Potentialul Turistic al Muntilor Barsei

CAPITOLUL I.

PREZENTAREA ZONEI TURISTICE MUNTII BÂRSEI

1.1. Așezare, limite

Zona muntilor Barsei cuprinde doua masive montane importante din punct de vedere turistic si anume Postavarul si Piatra Mare separata de defileul Timis. Zona se caracterizeaza prin numeroase obiective naturale si printr-o accesibilitate usoara cu un inalat grad de echipare turistica.

Muntii Postavarul si Piatra Mare sunt asezati in partea central sudica a Carpatilor de curbura componenta sudica a Carpatilor Orientali. Sunt localizati in depresiunea Brasovului deasupra careia se inalta cu peste 1000 m si versantul nordic al masivului Bucegi.

Relieful reprezinta elementul major in structura potentialului turistic el fiind suportat material al desfasurarii activitatilor turistice. Inaltimile cele mai mari sunt in partea sudica vf. Piatra Mare 1845 m si culmile secundare Piatra Mica 1611 m, Gatul Chibei 1640 m.

Pentru masivul Piatra Mare principalele cai de circulatie sunt situate in lungul vaii Timisului, latura nordica a masivului este marginita de drumul national DN1A, care strabate orasul Sacele si se indreapta spre Valenii de munte prin pasul Bratocea.

1.2. Scurt istoric

Genetic, Tara Bârsei este de originne tectonica , formată prin facturarea și scufundarea retetata a unor fragmente centrale ale Carpaților de Curbura, către sfârșitul plicenului. Ulterior prăbușirii, apele au invadat aceasta groapă, formând un lac în care, de-a lungul vremii, s-au adunat straturi sedimantare de sute de metri grosime.

La începutul cuaternarului apele s-au retras, fiind drenate de către Olt, prin defileu de la Racoș, către lacul mai mare existent în Transilvania. Relieful este modelat în continuare de agenți externi de eroziune precum și de acumulări torențiale și fluviatiile. De asemenea, o mare influență asupra reliefului au avut-o și cele patru mari glaciațiuni.

După sfârșitul acestora, o bună parte a teritoriului a rămas mlăștinos și sălbatic, evoluând cu timpul către o depresiune cu câteva lacuri mai mari.

Astăzi,Țara Bârsei presinta 3 zone distincte:

Suprafat inlta,la 550-600 m, de coline piemontale marginale(piemonturile Zarnestilor, Sohodului, Sacelelor). Acestea sunt alcătuite din nisipuri și pietrișuri, fiind foarte permeabile și uscate. Prezintă la bază o puternică panza frățică, provenită de la apele de infiltrație.

Suprafața joasă, sub 550 m, de câmpie piemontala, formată în urma acumulării cuaternare. Este umedă și mlăștinoasă, străbătută de numeroase pâraie, pătura de sol fiind destul de fertilă.

O suprafață de lunca aluvionala inundabila, situată în imediata vecinătate a Oltului.

Muntii Barsei sunt localizati intre depresiunea intracarpatica a Brasovului, deasupra careia se inalta cu peste 1 200 m si versantul nordic abrupt al Masivului Bucegi. Muntii Postavaru sunt cuprinsi intre urmatoarele coordonate: 45°29'47' si 45°39'45' latitudine nordica si intre 25°39'44' si 25°26'20' longitudine estica.

Fiind inconjurati de arii depresionare intinse, de vai adinci si culoare largi, Muntii Postavaru se detaseaza din departare ca o unitate montana impunatoare, desi altitudinea lor maxima nu depaseste 1 800 m. Depresiunea Brasovului, prin compartimentele sale, Depresiunea Birsei si „golful' Zarnestilor formeaza limita lor nordica si vestica. Contactul cu depresiunea are o forma sinuoasa, fiind pus in evidenta printr-o denivelare brusca de 200—400 m, intrerupta adeseori de unele vai largi care patrund adinc in munte. Poala nordica a muntelui este imbratisata de orasul Brasov si de zona sa industriala. In est valea pitoreasca a Timisului, cu salba ei de statiuni climaterice, ii separa de Piatra Mare cu care se aseamana totusi atit de mult in unele particularitati ale peisajului. Spre sud sint despartiti de Masivul Bucegi prin cursul superior al Piriului Mare (Valea Ghimbavului), iar in sud-est valea larga a Risnoavei (afluent al Prahovei) ii separa de culmea prelunga Clabucetu Baiului, intre aceste limite Muntii Postavaru au o suprafata de aproximativ 173 km2.

Denumirea lor provine de la numele unui proprietar de oi — Stoica Postavarul — din Schei (vechi cartier romanesc al Brasovului), de la inceputul secolului al XVIII-lea. In arhive a fost descoperit un document in care apare „Posztovarul sive Christianul', ceea ce inseamna ca noul proprietar era la acea data Cristian (Binder P. Hampel, 1973). Este explicata in acest fel si denumirea Cristianul Mare sub care mai este cunoscut virful Postavarului (l 799 m).

În Piatra Mare cele mai vechi straturi aparțin liasicului și pot fi găsite spre sud la Baciu și pe drumul spre Bolnoc. Calcarul apare în cantități mari friabil, fauna de corali, melcii și scoicile pe care le conține acest calcar se pot vedea pe suprafețele măcinate ale rocilor. Gresia se găsește în straturi subțiri mai ales pe văi și este când argiloasă când nisipoasă sau în straturi de calcar pe valea Gârcinului și la Turgheș.

În versanți estici ai Pietrei Mari pe toata lungimea văi Gârcinului, conglomeratele și calcarele rămân sub stratul de gresie în Vârful Ascuțit, Vârful Găvanu, Vârful Rențea cu excepția Vârfului Tâfla format în proporție egală din conglomerat și gresie iar spre sud ies la zi doar straturile de gresie.

Drumul spre cascada Tamina urcă prin straturile de gresie pâna la mameloanele de calcar de pe platou, dar care sunt erodate. Cea mai mare parte din suprafața Pietre Mari este alcătuită din conglomerat, între doua straturi de conglomerat calcarul formează un intermediar care se întinde de la defileul “La Scări” și Prăpastia Ursului până la Piatra Scrisa și Pietrele lui Martin, vârful și versantul apusean sunt alcătuiți din conglomerat.

De un mare interes se bucură Peștera de Lapte în interiorul căreia apa descompune lent calcarul dându-i o culoare albă și Prăpastia Lupului ce oferă o priveliște spre Râșnov și Cheile Postăvarului.

CAPITOLUL II.

PREZENTAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL ZONEI

2.1. Potențialul turistic natural

Lanțul Munții Barsei include două masive de aproape aceeași înălțime, Postăvarul (1799 m) și Piatra Mare (1843 m), despărțite prin valea adâncă a Timișului, loc pe unde trece și drumul național ce leagă orașul Brașov de București. Cea mai cunoscută stațiune montană, Poiana Brașov, se află în Masivul Postăvaru la o altitudine de 1000 m. 

Se spune că numele de Postăvarul vine de la expresia ungurească „pusztavár” – cetate părăsită, dar se datorează și faptului că acum câteva sute de ani la poalele muntelui erau fabrici de postav. Sașii îi spuneau „Schüller” – elev – deoarece aici aveau loc serbările lor de început de an școlar. Aici se găsește și Peștera de Lapte, de fapt, o grotă în stâncă din tavanul căreia se prelinge apa care dizolvă calcarul, având astfel o culoare albicioasă. 

Masivul Piatra Mare este cunoscut datorită Canionului „Șapte Scări” săpat într-o stâncă de peste 40 m înălțime, amenajat cu scări de fier pentru a putea fi escaladat. Este închis iarna pentru public, fiind deschis doar pentru competițiile de cățărare pe gheață. De altfel, masivul Piatra Mare, ca și Postăvarul, sunt aproape în totalitate împădurite, iar Valea Timișului, care desparte cei doi munți, este preferată pentru camping.

2.1.1. Potențialul turistic al Reliefului

Muntii Postavaru și Piatra Mare imbina pe un spatiu relativ restrins o mare varietate de forme de relief cu numeroase contraste. In cuprinsul lor se intilnesc platouri intinse, larg ondulate, culmi prelungi si domoale, favorabile unor excursii usoare, dar si piscuri semete cu versanti abrupti, cu trasee turistice dificile si pirtii de schi renumite. Aceasta diversitate se explica prin varietatea rocilor din care sint constituiti, prin modul de dispunere spatiala si prin actiunea diferentiata a agentilor externi care au variat in decursul indelungatei lor evolutii geologice. In alcatuirea lor predomina conglomeratele si calcarele mezozoice, asociate pe anumite portiuni cu gresii, marne si argile. In partea lor sudica se intilnesc si depozite de flis marno-grezos, mai putin rezistente la eroziune. Pe baza conformatiei reliefului care determina, in cea mai mare parte, si diferentierea traseelor si obiectivelor turistice, in cuprinsul lor pot fi separate trei subunitati: Masivul Postavaru propriu-zis (sau Cristianu Mare), Muntii Poienii Brasov si Muntii Predealului.

Masivul Postavaru, situat in nord-est intre valea Cheii, valea Timisului si Poiana Brasov, atinge inaltimea maxima (l 799 m) in virful cu acelasi nume. Corespunde unei culmi montane alungite pe directia nord-est – sud-vest si ramificatiilor care coboara lateral deasupra vailor principale. Din punct de vedere geologic reprezinta o uriasa cuta anticlinala (situata in prelungirea nordica a masivului cristalin al Leaotei). Masivul Postavaru este alcatuit din calcare de virsta jurasica si din conglomerate si gresii cretacice. Prezenta calcarelor in partea inalta a masivului explica aspectul piramidal al virfului Postavaru (l 799 m) si semetia Muchei Cheii care domina imprejurimile prin creasta sa zimtata ca o lama de ferastrau. In capatul sud-vestic al Muchei Cheii au fost sculptate cheile Risnovului care desi sint de dimensiuni relativ reduse impresioneaza vizitatorii prin salbaticia lor. Dealtfel intregul relief, care domina pe dreapta valea Cheii, cu peretii sai abrupti imbracati in trene imense de grohotis, se impune a fi vazut. Virful Postavaru se continua spre sud prin culmea prelunga, larg rotunjita, Spinarea Calului, pe care se face legatura cu Muntii Predealului.

Virful Postavaru este separat printr-o inseuare larga de o creasta alungita pe directia nord-sud, care atinge 1 659 m in virful Ruia. Spre nord-est altitudinile scad sub 1 500 m in culmile Crucuru Mare (l 435 m), Vama (l 428 m), Crucuru Mic (l 050 m), ajungind la 600-800 m in ramificatiile prelungi care domina Depresiunea Brasov. Din culmea principala se desprind spre valea Timisului o serie de culmi adinc fragmentate, sub forma unor contraforturi orientate vest-est. Versantul vestic (care domina Poiana Brasovului), mai inclinat, cu pirtii amenajate in vederea practicarii schiului de performanta, este mai slab fragmentat si are din loc in loc unele trepte cu inclinare mai redusa corespunzatoare, in parte, unor fete de strat. In sud-estul Muntilor Postavaru, la confluenta Timisului cu piriul Vladet, se individualizeaza depresiunea Timis al carei relief domol, odihnitor contrasteaza cu spatiul montan din jur.

Muntii Poienii Brasov, situati in vestul Masivului Postavaru, corespund unui platou intins, larg ondulat, nivelat in cea mai mare parte prin actiunea agentilor externi la altitudinea de 900-1 100 m. Partea sa nordica, mai coborita, este cunoscuta sub denumirea de Poiana Mare sau Poiana de Jos, iar sectorul sud-estic de la poalele Postavarului este numit Poiana de Sus sau Poiana Mica. Aici, peisajul armonios a favorizat dezvoltarea uneia dintre cele mai cunoscute statiuni montane din tara noastra – Poiana Brasov. Ea este marginita de o serie de culmi care depasesc cu putin 1 000 m: Dosul Plesii 1 045 m, Spinarea Lunga 1 042 m. Spre exterior, in vest si nord-vest, altitudinile scad sub 1 000 m, Dealul Bogdan 973 m, Dealul Cernit 964 m, Spinarea Boului 883 m. In nord culmea mai domoala a Stejerisului (750 m) si pintenul semef al Timpei (955 m) strajuiesc partea centrala a orasului Brasov.

Muntii Poienii Brasov sint dezvoltati pe conglomerate cretacice, calcare triasice de culoare cenu-siu-rosietica si calcare albe, masive, de virsta jurasica. Calcarele predomina in cadrul culmilor din vest si sud unde este intilnit un relief carstic caracterizat prin prezenta lapiezurilor, dolinelor si a unor pesteri de dimensiuni reduse.

Muntii Predealului, localizati la sud de Valea Cheii, alcatuiesc, in ansamblu, un culoar mai coborit care se interpune intre masivele Bucegi si Postavaru. Prin culmile lor domoale, nivelate in jurul altitudinii de 1 000 m, prin peisajul odihnitor al vailor largi, favorizeaza efectuarea unor excursii usoare, relaxante. Sint dezvoltati pe depozib 1 000 m, Dealul Bogdan 973 m, Dealul Cernit 964 m, Spinarea Boului 883 m. In nord culmea mai domoala a Stejerisului (750 m) si pintenul semef al Timpei (955 m) strajuiesc partea centrala a orasului Brasov.

Muntii Poienii Brasov sint dezvoltati pe conglomerate cretacice, calcare triasice de culoare cenu-siu-rosietica si calcare albe, masive, de virsta jurasica. Calcarele predomina in cadrul culmilor din vest si sud unde este intilnit un relief carstic caracterizat prin prezenta lapiezurilor, dolinelor si a unor pesteri de dimensiuni reduse.

Muntii Predealului, localizati la sud de Valea Cheii, alcatuiesc, in ansamblu, un culoar mai coborit care se interpune intre masivele Bucegi si Postavaru. Prin culmile lor domoale, nivelate in jurul altitudinii de 1 000 m, prin peisajul odihnitor al vailor largi, favorizeaza efectuarea unor excursii usoare, relaxante. Sint dezvoltati pe depozite de flis marno-grezos, mai putin rezistent la eroziune, si pe conglomerate care apar in relief in culmile mai proeminente cu aspect de clabucete – virful Morarului (l 193 m), Fitifoiu (l 292 m), Coltii Ghimbavului (l 102 m), Runcu (l 281 m).

Mărginită la vest de valea Timișului, Piatra Mare se întinde spre sud de-a lungul cumpenei de apă, spre est este delimitată de valea Azugi, de spinarea întinsă a culmei lui Andrei și de calea Gârcinului, la nord își revarsă culmile împădurite spre Țara Bârsei (Fig. 2).

Masivul Piatra Mare poate fi privit ca un plan înclinat de la nord-est spre sud-vest un uriaș patrulater cu dimensiuni ce nu depășesc 15 km pe cele mai lungi laturi și nu scad sub 5-6 km pe cele mai scurte. Limitele inferioare ale masivului care reprezintă punctele de acces care se afla la altitudinea de 650 m în orașul Săcele, 701 m la Dâmbul Mori, 740 m la Timișul de Jos, 700-900 de m Valea Gârcinului și peste 1000 de m în Predeal.

Masivul Piatra Mare poate fi împărțit în trei părți distincte :

culmile ce coboară spre nord : Culmea Vârful Ascuțit, Culmea Piscul cu Brazi, Cărbunaru, Bolnocu și Chirusca acestea au culmi destul de accidentate și acoperite în mare parte cu păduri.

Piatra Mare propriuzisă cuprinsă între Valea Timișului și Culmea Chei, pe de o parte și Valea Gârcinului și Culmea lui Andrei pe de cealaltă parte.

grupul de culmi ce formează spre culmile Predealului .

2.1.2. Potențialul turistic al Climei

Pozitia geografica a Muntilor Postavaru in cadrul Carpatilor de Curbura, caracterizati printr-o mare diversitate a circulatiei maselor de aer, imprima trasaturi distincte elementelor climatice. In circulatia atmosferica se remarca intrepatrunderea maselor de aer mai umed din vest si nord-vest cu cele de nuanta continentala din est. Elementele climatice se diferentiaza in primul rind in functie de altitudine (intre poale si virful cel mai inalt exista o diferenta de nivel de peste 1 300 m) si de caracteristicile suprafetei subiacente. In tabelele 1 si 2 sint redate valorile medii multianuale pentru principalii parametri climatici.

Culmea Postavarului este caracterizata prin temperaturi medii anuale cuprinse intre 0° si 2°C La nivelul Poienii Brasov si al Muntilor Predealului situate la altitudini in jur de 1 000 m se inregistreaza temperaturi medii anuale de 4D-6°C (4,9°C la Predeal si 5,8°C la Poiana Brasov). La poale, spre Depresiunea Brasov temperaturile medii anuale ajung la 6—8°C (7,8°C la Brasov). Pe culmile inalte, luna cea mai rece a anului este februarie (-6°C—8°C) si ianuarie (-5°C) la nivelul Poienii Brasov, Predealului si poalelor muntelui. Iarna se produc frecvente inversiuni de temperatura, in Depresiunea Brasov inregistrindu-se temperaturi mai scazute decit pe rama montana inconjuratoare. In acest interval inaltimile muntoase de peste 1 000 m se situeaza frecvent deasupra stratului de inversiune, beneficiind de o luminozitate mai mare. Inversiunile de temperatura sint insotite de persistenta mai indelungata a cetii pe fundul depresiunii. Adeseori, cind Depresiunea Birsei este acoperita de ceata, in Poiana Brasov soarele straluceste din plin si aerul este mult mai cald. Scaderea temperaturii sub 0°C este insotita de aparitia fenomenelor de inghet si de caderea precipitatiilor sub forma de ninsoare. Primele ingheturi pot sa apara la inceputul lunii Septembrie, iar ultimele s-au inregistrat chiar si in iunie. In partea superioara a muntelui iarna poate sa dureze 4-5 luni. Cele mai ridicate temperaturi medii lunare (intre 8°C si 14°C) se inregistreaza in iulie. La poalele muntelui, in Brasov, temperatura medie a lunii iulie este de 17,8°C.

Cantitatile anuale de precipitatii sint cuprinse intre 1 100 mm in sectorul inalt al Postavarului si 700 mm la poale..Cele mai mari cantitati de precipitatii cad vara, in iunie (100—140 mm), iar cele mai reduse in septembrie si februarie. In general, primavara si inceputul verii sint perioadele cele mai ploioase. Desi primele ninsori se pot inregistra in unii ani din septembrie, stratul de zapada continuu se depune, de obicei, incepind cu luna octombrie. La Brasov primul strat de zapada se asterne spre sfirsitul lui noiembrie. Stratul de zapada poate sa dureze pina la sfirsitul lunii martie la Brasov, pina la 20 aprilie la Predeal si in Poiana si pina spre mijlocul lunii mai, in partea inalta a Postavarului, unde zapezile pot sa se mentina circa 200 de zile pe an.

Cele mai puternice vinturi se inregistreaza pe culme, directa lor dominanta fiind dinspre nord-vest si vest. La altitudini mai coborite directia si intensitatea vinturilor sint influentate de conformatia reliefului. In lunile mai si iunie vinturile au cea mai mare frecventa si intensitate.

Climatul este direct influențat de etajarea reliefului de la altitudini de 500-2500 de m și este unul din factori favorizanți sau dimpotrivă inhibanți ai activizaților turistice. Elementele climatice acționează stimulativ sau restrictiv alături de celelalte componente ale fondului turistic natural el acționând diferit asupra organismului uman și inducând posibilitatea de practicare a unor anumite forme de turism.

Poziția geografică a masivelor Postăvaru și Piatra Mare în cadrul Carpaților de Curbură se caracterizează printr-o mare diversitate a maselor de aer care imprima trasaturi distincte climatului.

În circulația atmosferica se remarcă întrepătrunderea maselor de aer mai umed din vest și nord-vest cu cele de natura continentală din est.

Cea mai rece luna a anului pe culmile Pietrei Mari și a masivului Postăvaru este februarie cu temperaturi medii cuprinse intre –6 și –8 ºC iar în ianuarie -5 -6 ºC, iarna poate dura patru cinci luni de zile.

Cantitatea de precipitații anuale sunt cuprinse între 1100 mm în sectorul înalt al Postăvarului și 1000 mm în cel al Pietrei Mari și aproximativ 700 mm la poale. Cele mai mari cantități de precipitații cad vara în luna iunie 100-400 mm iar cele mai reduse în septembrie și februarie.

Primele zăpezi pot apărea încă din septembrie dar stratul de zăpada continuu se depune din octombrie.

Vânturile cele mai puternice sunt înregistrate pe culmile masivelor, direcția lor dominanta fiind nord-vest și vest. Dar la altitudini mai reduse direcția și intensitatea vânturilor sunt determinate de conformația reliefului. Iarna se produc frecvente inversiuni de temperatură în Depresiunea Brașov înregistrându-se temperaturi mai scăzute decât pe rama montană, primele înghețuri pot să apară la începutul luni septembrie iar ultimele sau înregistrat chiar în iunie.

Stațiunea Poiana Brașov este caracterizata printr-un climat de munții mijlocii favorabili odihnei active tot timpul anului, iarna fiind întrunite condiții bune de practicare a schiului și a altor sporturi de iarnă iar în celelalte anotimpuri climatul favorizează drumeția montană.

Stațiunea este bine însorită tot timpul anului, durata medie a strălucirii soarelui fiind de peste 1800 de ore, cele mai lungi perioade cu cer senin se înregistrează toamna și iarna.

Temperatura medie anuala în Poiana Brașov este de 4ºC, la poalele munților Poieni Brașov temperaturile medii anuale sunt de 7-8º, C iar pe culmea înaltă a Postăvarului de –2ºC. Temperatura maxima absolută a fost de 27,7ºCiar minima absolută a avut valoarea de –20,8ºC. Cea mai scăzută temperatura medie lunara se înregistrează în luna ianuarie -5ºCº iar cea mai ridicata în luna iulie 14,5ºC.

Amplitudinile termice diurne sunt mai mari vara și toamna de aproximativ 12-14ºC și mai reduse iarna de 8-9ºC.

Fiind un climat montan temperaturile negative au o durata destul de mare astfel temperaturi sub 0º C se pot înregistra încă din mijlocul luni octombrie, temperaturi negative au fost înregistrate și în luna aprilie.

Iarna sunt frecvente inversiunile de temperatura în Poiana Brașov înregistrându-se temperaturi mai ridicate decât în Depresiunea Brașov adesea acoperită de cețuri persistente și dese. Datorită inversiunilor termice iarna în stațiune condițiile termice sunt agreabile adăugându-se și o umiditate mai scăzută decât în Depresiunea Brașov.

Cantitatea medie anuala de precipitații este în Poiana Brașov de 857,6 mm, ploile cele mai abundente cad în timpul veri mai ales în iulie iar cele mai reduse în octombrie.

Primele ninsori se înregistrează la sfârșitul lunii septembrie iar ultimele în aprilie, stratul de zăpadă se menține circa 120 de zile, grosimea medie este de 40-50 de cm iar cele mai mari grosimi se înregistrează în luna martie.

Prin poziția sa la poalele Postăvarului stațiunea este adăpostită de vânturile puternice, viteza medie anuala a vânturilor este de 2,9 m/s iarna înregistrându-se un calm atmosferic, direcția vânturilor în Poiana Brașov este dinspre sud și sud-vest cu vânturi mai puternice în lunile mai și iunie.

2.1.3. Potențialul turistic hidrografic

Alături de relief hidrografia se instituie în principala sursă de atracție turistică aparținând cadrului natural.

Fig. 1. Harta hidrografică

Sursa: www.rapitorii.ro

Principalele cursuri de apă a masivelor Postăvarul și Piatra Mare sunt Gârcinul în Piatra Mare și Timișul aflat între cele două masive, aceste râuri păstrează direcția generală nord-est curgând aproape paralel. Timișul captează izvoarele ce alcătuiesc bazinul cuprins între Piatra Mare și Postăvarul în partea superioară Timișul de Jos confluează cu Timișul de Sus, mai departe își adună firele de apă din valea Honeaca, Valea Dracului și Valea Chirelu din versantul Pietrei Mari iar din Cristianul Mare colectează apa izvoarelor și pâraielor ce se scurg prin Valea Calului, Valea Dragă, Valea Vămii și Valea Largă după care la Dâmbul Morii Timișul se bifurcă.

Gârcinul își adună apele izvorâte de pe versanții dintre vârful Piatra Mare și Vârful lui Andrei fiind alimentat apoi de Valea Cracului Mic, Valea Mușatului și Valea Datrăului. Înainte de a intra în Satulung se ramifică, brațul drept devine afluent al Târlungului iar brațul mic curge printr-o albie artificială de-a lungul orașului Săcele.

Pârăul Șipoiului își adună apele din regiunea Prăpastiei Ursului și Piatra Mare având la origine pârâul ce străbate defileul La Scări și se varsă în Timiș la Dâmbul Morii.

Pârâul Chiliei afluent al Șipoiului colectează firele de apă din văile de sub Peștera de Gheață și confluează apoi cu pârâul Chiliei.

Apele celor șapte izvoare din versantul nordic al culmilor dintre Turgheș și Valea Gârcinului străbat Turgheșul și se varsă în Timiș.

În sud-estul Pietrei Mari, Azuga ce izvorăște de sub vârful Paltinul ocolește vârful Retevoiul și se îndreaptă spre sud.

Ghimbășelul aflat în vestul Postăvarului colectează toate pâraiele din aceea parte a masivului, munții Postăvarul sunt drenați de o rețea densă iar cea mai mare parte a pâraielor aparțin bazinului hidrografic al Oltului, doar în sud-est valea Râșnovului și o serie de afluenți mai mici aparțin bazinului Prahovei.

Muntii Postavaru sint drenati de o retea hidrografica densa ale carei particularitati reflecta conditiile fizico-geografice in care s-a format. Cea mai mare parte a piraielor apartine bazinului hidrografic al Oltului. Numai in sud-est valea Risnoavei si o serie de afluenti mai scurti apartin bazinului Prahovei. Pi raiele de pe latura estica – Valea Lunga, Vama, Valea Draga, Vladetul sint tributare Timisului. Cele care se scurg spre vest — Valea Joaderului, Valea Hotarului, Valea Cetatii, Valea Carbunari, Valea Poienii si Valea Cheii se varsa in Ghimbasel. Poiana Brasov este drenata de manunchiul de afluenti ai Vaii Poienii. Pe aceasta vale este situat un lac de baraj artificial folosit pentru agrement. Piraiele din nordul Muntilor Postavaru se varsa in canalul Timis – Ghimbasel care traverseaza orasul Brasov.

Piraiele afluente Timisului si cele care coboara din Masivul Postavaru spre Poiana Brasov isi au obirsiile in jurul altitudinii de 1 600 m. Cursurile superioare sint intermitente, au caracter torential, prezentind in profil longitudinal numeroase cascade si rupturi de panta. In portiunile in care strabat calcarele sau stive mai groase de grohotisuri se pierd in subteran pentru a apare in aval sub forma unor izvoare puternice.

Pe piraiele din Postavaru cele mai mari debite sint inregistrate primavara, in aprilie si la inceputul verii, fiind datorate in primul rind topirii zapezilor si ploilor de lunga durata care gasesc solul saturat de cpa. Vara, in timpul ploilor torentiale se pot forma viituri scurte, dar puternice, care pot ingreuia accesul pe traseele de pe firul vailor. La sfirsitul verii si toamna piraiele au debitele cele mai scazute datorita cantitatilor reduse de precipitatii.

2.1.4. Potențialul turistic al Vegetației

In Muntii Postavaru covorul vegetal este caracterizat printr-o mare diversitate datorita etajarii pe verticala si varietatii conditiilor fizico-geografice. Padurile continua sa ocupe o pondere importanta desi in unele sectoare, situate cu precadere in Muntii Predealului si ai Poienii Brasovului, locul lor a fost luat de pajisti secundare. Fagetele, caracteristice etajului montan inferior, ocupa suprafete relativ restrinse in nordul Muntilor Postavaru si in vestul lor pe versantul risnovean. Tn patura ierbacee se gasesc numeroase plante cu flori: brebenei (Corydalis solida), viorele (Scilla bifolia), crucsa voinicului (Hepatica transsilvanica), ciubotica cucului (Primule sp), floarea pastelui (Anemone nemorosa), nu-ma-uita (Myosotis silvestris) etc. .

Cele mai intinse suprafete sint ocupate de padurile de amestec alcatuite din brad (Abies alba), molid (Picea abies) si fag (Fagus silvatica). Padurile de rasinoase (brad si molid) sint situate la altitudini de peste 900 m, uneori chiar mai jos pe versantii umbriti. Bradetele urca pina spre 1 200-1 300 m, patura lor ierbacee fiind formata din macrisul iepurelui (Oxalis acetosella) si diferite specii de ferigi.

Masivele Postăvarul și Piatra Mare sunt acoperite de o vegetație variată și bogată în specii atrăgând alături de turiști un număr mare de cercetători.

După specificul vegetației se pot împărți masivele în trei zone:

zona pădurilor de foioase

zona pădurilor de conifere

zona subalpină

Zona pădurilor de foioase oferă primăvara: ghiocei, viorele cu două frunze, spânul roșu sau mierea ursului (Pulmonaria oficienalis), măseaua ciutei, laptele păsării, trepădătoarea, floarea paștelui, tulchina care înfloresc unele între altele aproape în același timp, încă înainte ca frunzișul des al pădurilor să poată răpi puterea radiației solare. Vara florile sunt puține dar spre toamnă apar brândușele cu coloritul lor albastru liliachiu, pe malurile pâraielor de la poalele muntelui se întâlnesc exemplare de : telekia specioasă, rutișorul, asmățuiul, sunătoarea, ceapa urșilor și specii de ferigi.

În pădurile de foioase între 1000-1100 m apare molidul (Picea excelsa), la început izolat apoi în grupuri tot mai mari, pe măsură ce el se înmulțește se rărește fagul care dispare la 1450 m de unde se întâlnește molidul până la 1800 m, aici găsindu-se zona pădurilor de conifere.

Vegetația este mai săracă în specii iar dintre plante se întâlnesc: tătăneasa, mierea ursului, orbătul, pungulița, piciorul cocoșului, urzica moartă, măcrișul iepurelui iar pe stâncile umede din păduri se găsesc: ochii șoricelului, toporași, rușulița, bulbi de munte, mâțișori cu trei frunze și strigoița.

Stațiunea Poiana Brașov se întinde pe cuprinsul unor poieni acoperite cu pajiști secundare formate în urma defrișării pădurilor care acopereau în trecut suprafața platformei. Aceste pajiști sunt formate din: păiușul roșu (Festuca rubra), iarba vântului (Agrostius tenuis), țepoșica (Nardus stricta) și numeroase plante cu flori ca: margaretele, clopoței, gențiane sau brândușe.

În partea estică pădurile de molid pătrund până în stațiune dar vegetația însoțitoare este destul de săracă dominată de: măcrișul iepurelui (Oxalis ocetosella), tufe de afin (Vacrinium mirtillus), pe versanții defrișați pot fi întâlnite tufe de mur și zmeurișuri iar în unele locuri a fost plantat zâmbrul (Pirus umbra) spre partea superioară a munților Poienii Brașov pâlcurile de molid se răresc și se amestecă cu tufărișuri de ienupăr (Junipeus comunis) și uneori cu alunul de munte.

În vestul, nordul și sudul stațiunii se constată o mare diversitate a vegetației corespunzătoare pădurilor de amestec de fag cu rășinoase, a brădetelor și făgetelor pure. În pătura erbacee a acestor păduri se întâlnesc plante cu flori ca: brebenei (Congdalis solida), viorele (Scila bifolia), crucea voinicului (Hepatica transylvanica), floarea paștelui (Anemone nemorosa).

Vegetația forestieră ocupă primul loc între ecosistemele culoarului Rucăr-Bran, raportat la suprafața culoarului procentul vegetației forestiere este de 47%, suprafețele forestiere cele mai întinse aparțin comunei Rucăr circa 20.000 ha, Branul posedă 4.000 ha.

În repartiția altitudinală a pădurilor distingem un prim etaj al pădurilor de foioase mai ales făgete între 500-1000 m și un etaj al pădurilor de amestec până la 1400-1500 m.

Pădurile de foioase sunt răspândite în bazinele depresionare din partea sudică a culoarului Dâmboviței și pe valea Moeciu în partea de nord, alături de fag cel mai răspândit arbore al acestor păduri este carpenul (Carpinus butulus) apoi se mai întâlnesc: frasinul (Fraxinus excelsior) și mesteacănul (Betula venuosa), pe alocuri pare și ulmul de munte (Ulmus montana), plopul (Populus tremula) și arțarul (Acer platancies).

Pădurile de amestec în care alături de făgete, coniferele devin odată cu înălțimea predominante, ocupând versanții înalți până la 1400-1500 m sau pe cei întunecoși cu expoziție nordică. Cele mai răspândite specii de conifere sunt: molidul (Picea albies), bradul (Abies alba) și laricea (Laris decidua).

Pajiștile secundare reprezintă o asociație care ocupă datorită dezvoltării unui păstorit intens mari suprafețe din Platforma Bran. Covorul pajiștilor montane este format din numeroase specii cum ar fi: păiușul (Festuca rubra), firuța (Agrestis termis), țepoșica (Nardus stricta), păiușul de livadă (Festuca pratens) și trifoiul alb (Trifolium repens).

Numeroase flori înviorează prin culorile lor multicolore pășunile și fânețele montane, dintre ele nu lipsesc: viorelele (Viora adorata), cicoarea (Cichorum intylus), sânzienele (Galium verum), gura leului (Antihirum majus).

În zonele carstice mai apar: ovăsciorul auriu (Trisetum flovescens), garofița (Dianthus spiculifolius) și rogozul (Corex ruprestis).

Specii de mare interes științific sunt endemismele dintre care amintim garofița Pietrei Craiului (Dianthus spiculifolius) unică în lume care se răsfață pe bârnele inaccesibile ale Pietrei Craiului alături de sângele voinicului (Nigritella nigra), bulbucul de munte (Trollius europaeus), drobușor (Isatis transylvanica), smârdanul (Rododendron kotschyi) și nu în ultimul rând floarea de colț (Leontopodium alpinum) o altă locuitoare milenară a culoarului Rucăr-Bran.

Fig. 2. Garofița Pietrei Craiului (Dianthus spiculifolius)

Sursa: CIANGĂ, N., (1997), Turismul în Carpații Orientali. Studiul de geografie umană, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Fig. 3. Floarea de colț (Leontopodium alpinum)

Sursa: CIANGĂ, N., (1997), Turismul în Carpații Orientali. Studiul de geografie umană, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

2.1.5. Potențialul turistic al faunei

Fauna Muntilor Postavaru este destul de variata. In paduri traiesc cerbi, caprioare, mistreti, ursi, vulpi. Mai rar au fost semnalati lupi.

Fauna masivelor Postăvarul și Piatra Mare corespund lanțului sud-estic al Carpaților, dintre animalele mai mari se regăsește: ursul care colindă masivele ferindu-se de drumurile circulate, lupii sunt în număr redus, mistreții hoinăresc prin desișul pădurilor, râsul trăiește în regiunea Tamina din Piatra Mare dormind ziua și umblând noaptea după pradă, pisicile sălbatice se regăsesc în număr mare la fel și cerbii carpatini dar care sunt zăriți rar pe versanții dinspre valea Timișului și pot fi auziți boncănind în nopțile senine de toamnă, căprioarele se întâlnesc prin pădurile de la poalele muntelui, alături de acestea mai trăiesc: vulpi, nevăstuici, dihori, jderi iar dintre păsări atrage atenția Tichodrama muraria L. Destul de frecvent este remarcată vipera (Vipera venus) care atacă doar dacă este provocată, poate fi ușor recunoscută după crucea de culoare închisă de pe cap, are o lungime de 30-50 cm.

În pădurile din Poiana Brașov se regăsesc aceleași animale ca și în munții Postăvarul și Piatra Mare iar dintre păsări mai amintim: corbul (Cornus corax) care este ocrotit de lege iar în apele de munte sălășluiește păstrăvul și cleanul la altitudini mari.

Cadrul natural specific culoarului Rucăr-Bran este deosebit de favorabil pentru o faună bogată și diversificată care populează pădurile, fânețele și pășunile montane.

În umbra pădurilor de conifere și făgete se regăsesc numeroase specii de animale: lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), jderul de pădure (Martes martes), veverița (Scirius vulgaris), unele mamifere prezintă un interes cinegetic care le-a adus faima, sunt exemplare mărețe de urs (Ursus arctos) și mistreți (Sus scrofa) sau o frumusețe tulburătoare ca aceea a cerbului (Cerbus elaphus).

Pe culmile înalte ale Pietrei Craiului singură sau în grupuri trăiește o podoabă a naturii carpatice capra neagră (Rupicapra rupicapra) specie ocrotită de lege.

Dintre speciile de păsări trăiesc aici: pițigoi (Paris montana), muscărul mic (Ficedula parva), pitulicea sfârâitoare (Philoscopera dibilatrix) și ciocănitoarea cu spatele alb (Dendrocopos leucotos).

În apele Dâmboviței și ale afluenților săi trăiesc laolaltă cu păstrăvul (Salmo trutto gobia), lipanul (Thimallus thimallus) și mioga (Barbus meridionalis petngi) reprezentând o reală tentație pentru pescarii sportivi și amatori.

Posibilitățile de practicare a vânatului și pescuitului constituie o premisă favorabilă în amplificarea turismului de sejur.

Pajistile si finetele de la poalele masivului, din Muntii Predealului si cei ai Poienii Brasovului au un aspect placut datorita marii lor diversitati floristice. In componenta lor predomina paiusul rosu (Festuca rubra), iarba vintului si taposica (Nardus stricta), dar se intilnesc si n 454h75e umeroase plante cu flori: margarete (Chrysantemum leucanthemum), clopotei (Campanula sp.), gentiane (Gentiana sp.), brinduse (Colchicum autumnale) etc.

Pe abrupturile stincoase din Postavaru se gasesc numeroase specii de planfe de stincarie adaptate conditiilor mai vitrege din partea superioara a masivului. Spre virf, sint intilnite smirdarul (Rhododendron kotschyi) si floarea de colt (Leontopodium alpinum) – plante declarate monumente ale naturii.

2.1.5.1. Rezervațiile naturale

In Muntii Postavaru se conserva peisaje putin influentate de om si numeroase specii de plante si animale rare, declarate monumente ale naturii. Unele parti limitate ale muntelui, pe care le vom prezenta pe scurt in continuare, au fost puse sub ocrotirea legii, fiind incadrate in categoria rezervatiilor floristice sau de peisaj.

Rezervatia si parcul natural Timpa. Pe linga originalitatea pe care o confera Brasovului prin forma sa semeata (care patrunde adinc in spatiul depresionar), Timpa prezinta interes si pentru plantele rare pe care le adaposteste. In partea sa nord-estica, in portiunea superioara a versantului orientat spre sud-est sint conditii favorabile pentru dezvoltarea unor specii de plante rare in zona padurilor: colilie (Stipa capillata, 5. pulcherrima), iacintul salbatic (Hyacinthella leucophaea), frasinelul (Dictamnus albus), mataciunea (Dracoceprialum austriacum) etc. (I. Morariu si colab., 1966). Aceste ochiuri de stepa situate la peste 800 m altitudine, in plina zona a padurilor, sint incluse intr-o rezervatie floristica. De fapt, intreaga culme a Timpei (182,25 ha) este ocrotita pentru frumusetea sa peisagistica, ce atrage an de an un numar tot mai mare de vizitatori.

In parcul natural Timpa circulatia turistilor este admisa numai pe potecile marcate, fiind interzisa orice rupere sau degradare a vegetatiei.

Rezervatia Stejerisul Mare, cunoscuta si sub numele de Coltii Corbului Mare, este situata in nord-vestul Muntilor Postavaru la 900 m altitudine. Aici, pe o suprafata de 20 ha este conservata o padure de fag si un grup de stinci de calcar cu vegetatie calcofila. Printre speciile de plante rare se intilneste flaminzica (Draba haynaldi).

Stejarii seculari de la Cristian sint situati in doua perimetre, la poalele Dealului Negru din estul localitatii Cristian. Datorita aspectului lor impunator si a virstei apreciabile (in jur de 400 de ani) au fost declarati monumente ale naturii. Ca expresie a grijii permanente pentru conservarea naturii, recent a fost propusa infiintarea altor doua rezervatii:

Rezervatia peisagistica Postavaru (1 025 ha) care ar urma sa se extinda pe intreaga culme a Postavarului;

Rezervatia floristica Poiana Secuilor din apropierea cabanei cu acelasi nume.

In Muntii Postavaru se gasesc raspindite si unele specii de plante rare trecute sub ocrotirea legii cum ar fi smirdarul (Rhododendron kotschyl), iedera alba (Daphne blagayana), angelica (angelico archangelica), deditei (Pulsatilla montana) etc.

Dintre animale sint ocrotiti prin lege ursii bruni cerb,, carpatin, si o serie de pasari rapitoare: corbul sorecarul comun (Buteo buteo) etc

Poiana cu narcise de la Dumbrava Vadului (394,9 ha) se gaseste in apropierea satului Vad, comuna Sercaia, intr-o padure de stejari cu arbori rariti, printre care se asterne un covor de iarba, caruia miile de flori de narcise rare ii alcatuiesc o perdea alb-stravezie, inmiresmand natura cu mirosul lor.

Dumbrava este formata din exemplare rare de stejar, intre care, in lungul paraielorsi rovinelor, cresc Zalogul, plopul tremurator, Crusinul, s.a. Specia dominanta este narcisa. Perioada de inflorire a narciseloreste luna mai.

Dealul Cetatii – Lempes la 8 km de Brasov, se intinde in N-V comunei Harman pana langa comuna Sanpetru, avand altitudinea maxima de 720 m cu o suprafata de 274,52 ha. Este partial impadurit cu specii vegetale deosebite. Prezenta vegetatiei xerofile, formata in perioada calda si relativ uscata din post- glaciar, a determinat declararea acestui deal ca rezervatie stiintifica.

2.2. Potențialul turistic antropic

2.2.1. Obiective arheologice

Casa Sfatului. Un important monument de arhitectură din municipiul Brașov, a fost inițial doar un turn de supraveghere, ale cărui baze se aflau pe cele ale actualului turn.

În 23 decembrie 1420 se încheie un acord între Adunarea Districtului Țării Bârsei și breasla blănarilor privind construirea Casei Sfatului. În acest document se menționează că reprezentanții breslei blănarilor brașoveni au îngăduit celor nouă comune ale „Provinciei Țara Bârsei” să-și construiască deasupra bolții de vânzare a breslei o cameră pentru „acordarea dreptății” și pentru ședințele magistratului. Totuși, din cauza invaziei turcești din 1421, a distrugerii în mare parte a orașului, precum și a arestării magistratului orașului, acest proiect va fi amânat.

Clădirea s-a transformat în Primărie pe măsură ce orașul s-a dezvoltat. Astfel, următoarea mențiune despre Casa Sfatului din Brașov apare în 1503, ea fiind menționată sub numele de „Praetorium”.

Fig. 4. Casa Sfatului

Sursa: www.hoinari.ro

Construcția a cunoscut de-a lungul anilor multe modificări, multe dintre ele fiind datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale:

5 iulie 1608 – un trăznet lovește turnul Casei Sfatului; incendiul nu a putut fi stins decât după ce s-a turnat în foc vin, oțet și lapte;

17 iunie 1662 – un cutremur afectează puternic Casa Sfatului; turnul avea să se prăbușească în proporție de două treimi;

24 iulie 1682 – o furtună puternică lovește din nou „turnul trompetiștilor” (numit așa pentru că un trompetist anunța trecerea fiecărei ore);

21 aprilie 1689 – marele incendiu (provocat de forțele habsburgice care asediau orașul) distruge o mare parte din clădire. După aproape un secol, în anul 1780, se încheie lucrările de reconstrucție a Casei Sfatului, în stil baroc, aproximativ în forma pe care o cunoaștem astăzi. Tot atunci, pe loggia din față, i se adaugă celebra stemă a Brașovului.

Administrația orașului se mută din aceasta clădire în anul 1876, într-o clădire nouă situată la interesecția străzilor Republicii și Mihail Sadoveanu.

La inceputul secolului XX, Casa Sfatului urma să fie demolată și înlocuită cu o clădire administrativă modernă. Acest lucru a fost evitat doar datorită unei puternice campanii de presă pentru menținerea vechiului monument istoric. Ultima modificare arhitecturală a Casei Sfatului a avut loc în anii 1909 – 1910, când acoperișul baroc a fost înlocuit de actualul acoperiș piramidal, cu țigle colorate. Din 1950, clădirea găzduiește Muzeul Județean de Istorie.

Bastionul Țesătorilor din Brașov

Situat în colțul de sud-vest al cetății Brașov, Bastionul Țesătorilor, ocupă o suprafață de 1.616 mp. Zidurile sale au o grosime cuprinsă între 4 m la bază și 1 m la cel de-al patrulea nivel al construcției. Construit de către breasla țesătorilor, pe patru nivele, cu goluri de tragere, guri de păcură și cu două turnuri de strajă, bastionul are o arhitectură unică în sud-estul Europei. Fiind cruțat de marele incendiu de la 1689, se păstrează în forma sa originală.

Fig. 5. Bastionul Țesătorilor

Sursa: www.hoinari.ro

Cele dintâi lucrări de construcție au avut loc între 1421 și 1436, fiind ridicate primele două nivele. În anul 1522 a fost atestat documentar. Între 1570 și 1573 a fost ridicat cel de-al treilea etaj, iar între 1750 și 1910 au fost executate importante lucrări de restaurare, după ce bastionul se prăbușise parțial în 1701. În 1908, după ce a slujit mult timp numai ca depozit, bastionul a căpătat clădirea adiacentă (sediul breslei), și, din ce în ce mai mult, este folosit pentru petreceri și mai ales concerte de operă, datorită extraordinarelor calități acustice de care dă dovadă. În 1950, în interiorul bastionului s-a amenajat Muzeul Țării Bârsei, în care este expusă macheta vechii cetăți a Brașovului și a Șcheiului așa cum arăta la sfârșitul secolului al XVII-lea, precum și arme și produse ale breslei țesătorilor.

Bastionul Postăvarilor din Brașov

Bastionul Postăvarilor, situat în colțul de sud-vest al cetății Brașov, a fost apărat și construit de breasla aurarilor, între 1450 și 1455. Aceștia l-au înzestrat cu bombarde de la Praga, cu trei tunuri mici și cu 16 archebuze. În 1521 și 1522 sunt realizate lucrări la bastion. În 1640, punctul de apărare a fost preluat de către postăvari.

Fig. 6. Bastionul Postăvarilor

Sursa: www.hoinari.ro

Construit pe patru nivele de galerii de lemn, de formă eliptică cu diametrul de 16 m, bastionul măsura 20 m în înălțime. Zidurile sale aveau la bază 2 m grosime și prezentau la primul nivel găuri pentru instalarea tunurilor de calibru mic. Bastionul Postăvarilor s-a păstrat relativ bine până astăzi, fiind consolidat în anii 1961 – 1962 și renovat în 2005. Se intenționează crearea unui punct muzeal în incinta sa, precum și acoperirea lui cu o cupolă de sticlă.

Poarta Ecaterinei din Brașov

Poarta Ecaterinei (în germană Ekaterinentor) a fost construită, pentru a facilita accesul șcheienilor în Brașov, la mijlocul laturii dintre Bastionul Țesătorilor și cel al Fierarilor, pe locul unei vechi porți din veacul al XIV-lea sau al XV-lea, distrusă de inundația din 24 august 1526, cât și în urma năvălirilor turcești. Aceasta se întindea de la Corpul S al Universității „Transilvania”, unde era moara porții, până dincolo de actuala Poartă Șchei. Fiind situată la capătul străzii Caterinei – care la rândul ei a preluat numele de la mănăstirea de călugărițe ce fusese acolo – poarta a primit denumirea de Ecaterina. În 1559 a fost ridicat și turnul porții, care se vede și astăzi. De formă pătrată, pe trei nivele, construcția are în partea superioară patru turnulețe ce simbolizau „Jus Gladii”, un privilegiu medieval care dădea conducătorilor brașoveni dreptul de a aplica pedeapsa supremă. Bolta turnului e pictată în stilul Renașterii, iar arhitectura acestuia este unică în lume, făcând din el o prețioasă bijuterie artistică. Documentele menționează că pentru fiecare din cele opt guri de tragere ale turnului fuseseră aduse bombarde de la Praga.

Fig. 7. Poarta Ecaterinei

Sursa: www.fotoromânia.net

Turnul Porții – astăzi mare parte în pământ – a suferit stricăciuni importante din cauza cutremurelor și incendiilor din 1689 și 1738. Nemairăspunzând cerințelor negustorimii române din Șchei, poarta (cu excepția turnului) a fost dărâmată în 1827, un an mai târziu construindu-se actuala Poartă Șchei.

Astăzi, turnul porții renovat adăpostește expoziții periodice de artă și istorie.

2.2.2. Obiective cultural istorice

Poarta Vamii

Poarta Vămii sau a Mănăstirii, prima poarta de acces din cele trei porti ale cetatii, din Brașov, situată la capătul străzii Mureșenilor de astăzi (pe atunci strada Vămii), era compusă dintr-un un veritabil bastion de formă circulară și un turn, fiind realizat un complex lung de aproape 100 m. Apărută în secolul XVI, poarta era întărită cu stâlpi grei de stejar, ce se băgau cu capetele lor în două găuri făcute în zid. Turnul porții – cea mai veche parte a fortificației, datând din secolul XIV – era crenelat, pe partea dinspre oraș având un cadran solar. Pe frontispiciu, Poarta Vămii prezenta un tablou mare în culori – imaginea împăratului Sigismund, cel care la 10 martie 1395 a dat poruncă pentru fortificarea orașului.

Fig. 8. Poarta Vămii

Sursa: www.fotoromânia.net

Sistemul defensiv era reprezentat de ciocuri și guri pentru păcură și de un pod mobil cu lanțuri, care se trăgea noaptea. Bastionul porții, în formă de potcoavă, se întindea până la Cercul Militar de astăzi, dar zidurile cetății și turnul fortificației se aflau pe locul bulevardului Eroilor. În zidul bastionului, lângă turn, se afla o portiță pentru pietoni. Spre interiorul orașului se întindea un coridor boltit, lung de 30 de m. Șanțul cu apă din fața bastionului era trecut pe un pod mobil de lemn. Pe parcursul coridorului interior, drumul putea fi blocat prin mai multe porți și gratii, ceea ce facea ca bastionul sa fie inexpugnabil. Pe parcursul de la poarta exterioară până în oraș, drumul putea fi blocat prin mai multe porți și gratii, complexul fiind practic de necucerit.

În 1562 detinea 33 de puști, 10 puști pragheze și 7 tunuri mici. În timp de pace, paza era asigurată de un „căpitan de poartă”, cu opt slujitori înarmați.

Pe aceasta poartă a intrat în oraș, la 1 martie 1600, Mihai Viteazul. Tot pe aceasta poartă domnitorul a părăsit orașul la 1 iulie 1600, dupa încheierea victorioasă a campaniei din Moldova.

Frumusețea porții a fost puternic afectată de cutremurul din 1738, ea practic prăbușindu-se. A fost dărâmată definitiv abia în 1836.

Turnul Cuțitarilor și Turnul Cizmarilor din Brașov

Lângă cetatea Brașovului, la poalele Tâmpei, s-au construit în secolul XV două turnuri de veghe, unite de cetate printr-un rând de ziduri, care se prelungeau, de asemena, de la turnuri către culmea muntelui. Probabil lăsate în paragină începând cu epoca armelor de foc, cele două puncte de observație au fost definitiv înlăturate în secolul XVIII (două stampe din același veac prezintă, pe rând, Tâmpa cu și fără ele).

Turnul Cuțitarilor, aflat în dreptul Bastionului Țesătorilor, avea vederea deschisă înspre Șchei. Astăzi nu a mai rămas nici o urmă din acesta. Turnul Cizmarilor, situat mai sus de Bastionul Postăvarilor, domina Blumăna și Curmătura (zona dintre Tâmpa și Dealul Melcilor). În zilele noastre se mai pot observa platforma pe care se afla precum și o bună parte din baza zidului de legătură ce străbătea muntele.

Cetatea Brasovia

Ocupând o suprafață de aproximativ 23.000 mp și având ziduri înalte și groase de 1,70 până la 1,80 m, cetatea Brașovia, aflată pe vârful Tâmpei, a constituit multă vreme un important punct de apărare pentru Brașov. Originea fortificației nu se cunoaște, cert este că aceasta datează încă dinaintea venirii teutonilor în Țara Bârsei. Prima dată, cetatea este menționată într-un document din 16 octombrie 1434. Poziția dominantă a Tâmpei, izolarea și înclinarea pantelor au făcut din cetatea Brașovia o fortificație imposibil de cucerit și totodată „cheia” stăpânirii Brașovului. Cadrul natural în care a fost înălțată este unul dintre cele mai prielnice locuri pentru asemenea construcții: în două părți, cetatea este flancată de coaste abrupte, iar în a treia este mărginită de o pantă abruptă cu posibilități de fortificare.

Arhitectura construcției este simplă, făcând ipoteza ca cetatea să aparțină epocii preromanice.

Incinta sa de piatră, de formă aproape triunghiulară, prezintă un mic bastion poligonal pe latura vestică și urme ale unor mici încăperi pe latura de sud. În interior exista o capelă și rezervoare pentru apă săpate în piatră. Pe latura nordică, spre oraș, începând de la vârful Tâmpa mare (960 m), coborând spre vârful Tâmpa mică (925 m), există un zid având grosimea de 0,80 m pe o porțiune de aproape 200 m. Aproximativ la mijloc, zidul este atins din exterior de un drum vechi, azi abia de recunoscut, care traversa diagonal panta Tâmpei venind dinspre Curmătură, dintre Tâmpa și Dealul Melcilor. În acest loc al zidului există patru deschideri de poartă, două mai late, de 116 cm și două mai înguste, de circa 100 cm. Tot începând de la vârful Tâmpei, un alt zid gros de 1,80 m se întinde spre sud, până la o potecă, care vine din Valea Cetății, zidul ocolind apoi spre vest pe o porțiune de circa 50 m până la stânca de deasupra grotei de pe partea sudică a Tâmpei. Către șaua Tâmpei, care desparte Tâmpa de dealul Păticel, zidul se înalță aproximativ pe curba de nivel de 920 m, având lungimea de circa 150 m și de asemenea grosimea de 1,80 m. Adaptat la situația terenului, zidul prezintă un colț ieșind din linia continuă. Pe această parte se află și poarta principală de intrare în cetate, la capătul unui drum în serpentine săpat partial în stâncă. În 1933, Muzeul Săsesc al Țării Bârsei a efectuat în cetate săpături arheologice, care au dus la degajarea fundațiilor capelei Sf. Leonhard din apropierea porții principale a cetății. Săpăturile au fost continuate în 1937 de către Alfred Prox, care a cercetat cisterna din incinta capelei. Atunci s-a putut constata că cisterna având un diametru de 6,8 m a fost adâncită în stâncă până la 5 m, unde s-a dat de un strat de apă, surprinzător la această înălțime. Faptul că din trei părți fortificația era înconjurată de prăpăstii, iar a patra era bine apărată, făceau din aceasta una dintre cele mai inexpugnabile (greu de cucerit) cetăți din Transilvania și Europa (de fapt, n-a fost ocupată niciodată, decât prin tratate).

Fig. 9. Cetatea Brașovia

www.hoinari.ro

Era deservită de o zonă șcheiană din vale, numită Cutun, de care era legată prin Drumul Cavalerilor. Costantin Lacea spunea prin 1910 că „și astăzi populația românească, în frunte cu costenii (locuitori de pe strada Coastei și cea a Costiței), conduși de Junii Curcani, ies a doua zi de Rusalii sus la Cetatea de pe Tâmpa, pe la Crucea din Cutun și petrec acolo. Bătrânii povestesc că în tinerețele lor se făcea joc sus, în Cetatea de pe Tâmpa”.

La 1241 abia au timp câteva familii de brașoveni să se adăpostească în ea din calea năvălirii tătarilor. În anul 1395, înaintea declanșării războiului cu turcii, Mircea cel Bătrân și-a adăpostit familia în cetate. După 24 de ani, la 1421, cetatea devine loc de refugiu pentru populația Brașovului, amenințată de sultanul Murad II. În același an, cetatea este dată ca zălog sultanului, turcii dominând de pe înălțime orașul. Înțelegând repede pericolul, brașovenii au recuperat-o cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara. Acesta, poposind la Brașov în noiembrie-decembrie 1447, a vizitat personal „castrum Brassoviense” și a putut constata dificultățile survenite în apărarea și întreținerea acestei cetăți. De aceea, el a dat ordin de demolare pe deplin justificat și a dispus ca pietrele rezultate din demolare să fie utilizate la fortificarea zidurilor orașului din vale. În primăvara anului 1455, cetatea era deja demolată, dar a rămas întreagă capela cetății cu hramul Sf. Leonhard, amenintată cu decăderea din cauza părăsirii ei. De aceea arhiepiscopul Strigoniu a încuviintat demolarea și a capelei, hotărând ca în locul ei să fie ridicat un altar dedicat Sf. Leonhard în biserica parohială (azi Biserica Neagră). Cu ocazia amenajărilor legate de construcția telefericului pe Tâmpa (1970) și a restaurantului „Panoramic”, s-a făcut un nou drum de acces, demolându-se o parte din bastionul porții principale.

2.2.3. Obiective religioase

Biserica Adormirea Maicii Domnului

In secolul al XIX-lea romanii ortodocsi din Cetate nu aveau o biserica si nici o parohie proprie. Protopul Bartholomeu Baiulescu a obtinut dreptul de a ridica intr-o curte din zona Sirului Graului (Piata Sfatului) o biserica parohiala, acolo unde initial a functionat o capela mica.Abia intre 1895-1896 este ridicata biserica parohiala a romanilor ortodocsi din Cetate. Romanii din cetatea Brasov erau lipsiti de biserica din cauza faptului ca singura biserica ortodoxa din centru, cea de la Targul Cailor, apartinea grecilor din cetate. Grecii obtinusera aceasta biserica in urma unui proces la Viena, unde, interpretandu-se abuziv testamentul lui Constantin Brancoveanu, li s-a acordat acestora intreaga avere detinuta de Brancoveanu in sudul Transilvaniei. Un prim pas in solutionarea problemei existentei unui lacas de cult pentru romanii din cetate, a fost ridicarea capelei din Groaveri in anul 1876 de catre acelasi protopop Bartholomeu Baiulescu prin subscriptie publica la care au contribuit credinciosii romani greco-ortodocsi din Cetate.

Ca si alte lacasuri de cult ortodoxe din centru, Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" nu are fatada la strada, fiind adapostita in interiorul unei curti. Planul bisericii aminteste mai curand de biserica de tip sala specifica stilului baroc, decat de planul triconc ori treflat al bisericilor ortodoxe. In acelasi an mitropolitul ortodocsilor romani din Ungaria si Transilvania, arhiepiscopul de Sibiu Miron Romanul, si-a dat acordul ca noua biserica sa fie utilizata de credinciosi pentru serviciul divin in locul celei din Groaveri care era prea indepartata.

Biserica Cuvioasa Paraschieva (Groaveri)

Biserica a fost ridicata intre 1874-1876 drept capela de cimitir prin eforturile preotului Bartholomeu Baiulescu, paroh in Brasov-cetate; acesta a facut o subscriptie publica pentru a aduna banii necesari pentru cumpararea terenului pentru cimitir si biserica in anul 1872.
In anul 1888 delegatia romanilor brasoveni a cerut Mitropolitului Miron Romanul din Sibiu binecuvantarea pentru utilizarea capelei de cimitir drept lacas bisericesc. Odata cu obtinerea binecuvantarii capela a devenit biserica parohiala din Groaveri si a fost utilizata de catre romanii din cetate pana la inaugurarea Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Piata Sfatului.
Intre anii 1919 – 1946 Biserica din Groaveri a servit drept capela militara pentru intreaga garnizoana din Brasov. Din 1954 Mitropolitul Nicolae Balan a declarat lacasul din Groaveri biserica parohiala. Biserica a fost ridicata in piatra si in caramida si are plan in cruce greaca surmontat de o cupola octogonala. Pictura bisericii a fost realizata de pictorii brasoveni Vasu Iosif si Misu Pop.

Celebritatea bisericii a fost adusa de personalitatile care sunt ingropate in cimitir: Andrei Muresianu, Ioan Al. Lapedatu, Sextil Puscariu, Misu Pop, Protopopul Bartholomeu Baiulescu, Virgil, dr. Gheorghe Baiulescu – primul primar roman al Brasovului.

Biserica Neagra

Edificiu de secol XVI, cunoscut initial sub numele de Biserica Sfanta Maria, Biserica Neagra este cel mai reprezentativ monument de arhitectura gotica din Romania.
Biserica a fost incendiata anterior anului 1384, iar reconstructia sa a durat pana in 1477. O inscriptie descoperita in zidul bisericii il atesta ca prim ctitor pe Thomas despre care aflam ca a murit in anul 1410. Planul utilizat de catre arhitecti a fost acela de bazilica cu trei nave, egale ca inaltime, inscriindu-se in tipul de biserica-hala preferate in secolele XV-XVI in spatiul german, de unde proveneau de altfel unii dintre arhitecti si mesteri.

Biserica Neagra este cel mai mare edificiu de cult in stil gotic din sud-estul Europei masurand 89 de metri lungime, 38 de metri latime, 21 metri inaltime in interior si 40 metri inaltime in exterior. In aceasta biserica incapeau circa 5000 de persoane, cam cat era populatia orasului in epoca. Grav avariata dupa incendiul din 1689, Biserica Neagra este refacuta cu ajutorul unor mesteri veniti din Gdansk, pentru ca mesterii locali nu stiau sa inchida bolti de dimensiuni atat mari. Noile bolti sunt executate in stil baroc si nu in stil gotic.
Biserica Neagra este celebra nu doar datorita dimensiunilor sale impresionante. Astfel, clopotnita sa adaposteste cel mai mare clopot din spatiul romanesc, un clopot din bronz care cantareste 6 tone. Biserica Neagra este cunoscuta si pentru marea sa orga (cea mai mare din sud-estul Europei) avand peste 4000 de tuburi. Corul sustinut de contraforti exteriori decorati cu edicole care adapostesc statui de sfinti reprezinta unul din putinele exemple de acest tip din Transilvania. Colectia de covoare orientale a Bisericii Negre constituie cea mai bogata colectie de acest fel din Romania. Daca sunteti in Brasov nu ratati concertele saptamanale de orga sustinute aici pe cea mai mare orga (marti, joi si vineri) din sud-estul Europei.

Biserica Ortodoxa Sfanta Treime

Biserica din strada G. Baritiu a fost construita in secolul al XVIII-lea prin daniile bogate ale negustorilor greci, dar si ale boierilor Brancoveni, Vacaresti, Sutu si Mavrocordat din tara Romaneasca, aflati in pribegie la Brasov. Din cauza sistemului religiilor recepte, ortodocsii nu beneficiau de dreptul de a construi edificii de cult in cetatea Brasovului, de aceea aceasta biserica a fost construita intr-o curte de pe strada Targul Cailor. O inscriptie de pe cladirea din fata bisericii mentioneaza ca an al fondarii 1768. In spatele Bisericii se afla un mic cimitir in care sunt ingropati membri ai familiei princiare Brancoveanu, mitropolitul Ungrovlahiei Dosoftei si membri ai comunitatii grecesti din Brasov.

Biserica Sfantul Bartolomeu

Cel mai vechi monument istoric din Brasov, construit in 1233, in stilul arhitecturii romanice. Biserica din Bartolomeu reprezinta cel mai vechi edificiu din piatra construit in Brasov. Inceputurile bisericii dateaza din secolul al XIII-lea.

Biserica Sf. Bartolomeu a fost construita de catre calugarii cistercieni in stilul romanic de tranzitie cunoscut sub numele de stil cistercian, care imbina elemente structurale si decorative romanice cu cele noi, gotice (bolti in arc frint, ferestre ogivale).

Planul bisericii este acela de bazilica cu trei nave si transept, una principala in mijloc si doua laterale mai scunde. Biserica a suferit numeroase distrugeri datorita deselor invazii turcesti din secolele XV-XVI, fiind mereu refacuta. Ultima reconstructie dateaza din anul 1842, cand a fost recladit turnul prabusit in 1833.

Biserica Sfantul Ioan (Franciscana)

Biserica Sfantul Ioan este o cladire in stil gotic care a suferit o serie de transformari in perioada renasterii si a barocului (sec. XVI-XVIII). In forma actuala biserica dateaza din anul 1711, ceea ce explica utilizarea preponderenta a stilului baroc. Biserica a apartinut calugarilor ordinului franciscan, care au fost persecutati si alungati din oras in 1525 de catre sasii trecuti la luteranism.

In interior, biserica are o orga frumoasa datand din 1908 si un altar baroc decorat cu o scena infatisand botezul Domnului Iisus Christos in apa Iordanului de catre sfantul Ioan. Statuile din interiorul bisericii Sfantul Ioan ii infatiseaza pe Fecioara Maria, Sfantul Iosif, Sfantul Anton si pe Iisus Christos Mantuitorul.

Astazi biserica este un loc frecventat de catre credinciosii romano-catolici, dar si de crestinii apartinand confesiunii ortodoxe care vin la aceasta biserica pentru a se ruga sfantului Anton din Padova

2.2.4. Alte monumente

Casa Barac

Casa Barac din Piata Prundului se afla in stanga intrarii in curtea Bisericii Sfantul Nicolae, cladirea este ridicata in stilul traditional al Scheilor cu unele elemente de arhitectura in stil brancovenesc.

De-a lungul timpului Casa Barac a avut diverse destinatii: locuinta pentru slujitorii bisericii, dispensar medical, locuinta pentru chiriasi.

Astazi in Casa Barac se afla fondul de carte si arhiva Bisericii Sfantul Nicolae si Primei Scoli Romanesti din Schei.

Numele de Barac este datorat poetului iluminist ardelean, Ioan Barac (1776-1848), translator al Magistratului din Brasov, dascal, editorul primului periodic romanesc brasovean "Foaia Duminecii" (1837) si traducator al lui William Shakespeare in limba romana.

Casa Sfatului

Construita initial ca turn de veghe, cladirea a fost transformata in Primarie pe masura ce orasul s-a dezvoltat. In 23 decembrie 1420 se incheie un acord intre Adunarea Districtului Tara Barsei si breasla blanarilor privind construirea Casei Sfatului. Conform acestui acord reprezentantii breslei blanarilor brasoveni au ingaduit celor noua comune ale "Provinciei Tara Barsei" sa-si construiasca deasupra boltii de vanzare a breslei o camera pentru "acordarea dreptatii" si pentru sedintele magistratului.

Din cauza invaziei turcesti din 1421, a distrugerii in mare parte a orasului, precum si a arestarii magistratului orasului, acest proiect va fi amanat. Urmatoarea mentiune despre Casa Sfatului din Brasov apare in 1503, cand cladirea este mentionata sub numele de "Praetorium". Cladirea a cunoscut de-a lungul anilor multe modificari, multe dintre ele datorate distrugerilor provocate de evenimente naturale:
-5 iulie 1608 – un trasnet loveste turnul Casei Sfatului; incendiul nu a putut fi stins decat dupa ce s-a turnat in foc vin, otet si lapte;
-17 iunie 1662 – un cutremur afecteaza puternic Casa Sfatului; turnul avea sa se prabuseasca in proportie de doua treimi;
-24 iulie 1682 – o furtuna puternica loveste din nou "turnul trompetistilor" (numit asa pentru ca un trompetist anunta trecerea fiecarei ore);
-21 aprilie 1689 – marele incendiu (provocat de fortele habsburgice care asediau orasul) distruge o mare parte din cladire. Dupa aproape un secol, in anul 1780, se incheie lucrarile de reconstructie a Casei Sfatului, aproximativ in forma pe care o cunoastem astazi. Administratia orasului se muta din aceasta cladire in anul 1876, intr-o cladire noua situata la intersectia strazilor Republicii cu Mihail Sadoveanu.

La inceputul secolului al XX-lea, Casa Sfatului urma sa fie demolata si inlocuita cu o cladire administrativa moderna. Acest lucru a fost evitat doar datorita unei puternice campanii de presa pentru mentinerea vechiului monument istoric. Ultima modificare arhitecturala a Casei Sfatului a avut loc intre anii 1909-1910 cand acoperisul baroc a fost inlocuit de actualul acoperis piramidal, cu tigle colorate. Din anul 1950 cladirea gazduieste Muzeul Judetean de Istorie.

Casa Negustorilor (Podul Batusilor – Cerbul Carpatin)

Cladirea este cunoscuta mai ales sub numele de Casa Negotului (astazi galeriile Corona) sau Podul Batusilor. A constituit hala orasului inca din secolul al XVI-lea fiind un loc in care erau depozitate si vandute numeroase marfuri, unele din acestea produse in atelierele aflate in aceeasi cladire.

Boltile de la parter si etaj serveau drept magazine pentru etalarea si vinderea produselor sau adaposteau mici ateliere ale mestesugarilor. in pivnita se aflau depozitele magazinelor si atelierelor din casa negotului si o crasma numita in mod sugestiv "Casa de betie". La parter erau amplasate mici ateliere si dughene in care mesterii si comerciantii isi prezentau produsele.

Cladirea a fost construita in anul 1545 pe cheltuiala Apolloniei Hirscher, vaduva judelui primar, Lucas Hirscher, in urma unei promisiuni facute in urma salvarii fiicei sale de la moarte. Se pare ca micuta intrase in moarte clinica si si-ar fi revenit dupa funeralii in mormant, fiind descoperita de catre un gropar sarman care a incercat sa-i ia bijuteriile. In amintirea acestei intamplari, Apollonia Hirscher si fiica sa sunt figurate intr-o fresca pe frontonul cladirii Hirscher de pe strada Michael Weiss 22 (colt cu strada Republicii).

Casa Muresenilor

Cladirea care adaposteste astazi muzeul memorial Casa Muresenilor a avut initial destinatia de locuinta. Aceasta a devenit proprietatea familiei Muresenilor in urma unei aliante matrimoniale ca parte a dotei. In aceasta cladire a functionat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea redactia Gazetei Transilvaniei si tipografia familiei Muresianu.

Casa Honterus

In casa situata la numarul 40 al strazii Nicolae Balcescu s-a nascut in anul 1498 marele umanist sas Johannes Honterus (1498-1549). Fiul unui pielar (Strada Neagra – vechiul nume al strazii Nicolae Balcescu – era locul in care majoritatea pielarilor si tabacarilor aveau atelierele), Johannes Honterus avea sa fie una dintre cele mai importante figuri ale Brasovului medieval.
Johannes Honterus este autorul "Descrierii Lumii" (1530), lucrare larg raspandita in centrele culturale europene, si al "Gramaticii Latine" (1530). De asemenea Honterus a realizat prima harta a Transilvaniei (1532), a intemeiat tipografia din Brasov (1539) si a reorganizat liceul umanist (1541-1543) care azi ii poarta numele. Tot el a fondat prima moara de hartie din Romania (1546) si biblioteca scolara (1547).

Johannes Honterus a evidentiat in lucrarea sa "Descrierea Lumii" in mod cartografic unitatea celor trei tari romane, iar prin intermediul hartii intitulate "Dacia", a afirmat continuitatea romanilor pe aceste meleaguri.

CAPITOLUL III. ANALIZA BAZEI TEHNICO-MATERIALE ȘI A OFERTEI DE SERVICII

3.1. Unitățile de cazare

Bazele de cazare reprezintă elementul esențial al bazei materiale turistice de care este dependentă însăși dezvoltarea turistică.

Formele de cazare au evoluat de la componentele „clasice” – casă de odihnă – specifice stațiunilor continuând cu apariția cabanelor la începutul secolului nostru. În perioada postbelică a fost reconsiderat ca formă de cazare: hanul turistic, motelul devenind prin adoptare funcțională o categorie de cazare specifică turismului automobilistic, de asemenea apare popasul turistic, adoptat unui turism de masă cu o mobilitate accentuată.

Bazele de cazare din masivul Postăvaru sunt amplasate în mare parte în poieni pitorești care alternează cu pâlcuri de pădure. Principalele baze de cazare din Postăvaru sunt: hotelurile și cabanele.

Cabana „Cristianu Mare” se află la altitudinea de 1710 m, cu o capacitate de cazare formată din 56 de locuri în camere cu câte 2 sau 20 de paturi. În incinta cabanei mai este amplasat un restaurant și un magazin de alimentație publică. Camerele dispun de încălzire centrală, apă curentă, energie electrică și telefon.

Cabana „Postăvaru” (Fig. 19) se află la altitudinea de 1590 m și poate caza 72 de turiști în camere cu 2 sau 8 paturi, masa le este oferită turiștilor la restaurantul din incită. Camerele dispun de apă curentă, energie electrică, încălzire centrală și telefon.

Fig. 10. Cabana Postăvaru

www.cabanapostăvaru.ro

„Popasul Dârste” se află pe valea Timișului la altitudinea de 655 m, cazarea se face în căsuțe cu 2 paturi, dispunând de o capacitate totală de 58 locuri, căsuțele dispun de apă curentă și energie electrică. În incinta popasului se mai află un restaurant, magazine de alimentație publică, vânzători de suveniruri, telefon.

Hotelul „Dâmbul Mare” este amplasat în Timișul de Jos la altitudinea de 690 m. Poate caza un număr de 176 turiști în camere cu 2 sau 4 paturi, fiecare cameră dispune de apă curentă, încălzire centrală și energie electrică iar restaurantul din hotel poate oferi masa unui număr de 200 de turiști.

Hotelul „Timiș” se află în Timișul de Sus la altitudinea de 885 m, acesta pune la dispoziția turiștilor 14 locuri în camere de 2 sau 3 paturi, fiecare cameră dispune de apă curentă, energie electrică și încălzire centrală. Restaurantul din incinta hotelului oferă o gamă bogată de preparate din bucătăria tradițională.

Cabana „Cerbului” se află în apropierea Pârâului Rece la altitudinea de 980 m, dispune de restaurant, energie electrică, încălzire centrală și telefon.

Bazele de cazare din masivul Piatra Mare și împrejurimi oferă turiștilor posibilități de cazare în cabane, hoteluri sau moteluri cu multiple dotări care corespund cerințelor actuale.

Cabana „Piatra Mare” este situată la altitudinea de 1630 m pe un mic platou ondulat la nord-est de vârful Piatra Mare în poiana Șura de Piatră. Capacitatea de cazare este de 185 locuri, pe timpul verii există posibilitatea măririi capacității de cazare, într-o clădire anexă unde se găsește și cantina.

Cabana „Bolnoc” situată în vestul culmii Bolnoc la altitudinea de 1000 m, oferă o capacitate de cazare de 39 locuri și asigură masa într-o mică cantină.

Cabana „Rențea” se găsește într-o înșeuare largă cuprinsă între Rențea și Clăbucetu Mic la altitudinea de 1243 m, oferind peste 1000 locuri de cazare.

Cabana „Susai” situată în nord-vestul munților Predeal într-o înșeuare largă sub vârful cu același nume la o altitudine de 1350 m, oferă 20 de locuri de cazare, cantină și telefon public.

Hotelul „Cioplea” situat în nord-vestul Predealului este amplasat la o altitudine de 1140 m cu o capacitate de cazare de peste 100 locuri. Camerele dispun de energie electrică, încălzire centrală, telefon, apă curentă. Restaurantul are o capacitate de 150 locuri, oferind turiștilor preparate culinare tradiționale și de vânat. Pe culmea Cioplea în imediata apropiere sunt situate: cabana „Schiorilor” și hotelul „Căprioara”.

Motelul „Timiș” este amplasat pe partea dreaptă a văii Timișului la 255 m altitudine, putând oferi cazare unui număr de 58 turiști.

Hotelul „Piatra Mare” este hotel de două stele dispunând de 160 de camere duble, 11 garsoniere, 6 camere simple, restaurant bar de zi, discotecă, săli de conferințe, săli de protocol, salon de coafură-masaj, centru de închiriere material sportiv, telefon cu linie internațională, televiziune prin cablu, putând găzdui și reuniuni de afaceri.

Hotelul „Ciucaș” este certificat cu 2 stele și întregește în mod fericit salba de hoteluri din stațiune, cu camere orientate într-o manieră ce permite o intensă însorire și o vedere panoramică asupra stațiunii.

Hotelul dispune de 10 apartamente, 12 garsoniere, 227 camere duble majoritatea cu balcoane, grup sanitar, televiziune legată la rețeaua de cablu Canad Systems, telefon cu linie internațională, room-service, servicii de comisionariat, restaurant, bar, discotecă, saună, masaj, shop, birou de schimb valutar și prestări turistice, fax, seif, închirieri de material sportiv, parcare.

Fig. 11. Hotelul Șoimul

www.ropedia.ro

Hotelul Șoimul” (Fig. 11), hotel de două stele dispune de 107 camere duble, programe prin satelit, linie telefonică internațională, restaurant cu orchestră, braserie, bar de zi, room-service, centru de închiriere și garderobă de schi. Pentru desfășurarea de simpozioane, întâlniri de afaceri, cocktail-uri sau mese festive este pus la dispoziție salonul restaurant, barul de zi și salonul de primire.

Hotelul „Alpin” este situat în centrul stațiunii Poiana Brașov într-un magnific decor montan cu un stil arhitectonic aparte și accente rustice. Principalele atracții ale hotelului sunt: piscina încălzită, sauna și salonul de masaj, alături de restaurantul care este recunoscut pentru bucătăria excelentă și vinurile românești de marcă.

Fig. 12). Hotel “Teleferic” vara Fig. 13. Hotel “Teleferic” iarna

Sursa: www.viaromania.eu

Hotelul „Alpin” este hotel de trei stele și pune la dispoziția turiștilor 4 apartamente și 129 de camere duble dotate cu telefon internațional, televiziune prin cablu, room-service, mai oferă turiștilor o sală de gimnastică, salon de coafură, manichiură și salon de cosmetică. Este cel mai titrat hotel din stațiune fiind ales de vip-urile aflate în vizită.

Hotelul „Teleferic” (Fig. 12 / 13) dispune de 298 de locuri de cazare în 141 de camere cu 2 paturi și 8 garsoniere, dispune de: restaurant, bar de zi, discotecă, saună, bazin deschis, bar de noapte, sală de jocuri, parcare.

Hotelul „Intim” poate găzdui 64 de turiști în 32 de camere cu 2 paturi, dispune de: restaurant, bar, parcare.

Vilele prin amplasament (Fig. 14) și stil arhitectonic reprezintă un exemplu reușit de implantare armonioasă în peisajul montan și de încărcătură optimă într-un spațiu determinat.

Fig. 14. Vile

www.tourismguide.ro

3.2. Unitățile de alimentație publică

Bazele de alimentație publică oferă turiștilor o gamă bogată de produse culinare, acestea au un specific și arhitectură aparte atrăgând turiștii încă de la intrare.

Fig. 15. Coliba Haiducilor

Sursa: www.colibahaiducilor.ro

„Coliba Haiducilor” (Fig. 15) este un restaurant cu specific românesc, încă de la intrarea în colibă se poate observa o cameră în care se păstrează produsele obținute din ferma proprie.

Fig. 16. Șura Dacilor

Sursa: www.suradacilor.ro

„Șura Dacilor” (Fig. 16) alt restaurant cu specific românesc unde arhitectura și decorarea localului sunt neobișnuite, chelnerii și chelnerițele poartă costumele vechilor daci, blănurile și armele vechi care acoperă pereții îți dau un specific aparte. Pâinea este coaptă în cuptoare proprii iar frigăruile la proțap și grătarele sunt pregătite în cel mai pur stil tradițional, alături de vinurile provenite din cele mai renumite podgorii românești.

Restaurantul „Alexandria” cu o capacitate de 25 de locuri oferă o bucătărie rafinată într-o ambianță plăcută. Restaurantul „Vânătorul” oferă un meniu bazat pe specific vânătoresc.

Restaurantul „Poiana Ursului” oferă o bogată gamă de produse culinare, bazate în cea mai mare parte pe specific tradițional. Restaurantul „Miorița” oferă o bucătărie tradițională și program folcloric, aici tradițiile și folclorul românesc fiind la ele acasă.

Complexul multifuncțional „Favorit”, a devenit de ani de zile preferatul turiștilor, restaurantul dispune de orchestră și program de cabaret, mai oferă condiții de practicare a popicelor, șah, tenis, fotbal și volei.

Clubul de noapte „Capra Neagră” se află sub acoperișul unei tipice cabane de munte și a devenit faimos atât datorită bucătăriei deosebite cât și pentru programele sale de cabaret.

În culoarul Rucăr-Bran se găsesc în număr mare popasuri turistice care au apărut ca urmare a necesității de a asigura locuri de cazare în perioada de vârf a sezonului turistic.

Popasul turistic „Mateiaș” situat pe DN 23 (Câmpulung-Brașov) în incinta maunsoleului Mateiaș, oferă 30 de locuri de cazare în căsuțe, prin poziția sa geografică popasul fiind un punct cu belvedere. Restaurantul are o capacitate de 75 de locuri cu un specific tradițional.

Popasul turistic „Peștera Dâmbovicioarei” situat pe drumul județean Podu Dâmboviței – Brustureț la intrarea în Peștera Dâmbovicioarei, are un caracter sezonier fiind deschis între lunile mai-octombrie, nu dispune de locuri de cazare.

Popasul turistic „Șirnea” se află pe DN 73 la intersecția cu drumul județean, popasul „Șirnea” este deschis tot timpul anului, dar nu dispune de locuri de cazare, este folosit ca punct de aprovizionare. Poate fi folosit și ca loc de camping, restaurantul de aici dispune de o capacitate de 75 de locuri.

Hanul turistic este o unitate de tip hotelier cu capacitate de cazare mică amplasat de-a lungul șoselelor sau în apropierea stațiunilor și orașelor.

Hanul turistic „Rucăr” este amplasat în centrul comunei Rucăr la o altitudine de 700 m cu o capacitate de cazare de 42 locuri. Acesta funcționează tot timpul anului și constituie un bun loc de popas.

Hanul „Piatra Craiului” este situat pe DN 73 cu o largă priveliște spre Piatra Craiului, dispune de 125 locuri de cazare dintre care 20 în căsuțe. Hanul este amplasat la 16 km de Rucăr la o altitudine de 1060m.

Hanul „Bran” și cabana „Bran- castel” se află în imediata vecinătate a castelului Bran la o altitudine de 740 m, hanul dispune de 54 de locuri de cazare iar în cabană de 25. în incinta hanului se mai găsesc un restaurant, cofetărie, telefon.

Complexul turistic „Brustureț” este construit în bazinetul depresionar cu același nume la altitudinea de 1050 m. Complexul dispune de 83 de locuri de cazare majoritatea în căsuțe cu confort ridicat, căsuțele sunt alimentate cu energie electrică produsă de grupul propriu. Restaurantul complexului este amenajat rustic prin folosirea unor elemente specifice: scoarță de stejar, trunchiuri de copac și trofee cinegetice.

Cabana „Brustureț” este situată la vest de satul Șirnea și dispune de 45 de locuri de cazare în camere cu 2-3 paturi. Restaurantul-cantină oferă posibilitatea turiștilor de a lua masa aici oferindu-le o gamă variată de produse. Cabana dispune de apă curentă și energie electrică produsă de grupul electrogen propriu.

Cabana „Plaiul Florii” este situată pe malul stâng al Bârsei Mari sub culmea împădurită a Grindului Lung, cabana dispune de 109 locuri de cazare în camere de 2-6 locuri și în dormitoare comune, restaurantul din incintă este cu autoservire.

Refugiul „Grind” este situat în Plaiul Grindului la altitudinea de 1020 m pe versantul estic al Pietrei Craiului, are o capacitate de 5-6 locuri.

Agroturismul a cunoscut o intensă dezvoltare în cadrul culoarului Rucăr-Bran, în ultimii ani, o serie de pensiuni au fost amenajate de locuitorii din zonă. Pensiunile oferă: spații de cazare, o gamă variată de produse culinare din producțiile proprii, liniște și prețuri mai scăzute.

Pensiunea „La Tanti Mimi” se găsește la Fundata având din punct de vedere al cazării 14 camere cu 2-3 paturi fiecare, interiorul pensiunii fiind amenajat în stil tradițional cu ornamente tradiționale și cusături expuse pe pereții pensiunii. Camerele dispun de încălzire centrală și energie electrică.

Pensiunea „Crăiasa Munților” se află în satul Moeciu, construită din lemn cu un stil arhitectonic deosebit, la intrare atârnând lanțuri grele din tavan. Pensiunea se află situată într-o fundătură ce dă din șoseaua principală, este prima pensiune care a apărut în zonă. Interiorul este decorat cu diferite cusături, ceramică, scoarță de copac, și cusături dându-i un specific aparte. Camerele dispun de 2-3 paturi, încălzire centrală, energie electrică și telefon public. Alimentele oferite în cantină sunt din producție proprie.

Pensiunea „Bran” situată în satul Bran oferă turiștilor : cazare, masă, bază de agrement și liniște. Pensiunea are 9 dormitoare cu 2-3 paturi, sală de mese cu televizor unde se adună turiștii vara sau când vremea nefavorabilă nu le permite să iasă.

În munții Bârsei bazele de cazare și alimentație publică au o densitate mare dar mai ales în Poiana Brașov unde baza de cazare și alimentație publică au o densitate de peste 20 de unități pe km2. aici predomină bazele de cazare principale unde atributele turistice sunt dominante.

Aceste baze pe lângă funcția de cazare care este dominantă mai pun la dispoziția turiștilor în funcție de tipul de turism aplicat săli de conferințe, spații expoziționale, reuniuni științifice, piscine, terenuri de tenis, discoteci sau servicii auxiliare: poștă, birou de schimb valutar, magazine.

Bazele de cazare și alimentație publică din culoarul Rucăr-Bran au un caracter secundar, aici domină popasurile turistice, pensiunile, campigurile iar hanurile fiind în număr mic. La aceste baze de cazare nota specifică este dată de intimitatea și autenticitatea serviciilor, numărul locuitorilor de cazare în cadrul pensiunilor este mai redus și se rezumă la ospitalitatea familială.

Gastronomia locală, ambianța inedită a actului creativ au pentru turiștii proveniți din țară sau străinătate o tentă de indiscutabilă de o vie originalitate.

3.3. Baza tehnico-materială de agrement

Tirul cu arcul poate fi practicat lângă pârtia de slalom special în spatele hotelului Poiana, pe drumurile asfaltate din stațiune se pot efectua plimbări cu bicicleta care poate fi solicitată de la diferitele centre de închirieri.

Pe lacul din centrul stațiunii sunt puse la dispoziția turiștilor bărci cu vâsle și hidrobiciclete iar când vremea este favorabilă se poate înota în piscina deschisă de la hotelul Teleferic.

Vara pe traseul pârtiei Kanzel sunt condiții bune pentru lansări cu deltaplanul și parapanta, iar pe pârtia Brad se poate practica schiul de gazon, echipamentul necesar procurându-se de la centrul de închiriere al hotelului Sport.

În vecinătatea vilei Aluniș se găsesc terenuri amenajate pentru practicarea voleiului, baschetului iar pentru amatorii de pescuit sportiv sunt organizate excursii spre râurile mai importante din Brașov.

Stațiunea oferă și posibilități de practicare a sporturilor de sală, o astfel de sală se află lângă vila Ruia care este amenajată pentru gimnastică. Piscina Cristal de pe malul lacului și cea de la hotelul Alpin oferă condiții pentru practicarea înotului în orice anotimp.

Pentru iubitorii sporturilor hipice în Poiana Brașov se oferă posibilitatea practicării acestui sport în centru de echitație aflat în apropierea cabanei Junilor. Centrul dispune de un grajd cu o capacitate de 26 cai și anexele necesare, de un popas turistic cu 12 căsuțe, bar de zi destinat celor veniți să practice echitația.

Turiștii pot apela la sfatul unor instructori calificați care să-i inițieze în arta echitației, se organizează plimbări călare, cu calești, trăsuri, sănii și căruțe cu coviltir

De o deosebită apreciere se bucură excursiile călare organizate pentru călăreții experimentați pe următoarele trasee:

Centru de echitație – Cabana Junilor – Stâna Turistică cu întoarcere prin Valea Sticlăriei

Centru de echitație – Cabana Junilor – Stâna Turistică – Spinarea Lungă – Cabana Aviatorilor cu întoarcere prin Valea Sticlăriei (2 ore)

Centru de echitație – Cabana Junilor – Vila Ruia – Carieră – Groapa lui Șimon – Cucuiu Mare – Postăvaru și retur

Poiana Brașov – Bran cu vizitarea castelului Bran și masa la Bran (1 zi)

Poiana Brașov – Tâmpa cu masa la restaurantul Panoramic

Poiana Brașov – Râșnov – Cabana Cheia – Cabana Trei Brazi – Timișu de Sus – Cabana Postăvaru – Poiana Stechil – Centru de echitație

În culoarul Rucăr-Bran sunt organizate partide de pescuit sportiv pe râurile Dâmbovița, Tretoșului și Dâmbovicioara, iubitori de echitație pot închiria cai ori echipamentul necesar pentru călărie de la unele pensiuni.

Condițiile fizico-geografice din culoarul Rucăr-Bran și dotările existente permit turiștilor să practice diferite exerciții fizice, alergări, mersul pe jos care sunt favorizate de terenul cu pante reduse, practicarea jocurilor sportive în aer liber: tenis, baschet, volei, fotbal, pe terenuri special amenajate, plimbări cu sania sau trăsura și excursii în munții din vecinătate.

Alpinismul este practicat de o categorie extinsă de persoane cu aptitudini fizice deosebite și antrenate. Practicarea alpinismului solicită condiții morfologice deosebite, aceste condiții pot fi întâlnite atât în masivul Postăvaru cât și în Piatra Mare.

În Postăvaru relieful semeț cu pereții verticali dezvoltați pe calcare și conglomerate oferă condiții favorabile practicării alpinismului. Masivul Postăvaru oferă 30 de trasee alpine omologate cu diferite grade de dificultate. Cele mai spectaculoase abrupturi se află în sudul masivului Postăvaru corespunzând crestei Muchia Cheii cu peretele sud-estic. În Cheile Râșnovului se găsesc 29 trasee dintre care cu grad de dificultate mai ridicat sunt: Surplombele de Aur, Colțul dintre Hornuri, Fisura Stalactitei, pe versantul sudic al culmii Vanga Mare se găsesc 4 trasee alpine. Alte trasee se mai află în Cheile Postăvaru, la Pietrele lui Solomon unde există posibilitatea escaladării Turnului pe 7 trasee.

În Piatra Mare alpinismul se practică pe abrupturile dezvoltate pe calcare și conglomerate care sunt concentrate mai ales în partea sudică oferind grade de dificultate destul de ridicate. Aceste trasee sunt bine cunoscute pentru diversitatea mare de aspecte legate de numeroasele microforme de relief carstic și de dezagregare. În această categorie se încadrează peretele Martin, peretele Piatra Mare, Piatra Scrisă și stâncile din vecinătatea Muchiei Vânturilor, traseul Alveolelor, Centralul din Piatra Scrisă, unde gradul de dificultate este destul de ridicat.

Masivul Postăvaru și Poiana Brașov se află în fruntea stațiunilor în care se practică sporturile de iarnă cu cele mai bune dotări de la noi din țară. Poiana Brașov este o stațiune climaterică montană cu program permanent, profilată pe: turism, odihnă, recreere și practicarea sporturilor de iarnă.

În masivul Piatra Mare bazele de agrement sunt mai puțin dezvoltate, aici accentul se pune pe drumurile în aer liber și practicarea sporturilor de iarnă pe pârtii neamenajate.

La fel și în culoarul Rucăr-Bran baza de agrement este slab dezvoltată, dar prin potențialul său turistic poate fi considerat un „culoar turistic” atât datorită frumuseților naturale cât și a celor antropice.

3.4. Căile de access

Alături de celelalte componente ale bazei materiale căile de comunicație aduc o contribuție importantă orientând și canalizând fluxurile turistice.

Înconjurați pe cele patru laturi de căi de comunicație moderne munții Postăvaru beneficiază și de apropierea unor centre economice și social culturale puternice cu vechi tradiții turistice.

De o situație privilegiată se bucură căile moderne de penetrație în munți. În est Valea Timișului este străbătută de DN 1 și de calea ferată București – Brașov care străpunge muntele prin două tuneluri.

În partea vestică DN 73 unește localitățile Brașov, Cristian și Râșnov continuându-se până la Pitești prin culoarul Rucăr-Bran.

Limita sudică este marcată de șoseaua Râșnov – Pârâul Rece – Predeal (DN 73A).

În partea nordică a muntelui se află rețeaua de străzi asfaltate a Brașovului, în afară de rețeaua de drumuri forestiere sunt și drumuri modernizate care permit accesul în inima muntelui.

Principalele căi de acces spre masivul Piatra Mare se află aval de-a lungul văii Timișului, DN 1 și calea ferată București – Brașov. Latura nordică este mărginită de DN 1A care străbate orașul Săcele și se îndreaptă spre Vălenii de Munte.

În partea vestică se află drumul forestier de-a lungul văii Gârcinului care prezintă o ramificație pe valea Ramura Mică. Spre Poiana Brașov se poate ajunge pe șoseaua Brașov-Poiana Brașov, șosea modernizată cu o lungime de 12 km și o diferență de nivel de 430 m, această șosea este principala cale de acces în Poiana Brașov sau se mai poate ajunge pe șoseaua Râșnov – Poiana Brașov.

Pătrunderea în culoarul Rucăr-Bran este facilitată de căile ferate care ajung în apropierea culoarului, dar mai ales prin rețeaua de căi rutiere.

În cazul transportului feroviar pe ruta Golești – Câmpulung – Argeșel, stația Argeșel este cea mai apropiată de culoar, de la această stație până la Dragoslavele sunt doar 7 km.

Ruta București Nord – Pietroșița oferă și ea posibilitatea apropierii de culoar, din Târgoviște se pot folosi autobuzele I. T. A. pe direcția Târgoviște – Câmpulung.

Pe linia Brașov – Zărnești din stația Zărnești se poate continua călătoria cu autobuzele I. T. A. pe direcția Zărnești – Bran. Tot pe această linie Brașov – Zărnești din stația Râșnov se poate ajunge în culoar pe direcția Brașov – Râșnov – Bran.

Căile rutiere pătrund în interiorul culoarului Rucăr – Bran:

DN 73 Câmpulung – Dragoslavele – Rucăr – Bran are 74 km lungime și este complet modernizat, reprezentând vechiul drum transcarpatic al Branului.

DN 72A Târgoviște – Voinești – Stoenești – Valea Mare – …… cu o lungime de 74 km este drumul de acces principal care pătrunde în culoar pe la Stoenești.

DN 73A Predeal – Râșnov derivă din E-15.

Drumul Stoenești – Dragoslavele cu o lungime de 8 km este parțial modernizat favorabil circulației auto.

Drumul Podu Dâmboviței – Satic – Perineagu cu o lungime de 21 km, este bine întreținut practicabil tot timpul anului.

Drumul Podu Dâmboviței – Dâmbovicioara – Brustureț are 15 km lungime, modernizat parțial, accesibil mijloacelor auto.

Drumul comunal Fundata – Șirnea 5 km reprezintă calea de acces spre Șirnea și Piatra Craiului.

Drumul comunal Fundata – Fundățica 3 km este unul din cele mai înalte drumuri auto din Carpații Meridionali.

Drumul comunal Moeciu – Fundățica 8 km dificil de străbătut iarna îndeosebi sectorul Moeciul de Sus – Fundățica.

Drumul comunal Bran – Măgura 6 km nemodernizat permite accesul în platforma Bran și apropierea de Cheile Prăpastiei din Piatra Craiului.

Căile de comunicație au o importanță majoră deoarece gradul lor de modernizare a stimulat dezvoltarea amenajărilor turistice din arealul analizat.

Accesul pietonal direct spre zona înaltă a munților și deplasările în cadrul acestora se poate face pe poteci turistice.

Traseele turistice din masivul Postăvaru au ca țel atingerea unor vârfuri, sau a altor atracții turistice.

Traseul Brașov – Pietrele lui Solomon – Poiana Nisipului – Poiana Drester – Poiana Doamnei – Cabana Cristianu Mare este marcat cu bandă galbenă, durata de parcurgere a traseului este de 4-5 ore iar în sens invers 3 ore, altitudinea la plecare este de 700 m iar la sosire 1710 m, traseul este moderat vara și dificil iarna.

Traseul Vârful Postăvaru – Drumul Șerpilor – Valea Dragă – Timișul de Jos este marcat cu o bandă albă, durata parcurgerii traseului este de 2-3 ore iar în sens invers de 4 ore, altitudinea la plecare este de 1799 m iar la sosire 740 m, traseul este dificil vara și inaccesibil iarna, mai este numit și „Drumul Galben”.

Traseul Timișu de Sus – Valea Calului – Cheile Râșnovului – Cabana Cheia pornește din halta C.F.R. a Timișului de Sus, altitudinea la plecare este de 790 m, atinge o altitudine maximă de 1060 m în apropierea culmii Spinarea Calului iar la sosire are o altitudine de 690 m, traseul este marcat cu triunghi roșu și este moderat în orice anotimp.

Traseul Predeal – Cabana Trei Brazi – Cabana Poiana Secuilor – Spinarea Calului – Cabana Cristianul Mare este marcat cu o bandă galbenă, cu o durată de parcurgere a traseului de 4 ore, altitudinea la plecare este de 1040 m iar la sosire 1210 m, traseul este dificil vara și inaccesibil iarna.

Traseul Cabana Postăvaru – Poiana Trei Fete este marcat cu bandă galbenă, durata parcurgerii este de 30 minute, altitudinea la plecare 1590 m iar la sosire 1630 m, traseul este ușor în orice anotimp.

Traseul Cabana Pârâul Rece – Cabana Trei Brazi – Dealu cu Mesteacăn – Cheile Râșnovului – Cabana Cheia este marcat cu un triunghi albastru, durata de parcurgere este de 4 ore, altitudinea la plecare este 1060 m iar la sosire 690 m, traseul este ușor vara și moderat iarna.

Traseul Cristian – Poiana Cristianului – Poiana Brașov este marcat cu triunghi roșu, durata parcurgerii 3 ore, altitudinea la plecare 500 m iar la sosire 1020 m, traseul este moderat în orice anotimp.

Traseul Cabana Dâmbul Morii – Larga Mare – Brașov este marcat cu bandă roșie, altitudinea la plecare este de 690 m iar la sosire 615 m, traseul este ușor cu o durată a parcurgerii de 2 ore.

Traseul Cabana Timiș – Cabana Poiana Secuilor – Valea Tocilița – Cheile Râșnovului, durata de parcurgerii traseului este de 2-3 ore are altitudinea la plecare de 885 m iar la sosire 810 m.

Traseul Cristianu Mare – Drumul Șerpilor – Valea Timișului este marcat cu bandă albastră, durata necesară parcurgerii traseului este de 2 ore.

Traseul Cabana Rențea – Vârful Găvanul este marcat cu bandă roșie și se poate continua spre Vârful Paltinul – Pasul Predeluș – Cheia fără marcaj, durata parcurgerii este de 3 ore.

Traseul Brașov – Șaua Tâmpei – Cucurul Mare – Poiana Ruia – Cabana Postăvaru este marcat cu bandă albastră, durata parcurgerii traseului este de 3-4 ore, altitudinea la plecare este de 95 m iar la sosire 1647m, mai este numit și „Drumul Albastru”.

Traseul Vârful Postăvaru – Drumul Șerpilor – Piatra Craiului – Timișul de Jos este marcat cu bandă albastră, durata parcurgerii traseului 2 ore, altitudinea la plecare este de 799 m iar la sosire 740 m.

În masivul Piatra Mare pot fi practicate următoarele trasee turistice care se îndreaptă spre unele obiective turistice naturale sau spre masivele din vecinătate.

Traseul Cioplia – Poiana St – Pietricica – Vârful Piatra Mare este marcat cu punct albastru, durata parcurgerii acestui traseu este de 2 ore, traseul este inaccesibil iarna.

Traseul Timișu de Sus – Cascada Tamina – Vârful Piatra Mare este marcat cu cruce albastră, durata parcurgerii traseului este de 3-4 ore, traseul este accesibil tot timpul anului dar mai dificil iarna.

Traseul Cabana Dâmbul Morii – Prăpastia Ursului – Cabana Piatra Mare – Vârful Piatra Mare este marcat cu bandă roșie, durata parcurgerii traseului 4 ore și este accesibil tot anul, din traseul principal se ramifică poteci spre cascada Șapte Scări și Șirul Stâncilor.

Traseul Cascada Dâmbu Mare – Cheile Șapte Scări – Cabana Piatra Mare este marcat cu bandă galbenă, durata parcurgerii traseului este de 3 ore și este inaccesibil iarna.

Traseul Cabana Dâmbu Mare – Șirul Stâncilor – Peștera de Gheață este marcat cu punct roșu, este inaccesibil iarna, durata parcurgerii este de 2 ore, de la Peștera de Gheață se poate ajunge într-o oră la Cabana Piatra Mare.

Traseul Săcele – Valea Gârcinului – Piatra Mare este marcat cu triunghi galben, durata parcurgerii 4-5 ore, inaccesibil iarna.

Traseul Piatra Mare – Poiana Stânii – Pietricica – Cabana Rențea este marcat cu triunghi albastru, durata parcurgerii 3-4 ore, traseul este inaccesibil iarna.

Parcurgerea traseelor turistice din Poiana Brașov constituie un mijloc plăcut de cunoaștere a naturii, principalele trasee turistice de aici sunt:

Traseul Brașov – Drumul Vechi al Poienii – Poiana Brașov este marcat cu o cruce roșie, altitudinea la plecare este 700 m iar la sosire 1020 m, durata parcurgerii traseului 1 oră.

Traseul Poiana Nisipului – Stâna Navri – Poiana Brașov este marcat cu o cruce roșie, altitudinea la plecare este de 960 m iar la sosire 1020 m, durata parcurgerii traseului 1 oră.

Traseul Poiana Brașov – Poiana Drester – Peștera de Lapte – Refugiul Salvamont este marcat cu triunghi albastru până în Poiană de la nord-est de carieră, cu bandă galbenă până în Poiana Drester și punct albastru până la Refugiul Salvamont, durata parcurgerii traseului 2 ore, altitudinea la plecare 1020 m iar la sosire 1350 m.

Traseul Brașov – Valea Cetății – Valea cu Apă – Poiana Brașov este marcat cu triunghi albastru, durata parcurgerii este de 3 ore, altitudinea la plecare este de 700 m iar la sosire 1020 m.

Traseul Cabana Cheia – Cheișoara – Râpa Dracului – Poiana Brașov este marcat cu bandă albastră, durata parcurgerii traseului 3 ore, traseul este greu accesibil iarna.

Traseul Poiana Brașov – Prăpastia Lupului – Poiana Popii – arealul Groapa de Aur – Cabana Cheia traseul este dificil vara și impracticabil iarna, altitudinea la plecare este de 1020 m iar la sosire 690 m, este marcat cu punct roșu.

Traseul Poiana Brașov – Prăpastia Lupului – Poiana Cristianu Mare – Cabana Postăvaru este marcat cu cruce roșie, durata parcurgerii traseului este de 2 ore.

Traseul Râșnov – Valea Cetății – Valea Poienii – Poiana Brașov este marcat cu cruce galbenă, durata parcurgerii traseului este de 3 ore, altitudinea la plecare este de 630 m iar la sosire 1020 m.

Traseul Cristian – Poiana Cristianului – Poiana Brașov este marcat cu triunghi roșu, durata parcurgerii traseului este de 3 ore.

Din culoarul Rucăr-Bran se pot întreprinde numeroase ascensiuni în Bucegi, Piatra Craiului, Leaota, Peceneagu. Din Bran spre munții Bucegi se pot efectua următoarele trasee:

Traseul Bran – Clinea – Vârful Omu (2505 m) mijloacele de acces sunt: drumul comunal din Poarta și poteca marcată cu bandă roșie, timpul necesar traseului 7-8 ore.

Traseul Bran – Culmea Ciubotea – Vârful Omu, mijloacele de acces sunt șoseaua comunală Bran-Poarta și poteca marcată cu triunghi galben, timpul necesar parcurgerii traseului este 6-7 ore.

Traseul Bran – Valea Gaura – Vârful Omu, timpul necesar parcurgerii acestui traseu este de 6 ore, accesul se face pe poteca marcată cu punct roșu.

Traseul Bran – Strunga – Cabana Padina, mijloacele de acces sunt drumul comunal Șimon, apoi poteca marcată cu bandă roșie, timpul necesar parcurgerii traseului este de 6 ore, Strunga este situată la 1909 m altitudine iar Cabana Padina la 1525 m.

Accesul spre munții Leaota se poate face din Stoenești, Rucăr, Dragoslavele sau Podu Dâmboviței pe următoarele trasee:

Traseul Valea lui Coman – Valea Olanelor – Marginea Domnească, mijloacele de acces sunt șoseaua forestieră auto și poteca nemarcată, timpul necesar parcurgerii este de 4-5 ore, altitudinea la Marginea Domnească este de 1650 m, traseul este inaccesibil iarna.

Traseul Stoenești – Priseaca – Vârful Leaota, mijloacele de acces sunt drumul comunal și poteca nemarcată, durata parcurgerii traseului este de 5 ore.

Traseul Șeaua Prisop – Fierărie, accesul se face pe un drum forestier auto cu o lungime de 14 km apoi pe poteca nemarcată, durata traseului este 2 ore, de la Fierărie se poate continua traseul până la Cheile Ghimbavului.

Traseul Podu Dâmboviței – Valea Cheii – Valea Ghimbavului – Vârful Leaota, accesul se face pe drumul forestier cu o lungime de 3 km, apoi pe poteca nemarcată, timpul necesar parcurgerii traseului este de 6-7 ore inaccesibil iarna.

Traseul Fundata – Fundățica – Șleaul Mândrului – Curmătura Fiarelor, mijloacele de acces sunt drumul comunal cu o lungime de 2 km urmat de poteca marcată cu bandă roșie, timpul necesar parcurgerii traseului 4 ore.

Traseele turistice spre Peceneagul oferă un peisaj fascinant cu mici bazine erozionale săpate în formațiuni cristaline, urme ale fostelor baraje de lemn, lacul și barajul de acumulare de pe Valea Dâmboviței.

Traseul Gura Văii – Șaua Mezea – Stâna Vladului – Gura Văii Vladului, accesul se face pe o potecă nemarcată, în Șaua Mezea se înregistrează cea mai mare altitudine de 2114 m, timpul necesar parcurgerii traseului este de 5 ore, nu este accesibil iarna.

Traseul Gura Văii Vladului – Vârful Bătrâna, accesul se face pe drumul forestier auto continuat de o potecă nemarcată, altitudinea în Vârful Bătrâna este de 2341 m, durata parcurgerii traseului este de 4 ore, este nerecomandabil iarna deoarece la Gura Văii Vladului există pericolul de producere a avalanșelor.

Traseul Confluența Văii Richita cu Dâmbovița – Vârful Tămașul Mare – Plaiul Turcilor – Confluența Tămașului cu Dâmbovița, accesul se face pe poteca marcată cu bandă albastră, durata necesară parcurgerii traseului este de 4 ore, altitudinea maximă înregistrată este în Vârful Tămașul Mare 1735 m.

Traseul Cheilea Petrimanului – Muntele Drachinului – Vârful Păpușa, traseul este marcat cu bandă albastră, timpul necesar parcurgerii traseului este de 3 ore, altitudinea maximă este atinsă în Vârful Păpușa 2379 m.

Traseul Valea lui Ivan – Curmătura Foii, traseul este marcat cu triunghi roșu, durata necesară parcurgerii traseului este de 3-4 ore.

Potecile turistice se desfășoară de la poalele munților spre versanți și în lungul culmilor montane, oferind turiștilor priveliști încântătoare și abrupturi spectaculoase.

Munții Bârsei au o densitate a traseelor turistice ridicate, în Piatra Mare acestea acoperă 127,5 km la ruta de km2 iar în Postăvaru 48 km la ruta de km2, în aceste masive se găsește cea mai mare densitate a potecilor turistice din Carpații Orientali.

CAPITOLUL IV. AMENAJĂRILE TURISTICE

4.1. Amenajări pentru sporturi de iarnă

Amenajarea turistică a masivului Postăvaru este reflectată în primul rând de unitățile de cazare care sunt repartizate dispersat pe teritoriul masivului oferind astfel turiștilor unități de cazare la diferite altitudini și zone ale masivului.

Amenajarea turistică sa materializat și prin modernizarea pârtiilor de schi și construcția mijloacelor de transport pe cablu care facilitează turiștilor accesul rapid spre pârtii sau spre unele obiective turistice de mare atractivitate turistică. Amenajarea traseelor turistice a presupus unele defrișări pentru crearea unui culoar și marcarea traseelor care au ca scop punerea în valoare a fondului turistic natural.

Amenajările turistice din Piatra Mare sunt materializate prin unitățile de cazare care sunt amplasate dispersat în tot masivul și prin traseele turistice marcate.

În masivele Postăvaru și Piatra Mare atât cererea cât și oferta este dispersată deoarece obiectivele turistice sunt diseminate de-a lungul întregului areal, solicitanții provenind din regiuni extrem de diferite.

Amenajarea turistică pune în valoare estetica și economia ca un obiectiv sau o zonă turistică. Ea asigură prin edificarea unei anumite părți a infrastructurii, formarea produsului turistic, respectiv conturarea inegală a ofertei turistice în exploatarea resurselor atractive a unui teritoriu. Amenajarea vizează lucrările impuse de fondul turistic și circuitele existente.

Dotările sunt asociate frecvent bazelor de cazare dar pot constitui și entități distincte în cadrul zonelor turistice, prin intermediul lor agrementul tinde să se realizeze rapid și polivalent. Dintre dotările necesare agrementului cele mai importante sunt: pârtiile de schi și săniuș, terenurile pentru practicarea diferitelor sporturi în aer liber, piscine, popicării, săli cu jocuri mecanice, discoteci, săli de proiecții, biblioteci.

4.1.1. Pârtiile de schi

In Muntii Postavaru exista conditii de relief si climei favorabile pentru excursiile de iarna si practicarea schiului (fig. 4). Cu exceptia traseelor 12, 15, 21, celelalte trasee sint accesibile si iarna, cu mentiunea ca acestea prezinta sectoare dificile prezentate in capitolul urmator.

Stratul de zapada dureaza in medie peste 110 zile anual, iar in perioada noiembrie-martie sint peste 20 de zile lunar cu solul acoperit de covorul alb. Din decembrie grosimea medie decadica a stratului de zapada depaseste 10 cm iar din ianuarie pina in martie grosimea medie este de peste 30 cm. Sint insa ani bogati in ninsori cind stratul de zapada poate sa depaseasca 50-60 cm in fiecare decada a lunilor de iarna. Etajarea conditiilor climatice are drept urmare si diferentierea pe verticala a conditiilor pentru practicarea schiului.

Intre 950 m si 1 400 m altitudine (din Poiana Brasov pina sub Poiana Ruia) stratul de zapada oprire mai tirziu si dispare mai repede, are grosimi mai mici, dar temperaturile ceva mai ridicare fac iesirile pe pirtie mai placute, intre 1 500 si 1 770 m altitudine (din Poiana Ruia in sus) stratul de zapada are grosimi mai mari si dureaza mai mult, dar sint mai frecvente temperaturile scazute si zapada inghetata. De obicei starea zapezii este insa mai buna decit la altitudini de peste 1 800 m, deasupra limitei padurilor.

In Muntii Postavaru exista 12 km de pirtii utilate cu instalatii mecanice de transport pe cablu iar in perspectiva vor ajunge la 18 km lungime. Desi domina pirtiile pentru schiorii cu pregatire medie si avansata, exista numeroase locuri (unele utilate cu baby-lifturi) accesibile schiorilor incepatori. Pirtiile principale sint dotate cu masini moderne de batatorit zapada.

Schiul de fond se practica in Poiana de Jos (Poiana Mare), pe terenurile de la vest de cabana Zimbrul (950 m altitudine) si in Poiana Ruia (l 500 m altitudine), la nord-est de cabana Postavarul.

In continuare vom descrie succint principalele pirtii, celelalte fiind mentionate in tabelul nr. 5.

Pirtia Kanzel este situata la sud-est de cabana Cristianul Mare, imediat sub creasta principala a Postavarului. Este o pirtie dificila[3], cu o lungime de 270 m, o denivelare de 105 m si o inclinare medie de 40%. Avind o expozitie favorabila si fiind pirtia cea mai inalta din Muntii Postavarului, de obicei se poate schia aici si la inceputul lunii mai. Fiind foarte lata si cu profil transversal si longitudinal variat, ofera o gama larga de conditii pentru cei care practica schiul alpin. Sectorul din dreapta pirtiei (in est, pe linga traseul teleschiului) este cel mai inclinat (70-90%) si mai dificil. Sectorul central, cu inclinare mai redusa (50% si chiar mai putin), a fost modificat prin construirea drumului de acces la statia telecabinei (acest drum poate constitui o sursa de accidentare pentru schiori), inseuarea dintre Kanzel si mamelonul din fata cabanei este un loc bun de schiat pentru incepatori (l 690 m altitudine), dar circulatia in sensuri opuse (dinspre cabana si dinspre statia telecabinei) impune multa atentie pentru eivtarea ciocnirilor. Sectorul de la nord-est de aceasta inseuare – pirtia de la baza Kanzelului -este usoara (spre medie), fiind deosebit de solicitata. Din Kanzel se poate intra cu usurinta in pirtiile Sulinar, Drumul Rosu si Ruia, iar printr-un scurt urcus (in spatele cabanei Cristianul Mare) in Pirtia Lupului (fig. 4).

Pirtia Sulinar, pirtie de categorie medie, are o lungime de 2240 m, o denivelare de 645 m si o panta medie de 27%. A fost construita prin 1930 fiind modernizata de mai multe ori. Fiind o pirtie foarte solicitata, una dintre cele mai frumoase si mai placute pirtii din Carpati, ii vom acorda un spatiu mai larg.

Tabel nr. 5. Pirtiile de schi din Muntii Postavaru

Punctul de plecare este situat la 1 705 m altitudine, imediat linga coltul sud-estic al cabanei Cristianul Mare. Pirtia se indreapta spre nord-est, la inceput cu o inclinare puternica (50-60%), apoi – dupa traversarea pirtiei Drumul Rosu – cu o inclinare moderata si ajunge intr-o inseuare larga, in Poienita Doamnei (l 610 m altitudine). Dupa acest prim sector, numit Katepu, pirtia coteste la stinga (nord), printre stincile care alcatuiesc Poarta Doamnei, sau alaturi de ele. Urmeaza un sector ceva mai inclinat (30-50%), la capatul caruia se desprinde, spre stinga, o varianta ce duce la teleschiul Ruia; inainte se deschide Expresul, un sector drept, lung de 300 m, moderat inclinat (in medie 20%). La capatul Expresului, in marginea estica a Poienii Ruia, se afla sectorul numit Zidul Mare. In acest punct, pirtia intersecteaza Drumul Familiar si Drumul Albastru (traseul nr. 6 marcat cu banda albastra) care aici se suprapun. Zidul Mare si, in special, partea lui superioara (cu o inclinare de 70-90%), este sectorul cel mai dificil al Sulinarului si poate fi ocolit prin dreapta. La baza lui pirtia se bifurca pentru a se reuni cu 200 m mai jos, la intrarea in sectorul numit Canal. Varianta din dreapta (spre nord), mai veche si mai utilizata, are o panta medie moderata (25%) si se numeste sectorul Lehman. La capatul inferior al acestui sector, in apropierea Refugiului Salvamont, pirtia coteste la stinga (nord-vest), angajindu-se pe o vilcea ingusta – Padina Sulinar – cu pante de 30-50%. Ceva mai jos de Canal, deasupra Zidului Mic, traseul Sulinarului devine tangent cu al Pirtiei Teleferic (sector cu panta sub 20%). Este posibila, in acest fel, ocolirea Zidului Mic (un sector cu pante de 70-90%) prin stinga, pe la vest, pe pirtia Teleferic. De la baza Zidului Mic (1 135 m altitudine) se poate coti la dreapta (nord-est) pe varianta pirtiei Drumul Rosu, care conduce spre pirtiile Bradul — Slalom Special — Trambuline; in continuare se poate ajunge in Drumul Vechi al Poienii (la hotelul Poiana Ursului).

Dar Sulinarul continua inainte (spre nord), pe un traseu cu panta moderata si slaba (sub 12% in partea inferioara) care ne conduce la sosire. Acest punct (1 050 m altitudine — comun si pentru pirtiile Teleferic si Drumul Rosu) este situat in imediata apropiere, la est de statiile telecabinei Kanzel si telescaunului.

Pirtia Lupului este o pirtie dificila, una dintre cele mai interesante si mai grele din Carpati. Are o lungime de 2860 m, o denivelare de 775 m si o panta medie de 29%. Plecarea este situata la 1 725 m altitudine, la 50 m nord-vest de cabana Cristianul Mare. Intrarea se face prin spatele cabanei Cristianul Mare, intre aceasta si statia teleschiului Ruia. Fiind principala pirtie de concurs a statiunii Poiana Brasov, este adesea inchisa pentru amatori.

La inceput inclinarea este moderata (25%), apoi urmeaza o panta mai inclinata (40%) la baza careia (in dreptul anexei cabanei Postavarul) se poate intra (spre dreapta) in Drumul Rosu, pe serpentinele caruia se ajunge la teleschiul Ruia. Din dreptul anexei cabanei incepe o traversare (sub cabana Postavarul), apoi se intra in „S'-ul Mic (cu pante de 40-50%) si, dupa o saritoare, pirtia ajunge in Poiana Cristianu Mare (1 445 m altitudine) unde se afla si casuta 1 a oficialilor (o cabana mica de lemn, in stinga pirtiei). Din aceasta poiana, la dreapta (est) se poate folosi un drum de legatura (traseul nr. 24, Drumul Rosu marcat cu cruce rosie) care intra in pirtia de schi Drumul Rosu (de aici in jos dificultatea pirtiei sporeste simtitor, iar stratul de zapada are o durata mai scurta). Ceva mai jos de Poienita Cristianului Mare se intra in „S'-ul Mare, cel mai dificil sector al pirtiei. Dupa o traversare dificila (cu inclinare accentuata), pe linga Casuta a IV-a a oficialilor se poate coti la dreapta, pe o alta varianta de legatura cu Drumul Rosu. O cotitura spre stinga (vest), o alta traversare si urmeaza Cascada, un sector cu inclinare puternica (in medie 60%^ Odata depasit acest sector, dificultatile se reduc, inclinarea ajunge la 30% si chiar mai putin, inaintea unei saritori, se intersecteaza traseele 21, 22 (marcate cu punct rosu) si 23 (cruce albastra). Din acest punct (l 150 m altitudine) se poate coti la dreapta (nord-est), pe drumul marcat cu punct rosu si cruce albastra (sector comun al traseelor 21, 22, 23) care, trecind pe sub stincile Prapastiei Lupului, ajunge la statiile telegondolei si telecabinei (un traseu lung de 900 m, cu pante medii slab inclinate si chiar cu unele scurte contrapante). Pirtia continua spre nord inca 900 m, cu o panta medie de 22%, pina la sosirea noua, situata la altitudinea de 950 m (sosirea veche este situata la 965 m). Reintoarcerea in statiunea Poiana Brasov se face urcind spre dreapta (est) pe un drum carosabil ce duce pe linga patinoarul artificial, pe traseele nr. 20 (banda albastra) si 28 (cruce galbena) pina la statiile telegondolei si telecabinei (20-30 minute).

Pirtia Ruia este o pirtie dificila, cu o lungime de 500 m, o diferenta de nivel de 190 m si o inclinare medie de 38%. Intrarea se afla intre statia teleschiului Ruia si a telegondolei, la 70 m nord-est de cabana Cristianul Mare. Este pirtie de slalom special, ameliorata simjitor in ultimul timp (in special prin nivelari). Altitudinea plecarii este de 1 700 m, iar cea a sosirii de 1 510 m. Sectorul superior (pina la Drumul Rosu) este mai inclinat (50-60%); urmeaza un sector cu panta mai redusa (30%) si un scurt abrupt, recent nivelat, dupa care se intra in Poiana Ruia unde se afla statia inferioara a teleschiului si capatul pirtiei. Imediat la nord de statia teleschiului trece pirtia de schi Drumul Rosu care se indreapta spre nord-est, apoi spre nord si cotind la stinga (vest), intra in padure. La 150 m mai jos de statia teleschiului din Drumul Rosu se desprinde, spre dreapta (nord-est), pirtia de schi Drumul Familiar, pentru a traversa Sulinarul (deasupra Zidului Mare). In Poiana Ruia, la statia teleschiului, se poate ajunge si coborind pe Sulinar pina la capatul superior al Expresului (150 m dupa inseuarea din Poiana Doamnei) de unde se coteste la stinga (nord-vest), pe o pirtie de legatura.

Pirtia Drumul Rosu este o pirtie de schi usoara, cu o lungime de 4870 m, o diferenta de nivel de 680 m si o inclinare medie de 15%. Pirtia porneste din inseuarea din fata cabanei Cristianul Mare (1 700 m altitudine) spre est si dupa 100 m coteste la stinga (nord), traverseaza Sulinarul, Pirtia Ruia si teleschiul Ruia. In spatele cabanei Postavarul (1 590 m altitudine) descrie un cot brusc spre dreapta si coboara in serpentine in Poiana Ruia. Trece pe linga statia teleschiului Ruia si se indreapta spre nord-est si nord pina in apropierea stilpului teleschiului Kanzel de unde coteste la stinga (sud-vest) si intra in padurea de molid. Daca din acest punct (linga stilpul telecabinei) se coboara spre nord-vest (printr-o vilcea ingusta si puternic inclinata sau – mai jos – prin padure) se poate ajunge in partea superioara a pirtiei Teleferic [nu recomandam acest sector de legatura foarte dificil, cu pante abrupte si iviri de stinci). Coborind in serpentine, prin padure, se trece pe linga ramificatiile unui drum de legatura cu Pirtia Lupului (traseul nr. 24 – Drumul Rosu, marcat cu cruce rosie). Se trece pe deasupra Prapastiei Lupului (unde drumul coteste la dreapta -spre est si dupa citeva serpentine strinse se ajunge linga o cabana. Urmeaza un sector drept la capatul caruia, dupa o serpentina, drumul se ramifica: inainte, spre est, traverseaza Pirtia Sub Teleferic, apoi Pirtia Suiinar si, in continuare, ajunge in Pirtia Bradul; spre stinga continua serpentinele variantei principale a Drumului Rosu, care traverseaza mai jos Pirtia Sub Teleferic si are punct de sosire comun cu Pirtiile Teleferic si Suiinar (l 055 m altitudine), pe terenul de la est de statia telecabinei Kanzel.

Pirtia Drumul Familiar este o pirtie usoara, cu o lungime de 5000 m, o diferenta de nivel de 645 m si o panta medie de 10o/0. Este o pirtie veche dar putin utilizata datorita numeroaselor sectoare cu pante line. In primul sector, pe culmea Crucurului, are caracteristicile unei pirtii de plimbare („piste de rendonnee').

Plecarea se face din spatele cabanei Postavarul (l 590 m altitudine) unde se poate ajunge pe Drumul Rosu coborind de la statia telegondolei sau a telecabinei. Pina in Poiana Ruia se coboara pe serpentinele Drumului Rosu. La 150 m, spre nord-est de statia teleschiului Ruia, Drumul Familiar se desparte de Drumul Rosu continuind la dreapta, spre nord-est. In marginea Poienii Ruia este traversat Sulinarul (deasupra Zidului Mare) si se continua pe drumul Albastru (traseul nr. 6, banda albastra), apoi pe sectorul comun cu Drumul Galben (traseul nr. 2, banda galbena), pe culmea ingusta, usor ondulata, a Crucurului. La stilpul indicator unde Drumul Galben coteste la stinga (nord), Drumul Familiar continua inainte (nord-est), pe Drumul Albastru, coborind pe culmea cu inclinare foarte slaba pina la stilpul indicator care marcheaza desprinderea Drumului Familiar spre stinga (nord-vest). Urmeaza coborirea unui versant cu serpentine lungi pina la Poiana Drester unde se intra din nou in Drumul Galben (in poiana exista un stilp indicator pentru pirtie). Dupa un scurt sector comun, Drumul Familiar coboara din nou in serpentine lungi, spre nord-vest, pina in luminisul (cu stilp indicator) in care Drumul Galben intersecteaza traseul nr. 9 (triunghi albastru). Aici Drumul Familiar coteste la stinga (sud-vest) coborind spre Poiana Brasov pe traseul marcat cu triunghi albastru. Imediat dupa cariera este intersectat drumul de legatura cu pirtia Slalom Special si Bradul. Cotindu-se la dreapta (nord-vest), dupa 150 m se ajunge la capatul inferior al pirtiei fostei Trambuline Mari (l 075 m altitudine). De aici se intra din nou in padure si pe drumul betonat ce coboara usor printre vile si hoteluri se poate ajunge la hotelul Poiana Ursului (1 020 m altitudine), in Drumul Vechi al Poienii.

4.1.2. Transporturile pe cablu

Mijloacele de transport pe cablu sau mecanice, reprezintă una dintre părțile infrastructurii tipice activităților turistice și sunt în strânsă legătură cu amenajările turistice din spațiul geografic montan. Transportul pe cablu este singura categorie destinată exclusiv activităților turistice, fiind utilizat pentru accesul rapid în zona montană dotată cu pârtiile schiabile și făcând legătura între masivele montane de o mare atractivitate turistică.

Telecabinele prezintă o dublă funcționalitate atât prin accesul rapid în zona montană înaltă cât și la pârtiile de schi de mare dificultate și lungime, cum sunt cele din Vf. Postăvaru.

Telecabina Kanzel a fost pusă în funcțiune în 1971 având o lungime de 2449m, face legătura între Poiana Brașov și Vf. Cristianu Mare (situat foarte aproape de Vf. Postăvaru și punctul terminus al telecabinei Capra Neagră). Diferența de nivel între stația de plecare și stația terminus este de 693m, altitudinea la care se găsește stația de plecare este de 1020m, iar altitudinea stației terminus este de 1727m. Capacitatea unui vehicul este de 43 de persoane, iar capacitatea de transport pe oră este de 350 persoane, durata unui traseu fiind de 7 minute.

Telecabina Capra Neagră care face legătura între stațiunea Poiana Brașov și Vf. Postăvaru a fost pusă în funcțiune în 1982, iar lungimea traseului este de 2802m, diferența de nivel între stația de plecare și stația terminus este de 735m. Durata unei curse este de 8 minute și 10 secunde. Capacitatea de transport a unei telecabine este de 60 de persoane, iar capacitatea de transport pe oră este de 504 persoane. Atât telecabina Capra Neagră, cât și Kanzel, deservesc aceleași pârtii ( Kanzel, Sulinar, Drumul Roșu, Ruia, Lupului, Sub Teleferic, Icpat), deoarece ambele au un traseu aproape paralel, iar distanța dintre cele două este mai mare la punctele de plecare, și mai scazută la punctele de sosire.

Telegondola, omologată cu telescaunul, este mijlocul de transport pe cablu cel mai fiabil, mult mai puțin costisitor decât telecabina, atât la construcție, cât și în timpul exploatării. Telegondolele dispun de minicabine închise, de două persoane utilizabile în orice condiții de vreme, ceea ce le va spori mult eficiența, spre deosebire de teleschi, care sunt utilizate numai iarna

Tot în anul 2005 a fost propus și proiectul de amenajare al unui telescaun, deoarece telegondola și cele două telecabine (Kanzel și Capra Neagră) nu acopereau necesitățile sezonului de schi. Noua linie de telescaun pornește de la baza pârtiilor și urcă până în Vf. Postăvaru, cu stație intermediară în zona Ruia. Acesta asigură un trafic de 2.400 pers./oră, iar instalația deservește toate pârtiile, având o lungime totală de 2,4 kilometri.

Teleschi-ul este un vehicul puțin costisitor, de dimensiuni mai mici, ușor de întreținut, cu trasee scurte, între 200- 600m, ce funcționează numai în sezonul de iarnă.

Orar de funcționare, tarife. Orarul de funcționare este același pentru toate telefericele, adică 9-16:30 de luni până duminică, iar pe pârtia Bradul, care este dotată cu nocturnă, teleschi-ul funcționează și între orele 17-22.

Transportul pe cablu se face pe bază de cartelă magnetică. Acestea pot avea mai multe puncte valorice, o urcare cu telegondola valorând 8 puncte, telecabina veche 6 puncte, iar una cu teleschiul 3, 2 sau 1 punct, în funcție de pârtie.

4.2. Alte tipuri de amenajări

Alpinismul este practicat de o categorie extinsă de persoane cu aptitudini fizice deosebite și antrenate. Practicarea alpinismului solicită condiții morfologice deosebite, aceste condiții pot fi întâlnite atât în masivul Postăvaru cât și în Piatra Mare.

Relieful semet, cu pereti verticali dezvoltati pe calcare si conglomerate, ofera conditii favorabile practicarii alpinismului. Avantajul accesului comod pe sosea sau cu ajutorul telecabinei pina in apropierea punctelor de escaladare, frumusetea peisajului care se ofera „cuceritorilor inutilului' atrag an de an un numar tot mai mare de alpinisti. In Postavaru exista 30 de trasee alpine omologate cu grade diferite de dificultate (W. Kargel, 1976).

Cele mai spectaculoase abrupturi sint situate in sudul Masivului Postavaru corespunzind crestei Muchia Cheii. Pe peretele sud-estic (abruptul Itvig) si in cheile Risnovului sint cunoscute 19 trasee (grad de dificultate intre 2A si 5A) cu denumiri sugestive – Surplombele de Aur, Coltul dintre Hornuri, Fisura Stalactitei, Muchia Alveolelor — care exprima, in majoritate, bogatia si varietatea de microforme carstice. Accesul spre ele este asigurat de traseele turistice nr. 13, 14, 19 si de soseaua forestiera de pe Valea Cheii.

Pe versantul sudic al culmii Vanga Mare exista patru trasee alpine (gr. 4A, 4B, 5A), la care se poate ajunge pe traseele nr. 21 si 22 marcate punct rosu sau pe soseaua forestiera, prin Cheisoara. Un alt perete pe care se poate practica alpinismul este situat in Cheile Postavarului.

In apropierea Brasovului, la Pietrele lui Solomon, exista posibilitatea escaladarii Turnului pe 7 trasee (patru pe peretele nordic si trei pe peretele sudic). Aici se poate ajunge pe drumul vechi al Poienii (traseul nr. 1). In fiecare an sint omologate noi trasee cu grade diferite de dificultate.

Chiar deasupra orasului, pe abrupturile Timpei, amatorii de alpinism, in special incepatori, gasesc posibilitati bune de a-si satisface pasiunea pentru inaltimi.

În Piatra Mare alpinismul se practică pe abrupturile dezvoltate pe calcare și conglomerate care sunt concentrate mai ales în partea sudică oferind grade de dificultate destul de ridicate. Aceste trasee sunt bine cunoscute pentru diversitatea mare de aspecte legate de numeroasele microforme de relief carstic și de dezagregare. În această categorie se încadrează peretele Martin, peretele Piatra Mare, Piatra Scrisă și stâncile din vecinătatea Muchiei Vânturilor, traseul Alveolelor, Centralul din Piatra Scrisă, unde gradul de dificultate este destul de ridicat.

În masivul Piatra Mare bazele de agrement sunt mai puțin dezvoltate, aici accentul se pune pe drumurile în aer liber și practicarea sporturilor de iarnă pe pârtii neamenajate.

Bibliografie

BĂLTEANU, D., (1975), Piatra Mare, Editura Sport-Turism, București.

BĂLTEANU, D., BĂCĂIAN, N., (1980), Munții Postăvaru, Editura Sport-Turism, București.

BONIFACIU, S., DOXENESCU, N., CIOTOIU, IOANA, (1974), România ghid turistic, vol I, Editura Pentru Turism, București.

BONIFACIU, S., DOXENESCU, N., CIOTOIU, IOANA, (1975), România ghid turistic, vol II, Editura Pentru Turism, București.

BONIFACIU, S., DOXENESCU, N., CIOTOIU, IOANA, (1976), România ghid turistic, vol III, Editura Pentru Turism, București.

CIANGĂ, N., (1997), Turismul în Carpații Orientali. Studiul de geografie umană, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

COCEAN, P., (1999), Geografia turismului, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca.

CRISTEA, E., NEDELCU, E., (1982), Piatra Craiului, Editura Turism-Alpinism, București.

FLORICIU, A., (1983), Postăvaru Piatra Mare, Editura Sport-Turism, București.

IANCU, M., (1971), Județul Brașov, Editura Academiei R. S. R., București.

MAC, I., (1998), Geografia turismului, Curs Tg-Mureș.

Munți Carpați, drumeție, alpinism, speologie (1999), Editura Concept LTD, București.

MURGU, M., (1987), Brașov și împrejurimi, îndreptar turistic, Editura R.S.R., București.

SÂRCU, I., (1971), Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagogică, București.

TUDOR, T., NIȚU, C., (1976), Invitație la drumeție, Editura Ceres, București.

TUFESCU, V., (1974), România om-economie, Editura Știițifică, București.

VLĂDUȚIU, I., (1976), Turism cu manualul de etnografie, Editura Sport-Turism, București.