Potențialul turistic al Municipiului Târgu Jiu Coordonator științific Conf. Dr. Iuliana Vijulie Absolvent Bertea-Duțu Răzvan Beniamin București… [304762]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

Potențialul turistic al Municipiului Târgu Jiu

Coordonator științific

Conf. Dr. Iuliana Vijulie

Absolvent: [anonimizat]-Duțu Răzvan Beniamin

București

Septembrie 2016

Introducere

Capitolul 1 – Aspecte generale 5

1.1. Așezarea geografică 5

1.2. Istoricul cercetărilor 7

1.2.1. Cercetările efectuate pe zona studiată 7

1.2.2. Cercetări privind potențialul natural al turismului 8

1.3. Metodologia 9

Capitolul 2 – Potențialul natural al turismului 10

2.1. Geologia 10

2.2. Relieful 13

2.3. Clima 20

2.3.1. Temperatura aerului 20

2.3.2. Precipitațiile atmosferice 22

2.3.3. Indici bioclimatici utilizați în turism 24

2.3.4. Riscuri climatice în turism 28

2.4. Caracteristici biogeografice 29

2.5. Solurile 34

2.6. Hidrografia 36

2.7. Geositurile 37

Capitolul 3 – Potențialul antropic 38

3.1. Elemente culturale 38

3.2. Elemente de etnografie 39

3.3. Elemente de gastronomie 40

Capitolul 4 – Infrastructura turistică 41

4.1. Infrastructura căilor de comunicație 41

4.2. Structuri de cazare cu funcțiuni turistice 42

4.2. Structuri turistice cu funcțiuni de alimentație turistică 43

Capitolul 5 – Dinamica turistică 44

5.1. Tipuri și forme de turism 44

5.2. Circulația turistică 47

5.2.1. Numărul de sosiri 47

5.2.2. Numărul de înnoptări 48

5.2.3. Indicatori ai circulației turistice 49

5.2.3.1. Durata medie a sejurului turistic 49

5.2.3.2. Intensitatea circulației turistice 49

5.2.3.3. Rata funcției turistice 50

5.2.3.4. Densitatea circulației turistice 51

Capitolul 6 – Dezvoltarea durabilă a turismului 53

6.1. Premise ale dezvoltării turismului în economia de piață 53

6.2. Direcții de valorificare a patrimoniului turistic și potici de promovare a turismului 54

6.3. Impactul activităților turistice în dezvoltarea durabilă a turismului 56

6.3.1. Impactul activităților turistice asupra componentelor cadrului natural 56

6.3.2. [anonimizat] 56

Analiza SWOT 57

Concluzii 58

Bibliografie 59

Capitolul I-Aspecte teoretice și metodologice

1.1 [anonimizat] a faptului că turismul este o disciplină din ce în ce mai cautată. Știința geografie turismului cuprinde numeroase definiții și clasificări care au ca și punct comun caracterul interdisciplinar al acesteia. [anonimizat], prin faptul că turismul este o [anonimizat], [anonimizat] (Gheorghilaș, 2008)

[anonimizat], se poate formula următoarea definiție „știință a genezei, [anonimizat] a [anonimizat] o [anonimizat], la nivelul mediului geografic” (Cocean, 2006).

[anonimizat], [anonimizat] (Glăvan, 2005). . Prima definiție a turismului a [anonimizat], în anul 1905: “turismul, [anonimizat], bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului de viață, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii”.

Definițiile și interpretările pe care turismul le-a cunoscut de-a lungul timpului sunt numeroase, însă există câteva elemente caracteristice ale acestui fenomen care conturează aspectele teoretice definitorii: călătoria persoanelor (elementul dinamic), destinația este o localitate în afara domiciliului/ reședinței permanente a persoanei care se deplasează(elementul dinamic), temporalitatea sejurului(elementul efemer al fenomenului pentru turist), caracterul nelucrativ al activității vizitatorului și locul sejurului să nu se transforme într-o reședință definitivă (Snak et al., 2001)

Fenomenul turistic a căpătat amploare în secolul XX pe fondul creșterii nivelului de stres în statele dezvoltate cu o activitate industrială predominantă. Foarte rapid, fenomenul turistic a devenit unul de masă, numeroase areale turistice concentrând un flux mult prea mare de turiști, fapt ce a ridicat probleme în gestionarea și conservarea acelor spații.

În ultimele decenii, pe fondul multiplicării necesităților turiștilor și a intensificării fluxurilor turistice naționale și internaționale, a apărut în prim plan conceptul de turism durabil. Noțiunea a apărut apărut „în contextul prioritizării în tot mai multe strategii politice a turismului ca domeniu al dezvoltării economice, fiind inclusă în sfera largă a noțiunii de dezvoltare durabilă, inclusă la rândul ei în cea a noțiunii de durabilitate” (Dincă, 2009).

Principiile turismului durabil sunt surprinse în următoarea definiție „abordare pozitivă cu intenția de a reduce tensiunile și fricțiunile create de complexitatea interacțiunilor dintre industria turistică, turiști, mediul natural și comunitățile locale ca gazde ale turiștilor” (Dumbrăveanu, 2007).

„Turismul sustenabil a fost conceput pentru a administra toate resursele, astfel încât necesitățile economice, sociale și estetice să fie satisfăcute, menținându-se în același timp integritatea culturală, procesele ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemele de susținere a vieții”(Organizația Mondială a Turismului).

Dezvoltarea sustenabilă implică „satisfacerea necesităților prezente fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și împlini propriile nevoi”(Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare).

Patrimoniul turistic reprezintă baza de desfășurare a turismului. Acest concept cuprinde potențialul natural, antropic și infrastructura turistică și generală. Patrimoniul însumează oferta efectivă a unui teritoriu în baza căreia se pot desfășura activitățile turistice (Gheorghilaș, 2008).

În prezenta lucrare am pus accentul pe patrimoniul cultural, și îndeosebi pe patrimoniul material și imaterial. Patrimoniul cultural este un grup de resurse moștenite din trecut pe care oamenii le identifică, independent de proprietarul lor, ca o reflexie și expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor lor. Include toate aspectele mediului înconjurător ce rezultă din interacțiunea între oameni și locuri de-a lungul timpului. (Convenția Cadru privind Valoarea Patrimoniului cultural pentru societate, 2005)

Conceptul de patrimoniu cultural imaterial cuprinde manifestări ale culturii tradiționale transmise pe cale orală, cunoscute până acum sub denumirea de folclor sau cultură populară

etc. (în engl. –  folklife). Definiția este dată în ConvențiaUNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial (2003)

Potențialul turistic reprezintă „ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care oferă posibilități de valorificare în plan turistic și dau o anumită funcționalitate teritoriului, având un rol esențial în dezvoltarea activităților de turism” (Cândea et al., 2012).

Potențialul turistic natural cuprinde elemente ale cadrului natural, precum elemente de climă, floră, faună, geomorfologice și geologice, iar potențialul turistic antropic cuprinde monumente, clădiri cu valențe istorice, fond etnofolcloric etc.

Atracție turistică „termen ce definește, în special, latura afectivă a diferitelor componente ale potențialului turistic, referindu-se mai ales la laturile care se impun atenției și produc impresii de o intensitate ridicată de natura estetică, cognitivă” (Cândea et al., 2012).

Geografia turismului și turismul constituie două concepte complexe, intens studiate. Definirea termenilor prezenți mai sus s-a făcut pentru a crea o imagine de ansamblu a noțiunilor pe care s-a axat prezenta cercetare.

1.2 Istoricul cercetărilor privind municipiul Târgu-Jiu

Primele cercetări geografice și istorice mai importante asupra orașului Târgu-Jiu, au fost efectuate de profesorul Alexandru Ștefulescu in „Gorjul pitoresc și istoric” și „Istoria Târgu-Jiului” (1906). În aceste lucrări autorul a încorporat o micormonografie a orașului, oferind informții cu trecutul istori al localitații, elemente de natură geografică, ocupațiile locuitorilor.

Cele mai multe date referitoare la zona studiata le găsim insă în documentele vremii, hrisoave, codice, acte de proprietate, hotărniciri si cărți de judecată.

Secolele al-XVIII-lea și al-XIX-lea se remarcă prin lucrări in care apar unele date statistice sau hărți care includ și orașul, pe atunci localitate rurală: Harta austriacă din 1791, Dictionarul topografic si statisic al României (Dimitrie Frunzărescu, 1872).

Cele mai multe lucrări referitoare la zona subcarpatică olteană apar în sec. XX. O mare parte dintre acestea au caracter istoric: documente privind istoria României, documente referitoare la istoria Țării Românești (1850), Istoria României (vol.I – 1962),Harta istoriă a românilor (Giurăscu C., Dima C. 1977) ș.a.

Informații bogate apar și in alte lucrări, cum sunt: „Dicționarul geografic al județului Gorj”, „Enciclopedia României” (1938), „Marele Dicționar Geografic al României” (1901).

Relieful subcarpatic oltean este studiat în numeroase lucrări cu caracter general: „Dealurile și câmpiile României” (Vintilă Mihăilescu), „Geografia fizică a României” (Grigore Posea), „Subcarpații” (Vintilă Mihăilescu).

Lucrări cu caracter mai restrâns sunt pubilcate de Alexandru Roșu ( „Subcarpații dintre Motru și Gilort” ), Ion Conea ( „Așezările omenești în depresiunea subcarpatică din Olteania” ).

Studii de geografie umană și economică, sunt publicate de George Vâlsan ( „O faza în popularea Țării Românesti” ), Ion Simionescu ( „Orașele din România” ) și Vasile Cucu ( „Orașele României” ).

Despre ocupațiile locuitorilor acestor meleaguri, fac referiri S. Olteanu in „Meșteșurugile din Țara Românească și Moldova” si Dragoș Bugă in „Populația orașelor Mmunteniei si Olteniei în ultima sută de ani”.

Alte lucrări de geografie umană si economică cu caracter general, care fac referiri la orașul Târgu-Jiu, sunt: „Geografie economică” (I. Șandru), „Orașele României socialiste” (1971), „Tratatul de geografie socio-umană și economică” (vol. II), „Geografia populației și așezărilor” (Vasile Cucu), ș.a.

După anul 1970 sunt publicate o serie de lucrări monografice. Astfel, in 1971, apare „Județul Gorj” sub Editura Academiei. Anul 1980 a adus publicarea în colecția „Județele patriei” a lucrării „Monografia județului Gorj”, care face referire și la orașul Târgu-Jiu.

De asemenea, aspecte legate de orașul de resședința sunt prezente și în alte publicații cum ar fi: „Judetul Gorj”, apărut la Ed. Academiei R.S.R., București, în anul 1981 având ca autori pe Baranovsky Niculina si Neamu Gheorghe și „Scurt istoric al județului Gorj”, apărut în anult 1984 la Editura Serviciului Publicații si Valorificarea Arhivelor Statului din Târgu-Jiu, sub semnătura lui D. Neguleasa.

În anul 1999 apare sub semnătura lui I. Târlea, un „Studiu privind dezvolarea unor activități din domeniul ocpării si formării profesionale în județul Gorj”.

Cele mai recente lucrări, apărute dupa anul 2000, tratează mai in amănunt orașul, atât în ceea ce privește aspectele fizice, cât și pe cele de natură socio-umană și economică. În acest sens, amintim lucrările „Municipiul Târgu-Jiu”, apărut la Editura Spicon & Drim Edit, din Târgu-Jiu, în anul 2002, sub semnătura lui Titu Pânișoara și tot „Municipiul Târgu-Jiu”, publicată în anul 2008 la editura Foton, de către un comitet al Primăriei orașului.

1.3 Metodologie și date

Metodologia unei științe reunește “metodele, procedeele (tehnicile), principiile și mijloacele concrete, spirituale și materiale, prin care cercetătorul se apropie de o anumită sferă a realității. Metoda reprezintă calea (procedeul sau succesiunea de procedee structurată într-un mod organizat și sistematic de lucru, prin care se ajunge la cunoașterea obiectului de studiu” (Iuliana ARMAȘ, 2006).

În realizarea demersului științific au fost parcurse mai multe etape de lucru într-o perioadă de timp relativ îndelungată. În cadrul acestor etape s-au folosit anumite principii și metode generale, dar și specifice geografiei, ce urmează a fi detaliate ulterior.

Etapa de laborator a presupus delimitarea ariei de studiu și obiectivele urmărite (identificarea, analiza elementelor de patrimoniu turistic) acumularea informațiilor, documentarea asupra arealului. Baza bibliografică a fost reprezentată de cărți, anuare statistice, rapoarte, materiale cartografice, ce au fost studiate în cadrul Bibliotecii Central Universitare București, și a Bibliotecii din Municipiul Târgu-Jiu.

Etapa de teren a presupus deplasarea pe teren, însă dat fiind faptul că arealul ales are o suprafață foarte mare, nu am putut acoperi întreaga zonă, și aplicarea diverselor metode de teren, între care fotografierea. De asemenea, s-a folosit și metoda comparativă pentru a înțelege diferența dintre specificul diferitelor spații geografice.

Etapa de cabinet, cea mai riguroasă dintre etape, a presupus metoda analizei, metoda sintezei, metoda redactării, metoda statistico-matematica. În cadrul acestei etape s-au analizat și evaluat obiectiv datele preluate din teren.

Cea mai semnificativă parte a etapei de cabinet a fost de redactare a textului pe baza metodelor sintezei, analizei și comparației între mai mulți autori, dar și a realizării materialului cartografic și a prelucrarea celui ilustrativ.

Capitolul II-Potențialul natural al turismului

2.1 Asezarea geografică

Municipiul Târgu-Jiu este situat la intersecția paralelei de 45° latitudine nordică cu meridianul de 23° longitudine estică. Paralela de 45° latitudine noridcă trece prin municipiu și demonstrează așezarea orașului Târgu-Jiu pe Glob, la egală departare de Ecuator și Polul Nord, în plină zonă temperată. Tg-Jiu se află pe aceeași paralelă cu orașele Torino, din Italia, Bourdeaux, din Franța, Mineapolis, din Statele Unite ale Americii.

Orașul se află la incrușișarea unor drumuri naționale și județene: DN67 spre Râmnicu-Vâlcea (113,5 km) și Drobeta Turnu-Severin (84,5 km), DN66 cu direcția Nord-Sud: Petroșani (57 km) – Filiași (68 km) – Craiova (103 km), DN67D prin Tismana – Baia de Aramă la Drobeta Turnu-Severin (118 km). De asemenea, prin oraș trece calea ferată București (352 km) – Filiași (70km) – Petroșani (51 km) – Simeria (130 km).

Este așezat în zona geografică a Subcarpaților Getici, in Depresiunea Târgu-Jiu – Câmpu Mare, una dintre cele mai întinse depresiuni subcarpatice intracolinare, între Subcarpații Gorjului în nord și Dealul Bran, în sud, la confluența Amaradiei Pietroasei cu Jiul. Se întinde pe o lungime de 13 km, de la nord la sud și 10 km de la est la vest, pe ambele maluri ale Jiului. Ocupa o poziție centrală in județul Gorj și se învecinează in partea de nord cu comunele: Stănești, Turcinești și cu orașul Bumbești-Jiu; la est cu comunele: Bălănești și Scoarța; la sud cu comunele: Dănești și Drăgutești, iar la vest cu localitățile: Bălești și Lelești. În componența municipiului Târgu-Jiu, pe lânga orașul propriu-zis, intră și 8 localități: Bârsești, Slobozia, Polata, Ursați în partea de vest; Drăgoieni și Preajba Mare în est, Romanești în sud și Iezureni în nord. Suprafața totală a municipiului Tg-Jiu este de 10.255 ha., din care 8.337 ha în extravilan și 1.918 ha în intravilan.

Altitudinea față de nivelul Mării Negre oscilează între 210 și 230 m. Se desfașoară mai mult de la N ls S pe o lungime de 10 km, ocupând lunca Jiului, repectiv albia majoră, terasa inferioară și terasa a II-a, precum și marginea agestrului format de Amaradia Pietroasa. De la V la E, orașul are o întindere mai mică, circa 6 km. Așezarea pe partea stângă a Jiului, până la nivelul terasei a II-a, are dispunere sub forma de platou, continuat spre nord sub denumirea de Câmpul Ciocârlău, iar pe partea dreaptă a Jiului, orașul are formă tentaculară, prin strada Mehedinți, care merge pe direcția E-V, pe albia majoră a Jiului, unită cu albia pârâului Șușița.

Figura 1: Localizarea municipiului Târgu-Jiu

2.2 Geologia

Orașul Târgu-Jiu se dezvoltă pe cursul mijlociu al Jiului, în depresiunea subcarpatică Târgu-Jiu – Câmpu Mare. Această depresiune este delimitată pe latura estică si pe cea vestică de dealuri subcarpatice de mică altitudine, puternic ravenate de numeroase pârâuri care curg în zonă. De-a lungul râului Jiu, se întinde terasa joasă și lunca aluvionară de vârstă cuaternară (holocen), larg dezvoltată pe stânga albiei.

Formațiunile geologice care alcătuiesc relieful deluros al zonei sunt de natură pelitică, argilo-marnoasă și aparțin pliocenului de la exteriorul Carpaților. Depozitele pleistocenului superior de terasă înaltă se întâlnesc in zona de platou din estul orașului Târgu-Jiu, spre satele Preajba, Drăgoieni și in zona Amaradiei, având vârsta cuaternară.

Figura 2: Harta geologică a municipiului Târgu-Jiu

Versanții văii Jiului, în special cei dinspre Dealul Târgului, sunt alcătuiți din depozite argilo-marnoase cu intercalații nisipoase de vârstă pliocenă. Nu se semnalează existenta unor bogății naturale ale solului sau subsolului.

2.3 Relieful

Morfologic, teritoriul județul Gorj se dispune in trepte ce coboară de la nord către sud.Relieful este reprezentat de zona colinară extinsă în jumătatea sudică a județului, zona dealurilor submontane și masivele montane ce fac parte din grupa Carpaților Meridionali.”Zona montană ocupă 29% din suprafața județului, având altitudini ce depășesc frecvent 1800 m altitudine, nenumărate urme ale glaciației cuaternare și spectaculoase forme de relief carstic”(Dan Ghinea, 1996)

Figura 3: Relieful din județul Gorj

Orașul Târgu-Jiu cuprinde zone variate de relief. In cadrul acestuia se dinsting:

Luncile aluvionare ale râului Jiu și pârâurilor Șușița și Amaradia la vest, și de asemnea la est;

Dealuri de altitudine mică, în partea de nord, acestea reușind să coboare lin spre sud.

Râurile ce curg pe suprafața orașului formează intrânduri cu terase în formațiunile deluroase din amonte. În zona de Nord-Est, panta versantilor (Drăgoieni – Preajba), este puțin abruptă, insă terenul este stabil din punct de vedere al fenomenelor distructive de versant (eroziuni de mal, alunecări, ogașe). În ceea ce privește versanții dealurilor din Nord-Vest, aceștia sunt mai abrupți și prezinta ușoare fenomene de instabilitate, însă cu o importanță aproape nesemnificativă asupra stabilității intregului masiv de rocă din versant. Versanții văilor care afectează orașul, sunt dispuși in general spre est și vest, mai puțin in partea de sud.

Zona de luncă aluvionară, aproximativ plană, se întinde de-la lungul râului Jiu, cu o ușoara pantă spre sud, unde se unește cu luncile râurilor Șușita și Amaradia, într-o vastă zonă de câmpie aluvionară. Cele trei terase săpate de râul Jiu de-a lungul timpului sunt:

Terasa superioară „Ciocârlanul” sau „Poiana Narciselor” cu altitudine de 240 m;

Terasa medie cu 20 de metri mai jos;

Terasa inferioară între 205-210 m, pe care se situează cea mai mare parte a orașului.

Figura 4: Relieful din arealul municipiului Târgu-Jiu

2.4 Clima

Datorită factorilor climatici generali dar mai ales a celor locali, orașul Târgu-Jiu ocupă o poziție favorabilă, cu un climat deosebit față de restul țării. Aici caracteristic este topoclimatul de depresiune adăpostită, ce cuprinde întreaga depresiune subcarpatică, de la Tismana la Polovragi.

Masele de aer în regim anticiclonal provenite din anticiclonul nord-ceralian își pierd din caracteristicile inițiale, ajungând în zona orașului Târgu-Jiu cu o temperatură mai ridicată și cu o viteză de deplasare mai redusă. Temperatura medie anuală a aerului este de 10,2-10,3°C, temperatura medie a lunii ianurie -25°C, a lunii iulie +21,6°C, iar amplitudinea termica este de 24,1°C. De asemenea, trecearea de la primavară la vară și de la toamnă la iarnă nu se face brusc; în mai temperatura este de +10,8°C, în iunie +19,4°C, iar în noiembrie +4,9°C, decembrie -0,1°C.

Încălzirile puternice ale aurului cauzate de invaziile de aer tropical din Sud sau răcirile excesive cu caracter întămplător depind, în afara factorilor de circulație și de condițiile locale, în special de relief. Maxima absolută a fost înregistrată în anul 1946, și anume 40,6°C, iar minima absolută a fost de -31°C în anul 1942. Aceste variații ale regimului termic se datorează dispunerii în lungul meridianului cât și principalelor trepte de relief din zonă. Numărul mediu al zilelor de îngheț (temperatura sub 0°C) într-un an este 107, iar cu temperaturi tropicale de peste 30°C este de 31. Zilele cu temperaturi de peste 0°C, datorită topoclimatului de depresiune de pe Valea Jiului sunt de circa 300 într-un an. Cele mai timpurii înghețuri se pot produce în Târgu-Jiu la 23 septembrie, iar cele mai târzii la 20 mai. Căderile precipitațiilor atmosferice nu sunt uniforme de la o lună la alta. Cantitatea medie anuală a înregistrat valoarea de 776 mm într-un număr mediu de 145 de zile cu precipitații într-un an. Precipitațiile solide au caracter neuniform cantitativ cât si ca grosime a stratului de zăpadă. În ultimii ani se constată o alternanță a caderilor nu prea abundente de zapadă cu precipitații lichide în plină iarnă. Numărul mediu al zilelor cu strat de zapadă de peste 5 cm grosime în Târgu-Jiu se prezintă astfel: ianuarie 11,3 zile, februarie 6,9 zile, martie 1,5 zile, noiembrie 0,3 zile si decembrie 4 zile.

Vânturile obișnuite sunt cele din NV-S si SV. Vara se dezvoltă uneori vârtejuri locale de natură termică, iar când apar diferente accentuate între centrele de maxima presiune din munți iau naștere vânturi locale de tipul taifunurilor cu viteze mari, însoțite de averse, cu grindină și descărcări electrice. Vânturile locale au predominat direcția N-S.

Evoluția temperaturii și a cantității de precipitații între anii 1901-1995 a fost urmatoarea:

1901 – 1990 media anuală a temperaturii a fost 10,2°C și amplitudinea termică anuală de 23,9°C, între 9,6°C – 10,3°C. Începând din 1901 -1996 maximele absolute anuale și datele la care s-au înregistrat au fost: 40,6°C în 9.08.1946; 32,0°C în 1991; 36,4°C în 29.08.1992 și 37,4°C în 20.07.1993. Minimele absolute anuale și datele la care s-au înregistrat au fost: -31°C în 24.01.1942; -16,3°C în 2.02.1991; -14,5°C în 29.12.1992 și -21,7°C în 6.01.1995. Cantitatea de precipitații atmosferice lunare și anuale înregistrate în aceeași perioadă au fost: 759,9 mm între 1901 și 1990 și 889,4 în 1991, 454,3 mm în 1992, 549,5 mm în 1995.

2.4 Rețeaua Hidrografică

Teritoriul orașului Târgu-Jiu este dreanat in cea mai mare parte de către râul Jiu si afluenții acestuia: pe partea dreaptă Șușița, iar pe partea stângă Amaradia

Jiul curge permanent cu un debit mediu multianul asigurat în proporție de 95%, de 3,80 m3/S și tranzitează un volum maxim de viitură de 158 mil. m3.

Volumul mediu de apa ce curge într-un an este de circa 808 mil. m3. Din cauza activității din bazinul minier Petroșani, Jiul are un grad de încarcare în suspensii de carbune peste limita maximă admisă de normele legale, ceea ce îi conferă un aspect neplăcut si crează probleme pentru consumatorii de apă din aval.

Figura 5: Râul Jiu

Șușița, afluentul dreapta al Jiului, care trece prin vestul orașului, are un debit mediu multianual de 0,38 m3/S și poate tranzita un volum maxim de viitură de 21 mil. m3/S. Volumul de apă scurs intr-un an mediu este de 73 mil. m3.

Amaradia, afluentul stânga al Jiului, are un curs torențial, acesta reușind să colecteze apele din precipitații de pe versanții localităților din amonte, dispuse la nord-est față de Târgu-Jiu.

Cu caracter torențial sunt și pâraiele denumite hodinae, care își iau cursul din pânza freatică de la baza terasei a II-a, de pe stânga Jiului. Hodinaiele străbat orașul pe directia Est-Vest, fiind amenajate parțial prin canalizări.

Figura 6: Rețeaua hidrografică în arealul municipiului Târgu-Jiu

Forajele de studii și pentru alimentare cu apă executate în zonă au confirmat prezența apelor subterane, atât deasupra primului strat impermeabil în zona de saturație, cât și în adâncime. Adâncimea la care se găsesc apele subterane scade de la nord la sud.

Pentru alimentarea cu apă a locuințelor municipiului Târgu-Jiu, a unitaților industriale și a alotr consumatori de apă din localitate, există amenajate trei surse principale:

Sursa Runcu – captarea izvorului Runcu-Vâlceaua cu debit mediu de 500 l/S. Apa este transportată prin conducte la rezervoarele existente pe Dealul Târgului.

Sursa Curtișoara – captare prin 17 puțuri de mare adâncime (până la 300 m). Aceasta se află amplasată în Nordul orașului, în apropiere de lunca Jiului.

Sursa Șușița – este utilizată mai ales in perioadele secetoase.

2.5 Elemente pedogeografice

Solurile întalnite pe teritoriul municipiului Târgu Jiu sunt în cea mai mare parte aluvionare și de slabă rezistență, din aceasta cauză sunt nepropice pentru construcții de mari proporții, cu multe nivele.

În cadrul municipiului Târgu Jiu, predominante sunt solurile neevoluate si argiluvisolurile, iar cambisoluri se gasesc doar in partea de vest a orașului.

Figura 7: Harta claselor de sol din Târgu-Jiu

Tipurile de soluri specifice pentru municipiul Târgu Jiu sunt: protosoluri aluviale, soluri aluviale, soluri brune argiloiluviale.

Figura 8: Clasele și tipurile de sol din municipiul Târgu Jiu

2.6 Vegetația și fauna

Zona municipiului Târgu-Jiu se incadrează în zona vegetației de luncă. Această formațiune vegetală are caracter areal, se întinde în luncile râurilor din zona depresionară sub formă de zavoaie, având o lungime mai mare si exces de umezeală. Speciile caracteristice pentru această zonă sunt salciile, acestea fiind amestecate uneori cu răchiți și plop alb sau negru, arinul alb sau negru. Vegetația ierboasă este caracterizată prin pajiști in care cresc coada vulpii și hameiul. Înspre versanții interfluviilor apar porumbarul și rugul, care fac tranziția spre pădurile de stejar. În această zonă predomină esențele de gorun, cer, gârniță și chiar fag.

În partea de nord-est a orașului, pe câmpul Ciocârlău, se află pajiștea cu floră relictă de narcise, care constituie un monument al naturii, fiind ocrotită. Ciocârlău reprezintă un minunat loc de agrement în lunile mai – iunie.

Masivele de vegetație existente in zonă sunt:

Pădurea Bârsești – in partea de vest – nord-vest a orașului, este o pădure de foioase cu suprafața de 30 ha;

Pădurea Dealul Târgului – este situată în partea de nord-vest o orașului;

Pădurea Drăgoieni – situată pe latura estică a orașului cu o suprafață de 17 ha;

Parcul central al orașului cu suprafața de 15,35 ha;

Parcul „Coloana fară sfârșit” cu suprafața de 5 ha.

Zona municipiului Tâegu-Jiu nu dispune de o fauna impresionantă.

2.7 Populația și așezarile

Primele date statistice oficiale asupra populației din orașul Târgu Jiu datează din anul 1860, când erau 2.432 de locuitori. O primă creștere semnificativă a populației apare dupa anul 1880, cand se înregistrează 3.346 de locuitori.

În secolul XX evoluția numerică a populației prezintă o tendința continuă de creștere. Astfel, în anul 1900, populația s-a dublat față de 1880, ajungând la 6.634 de locuitori. În anul 1930, populația orașului a ajuns la 13.000 de locuitori, iar dupa anul 1944 ritmul creșterii a evoluat vertiginos. În anul 1948 erau 17.698 de locuitori iar in anul 1964 se ajunge la 25.728 de locuitori. N anul 1968, orașul Târgu Jiu devine reședința judetului Gorj, este declarat municipiu, cu o populație de 35.453 de locuitori. În această perioadă Târgu Jiul reușește sa atragă permanent oameni ai muncii în industrie, populația ajungând în anul 1970 la 42.935 locuitori, în 1971 la 55.701 locuitori, iar până în anul 1988 se atinge pentru prima dată pragul de 90.000 de locuitori.

În anul 1992 populația municipiului Târgu Jiu atinge maximul, ajungând la 98.267 de locuitori, fiind încadrat în categoria orașelor mijlocii ale României, al 26-lea oraș după ordinul de mărime a populației.

Figura 9: Evoluția numerică a populației din Târgu Jiu (1930-2011)

De-a lungul următorilor ani, populația municipiului Târgu Jiu a scăzut cu circa 16.000 de locuitori, cauzele fiind multiple: scăderea ratei natalității în paralel cu creșterea populației vârstnice, închiderea unor sectoare din domeniul mineritului ce a dus la creșterea ratei șomajului și prin urmare numeroși locuitori s-au orientat către alte locuri de muncă din țară sau din străinătate, conturându-se astfel migrații definitive masive.

Structura populației pe naționalități nu reprezintă o problemă reală a municipiului Târgu Jiu. Conform datelor recensământului din 2011, populația română reprezintă 90,70% din total (74.882 locuitori), iar cea mai mare minoritate este dată de populația de etnie rroma, cu 2,650 locuitori, adica 3,21% din total.

Figura 10: Structura etnică a populației din municipiul Târgu Jiu

2.8 Căile de comunicație

În orașul Târgu Jiu, transportul în comun a început cu 3 autobuze în anul 1960, în anul 1972 parcul auto a crescut la peste 60 autobuze și 13 autotaximetre.

Parcul auto a fost dotat continuu cu mijloace de transport, astfel că în anul 1989, dispunea de 120 autobuze de mare capacitate.

Serviciul de transport public local face parte din sfera serviciilor comunitare de utilitate publică și cuprinde totalitatea acțiunilor și activităților de utilitate publică și de interes economic și social general, desfășurate la nivelul unităților administrativ – teritoriale, sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale, în scopul asigurării transportului public local.

Acest serviciu este coordonat și monitorizat de către Compartimentul de Transport Public Local de Călători Târgu Jiu aflat în subordinea C.L.M. Târgu Jiu.

Serviciul de transport public local de călători, se efectuează la această dată, pe toată raza administrativ – teritorială a municipiului Târgu Jiu de către operatorul S.C. Transloc S.A. Târgu Jiu care are ca unic acționar C.L.M. Târgu Jiu.

Figura 11: Trasee ale S.C. Transloc S.A Târgu-Jiu

În prezent, operatorul S.C. Transloc S.A. prestează acest serviciu cu un număr de 20 autobuze și 17 troleibuze pe traseele principale.

Societatea S.C. Transloc S.A. își desfășoară activitatea cu autobuzele pe 8 trasee principale urbane, însumând un total de 196 Km, aflate în patrimoniul public al municipiului Târgu Jiu. Vechimea parcului auto al S.C. Transloc S.A. este de peste 10 ani. Vehiculele folosite pe traseele principale deservesc aproximativ 11.870 călători/zilnic.

De-a lungul traseelor principale cât și pe cele secundare, există un număr de 282 stații pentru autobuze. În prezent sunt autorizate să efectueze transport public în regim „Taxi” 347 autovehicule, repartizate astfel:

– 166 de taxi-uri ce aparțin unui număr de 58 de operatori – persoane juridice;

– 181 de autoturisme utilizate de către operatori – persoane fizice autorizate și asociații familiale.

2.9 Scurt istoric al Municipiului Târgu Jiu

În perioada geto-dacă, locuitorii acestor meleaguri se îndeletniceau și traiau din vânat, statornici își lucrau pămnâtul, scoteau și prelucrau metale, faceau negoț cu grâne, miere, ceara sau pește, își construiau fortificații puternice, la fel ca ceilalți traco-geto-daci din celelalte ținuturi ale Daciei.

Istoricul gorjean Al. Ștefulescu în lucrarea sa „Istoria Tg.-Jiului” considera că in vremea românilor, localitatea era un viciu.Săpaturile efectuate pentru construirea liniei ferate Tg.Jiu-Rovinari au scos la lumina în partea de SE a orașului un mozaic de țigla și cărămizi române precum și ceramică asemanătoare celei descoperite în așezarea civila cu caracter agricol din apropiera castrului român dela Bumbești. O așezare străveche din apropiereaacestor doua localități, pomenit de documentele sec. XV-XVII sub denumirea de „Curte” este probabil legată de existența castrului român amintit sau de cea a principalei reședinte a voievodatului regiunii superioare a Jiului.

Orașul Tg. Jiu este menționat pentru prima data în anul 1406 sub numele de Jiul, într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de Mircea cel Bătrân, în care se vorbește despre privilegiul pe care îl aveau călugării de a pescui în râu, de la satul mănăstirii, până în munți.Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documentele cu calitate de târg, adica în anul 1426 în timpul domnitorului Dan al II-lea(1420-1431). Cam în aceiași perioada (1497) e menționat și județul Jales, a cărui capitala era.

După proclamația de la Pades, lansată la 23 ianuarie 1821, cuprinzând scopul și programul mișcării revoluționare, T. Vladimirescu a pornit răsccoala în Oltenia, care la scurt timp s-a extins în toată Tara Româneasca, cu ecou în Moldova și Transilvania.

Revoluția de la 1821 a înlaturat regimul fanariot. Idealurile de libertate și dreptate ale lui Tudor Vladimirescu s-au regasit din plin în inimile lui Nicolae Bălcescu și ale altor revoluționari de la 1848. Printre aceștia figureaza la loc de cinste prin energia, calitațile lui militare și activitatea patriotica puse în slujba cauzei revoluției, generalul Gh. Magheru, al cărui sprijin dat revoluției i-a adus succesul și înlaturarea definitiva a regulamentului organic.

Spre deosebire de alte orașe din tara, Tg-Jiul nu avea întarituri și clădiri prea însemnate. “În acest oraș nu era nici frumusețea străzilor podite (abia se așternea piatra pe la 1793) și a largilor case evreiesti din curți, ca o moșioara, precum se vedeau la Craiova, nici linistea [.] unui targ vladicesc ca Ramnicul  [.]. Vița de mesteșug și negoț a celor mulți și mici dintre care cei mai bogați se apropiau de boierimea măruntă a unui ținut depărtat de către munte, aceia stapâneau”. (N. Iorga – “Orașele oltene”).

În prima jumătate a sec. XX se înregistrează o oarecare dezvoltare economică a orașului și ca urmare a faptului că în anul 1888 se construiește calea ferată Tg-Jiu – Filiași, care racordeă orașul la sistemul de comunicații cu țara. O industrie casnică înfloritoare și o producție de olărit cu tradiție erau singurele activitați mai importante, alături de rudimentara industrie locală, atelierele mesteșugărești și prăvaliile concentrate în centrul orașului. Îmbunatațirile edilitar-urbanistice au loc tot în această perioadă. Se înființează instituții culturale și de învațământ și orașul se bucură de atenția unor domnitori care îl vizitează (in 1855 Știrbei Barbu, în 1859 Al. I. Cuza).

Perioada 1860-1900 a constituit epoca de redeșteptare naționala ce a urmat revoluției lui T. Vladimirescu:

În 1860 s-a înființat oficiul telegrafic din Tg.Jiu

În 1867 domnitorul Carol I a vizitata pentru prima data orașul

În 1870 s-a înființat o școala reala, care în 1872 s-a transformat în școala normală de învățătorii rurali care ridicat puternic nivelul învațamâtului satesc în Gorj

În septembrie 1872 s-a deschis o școala secundara de fete întreținută de județ sub direcția d-nei Ecaterina Urziceanu-Stanciovici

În 1890 s-a înființat Liceul T. Vladimirescu

În iulie 1894 s-au pus bazele Muzeului de Istorie al Jud.Gorj și s-au făcut primele trotuare asfaltate pe strada Grivița și apoi în tot centrul orașului

În 1894-1895 s-a construit podul de fier peste Jiu și Spitalul Județean Gorj

În 1896-1897 s-a pavat Calea Victoriei cu piatra cubică

În august 1898 s-a pus piatra de fundamnet a Palatului Municipal în prezența Alteței Sale Prințul Ferdinand și s-a ridicat statuia de bronz a lui T. Vladimirescu

În 1899 s-a inaugurat școala profesionala de fete

În 1900 s-a înființat o școala ceramică pe lângă gimnzaiu, la Vlădeni

În ziua de 14 octombrie 1916, orașul cu înfățișare modestă, dar curat oltenească, a înscris o pagină glorioasă în istoria României cu prilejul bătaliei de la podul de peste Jiu, când trupele române conduse de generalul I. Dragălina și animate de rezistenta opusa de populația orașului, au respins o puternică ofensivă germană. Din rândul populației gorjene s-a ridicat și tânara eroina Ecaterina Teodoroiu, originară din satul Vădeni, înglobat orașului Tg-Jiu care și-a dat viața pentru apărarea pamântului stramoșesc în timpul luptelor de la Mărăsesti din anul 1917.

În anii dintre cele doua războaie mondiale, populația orașului și a județului a  adus o contribuție activă la luptă împotriva tendințelor de fascizare a țarii, pentru apărarea libertaților democratice, împotriva politicii guvernelor de atunci, de manipulare a maselor muncitoare.

În anii dictaturii militaro-fasciste (1940 – 1944) în lagarul de detinuți politici de la Tg-Jiu au fost închise și supuse unui aspru regim de închisoare o buna parte a cadrelor de baza ale PCR și numeroși militari antifasciști. La începutul lui august 1944, cu ajutorul unor învățători și tărani din judetele Gorj, Dolj s-a organizat evadarea din lagăr a unor conducatori ai partidului deținuti aici.  Numeroase strazi și case din Tg-Jiu (str. T. Vladimirescu nr. 6 si 18,  str. Victoriei nr. 5, Str. Unirii nr. 56, str. Traian nr. 26, str. 8 Mai nr. 13) evoca momente ale activitții desfasurate de PCR în perioada premergatoare revoluției de eliberare sociala și naționala antifascista și antiimperialista. În casele conspirative aflate pe aceste strazi, aveau loc întilniri între membrii organizației PCR din lagăr și reprezentanții activului de partid din afară sau se stabileau legături cu populația civilă și miscarea de rezistentă.

III. Un tur al orașului Târgu-Jiu

3.1 S trada Tudor Vladimirescu

Strada Tudor Vladimirescu se întinde de la strada Victoriei, unde este centrul orasului, până spre dealul Obrejei. În trecut, aceasta s-a mai numit si „Ulița Domnească”, „Ulița Mare” sau „Drumul Poștii” si era strajuită in urmă cu cateva decenii de case boieresti foarte impunatoare.

Un prim obiectiv turistic se alfa la numarul 27 al acestei străzi, locul unde se gaseste casa in care N. D. Milosescu a înființat in 1880 prima tipografie a orașului. În această tipografie s-au tipărit diverse reviste locale precum: „Jiul”, „Parângul”, „Zorile” etc.

La numarul 40 al strazii Tudor Vladimirescu se afla una din cele mai vechi case din oraș, declarată monument de arhitectură, si anume casa pitarului Dumitrache Măldărescu. Clădirea, ce aparținea inițial lui Gheorghe Măldărescu, a fost mult transformată în cursul anilor. Această clădire amintește un moment trist din istoria orașului și anume reprimarea sângeroasă de către turci a pandurilor participanți la mișcarea revoluționară a lui Tudor Vladimirescu.

Figura 11: Casa pitarului Dumitrache Măldărescu Figura 12: Casa D. Măldărescu

Puțin mai în față, pe strada Genevei, se găsește Muzeul Județean. Acesta a fost fondat în anul 1894 prin eforturile unor personalități însemnate ale acelor vremuri precum istoricul gorjean Al. Ștefulescu, care a ocupat pentru o perioadă funcția de director, Aurel Diaconovici, Iuliu Moisil si V. Rola Piekarski. Încă din acele vremuri principalul scop al muzeului s-a găsit in colectarea de materiale arheologice, obiecte folclorice și documente vechi care sa fie reprezentative pentru această zonă.

Timp de 2 ani Muzeul Gorjului a functionat în localul actualei prefecturi. Începând cu anul 1954 a fost mutat în clădirea actuală, unde are chiar și in prezent doua secții: istorie și etnografie.

Figura 13: Muzeul Județean

Obiectele ce reflectă întreaga istorie a acestor meleaguri se regăsesc în nouă săli ale acestui muzeu, unele fiind foarte vechi, datând din perioada paleoliticului mijlociu (oase fosile ale unor urși), descoperite în peștera de la Baia de Fier. De asemenea aici se află vestigii din întreg județul Gorj, cum ar fi: securi si topoare de aramă si bronz, lăncii și săbii descoperite la Telești, ciocane din piatra descoperite la Târgu Cărbunești.

Foarte aproape de muzeu, pe aceeasi strada se află Fabrica de confecții.

3.2 Atracții turistice de la strada Unirii până pe strada Victoriei

O primă atracție este dată de statuia lui Tudor Vladimirescu, opera sculptorului gorjean C. Bălcescu, ridicată în anul 1898 la inițiativa unui grup de studenți condus de istoricul Grigore Tocilescu.

Lucrarea îl înfățișează pe Tudor în picioare, privind spre răsărit, îmbracat în manta lungă. Poartă un pumnal, un pistol și un iatagan, iar în mâna dreaptă ține o sabie. Acesta are o teacă atârnată de gât, iar în partea stângă a statuii se poate vedea steagul desfășurat.

Figura 14: Statuia Tudor Vladimirescu

Sursa

Amplasarea statuii nu este întâmplătoare, acesta semnifica momentul si locul unde pandurii s-au adunat, la 21 ianuarie 1821, înainte de a porni spre Tismana, iar statuia, semnifica momentul in care Tudor Vladimirescu a plecat in fruntea pandurilor spre Bucuresti.

În fața statuii lui Tudor se află Casa lui Vasile Moanga (1753-1849), despre care se stie ca a fost prieten apropiat al lui Tudor Vladimirescu. Clădirea, declarată monument istoric, a fost pentru o perioada locuita chiar de Tudor Vladimirescu.

Figura

Sursa

La întâlnirea străzii Unirii cu strada Grivița se află o clădire emblematică pentru municipiul Târgu Jiu, o clădire construită în perioada 1896-1898 după planurile arhitectului Th. Dobrescu, clădire care astazi adăpostește Liceul Tudor Vladimirescu.

Figura

Sursa: mapio.net

Figura

Sursa

În continuare pe strada Unirii, spre capătul ei vestic, se ajunge la școala generala numărul 8, numită Constantin Săvoiu, care a fost desemnată de asemenea monument de arhitectură.

Mai departe strada Unirii merge către Jiu, lăsând pe partea stângă piață orașului iar in partea dreaptă, parcul.

Figura x: Parc Târgu Jiu

Sursa

În continuare, urmează digul Jiului, ridicat în anii 1898-1899 pentru a oprii apele Jiului. În data de 14 octombrie 1916, „batrânii, femeile, cercetașii si copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmașilor, apărându-și cu vitejie căminurile”, acest lucru fiind amintit pe placa comemorativă asezată aici. De asemenea, aceasta a fost lupta în care s-a remarcat tânara eroină Ecaterina Teodoroiu.

Strada Victoriei strabate orașul de la nord la sud, până la încrucișarea cu strada Unirii, și Baroii sau Drumul Craiovei din acest punct spre miazăzi, reprezintă centrul orașului.

În partea de sud a acesteia, pe porțiunea ce purta denumirea de Drumul Craiovei, se află biserica „Sfinții Împărați’, important monument de arhitectură construit între 1867-1875, pe locul unde se afla o bisericăde lemn.

Sursa

Figura

Spre nord, puțin mai sus de locul de încrucișare cu strada Unirii pâna la Biserica Catedrală, se remarcă promenada orașului, cu numeroase magazine de o parte si de alta a străzii.

În continuare se poate ajunge la clădirea Prefecturii, cladire monument de arhitectură, operă a arhitectului Petre Antonescu. Constructia Palatului Administrativ, actualul sediu al Prefecturii si Consiliului Județean Gorj, a început în data de 22 august 1898, când s-a pus piatra de temelie a Primăriei orașului Târgu-Jiu.

Figura

Sursa

Figura x

Sursa

Pe aceeși latură a pieței, spre nord, se face remarcată casa slugerului Barbu Gănescu, un al monument de arhitectură foarte important. Această veche casă boierească a fost locul în care a locuit Constantin Brâncuși între anii 1937-1939.

Figura

Sursa

Piața Victoriei era pe vremuri adevaratul centru comercial al orașlui, deoarece aici, în jurul Bisericii Catedrale, cunoscută astazi si sub numele de Biserica Domnească, se organiza târgul de saptamână.

Figura

Sursa

Chiar în centrul pieței se gasește Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, monument ridicat în anul 1935 în memoria eroinei de la Jiu. Acest monument, creat de sculptoriță Milita Pătrașcu, înfățișeaza momente însemnate din viața eroinei. În acest loc se afla osemintele eroinei înca de la data de 9 iunie 1921.

Tot în această zonă se află Clădirea Romtelecom și Casa de Cultură, iar în proximitatea Primariei se află Teatrul de vară, ce are o capacitate de 1500 de locuri.

Strada Calea Eroilor

Este strada paralelă cu strada Unirii. Această stradă este cea care gazduiește cel mai important obiectiv turistic pentru Târgu Jiu, și anume ansamblul sculptural Constantin Brâncuși. Aceste monumente de o valoare inestimabilă sunt poziționate la cele doua capete ale străzii: Bustul lui Constantin Brâncusi se află chiar în față Casei de Cultură, alte monumente se află in partea de vest, în parcul municipal, iar celelalte se află în partea de est a orașului, după calea ferată.

„Aleea scaunelor” prin cele 30 de „scaune” pune în evidență cele 30 de zile ale lunii calendaristice care corespund revoluției siderale ce durează 27 zile, 7 ore, 43 minute și revoluției astrale cu durata de 29 de zile, 12 ore și 44 minute, condiționate de relația Soare –Pământ – Lună.

În mișcarea ei în jurul planetei Pământ al cărui satelit natural este, Luna cunoaște cele patru faze principale :Luna plină, Primul pătrar, Luna nouă, Al doilea pătrar și alte patru faze intermediare. În realitate poziția Lunii se schimbă în fiecare noapte, expunând mai mult sau mai puțin din jumătatea luminată, spre Pământ. Brâncuși a redat magistral aceste relații care însoțesc luna calendaristică și luna astrală” (Dumitru Mălăescu Bălești- La pas spre infinit)

Figura

Sursa: centrulbrancusi.ro

„Masa Tăcerii” a fost realizată în anul 1937, într-o primă versiune, din piatră de Câmpulung, sub forma mesei țărănești, simplă, joasă, din tăblie (200x 45 cm) și picior (160×45 cm), și a fost amplasată în locul celei de astăzi. Nemulțumit probabil, de dimensiunile ei, în 1938 a comandat la un atelier din Deva, după desenele sale, o nouă masă, din piatră de Bampotoc, cu noi dimensiuni ale tăbliei (215×45 cm) și piciorul ei (175×45 cm).

În jurul „Mesei tăcerii” nu au fost puse scaune decât o dată cu amenajarea versiunii combinatorii.Scaunele, 12 la număr, au fost comandate o dată cu versiunea a doua a „Mesei tăcerii”, la atelierul din Deva, și au fost realizate din piatră de Bampotoc, cu formă de clepsidră.

În jurul „Mesei tăcerii”, în 1938, au fost grupate scaunele-clepsidră rotunde, două câte două, dar artistul nu le-a lăsat astfel, punându-le la egală distanță față de masă și între ele, subliniind prezența imaginară a unui cerc semnificativ.” (Prof. Dr. Mocioi – Brâncuși – Opera).

Figura

Sursa: targujiu-gorj.ro

Figura

Sursa: targujiu-gorj.ro

Poarta Sărutului”, numită de sculptor uneori”Templul sărutului”, a fost realizată manual de Brâncuși, ajutat de câțiva cioplitori. Este din piatră de Bampotoc. A fost ridicată în 1937 și finisată în 1938.Se află la vreo douăzeci de metri de la intrarea centrală în Grădina publică Târgu Jiu. Se știe din mărturii orale că amplasamentul ei a fost schimbat de două ori înainte de a se stabili locul pe care s-a ridicat.

Pentru realizarea”Porții sărutului”, sculptorul a realizat o machetă la scara 1:10.Opera păstrează proporțiile de zece ori mărite ale machetei. De asemenea, se cunosc dimensiunile în machetă ale stâlpilor, care sunt „Coloana sărutului”, și ale arhitravei în formă de „Ladă de zestre”, reduse la scară.

„Coloanele sărutului” ca stâlpi ai „Porții sărutului”au dimensiuni care le structurează din câte două cuburi suprapuse,iar arhitrava”Lada de zestre” ce o împlinește ca „Arc de triumf”are aproximativ dimensiunile a patru cuburi alăturate pe orizontală, deasupra ei întinzându-se o placă protectoare din piatră(acoperită cu plumb, din 1964, pentru protecție).

Figura

Sursa

Stâlpii „Coloanei sărutului”prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănați iar arhitrava „Porții sărutului” reproduce, incizat de patruzeci de ori”Sărutul”din Montparnasse, sugerând o horă.

Cele două”Bănci”cioplite din piatră pentru a fi amplasate inițial în nișele din „Aleea scaunelor”au fost ulterior fixate de sculptor de-o parte și de alta a „Porții sărutului”, legându-le semnificația de această operă. (Prof. Dr. Mocioi – Brâncuși – Opera).