Potentialul Turistic al Muntilor Barsei Si al Culoarului Rucar Bran
Introducere
“Geografia și turismul sunt doi termeni predestinați a fi alături căci orice geograf trebuie să fie dublat în mod necesar de calitățile turistului, iar fiecare turist este un geograf care se ignoră”
(George Chabot)
Îmbrăcând diferite forme de manifestare și dezvoltare de la o zonă la alta de la o țară la alta, turismul se înscrie ca un fenomen al secolului nostru care a devenit unul din cele mai vaste fenomene sociale ale anilor noștri cu implicații importante asupra economiei.
Industrializarea și urbanizarea pronunțată sunt procesele sociale care-l îndepărtează pe om de natură, pe când rolul turismului este de-al readuce în mijlocul ei.
Nicăieri pitorescul nu este mai la el acasă și nici unde ineditul și grandoarea nu se întâlnesc mai frecvent decât în munții Bârsei formați din masivele Postăvaru și Piatra Mare.
Munții Postăvaru al căror peisaj armonios atrage un număr tot mai mare de turiști, sunt împânziți de o rețea densă de trasee turistice, de pârtii de schi care satisfac cele mai exigente cerințe precum și de numeroase linii de transport pe cablu. Alături de aceste amenajări, cadrul natural de un pitoresc inegalabil, poziția sa geografică favorabilă și accesibilitatea deosebită se constituie într-un valoros patrimoniu turistic, intrat de mai multă vreme în circuitul turistic internațional.
Spre deosebire de masivul Postăvaru, Piatra Mare mult mai izolată atrage prin marea varietate a peisajului cu impresionantele cascade “Tamina” și “Șapte Scări” alături de “Peștera de Lapte” care se bucură de o mare atractivitate turistică și nu în ultimul rând “Prăpastia Ursului” și “Prăpastia Lupului” care oferă o priveliște spre Râșnov și Cheile Postăvaru.
Alături de peisajul variat și orizontul foarte larg pe care-l oferă priviri până la distanțe foarte mari Piatra Mare pune la dispoziția amatorilor de eforturi fizice și riscuri posibilitatea practicării alpinismului.
Stațiunea climaterică montană Poiana Brașov amplasată în cadrul masivului Postăvaru privită de la înălțime pare o mică oază în împărăția munților, îmbrăcați în haina verde a pădurilor de molid și fag în care vilele și hotelurile cu o arhitectură pe cât de variată pe atât de modernă imprimă un plus de pitoresc. Frumusețea peisajului la care se adaugă dotările realizate la nivelul celor mai exigente cerințe ale turismului modern, a făcut din Poiana Brașov cea mai importantă stațiune climaterică montană de la noi din țară.
Asemănătoare în privința condițiilor naturale cu alte stațiuni montane ca: Chamoix, Zakopane sau Cortina d‘Ampezze, stațiunea și-a asigurat un binemeritat renume internațional prin integrarea armonioasă în peisaj a dotărilor turistice, prin posibilitățile largi de practicare a sporturilor de iarnă și prin condițiile de recreere și odihnă oferite.
Alături de zestrea naturală a peisajului Poiana Brașov și-a îmbunătățit zestre dotărilor cu multiple și variate mijloace de agrement, fapt care-i sporește gradul de modernizare ca stațiune montană cu profil internațional.
Pârtiile de schi și instalațiile moderne de transport pe cablu, terenurile de sport, piscinele, lacul cu ambarcațiuni, sălile de spectacol și jocuri, discotecile crează condiții optime pentru un sejur cât mai plăcut. Iar dacă la toate acestea adăugăm și restaurantele cu specific sau serile cu foc de tabără alături de masa haiducească se crează imaginea completă a cea ce oferă această stațiune.
Prezența unui fond turistic bogat și variat a unei baze tehnico-materiale modernă și accesibilitatea ușoară justifică formarea unor fluxuri turistice permanente spre Poiana Brașov cât și transformarea acesteia intr-o zonă de destinație pentru turiștii străini.
Motivația analizări culoarului depresionar Rucăr-Bran alături de munții Bârsei are la bază practicarea unui nou tip de turism, turismul rural care a luat amploare după anul 1990.
Farmecul aparte al culoarului Rucăr-Bran este dat de peisajul armonios plăsmuit în care relieful blând, variat este croit parcă după măsura umană deși împrumută din măreția și monumentalitatea munților vecini. Dacă la aceste valoroase obiective naturale le amintim și pe cele create de om, de valoroasele construcții tradiționale din cadrul vechilor așezări ale culoarului avem tabloul aproape complet al motivelor pentru care este căutat și vizitat de numeroși turiști.
Așezările omenești care continuă străvechi vetre completează fericit elementele cadrului natural, înșirându-se pe firul văilor, concentrându-se, în micile depresiuni sau risipindu-se pe plaiurile înalte și domoale sfidând parcă înălțimile.
Popularea din cele mai vechi timpuri ale culoarului și valorificarea resurselor montane a generat simbioza fericită între om și mediu înconjurător prin apariția unor amenajări turistice. Se conturează astfel un veritabil model economic agropastoral și turistic din îmbinarea unor străvechi îndeletniciri umane cu activități moderne.
Culoarul depresionar Rucăr-Bran oferă turiștilor farmecul plaiurilor montane cu satele risipite între munți și cer cât și iubitorilor de drumeție de a păși cu încredere în universul acestui colț al Carpaților, cu imagini de neuitat, cu oameni ospitalieri, cu obiceiuri și tradiții seculare în străvechea “strungă de transhumanță de la Rucăr la Bran”.
Capitolul I
Potențialul turistic al cadrului natural
1.Prezentarea geografică a spațiului cercetat
Veritabilă cunună muntoasă “corona montium” cum erau numiți de învățați antici munții Carpați, prin particularitățile lor geografice complexe dau nota dominantă a pământului românesc.
Munții de încrețire tineri din punct de vedere geologic și mijlocii ca înălțimi sunt formați din roci variate înfățișându-se turistului ca o permanentă promisiune în cunoașterea tări noastre. Armonios plăsmuiti din imbinarea plaiurilor netede și a culmilor mai priporoase cu o multitudine de depresiuni și văi sunt înzestrați cu mari bogății naturale.
Munții Postăvaru alături de masivul Piatra Mare alcătuiesc grupul de munții ai Bârsei ce fac parte din Carpați de Curbură . Postăvaru și Piatra Mare se află localizați între depresiunea intracarpatica a Brașovului deasupra căreia se înalta cu peste 1200 m și versantul nordic abrupt al Bucegilor.
Masivul Postăvaru (Fig. 1) se detașează din depărtare ca o unitate montană impunătoare, deși altitudinea sa maximă nu depășește 1802 m. Depresiunea Brașovului prin compartimentele sale : Depresiunea Bârsei și “golful” Zărneștilor formează limita lor nordica și vestică. Poala nordică a muntelui este îmbrățișată de orașul Brașov, în est valea Timișului cu salba ei de stațiuni climatelice care-i separă de Piatra Mare, spre sud sunt despărțiți de munții Bucegi prin cursul superior al Pârâului Mare iar în sud-est valea largă a Râșnoavei âi separă de culmea prelungită a Clăbucetului Baiului. Suprafața ocupată de masiv totalizează aproximativ 130 km2, străjuit de vârful Cristianul Mare (1802 m) care domină culmile răsfirate radial.
Postăvaru are forma unui imens dreptunghi orientat longitudinal pe direcția sud-vest nord-est având cea mai lungă dintre laturi de 14 km. Între Timișul de Jos (740 m), Stejaru Mic (739),Râșnov (670) și Timișul de Sus (800) laturile variază ca lungime între 9 și 11 km.
Mărginită la vest de valea Timișului, Piatra Mare se întinde spre sud de-a lungul cumpenei de apă, spre est este delimitată de valea Azugi, de spinarea întinsă a culmei lui Andrei și de calea Gârcinului, la nord își revarsă culmile împădurite spre Țara Bârsei (Fig. 2).
Masivul Piatra Mare poate fi privit ca un plan înclinat de la nord-est spre sud-vest un uriaș patrulater cu dimensiuni ce nu depășesc 15 km pe cele mai lungi laturi și nu scad sub 5-6 km pe cele mai scurte. Limitele inferioare ale masivului care reprezintă punctele de acces care se afla la altitudinea de 650 m în orașul Săcele, 701 m la Dâmbul Mori, 740 m la Timișul de Jos, 700-900 de m Valea Gârcinului și peste 1000 de m în Predeal.
Masivul Piatra Mare poate fi împărțit în trei părți distincte :
culmile ce coboară spre nord : Culmea Vârful Ascuțit, Culmea Piscul cu Brazi, Cărbunaru, Bolnocu și Chirusca acestea au culmi destul de accidentate și acoperite în mare parte cu păduri.
Piatra Mare propriuzisă cuprinsă între Valea Timișului și Culmea Chei, pe de o parte și Valea Gârcinului și Culmea lui Andrei pe de cealaltă parte.
grupul de culmi ce formează spre culmile Predealului .
Stațiunea turistică Poiana Brașov este situată în partea centrală a tări în masivul Postăvaru, în sudul de orașului Brașov la 45°35’42”latitudine nordică.
Stațiunea se află situată la altitudinea de 960-1050 m, în partea estică a masivului Postăvaru prezentându-se sub forma unei culmi înalte prelungite pe direcția nord-est sud-vest, în partea vestică a masivului Postăvaru unde se află
stațiunea munți sunt joși nivelați la 900-1000 m cunoscuți sub numele de munți Poieni Brașovului . Aceștia sunt alcătuiți dintr-un ansamblu de culmi largi și depresiuni, rama estică a stațiuni fiind trasată de versantul abrupt al masivului Postăvaru care o domină cu peste 450 de m. Spre vest stațiunea este închisa de o culme joasa și alungită, partea sudică este mărginită de Culmea Pisiacului (1126 m) desprinsă din creasta principală a Postăvarului iar în nord-vest comunică peste o înșeuare joasă cu depresiunea Poiana Mare. Cele doua depresiuni sunt mărginite la vest de o culme alungită Spinarea Lungă cu altitudini ce depășesc 1000 m.
Munții Poieni Brașovului sunt străjuiți în partea estică de culmea principală a munților Postăvaru.
Între numeroasele porți de pătrundere în fermecătorul orizont carpatic se înscrie desigur și culoarul Rucăr-Bran, un spațiu montan original, o veritabilă, membrană de osmoză între Muntenia și Transilvania ținut de un deosebit pitoresc.
Considerat ca o arie de discontinuitate geografica relativă culoarul depresionar Rucăr-Bran aparține grupei montane a Bucegilor care pare împlântat în rama Carpaților Meridionali conturându-se ca o unitate de relief originală și bine individualizată.
Culoarul Rucăr-Bran se află situat la o altitudine cuprinsă între 600-1500 m străjuit de munți Leaota și Bucegi în est și Iezer-Păpușa și Piatra Craiului în vest , culoarul se desfășoară pe direcția principală nord-est sud-vest. Acest spațiu carpatic are o suprafață de circa 775 km2 și se desfășoară pe o lungime de 45 km între localitățile Stoienești și Sohodol având lățimea maxima de 14 km în dreptul comunei Moeciu.
Culoarul pare suspendat fată de depresiunea Brașov în nord și fată de Subcarpații în sud, uneori în literatura de specialitate culoarului Rucăr-Bran i se alătură și culoarele secundare ale Tămașului și Oticului aflate în bazinul superior al Dâmboviței încadrate în munții Iezer-Păpușa, Făgăraș, Țaga și Piatra Craiului, limitele estice și vestice sunt exprimate clar în peisaj prin abrupturile puternice ale masivelor limitrofe care pe cele doua flancuri domină cu 500-800 de m culoarul. Extremitățile nordice și sudice rămân suspendate către depresiunea Brașov și Stoienești cu 350-400 de m acest aspect dându-i o nota de originalitate și unicitate care alături de celelalte elemente îi conferă acestui spațiu geografic o puternică personalitate.
Dacă în nord o denivelare clară de natură tectonică având circa 400 de m apare pe direcția localităților Sohodol-Magura cu diferențieri reflectate clar în relief delimitează culoarul de Depresiunea Brașov nu la fel se întâmplă și pe limita sudică pentru care se mai poarta încă discuții deoarece o parte din specialiștii extind culoarul până la Rucăr iar alți până la Cheile de la Cetățuia cuprinzând și bazinele depresionare Dragoslavele și Stoienești.
Acest spațiu geografic montan reprezintă prin particularitățile sale complexe cu valoare de unicat o regiune de complementaritate geografica atât pentru unitățile montane limitrofe cât și fată de ținutul subcarpatic din sud și depresiunea Brașov în nord.
Sub raport administratitări în masivul Postăvaru, în sudul de orașului Brașov la 45°35’42”latitudine nordică.
Stațiunea se află situată la altitudinea de 960-1050 m, în partea estică a masivului Postăvaru prezentându-se sub forma unei culmi înalte prelungite pe direcția nord-est sud-vest, în partea vestică a masivului Postăvaru unde se află
stațiunea munți sunt joși nivelați la 900-1000 m cunoscuți sub numele de munți Poieni Brașovului . Aceștia sunt alcătuiți dintr-un ansamblu de culmi largi și depresiuni, rama estică a stațiuni fiind trasată de versantul abrupt al masivului Postăvaru care o domină cu peste 450 de m. Spre vest stațiunea este închisa de o culme joasa și alungită, partea sudică este mărginită de Culmea Pisiacului (1126 m) desprinsă din creasta principală a Postăvarului iar în nord-vest comunică peste o înșeuare joasă cu depresiunea Poiana Mare. Cele doua depresiuni sunt mărginite la vest de o culme alungită Spinarea Lungă cu altitudini ce depășesc 1000 m.
Munții Poieni Brașovului sunt străjuiți în partea estică de culmea principală a munților Postăvaru.
Între numeroasele porți de pătrundere în fermecătorul orizont carpatic se înscrie desigur și culoarul Rucăr-Bran, un spațiu montan original, o veritabilă, membrană de osmoză între Muntenia și Transilvania ținut de un deosebit pitoresc.
Considerat ca o arie de discontinuitate geografica relativă culoarul depresionar Rucăr-Bran aparține grupei montane a Bucegilor care pare împlântat în rama Carpaților Meridionali conturându-se ca o unitate de relief originală și bine individualizată.
Culoarul Rucăr-Bran se află situat la o altitudine cuprinsă între 600-1500 m străjuit de munți Leaota și Bucegi în est și Iezer-Păpușa și Piatra Craiului în vest , culoarul se desfășoară pe direcția principală nord-est sud-vest. Acest spațiu carpatic are o suprafață de circa 775 km2 și se desfășoară pe o lungime de 45 km între localitățile Stoienești și Sohodol având lățimea maxima de 14 km în dreptul comunei Moeciu.
Culoarul pare suspendat fată de depresiunea Brașov în nord și fată de Subcarpații în sud, uneori în literatura de specialitate culoarului Rucăr-Bran i se alătură și culoarele secundare ale Tămașului și Oticului aflate în bazinul superior al Dâmboviței încadrate în munții Iezer-Păpușa, Făgăraș, Țaga și Piatra Craiului, limitele estice și vestice sunt exprimate clar în peisaj prin abrupturile puternice ale masivelor limitrofe care pe cele doua flancuri domină cu 500-800 de m culoarul. Extremitățile nordice și sudice rămân suspendate către depresiunea Brașov și Stoienești cu 350-400 de m acest aspect dându-i o nota de originalitate și unicitate care alături de celelalte elemente îi conferă acestui spațiu geografic o puternică personalitate.
Dacă în nord o denivelare clară de natură tectonică având circa 400 de m apare pe direcția localităților Sohodol-Magura cu diferențieri reflectate clar în relief delimitează culoarul de Depresiunea Brașov nu la fel se întâmplă și pe limita sudică pentru care se mai poarta încă discuții deoarece o parte din specialiștii extind culoarul până la Rucăr iar alți până la Cheile de la Cetățuia cuprinzând și bazinele depresionare Dragoslavele și Stoienești.
Acest spațiu geografic montan reprezintă prin particularitățile sale complexe cu valoare de unicat o regiune de complementaritate geografica atât pentru unitățile montane limitrofe cât și fată de ținutul subcarpatic din sud și depresiunea Brașov în nord.
Sub raport administrativ așezările din culoar aparțin județului Argeș (Stoienești, Dragoslavele, Rucăr) și județului Brașov (Fundata, Moeciu, Bran).
Peisajul este unic și încântător, ici colo țâșnesc măgurile care domină văile și depresiunile tivite de smaraldul florilor vii sau culorile fascinante ale pădurilor de munte, aici fiecare anotimp are o nota distincta în cromatica peisajului de la albul imaculat al zăpezilor ce acoperă munții la beția de culori a verilor cu covorul multicolor al pășunilor și fânețelor montane.
2.Potentialul morfoturistic
Fondul morfoturistic reprezintă cea mai bogată resursă atractivă, alcătuind coloana vertebrală a oricărui peisaj creionându-i personalitatea. Lui îi revine sarcina unui factor omniprezent chiar și atunci când activitatea principală are alte origini, și prin cadrul oferit tuturor activităților recreative.
Munții Postăvaru îmbină pe un spațiu relativ restrâns o mare varietate de forme de relief cu numeroase contraste, în cuprinsul lor se întâlnesc : platouri întinse larg ondulate, culmi prelungi și domoale dar și piscuri semețe cu versanți abrupți.
Aceasta varietate este explicata de diversitatea rocilor din care sunt construiți, de modul de dispunere spațială și prin acțiunea diferențiată a agenților externi.
În alcătuirea lor predomină conglomeratele și calcarele mezozoice asociate pe anumite porțiuni cu gresii, marne și fliș, în partea sudică se întâlnesc și depozite de fliș marnogrezos mai puțin rezistent la eroziune.
Postăvaru s-a format prin cutarea mai multor straturi pe diferite roci, înclinația versanților păstrează un caracter mai lin spre nord unde trecerea spre Tara Bârsei se face prin dealuri și mici podișuri cum sunt : Poiana de Sus, Poiana de Jos și Coama Lunga.
Cele mai întâlnite în Postăvaru sunt conglomeratele și calcarele jurasice, iar spre Templul Idolilor apare gresia, la Pietrele lui Solomon, în Valea de sub Piscul Dracului, pe drumul spre Tâmpa și la Izvorul Călugărilor se găsește marna iar la Izvorul Vânătorilor se găsește hornstein, versantul vestic spre Cristian este format din calcar triasic în straturi aparținând liasicului.
În Piatra Mare cele mai vechi straturi aparțin liasicului și pot fi găsite spre sud la Baciu și pe drumul spre Bolnoc. Calcarul apare în cantități mari friabil, fauna de corali, melcii și scoicile pe care le conține acest calcar se pot vedea pe suprafețele măcinate ale rocilor. Gresia se găsește în straturi subțiri mai ales pe văi și este când argiloasă când nisipoasă sau în straturi de calcar pe valea Gârcinului și la Turgheș.
În versanți estici ai Pietrei Mari pe toata lungimea văi Gârcinului, conglomeratele și calcarele rămân sub stratul de gresie în Vârful Ascuțit, Vârful Găvanu, Vârful Rențea cu excepția Vârfului Tâfla format în proporție egală din conglomerat și gresie iar spre sud ies la zi doar straturile de gresie.
Drumul spre cascada Tamina urcă prin straturile de gresie pâna la mameloanele de calcar de pe platou, dar care sunt erodate. Cea mai mare parte din suprafața Pietre Mari este alcătuită din conglomerat, între doua straturi de conglomerat calcarul formează un intermediar care se întinde de la defileul “La Scări” și Prăpastia Ursului până la Piatra Scrisa și Pietrele lui Martin, vârful și versantul apusean sunt alcătuiți din conglomerat.
De un mare interes se bucură Peștera de Lapte în interiorul căreia apa descompune lent calcarul dându-i o culoare albă și Prăpastia Lupului ce oferă o priveliște spre Râșnov și Cheile Postăvarului.
Poiana Brașov este exemplu de utilizare eficienta a condițiilor morfologice în amplasarea și dezvoltarea stațiuni, aceasta s-a dezvoltat în Poiana de Sus care are un aspect de platforma ușor valuită și slab înclinată de la sud-est spre nord-vest cu altitudinea medie de 1050 m.
În Poiana Brașov fragmentarea este redusă de 1-2 km/km2, energia de relief este sub 100 m și cu pante reduse aceleași condiții de relief regăsindu-se și în Poiana de Jos. Versantul Postăvarului cu expoziție nord, nord-estica a avut un rol esențial în amplasarea și dezvoltarea stațiuni.
În munții Poieni Brașov sunt larg răspândite calcarele mezozoice pe care s-au dezvoltat numeroase forme de relief carstic, predomină calcarele albe masive caracteristice Culmi Pisiacului, Dealului Cernit, Spinări Lungi și Pietrei Corbului la fel și creasta principală a Postăvarului dezvoltată pe aceleași calcare albe masive care-i conferă peisajului strălucire și semeție. În nord-vestul munților Poieni Brașov pot fi găsite calcare cenușii, negricioase mai vechi, partea centrală a munților Poieni Brașov este ocupată în mare parte de conglomerate denumite și conglomerate de Postăvaru acestea se aseamănă cu cele din Bucegi și cuprind fragmente rotunjite de calcare și șisturi cristaline legate printr-un ciment calcaros. Peste conglomerate se dispun doua petice de depozite mai recente cuaternare alcătuite din nisipuri și pietrișuri ce corespunde în cea mai mare parte suprafețelor cu înclinarea foarte redusă din Poiana Mare și Poiana Mica.
În partea sud-vestica a munților Poieni Brașov predomină gresiile masive la care se adaugă pe suprafețe mai reduse unele orizonturi de marne pe care s-a dezvoltat un relief mai coborât cu pante line. Aceste straturi cu excepția celor cuaternare sunt cutate și afectate de linii de falie dintre care unele sunt evidențiate prin abrupturi.
Înfățișarea actuală a culoarului Rucăr-Bran este rezultatul unei îndelungate evoluții, majoritatea cercetătorilor evidențiază faptul că acest spațiu care se suprapune culoarului s-a individualizat în mezozoic la sfârșitul cretacicului datorita mișcărilor de cutare prin care s-au înălțat sinclinalele Bucegi, Piatra Craiului, și anticlinalul Leaota (Fig. 3).
Fundamentul culoarului este alcătuit din formațiuni petrografice dure cristaline, cam pe la mijlocul erei mezozoice teritoriul culoarului Rucăr-Bran a funcționat ca un bazin de sedimentare încadrat de masivele cristaline ale Leaotei, Făgărașului și Iezerului aici s-au acumulat din jurasic pâna în cretacic în mai multe cicluri formațiuni predominant calcaroase, calcare compacte sau gresii și marne apoi formațiuni detritice formate mai ales din conglomerate și gresii.
(Fig. 3) Profil geologic
Varietatea reliefului în care relativa uniformitate a platformei Bran contrastează cu bazinele depresionare : Peștera, Dâmbovicioara, Podu Dâmboviței și Dragoslavele sau complexul carstic deosebit de evoluat din zona centrala se datorează intensei activități de modelare în roci cu diferite durități unde rolul apei a fost decisiv.
Culoarul Dâmboviței este situat între Podu Dâmboviței în nord și Cheile de la Cetățuia în sud, nota dominantă este dată de mulțimea bazinelor depresionare de origine tectono-erozive dar se găsește și un relief carstic evoluat plin de pitoresc.
Râul Dâmbovița este factorul eroziv cel mai important, adâncirea acestuia fiind impulsionata de nivelul de bază coborât și de mișcările neotectonice care au determinat înălțarea și mai pronunțată a munților din jur.
Depresiunea Podu Dâmboviței este una din cele mai clare depresiuni tectonice din Carpați fiind delimitată pe toate cele patru laturi ale sale de aliniamente de falie corespunzătoare unor abrupturi calcaroase.
Acești pereți crenelați de calcar ce o înconjoară ca un zid de cetate îi conferă un pitoresc deosebit la care contribuie și despicaturile adânci sub forma de chei pe care Dâmbovicioara și afluenții ei le fac la pătrunderea sau ieșirea din depresiune : Cheile Dâmboviței, Dâmbovicioarei, Orații și Chei.
Depresiunea Rucăr despărțită de Podu Dâmboviței prin horstul de la Pleașa Posadei este o depresiune tectonică de tip graben aflată în zona de convergentă a Dâmboviței cu Râușorul.
Relieful variat se datorează mari diversități petrografice, formele carstice bine reprezentate la Dealu Crucii și la Cuculeț sau alături de cele dezvoltate pe gresii și conglomerate mai ales pe Calea lui Ecle.
Depresiunea Dragoslavele separată de Rucăr prin culoarul mai îngust al Dâmbovicioarei sub forma de defileu este mai puțin extinsă având o forma alungită este un bazinet de eroziune selectivă străjuit în sud-vest de muntele Mateiaș iar în nord-est de muntele Vârtoapele și este formată din calcare sub forma unor măguri solitare.
Depresiunea Stoienești-Bădeni constituie compartimentul sudic al culoarului Rucăr-Bran, formată prin eroziune diferențiată cu precădere în marne și gresii cretacice cu o altitudine de 580-600 m, spre sud este închisa de Cheile Dâmboviței de la Cetățuia adâncite în conglomerate cretacice iar cele doua compartimente depresionare Stoienești și Bădeni sunt separate de micul defileu de la Plaiu Chei.
Relieful carstic dezvoltat pe calcare mezozoice se află răspândit în tot arealul culoarului Dâmboviței dar cu o mai mare amploare în jurul depresiuni Podu Dâmboviței.
Cheile, aceste forme spectaculoase făurite de rețeaua hidrografică în masivele calcaroase reprezintă importante locuri de interes turistic concentrate mai ale pe Dâmbovița și afluenții ei : Dâmbovicioara, Crovul, Ghimbavul și Cheia.
Cele mai interesante și spectaculoase complexe de chei se află pe valea Dâmboviței : Cheile Perimatului, Cheile Plaiului Mare, Cheile Mici la pătrunderea râului în depresiunea Podu Dâmboviței, Cheile Mari sau de Jos, care sunt sculptate în muntele Ghimbav și cheile de la Cetățuia săpate tot de Dâmbovița dar de această dată în conglomerate cretacice.
Râul Dâmbovița si-a dăltuit doua sectoare de chei : Cheile Dâmbovicioarei aflate în vecinătatea localități Podu Dâmboviței și Cheile Brusturetului. La capătul celalalt al culoarului în platforma Brăneană sectoarele de chei de pe Valea Somonului și Sârbicioarei sunt mai mici ca dimensiuni și păstrează o nota de inedit prin aspectul lor sălbatic.
Peșterile reprezintă o lume de taine nebănuită și de frumuseți ascunse în pântecele muntelui formate din lucrarea înceata și tenace a picaturilor de apă asupra rocilor de calcar. Mulțimea peșterilor demonstrează existenta unui relief carstic puternic evoluat. Cele mai mari peșteri se găsesc în compartimentul central al culoarului : Peștera Dâmbovicioarei aflată pe valea cu același nume în amonte de satul Dâmbovicioara, Peștera de la Coltul Surpat aproape de Podu Dâmboviței, Peștera Uluce și Peștera din Platforma Brăneană.
Platforma Brăneană este situata la o altitudine cuprinsă între 800-1300 de m și prezint o dubla înclinare atât spre direcția principală sud-vest nord-est dar și dinspre rama munților limitrofi spre axul central format din interfluviul Drumul Carului. Deși aceasta platformă este aparent relativă de ici colo apar măgurile calcaroase care introduc o nota de spectaculozitate în relief dominând cu circa 50-100 de m .
Platforma Fundata formează compartimentul sudic al Platformei Brănene formată dintr-o alternanță de calcare cu un peisaj dominat de “gâlmele” calcaroase ce depășesc frecvent 1200 de m, Bora (1344 m), Coltul Coziei (1361 m), Dealul Sasului (1220 m), Vătarnița (1320 m).
Relieful carstic este reprezentat prin : doline, chei și mai ales peșteri bine conservate.
Fondul morfoturistic din munții Bârsei și culoarul Rucăr-Bran se impune prin valențele predominant peisagistice și este determinat de valoarea substratului litologic asupra căruia au acționat diferențiat factori exogeni, rezultant astfel o diversitate de forme morfologice.
3. Potențialul climato-turistic.
Climatul este direct influențat de etajarea reliefului de la altitudini de 500-2500 de m și este unul din factori favorizanți sau dimpotrivă inhibanți ai activizaților turistice. Elementele climatice acționează stimulativ sau restrictiv alături de celelalte componente ale fondului turistic natural el acționând diferit asupra organismului uman și inducând posibilitatea de practicare a unor anumite forme de turism.
Poziția geografică a masivelor Postăvaru și Piatra Mare în cadrul Carpaților de Curbură se caracterizează printr-o mare diversitate a maselor de aer care imprima trasaturi distincte climatului.
În circulația atmosferica se remarcă întrepătrunderea maselor de aer mai umed din vest și nord-vest cu cele de natura continentală din est.
Cea mai rece luna a anului pe culmile Pietrei Mari și a masivului Postăvaru este februarie cu temperaturi medii cuprinse intre –6 și –8 ºC iar în ianuarie -5 -6 ºC, iarna poate dura patru cinci luni de zile.
Cantitatea de precipitații anuale sunt cuprinse între 1100 mm în sectorul înalt al Postăvarului și 1000 mm în cel al Pietrei Mari și aproximativ 700 mm la poale. Cele mai mari cantități de precipitații cad vara în luna iunie 100-400 mm iar cele mai reduse în septembrie și februarie.
Primele zăpezi pot apărea încă din septembrie dar stratul de zăpada continuu se depune din octombrie.
Vânturile cele mai puternice sunt înregistrate pe culmile masivelor, direcția lor dominanta fiind nord-vest și vest. Dar la altitudini mai reduse direcția și intensitatea vânturilor sunt determinate de conformația reliefului. Iarna se produc frecvente inversiuni de temperatură în Depresiunea Brașov înregistrându-se temperaturi mai scăzute decât pe rama montană, primele înghețuri pot să apară la începutul luni septembrie iar ultimele sau înregistrat chiar în iunie.
Stațiunea Poiana Brașov este caracterizata printr-un climat de munții mijlocii favorabili odihnei active tot timpul anului, iarna fiind întrunite condiții bune de practicare a schiului și a altor sporturi de iarnă iar în celelalte anotimpuri climatul favorizează drumeția montană.
Stațiunea este bine însorită tot timpul anului, durata medie a strălucirii soarelui fiind de peste 1800 de ore, cele mai lungi perioade cu cer senin se înregistrează toamna și iarna.
Temperatura medie anuala în Poiana Brașov este de 4ºC, la poalele munților Poieni Brașov temperaturile medii anuale sunt de 7-8º, C iar pe culmea înaltă a Postăvarului de –2ºC. Temperatura maxima absolută a fost de 27,7ºCiar minima absolută a avut valoarea de –20,8ºC. Cea mai scăzută temperatura medie lunara se înregistrează în luna ianuarie -5ºCº iar cea mai ridicata în luna iulie 14,5ºC.
Amplitudinile termice diurne sunt mai mari vara și toamna de aproximativ 12-14ºC și mai reduse iarna de 8-9ºC.
Fiind un climat montan temperaturile negative au o durata destul de mare astfel temperaturi sub 0º C se pot înregistra încă din mijlocul luni octombrie, temperaturi negative au fost înregistrate și în luna aprilie.
Iarna sunt frecvente inversiunile de temperatura în Poiana Brașov înregistrându-se temperaturi mai ridicate decât în Depresiunea Brașov adesea acoperită de cețuri persistente și dese. Datorită inversiunilor termice iarna în stațiune condițiile termice sunt agreabile adăugându-se și o umiditate mai scăzută decât în Depresiunea Brașov.
Cantitatea medie anuala de precipitații este în Poiana Brașov de 857,6 mm, ploile cele mai abundente cad în timpul veri mai ales în iulie iar cele mai reduse în octombrie.
Primele ninsori se înregistrează la sfârșitul lunii septembrie iar ultimele în aprilie, stratul de zăpadă se menține circa 120 de zile, grosimea medie este de 40-50 de cm iar cele mai mari grosimi se înregistrează în luna martie.
Prin poziția sa la poalele Postăvarului stațiunea este adăpostită de vânturile puternice, viteza medie anuala a vânturilor este de 2,9 m/s iarna înregistrându-se un calm atmosferic, direcția vânturilor în Poiana Brașov este dinspre sud și sud-vest cu vânturi mai puternice în lunile mai și iunie.
Clima culoarului depresionar Rucăr-Bran se încadrează prin particularitățile sale în climatul montan moderat fiind influențat de masivele înalte ale Meridionalilor.
Desfășurarea elementelor climatice este generată de circulația generala a maselor de aer care se face pe direcția predominanta nord-est sud-vest.
Varietatea reliefului și creșterea altitudini în culoar în dublu sens dinspre periferie spre cumpăna de ape Giuvala-Fundata și altitudinal dinspre axul culoarului spre versanți pana la 1400-1500 de metri care generează gradienți verticali și scăderea temperaturi, creșterea cantități de precipitații, a nebulozități și a presiuni termice.
Regimul termic se caracterizează prin valori anuale de 4-8ºC sczând odată cu altitudinea, 7,2ºC la Rucăr (700 m), 4,4ºC la Fundata (1300 m). În unele depresiuni îndeosebi la Rucăr și Podu Dâmboviței se înregistrează frecvente inversiuni termice care pe lângă temperaturile minime coborâte mai determina și cețuri de vale, brume timpurii și târzii și îngheț la sol.
Precipitațiile medii anuale la Rucăr sunt de 810,9 mm iar la Fundata de 1020,9 mm. Durata medie a stratului de zăpadă este de 200 de zile care se menține de la mijlocul luni noiembrie până în prima decadă a luni aprilie.
În general vântul este cel mai instabil element meteorologic fiind influențat de circulația generala atmosferică, de relief și alți factori. Datorită munților din jur direcția generală a vânturilor la Fundata este repartizată relativ uniform în nord-est 41,7% și în sud-vest 42,6% local aici vânturile sunt cunoscute sub numele de Pietraru deoarece bat dinspre Piatra Craiului topind zăpada cu pericol de producere a inundațiilor și Băltărețul deoarece bate dinspre Bucegi și Leaota încălzind climatul.
Datorita parametrilor diferențiați după relief și expoziția versanților în culoarul Rucăr-Bran au fost individualizate cinci topoclimate :
topoclimatul Platformei Fundata aflat la altitudinea de 1100-1350 m se caracterizează prin temperaturii medii anuale cuprinse între 4-6ºC amplitudinea termica anuală este de 19-20ºC, numărul mediu al zilelor de iarnă este de 50-70 de zile, al zilelor cu îngheț este de 150-160, iar al celor de vara de 18-24, se remarcă o permanentă mișcare sub forma unor curenți pe direcția nord-est sud-vest, precipitațiile sunt bogate între 900-1200 mm cu ploi torențiale frecvente, stratul de zăpada nu depășește 50 mm și persista între lunile noiembrie-aprilie.
topoclimatul pantelor sudice se desfășoară între 600-1000 m altitudine caracterizându-se prin temperaturi medii anuale cuprinse între 6-8ºC, apar fenomene de inversiune termică la Podu Dâmboviței, Rucăr, Dragoslavele și chiar Stoienești, vânturile dominante lipsesc, zilele de iarnă sunt de 30-50 de zile la fel și cele de vară, precipitațiile sunt cuprinse între 750-900 mm cu ploi torențiale frecvente iar stratul de zăpada persista patru cinci luni.
topoclimatul pantelor nordice este cuprins între 600-1100 m altitudine fiind specific Platformei Brănene și se caracterizează prin temperaturi medii anuale cuprinse între 5-7ºC, cu amplitudini termice anuale de 21-22ºC, precipitații puține 650-850 mm, anual, cu 30-50 de zile de iarnă și 20-40 de zile de vară, frecvente inversiuni termice.
topoclimatul versanților estici aflat la altitudini cuprinse între 800-1400 m se diferențiază datorita expuneri versanților prin modificări sensibile ale gradienților verticali și precipitații bogate.
topoclimatul versanților vestici se distinge prin gradienți verticali pronunțați cu caracter vădit de adăpost fată de circulația atmosferică preponderent vestică, precipitațiile sunt sensibil diminuate iar vânturile locale au caracter föhnal mărind uscăciunea.
Climatul impune desfășurarea activităților recreative generând “atmosfera” favorabilă sau nefavorabilă actului recreativ catalizând sau dimpotrivă inhibând derularea acestuia.
4. Funcția turistică a hidrografiei.
Alături de relief hidrografia se instituie în principala sursă de atracție turistică aparținând cadrului natural.
Principalele cursuri de apă a masivelor Postăvarul (Fig. 4) și Piatra Mare (Fig. 5) sunt Gârcinul în Piatra Mare și Timișul aflat între cele două masive, aceste râuri păstrează direcția generală nord-est curgând aproape paralel. Timișul captează izvoarele ce alcătuiesc bazinul cuprins între Piatra Mare și Postăvarul în partea superioară Timișul de Jos confluează cu Timișul de Sus, mai departe își adună firele de apă din valea Honeaca, Valea Dracului și Valea Chirelu din versantul Pietrei Mari iar din Cristianul Mare colectează apa izvoarelor și pâraielor ce se scurg prin Valea Calului, Valea Dragă, Valea Vămii și Valea Largă după care la Dâmbul Morii Timișul se bifurcă.
Gârcinul își adună apele izvorâte de pe versanții dintre vârful Piatra Mare și Vârful lui Andrei fiind alimentat apoi de Valea Cracului Mic, Valea Mușatului și Valea Datrăului. Înainte de a intra în Satulung se ramifică, brațul drept devine afluent al Târlungului iar brațul mic curge printr-o albie artificială de-a lungul orașului Săcele.
Pârăul Șipoiului își adună apele din regiunea Prăpastiei Ursului și Piatra Mare având la origine pârâul ce străbate defileul La Scări și se varsă în Timiș la Dâmbul Morii.
Pârâul Chiliei afluent al Șipoiului colectează firele de apă din văile de sub Peștera de Gheață și confluează apoi cu pârâul Chiliei.
Apele celor șapte izvoare din versantul nordic al culmilor dintre Turgheș și Valea Gârcinului străbat Turgheșul și se varsă în Timiș.
În sud-estul Pietrei Mari, Azuga ce izvorăște de sub vârful Paltinul ocolește vârful Retevoiul și se îndreaptă spre sud.
Ghimbășelul aflat în vestul Postăvarului colectează toate pâraiele din aceea parte a masivului, munții Postăvarul sunt drenați de o rețea densă iar cea mai mare parte a pâraielor aparțin bazinului hidrografic al Oltului, doar în sud-est valea Râșnovului și o serie de afluenți mai mici aparțin bazinului Prahovei.
Munții Poienii Brașovului sunt fragmentați de o rețea de văi care aparține în totalitate bazinului hidrografic al Oltului, pâraiele care se scurg spre sud, vest și nord-vest fac parte din bazinul Ghimbășelului afluent al Oltului, pâraiele din nord-est se varsă în canalul Timiș-Ghimbav.
Pârâul Poienii confluează cu Valea Cheii în sudul munților Brașovului în apropierea cabanei Cheia fiind principalul colector al apelor ce drenează Poiana Brașov și își are obârșia în versantul vestic al masivului Postăvarul la altitudinea de 1400 m.
În sud-vestul stațiuni Poiana Brașov a fost amenajat un lac de baraj artificial folosit pentru agrement, la sud de cabana Aviatorilor pârâul Poienii se unește cu pârâul Sticlăriei care își are obârșia sub culmea ce separă Poiana Mică de Poiana Mare, după care pârâul Poienii străbate două sectoare de chei săpate în calcar.
Principalii săi afluenți pe partea stângă sunt: Groapa Lungă, format prin confluența pâraielor Vanga Mică și Vanga Mare, apoi pârâul Cerbului, pârâul de Aur și Groapa de Aur. Pe partea dreaptă pârâul Poienii primește un singur afluent mai important pârâul Boarului.
Partea vestică a munților Poienii Brașov este fragmentată de văi scurte cu pante accentuate dintre care mai importante sunt: Valea Cărbunari, Valea Popii, Valea Cetății, Valea Hotarului și Valea Joaderului. În nord Valea Scheiului care colectează un mănunchi de afluenți mai lungi pe partea dreaptă: Valea Putredă, Valea cu Apă și Obadarul iar pe stânga Valea Seacă și Valea Dracului.
Cea mai mare parte a pâraielor din munții Poienii Brașov au un caracter intermitent cu debite maxime ce se înregistrează primăvara în aprilie datorită topirii zăpezilor și vara din cauza ploilor torențiale.
În culoarul Rucăr-Bran (Fig. 6) apele curgătoare alcătuiesc un veritabil păienjeniș care au ferăstruit munții generând bazinete depresionare cu lunci, terase și chei de rară spectaculozitate.
Apele curgătoare sunt reprezentate de râul Dâmbovița care drenează partea centrală și sudică a culoarului și râul Turcului care se scurge spre Depresiunea Brașov.
Bazinul hidrografic al Dâmboviței ocupă circa două treimi din suprafața culoarului fiind cel mai important afluent al Argeșului cu o lungime de 266 km, Dâmbovița își are obârșia în masivul Iezer-Păpușa sub vârful Roșu la o altitudine de 2240 m prin unirea pâraielor Borcănașul și Valea Vadului. Între izvor și Podul Dâmboviței râul străbate circa 42 de km lungime, o denivelare spectaculoasă de aproape 1500 m având o pantă medie de 39,4 m/km.
La Podul Dâmboviței râul se mai domolește dar își mărește debitul prin colectarea afluenților, principalul afluent este Dâmbovicioara, apoi Cheia format din unirea Rudăriței cu Urdărița, acesta își adună apele dinspre Dealul Sasului și munții Leaota.
Debitul mediu anual al Dâmboviței ajunge la 4,55 m3/s primăvara și 13,5 m3/s iarna. Între Podul Dâmboviței și Rucăr, Dâmbovița primește pârâul Ghimbav care își adună apele de pe clina nord-vestică al munților Leaota.
Mai jos de Rucăr, Dâmbovița confluează cu Râușorul cel mai important afluent provenit din munții Iezer-Păpușa cu o lungime de 15 km și suprafața bazinului hidrografic de 53 km2, acesta colectează mici pâraie cu debit bogat ca: Boțianu, Strâmba, Mâldarul și Andreiașul aflate pe partea dreaptă a Râușorului.
În aval de Rucăr, Dâmbovița se lărgește și în bazinetul Dragoslavele are ca afluenți pe Frasinul, Valea Caselor și Valea Hotarelor ultimi afluenți mai importanți până la ieșire din culoar sunt: Valea Bădenilor (15 km), cu o suprafață hidrografică de 57 km2, apoi Valea lui Coman pe partea stângă și pârâul Stoeneasca pe dreapta.
Bazinul hidrografic al Turcului drenează Platforma Brăneană având o lungime de 25 km iar suprafața de 200 km2 aparținând sistemului hidrografic al Oltului, direcția de curgere al râului se suprapune înclinării generale a Platformei Brănene sud-vest – nord-est.
Principalii afluenți ai Turcului sunt: Moeciu, Șimon, Sohodol, Piatra și Sârbicioara care își adună apele de pe clina Pietrei Craiului și Bucegilor cu o pantă accentuată ce formează lunci și terase.
Bogatul păienjeniș de râuri care străbate culoarul Rucăr-Bran imprimă peisajului o notă de mare pitoresc contribuind alături de alți factori naturali la dezvoltarea turismului.
Elementele hidrografice posedă atribute pitorești înmagazinate în sistemul lor de organizare, formând căderi de ape cum sunt cele de la cascada Tamina sau la Cheile Șapte Scări unde apa se prăbușește zgomotos între pereții ce depășesc 50 m.
5. Potențialul turistic al biosferei.
În strânsă corelație cu condițiile morfologice și climatice caracterul regiunii montane s-a individualizat un înveliș biogeografic complex ce concură la o mai accentuată diversificare a fondului turistic natural.
5.1. Vegetația
Masivele Postăvarul și Piatra Mare sunt acoperite de o vegetație variată și bogată în specii atrăgând alături de turiști un număr mare de cercetători.
După specificul vegetației se pot împărți masivele în trei zone:
zona pădurilor de foioase
zona pădurilor de conifere
zona subalpină
Zona pădurilor de foioase oferă primăvara: ghiocei, viorele cu două frunze, spânul roșu sau mierea ursului (Pulmonaria oficienalis), măseaua ciutei, laptele păsării, trepădătoarea, floarea paștelui, tulchina care înfloresc unele între altele aproape în același timp, încă înainte ca frunzișul des al pădurilor să poată răpi puterea radiației solare. Vara florile sunt puține dar spre toamnă apar brândușele cu coloritul lor albastru liliachiu, pe malurile pâraielor de la poalele muntelui se întâlnesc exemplare de : telekia specioasă, rutișorul, asmățuiul, sunătoarea, ceapa urșilor și specii de ferigi.
În pădurile de foioase între 1000-1100 m apare molidul (Picea excelsa), la început izolat apoi în grupuri tot mai mari, pe măsură ce el se înmulțește se rărește fagul care dispare la 1450 m de unde se întâlnește molidul până la 1800 m, aici găsindu-se zona pădurilor de conifere.
Vegetația este mai săracă în specii iar dintre plante se întâlnesc: tătăneasa, mierea ursului, orbătul, pungulița, piciorul cocoșului, urzica moartă, măcrișul iepurelui iar pe stâncile umede din păduri se găsesc: ochii șoricelului, toporași, rușulița, bulbi de munte, mâțișori cu trei frunze și strigoița.
Stațiunea Poiana Brașov se întinde pe cuprinsul unor poieni acoperite cu pajiști secundare formate în urma defrișării pădurilor care acopereau în trecut suprafața platformei. Aceste pajiști sunt formate din: păiușul roșu (Festuca rubra), iarba vântului (Agrostius tenuis), țepoșica (Nardus stricta) și numeroase plante cu flori ca: margaretele, clopoței, gențiane sau brândușe.
În partea estică pădurile de molid pătrund până în stațiune dar vegetația însoțitoare este destul de săracă dominată de: măcrișul iepurelui (Oxalis ocetosella), tufe de afin (Vacrinium mirtillus), pe versanții defrișați pot fi întâlnite tufe de mur și zmeurișuri iar în unele locuri a fost plantat zâmbrul (Pirus umbra) spre partea superioară a munților Poienii Brașov pâlcurile de molid se răresc și se amestecă cu tufărișuri de ienupăr (Junipeus comunis) și uneori cu alunul de munte.
În vestul, nordul și sudul stațiunii se constată o mare diversitate a vegetației corespunzătoare pădurilor de amestec de fag cu rășinoase, a brădetelor și făgetelor pure. În pătura erbacee a acestor păduri se întâlnesc plante cu flori ca: brebenei (Congdalis solida), viorele (Scila bifolia), crucea voinicului (Hepatica transylvanica), floarea paștelui (Anemone nemorosa).
Vegetația forestieră ocupă primul loc între ecosistemele culoarului Rucăr-Bran, raportat la suprafața culoarului procentul vegetației forestiere este de 47%, suprafețele forestiere cele mai întinse aparțin comunei Rucăr circa 20.000 ha, Branul posedă 4.000 ha.
În repartiția altitudinală a pădurilor distingem un prim etaj al pădurilor de foioase mai ales făgete între 500-1000 m și un etaj al pădurilor de amestec până la 1400-1500 m.
Pădurile de foioase sunt răspândite în bazinele depresionare din partea sudică a culoarului Dâmboviței și pe valea Moeciu în partea de nord, alături de fag cel mai răspândit arbore al acestor păduri este carpenul (Carpinus butulus) apoi se mai întâlnesc: frasinul (Fraxinus excelsior) și mesteacănul (Betula venuosa), pe alocuri pare și ulmul de munte (Ulmus montana), plopul (Populus tremula) și arțarul (Acer platancies).
Pădurile de amestec în care alături de făgete, coniferele devin odată cu înălțimea predominante, ocupând versanții înalți până la 1400-1500 m sau pe cei întunecoși cu expoziție nordică. Cele mai răspândite specii de conifere sunt: molidul (Picea albies), bradul (Abies alba) și laricea (Laris decidua).
Pajiștile secundare reprezintă o asociație care ocupă datorită dezvoltării unui păstorit intens mari suprafețe din Platforma Bran. Covorul pajiștilor montane este format din numeroase specii cum ar fi: păiușul (Festuca rubra), firuța (Agrestis termis), țepoșica (Nardus stricta), păiușul de livadă (Festuca pratens) și trifoiul alb (Trifolium repens).
Numeroase flori înviorează prin culorile lor multicolore pășunile și fânețele montane, dintre ele nu lipsesc: viorelele (Viora adorata), cicoarea (Cichorum intylus), sânzienele (Galium verum), gura leului (Antihirum majus).
În zonele carstice mai apar: ovăsciorul auriu (Trisetum flovescens), garofița (Dianthus spiculifolius) și rogozul (Corex ruprestis).
Specii de mare interes științific sunt endemismele dintre care amintim:
(Fig. 7) Garofița Pietrei Craiului (Dianthus spiculifolius)
garofița Pietrei Craiului (Dianthus spiculifolius) (Fig. 7) unică în lume care se răsfață pe bârnele inaccesibile ale Pietrei Craiului alături de sângele voinicului (Nigritella nigra), bulbucul de munte (Trollius europaeus), drobușor (Isatis transylvanica), smârdanul (Rododendron kotschyi) și nu în ultimul rând floarea de colț (Leontopodium alpinum) (Fig. 8) o altă locuitoare milenară a culoarului Rucăr-Bran.
(Fig. 8) Floarea de colț (Leontopodium alpinum)
5.2 Fauna
Fauna masivelor Postăvarul și Piatra Mare corespund lanțului sud-estic al Carpaților, dintre animalele mai mari se regăsește: ursul care colindă masivele ferindu-se de drumurile circulate, lupii sunt în număr redus, mistreții hoinăresc prin desișul pădurilor, râsul trăiește în regiunea Tamina din Piatra Mare dormind ziua și umblând noaptea după pradă, pisicile sălbatice se regăsesc în număr mare la fel și cerbii carpatini dar care sunt zăriți rar pe versanții dinspre valea Timișului și pot fi auziți boncănind în nopțile senine de toamnă, căprioarele se întâlnesc prin pădurile de la poalele muntelui, alături de acestea mai trăiesc: vulpi, nevăstuici, dihori, jderi iar dintre păsări atrage atenția Tichodrama muraria L. Destul de frecvent este remarcată vipera (Vipera venus) care atacă doar dacă este provocată, poate fi ușor recunoscută după crucea de culoare închisă de pe cap, are o lungime de 30-50 cm.
În pădurile din Poiana Brașov se regăsesc aceleași animale ca și în munții Postăvarul și Piatra Mare iar dintre păsări mai amintim: corbul (Cornus corax c) care este ocrotit de lege iar în apele de munte sălășluiește păstrăvul și cleanul la altitudini mari.
Cadrul natural specific culoarului Rucăr-Bran este deosebit de favorabil pentru o faună bogată și diversificată care populează pădurile, fânețele și pășunile montane.
În umbra pădurilor de conifere și făgete se regăsesc numeroase specii de animale: lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), jderul de pădure (Martes martes), veverița (Scirius vulgaris), unele mamifere prezintă un interes cinegetic care le-a adus faima, sunt exemplare mărețe de urs (Ursus arctos) și mistreți (Sus scrofa) sau o frumusețe tulburătoare ca aceea a cerbului (Cerbus elaphus).
Pe culmile înalte ale Pietrei Craiului singură sau în grupuri trăiește o podoabă a naturii carpatice capra neagră (Rupicapra rupicapra) specie ocrotită de lege.
Dintre speciile de păsări trăiesc aici: pițigoi (Paris montana), muscărul mic (Ficedula parva), pitulicea sfârâitoare (Philoscopera dibilatrix) și ciocănitoarea cu spatele alb (Dendrocopos leucotos).
În apele Dâmboviței și ale afluenților săi trăiesc laolaltă cu păstrăvul (Salmo trutto gobia), lipanul (Thimallus thimallus) și mioga (Barbus meridionalis petngi) reprezentând o reală tentație pentru pescarii sportivi și amatori.
Posibilitățile de practicare a vânatului și pescuitului constituie o premisă favorabilă în amplificarea turismului de sejur.
6. Arii protejate ale cadrului natural.
În munții Postăvarul se conservă peisaje puțin influențate de om, numeroase specii de plante și animale rare declarate monumente ale naturii. Unele părți limitate ale muntelui care vor fi prezentate au fost puse sub ocrotirea legii fiind cuprinse în cadrul rezervațiilor floristice sau de peisaj (Fig. 9).
Rezervația și parcul natural Tâmpa aflată în nordul stațiunii Poiana Brașov pe unul dintre ultimii pinteni care prelungesc muntele spre depresiunea Brașovului. În nord-estul acestei culmi se află un petec de stepă localizat în plină zonă a pădurilor, aici pot fi întâlnite unele specii de plante rare ca: frăsinelul (Dictanus albus), măturicea (Dracocephalum austriacum), iacinul sălbatic (Hyacintella leucophala). Tot aici au fost descoperite și descrise pentru prima oară ca endemisme românești obsiga bârsană (Branus brocensis) și crucea voinicului (Hepatica transylvanica) alături de o varietate rară de coroniște.
În cadrul pădurilor din rezervație se întâlnesc numeroși subarbuști ca: socul (Sambucus racenosa), sângerul (Cornus sanguinea), alunul (Corylis avellana), salba moale (Evonymus europacea), cornul (Cornus mas) și lemnul câinesc (Ligustrum vulgare).
Dintre speciile ocrotite de lege pe culmile calcaroase ale Tâmpei mai cresc: laleaua pestriță (Fritullaria montana), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), printre tufișuri vegetează nemțișorul de stână (Delphinum firsum) și stânjenelul (Iris caespitosa).
Întreaga culme a Tâmpei a fost declarată parc natural în anul 1980, pentru ocrotirea plantelor și a peisajului în ansamblu au fost impuse restricții turiștilor care prevăd interzicerea ruperii sau degradării plantelor circulația făcându-se doar pe poteci marcate.
Rezervația Stejărișul Mare este cunoscută și sub numele de Colții Corbului Mare, aflată în nord-vestul munților Postăvaru la 900 m altitudine. Aici pe o suprafață de 20 ha este conservată o pădure de fag și un grup de stânci de calcar cu vegetație calcofilă, printre speciile de plante rare se întâlnește flămânzica (Draba haynaldi).
Stejarii seculari de la Cristian sunt situați în două perimetre la poalele Dealului Negru din estul localității Cristian. Datorită aspectului lor impunător și al vârstei apreciabile în jur de 400 ani au fost declarați monumente ale naturii.
Rezervația peisagistică Postăvaru cuprinde 1025 ha care ar urma să se extindă pe întreaga culme a Postăvarului.
Rezervația floristică din Poiana Secuilor din apropierea cabanei Secuilor are o extindere mai redusă dar cu numeroase endemisme.
În munții Postăvaru se găsesc răspândite și unele specii de plante rare trecute sub ocrotirea legii: smârdanul (Rhododendron katsyi), iedera albă (Daphe blagayana), angelica (Angelica achonghina) și dedița (Pulatila montana).
În Poiana Mică se află rezervația de zimbrii care a fost repopulată, una din puținele de acest fel din țară.
Peștera din Valea Fundatei se găsește la 7 km de Poiana Brașov în apropierea șoselei care coboară spre Râșnov pe Valea Cetății și a fost pusă sub ocrotire în anul 1981. Peștera s-a dezvoltat în calcare jurasice, are o lungime de 370 m și adăpostește stalactite și stalacnite de o rară frumusețe.
În culoarul Rucăr-Bran se află o rezervație de o unicitate aparte, aici ocrotirea mediului înconjurător și protecția monumentelor naturii se regăsesc în rezervația naturală „Piatra Craiului” ce inițial în 1938 avea doar 440 ha iar astăzi are 3760 ha (Fig. 10).
Rezervația cuprinde în perimetrul ei versanții nordici, nord-vestici și vestici precum și creasta Pietrei Craiului Mari. Valoarea deosebită fitogeografică a masivului este dată de faptul că adăpostește garofița Pietrei Craiului (Dianthus callizonus) monument al naturii. Această specie nu se găsește în tot masivul ci doar pe bârnele și stâncăriile înierbate și însorite din zona alpină inferioară sau la limita superioară a pajiștilor alpine mai ales spre versantul vestic ce dă spre valea Dâmboviței.
Garofița Pietrei Craiului reprezintă o unitate izolată din punct de vedere sistematic în care se găsesc înrudite caracteristicile a două grupe sistematice ale genului „Alpinii” și „Glauci” putând foarte probabil să reprezinte o specie relictă care a evoluat izolat pe coama Pietrei Craiului.
Distribuția verticală a vegetației în rezervație se face pe cele două zone principale de vegetație: forestieră și alpină.
În cadrul zonei forestiere se remarcă etajul montan mijlociu format din păduri de amestec de fag (Fagus silvatica) cu brad (Albies alba) și molid (Picea excelsa) și etajul montan superior format fie din întinse păduri de molid fie de amestec. Se remarcă un fapt deosebit prin prezența numeroaselor pâlcuri de tisă (Taxus baccata) între valea Crăpăturii și Padina lui Călineț la 1200 m altitudine, specie declarată monument al naturii.
De-a lungul văilor umbroase cu umiditate ridicată se găsesc arborete pure de paltin (Acer preudoplatanus) sau paltin în amestec cu ulm (Ulmus montana).
Deasupra limitei superioare a pădurilor se află împărăția tufișurilor de jepi care ocupă suprafețe mari în cadrul rezervației între 1700-1900 m, aceste tufișuri sunt însoțite de afini (Vaccinum mirtillus), merișor (Vaccinum vitis-idaea) și smârdan (Rhododendron kotschyi).
În rezervație mai pot fi întâlnite floarea de colț (Lentopodium alpinum), sângele voinicului (Nigritella rubra), bulbuci de munte (Trollius europeans), iedera albă (Dphane blagayana) și ghintura galbenă (Gentina lutea).
Pentru a ține pasul cu valoroasa floră, fauna rezervației este variată și cu elemente reprezentative cum ar fi: capra neagră (Rupicapra rupicapra), vulturul bărbos (Acvila chrisaetos), cocoșul de munte (Tetrao urogallis), acvila de munte (Acvila alpina) iar cu efective ceva mai mari ursul (Ursus carpathicus), râsul (Lynx lynx) și lupul (Canis lupus).
Ecosistemul montan complex a fost puternic modificat ca urmare a activităților antropice îndelungate, datorită acestor evoluții s-au declanșat dezechilibre naturale cu repercursiuni asupra calității mediului. Aceste efecte profunde ale activităților antropice au impus contracararea prin adoptarea de măsuri ferme care să conducă la ocrotirea mediului prin extinderea rezervațiilor și crearea unui concept științific privind statutul și funcționarea acestora.
Capitolul II
Fondul turistic antropic.
Se impune mențiunea că dintre unitățiile geografice analizate doar culoarul Rucăr-Bran este cel mai puternic umanizat și ca atare obiectivele turistice de natură antropică apar cu predilecție mai ales aici, în celelalte zone predomină bazele de cazare.
Obiective religioase.
Edificiile religioase atrag masele de vizitatori printr-o serie de atribute comune tuturor construcților antropice cum sunt: vechimea, grandoarea dar și prin însușiri specifice particulare cum ar fi: stilul constructiv, decorația interioară și funcția îndeplinită.
Din suita monumentelor religioase din zona Branului de o mai mare atractivitate turistică sunt: bisericile din Șimon, Cheia, Fundata și Bran.
(Fig. 11) Biserica din Șimon
Biserica din Șimon (Fig. 11) construită în 1790 cuprinde în plan naosul și pronaosul care se înscriu într-un dreptunghi acoperit cilindric. Pronaosul este precedat de un pridvor degroșat, spre est construcția este limitată prin absida altarului deasemenea decroșată sub formă de arc plat în interior și poligonală în exterior. Deasupra pronaosului se înalță turnul cu un plan octogonal care are o siluetă și înălțime redusă.
Fațadele sunt tencuite și zugrăvite cu ancadramente simple la ferestrele în cerc iar la pridvor au arce plate. Ferestrele turnului sunt decorate cu profilatură mai bogată, partea superioară a pereților superiori ai pridvorului prezintă panouri rectangulare care pe fațada de vest cuprind picturi murale. Sistemul de acoperire se compune dintr-o boltă cilindrică cu calotă mică la pridvor, bolta cilindrică cu penetrații la naos și pronaos semicalotă și boltă cilindrică la altar, acoperișurile sunt din țiglă în solzi.
Biserica din Cheia cuprinde în plan un pronaos precedat pe latura vestică de un pridvor închis, un naos flancat de două abside semicirculare în interior și poligonale în exterior având absida altarului construită în același fel. Interiorul biserici este acoperit cu calote sferice pe arce dublouri iar absidele cu semicalote.
În exterior biserica este tencuită și văruită, cornișa prezintă un decor cu zimți dispuși pe trei rânduri sub o streașină foarte evazată. Sub această cornișă se desfășoară o friză cu picturi murale care împodobește construcția de jur împrejur. Turnul octogonal așezat pe coama acoperișului este și el decorat cu ancadramente simplu profilate cu zimți din cărămidă. Ferestrele cu excepția celor din turn sunt dreptungiulare și lipsite de ancadramente. În forma actuală biserica a fost construită în anul 1918 deși ea există încă din 1700 sub forma unei biserici de lemn.
Existența biserici „Adormirea Maicii Domnului” din Fundata este atestată documentar din 1777 dar actuala construcție a fost ridicată între anii 1835-1837, pictura este executată de dascălul Ion Vartolomeu din Șimon.
Biserica din Bran construită în 1820 a fost pictată în anul 1836, construcția cuprinde în plan un naos cu patru travee flancat în extremitatea vestică de două abside semicirculare în interior și poligonale în exterior. Fațadele tencuite și văruite au ferestre înalte fără ancadramente terminate, cornișa este subliniată de un profil din tencuială iar turnul decorat pe toată înălțimea cu pilaștri neoclasici ce-i conferă o notă originală, construcția păstrează structura originală.
În Dragoslavele mai rețin atenția vechea biserică domnească aflată în centrul comunei construită pe vremea cârmuirii domnitorului Grigore Ghica datând din 1661, apoi schitul de lemn de la Podrișor asemănător construcților maramureșene de acest gen.
Aspectele edificiilor religioase indică trainicele relații culturale dintre Țara Românească și zona Branului alături de puternicele influențe venite prin meșterii de dincolo de Carpați.
Resurse istorice
Primele dovezi certe care atestă existența Rucărului încă din vechime sunt aduse de existența castelului roman de la Scărișoara care datează din vremea stăpânirii romane în Dacia, punct de atractivitate turistică și astăzi. Alte vestigii arheologice au fost descoperite la Peștera Mare și Peștera Mică din satul Peștera, în Peștera Mică au fost descoperite unelte din silex, resturi osteologice iar în Peștera Mare au fost descoperite unelte specifice epipaleoliticului și ceramică neolitică.
Castelul Bran (Fig.12) este unul dintre cele mai vechi și interesante monumente ale arhitecturii laice din România, pe un promotoriu ce domină împrejurimile se află crescut parcă din trupul unei uriașe stânci Castelul Bran.
(Fig. 12) Castelul Bran
Acesta a fost construit de maeștrii brașoveni în urma privilegiilor din 19 noiembrie 1377 acordate de Ludovic de Anjou. Arhitectura edificiului este specifică secolului XIV și a fost inițial subordonată rolului de cetate folosind pe deplin avantajele oferite de poziția strategică, astfel planul întregii construcții era neregulat, edificiul fiind prevăzut cu trei turnuri de supraveghere și apărare în est, vest și nord. Apoi în secolul XVII au avut loc modificări importante adăugândui-se un nou turn pe latura sudică construindui-se și o scară mobilă de lemn specifică cetăților medievale (Fig. 13).
(Fig. 13) Scara castelului Bran
Cele patru turnuri cu zidurile care le unesc formănd incinta sunt lucrate din piatră de stâncă si bolovani de râu materiale de constucții specifice vremi. Cel mai vechi turn este turnul de observare de pe latura nordică care mai este denumit si donjonul, acesta are baza pătrată și îmbracă colțul de stâncă din acea parte înlățându-se mult deasupra restului clădiri. Pe latura exterioară a turnului se observă șase deschideri de tragere așezate două câte două, unele sub altele, aceste deschideri servesc drept ferestre încăperilor turnului, pe latura sudică a turnului există doar patru guri de tragere deoarece acoperisul de tiglă are panta de scurgere spre curte și reduce din verticală, aceste deschideri sunt ferestrele scărilor de acces spre foișor.
(Fig. 14) Turnul sudic al castelului Bran
Turnul de pe partea sudică (Fig. 14) este decorat cu o mobilă din lemn de stejar cu ornamente de fier care a fost construită în secolul XVII. Acest turn are șase nivele, la nivelul parterului păstrând fostele deschideri de tragere transformate în ferestre.
Încăperile seculare ale cetați adăpostesc în prezent valoroase elemente în care arta gotică și cea barocă se împletesc cu arhitectura rustică medievala transilvăneană. Se impun în deosebi colecțiile de mobilier gotic și baroc, colecțiile de pictură și sculptură (Fig. 15), de porțelanuri și arme medievale alături de colecțiile de icoane pe sticlă întregite de numeroasele trofee de vânătoare.
(Fig. 15) Colecții de sculptură
În fosta curte a castelului Bran azi se află un muzeu etnologic în aer liber înfățisând case din lemn, instalații tehnice țărșnești și gospodării întărite.
Muzeul s-a deschis în anul 1961 și cuprinde 14 gospodării țărănești fiecare monument fiind amenajat cu minuțiozitate și cu tot inventarul din epocă.
(Fig. 16) Casa din Sohodol
Cel mai vechi monument din muzeu este casa din Sohodol (Fig. 16) construită în anul 1970 și este compusă dintr-o tindă fără plafon și cameră de locuit. În jurul anului 1960 casa a fost modificată prin construirea unei săli în partea din față, monumentul se înscrie în grupa planurilor cu două încăperi, casă și sală, prispa deschisă se desfățoară pe toată fațada având balustrada ornamentată.
(Fig. 17) Casă cu ocol întărit din Peștera
Alt monument important din muzeu este gospodăria cu ocol întărit din Peștera (Fig. 17) datând din 1943 care este compusă din locuința propriu-zisă, fierbătoarea, grajdiul pentru vite aflate toate în interiorul ocolului și cu adăpost de oi. Construcțiile așezate pe fundații de piatră sunt din bârne de brad groase încheiate la capete cu chitori.
Acoperișul în patru ape are o învelitoare din șindrilă horjită,curtea interioară este pavată cu piatră si prevăzută cu o podea din lemn, podurile grajdurilor în care în care se ține fânul comunică cu podul de deasupra fierbatoriei.
(Fig. 18) Stâna din masivul Piatra Craiului
Stâna de la începutul secolului XX adusă din msivul Piatra Craiului (Fig. 18) este o construcție reprezentativă, ea păstrează caracteristicile arhitecturi pastorale din Bran. Tehnica de construcție și planul au fost adaptate funcțiilor pe care le îndeplinesc încăperile din mijloc este locul unde se mulg oile, la dreapta fierbătoriei locul de prelucrare a laptelui iar la stânga stâna oilor.
Tot aici se găsesc piua și mașina de lână din satul Cheia care sunt direct legate de practicarea păstoritului, piua cu maie grele și oale de lemn sunt folosite la finisarea zechilor.
Altă instalație dârsta din satul Moieciu de Jos folosește la îngroșarea țesăturilor mori de lână, se mai află joagărul din satul Șimeu care este legat de lucrul la pădure și este acționat hidraulic.
Fondul turistic etnografic
O adevărată rețea de așezări, gospodării permanente, temporare sau sezoniere sunt risipite pe ambi versanți ai Carpaților de la Rucăr până la Bran. Majoritatea satelor brănene : Fundata, Șirnea, Fundățica, Sohodol, Predeluț, Moieciu de Jos, Moieciu de Sus, Măgura, s-au format prin așezarea populației din satele submontane și văile apropiate. Satele de aici sunt sate risipite fie sub formă de hodăi fie sub forma unor grupări de gospodării constituite în sate sau crânguri.
Această structură s-a păstrat până de curând la Măgura și la Peștera locuitori trăind în case construite pe stânci sau pe văile apelor repezi de munte. În cadrul acestor așezări gospodăriile sunt situate departe de drumuri, locuitori căutând să-și asigure prin producția proprie cerințele gospodărești. Existența populației așezată în gospodării răspândite pe plaiurile munților este confirmată încă din vechime, un document din 1710 subliniază acest fapt.
În Dragoslavele vatra satului s-a extins considerabil, noile gospodării adevărate vile de munte au dus la unirea cu Rucărul în nord și cu Stoienești în sud dezvoltându-se tipul de sat stradă, prin potențialul său turistic satul Dragoslavele poate fi considerat “sat turistic” atât datorită frunuseților naturale cât și a celor istorice.
Arhitectura populară caracteristică zonei Bran este dezvoltată mai ales la locuința dezvoltată pe orizontală cu un singur nivel. Tipul cel mai vechi de casă cuprinde în plan camera de locuit și tinda, înșirându-se în familia planurilor asimetrice cu o singură intrare prin tindă, în fața casei se găsea tinda ce ulterior devine târnaț. Casa era clădită din bârne și molift lucrate cu multă măiestrie și cioplite în patru muchii una cu alta.
Casa în formă de oblog avea trei încăperi și un culoar, se intra în tindă apoi în odaia dinainte și tot din tindă într-o odaie mai mică unde se ședea și se dormea. Casele mai noi se compuneau din tindă și casa mare cu o singură intrare de afară prin tindă, sau cuprindea o tindă centrală din care se intra de-o parte și de alta în câte o cameră.
Gospodăria cu ocol întărit specifică Branului are aspectul unei mici cetăți în jurul căreia sunt așezate cu spatele spre exterior casa și construcțiile anexe, o poartă înaltă închide curtea interioară care constituie adăpost pentru oi în timpul ierni.
Materialul folosit pentru construcția gospodăriei era format din bârne lungi de brad așezate pe bolovani de piatră, pereți fiind executați din trunchiuri de copac fasonați.
Forma gospodăriei cu ocol întărit din zona Bran este de obicei poligonală cu laturile neregulate adaptate formei de relief pe care a fost amplasată. Întregul ansamblu formează o unitate compusă din : casă, fierbătoare (încăpere pentru preparat brânza), grajduri și adapost pentru oi și vite. În dreptul casei, al bucătăriei și al grajdiului principal curtea este podită cu grinzi de lemn.
Decorația exterioară este reprezentată prin unele modele crestate pe palisandrul târnațului, pe friza de sub streașină sau pe stâlpi porților.
Decorația interioară este în strânsă legătură cu arhitectura casei și ca o caracteristică generală a ansamblului acestei arhitecturi se remarcă dispunera orizontală alternativă și simetrică a pieselor cu caracter decorativ : ceramică, picturi pe sticlă, pe pânză, sau țesături de interior.
Sistemul de încălzire cu vatră înaltă și coș de formă dreptunghiulară așezată lângă peretele median către ușă este specific transilvănean.
Dispunerea mobilierului cu patul de-a lungul peretelui, masa cu laviță în față, modul de aranjare a țesăturilor din lână care uneori acoperă pereți de sus până jos, ștergarele lungi așezate pe partea superioară a pertelui dau o notă aparte locuinței.
4. Instalațiile tehnice
Situată în plin munte zona Bran este strabătută de râuri repezi propice dezvoltări și amenajări instalațiilor tehnice. Aici are loc dezvoltarea morilor, într-un document din 13 aprilie 1460 se face prima mențiune cu privire la existența unei mori a Branului. Pe parcursul timpului satele din zona Bran se specializează pe anumite instalații astfel : Branul, Moieciu de Jos și Moieciul de Sus sunt zone în care are o mare dezvoltare industria morăritului.
În prima jumătate a secolului XVIII apar instalații pentru decortificarea semințelor de in, industriile țarănești legate de prelucrarea textilelor cum sunt : pivele, dârstele și vâltorile dezvoltate datorită practicări intense a creșteri oilor și cerințelor de practicare a lâni.
În anul 1830 în Bran sunt menționate documentar 8 dârste, 11 pive, tipul de piuă întâlnit în zona Bran este aceea cu male majoritatea fiind acționate cu forța motrică a apei. Piua propriu-zisă era folosită pentru îngroșarea și finisarea pănuri, desagelor și a straielor.
Vâltoarea este un accesoriu al pivei, are forma unui triunghi de con așezat cu vârful în jos construită din scânduri de brad uneori găurite și legate între ele cu cercuri de stejar.
La dârste procesul de îngroșare și uniformizare se bazează tot pe batere care se produce datorită căderi repetate prin greutatea proprie a materialului.
Joagărele din zona Bran au fost în general simple cu o singură pânză, instalația era acționată de roată hidraulică cu admisie inferioară.
Roata angrenată hidraulic imprima mișcarea de rotație fusului care printr-o volantă transforma mișcarea de rotație în mișcare de translație necesară joagărului.
Activitatea locuitorilor din culoar, desfășurată cu mijloace și procedee specifice unui anumit nivel de dezvoltare tehnică se oglindește și în varietatea instalațiilor tehnice. Bogăția formelor, ingeniozitatea mecanismelor, inventivitatea remarcabilă prezentă în fiecare instalație dau posibilitatea conturări unei imagini veridice asupra trecutului populației de aici și asupra experienței rezultate din folosirea unor materiale din practica milenară a unor ocupații și meșteșuguri.
5. Ocupațiile și meșteșugurile
Ocupațiile și meșteșugurile au o importantă tradiție în culoarul Rucăr-Bran dar cea mai cunoscută ocupație este păstoritul datorită căruia zona Bran a fost caracterizată ca una dintre principalele rezerve ale tări noastre. Aici păstoritul se practică prin două tipuri specifice : păstoritul pendulator de munte și păstoritul transhumant specific prooritarilor de turme mari.
Altă ocupație inportantă este agricultura fiind mai dezvoltată din punct de vedere economic în satele : Sohodol, Predeluț și Moieciu de Jos unde natura satului a favorizat cultura cartofului, a pomilor fructiferi și într-o mai mică măsură a cerealelor, iar la altitudini de peste 1000 m se practică agricultura în terase.
Locuitori din culoarul Rucăr-Bran se ocupă și cu lucrul la pădure care este o ocupație tradițională preluată din generație în generație și diversificată în raport cu cerințele vieți.paralel cu satisfacerea nevoilor gospodărești materialul lemnos a fost prelucrat și pentru piață fiind o sursă de venituri.
Locuitori din Peștera, Fundata, Șirnea și Măgura se ocupau în special cu colhăritul în pădurile de conifere, activitate ce implică adunatul, rostogolitul și transportatul lemnului.
Confecționarea sitei și a șindrilei necesară la realizarea acoperișurilor poate fi considerată o specialitate a brănenilor. Uneltele folosite la prelucrarea lemnului până în secolul XVIII erau : securea, țapina, parul de colhărit, maiul și pentru despicat bușteni cramponul.
Ocupațiile secundare sunt culesul din natură, vânătoarea,pescuitul și albinăritul care sunt anterioare agriculturi și creșteri animalelor.Culesul din natură a constituit în zona Branului o îndeletnicire obișnuită practicată în trecut destul de intens de păstori în timpul pășunatului și de femei și copii, produsele culese din natură erau destinate : alimentației sau industriei casnice dintre plantele alimentare primul loc îl ocupau ciupercile apoi fructele : fragi, zmeură, mure, alune și macieșe.
Albinăritul s-a practicat în culoarul Rucăr-Bran timp îndelungat în stupi primitivi confectionați din trunchiuri de copaci scobiți în interior sau din împletituri, paralel cu albinăritul s-a practicat și prelucrarea cerei pentru confecționarea lumânărilor.
Dintre meșteșugurile țărănești se remarcă prelucrarea lemnului construindu-se mori, pive, joagăre sau teascuri. Categoria uneltelor de muncă cumuleaza un vast repertoriu de piese realizate din lemne de diferite esențe, în această categorie se înscrie seria de unelte și obiecte folosite creșteri animalelor cu deosebire în cel al păstoritului, printre acestea se înscriu : vasele de muls, vasele de framântat cașul sau putinile pentru batut untul, însă cele mai reușite realizări estetice sunt întâlnite la păpușarele de caș.
Fierăritul a fost practicat în toate atelierele sătești din zona culoarului și s-a dezvoltat în corelație cu practicarea ocupațiilor de bază și a altor meșteșuguri. Un asemenea atelier mai funcționează și azi în satul Șirnea care are un inventar diversificat cum ar fi : serii de ciocane, nicovală, bardă, cuțitoaie, vătrai oentru cărbuni și foale.
Cojocăritul s-a practicat în trecut mai ale în Branul de Sus, Rucăr și Șirnea unde se menține până azi cojocăritul în formele lui tradiționale. Un numar de cojocari au funcționat în satele de jos ca exemplu Bran-Poarta unde ca urmare a tradiției se practică și azi dar este adaptat modei actuale.
Din categoria pieselor de blană fac parte : căciula cu fund purtată de ciobani, pieptarul înfundat sau despicat în față, cojocul scurt cu mâneci sau cojocu lung.
Alt meșteșug de o importanță deosebită este încondeierea ouălor care este foarte răspândit în zona Branului excelând printr-o măiastră execuție a desenului, printr-un bogat repertoriu de motive ornamentale. Calitatea deosebită a ouălor înpestrițate a făcut ca zona Branului să se impună cu adeste produse până peste hotare.
Ca procedee tehnice folosite se practică doar cel al scrieri cu ceară a motivelor decorative cu ajutorul condeielor de diferite grosimi. Modelul este ales în funcție de mărimea oului, apoi se scrie cu condeiul muiat în ceară caldă, liniile trasate cu ceară rămân albe după introducerea în prima culoare după care se completează modelul cu alte motive desenate cu ceară și se introduce în altă culoare. În gama decorativă a ouălor o pondere însemnată o dețin motivele tradiționale cum sunt: motivul solar, pomul vieți sau vârtelnița.
Ocupațiile și meșteșugurile în zona culoarului Rucăr-Bran reprezintă o îmbinare organică între tehnică și artă avându-și originile la începutul istoriei. De la forma lor primară de manifestare la gradul superior atins în zilele noastre au parcurs un drum lung pe linia perfecționări tehnicii a diversificări produselor și a ridicări nivelului artistic.
6. Obiceiuri și manifestări artistice
În cadrul obiceiurilor și al manifestărilor folclorice cea mai importantă manifestare este Nedea care se organizează în culoarul Rucăr-Bran în Poiana Stânilor din Leaota în munți Căpitanu și Găinațu din Iezer-Păpușa.
Nedeile s-au desfășurat veacuri de-a rândul în poienile înalte ale munților, la poalele munților sau lângă izvoarele râurilor, reunind anual o mulțime de locuitori din satele submontane și Subcarpați.
De-a lungul secolelor manifestările complexe ale Nedeilor de petreceri, de schimburi comerciale, de cunoaștere, de căsătorie a constituit liantul sufletesc ce exprimă continuarea unor vechi tradiții. Reluarea Nedei de la Fundata începând din anul 1969 se datorează inițiativei locuitorolor care la sfârșit de iulie adună mulțimi impresionante de oameni.
Nedeia din ziua de azi are o altă semnificație una cultural, artistică și folclorică, Nedeia de la Fundata redevenită tradiție reprezintă o importantă atracție turistică pentru numeroși drumeți.
Această Nedeie se desfășoară în fiecare an în ultima duminică a luni iulie “Nedeia Munților“ cu acest prilej se desfac produse meșteșugărești, obiecte confecționate de creatori particulari îndeosebi produse de : cojocărit, ceramică populară, linguri de lemn.
Alături de Nedei mai trebuie menționate și alte obiceiuri derivate din ocupația păstoritului cum ar fi : “Impărțitul Munților” reflex peste veacuri a împărțitului în devălmășie a pășunilor și fânețelor montane. Alte obiceiuri mai sunt : “Masura Laptelui”, “Însemnarea Oilor”, și “Răvășitulș oilor” care se desfășoară în Șirnea.
Răvășitul oilor se desfășoară toamna cu ocazia spargeri turmelor pe fondul unor bogate tradiții locale, când au loc mari serbări populare prillej cu care se aduc spre desfacere piese de port, diverse țesături și cusături alături de un bogat program al artiștilor amatori.
Nedeile alături de alte manifestări ale societăți rurale românești din trecut determinate de condiții economice și istorice specifice au servit unor scopuri precise cu o funcționalitate clară. Acum ele sunt încorporate în noile obiceiuri cea ce face să la crească valoarea.
CAPITOLUL III
Baza materială turistică
Baza materială turistică cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, terapeutice, de agrement, alimentație publică, transport în vederea satisfacerii cererii turistice. Baza materială este aceea care permite „fixarea la obiectiv” a subiecților care într-un interval de timp prestabilit valorifică componentele fondului turistic natural sau antropic.
Dotarea bazei materiale turistice se face prin integrări armonizare și are la bază următoarele principii: al flexibilității, al funcționării maxime, al integrării armonioase, principiul rentabilității și al rețelelor independente.
Baze de cazare și alimentație publică.
Bazele de cazare reprezintă elementul esențial al bazei materiale turistice de care este dependentă însăși dezvoltarea turistică.
Formele de cazare au evoluat de la componentele „clasice” – casă de odihnă – specifice stațiunilor continuând cu apariția cabanelor la începutul secolului nostru. În perioada postbelică a fost reconsiderat ca formă de cazare: hanul turistic, motelul devenind prin adoptare funcțională o categorie de cazare specifică turismului automobilistic, de asemenea apare popasul turistic, adoptat unui turism de masă cu o mobilitate accentuată.
Bazele de cazare din masivul Postăvaru sunt amplasate în mare parte în poieni pitorești care alternează cu pâlcuri de pădure. Principalele baze de cazare din Postăvaru sunt: hotelurile și cabanele.
Cabana „Cristianu Mare” se află la altitudinea de 1710 m, cu o capacitate de cazare formată din 56 de locuri în camere cu câte 2 sau 20 de paturi. În incinta cabanei mai este amplasat un restaurant și un magazin de alimentație publică. Camerele dispun de încălzire centrală, apă curentă, energie electrică și telefon.
Cabana „Postăvaru” (Fig. 19) se află la altitudinea de 1590 m și poate caza 72 de turiști în camere cu 2 sau 8 paturi, masa le este oferită turiștilor la restaurantul din incită. Camerele dispun de apă curentă, energie electrică, încălzire centrală și telefon.
(Fig. 19) Cabana Postăvaru
„Popasul Dârste” se află pe valea Timișului la altitudinea de 655 m, cazarea se face în căsuțe cu 2 paturi, dispunând de o capacitate totală de 58 locuri, căsuțele dispun de apă curentă și energie electrică. În incinta popasului se mai află un restaurant, magazine de alimentație publică, vânzători de suveniruri, telefon.
Hotelul „Dâmbul Mare” este amplasat în Timișul de Jos la altitudinea de 690 m. Poate caza un număr de 176 turiști în camere cu 2 sau 4 paturi, fiecare cameră dispune de apă curentă, încălzire centrală și energie electrică iar restaurantul din hotel poate oferi masa unui număr de 200 de turiști.
Hotelul „Timiș” se află în Timișul de Sus la altitudinea de 885 m, acesta pune la dispoziția turiștilor 14 locuri în camere de 2 sau 3 paturi, fiecare cameră dispune de apă curentă, energie electrică și încălzire centrală. Restaurantul din incinta hotelului oferă o gamă bogată de preparate din bucătăria tradițională.
Cabana „Cerbului” se află în apropierea Pârâului Rece la altitudinea de 980 m, dispune de restaurant, energie electrică, încălzire centrală și telefon.
Bazele de cazare din masivul Piatra Mare și împrejurimi oferă turiștilor posibilități de cazare în cabane, hoteluri sau moteluri cu multiple dotări care corespund cerințelor actuale.
Cabana „Piatra Mare” este situată la altitudinea de 1630 m pe un mic platou ondulat la nord-est de vârful Piatra Mare în poiana Șura de Piatră. Capacitatea de cazare este de 185 locuri, pe timpul verii există posibilitatea măririi capacității de cazare, într-o clădire anexă unde se găsește și cantina.
Cabana „Bolnoc” situată în vestul culmii Bolnoc la altitudinea de 1000 m, oferă o capacitate de cazare de 39 locuri și asigură masa într-o mică cantină.
Cabana „Rențea” se găsește într-o înșeuare largă cuprinsă între Rențea și Clăbucetu Mic la altitudinea de 1243 m, oferind peste 1000 locuri de cazare.
Cabana „Susai” situată în nord-vestul munților Predeal într-o înșeuare largă sub vârful cu același nume la o altitudine de 1350 m, oferă 20 de locuri de cazare, cantină și telefon public.
Hotelul „Cioplea” situat în nord-vestul Predealului este amplasat la o altitudine de 1140 m cu o capacitate de cazare de peste 100 locuri. Camerele dispun de energie electrică, încălzire centrală, telefon, apă curentă. Restaurantul are o capacitate de 150 locuri, oferind turiștilor preparate culinare tradiționale și de vânat. Pe culmea Cioplea în imediata apropiere sunt situate: cabana „Schiorilor” și hotelul „Căprioara”.
Motelul „Timiș” este amplasat pe partea dreaptă a văii Timișului la 255 m altitudine, putând oferi cazare unui număr de 58 turiști.
Stațiunea Poiana Brașov, cel mai important complex turistic, se întinde pe 150 ha, dotările turistice integrându-se armonios în peisaj fără a modifica prea mult cadrul natural. În anul 1972 Poiana Brașov punea la dispoziția turiștilor 2107 locuri, în anul 1975 2300 de locuri iar în 1990 2810 locuri.
Alimentația publică dispune de 4600 locuri, oferind turiștilor prin restaurantele existente o gamă bogată de produse culinare.
În Poiana Brașov se află 10 hoteluri cu o capacitate totală de aproape 2000 de locuri în camere cu 1, 2, 3 locuri dar oferă și garsoniere sau apartamente.
În acest cadru se află amplasat actualul complex „Ana Hotels” care se impune prin noua sa arhitectură și prin facilitățile de care dispune. După ultimele modernizări din acest complex fac parte hotelurile: „Sport”, „Poiana”, și „Bradul”.
(Fig. 20) Hotelul Sport iarna (Fig. 20) Hotel Sport vara
Hotelul „Sport” (Fig. 20) este amplasat într-un peisaj montan încântător cu un stil arhitectural elegant fiind cel mai modern hotel din stațiune. Oferă 184 de locuri și dispune de 89 de spații de cazare în: suite, apartamente, camere duble, camere cu un pat matrimonial, majoritatea au balcon, toate au grup sanitar propriu, televiziune prin cablu, telefon cu linie internațională, minibar și room-service.
Restaurantul Sport din cadrul hotelului dispune de 180 locuri, categoria I, este un restaurant clasic oferind o gamă bogată de preparate din bucătăria internațională și regională, produse de cofetărie și patiserie, cu o ofertă bogată de băuturi, care fac deliciul turiștilor.
Hotelul „Poiana” dispune de 105 locuri în 57 de spații de cazare. Este un hotel de 2 stele, generos și modern decorat, pune la dispoziția turiștilor: apartamente, garsoniere, camere cu 2 paturi, camere cu un pat matrimonial sau cu un pat, toate camerele dispun de televiziune prin cablu, telefon cu linie internațională, grup sanitar.
Hotelul „Bradul” este amplasat la liziera pădurii în apropierea pârtiei de schi. Oferă 131 de locuri în 64 de spații de cazare formate din: garsoniere, camere duble și triple toate echipate cu grup sanitar propriu, multe cu balcoane, televiziune prin cablu, telefon cu linie internațională. Hotelul mai dispune de un salon de mic dejun care pune la dispoziția turiștilor 100 de locuri.
Complexul hotelier „Ana-Hotels” mai oferă următoarele facilități: săli polivalente dotate cu logistică ce asigură condiții pentru a organiza: conferințe, tratative, simpozioane, recepții, cocktail-uri, mitinguri, testări profesionale, întâlniri de afaceri, cu o capacitate cuprinsă între 10 și 200 de locuri. Alte facilități oferite sunt: servicii de transmitere/primire faxuri, copiere documente, tehnoredactare computerizată, centru de întreținere (fitness, saună, masaj, coafură), disco-club, room-service, spălătorie-călcătorie, centru de închiriat echipament și material sportiv, magazine cu o ofertă bogată de articole sportive, produse cosmetice, lucru cu instructori specializați în tenis de câmp, montain bike, școală de schi, snowboard, închirieri auto cu șoferi, asigurare de transferuri, asistență turistică, organizare de excursii în împrejurimi și excursii montane.
Hotelul „Piatra Mare” este hotel de două stele dispunând de 160 de camere duble, 11 garsoniere, 6 camere simple, restaurant bar de zi, discotecă, săli de conferințe, săli de protocol, salon de coafură-masaj, centru de închiriere material sportiv, telefon cu linie internațională, televiziune prin cablu, putând găzdui și reuniuni de afaceri.
Hotelul „Ciucaș” este certificat cu 2 stele și întregește în mod fericit salba de hoteluri din stațiune, cu camere orientate într-o manieră ce permite o intensă însorire și o vedere panoramică asupra stațiunii.
Hotelul dispune de 10 apartamente, 12 garsoniere, 227 camere duble majoritatea cu balcoane, grup sanitar, televiziune legată la rețeaua de cablu Canad Systems, telefon cu linie internațională, room-service, servicii de comisionariat, restaurant, bar, discotecă, saună, masaj, shop, birou de schimb valutar și prestări turistice, fax, seif, închirieri de material sportiv, parcare.
(Fig. 21) Hotelul Șoimul
Hotelul Șoimul” (Fig. 21), hotel de două stele dispune de 107 camere duble, programe prin satelit, linie telefonică internațională, restaurant cu orchestră, braserie, bar de zi, room-service, centru de închiriere și garderobă de schi. Pentru desfășurarea de simpozioane, întâlniri de afaceri, cocktail-uri sau mese festive este pus la dispoziție salonul restaurant, barul de zi și salonul de primire.
Hotelul „Alpin” este situat în centrul stațiunii Poiana Brașov într-un magnific decor montan cu un stil arhitectonic aparte și accente rustice. Principalele atracții ale hotelului sunt: piscina încălzită, sauna și salonul de masaj, alături de restaurantul care este recunoscut pentru bucătăria excelentă și vinurile românești de marcă.
Hotelul „Alpin” este hotel de trei stele și pune la dispoziția turiștilor 4 apartamente și 129 de camere duble dotate cu telefon internațional, televiziune prin cablu, room-service, mai oferă turiștilor o sală de gimnastică, salon de coafură, manichiură și salon de cosmetică. Este cel mai titrat hotel din stațiune fiind ales de vip-urile aflate în vizită.
(Fig. 22) Hotel “Teleferic” vara (Fig. 22) Hotel “Teleferic” iarna
Hotelul „Teleferic” (Fig. 22) dispune de 298 de locuri de cazare în 141 de camere cu 2 paturi și 8 garsoniere, dispune de: restaurant, bar de zi, discotecă, saună, bazin deschis, bar de noapte, sală de jocuri, parcare.
Hotelul „Intim” poate găzdui 64 de turiști în 32 de camere cu 2 paturi, dispune de: restaurant, bar, parcare.
Vilele prin amplasament (Fig. 23) și stil arhitectonic reprezintă un exemplu reușit de implantare armonioasă în peisajul montan și de încărcătură optimă într-un spațiu determinat.
(Fig. 23) Vilele din Poiana Brașov
În Poiana Brașov vilele sunt împărțite în trei categorii. Vilele de categoria I sunt: vila „Mesteacănul” cu 8 paturi, vila „Pinul” cu 9 paturi, vila „Molidul” cu 13 paturi, vila „Pajura” cu 7 paturi, vila „Retunia” cu 5 paturi, vila „Podina” cu 8 paturi, vila „Zambila” cu 6 paturi, vilele „Camelia” și „Ciocârlia” cu 4 camere cu 1-2 locuri.
Vilele „Rândunica”, „Doina” și „Liliana” fac parte din categoria a II-a au câte 3 camere cu 2-3 paturi. Din categoria a III-a fac parte vilele: „Aluniș”, „Ruia” și „Poiana Ursului” care au între 3 și 6 camere cu câte 2-3 locuri fiecare.
Cabanele sunt specifice zonei montane și au caracteristici proprii de amplasare cu un grad de confort mai scăzut decât în hoteluri și vile.
Cabana „Junilor” este situată în Poiana de Jos între drumul vechi al poienii și șoseaua nouă. Cabana are o capacitate de 25 locuri în camere de 2, 3, 4 și 8 paturi, în apropiere de aceasta se află popasul „Zimbru” care oferă 10 locuri în căsuțe cu 2 paturi și cabana „Zimbru” aflată tot aici oferă 26 de locuri de cazare în camere cu 2-4 paturi.
Bazele de alimentație publică din Poiana Brașov oferă turiștilor o gamă bogată de produse culinare, acestea au un specific și arhitectură aparte atrăgând turiștii încă de la intrare.
(Fig. 24) Coliba Haiducilor
„Coliba Haiducilor” (Fig. 24) este un restaurant cu specific românesc, încă de la intrarea în colibă se poate observa o cameră în care se păstrează produsele obținute din ferma proprie.
(Fig. 25) Șura Dacilor
„Șura Dacilor” (Fig. 25) alt restaurant cu specific românesc unde arhitectura și decorarea localului sunt neobișnuite, chelnerii și chelnerițele poartă costumele vechilor daci, blănurile și armele vechi care acoperă pereții îți dau un specific aparte. Pâinea este coaptă în cuptoare proprii iar frigăruile la proțap și grătarele sunt pregătite în cel mai pur stil tradițional, alături de vinurile provenite din cele mai renumite podgorii românești.
Restaurantul „Alexandria” cu o capacitate de 25 de locuri oferă o bucătărie rafinată într-o ambianță plăcută. Restaurantul „Vânătorul” oferă un meniu bazat pe specific vânătoresc.
Restaurantul „Poiana Ursului” oferă o bogată gamă de produse culinare, bazate în cea mai mare parte pe specific tradițional. Restaurantul „Miorița” oferă o bucătărie tradițională și program folcloric, aici tradițiile și folclorul românesc fiind la ele acasă.
Complexul multifuncțional „Favorit”, a devenit de ani de zile preferatul turiștilor, restaurantul dispune de orchestră și program de cabaret, mai oferă condiții de practicare a popicelor, șah, tenis, fotbal și volei.
Clubul de noapte „Capra Neagră” se află sub acoperișul unei tipice cabane de munte și a devenit faimos atât datorită bucătăriei deosebite cât și pentru programele sale de cabaret.
În culoarul Rucăr-Bran se găsesc în număr mare popasuri turistice care au apărut ca urmare a necesității de a asigura locuri de cazare în perioada de vârf a sezonului turistic.
Popasul turistic „Mateiaș” situat pe DN 23 (Câmpulung-Brașov) în incinta maunsoleului Mateiaș, oferă 30 de locuri de cazare în căsuțe, prin poziția sa geografică popasul fiind un punct cu belvedere. Restaurantul are o capacitate de 75 de locuri cu un specific tradițional.
Popasul turistic „Peștera Dâmbovicioarei” situat pe drumul județean Podu Dâmboviței – Brustureț la intrarea în Peștera Dâmbovicioarei, are un caracter sezonier fiind deschis între lunile mai-octombrie, nu dispune de locuri de cazare.
Popasul turistic „Șirnea” se află pe DN 73 la intersecția cu drumul județean, popasul „Șirnea” este deschis tot timpul anului, dar nu dispune de locuri de cazare, este folosit ca punct de aprovizionare. Poate fi folosit și ca loc de camping, restaurantul de aici dispune de o capacitate de 75 de locuri.
Hanul turistic este o unitate de tip hotelier cu capacitate de cazare mică amplasat de-a lungul șoselelor sau în apropierea stațiunilor și orașelor.
Hanul turistic „Rucăr” este amplasat în centrul comunei Rucăr la o altitudine de 700 m cu o capacitate de cazare de 42 locuri. Acesta funcționează tot timpul anului și constituie un bun loc de popas.
Hanul „Piatra Craiului” este situat pe DN 73 cu o largă priveliște spre Piatra Craiului, dispune de 125 locuri de cazare dintre care 20 în căsuțe. Hanul este amplasat la 16 km de Rucăr la o altitudine de 1060m.
Hanul „Bran” și cabana „Bran- castel” se află în imediata vecinătate a castelului Bran la o altitudine de 740 m, hanul dispune de 54 de locuri de cazare iar în cabană de 25. în incinta hanului se mai găsesc un restaurant, cofetărie, telefon.
Complexul turistic „Brustureț” este construit în bazinetul depresionar cu același nume la altitudinea de 1050 m. Complexul dispune de 83 de locuri de cazare majoritatea în căsuțe cu confort ridicat, căsuțele sunt alimentate cu energie electrică produsă de grupul propriu. Restaurantul complexului este amenajat rustic prin folosirea unor elemente specifice: scoarță de stejar, trunchiuri de copac și trofee cinegetice.
Cabana „Brustureț” este situată la vest de satul Șirnea și dispune de 45 de locuri de cazare în camere cu 2-3 paturi. Restaurantul-cantină oferă posibilitatea turiștilor de a lua masa aici oferindu-le o gamă variată de produse. Cabana dispune de apă curentă și energie electrică produsă de grupul electrogen propriu.
Cabana „Plaiul Florii” este situată pe malul stâng al Bârsei Mari sub culmea împădurită a Grindului Lung, cabana dispune de 109 locuri de cazare în camere de 2-6 locuri și în dormitoare comune, restaurantul din incintă este cu autoservire.
Refugiul „Grind” este situat în Plaiul Grindului la altitudinea de 1020 m pe versantul estic al Pietrei Craiului, are o capacitate de 5-6 locuri.
Agroturismul a cunoscut o intensă dezvoltare în cadrul culoarului Rucăr-Bran, în ultimii ani, o serie de pensiuni au fost amenajate de locuitorii din zonă. Pensiunile oferă: spații de cazare, o gamă variată de produse culinare din producțiile proprii, liniște și prețuri mai scăzute.
Pensiunea „La Tanti Mimi” se găsește la Fundata având din punct de vedere al cazării 14 camere cu 2-3 paturi fiecare, interiorul pensiunii fiind amenajat în stil tradițional cu ornamente tradiționale și cusături expuse pe pereții pensiunii. Camerele dispun de încălzire centrală și energie electrică.
Pensiunea „Crăiasa Munților” se află în satul Moeciu, construită din lemn cu un stil arhitectonic deosebit, la intrare atârnând lanțuri grele din tavan. Pensiunea se află situată într-o fundătură ce dă din șoseaua principală, este prima pensiune care a apărut în zonă. Interiorul este decorat cu diferite cusături, ceramică, scoarță de copac, și cusături dându-i un specific aparte. Camerele dispun de 2-3 paturi, încălzire centrală, energie electrică și telefon public. Alimentele oferite în cantină sunt din producție proprie.
Pensiunea „Bran” situată în satul Bran oferă turiștilor : cazare, masă, bază de agrement și liniște. Pensiunea are 9 dormitoare cu 2-3 paturi, sală de mese cu televizor unde se adună turiștii vara sau când vremea nefavorabilă nu le permite să iasă.
În munții Bârsei bazele de cazare și alimentație publică au o densitate mare dar mai ales în Poiana Brașov unde baza de cazare și alimentație publică au o densitate de peste 20 de unități pe km2. aici predomină bazele de cazare principale unde atributele turistice sunt dominante.
Aceste baze pe lângă funcția de cazare care este dominantă mai pun la dispoziția turiștilor în funcție de tipul de turism aplicat săli de conferințe, spații expoziționale, reuniuni științifice, piscine, terenuri de tenis, discoteci sau servicii auxiliare: poștă, birou de schimb valutar, magazine.
Bazele de cazare și alimentație publică din culoarul Rucăr-Bran au un caracter secundar, aici domină popasurile turistice, pensiunile, campigurile iar hanurile fiind în număr mic. La aceste baze de cazare nota specifică este dată de intimitatea și autenticitatea serviciilor, numărul locuitorilor de cazare în cadrul pensiunilor este mai redus și se rezumă la ospitalitatea familială.
Gastronomia locală, ambianța inedită a actului creativ au pentru turiștii proveniți din țară sau străinătate o tentă de indiscutabilă de o vie originalitate.
Căile de comunicație
Alături de celelalte componente ale bazei materiale căile de comunicație aduc o contribuție importantă orientând și canalizând fluxurile turistice.
Înconjurați pe cele patru laturi de căi de comunicație moderne munții Postăvaru beneficiază și de apropierea unor centre economice și social culturale puternice cu vechi tradiții turistice.
De o situație privilegiată se bucură căile moderne de penetrație în munți. În est Valea Timișului este străbătută de DN 1 și de calea ferată București – Brașov care străpunge muntele prin două tuneluri.
În partea vestică DN 73 unește localitățile Brașov, Cristian și Râșnov continuându-se până la Pitești prin culoarul Rucăr-Bran.
Limita sudică este marcată de șoseaua Râșnov – Pârâul Rece – Predeal (DN 73A).
În partea nordică a muntelui se află rețeaua de străzi asfaltate a Brașovului, în afară de rețeaua de drumuri forestiere sunt și drumuri modernizate care permit accesul în inima muntelui.
Principalele căi de acces spre masivul Piatra Mare se află aval de-a lungul văii Timișului, DN 1 și calea ferată București – Brașov. Latura nordică este mărginită de DN 1A care străbate orașul Săcele și se îndreaptă spre Vălenii de Munte.
În partea vestică se află drumul forestier de-a lungul văii Gârcinului care prezintă o ramificație pe valea Ramura Mică. Spre Poiana Brașov se poate ajunge pe șoseaua Brașov-Poiana Brașov, șosea modernizată cu o lungime de 12 km și o diferență de nivel de 430 m, această șosea este principala cale de acces în Poiana Brașov sau se mai poate ajunge pe șoseaua Râșnov – Poiana Brașov.
Pătrunderea în culoarul Rucăr-Bran este facilitată de căile ferate care ajung în apropierea culoarului, dar mai ales prin rețeaua de căi rutiere.
În cazul transportului feroviar pe ruta Golești – Câmpulung – Argeșel, stația Argeșel este cea mai apropiată de culoar, de la această stație până la Dragoslavele sunt doar 7 km.
Ruta București Nord – Pietroșița oferă și ea posibilitatea apropierii de culoar, din Târgoviște se pot folosi autobuzele I. T. A. pe direcția Târgoviște – Câmpulung.
Pe linia Brașov – Zărnești din stația Zărnești se poate continua călătoria cu autobuzele I. T. A. pe direcția Zărnești – Bran. Tot pe această linie Brașov – Zărnești din stația Râșnov se poate ajunge în culoar pe direcția Brașov – Râșnov – Bran.
Căile rutiere pătrund în interiorul culoarului Rucăr – Bran:
DN 73 Câmpulung – Dragoslavele – Rucăr – Bran are 74 km lungime și este complet modernizat, reprezentând vechiul drum transcarpatic al Branului.
DN 72A Târgoviște – Voinești – Stoenești – Valea Mare – …… cu o lungime de 74 km este drumul de acces principal care pătrunde în culoar pe la Stoenești.
DN 73A Predeal – Râșnov derivă din E-15.
Drumul Stoenești – Dragoslavele cu o lungime de 8 km este parțial modernizat favorabil circulației auto.
Drumul Podu Dâmboviței – Satic – Perineagu cu o lungime de 21 km, este bine întreținut practicabil tot timpul anului.
Drumul Podu Dâmboviței – Dâmbovicioara – Brustureț are 15 km lungime, modernizat parțial, accesibil mijloacelor auto.
Drumul comunal Fundata – Șirnea 5 km reprezintă calea de acces spre Șirnea și Piatra Craiului.
Drumul comunal Fundata – Fundățica 3 km este unul din cele mai înalte drumuri auto din Carpații Meridionali.
Drumul comunal Moeciu – Fundățica 8 km dificil de străbătut iarna îndeosebi sectorul Moeciul de Sus – Fundățica.
Drumul comunal Bran – Măgura 6 km nemodernizat permite accesul în platforma Bran și apropierea de Cheile Prăpastiei din Piatra Craiului.
Căile de comunicație au o importanță majoră deoarece gradul lor de modernizare a stimulat dezvoltarea amenajărilor turistice din arealul analizat.
Potecile turistice
Accesul pietonal direct spre zona înaltă a munților și deplasările în cadrul acestora se poate face pe poteci turistice.
Traseele turistice din masivul Postăvaru au ca țel atingerea unor vârfuri, sau a altor atracții turistice.
Traseul Brașov – Pietrele lui Solomon – Poiana Nisipului – Poiana Drester – Poiana Doamnei – Cabana Cristianu Mare este marcat cu bandă galbenă, durata de parcurgere a traseului este de 4-5 ore iar în sens invers 3 ore, altitudinea la plecare este de 700 m iar la sosire 1710 m, traseul este moderat vara și dificil iarna.
Traseul Vârful Postăvaru – Drumul Șerpilor – Valea Dragă – Timișul de Jos este marcat cu o bandă albă, durata parcurgerii traseului este de 2-3 ore iar în sens invers de 4 ore, altitudinea la plecare este de 1799 m iar la sosire 740 m, traseul este dificil vara și inaccesibil iarna, mai este numit și „Drumul Galben”.
Traseul Timișu de Sus – Valea Calului – Cheile Râșnovului – Cabana Cheia pornește din halta C.F.R. a Timișului de Sus, altitudinea la plecare este de 790 m, atinge o altitudine maximă de 1060 m în apropierea culmii Spinarea Calului iar la sosire are o altitudine de 690 m, traseul este marcat cu triunghi roșu și este moderat în orice anotimp.
Traseul Predeal – Cabana Trei Brazi – Cabana Poiana Secuilor – Spinarea Calului – Cabana Cristianul Mare este marcat cu o bandă galbenă, cu o durată de parcurgere a traseului de 4 ore, altitudinea la plecare este de 1040 m iar la sosire 1210 m, traseul este dificil vara și inaccesibil iarna.
Traseul Cabana Postăvaru – Poiana Trei Fete este marcat cu bandă galbenă, durata parcurgerii este de 30 minute, altitudinea la plecare 1590 m iar la sosire 1630 m, traseul este ușor în orice anotimp.
Traseul Cabana Pârâul Rece – Cabana Trei Brazi – Dealu cu Mesteacăn – Cheile Râșnovului – Cabana Cheia este marcat cu un triunghi albastru, durata de parcurgere este de 4 ore, altitudinea la plecare este 1060 m iar la sosire 690 m, traseul este ușor vara și moderat iarna.
Traseul Cristian – Poiana Cristianului – Poiana Brașov este marcat cu triunghi roșu, durata parcurgerii 3 ore, altitudinea la plecare 500 m iar la sosire 1020 m, traseul este moderat în orice anotimp.
Traseul Cabana Dâmbul Morii – Larga Mare – Brașov este marcat cu bandă roșie, altitudinea la plecare este de 690 m iar la sosire 615 m, traseul este ușor cu o durată a parcurgerii de 2 ore.
Traseul Cabana Timiș – Cabana Poiana Secuilor – Valea Tocilița – Cheile Râșnovului, durata de parcurgerii traseului este de 2-3 ore are altitudinea la plecare de 885 m iar la sosire 810 m.
Traseul Cristianu Mare – Drumul Șerpilor – Valea Timișului este marcat cu bandă albastră, durata necesară parcurgerii traseului este de 2 ore.
Traseul Cabana Rențea – Vârful Găvanul este marcat cu bandă roșie și se poate continua spre Vârful Paltinul – Pasul Predeluș – Cheia fără marcaj, durata parcurgerii este de 3 ore.
Traseul Brașov – Șaua Tâmpei – Cucurul Mare – Poiana Ruia – Cabana Postăvaru este marcat cu bandă albastră, durata parcurgerii traseului este de 3-4 ore, altitudinea la plecare este de 95 m iar la sosire 1647m, mai este numit și „Drumul Albastru”.
Traseul Vârful Postăvaru – Drumul Șerpilor – Piatra Craiului – Timișul de Jos este marcat cu bandă albastră, durata parcurgerii traseului 2 ore, altitudinea la plecare este de 799 m iar la sosire 740 m.
În masivul Piatra Mare pot fi practicate următoarele trasee turistice care se îndreaptă spre unele obiective turistice naturale sau spre masivele din vecinătate.
Traseul Cioplia – Poiana St – Pietricica – Vârful Piatra Mare este marcat cu punct albastru, durata parcurgerii acestui traseu este de 2 ore, traseul este inaccesibil iarna.
Traseul Timișu de Sus – Cascada Tamina – Vârful Piatra Mare este marcat cu cruce albastră, durata parcurgerii traseului este de 3-4 ore, traseul este accesibil tot timpul anului dar mai dificil iarna.
Traseul Cabana Dâmbul Morii – Prăpastia Ursului – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare este marcat cu bandă roșie, durata parcurgerii traseului 4 ore și este accesibil tot anul, din traseul principal se ramifică poteci spre cascada Șapte Scări și Șirul Stâncilor.
Traseul Cascada Dâmbu Mare – Cheile Șapte Scări – Cabana Piatra Mare este marcat cu bandă galbenă, durata parcurgerii traseului este de 3 ore și este inaccesibil iarna.
Traseul Cabana Dâmbu Mare – Șirul Stâncilor – Peștera de Gheață este marcat cu punct roșu, este inaccesibil iarna, durata parcurgerii este de 2 ore, de la Peștera de Gheață se poate ajunge într-o oră la Cabana Piatra Mare.
Traseul Săcele – Valea Gârcinului – Piatra Mare este marcat cu triunghi galben, durata parcurgerii 4-5 ore, inaccesibil iarna.
Traseul Piatra Mare – Poiana Stânii – Pietricica – Cabana Rențea este marcat cu triunghi albastru, durata parcurgerii 3-4 ore, traseul este inaccesibil iarna.
Parcurgerea traseelor turistice din Poiana Brașov constituie un mijloc plăcut de cunoaștere a naturii, principalele trasee turistice de aici sunt:
Traseul Brașov – Drumul Vechi al Poienii – Poiana Brașov este marcat cu o cruce roșie, altitudinea la plecare este 700 m iar la sosire 1020 m, durata parcurgerii traseului 1 oră.
Traseul Poiana Nisipului – Stâna Navri – Poiana Brașov este marcat cu o cruce roșie, altitudinea la plecare este de 960 m iar la sosire 1020 m, durata parcurgerii traseului 1 oră.
Traseul Poiana Brașov – Poiana Drester – Peștera de Lapte – Refugiul Salvamont este marcat cu triunghi albastru până în Poiană de la nord-est de carieră, cu bandă galbenă până în Poiana Drester și punct albastru până la Refugiul Salvamont, durata parcurgerii traseului 2 ore, altitudinea la plecare 1020 m iar la sosire 1350 m.
Traseul Brașov – Valea Cetății – Valea cu Apă – Poiana Brașov este marcat cu triunghi albastru, durata parcurgerii este de 3 ore, altitudinea la plecare este de 700 m iar la sosire 1020 m.
Traseul Cabana Cheia – Cheișoara – Râpa Dracului – Poiana Brașov este marcat cu bandă albastră, durata parcurgerii traseului 3 ore, traseul este greu accesibil iarna.
Traseul Poiana Brașov – Prăpastia Lupului – Poiana Popii – arealul Groapa de Aur – Cabana Cheia traseul este dificil vara și impracticabil iarna, altitudinea la plecare este de 1020 m iar la sosire 690 m, este marcat cu punct roșu.
Traseul Poiana Brașov – Prăpastia Lupului – Poiana Cristianu Mare – Cabana Postăvaru este marcat cu cruce roșie, durata parcurgerii traseului este de 2 ore.
Traseul Râșnov – Valea Cetății – Valea Poienii – Poiana Brașov este marcat cu cruce galbenă, durata parcurgerii traseului este de 3 ore, altitudinea la plecare este de 630 m iar la sosire 1020 m.
Traseul Cristian – Poiana Cristianului – Poiana Brașov este marcat cu triunghi roșu, durata parcurgerii traseului este de 3 ore.
Din culoarul Rucăr-Bran se pot întreprinde numeroase ascensiuni în Bucegi, Piatra Craiului, Leaota, Peceneagu. Din Bran spre munții Bucegi se pot efectua următoarele trasee:
Traseul Bran – Clinea – Vârful Omu (2505 m) mijloacele de acces sunt: drumul comunal din Poarta și poteca marcată cu bandă roșie, timpul necesar traseului 7-8 ore.
Traseul Bran – Culmea Ciubotea – Vârful Omu, mijloacele de acces sunt șoseaua comunală Bran-Poarta și poteca marcată cu triunghi galben, timpul necesar parcurgerii traseului este 6-7 ore.
Traseul Bran – Valea Gaura – Vârful Omu, timpul necesar parcurgerii acestui traseu este de 6 ore, accesul se face pe poteca marcată cu punct roșu.
Traseul Bran – Strunga – Cabana Padina, mijloacele de acces sunt drumul comunal Șimon, apoi poteca marcată cu bandă roșie, timpul necesar parcurgerii traseului este de 6 ore, Strunga este situată la 1909 m altitudine iar Cabana Padina la 1525 m.
Accesul spre munții Leaota se poate face din Stoenești, Rucăr, Dragoslavele sau Podu Dâmboviței pe următoarele trasee:
Traseul Valea lui Coman – Valea Olanelor – Marginea Domnească, mijloacele de acces sunt șoseaua forestieră auto și poteca nemarcată, timpul necesar parcurgerii este de 4-5 ore, altitudinea la Marginea Domnească este de 1650 m, traseul este inaccesibil iarna.
Traseul Stoenești – Priseaca – Vârful Leaota, mijloacele de acces sunt drumul comunal și poteca nemarcată, durata parcurgerii traseului este de 5 ore.
Traseul Șeaua Prisop – Fierărie, accesul se face pe un drum forestier auto cu o lungime de 14 km apoi pe poteca nemarcată, durata traseului este 2 ore, de la Fierărie se poate continua traseul până la Cheile Ghimbavului.
Traseul Podu Dâmboviței – Valea Cheii – Valea Ghimbavului – Vârful Leaota, accesul se face pe drumul forestier cu o lungime de 3 km, apoi pe poteca nemarcată, timpul necesar parcurgerii traseului este de 6-7 ore inaccesibil iarna.
Traseul Fundata – Fundățica – Șleaul Mândrului – Curmătura Fiarelor, mijloacele de acces sunt drumul comunal cu o lungime de 2 km urmat de poteca marcată cu bandă roșie, timpul necesar parcurgerii traseului 4 ore.
Traseele turistice spre Peceneagul oferă un peisaj fascinant cu mici bazine erozionale săpate în formațiuni cristaline, urme ale fostelor baraje de lemn, lacul și barajul de acumulare de pe Valea Dâmboviței.
Traseul Gura Văii – Șaua Mezea – Stâna Vladului – Gura Văii Vladului, accesul se face pe o potecă nemarcată, în Șaua Mezea se înregistrează cea mai mare altitudine de 2114 m, timpul necesar parcurgerii traseului este de 5 ore, nu este accesibil iarna.
Traseul Gura Văii Vladului – Vârful Bătrâna, accesul se face pe drumul forestier auto continuat de o potecă nemarcată, altitudinea în Vârful Bătrâna este de 2341 m, durata parcurgerii traseului este de 4 ore, este nerecomandabil iarna deoarece la Gura Văii Vladului există pericolul de producere a avalanșelor.
Traseul Confluența Văii Richita cu Dâmbovița – Vârful Tămașul Mare – Plaiul Turcilor – Confluența Tămașului cu Dâmbovița, accesul se face pe poteca marcată cu bandă albastră, durata necesară parcurgerii traseului este de 4 ore, altitudinea maximă înregistrată este în Vârful Tămașul Mare 1735 m.
Traseul Cheilea Petrimanului – Muntele Drachinului – Vârful Păpușa, traseul este marcat cu bandă albastră, timpul necesar parcurgerii traseului este de 3 ore, altitudinea maximă este atinsă în Vârful Păpușa 2379 m.
Traseul Valea lui Ivan – Curmătura Foii, traseul este marcat cu triunghi roșu, durata necesară parcurgerii traseului este de 3-4 ore.
Potecile turistice se desfășoară de la poalele munților spre versanți și în lungul culmilor montane, oferind turiștilor priveliști încântătoare și abrupturi spectaculoase.
Munții Bârsei au o densitate a traseelor turistice ridicate, în Piatra Mare acestea acoperă 127,5 km la ruta de km2 iar în Postăvaru 48 km la ruta de km2, în aceste masive se găsește cea mai mare densitate a potecilor turistice din Carpații Orientali.
Densitatea potecilor turistice în culoarul Rucăr – Bran este mult mai scăzută iar potecile existente au ca punct de destinație munții din împrejur.
Transporturile speciale
Transporturile speciale deservesc în exclusivitate actul recreativ, dezvoltându-se în paralel sau ulterior, din această grupă fac parte telefericele (telescaunele și telecabinele) și teleschiurile, acestea au rolul de a permite accesul în avale greu accesibile prin alte mijloace.
Telecabinele din Postăvaru și Poiana Brașov surmontează mari diferențe de nivel.
Telecabina Kanzel are ca punct de plecare Poiana Brașov mai precis Hotelul Teleferic și se îndreaptă spre sud-vest de vârful Postăvaru, la plecare are altitudinea de 1050 m, diferența de nivel la sosire este de 693 m, lungimea traseului este de 2449 m, durata parcurgerii 8 minute și poate transporta 300 persoane într-o oră.
(Fig. 26) Telecabina Postăvaru
Telecabina Postăvaru (Fig. 26) are ca punct de plecare restaurantul Capra Neagră, altitudinea la plecare este de 1030 m iar la sosire în vârful Postăvaru 1750 m, traseul are o lungime de 2800 m cu durata unui drum de 10 minute.
Telegondola Cristianu Mare are ca punct de plecare vecinătatea hotelului Teleferic, lungimea traseului este de 2096 m cu o diferență de nivel de 646 m, durata parcurgerii traseului este de 10 minute cu o capacitate de 325 persoane pe oră.
Teleschiul este un mijloc mai puțin costisitor, de mici dimensiuni cu trasee mult mai scurte și diferențe de nivel mai scăzute.
Teleschiul Slalom are ca punct de plecare Poiana Brașov deplasându-se spre nord-est de hotelul Sport, diferența de nivel este de 82 m pe o lungime de 285 m, capacitatea de transport este de 420 persoane pe oră, durata parcurgerii traseului este de 2 minute.
Teleschiul Bradul are ca punct de plecare Poiana Brașov deplasându-se spre sud-vest de hotelul Sport, lungimea traseului este de 457 m, diferența de nivel 74 m, durata drumului 3 minute.
Teleschiul Subteleferic are ca punct de plecare Poiana Brașov deplasându-se la sud de hotelul Teleferic, durata parcurgerii traseului este de 3 minute, diferența de nivel este de 169 m pe o distanță de 492 m.
Teleschiul Camelia se deplasează din Poiana Brașov spre complexul Mercur, diferența de nivel este de 30 m pe o distanță de 300 m.
Teleschiul Ruia are ca punct de plecare Poiana Ruia de la o altitudine de 1510 m iar la destinație are o diferență de nivel de 192 m pe o distanță de 502 m.
Teleschiul Kanzel pleacă de la altitudinea de 1655 m deplasându-se spre sud-est de cabana Postăvaru, la destinație are o altitudine de 1775 m, traseul are o lungime de 293 m și este parcurs în 2 minute.
Telescaunul Cristianul Mare are ca punct de plecare Poiana Brașov deplasându-se spre Cristianul Mare, diferența de nivel este de 645 m pe o lungime a traseului de 260 m.
Transportul pe cablu face parte din infrastructura de recreere a stațiunilor montane amplificând gradul de utilizare al zăpezilor și pârtiilor prin accelerarea parcurgerii traseului. Utilizarea acestor mijloace reduce consumul de energie al turiștilor, prelungind durata de recreere, transportul cu teleschiul mai protejează și pârtiile menținând un timp mai îndelungat stratul de zăpadă. În masivul Piatra Mare și în culoarul Rucăr-Bran transportul pe cablu lipsește.
Dotările pentru agrement.
Dotările sunt asociate frecvent bazelor de cazare dar pot constitui și entități distincte în cadrul zonelor turistice, prin intermediul lor agrementul tinde să se realizeze rapid și polivalent. Dintre dotările necesare agrementului cele mai importante sunt: pârtiile de schi și săniuș, terenurile pentru practicarea diferitelor sporturi în aer liber, piscine, popicării, săli cu jocuri mecanice, discoteci, săli de proiecții, biblioteci.
În Poiana Brașov și implicit în masivul Postăvaru sporturile de iarnă au asigurate cele mai bune condiții din Carpații românești, pe timpul iernii devenind capitala schiului (Fig. 27).
Persistența stratului de zăpadă este medie de 120 zile anual, grosimea adecvată a stratului și condițiile de relief favorabile au permis amenajarea a numeroase pârtii cu diferite grade de dificultate. La peste 18 km de pârtie sunt utilizate instalații moderne de transport pe cablu, pârtiile principale sunt dotate cu mașini de bătătorit zăpada.Complexul Favorit oferă posibilitatea specializării în schi pentru adulți și copii, 80 de monitori specializați în schi alpin și schi fond predau lecții. Schiorilor începători li se pun la dispoziție următoarele pârtii de categorie ușoară
Pârtia Bradul aflată în fața hotelului cu același nume, are o înclinare medie de 17 % fiind ceva mai înclinată în partea superioară. Pârtia Bradul este cea mai modernă pârtie din Poiana Brașov, dispune de instalații de iluminat a pârtiei, iar de sfârșitul anului 1999 funcționează două tunuri de zăpadă care produc zăpadă artificială.
Pârtia Camelia este amplasată la vest de vila Camelia cu înclinare medie de 15 % destul de uniformă, fiind cea mai ușoară pârtie din Poiana Brașov.
În marginea nord estică a Poienii Brașov se află pârtia Trambulinei care deși are o înclinare mare de 35 % este considerată tot o pârtie ușoară.
Pârtia Drumul Familiar are o lungime de 5000 m cu o pantă medie de 10 % și o diferență de nivel de 485 m. Această pârtie face legătura între Postăvaru și Poiana Brașov, până în Poiana Ruia pârtia are teren comun cu Drumul Roșu, în continuare traseul coboară în serpentine lungi spre Poiana Drester și Poiana Brașov.
(Fig. 28) Pârtia Drumul Roșu
Pârtia Drumul Roșu (Fig. 28) are lungime de 4870 m cu o diferență de nivel de 680 m, panta medie este de 15 %. Această pârtie este printre cele mai îndrăgite de turiști.
Un traseu de plimbare pe schiuri se poate desfășura prin poienile și pădurile din vestul stațiunii, pornind de la hotelul Alpin pârtia coboară 700 m spre nord-vest apoi 1000 m spre vest de-a lungul unei vâlcele până în Valea Sticlăriei.
Schiorii cu pregătire medie în tehnica schiului alpin au la dispoziție pârtiile: Slalomul Special, Subteleferic, Suliman și pârtia de la baza Kanzelului la est de cabana Cristianu Mare ale cărei caracteristici ușoare spre medii o fac să fie foarte solicitată mai ales la sfârșit de săptămână.
Pârtia Slalom Special aflată la est de restaurantul Poiana Ursului, are o înclinare medie de 38 % mai accentuată în partea superioară cu o lungime de 300 m și o diferență de nivel de 90 m.
Pârtia Sub Teleferic aflată la 600 m în sud de hotelul Teleferic are o diferență de nivel de 100 m pe o lungime de 500 m.
Pârtia Sulinar este o pârtie de categorie medie cu o lungime de 2240 m, cu o denivelare de 645 m și o pantă medie de 27 %. A fost construită în 1930 fiind una din cea mai frumoasă și solicitată pârtie din Carpați. Punctul de plecare este la 1705 m imediat lângă colțul sud-estic al cabanei Cristianu Mare, trece prin estul Poienii Ruia și ajunge la 1050 m altitudine la est de stația telecabinei Kanzel. Cele mai dificile sectoare sunt: Zidul Mare cu o înclinare de 70-90 % în partea superioară și Zidul Mic cu înclinare de 70-80%.
Schiorii avansați au la dispoziție în masivul Postăvaru trei pârtii dificile: Pârtia Lupului, Ruia și Kanzel.
(Fig. 29) Pârtia Lupului
Pârtia Lupului (Fig. 29) este una dintre cele mai cunoscute și dificile pârtii din Carpați, are o lungime de 2860 m cu o diferență de nivel de 775 m și o pantă medie de 29%, este principala pârtie de schi din masivul Postăvaru unde se desfășoară concursurile de schi.
Pârtia Ruia are 550 m lungime și 190 m diferență de nivel cu o înclinare medie de 38%, este o pârtie destinată slalomului special. Punctul de pornire este situat la 1700 m între stația teleschiului Ruia și cu sosirea în Poiana Ruia la 1510 m, din această pârtie se poate intra în continuare după traversarea Poienii Ruia în pârtiile Subteleferic spre nord și în Suliman spre nord-est.
Pârtia Kanzel are 270 m lungime, 105 m diferență de nivel cu o înclinație medie de 40%, este situată la cea mai mare altitudine în apropierea vârfului Postăvaru. Este o pârtie lată cu persistența cea mai îndelungată a zăpezii având adesea condiții bune de schi chiar la începutul lunii mai.
Schiul de fond se practică în Poiana de Jos pe terenurile de la vest de cabana Zimbrul la 950 m altitudine și în Poiana Ruia la nord-est de cabana Postăvaru.
Deși în masivul Piatra Mare nu există amenajări speciale pentru practicarea schiului sunt numeroase pante favorabile practicării schiului. Pe versanții din apropierea cabanei Bolnoc și Piatra Mare se găsesc pârtii neamenajate atât pentru începători cât și pentru avansați.
Vârful Rențea și versanții Gârcinului sunt foarte căutați de către schiori, alături de Livada Mare. Traseele spre Predeal, Rențea, Bolnoc și Dâmbul Mare oferă plăcute excursii pe schiuri.
În culoarul Rucăr-Bran pârtiile de schi sunt în număr redus și au un grad de dificultate scăzut. Cea mai importantă pârtie de schi din culoar se află la Fundata, și a fost amenajată cu ajutorul „Asociației Franceze de Agroturism și Turism”, este o pârtie de schi fond folosită pentru concursuri și agrement.
Alte pârtii de schi de dimensiuni reduse amenajate de proprietarii pensiunilor se găsesc la Bran unde funcționează și o școală de schi, la Rucăr și Moeciu.
Săniușul poate fi practicat pe numeroasele pârtii din Poiana Brașov, locul cel mai indicat se află la sud de restaurantul Capra Neagră sau pe drumul vechi al poienii care pornește de la restaurantul Poiana Ursului spre nord trece pe lângă Cabana Junilor și ajunge în extremitatea sudică a cartierului brașovean Schei.
În culoarul Rucăr-Bran săniușul poate fi practicat în vecinătatea pensiunilor „La Tanti Mimi”, „Crăiasa Munților”, „Bran” unde se găsesc pârtii de săniuș , turiști având posibilitatea de a închiria echipament sportiv de iarnă.
Patinajul poate fi practicat pe patinoarul artificial din Poiana Brașov situat între Șura Dacilor și Stadion, în perioadele mai reci se amenajează și un patinoar natural pe terenurile de sport din fața hotelului Poiana. Pe aceste patinoare sunt organizate cursuri de patinaj în grup și individual cu o durată de 4-6 zile.
Pe lângă sporturile de iarnă și plimbările în aer liber Poiana Brașov oferă și posibilități de practicare a sporturilor pe terenuri special amenajate. Baza sportivă din sudul stațiunii cuprinde un stadion, terenuri de tenis, teren de minigolf.
Tirul cu arcul poate fi practicat lângă pârtia de slalom special în spatele hotelului Poiana, pe drumurile asfaltate din stațiune se pot efectua plimbări cu bicicleta care poate fi solicitată de la diferitele centre de închirieri.
Pe lacul din centrul stațiunii sunt puse la dispoziția turiștilor bărci cu vâsle și hidrobiciclete iar când vremea este favorabilă se poate înota în piscina deschisă de la hotelul Teleferic.
Vara pe traseul pârtiei Kanzel sunt condiții bune pentru lansări cu deltaplanul și parapanta, iar pe pârtia Brad se poate practica schiul de gazon, echipamentul necesar procurându-se de la centrul de închiriere al hotelului Sport.
În vecinătatea vilei Aluniș se găsesc terenuri amenajate pentru practicarea voleiului, baschetului iar pentru amatorii de pescuit sportiv sunt organizate excursii spre râurile mai importante din Brașov.
Stațiunea oferă și posibilități de practicare a sporturilor de sală, o astfel de sală se află lângă vila Ruia care este amenajată pentru gimnastică. Piscina Cristal de pe malul lacului și cea de la hotelul Alpin oferă condiții pentru practicarea înotului în orice anotimp.
Pentru iubitorii sporturilor hipice în Poiana Brașov se oferă posibilitatea practicării acestui sport în centru de echitație aflat în apropierea cabanei Junilor. Centrul dispune de un grajd cu o capacitate de 26 cai și anexele necesare, de un popas turistic cu 12 căsuțe, bar de zi destinat celor veniți să practice echitația.
Turiștii pot apela la sfatul unor instructori calificați care să-i inițieze în arta echitației, se organizează plimbări călare, cu calești, trăsuri, sănii și căruțe cu coviltir
De o deosebită apreciere se bucură excursiile călare organizate pentru călăreții experimentați pe următoarele trasee:
Centru de echitație – Cabana Junilor – Stâna Turistică cu întoarcere prin Valea Sticlăriei
Centru de echitație – Cabana Junilor – Stâna Turistică – Spinarea Lungă – Cabana Aviatorilor cu întoarcere prin Valea Sticlăriei (2 ore)
Centru de echitație – Cabana Junilor – Vila Ruia – Carieră – Groapa lui Șimon – Cucuiu Mare – Postăvaru și retur
Poiana Brașov – Bran cu vizitarea castelului Bran și masa la Bran (1 zi)
Poiana Brașov – Tâmpa cu masa la restaurantul Panoramic
Poiana Brașov – Râșnov – Cabana Cheia – Cabana Trei Brazi – Timișu de Sus – Cabana Postăvaru – Poiana Stechil – Centru de echitație
În culoarul Rucăr-Bran sunt organizate partide de pescuit sportiv pe râurile Dâmbovița, Tretoșului și Dâmbovicioara, iubitori de echitație pot închiria cai ori echipamentul necesar pentru călărie de la unele pensiuni.
Condițiile fizico-geografice din culoarul Rucăr-Bran și dotările existente permit turiștilor să practice diferite exerciții fizice, alergări, mersul pe jos care sunt favorizate de terenul cu pante reduse, practicarea jocurilor sportive în aer liber: tenis, baschet, volei, fotbal, pe terenuri special amenajate, plimbări cu sania sau trăsura și excursii în munții din vecinătate.
Alpinismul este practicat de o categorie extinsă de persoane cu aptitudini fizice deosebite și antrenate. Practicarea alpinismului solicită condiții morfologice deosebite, aceste condiții pot fi întâlnite atât în masivul Postăvaru cât și în Piatra Mare.
În Postăvaru relieful semeț cu pereții verticali dezvoltați pe calcare și conglomerate oferă condiții favorabile practicării alpinismului. Masivul Postăvaru oferă 30 de trasee alpine omologate cu diferite grade de dificultate. Cele mai spectaculoase abrupturi se află în sudul masivului Postăvaru corespunzând crestei Muchia Cheii cu peretele sud-estic. În Cheile Râșnovului se găsesc 29 trasee dintre care cu grad de dificultate mai ridicat sunt: Surplombele de Aur, Colțul dintre Hornuri, Fisura Stalactitei, pe versantul sudic al culmii Vanga Mare se găsesc 4 trasee alpine. Alte trasee se mai află în Cheile Postăvaru, la Pietrele lui Solomon unde există posibilitatea escaladării Turnului pe 7 trasee.
În Piatra Mare alpinismul se practică pe abrupturile dezvoltate pe calcare și conglomerate care sunt concentrate mai ales în partea sudică oferind grade de dificultate destul de ridicate. Aceste trasee sunt bine cunoscute pentru diversitatea mare de aspecte legate de numeroasele microforme de relief carstic și de dezagregare. În această categorie se încadrează peretele Martin, peretele Piatra Mare, Piatra Scrisă și stâncile din vecinătatea Muchiei Vânturilor, traseul Alveolelor, Centralul din Piatra Scrisă, unde gradul de dificultate este destul de ridicat.
Masivul Postăvaru și Poiana Brașov se află în fruntea stațiunilor în care se practică sporturile de iarnă cu cele mai bune dotări de la noi din țară. Poiana Brașov este o stațiune climaterică montană cu program permanent, profilată pe: turism, odihnă, recreere și practicarea sporturilor de iarnă.
În masivul Piatra Mare bazele de agrement sunt mai puțin dezvoltate, aici accentul se pune pe drumurile în aer liber și practicarea sporturilor de iarnă pe pârtii neamenajate.
La fel și în culoarul Rucăr-Bran baza de agrement este slab dezvoltată, dar prin potențialul său turistic poate fi considerat un „culoar turistic” atât datorită frumuseților naturale cât și a celor antropice.
Capitolul IV
Circulația turistică
Circulația turistică alături de fondul turistic și baza materială definesc fenomenul turistic reflectând cel mai fidel modul și nivelul de valorificare al potențialului turistic.
Efectul circulației turistice este combinat :
-social contribuind la posibilitățile de organizare a timpului liber, la profilaxia și refacerea potențialului biologic sau lărgirea orizontului cultural.
-de acumulare economică mai ales pentru regiunile receptoare de fluxuri turistice care-și valorifică potențialul turistic regenerabil prin amenajare și adaptare.
Volumul circulației turistice nu este direct proporțional cu volumul patrimoniului turistic și al amenajărilor bazei materiale. Stimularea circulației turistice se poate face printr-o politică de valorificare complexă a tuturor factorilor favorizanți, diversificarea paletei serviciilor și creșterea calității acestora.
Caracterul de sezonalitate și continuitate a circulației turistice la nivelul unui an dau acesteia imaginea de val succesiv cu amplitudini diferite când presiunea se manifestă cu maxim de intensitate.
Estimarea volumului circulației turistice este o problemă deosebit de complexă cu un grad apreciabil de relativitate deoarece segmente importante de turiști care practică diferite forme de turism scapă evidențelor statistice. În această categorie se includ persoanele care practică turismul de sfârșit de săptămână fără înnoptare într-o bază de cazare oficială ,cei care se deplasează pentru o singură zi precum și cei care se află în tranzit.
1. Caracteristicile circulației turistice
Dimensiunile circulației turistice, repartiția sa spațială și intensitatea pot fi redate prin analiza unor indicatori caracteristici cum sunt: numărul nopților de cazare realizate, gradul de ocupare al capacităților de cazare și durata sejurului.
Circulația turistică are pe parcursul anului un caracter continuu, sezonier sau întâmplător, aceste aspecte sunt evidențiate de gradul de ocupare al bazei de cazare.
Circulația turistică continuă este caracteristică stațiunilor climaterice montane, gradul de ocupare al bazei de cazare din Poiana Brașov este de 77,3% în masivul Postăvaru de 53,9% mai scăzut în Piatra Mare de doar 32,7% și 28,7% în culoarul Rucăr-Bran.
Valorile mari ale circulației turistice sunt determinate de un fond turistic complex amenajat și de prezența unei baze de cazare. Hotelurile din Poiana Brașov au un grad ridicat de ocupare de 63,5% în Postăvaru de 48% iar în Piatra Mare de 28,7%. Diferențierile din gradul de ocupare al bazei de cazare sunt determinate de posibilitățile de acces, amplasarea hotelurilor într-o zonă turistică de mare atractivitate și de gradul de confort al unităților hoteliere.
Cabanele au un grad ridicat de ocupare în masivul Postăvaru 53,9%, 38% în Piatra Mare și un grad de ocupare mai scăzut de doar 23,8% în culoarul Rucăr-Bran, cabana fiind baza de cazare cea mai caracteristică zonei montane.
Hanurile și popasurile turistice situate în culoarul Rucăr-Bran sunt ocupate în proporție de 34% fiind solicitate de practicanții turismului itinerant și de tranzit. Aceste baze de cazare oferă un grad de confort redus și o paletă de servicii limitată.
Circulația turistică în masivul Postăvaru și în Poiana Brașov atinge un maxim în intervalul iulie-septembrie când se practică drumeția montană și altul în decembrie-martie când se practică sporturile de iarnă și un minim în lunile octombrie-noiembrie.
Mobilitatea circulației turistice se diferențiază în funcție de scopul și forma de turism practicate și este reflectată de durata sejurului exprimată în nopți de cazare/turist.
În cabanele din Postăvaru se realizează o medie de 3,5 nopți de cazare/turist în cele din Piatra Mare 2,2 nopți de cazare/turist iar în Poiana Brașov 3,9 nopți de cazare/turist. O mare mobilitate a circulației turistice se înregistrează în culoarul Rucăr-Bran cu sejururi scurte în hanuri de 1,5 nopți de cazare/turist 1,3 nopți de cazare/turist în popasuri turistice și 2,8 nopți de cazare/turist în pensiuni.
2. Structura circulației turistice
După proveniența turiștilor se înregistrează două mari categorii de circulație turistică: circulație turistică internă și circulație turistică internațională. Raportul dintre ele este un indicator obiectiv asupra valorii fondului turistic, a bazei materiale a cunoașterii lor în afara țării și mai ales a includerii în circuitele turistice internaționale.
2.1 Circulația turistică internă
Aria de proveniență a turiștilor români cuprinde întreaga țară cu participări diferite în funcție de apropierea sau depărtarea față de obiectivele turistice vizate, de ponderea populației urbane din județele debitoare precum și de scopul deplasării.
Motivația practicări turismului în masivele Postăvaru și Piatra Mare sau în stațiunea Poiana Brașov este practicarea sporturilor de iarnă, a drumeției montane și nu în ultimul rând a recreerii. O pondere însemnată în emiterea fluxului turistic o au județele și orașele de câmpie: Bucureștiul deține aproape jumătate din numărul turiștilor urmat de Constanta, Iași și Timiș.
Ponderea județelor la circulația turistică din arealul analizat
Un loc aparte în circulația turistică îl reprezintă culoarul Rucăr-Bran unde se practică turismul rural, fluxul de turiști provenind în cea mai mare parte din arealele vecine culoarului și într-o mai mică măsură turiștilor care practică turismul cultural.
Persoanele care practică turismul în munții Bârsei aparțin tuturor categoriilor de vârsta dar se constată o structurare pe anumite categorii de obiective: în zona montană înaltă a masivelor Postăvaru și Piatra Mare predomină persoanele din categoria tânără-adultă 20-35 de ani, în stațiunea Poiana Brașov predomină turiști cu vârsta cuprinsă între 30-45 de ani.
Cât privește structura pe medii a turiștilor, predomină în cea mai mare parte turiști din mediu urban, mediul rural contribuind cu un procent scăzut.
2.2 Circulația turistică internațională
Circulația turistică internațională se orientează spre stațiunile climaterice montane de importanță națională, spre centrele urbane cu bază materială complexă și spre fondurile cultural-istorice valoroase.
Între obiectivele turistice cu putere considerabilă de atracție a circulației turistice internaționale se remarcă Poiana Brașov unde circulația turistică internațională reprezintă 42,4%, această stațiune poate fi considerată singura noastră stațiune de importanță internațională.
Durata sejurului în Poiana Brașov a turiștilor străini este de 4,6 nopți de cazare/turist predominând turiștii est-europeni cu 5,6 nopți de cazare/turist față de turiștii occidentali cu 3,7 nopți de cazare/turist.
Altă categorie de obiective importante sunt obiectivele cultural-istorice cu caracter de unicat din culoarul Rucăr-Bran spre care circulația turistică internațională are o pondere însemnată. Aria de proveniență a turiștilor străini care vizitează culoarul este deosebit de vastă dar predomină turiștii occidentali.
Ponderea circulației turistice internaționale pe principalele forme de cazare
3. Dinamica circulației turistice.
Dinamica circulației turistice este un fidel barometru al valorificării potențialului turistic și al bazei materiale în diversitatea, volumul și mai ales în calitatea sa, adeseori creșterea bazei materiale nu este urmată de o sporire corespunzătoare a circulației turistice.
În intervalul 1972-1990 în Poiana Brașov are loc o creștere a bazei materiale de la 2107 locuri la 2810 locuri și o creștere a sejurului de la 3,8 nopți de cazare/persoană la 3,9 nopți de cazare per persoană.
În zona montană înaltă se constată o diminuare a circulație turistice dar se menține totuși la cote ridicate în masivul Postăvaru. Baza de cazare din culoarul Rucăr-Bran a cunoscut o mare dezvoltare după anul 1990 prin dezvoltarea turismului rural și implicit a pensiunilor dar dinamica circulației turistice nu a crescut în aceeași măsură.
Se remarcă creșterea solicitărilor din partea turismului internațional pentru Poiana Brașov care a crescut la nivelul anului 1989 cu 66,4% față de anul 1972. Aceste cifre denotă o tendință de trecere de la circulația de tranzit și sejurul scurt a turiștilor străini la cea de sejur mediu, realizându-se o mai bună valorificare a fondului turistic și a bazei materiale.
(Fig. 30)
( Fig. 31)
(Fig. 32)
(Fig. 33)
Capitolul V
Tipuri și forme de turism
În geografia turismului tipologia sa sprijinit pe numeroase elemente și criterii cum ar fi: destinație, scop, durată și dinamică. Această paletă largă de criterii permanentizează evoluția neconcludentă între tipurile și formele de turism. Astfel se poate spune că tipul de turism ține de esența turismului iar forma de turism de natura formei de manifestare.
Meritul de a fi delimitat tipurile de turism de formele acestuia este a lui Bernecker (1962) care considera că tipurile de turism reflectă deosebirile ce apar în esența internă a turismului, deosebiri determinate de motivații. Spre deosebire de tip forma de turism reliefează modul concret de efectuare și circumstanțele în care se desfășoară.
1. Tipurile de turism
1.1 Turismul staționar
Turismul staționar este tipul de turism dominant din munții Bârsei și culoarul Rucăr-Bran, dacă se ia în considerare că durata unui sejur efectuat aici de către turiști este de minim trei zile cu extensiune până la douăzeci de zile.
Turismul pentru sporturi de iarnă (Fig. 34, 35, 36) se desfășoară în condiții morfoclimatice particulare și într-un interval de timp limitat. Practicarea acestui tip de turism este favorizată de amenajările tehnice sub forma părților și a mijloacelor de transport pe cablu.
Turismul pentru sporturi de iarnă se găsește la el acasă în masivul Postăvaru și în Poiana Brașov deoarece aici se găsesc cele mai bune condiții și dotări de practicare a acestui tip de turism de la noi din țară. În Piatra Mare acest tip de turism are o dezvoltare mai scăzuta deoarece nu există pârtii amenajate și nici alte dotări asemănătoare. Culoarul Rucăr-Bran oferă condiții de practicare a sporturilor de iarnă la Fundata unde se găsește o pârtie amenajată, de asemenea se mai pot practica la Bran și Moeciu pe pârtii amenajate de proprietarii pensiunilor.
Turismul climateric pentru odihnă și agrement (Fig. 34, 36) paleta activităților ce pot fi practicate în cadrul acestui tip de turism este cu atât mai diversă cu cât oferă mai multe posibilități de practicare a lor prin amenajări sportive, de agrement divertisment, care contribuie la creșterea puterii de atracție a turiștilor.
Turismul climateric pentru odihnă și agrement este practicat în Poiana Brașov și în masivele Postăvaru și Piatra Mare de un număr crescut de persoane majoritatea provenită din rândul populației urbane supusă unei îndepărtări accentuate față de natură, în vreme ce populația rurală participă cu procente minime. Acest tip de turism în munții Bârsei prezintă două sezoane când se înregistrează maximul cererii turistice în intervalul iulie-septembrie și decembrie-martie.
Turismul climateric pentru odihnă și agrement are o mare extindere și în Poiana Brașov deoarece aici bazele sportive de agrement și de divertisment corespund exigențelor actuale de confort și agrement. De-a lungul culoarului Rucăr-Bran acest tip de turism este practicat de un număr mai redus de turiști deoarece baza de agrement este slab dezvoltată dar este căutată de turiști pentru liniște și efectele curative ale climei.
1.2 Turismul itinerant
Turismul itinerant este caracterizat prin deplasarea continuă în arealul geografic cu mijloace de deplasare variate: automobilistice, feroviare și mai ales pietonal, mișcare punctată de sejururi scurte cu una maxim două înnoptări.
Turismul montan (Fig. 35) intensitatea acestui tip de turism este direct proporțională cu valoarea fondului morfoturistic, volumul și calitatea bazei de cazare, cu diversitatea și gradul de modernizare al căilor de comunicații spre și în interiorul unităților montane și apropierea față de centrele urbane mari generatoare de fluxuri turistice.
În cadrul acestui tip de turism se remarcă masivele calcaroase-conglomeratice cu o mare diversitate peisagistică și de microforme de relief. Dintre unitățile analizate se detașează Postăvaru și Poiana Brașov cu 26975 nopți de cazare și Piatra Mare cu 5800 de nopți. În culoarul Rucăr-Bran acest tip de turism este practicat ca punct de plecare spre masivele din vecinătate.
Turismul de drumeție montană (Fig. 34, 36) este cel mai răspândit tip de turism fiind stimulat de valoarea peisagistică a regiunii montane cu relieful dezvoltat pe calcare și conglomerate. În cadrul periplului montan și în funcție de altitudine se străbat o diversitate de ecosisteme cu fizionomii proprii în cadrul cărora se detașează formele de relief legate de procesele morfologice locale.
Turismul de drumeție montană este practicat în masivul Postăvaru la: Pietrele lui Solomon, în Poiana Nisipului, Poiana Drester, vârful Postăvaru, Drumul Șerpilor, Spinarea Calului, sau Cheile Râșnov. Turismul de drumeție montană atrage un număr însemnat de turiști și în masivul Piatra Mare punctele de atracție de aici sunt: Vârful Piatra Mare, Cascada Tamina, Cheile Șapte Scări, Prăpastia Ursului, Șirul Stâncilor, Poiana Stânii și Pietricica.
Poiana Brașov este folosită ca punct de plecare spre Postăvaru și Piatra Mare la fel se întâmplă și în culoarul Rucăr-Bran folosit ca punct de plecare spre masivele vecine.
Turismul alpinism (Fig. 34, 35) este o formă exclusiv sportivă a turismului montan practicat de o categorie restrânsă de persoane cu aptitudini fizice deosebite. Practicarea alpinismului solicită condiții morfologice deosebite:
– versanții cu pante abrupte, ridicați până la verticală chiar surplombații
– energie mare de relief
Aceste condiții sunt îndeplinite în masivul Postăvaru la: Pietrele lui Solomon, Surplombele de Aur, Muchia Cheii, Colțul dintre Hornuri și în masivul Piatra Mare la: Piatra Roșie, Piatra Scrisă.
Turismul cultural (Fig. 36) este o formă reprezentativă a turismului itinerant și are ca motivație în primul rând instruirea prin îmbogățirea cunoașterii și apoi recreerea resimțită pe plan cultural. Acest tip de turism are o durată limitată de 3-7 zile deoarece durata îndelungată asociată cu un traseu înțesat de obiective duce la apariția fenomenului de ”saturație și inhibiție” pe planul receptării și scăderea eficienței actului instructiv.
Turismul cultural este aproape inexistent în masivele Postăvaru, Piatra Mare și Poiana Brașov dar este practicat de un număr mare de turiști în culoarul Rucăr-Bran. Atracțiile culturale din cadrul culoarului sunt: castelul Bran, Muzeul de Etnografie, bisericile din Șimon, Cheia, Fundata, Bran, castelul român de la Scărișoara, fondul etnografic cu tipurile de așezări și case și nu în ultimul rând obiceiurile și manifestările folclorice.
1.3. Turismul de sfârșit de săptămână
S-a impus începând din perioada interbelică odată cu dezvoltarea explozivă a urbanizării crescând și masa populației concentrate în orașe. Posibilitățile dezvoltării acestui tip de turism sunt strâns legate de dezvoltarea și modernizarea mijloacelor de comunicații spre și în interiorul arealului de destinație și mai ales în funcție de dezvoltarea și amenajarea turistică pentru a corespunde tuturor solicitărilor și fără a determina modificări ireversibile în mediul ambiant.
În cadrul turismului de sfârșit de săptămână se disting următoarele tipuri de zone generatoare de turiști:
– zone situate la 1-5 km de orașul generator de fluxuri turistice parcurse cel mai des pietonal și care înregistrează maximul de încărcătură pe unitatea de suprafață.
– zone apropiate între 5-20 km parcursă cu mijloace mixte pietonale sau cu mașina.
– zona medie cuprinsă între 20-50 de km parcursă în totalitate cu mijloace mecanice.
– zona îndepărtată aflată la 50-100 km este specifică pentru arealele aflate în afara zonei montane.
În cadrul turismului de sfârșit de săptămână orașul Brașov generează cel mai mare număr de turiști care se îndreaptă spre Poiana Brașov, Postăvaru și Piatra Mare. Fluxurile de turiști spre aceste obiective sunt generate și de orașele învecinate dar odată cu creșterea distanței scade numărul turiștilor care se îndreaptă spre aceste obiective.
Turismul de sfârșit de săptămână este practicat și în culoarul Rucăr-Bran, principalele orașe generatoare de turiști sunt Brașov, Zărnești, Câmpulung, Pitești și Târgoviște. Ca urmare a creșterii posibilităților de deplasare se reduce presiunea turistică în zonele din imediata vecinătate a orașelor datorită preluării de către celelalte zone a unui volum crescând de turiști.
1.4. Turismul rural
Este o categorie aparte de turism cuprinzând activitatea turistică propriu-zisă, activități economice predominant agricole dar și practicarea unor ocupații tradiționale.
Dezvoltarea turismului rural (Fig. 36) se face în strânsă corelație cu economia locală ceea ce conduce la interdependența între acestea două.
Turismul rural lipsește în munții Bârsei dar are o largă dezvoltare în culoarul Rucăr-Bran practicându-se în satele Fundata, Moeciu de Sus, Moeciu de Jos, Bran, Șirnea, Peștera sau Măgura. Pensiunile și casele particulare sunt amenajate conform cerințelor actuale care oferă turiștilor sejururi de neuitat.
Turismul în pensiuni și casele particulare din mediul rural oferă o autentică tradiție, cunoaște un aflux din ce în ce mai mare și are ca motivație dorința de evadare într-un mediu mai puțin amenajat, caracterizat printr-o mai mare elasticitate a serviciilor care se pot adapta rapid la o mare diversitate de situații sau la preferința turiștilor.
2. Formele de turism
Formele de turism decurg din modalitățile de practicare a tipurilor de turism, ele vor fi definite în funcție de diferite criterii sau factori ce î-și pun pecetea asupra individualizării și desfășurării fenomenului turistic. Formele de turism exprimă proprietățile acestuia de aceea formele au un spectru mult mai larg decât tipurile.
În munții Bârsei și culoarul Rucăr-Bran se practică mai multe forme de turism dar mai des utilizate sunt în funcție: de zona de proveniență a turiștilor, în funcție de criteriul organizatoric, a duratei sejurului, criteriul sezonal, social.
2.1. Forme de turism în funcție de zona de proveniență
Turismul intern este practicat de populația unei țări cu destinația turistică de la locul de reședință la cel de sejur aflate în interiorul spațiului geografic național. Turismul intern are o importanță economică mai mare decât cel internațional, prin acesta se pregătește baza tehnico-materială a turismului internațional.
Turismul internațional presupune desfășurarea activităților turistice dincolo de hotarele țării de proveniență a turiștilor săi. Turismul internațional presupune pe lângă un fond atractiv o infrastructură și servicii de înaltă calitate.
Turismul intern are o largă dezvoltare atât în munții Bârsei cât și în culoarul Rucăr-Bran în schimb turismul internațional sa dezvoltat mai intens doar în Poiana Brașov datorită bazei materiale și de agrement care corespunde normelor internaționale.
2.2 Forme de turism în funcție de numărul participanților
Participanții sub raport numeric conturează turismul individual și turismul în grup.
Turismul individual este definit prin câteva trăsături: participă un număr mic de persoane care se îngrijesc singure de toate operațiile impuse, deplasare, cazare, sejur.
Turismul în grup are o deosebită importanță deoarece antrenează un număr mare de turiști, beneficiază de înlesniri, asigură un flux continuu, ceea ce duce la creșterea gradului de ocupare a bazei de cazare iar turiștii sunt scutiți de unele preocupări și condiționări.
Ambele forme de turism sunt practicate atât în cadrul munților Bârsei cât și a culoarului Rucăr-Bran. În Poiana Brașov turismul în grup este practicat de un număr mai mare de turiști decât în restul arealului analizat.
2.3.Forme de turism în funcție de criteriul organizatoric
Turismul organizat și semiorganizat se caracterizează prin faptul că organizarea călătoriei și a sejurului revine unor organe de turism. Turismul organizat și semiorganizat este mai comod pentru turiști deoarece permite obținerea unor servicii speciale la tarife cunoscute anticipat.
Turismul neorganizat este acea formă de turism în care organizarea călătoriei și a sejurului revine turistului adresându-se direct unităților prestatoare de servicii. Acest tip de turism sa dezvoltat puternic în ultimi ani volumul fluxurilor turistice neorganizate fiind mai mare decât al celor organizate.
Turismul organizat și semiorganizat este practicat în Poiana Brașov de diverse organe de turism, în masivele Postăvaru și Piatra Mare se practică doar turismul neorganizat. În culoarul Rucăr-Bran turismul organizat se manifestă pe o arie restrânsă și aici dominând turismul neorganizat.
2.4.Forme de turism în funcție de criteriul duratei
Durata actului turistic este impusă înainte de orice, de capacitatea de satisfacere în timp a nevoii umane de recreere, refacere și informare.
După criteriul temporal se detașează trei forme de turism:
– turism de scurtă durată 1-3 zile specific sfârșitului de săptămână, predomină în zona periurbană și antrenează cele mai largi grupe de populație
– turismul de durată medie cuprinde concediul anual sau a vacanței generând mari suprasolicitări a infrastructurii
– turismul de durată lungă peste 30 de zile este apanajul grupelor de populație cu timp liber excedentar: pensionari, elevi, studenți
În masivele Postăvaru, Piatra Mare și în stațiunea Poiana Brașov o mare extindere o are turismul de scurtă durată mai ales iarna când se practică sporturile de iarnă, urmat de turismul de durată medie și cel de durată lungă care este practicat de un număr restrâns al populației.
Turismul de durată medie este practicat într-o măsura mai mare în culoarul Rucăr-Bran.
2.5.Forme de turism în funcție de criteriul sezonal
Turismul continuu este definit prin luarea în considerare a particularităților de funcționare a infrastructurii și nu opțiunile participanților.
Turismul sezonier este caracterizat prin variația fluxurilor turistice în cadrul celor două sezoane. În funcție de utilizarea capacității se disting perioade de presezon și postsezon mai puțin frecventate și sezonul principal.
Turismul de circumstanță are o durată relativ scurtă de la câteva ore la câteva zile.
Motivațiile și formele pe care le îmbracă sunt extrem de variate: manifestări, festivaluri artistice, folclorice.
În munții Bârsei turismul continuu este forma de turism practicată, celelalte două forme sunt neglijabile. Turismul continuu are o largă dezvoltare în cadrul culoarului Rucăr-Bran dar se practică și turismul sezonier la Peștera Dâmbovicioarei, Brustureț, Șirnea, turismul de circumstanță este practicat la Fundata pe timpul “Nedei” și a ”Răvășitului oilor” .
2.6.Forme de turism în funcție de criteriul social
În funcție de criteriul social apar două forme de turism: particular și social.
Turismul particular este practicat de un număr restrâns al populației care dispune de venituri peste medie, care oferă posibilitatea de a face și respecta cerințele individuale într-o măsură mai mare.
Turismul social trebuie înțeles ca totalitatea relațiilor și fenomenelor ce rezultă din participarea la turism a stratelor de populație cu venituri modeste. Se bucură de aceste facilități prin finanțarea parțială sau chiar totală de unele organisme sociale.
Turismul particular este slab reprezentat atât în cadrul munților Bârsei cât și a culoarului Rucăr-Bran în schimb turismul social este mai bine dezvoltat deoarece beneficiază de o serie de avantaje în vederea atragerii unui număr cât mai mare de turiști.
Atât formele cât și tipurile de turism au ca scop final obținerea unui mijloc eficient de decelare a intervențiilor și tendințelor din fenomenul turistic.
Capitolul VI
Aspecte de amenajare a zonei turistice
Amenajarea unei zone turistice trebuie concepută ca o acțiune de organizare a teritoriului având ca motivație principala exploatare a resurselor sale atractive, de aceea trebuie estimat riguros patrimoniul turistic natural și antropic paralel cu refacerea celorlalte atribute economice ale regiunii analizate.
Amenajarea turistică are următoarele atribute:
– principiul unicității prestației în care fiecare amenajare turistică prezintă un caz singular, chiar dacă este integrată unei regiuni de mare extensiune, fiecare produs turistic și atracție turistică trebuie să reprezinte o unicitate de servicii turistice valabilă pentru un anumit moment al sejurului.
– amenajarea turistică se realizează la sursă pe locul materiei prime, această latură a produsului turistic nu este transportabilă iar consumul său implică transportarea vizitatorului.
Localizarea îndepărtată a obiectivului amenajat în raport cu aria de proveniență a turiștilor necesită o amenajare complexă cu o infrastructură dezvoltată și o diversitate de servicii turistice iar dacă amenajarea vizează obiective aflate în vecinătate sa amenajările pot fi mai limitate.
– polivalența unei stațiuni sau zone turistice respectiv gradul lor de diversitate și complexitatea serviciilor oferite turiștilor determină amploarea piețelor pe care se va desface produsul, astfel cu cât gama de prestații turistice oferite turiștilor este mai mare cu atât numărul vizitatorilor este mai mare.
Amenajarea turistică a masivului Postăvaru este reflectată în primul rând de unitățile de cazare care sunt repartizate dispersat pe teritoriul masivului oferind astfel turiștilor unități de cazare la diferite altitudini și zone ale masivului.
Amenajarea turistică sa materializat și prin modernizarea pârtiilor de schi și construcția mijloacelor de transport pe cablu care facilitează turiștilor accesul rapid spre pârtii sau spre unele obiective turistice de mare atractivitate turistică. Amenajarea traseelor turistice a presupus unele defrișări pentru crearea unui culoar și marcarea traseelor care au ca scop punerea în valoare a fondului turistic natural.
Amenajările turistice din Piatra Mare sunt materializate prin unitățile de cazare care sunt amplasate dispersat în tot masivul și prin traseele turistice marcate.
În Poiana Brașov amenajările turistice (Fig. 37) sunt mult mai complexe, stațiunea este dezvoltată pe cuprinsul suprafețelor de netezire cu o vatră în formă poligonală favorizată în extensiune de prezența suprafeței relative plane și de rețeaua stradală de formă radială, deoarece Poiana Brașov nu are statut de așezare de sine stătătoare a fost ferită de asocierea cu o altă activitate.
Individualizarea stațiunii s-a făcut pe principiul baleajului sectorial pornindu-se de la nucleul nord-estic conturat încă din perioada interbelică continuându-se în est și în sud în contact nemijlocit cu masivul Postăvaru pentru a se încheia în partea vestică definitivată după 1975.
Poiana Brașov este o stațiune care s-a dezvoltat în ultimele decenii, aici existând tendințe de concentrare a activităților turistice în unități de cazare cu capacități relativ mari, cu un grad sporit de confort și posibilități adecvate de agrement.
Specificul activității Poiana Brașov impune extinderea activităților turistice cu mult în afara vetrelor pentru practicarea sporturilor de iarnă și accesul în zona montană, aceste amenajări depășesc în extensiune intravilanul. Amenajarea pârtiilor de schi și săniuș a presupus un pachet precis de măsuri: corectarea deficiențelor de traseu pentru amenajarea complexității pârtiei, scurgerea apei, fixarea și consolidarea taluzelor. Pentru prelungirea duratei de utilizare a pârtiilor sunt necesare măsuri de întreținere și de conservare atât a substratului cât și a zăpezii.
Intensitatea utilizării acestor pârtii și accesul spre zonă sunt dependente de prezența mijloacelor de transport pe cablu, construirea acestora au necesitat defrișări pe culoarul de amenajare, construcția stațiilor terminale și a pilonilor intermediari. Acestea sunt compensate de faptul că mijloacele de transport pe cablu sunt cele mai rapide, silențioase și nepoluante mijloace de transport. Mijloacele de transport pe cablu măresc capacitatea activității turistice vara accelerând accesul în zona montană de mare valoare peisagistică, iar iarna mărind de peste zece ori capacitatea de coborâre pe pârtii.
Stațiunea Poiana Brașov oferă o amenajare complexă cu o infrastructură dezvoltată și o diversitate de servicii turistice, gradul ei de diversitate și complexitatea serviciilor oferite determină un număr mare de turiști.
Amenajările turistice din culoarul Rucăr-Bran implică areale restrânse din intravilan acestea constau din dotări hoteliere cu infrastructura aferentă, multe din ele sunt integrate arhitectural, cu fizionomie arhitectonică modernă în cadrul cărora se integrează atât baza turistică cât și obiectivele turistice de interes cultural-istoric dispuse de-a lungul culoarului.
Contactul nemijlocit al culoarului cu regiunea montană și poziția sa pe axe de comunicații a determinat extrapolarea amenajărilor turistice și spre periferia intravilanelor sub forma popasurilor și hanurilor turistice.
Din arealul analizat, stațiunea Poiana Brașov oferă cele mai bune condiții de amenajare turistică aici oferta este concentrată iar cererea dispersată deoarece spre Poiana Brașov converg fluxuri de turiști interni și internaționali.
În masivele Postăvaru, Piatra Mare și culoarul Rucăr-Bran atât cererea cât și oferta este dispersată deoarece obiectivele turistice sunt diseminate de-a lungul întregului areal, solicitanții provenind din regiuni extrem de diferite.
Amenajarea turistică pune în valoare estetica și economia ca un obiectiv sau o zonă turistică. Ea asigură prin edificarea unei anumite părți a infrastructurii, formarea produsului turistic, respectiv conturarea inegală a ofertei turistice în exploatarea resurselor atractive a unui teritoriu. Amenajarea vizează lucrările impuse de fondul turistic și circuitele existente.
Amenajare
Fond turistic Infrastructură Produs turistic
(Fig. 38) Cerere turistică
1. Estimarea valorii turistice
Analiza detaliată a fondului turistic și a bazei materiale cuprinzând aspecte calitative și cantitative a permis acestora departajarea acestora pe categorii și subcategorii. Repartiția teritorială a acestora este diferențiată de la o unitate naturală la alta și are un caracter cumulativ incluzând un număr variabil de categorii, subcategorii sau elemente turistice.
Cuantificarea valorii turistice se face pornind de la modelul ideal (Fig. 39) care ar cuprinde absolut toate categoriile, subcategoriile și elementele turistice care totalizează 100 de puncte după formula:
Vt=FM+FC+FN+FB+FCI+FE+BMT+PC
Vt-valoarea turistică
FM-fondul morfologic care poate avea intre 0-16 puncte
FC-fondul climato-turistic 0-5 puncte
FN-fondul turistic hidrogeografic 0-18 puncte
FB-fondul turistic biogeografic 0-8 puncte
FCI-fondul turistic cultural-istoric 0-10 puncte
FE-fondul turistic etnografic și folcloric 0-8 puncte
BMT-baza materială 0-24 puncte
PC-potențialul de comunicații 0-11 puncte
În funcție de valorile obținute sa făcut ierarhizarea acestora pe șase categorii (ranguri valorice) I – peste 60 de puncte, II – între 50-60 de puncte, III – între 40-50 de puncte, IV – între 30-40 de puncte, V – între 20-30 de puncte și de rangul VI – sub 20 de puncte.
Conform acestor ranguri valorice, valoarea turistică a stațiunii Poiana Brașov este de 51 de puncte (Fig. 40) deci o stațiune de rangul II, masivul Postăvaru are o valoare turistică de 49,5 de puncte (Fig. 41) și deține rangul III, Piatra Mare cumulează 34,5 puncte (Fig. 42) și rangul cel mai scăzut din arealul analizat, rangul IV, culoarul Rucăr-Bran este certificat cu 49 de puncte (Fig. 43) și rangul III.
Pentru plasticitatea reprezentării “greutății” valorice sa realizat un grafic octogonal care cuprinde cantitativ dimensiunea fiecăreia din categoriile turistice de unde reiese ponderea participativă a fiecăreia din cele opt categorii precum și prezența sau lipsa în cadrul acestora a unor subcategorii și elemente.
(Fig. 39) Modelul turistic ideal⨪
Fm-Fondul morfoturistic
FC-Fondul climatoturistic
FN-Fondul turistic hidrologic
FB-Fondul turistic biogeografic
FCI-Fondul cultural istoric
FE-Fondul turistic etnografic
BMT-Baza materială turistică
PC-Potențialul turistic
(Fig. 40) Modelul turistic al stațiunii Poiana Brașov
(Fig. 41) Modelul turistic al masivului Postăvaru
(Fig. 42) Modelul turistic al masivului Piatra Mare
(Fig. 43) Modelul turistic al culoarului Rucăr-Bran
Concluzii
Caracteristicile fondului turistic din arealul cercetat, favorabil amplasat în partea centrală a țări, în apropierea unor puternice centre urbane industriale emitente de fluxuri turistice, alături de prezența unor axe de importanță europeană au influiențat pozitiv dezvoltarea unei puternice și variate baze materiale turistice repartizată diferit de-a lungul teritoriului analizat.
Fondul morfoturistic se impune cu forme dezvoltate pe calcarele și conglomeratele din Postăvaru și Piatra Mare care cuprind creste, abrupturi, chei, cascade și forme endocarstice. Relieful culoarului Rucăr-Bran s-a dezvoltat pe fermațiunile cristaline și pe calcare rezultând un relief carstic pitoresc cu peșteri, doline și chei.
Poiana Brașov s-a dezvoltat prin valorificarea condițiilor de platformă la 1000-1100 m în contact nemijlocit cu masivul Postăvaru al cărui versant nordic are o lungime de câțiva km.
Clima este unul din factori favorizanți al activităților turistice oferind posibilitatea practicări sporturilor de iarnă și al drumețiilor montane atât în munți Bârsei cât și în culoarul Rucăr-Bran.
Componenta biogeografică specifică etajului forestier alături de plantele endemice și relicte (Garofița Pitrei Craiului, Floarea de Colț) duc la individualizarea unor ecosisteme montane cu importantă valoare peisagistică.
De o valoare însemnată se bucură și fondul turistic cultural-istoric cu obiective strategice feudale cum este castelul Bran sau monumente arhitecturale de cult cum sunt : bisericile din Șimon, Cheia, Fundata, Bran cu o valoare care este multiplicată de prezența unui valoros patrimoniu etnografic materializat prin: ocupații tradiționale, arhitectură, tehnici populare, datini și obiceiuri.
Satele se remarcă prin arhitectura specifică cu gospodăriile cu ocol întărit construite după o tehnică originală.
Baza materială de cazare este diversificată și concentrată mai ales în Poiana Brașov (2810 locuri) care dispune de una din cele mai puternice concentrări de unități hoteliere din Carpați, oferind un grad ridicat de confort și servicii complexe.
Unitățile montane Postăvaru și Piatra Mare prin cabanele din dotare oferă un grad acceptabil de confort, în masivul Postăvaru înregistrându-se un număr ridicat de sejururi pe persoană.
Urmare a noilor orientări în culoarul Rucăr-Bran sau dezvoltat pensiunile și bazele de cazare adaptate formelor de turism mobil (Popasuri turistice și hanuri).
Căile de comunicații facilitează accesul spre zona montană și culoarul Rucăr-Bran printr-o rețea rutieră și feroviară modernizată care au stimulat dezvoltarea amenajărilor turistice .
Accesul și transportul în masivul Postăvaru și Poiana Brașov este facilitat de prezența mijloacelor de transport pe cablu cu o capacitate de transport totală de câteva mii de persoane pe oră.
Masivele Postăvaru și Piatra Mare posedă cea mai densă rețea de poteci turistice marcate din Carpații Orientali, potecile turistice din culoarul Rucăr-Bran au ca punct de destinație masivele vecine.
Munți Postăvaru și Poiana Brașov se remarcă prin amenajările menite să stimuleze turismul pentru sporturi de iarnă, remarcându-se pârtiile de schii tunul de zăpadă artificială și transportul pe cablu care aduc anual un număr mare de turiști, în timp ce în Piatra Mare și culoarul Rucăr-Bran lipsa acestor facilități duc la scădera numărului turiștilor.
Circulația turistică are un volum mare cu un sejur mediu de 3,7 nopți de cazare/turist în Poiana Brașov, 3,5 nopți de cazare /turist în masivul Postăvaru, și mai redusă în Piatra Mare și culoarul Rucăr-Bran de 2,1 nopți de cazare / turist și respectiv 1,8 nopți de cazare /turist.
Continuitatea circulației turistice pe parcursul întregului an cu creșteri spectaculoase vara și iarna sunt revelatoare în Poiana Brașov cu 275 nopți de cazare /loc/an.
O caracteristică importantă este reprezentată de intensitatea și volumul circulației turistice internaționale din Poiana Brașov care este de 42%.
Atât în munții Bârsei cât și în culoarul Rucăr-Bran se practică o gamă variată de forme și tipuri de turism de la turismul monan și sporturi de iarnă la turismul de odihnă și agrement și la cel cultural practicat în culoarul Rucăr-Bran.
Dezvoltarea și stimularea turismului din cadrul munților Bârsei și al culoarului Rucăr-Bran necesită luarea unor măsuri privind conservarea fondului natural turistic, cultural-istoric și amenajarea turistică a spațiului.
Pentru conservarea fondului natural turistic se impun delimitarea unor teritori alături de rezervațiile naturale existente unde accesul să se facă printr-un control riguros și sancționabile într-un cadru legal.
În cea ce privește fondul cultural-istoric din cadrul culoarului Rucăr-Bran necesită o mai bună valorificare turistică și restaurarea unor monumente arhitecturale.
În cazul amenajărilor turistice din Piatra Mare acestea necesită modernizarea, diversificarea și ridicare nivelului bazelor de cazare și al serviciilor turistice la nivelul normelor internaționale.
Baza turistică de agrement din Piatra Mare este aproape inexistentă impunându-se amenajarea unor pârtii de schii construirea unor mijloace de transport pe cablu și amenajarea unor baze sportive.
Se impune valorificarea într-o mai mare, măsură a turismului rural și al activităților tradiționale din culoarul Rucăr-Bran mai ales pe plan extern.
Bibliografie
BĂLTEANU, D., (1975), Piatra Mare, Editura Sport-Turism, București.
BĂLTEANU, D., BĂCĂIAN, N., (1980), Munții Postăvaru, Editura Sport-Turism, București.
BĂLTEANU, D., BĂCĂIAN, N., (1983), Poiana Brașov, Editura Sport-Turism, București.
BONIFACIU, S., DOXENESCU, N., CIOTOIU, IOANA, (1974), România ghid turistic, vol I, Editura Pentru Turism, București.
BONIFACIU, S., DOXENESCU, N., CIOTOIU, IOANA, (1975), România ghid turistic, vol II, Editura Pentru Turism, București.
BONIFACIU, S., DOXENESCU, N., CIOTOIU, IOANA, (1976), România ghid turistic, vol III, Editura Pentru Turism, București.
CIANGĂ, N., (1997), Turismul în Carpații Orientali. Studiul de geografie umană, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
COCEAN, P., (1999), Geografia turismului, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca.
CRISTEA, E., NEDELCU, E., (1982), Piatra Craiului, Editura Turism-Alpinism, București.
FLORICIU, A., (1983), Postăvaru Piatra Mare, Editura Sport-Turism, București.
HAȘDEU, T., (1983), Cetatea Bran, Editura Științifică, București.
HENEGARIU, ANA-MARIA, (1984), Cetatea Bran, Editura Științifică, București.
IANCU, M., (1971), Județul Brașov, Editura Academiei R. S. R., București.
MAC, I., (1998), Geografia turismului, Curs Tg-Mureș.
MENDREA, S., (1978), Bran, Editura Turism, București.
Munți Carpați, drumeție, alpinism, speologie (1999), Editura Concept LTD, București.
MURGU, M., (1987), Brașov și împrejurimi, îndreptar turistic, Editura R.S.R., București.
SÂRCU, I., (1971), Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București.
SIMION, T., (1990), Culoarul Rucăr-Bran o poartă în Carpați, Editura Sport-Turism, București.
STOICA GEORGETA, MORARU, OLIVIA, (1981), Zona etnografică Bran, Editura Sport-Turism, București.
TUDOR, T., NIȚU, C., (1976), Invitație la drumeție, Editura Ceres, București.
TUFESCU, V., (1974), România om-economie, Editura Știițifică, București.
VLĂDUȚIU, I., (1976), Turism cu manualul de etnografie, Editura Sport-Turism, București.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Potentialul Turistic al Muntilor Barsei Si al Culoarului Rucar Bran (ID: 168269)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.