăturile locale

BIBLIOGRAFIE

BĂCIUCU L., GEORGIAN V., PITU A., (1978), Ghid turistic al județului Buzău, Editura Sport Turism, Bucureși;

BOGDAN, Octavia, MIHAI, Elena, TEODOREANU, Elena (1974), Clima Carpaților și Subcarpaților de Curbură dintre văile Teleajănului și Slănicul Buzăului, Lucr. Șt. Stat. Geogr. Pătărlagele., Instit. Geogr., București.

CÂNDEA, MELINDA.,ERDELI, G., PEPTENATU, D., SIMION, TAMARA., (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, București.

CIUNGU, I., FROZEI, I., (1971), Ghidul turistic al elevilor, Editura Didactică și Pedagogică, București

COMĂNESCU, LAURA., IELENICZ, MIHAI., (2006), România – potențial turistic, Editura Universitară, București.

DEȘLIU, A., (2001), Buzău ghid turistic, Editura Terra, Focșani.

DIHORU, GH., (1975), Ȋnvelișul vegetal din Muntele Siriu, Editura Academiei, București.

DULAMĂ, MARIA ELIZA (2000), Elemente din didactica geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

DULAMĂ, MARIA ELIZA (2010), Fundamente despre competențe. Teorii și aplicații, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

DULAMĂ, MARIA ELIZA (2010), Formarea competențelor elevilor prin studierea localității de domiciliu. Teorii și aplicații, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

DULAMĂ, MARIA ELIZA (2008), Metodologii didactice activizante. Teorie și practică, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

GÂȘTESCU, P., (1971), Lacurile din România, Editura Academiei, București.

GIURCĂNEANU, C., VODĂ, C., (1983), Ȋndrumător metodic pentru organizarea activității turistice cu elevii, Editura Didactică și Pedagogică, București.

GIURCĂNEANU, C., ADĂMUȚ, ZOE, (1962), Excursia școlară, Editura Didactică și Pedagogică, București

HORȘIA, OLGA, (1981), Zona etnografică Buzău, Editura Sport – Turism, București.

IANOȘ, Elena (2005), Excursia școlară și valențele sale instructiv-educative, Terra, An.XXXII-XXXIV(LII-LIV), p.220-223, Editura CD Press, București.

IELENICZ M., ENE M., NEDELEA A., COMĂNESCU LAURA, BOGDAN M., PĂTRU ILEANA, OPREA R., SĂNDULACHE I., (2003), România. Enciclopedie Turistică, Editura Corint, București.

IELENICZ, M. , PĂTRU Ileana-Georgeta (2007), Romănia.Geografie fizică-climă, ape, vegetație, soluri, mediu, vol.2, Editura Universitară, București.

MÂNDRUȚ, O., ILINCA, N. (2006), Elemente de didactică aplicată a geografiei, Editura CD Press, București.

MȊNCU, M., STANCIU-GIRIP, MARIANA, NAZÂRU, ANIȘOARA, (2005), Geografia județului Buzău. Manual pentru disciplinele opționale, Editura C.C.D. Buzău, Buzău.

MOHAN, GH., IELENICZ, M., PĂTROESCU, MARIA., (1987), Rezervații și monumente ale naturii din România, Editura Scaiul, Oradea

MUTIHAC, V. (1990), Geologia structurală a României, Editura Tehnică, București.

NAUM, Tr. (1961), Platformele și nivelele de eroziune din Carpații și Subcarpații de Curbură, An. Univ. București-Științele naturii. geol.-geogr., 27, București.

PETCU GH. (2004), Județul Buzău – Album monografic, Editura Alpha, Buzău.

POPOVA A., PITU A., BÂLTEANU D., MUICĂ N., MUICĂ C., Rezervațiile naturale din județul Buzău, Revista Terra, nr. 2/81, București

POSEA, GR. (1971), Evoluția văii Buzăului „Aplicația practică a seminarului de geografie în județul Buzău – Resurse, om, natură, dezvoltarea societății moderne (18-19 oct. 1970), în vol. Geogr. Jud. Buzău și a împrejurimilor, p.1-15.

POSEA, GR. (2003), Geografia Fizică a României¸ Editura Fundației România de Mâine, București.

POSEA, GR. (2012), Relieful. Resursa de bază a turismului. Geomorfodiversitate și Geomorfosituri, Editura Fundației România de Mâine, București.

POSEA, GR., GRIGORE, M., POPESCU, N., IELENICZ, M. (1976), Geomorfologie, Editura Didactică și Pedagogică, București.

POSEA, GR., IELENICZ, M., (1971), Județul Buzău, Editura Academiei, București.

POSEA, GR., IELENICZ, M., (1977), Munții Buzăului, Editura Sport-Turism, București.

POSEA, GR., POPESCU, N., IELENICZ, M. (1974), Relieful României, Editura Științifică, București. .

RAFAILĂ, Elena (2005), Pedagogie și elemente de didactică a geografiei, Editura Printech, București.

TOMESCU, Viorica, GOLEA, C., MARINESCU, E. (2006), Contribuția aplicațiilor în teren la procesul de instruire a studenților și la formarea inițială a viitorilor profesori de geografie, Terra, An.XXXV(LV), p. 116-119, București.

VULCU, B., VULCU, LUCIA, (1967), Aplicații practice la geografie, Editura Didactică și Pedagogică, București.

* * * (2004-2008), Tabele meteorologice, Centrul Meteorologic Regional Muntenia-Serviciul Meteorologic, Buzău.

* * * (1983), Geografia României, vol. I, Geografia Fizică, Editura Academiei, București.

* * *(1987), Geografia României, vol.III, Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei, București.

* * * (1992), Geografia României, vol. IV, Regiunile pericarpatice, Dealurile și Câmpia Banatului și Crișane, Podișul Mehedinți, Subcarpații, Piemontul Getic, Podișul Moldovei, Editura Academiei, București.

* * * (1998) Cartea verde a județului Buzău. Arii protejate, monumente ale naturii, specii de plante și animale ocrotite, Fundația ProMediu, Buzău.

* * * legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 142 / 2009 privind PATN, Secțiunea a VIII a – zone cu resursă turistice, București, 26 mai 2009, M.O.P.I., nr 387 / 9 iunie 2009

http://www.cjbuzau.ro/Harti%20Buzau.htm

http://www.maps.google.ro

http://www.cjbuzau.ro/DDR/Siriu/strategievizitare_Siriu_2011_final.pdf

http://www.das-klima-der-erde.de.vu/

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

A

LUCRĂRII METODICO – ȘTIINȚIFICE PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I

Titlul lucrării: POTENȚIALUL TURISTIC AL MUNȚILOR SIRIU. INTEGRAREA ELEMENTELOR DE GEOGRAFIE A TURISMULUI ȊN ACTIVITATEA DIDACTICĂ

Autorul lucrării: MULEȘ (căs.MOISE) IULIANA DANIELA

Lucrarea este elaborată în vederea obținerii gradului didactic I organizat de către D.P.P.D. din cadrul Universității din București, sesiunea August 2015.

Prin prezenta, subsemnata declar pe proprie răspundere că :

a) lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime mie, candidatul;

b) nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;

c) nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte surse folosite fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă lucrări personale;

d) lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data Semnătura MULEȘ (căs.MOISE) IULIANA DANIELA