Potentialul Turistic al Localitatii Petrosani

Potențialul turistic al localității Petroșani

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………………………………….

1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ……………………………………………………………………….

2. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL…………………………………………………….

2.1. Potențialul reliefului…………………………………………………….

2.2. Potențialul climatic și implicații pentru practicarea sporturilor

de iarna………………………………………………………………………….

2.3. Potențialul apelor curgătoare și al lacurilor……………………

2.4. Biodiversitatea…………………………………………………………..

3. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC……………………………………………….

3.1. Vestigii și drumuri istorice……………………………………………………………

3.2. Obiective religioase și culturale cu funcție turistică………………………..

3.2.1. Biserici și asezăminte monastice……………………………………..

3.2.2. Muzee și monumente istorice…………………………………………

3.3. Cultura materială și spirituală tradițională din Depresiunea Petroșani…..

3.3.1. Satul și gospodăria țărănească………………………………………..

3.3.2. Ocupații și meșteșuguri cu vechi tradiții……………………………

3.3.3. Viața spirituală a comunităților rurale. Sărbători și obiceiuri…..

4.BAZA MATERIALĂ PENTRU PRACTICAREA TURISMULUI……………………

4.1. Infrastructura de comunicație………………………………………………………..

4.2. Baza materială turistică și capacitatea de cazare în Municipiul Petroșani…….

4.3. Stațiunea turistică Parâng-Petroșani…………………………………………………….

5.ANALIZA SWOT PRIVIND VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL LOCALITĂȚII PETROȘANI……………………………………………………………………………….

Concluzii………………………………………………………………………………………………………………

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………..

Introducere

1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

Localitatea Petroșani este situată în centrul Depresiunii Petroșani, în sud-estul județului Hunedoara la confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest. Aceasta este înconjurată de lanțuri muntoase mărețe, precum: Masivul Retezat în partea nordică, Masivul Parâng în partea estică, Masivul Godeanu în vest și Masivul Vâlcan în sud. Este cel mai important oraș din bazinul carbonifer al Văii Jiului, având o suprafață de 195,56 km². Are în componență patru localități: Dâlja Mare, Dâlja Mică,Peștera Bolii și Slătinioara.

Fig. 1.1. Așezarea geografică a muncipiului Petroșani

(sursa: 365 de zile în Valea Jiului, Petro Aqua Petroșani, 2011)

2. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

Orașul Petroșani poartă amprenta reliefului predominant muntos

2.1. Potențialul reliefului

Parcul Național Defileul Jiului

Parcul Național Defileul Jiului este situat la 2 km sud de Municipiul Petroșani. Valea Jiului desparte Munții Parâng de Munții Vâlcan, fiind străbătută de Drumul European 79. Parcul național are o suprafață de 11.127 ha.

Parcul se caracterizează printr-o mare diversitate a florei și faunei sălbatice și prin liniștea specifică zonei, fiind o alegere pentru mulți vizitatori. Acesul turiștior este permis doar pe locurile marcate.

Fig. 2.1. Defileul Jiului (sursa: Cristina Boarnă)

Masivul Parâng

Munții Parâng sunt situați în Carpații Meridionali, în partea sud-vestică a grupei Parâng. Aceștia se învecinează în partea nordică cu Munții Șureanu și cu Munții Lotru, fiind despărțiți de râurile Jieț și Lotru. În partea de nord-vest, aceștia se învecinează cu Depresiunea Petroșani, în nord-est cu Munții Latoriței, iar în est Oltețul îi desparte de Munții Căpățânii. În sudul Munților Parâng se află Subcarpații Getici.

Fig. 2.2. Masivul Parâng-localizare

(sursa: www.googlemaps.ro)

Munții Parâng au înălțimea maximă în Vârful Parângul Mare, 2519 m.

Culmea principală a Munților Parâng cuprinde numeroase vârfuri ce depășesc 2000 de metri, precum: Vf. Parângul Mic-2074 m, Vf. Cârja-2405 m, Vf. Stoienița- 2421 m, Vf. Gemănarea- 2426 m, Vf. Parângul Mare-2519 m, Vf. Letea Mare-2365 m, Vf. Letea Mică-2278 m, Vf. Mohorul-2337 m, Vf.Urdele-2228 m, Vf. Păpușa-2136 m, Vf. Micaia-2170 m și Vf. Cioara-2123 m.

Prezintă forme ale glaciațiunii cuaternare, existând peste 40 de lacuri glaciare:Mija, Roșiile, Oglinda Mândrei, Lacul Verde, Iezerul Parângului.

Vegetația este etajată. În zonele înalte, versantul sudic este acoperit de suprafețe mari de pășuni, iar cel nordic se caracterizează prin zone stâncoase. În zona alpină, se remarcă părușca, rogozul alpin, smârdarul, afinul. În zona subalpină, se întâlnește părușca, țepoșica, jneapănul, ienupăru. Pădurile sunt bogate în molid și fag.

Fauna este diversificată, reprezentată de urși,mistreți, lupi, râși, jderi, veverițe.

În Munții Parâng se pot face numeroase trasee turistice, majoritatea pornind din municipiul Petroșani, spre Parângul Mic, Cârja și Parângul Mic.

Refugiul Cârja este un mic refugiu situat în Munții Parâng, sub Vârful Cârja, pe traseul Parângul Mic,la o altitudine de 2200 m. Acesta are o capacitate de 8 locuri. Este construit din pietre, iar acoperișul este format din lemn.

Fig. 2.3. Refugiul Cârja

(sursa: http://magiamuntelui.blogspot.ro/)

Dealul Cetății Bolii

Dealul Cetății Bolii reprezintă o impresionantă masă de calcar, acesta este situat în localitatea Bănița, la peste 900 m deasupra nivelului mării. Accesul spre vârful stâncăriei se realizează pe versantul nordic al acestuia, versantul sudic fiind recomandat decât celor cu experiență.

În partea superioară a conului de calcar au fost identificate de către arheologi 4 nivele de terase, amenajate în partea de sud a versantului. De asemenea, în urma unor cercetări realizate de către Teglas Gabor, a fost demonstrat faptul că piatra folosită pentru construcția Cetății Bolii provenea din Bazinul Cerna-Strei, din cariera de la Sântămăria de Piatră, unde blocuile de piatră au fost realizate bucată cu bucată la aceeași dimensiune, greutate și formă.

Denumirea de ,,Cetatea Bolii” apare pentru prima dată în anul 1404, într-un act de danie prin care regele Sigismund al Ungariei a oferit proprietăți unor nobili din Țara Hațegului și a Zarandului, printre care se afla și voievodul Bolea, un nobil din Zarand, care a avut în proprietate cetatea, ce a primit denumirea de BOLIHRAD.

De-a lungul timpului, cetatea a fost cercetată de diferite personalități. Astfel, între anii 1854-1858, geograful francez Elisee Reclus a realizat o descriere amănunțită a acesteia. În anul 1854, baronul Victor von Maderspach din Iscroni a realizat o schiță a ruinelor cetății și tot atunci a descoperit un mormânt de piatră în care se aflau două schelete. În același an, Ștefan Moldovan, vicarul unit al Țării Hațegului, a urcat pe vârful stâncii de la Bolii, unde mai existau urme ale cetății dacice.

Rolul Cetății Bolii a fost acela de a apăra, dinspre sud, cetatea de scaun a dacilor de la Sarmizegetusa Regia.

Peștera Bolii

Peștera Bolii este o spectaculoasă cavitate subterană, săpată de apele Jupânesei. Aceasta a fost încă din cele mai vechi timpuri în atenția călătorilor, speologilor, istoricilor.

Peștera a fost încredințată Asociației Petro-Aqua Petroșani de către administrația ,,parcului natural Grădiștea Muncelului-Ciclovina, cu scopul de a o administra, amenaja și a fi introdusă într-un circuit turistic. Astfel, membrii asociației Petro-Aqua au ecologizat întreaga zonă, au electrificat peștera și au amenajat-o pentru a putea fi vizitată.

Odată cu construirea căii ferate Simeria-Petroșani, au fost descoperite dovezi ale locuirii peșterii de către omul primitiv. De asemenea, în secolul al XIX –lea, în urma unor săpături, au fost descoperite oase și coarne pietrificate de cerb și alte animale.

Cursul activ al peșterii măsoară 455 m , lungimea tuturor galeriilor fiind de peste 1400 m. Potențialul de dezvoltare al acesteia este de 2000 m.

Peștera Bolii întrunește multe dintre condițiile proprii sălilor de spectacole. Astfel, Asociația Petro-Aqua a organizat o serie de evenimente culturale, ce au avut mare succes, precum: concertul coral ,,A Capela”. De asemenea, erau organizate, cu diferite prilejuri, serbări câmpenești.

Datorită amenajărilor realizate de Asociația Petro-Aqua, Peștera Bolii a devenit un obiectiv turistic important în județul Hunedoara.

Cheile Roșia

Cheile Roșia reprezintă o crestătură aflată între vârful Piatra Leșului (1228 m) și Vârful Roșia (1186 m). Acestea au pereții verticali, cu o înălțime de peste 100 m, au numeroase grote, zone surplombate, peșteri. Partea superioară este mai largă, fundul văii fiind mai îngust. Versanții sunt înalți și abrupți, având aspectul unei văi adâncite. Cele mai reprezentative peșteri sunt: Avenul Paștelui, unde au fost descoperite 17 specii de gastropode pulmonate, Peștera Urșilor, unde au fost descoperite multe fosile de Ursus Spelaeus, Peștera nr. 3 Roșia,care mai este denumită și Peștera lui Florean, Peștera cu patru intrări.

2.2. Potențialul climatic și implicații pentru practicarea sporturilor de iarnă

…………………………

Tabelul 2.1. Temperaturile medii lunare multianuale (0C) la stațiile meteorologice Petroșani și Parâng

Tabelul 2.1. prezintă temperaturile medii lunare multianuale (ºC) la stațiile meteorologice Petroșani și Parâng.

În urma valorilor obținute, se constată diferențe între cele două stații. Astfel, la Petroșani valorile medii lunare sunt mult mai ridicate spre deosebire de Parâng.

La stația Parâng, media multianuală este de 3,5ºC. Minima absolută este înregistrată în luna ianuarie (-5,3), iar maxima se înregistrează în lunile iulie și august (12,2ºC). Temperaturi negative sunt prezente în lunile decembrie (-3,3ºC), ianuarie (-5,3ºC), februarie (-5,1ºC) și martie (-2,6ºC). Valori mari, pe lângă maximele din iulie și august sunt în iunie (10,4ºC), septembrie (8,6ºC) și mai (7,3ºC). În luna aprilie se înregistrează o valoare de 2,1ºC, iar în lunile octombrie și noiembrie temperaturile medii multianuale sunt de 4,7ºC, respective 0,3ºC.

În ceea ce privește valorile de la stația meteorologică Petroșani, acestea sunt relativ mai ridicate. Media multianuală este de 7,6ºC. Minima absolută este înregistrată în luna ianuarie (-2,9ºC), iar maxima în luna iulie (17,2ºC). Temperaturile negative sunt prezente trei luni pe an, în lunile decembrie (-0.8ºC), ianuarie (-2,9ºC) și februarie (-0,8ºC). Temperaturi ridicate se înregistrează în perioada mai-septembrie (mai:12,4ºC, iunie:15,3ºC, iulie:17,2ºC, august:16,5ºC și septembrie: 12,6ºC). În luna martie, temperatura este de 2,5ºC, iar în aprilie crește până la 7,5ºC. În luna octombrie, valoarea acesteia este de 7,9ºC, în noiembrie scăzând la 3,4ºC.

Tabelul 2.2. Precipitațiile lunare multianuale (mm) la stațiile meteorologice Petroșani și Parâng

Tabelu 2.2. prezintă cantitatea de precipitații lunară multianuală înregistrată la stațiile Parâng și Petroșani. Conform tabelului, cantitățile înregistrate la stația meteorologică Parâng sunt mai mari spre deosebire de cele înregistrate la stația meteorologică Petroșani.

La stația Parâng, media lunară multianuală este de 959,8 mm, pe când la Petroșani aceasta este de 739,3 mm.

Stația Parâng înregistrează valorea maximă în luna iunie (143,8 mm), urmată de lunile mai (123,0 mm) și iulie (119,1 mm). Minima multianuală se întâlnește în luna februarie (46,6 mm). Alte luni cu cantități însemnate de precipitații sunt august (95,6 mm), septembrie ( 80,0 mm) și aprilie (78,1 mm). În restul lunilor, valorile se mențin între 50-60 mm (ianuarie: 51,7 mm, martie: 51,2 mm, octombire:61,3 mm, noiembrie:54,7 mm și decembrie:54,8 mm).

La stația meteorologică Petroșani, cantitățile sunt mai reduse, maxima fiind înregistrată în luna iunie (111,7 mm). Cantități mai însemnate sunt în lunile iulie (92,2 mm), mai (87,6 mm) și august (74,5 mm). În lunile aprilie și septembrie, canitatea de precipitații variază în jur de 50-60 mm (aprilie: 61,1 mm, septembrie: 54,9 mm). În perioada ianuarie-martie, respectiv octombrie-decembrie, cantitate de precipitații variază între 35-50 mm ( ianuarie: 42,8 mm, februarie: 38,0 mm, martie: 36,4 mm, octombire: 48,2 mm, noiembrie: 45,1 mm, decembrie:46,9 mm).

2.3. Potențialul apelor curgătoare și al lacurilor

Rețeaua hidrografică din sudul localității, în sectorul Defileului Jiului depășește 30 km. Aceasta este reprezentată de râul Jiu între confluența Jiului de Est cu Jiul de Vest (Livezeni) și confluența cu Pârâul Sadu (Sadu). De asemenea se remarcă o seamă de pârâuri precum: Leurzoaia, Runcu, Alunu, Bratcu, Repede, Tarnița, Pârâul Rău, Cerbănașu Mare, Cerbănașu Mic, Dumitra, Murga Mare, Murga Mică, Ploștina Murgilor, Strâmbuța, Trântor, Chitu, Cerbu, Alb, Ciobănașu.

Pe defileul Jiului se practică raftingul cu ambarcațiuni ușoare. Sezonul de rafting se deschide la începutul lunii aprilie iar Defileul Jiului este considerat cel mai bun loc din țară pentru practicarea acestui sport.

Unitățile lacustre sunt reprezentate de lacurile alpine, glaciare din cuprinsul Masivului Parâng. În masiv sunt inventariate 28 de lacuri glaciare dintre care cel mai întins este Lacul Roșiile (3,7 ha).

2.4. Biodiversitatea

Înființat în anul 2005, parcul național Defileul Jiului este acoperit aproximativ în totalitate de păduri (85%), predominant virgine si cvasivirgine alcătuite din arborete pure și în amestec de fag (Fagus sylvatica) și gorun (Quercus petraea) în asociere cu cărpiniță (Carpinus orientalis), frasin (Fraxinus ornus), dar și specii dacice (Sesleria rigida, Euphorbia amygdaloides) ceea ce face din defileu o adevărată grădină didactică.

Speciile de floră au în componență 553 specii de cormofite și 148 specii de talofite. Specii endemice: Centaurea coziensis, Atamantha turbith spp.hungarica, Dianthus henteri, Dianthus spiculifolius, Dianthus tenuifolius, Lium uninerve, Thymus comosus, Hepatica transsilvanica. Speciile rare: Vicia sparsiflora, Silene lerchenfelidiana,Seseli rigidum, Linum uninerve, Peltaria alliacea, Symphyandra wanneri, Galium lucidum, Epipactis atrorubens.

Speciile de briofite: Minum marginatus, Sphagnum squarrosum, Barbula recurvirostra, Abientinella abietina. Speciile de licheni: Peltigera canina, Cladonia arbuscula, Ramalina fastigiata, Cladonia pixidata, Peltigera horizontalis.

3. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

3.1. Vestigii și drumuri istorice

Localitatea Petroșani și împrejurimile acesteia păstrează dovezi istorice ale continuității locuirii acestor ținuturi. Astfel, din timpul dacilor se păstrează ruinele cetății Bănița, la nord-vest de localitate iar tezaure numismatice au fost descoperite la Jieț-Popi și Peștera Bolii.

Primii locuitori ai Petroșaniului s-au stabilit din satul Petros din Depresiunea Hațegului în jurul anului 1640. Menționarea documentară a localității este realizată în 1788 de către ofițerul prusac Gotze.

Hărțile austriacului Fridrich Schwantz prezintă Depresiunea Petroșani populată cu gospodării risipite în anul 1720. După anul 1818 mineritul devine principala ocupație a locuitorilor localității.

Drumul Poștalioanelor

Drumul Poștalioanelor sau ,,Drumul Neamțului” era un cunoscut drum în secolul al XIX-lea, care făcea legătura între Țara Românească și Transilvania. Era folosit pentru transportul mărfurilor și a corespondenței. În prezent, acesta mai este folosit doar de momârlanii din zonă, care merg la târguri pentru a-și vinde produsele tradiționale.

Drumul Poștalioanelor se desprinde din drumul național Petroșani-Hațeg în dreptul vetrei satului Merișor, ajungând până în pasul Babii (944 m altitudine) și coborând la Vulcan în Depresiunea Petroșani. De aici se continuă peste munte prin pasul Vîlcan (1600 m) până în Oltenia, în localitatea Schela din județul Gorj.

3.2. Obiective religioase și culturale cu funcție turistică

3.2.1. Biserici și asezăminte monastice

Biserica Ortodoxă Varvara

Biserica ortodoxă Varvara poartă hramul ,, Sfânta Muceniță Varvara”, aparținând de Parohia Livezeni I.

Aceasta a fost construită într-o zonă săracă a municipiului Petroșani, pe propriile forțe ale unui preot, ajutat de către localnici. Astfel, pe data de 4 decembrie 1994, se pun bazele construcțiile bisericii., însă construcția propriu-zisă începe un an ai târziu. Picturile au fost realizate de preotul Porfiriu, ajutat de către copii, adulți și tineri. Urmând exemplul preotului, momârlanii au oferit o mână de ajutor la construirea bisericii, oferind hrană pentru meșteri,bani,lemn și de asemenea au participat la muncă.

Biserica a fost sfințit pe 7 octombrie 2001, de către o adunare de ierarhi și preoți, conduși de Prea Fericitul Teoctist Patriarhul României.

Biserica Ortodoxă Sfânta Treime

Biserica ortodoxă Sfânta Treime, este asezată în centrul orașului, pe strada Republicii, numărul 75.

Biserica are stil bizantin, planul în formă de cruce cu o cupola centrală și două turnuri mai mici pentru clopote. Este construită din piatră si cărămidă și este acoperită cu tablă galvanizată. Ridicarea bisericii a început în anul 1936 si s-a terminat in anul 1940. Costurile pentru construirea bisericii a fost suportată de credincioși.

Fig. 3.1. Biserica Sf.Treime (sursa: Cristina Boarnă)

Biserica Izvorul Tămăduirii

Biserica Izvorul Tămăduirii este situată pe strada George Enescu, nr. 9.

Aceasta poartă hramul ,, Sfanta Treime” din Parohia Petroșani I. Construcția bisericii este realizată din lemn.

Biserica a fost ridicată cu ajutorul preotului Traian Mosic, în anul 1946. Actuala biserică a fost construită pe locul unei vechi biserici din lemn ce fusese realizată în anul 1775.

A fost sfințită în anul 1950 de către Episcopul Andrei Magieru al Aradului.

Biserica Evanghelică

Biserica Evanghelică a fost realizată începând cu anul 1892. Sfințirea acesteia are loc 4 ani mai târziu, pe 29 august 1896.

Este situată pe strada Mihai Vitezu, nr. 5

Preotul acesteia este Epitrop Otto Mihuț

Fig. 3.2. Biserica Evanghelică (sursa: Cristina Boarnă)

Biserica Ortodoxă Sf. Nicolae

Biserica Ortodoxă SF. Nicolae este situată pe strada 1 Decembrie 1918, nr. 13, în Petroșani.

Are hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae”, făcând parte din Parohia Petroșani I. A fost clădită cu ajutorul preotului Avram Stanca și a fost sfințită de către Mitropolitul Ioan Metianu al Ardealului, în anul 1900, fiind a doua biserică ortodoxă din Valea Jiului.

Pictura bisericii a fost realizată de către Ioan Cazila din Sibiu (1968-1971).

Fig. 3.3. Biserica ortodoxă Sf. Nicolae (sursa: Cristina Boarnă)

Biserica Pogorârea Sf. Duh

Biserica Pogorârea Sfântului Duh este situată în loc. Petroșani, strada Tiineretului, nr. 7. Biserica are hramul ,, Pogorârea Sfântului Duh” din Parohia Petroșani III.

Aceasta a fost construită între anii 1887-1897.

A fost pictată de către Ion Diaconul.În prezent, preotul acestei biserici este Remus Pârea.

3.2.2. Muzee și monumente istorice

Muzeul momârlanului

Muzeul Momârlanului este situat în satul Slătinioara, sat ce aparține din punct de vedere administrativ orașului Petroșani.

Fig. 3.4. Muzeul Momârlanului (sursa: Cristina Boarnă)

Muzeul prezintă o impresionantă bogăție, o autentică cultură ce caracterizează viața momârlanilor din Valea Jiului. Acesta a fost realizat de soții Elena Mălinescu și Petru Gălățan, momârlani din satele Livezeni și Dâlja Mare. În zilele noastre, cei tineri nu mai respectă tradițiile, fapt ce i-a determinat pe cei doi soți să realizeze acest muzeu, pentru ca urma culturii momârlanilor sa se păstreze veșnic. Muzeul a fost realizat într-o casă tradițională. Pentru momârlani, sărbătorile precum nedeia, nunta, înmormîntarea au o mare valoare și sunt păstrate cu sfințenie. Astfel, una din cele doua încăperi ale muzeului prezintă nunta, cu costumele de sărbătoare specifice, plosca decorată, patul împodobit și lada de zestre cu obiectele textile, plosca decorată, patul împodobit și lada de zestre cu obiectele textile specifice.

Fig. 3.5. Interior din muzeul momârlanului: costume tradiționale și steagul pițărăilor

(sursa: Cristina Boarnă)

Cea de-a doua încăpere este dedicată muncii. În această încăpere putem admira războiul de țesut și furca de tors, vase de bucătărie, cămăși de cânepă, obiecte specifice stânelor.

Fig. 3.6. Vase din bucătăria momârlanilor (sursa: Cristina Boarnă)

Obiectele tradiționale din muzeu au fost adunate de prin satele Livezeni, Dâlja Mare și Dâlja Mică, Coasta, Slătinioara și Maleia.

Muzeul a fost deschis în anul 2005. Proprietarii vor ca, în viitor să realizeze și o bucătărie de vară cu afumătoare și o cămară specifică momârlanilor. De asemenea, au fost ridicate și câteva căsuțe din lemn, dedicate turiștior care vor să petreacă mai mult timp în zonă, pentru a cunoaște fascinanta lume a momârlanilor, tradițiile, obiceiurile și viața de zi cu zi a acestora.

Muzeul Mineritului

Muzeul mineritului este situat în orașul Petroșani, pe strada Nicolae Bălcescu, nr. 2. Muzeul prezintă evoluția tehnicilor miniere din Valea Jiului, precum și viața socială a minerilor din trecut până în zilele noastre, reprezentată de fotografii, documente. Acesta este singurul muzeu din România care are profil de tehnică minieră în cărbune.

Clădirea în care este situat muzeul a fost construită în anul 1920 și a reprezentat primul sediu al S.A.R. Petroșani.

Fig. 3.7. Muzeul Mineritului din Petroșani (sursa: Cristina Boarnă)

Muzeul are o impresionantă colecție de 1500 de exponate, ce constă în unelte, utilaje, îmbrăcăminte specifice activității miniere. Putem admira documente originale, fotocopii, schițe, aparate și insigne ce prezintă istoria mineritului în Valea Jiului. De asemenea, are și o secție de geologie, ce cuprinde roci și fosile vegetale și animale.

Acesta a fost introdus în circuitul național și internațional, găzduind numeroase expoziții, care au început să se diversifice din ce în ce mai mult.

Program de vizitare: Iarna, de marți până duminică, între orele 9:00-16:00; Vara,de marți până dumnică înte orele 10:00-17:00. Lunea este închis.

3.3. Cultura materială și spirituală tradițională din Depresiunea Petroșani

3.3.1. Satul și gospodăria țărănească

3.3.2. Ocupații și meșteșuguri cu vechi tradiții

Locuitorii de origine ai Depresiunii Petroșani se numesc momârlani, cuvântul derivând din limba maghiară (maradvany = rămășiță, urmaș), în sensul de urmași ai vechilor daci liberi, locuitori pe care stăpânirea Austro-Ungară i-a găsit pe aceste meleaguri.

Obiceiurile și tradițiile țărănești dovedesc faptul că aici a existat o continuitate de viețuire din timpul dacilor și romanilor. De asemenea, există o moștenire geto-dacă în concepția popuației despre fericirea veșnică și nemurire.

Printre tradițiile țărănești, se remarcă Nedeile, care se desfășoară de la Paști la Rusalii, la care participă în special tineretul. Acestea se organizează în fiecare dumincă.

De-a lungul timpului, s-au păstrat și alte obiceiuri, care încă utilizează termeni foarte vechi precum straiță, vătrai, cucuruz, muiere, etc.

În luna mai, proprietarii de turme de oi se pregătesc pentru urcarea turmelor de oi la munte, având loc măsuratul oilor, adică a cantității de lapte pe care acestea o produc, pentru a se stabili ce cantitate de brânză revine fiecarui proprietar. Oamenii pregătesc merinde și urcă la stânele unde se va desfășura tradiționalul obicei, la acesta putând participa inclusiv iubitorii tradițiilor vechi, ce pot gusta balmoșul pregătit de către ciobani.

Un alt obicei cunoscut în zonă este obiceiul Pițărăilor, obicei păstrat de pe vremea dacilor. Acesta reprezintă sacrificiul adus Divinității ca mulțumire pentru productivitatea holdelor și a pomilor. Copii și tinerii din sat se adună și se îmbracă în haine populare, iar în noaptea de Ajun împodobesc steaguri cu clopoței, năframe colorate, ciucuri și coronițe de flori, pe care le agață pe prăjini, iar a doua zi dimineața pornesc călare la colindat. Aceștia sunt primiți în gospodării cu veselie și daruri, iar după împărțirea acestora are loc dansul pițărăilor, denumit și învârtită jienească, în acompaniament de fluiere.

Tradițiile și portul popular din zonă pot fi cunoscute și prin vizitarea muzeelor sau a locurilor amenajate cu exponate dedicate momârlanilor, precum Casa de cultură a studenților din Petroșani, Muzeul Momârlanului din Slătinioara, etc.

3.3.3. Viața spirituală a comunităților rurale. Sărbători și obiceiuri

Pițărăii din satul Maleia

Satul Maleia este situat de-o parte și de alta a râului Maleia și este străbătut de drumul asfaltat ce duce la cabana Rusu, de unde se poate ajunge în munții Parâng cu ajutorul telescaunului, la cabana I.C.F. și alte cabane și pârtii de schi amenajate.

Pițărăii din satul Maleia poartă pe umerii lor ani grei de existență, aceștia desfășurându-se fară întrerupere. Acum sunt mai slăbuți, cu puține steaguri. În trecut aceștia aveau și cate 6-8 steaguri.

În perioada comunistă, momârlanii din Maleia nu au vrut să întrerupă acest obicei, ba din contră atunci era mult mai puternic.

Pițărăii plecau în jurul orelor 10-11 cu acest obicei, ei primind drept daruri mere, pere, nuci, iar mai recent eugenii. De asemenea, se dădea și sămânță, ce consta în bomboane de pom și ciocolată așezate pe o farfurie, însă aceasta nu se dădea la multe case. Apoi se juca în casele feciorilor care aveau steag, precum și la famiiile mai înstărite. În Maleia, țuica era servită rece. În trecut, muzica pițărăilor era alcătuită numai din fluierași. În prezent, pe lângă aceștia se mai angajează și câte un saxofonist.

Pentru a face fotografii cu steagurile, tinerii se deplasau la Petroșani după ce terminau pițărăii sau ziua următoare, de Crăciun.

Pițărăii din Slătinoara, Coasta, Livezeni și Surduc

Obiceiurile pițărăilor sunt cele mai răspândite în Valea Jiului de Est, în satele Cimpa, Jieț, Maleia, Slătinoara,Coasta, Dâlja ( Mare și Mică ) și Surduc. Acestea sunt sate mici, cu o populație redusă,cu aspect de cătune. Locuitorii acestora au fost numiți de către hațegani și de către oierii din Mărginimea Sibiului jieni.

Slătinoara este situată în partea de sud-est a Petroșanului. Locul de adunare al pițărăior era în ,,vârful Slătinoarei”

Livezeniul reprezintă poarta de intrare în Petroșani, venind dinspre Târgu Jiu spre Hațeg, pe partea dreaptă. Este alcătuit din 3 cătune: Sălătruc, Coasta și Lunca. Aici, punctul de adunare al pițărăilor era peste Jiu, la Necu. De-a lungul timpului, și Coasta a avut proprii pițărăi.

La pițărăii din aceste sate se remarcă anumite aspecte. Unul dintre acestea este reprezentat de strigarea sămânței, lucru ce se realiza în două moduri: fetele nemăritate o ascundeau la o chiotoare de grajd sau sub cununa acestuia, iar alesul știa unde este și o găsea, sau, cel mai des, aceasta era așezată pe două farfurii și era servită de capul familiei. Sămânța era reprezentată de bomboane de pom, ciocolățele, turtă dulce, batiste cusute de pus la brâu.

La această tradiție participă toată suflarea satului, fiind cel mai important eveniment, după Paști. Aceasta era un bun prilej pentru întâlnirea între rude, prieteni și cunoscuți.

Începând cu anul 2002, modul de desfășurare al pițărăilor s-a schimbat radical. Pițărăii au scăzut în intensitate, momârlanii au început să își piardă interesul, costumele tradiționale s-au împuținat. Astfel, preotul Octavian Pătrașcu a intervenit și în fiecare an, pițărăii se strâng în curtea bisericii Sfânta Varvara din Petroșani, unde are loc o slujbă de binecuvântare a colindătorilor. De aici, pițărăii se îndreaptă spre primăria orașului, fiind însoțiți de colindători de fluierași, soliști de muzică populară. Înainte de a pleca de la biserică, sunt serviți cu ceai, colaci și fructe, apoi se strigă sămânța. La primărie, alaiul este întâmpinat de către primar și consilieii locali. Aici se cântă colinde, se joacă, pițărăii fiind admirați de locuitorii orașului. După terminarea festivităților, aceștia se întorc în satele lor, continuându-și traseele cuoscute din moși-strămoși.

Odată cu construirea stadionului Jiul și a blocurilor din Lunca Jiului, cătunul Lunca a cam dispărut, a rămas, izolată printre blocuri, o mică biserică din lemn construită în stil momârlănesc, biserica Sânonilor, ce mai veche biserică din valea Jiului.

Pițărăii din Dâlja Mare și Dâlja Mică

Dâlja Mare și Dâlja Mică sunt situate la vest de Petroșani. În acestea au existat tot timpul pițărăi. Aceștia aveau cel puțin 2-3 steaguri. Aici, sămânța așezată pe o farfurie era ținută la fiecare casă. Peste farfurie era așezată o batistă cusută cu flori. Băiatul cel mai rapid alerga și lua o parte din sămânță, iar restul era luată de ceilalți feciori. La casele unde erau fete de măritat, sămânța putea fi dată de orice pesoană din casă. Pițărăii mergeau din casă în casă cu steaguile, apoi intrau și jucau.

4. BAZA MATERIALĂ PENTRU PRACTICAREA TURISMULUI

4.1. Infrastructura de comunicație

Căi de comunicație:

În Municipiul Petroșani, căile de acces rutiere sunt reprezentate de Drumul European E79 , Drumul Național DN 7A și Drumul Național DN 66.

Fig. 4.1. Infrastructură rutieră de acces spre Depresiunea Petroșani

(sursa: www.googlemaps.ro)

Drumul European E79 – ( Ungaria-România-Bulgaria-Grecia ) pornește din Ungaria, apoi pe teritoriul României trece prin orașele Oradea – Deva – Petroșani – Târgu-Jiu – Craiova – Calafat, iese din țară pe la Vidin, în Bulgaria (Sofia), ajugând în Grecia (Salonic).

Drumul Național DN 7A – ( Brezoi – Voineasa – Obârșia Lotrului – Petroșani ) leagă localitățile Petroșani și Brezoi, străbătând Obârșia Lotrului și Voineasa .

Drumul Național DN66 – ( Craiova – Târgu-Jiu – Petroșani – Deva ): pornește din Filiași, de lângă Craiova și se termină în simeria, lângă Deva. Acesta străbate Defileul Jiului între grupele montane Parâng și Retezat-Godeanu, oferind peisaje de o frumusețe aparte.

Transportul feroviar este reprezentat de magistrala feroviară CFR 202 – (Filiași – Târgu Jiu – Petroșani – Simeria).

Aceasta pornește din Filiași, pe direcția Târgu Jiu – Petroșani , ajungând în Simeria. Lungimea magistralei este de 202 km. În Municipiul Petroșani, aceasta străbate aproape în totalitate râul Jiu. Între Simeria – Filiași, magistrala trece printre Munții Șureanu și Munții Retezat, străbate Depresiunea Petroșani, traversează Defileul Jiului printre Munții Parîng și Munții Vâlcan și traversează Piemontul Getic. Aceasta este una dintre cele mai frumoase și mai spectaculoase căi ferate din România, datorită parcurgerii unor unități montane cunoscute, cât și faptului că străbate mai mult de 60 de tuneluri, poduri și viaducte în sectorul de defileu.

4.2. Baza materială turistică și capacitatea de cazare în Municipiul Petroșani

Tabelul 4.1. Tipuri de structure de primire turistică în municipiul Petroșani (2013)

(sursa: prelucrare date INS)

Conform INS, la nivelul anului 2013, în municipiul Petroșani au fost înregistrate 5 hoteluri, o cabană turistică și o pensiune turistică.

Fig 4.3. Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică în municipiul Petroșani (2013)

Conform INS, la nivelul anului 2013, capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică a înregistrat următoarele valori: hoteluri: 476 de locuri, cabane turistice: 48 de locuri, pensiuni turistice: 28 de locuri.

Fig. 4.4. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de strucuturi de primire turistică în municipiul Petroșani (2013)

(sursa: prelucrare date INS)

În ceea ce privește capacitatea de cazare turistică în funcțiune, la nivelul anului 2013 s-au înregistrat 157115 locuri-zile în cadrul hotelurilor și 9380 locuri-zile în cadrul pensiunilor turistice.

Tabelul 4.2. Unitățile de cazare din municipiul Petroșani

Tabelul 4.3. Unitățile de cazare situate în vecinătatea municipiului Petroșani

Tabel 3.4. Unitățile de cazare in domeniul schiabil Parâng

Fig. 4.5. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică în municipiul Petroșani (2013)

(sursa: prelucrare date INS)

La nivelul anului 2013, s-a înregistrat un număr de 10061 de turiști sosiți în hoteluri, iar în pensiunile turistice 980.

Fig. 4.6. Înnoptări ale turiștilor în structuri de primire turistică în municipiul Petroșani (2013)

(sursa: prelucrare date INS)

În anul 2013, în cadrul hotelurilor s-a înregistrat un număr de 20916 înnoptări, iar în pensiunile turistice 3017 înnoptări.

4.3. Stațiunea turistică Parâng-Petroșani

5. ANALIZA SWOT PRIVIND VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL LOCALITĂȚII PETROȘANI

Concluzii

BIBLIOGRAFIE

BADEA L., NICULESCU GH., BUZA M., ROATĂ S., SANDU M., (2001), Unitățile de relief ale României, vol I, Carpații Meridionali și Munții Banatului, Editura Ars Docendi, București

BARON M., (1998), Cărbune și societate în Valea Jiului – perioada interbelică, Editura Universitas, Petroșani

BATHORY L., (1999), Societățile carbonifere și sistemul economic și politic al României (1919-1929), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

BUD M., (2008), Ecoturismul în grupa montană Parâng, Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea din București

CĂLIN D., (2002), Munții Parâng – harta turistică, Revista Munții Carpați, nr. 36, anul VI, București

CĂLIN D., (2005), Masivul Parâng – ghid turistic, Editura Erc Press, București

CÂDEA M., BOGDAN E., (2007), Tourism – an alternative solution for the sustainable development in Petroșani Depression, Human Geographies. Journal of Studies and Research in Human Geography, volume I

FILIP D., (1981), Tradiții și potențialul turistic în Munții Parâng, Studii și cercetări de geologie, geofizică, geografie – geografie, tom XXVIII, București

GĂLĂȚAN-JIEȚ D., (2007), Momârlanii, ieri și azi, Editura MJM, Craiova

GĂLĂȚAN-JIEȚ D., (2008), Pițărăii din Valea Jiului, Editura Confluențe, Petroșani

GERGELY I., (1958), Contribuții la cunoașterea vegetației din jurul orașului Petroșani, Contribuții Botanice, Cluj

IANCU F., MERCIU G., (2009), Modelul cultural al identitații sociale a așezărilor rurale din Depresiunea Petroșani, GEIS. Referate și comunicări de geografie, vol XIII, Deva

IANCU F., STOICA I, UNGURAȘ I., (2011), Rural tourism in the Petroșani Depression-Current Features and Outlooks for Future Development, Petroleum-Gas University of Ploiești, Bulletin, Economics Sciences Series, Ploiești

LASCU I., (2004), Tradiții care dispar. Comunitatea momârlanilor din zona Petroșani, Editura MJM, Craiova

LUPU S., (1970), Depresiunea Petroșani – Studiu morfologic, Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

PLOAIE GH., (2006), Munții Parâng, pledoarie pentru un parc național, Editura Vergiliu, București

POP I.E., (1993), Monografia Geologică a Bazinului Petroșani, Editura Academiei, București

POPESCU M., (2000), Studiu avifaunei din Munții Parâng – Vâlcan și Depresiunea Petroșani, Societatea Ornitologică Română, Cluj-Napoca

POPESCU NAE, (1986), Munții Parâng – ghid turistic, Colecția ,, Munții Noștri”, Editura Sport-Turism, București

PREDA I., PASĂRE D., (1985), Valea Jiului – de la izvoare până la vărsare, Editura Sport- Turism, București

RĂBOJ C., CODREANU T., (2008), Considerații privind etajele morfoclimatice din munții Parâng – Latorița, Lucrări și rapoarte de cercetare, vol II, Editura Universității din București

SĂNDULACHE C., (2009), Hazarde și riscuri naturale în Munții Parâng, Rezumatul tezei de doctorat, Universitatea din București

STANCA S., (1996), monografia istorico-geografică a localitații Petroșeni, Editura Fundației Culturale ,,Ion D. Sârbu”, Petroșani

TUFESCU V., MOCANU C., (1964), Depresiunea Petroșanilor, Editura Științifică, București

VELICA I., (2009), Istoria Petroșanilor în date, Editura Focus, Petroșani

http://www.hunedoara.insse ro Direcția Regională de Statistică Hunedoara

http://www.recensamantromania.ro Recensământul populației și locuințelor 20-31 octombrie 2011, Site-ul oficial privind recensământul populației și locuințelor

***, (2011), 365 de zile în Valea Jiului, Petro Aqua Petroșani