Potentialul Turistic AL Judetului Dolj Si Modalitatile DE Valorificare A Acestuia

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

ZONAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL ROMÂNIEI

1.1. Concept de definire

1.2. Unitățile taxonomice

1.2.1. Opinii privind regionarea turistică și unitățile turistice teritoriale

1.3. Criteriile și modalitățile de delimitare a zonelor turistice

1.3.1. Clasificarea și ierarhizarea pe baza potențialului turistic

1.3.2. Clasificarea și ierarhizarea pe baza infrastructurii turistice

1.3.3. Clasificarea și ierarhizarea județelo

CAPITOLUL 2

STUDIU DE CAZ – POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI DOLJ ȘI MODALITĂȚILE DE VALORIFICARE A ACESTUIA

2.1. Prezentare geografică a județului Dolj

2.2 .Profilul turistic al județului Dolj

2.2.1. Turism istoric – obiective turistice

2.2.2. Turism ecumenic

2.2.3. Turism de afaceri

2.2.4.Turism de tranzit

2.2.5. Turism rural

2.2.6. Agroturism

2.2.7. Ecoturism

2.2.8. Turism cultural

2.2.9 .Turismul vitivinicol

2.2.10. Turism dunărean

2.2.11. Turism de vânătoare și pescuit

2.2.12. Turism educațional

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Vocația turistică a României este susținută, în mod evident, și de rețeauahidrografică deasă, de mulțimea lacurilor naturale și antropice care generează peisaje cu o puternică personalitate, oferind câmp larg desfășurării unor activități turistice variate: odihnă, tratament balnear, sporturi nautice, navigație de agrement,transport cu rol turistic, pescuit sportiv etc.

În prezent, este mai mult decât necesară: amenajarea spațiilor turisticeexistente prin modernizarea și extinderea bazei de primire, diversificarea ei;introducerea în circuitul turistic a unor noi areale cu potențial nevalorificat;dezvoltarea turismului rural și agroturismului, ca o nouă formă de turism legată deactivitățile tradiționale ale populației. O importanță deosebită prezintă coroborarea dezvoltării turistice cu amenajarea corespunzătoare a infrastructurii generale șituristice; creșterea nivelului pregătirii profesionale, al comportamentului personalului din turism; impunerea unui nivel de calitate al dezvoltării actului turistic.

Lucrarea de față este structurată pe doua capitole, și anume :

Capitolul I, care prezintă zonarea potențialului turistic al Romȃniei și cuprinde : unitățile taxonomice, criteriile și modalitățile de delimitare a zonelor turistice, clasificarea și ierarhizarea pe baza infrastructurii turistice, clasificarea și ierarhizarea județelor. În prezent, este mai mult decât necesară: amenajarea spațiilor turisticeexistente prin modernizarea și extinderea bazei de primire, diversificarea ei;introducerea în circuitul turistic a unor noi areale cu potențial nevalorificat;dezvoltarea turismului rural și agroturismului, ca o nouă formă de turism legată de activitățile tradiționale ale populației. O importanță deosebită prezintă coroborarea dezvoltării turistice cu amenajarea corespunzătoare a infrastructurii generale și turistice; creșterea nivelului pregătirii profesionale, al comportamentului personalului din turism; impunerea unui nivel de calitate al dezvoltării actuluituristic.

Capitolul II, care prezintă un studiu de caz : potențialul turistic al județului Dolj și modalitățile de valorificare a acestuia în care se urmarește: prezentarea geografică a Județului Dolj, profilul turistic al județului, turismul istoric, turismul ecumenic, turismul de afaceri, turismul rural, agroturismul, ecoturismul, turismul cultural, turismul vitivinicol, turismul dunărean, turismul de vȃnătoare și pescuit, turismul educațional.

CAPITOLUL I

ZONAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL ROMȂNIEI

1.1. CONCEPTE DE DEFINIRE

Ȋntr-o accepțiune generală”potențialul turistic” al unui teritoriu dat este ansamblul elementelor naturale, culturale-istorice și economice care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, sau o anumită funcționalitate pentru turism. Cu alte cuvinte, un teritoriu dat interesează, sub aspect turistic, în masura în care aceasta oferă resurse turistice natural sau antropice a caror valoarificare, pe fondul unor amenajări tehnice, poate determina o activitate de turism, deci poate intra în circuitul turistic.

Ȋn general, cȃnd se vorbește despre turism foarte mulți oameni înclină sa-i reducă înțelesul la un singur sens, și anume la acela care se referă la deplasarea pe care o face o persoana sau un grup de persoane de la domiciliu în diverse locuri pentru odihnă, activități reconfortante, cura balneară sau în scopul de a cunoaște colțuri din natură, monumente culturale etc.

Deși turismul presupune, înainte de toate, deplasarea, călătoria constituind o etapa obligatorie în manifestarea acestui fenomen și, în consecință, un indicator principal de evidențiere a proporțiilor sale în fiecare moment, conținutul său nu se reduce la actul călătoriei.

Elementele naturale sau antropice sunt privite ca “atracții turistice” sau “resurse turistice”, termeni al caror conținut diferă.

Noțiunea de “atracție,, turistică definește mai mult latura afectiva a diferitelor componenete ale potențialului turistic, referindu-se , mai ales la ceea ce se impune atenției și produce impresii de o intensitate ridicată de natură estetică, cognitiv, elementele cultural-istorice, tehnico-economice și chiar o parte din cele naturale ar putea fi desemnate ca atracții turistice.

Regionarea turistică este o metodă a geografiei turismului care, alături de metoda geografică și în baza principiului regionalismului prin cercetare, contribuie la identificarea, delimitarea și caracterizarea unor unități turistice teritoriale în scopul valorificării și integrării lor în sistemul turistic spațial și funcțional al teritoriului. Regionarea turistică a teritoriului este un proces complex și interdisciplinar de delimitare științifică a unor unități teritoriale cu un anumit potențial turistic pentru a fi cercetate în vederea stabilirii posibilităților de utilizare în turism. Reprezintă o modalitatede cercetare și valorificare superioară într-o viziune unitară și durabilă a resurselor turistice și a altor resurse din teritoriu. Scopul regionării turistice este deci valorificarea optimă a potențialului turistic în strânsă corelație cu exigențele unui turism modern și competitiv, cu cerințele dezvoltării armonioase a ramurilor economice și ale comunităților locale și în contextul protejării mediului înconjurător și a moștenirii culturale. Delimitarea unităților turistice teritoriale are la bază un sistem de criterii realizet în urma unor evaluări calitative și cantitative ale potențialului turistic și a condițiilor socio-economice din teritoriu. De aceea, într-o viziune sistemică și unitară, de la nivel național la cel local, trebuie să se urmărească stabilirea unui model de evaluare, delimitare, ierarhizare, valorificare și amenajare turistică a spațiului.

În metodologia de regionare turistică sunt necesare următoarele demersuri științifice de evaluare a resurselor, utile în stabilirea gradului de atractivitate a spațiului și identificarea posibilităților de valorificare a acestora și anume:

inventarierea potențialului turistic natural, cultural-istoric, tehnico-economic și socio-demografic;

evaluarea calitativă și cantitativă a potențialului turistic;

studierea repartiției și concentrării în spațiu a resurselor turistice;

analiza dezvoltării economico-sociale a teritoriului;

analiza nivelului de dezvoltare al infrastructurii generale (căi de comunicație, alimentare cu apă, energie termică și electrică, dotări tehnico-edilitare);

evaluarea poziției față de magistralele de comunicație, puncte de frontieră, centre emitente de turiști;

analiza structurilor de primire turistică (cu funcție de cazare, alimentație pentru turism, tratamen balnear, agrement și transport turistic);

analiza structurilor de comercializare turistică și a dotărilor comerciale, sanitare, culturale, de prestări de servicii etc.

stabilirea posibilităților de valorificare turistică prin forme de turism adecvate;

evidențierea surselor de poluare, a riscurilor turistice naturale și antropice și impactul acestora asupra mediului și a turismului.

Aceste studii stau la baza criteriilor de regionare turistică, criterii unitare pe toată scala taxonomică, teritorială și funcțională. Criteriile de regionare turistică a teritoriului sunt mult mai complexe, între acestea amintim:

configurația și trăsăturile cadrului natural;

prezența resurselor și a atracțiilor turistice;

gradul de concentrare și omogenitate a acestora în spațiu;

structura și volumul potențialului turistic natural și antropic;

calitatea și cantitatea resurselor și atracțiilor turistice;

valoarea turistică;

dotarea cu structuri de primire turistică și alte instalații și dotări conexe;

infrastructura generală;

formele de turism practicabile;

funcționalitatea turistică în profil teritorial;

calitatea mediului natural și construit;

capacitatea optimă de primire a spațiului.

O dată delimitate, unitățile turistice teritoriale se vor analiza după aceeași metodologie pentru a stabili prioritățile de valorificare în funcție de: valoarea turistică;posibilitatea de valorificare prin forme de turism și instalații turistice eficiente; pozițiageografică; capacitatea optimă de primire (ecologică și economică); nivelul de dotare custructuri de primire turistică; volumul de investiții și posibilitățile de realizare;dezvoltarea infrastructurii generale și a facilităților economice și demografice; piața de desfacere, în baza unor studii de piață (mix-ul de marketing) etc.

Valoarea turistică a resurselor se poate stabili în funcție de unele criterii ca:

Originalitatea și unicitatea resurselor – resurse unice, rare (Piramidele din Egipt, Acropole, Machu-Pichu, bisericile cu frescă exterioară din nordul Moldovei, Peștera Postojna-Slovenia etc.);

Structura elementelor de potențial (naturale,culturale, sociale, tehnico-economice, mediu economic etc.)

Gradul de polaritate a elementelor de potențial turistic (modul de îmbinare a resurselor (potențial complex,mediu, redus, calitatea mediului, climatul economic etc.).

Alte criterii economice au la bază studiile de prefezabilitate și de piață turistică, în urma cărora se stabilesc oportunitatea valorificării, volumul de investiții, sursele definanțare, forță de muncă, cererea turistică, eficiența economică și socială etc

Turismul începe sa fie consolidat ca fenomen social-economic în Europa înca din 1880, în 1905 conturȃndu-se prima sa definiție în care se arată că turismul, în sensul modern al cuvȃntului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbarea mediului înconjurător, pe nașterea și dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumusețile naturii.

Paralel cu definirea turismului au existat preocupări și în legătură cu definirea turistului. Ȋn acest sens, în 1937 s-a acceptat, la recomandarea comitetului de statisticieni experți ai ligii națiunilor, definiția conform căreia turistul străin poate fi “…orice persoană care se deplasează pentru o durată de cel puțin 24 ore într-o altă țară, diferită de cea în care se află domiciliul său obișnuit’’.

Conform acestei definiții, pot fi considerați turiști : cei care efectuează o călătorie de plăcere sau pentru alte motive , spre a participa la conferințe, reuniuni, cei care fac călătorii de afaceri sau cei care participă la croaziere, chiar dacă durata sejurului este mai mică de 24 ore.

Această definiție a fost acceptată în 1950 și de către Uniunea Internațională a Organizațiilor Oficiale de Turism, care a inclus în categoria turiștilor și pe studenții și elevii care locuiesc temporar în străinătate.

Potențialul turistic ar putea fi definit astfel: totalitatea factorilor apartinȃnd cadrului natural sau antropic.

Potentialul turistic are doua componente:

Componenta naturală

Componenta antropică(sociaistat preocupări și în legătură cu definirea turistului. Ȋn acest sens, în 1937 s-a acceptat, la recomandarea comitetului de statisticieni experți ai ligii națiunilor, definiția conform căreia turistul străin poate fi “…orice persoană care se deplasează pentru o durată de cel puțin 24 ore într-o altă țară, diferită de cea în care se află domiciliul său obișnuit’’.

Conform acestei definiții, pot fi considerați turiști : cei care efectuează o călătorie de plăcere sau pentru alte motive , spre a participa la conferințe, reuniuni, cei care fac călătorii de afaceri sau cei care participă la croaziere, chiar dacă durata sejurului este mai mică de 24 ore.

Această definiție a fost acceptată în 1950 și de către Uniunea Internațională a Organizațiilor Oficiale de Turism, care a inclus în categoria turiștilor și pe studenții și elevii care locuiesc temporar în străinătate.

Potențialul turistic ar putea fi definit astfel: totalitatea factorilor apartinȃnd cadrului natural sau antropic.

Potentialul turistic are doua componente:

Componenta naturală

Componenta antropică(social-cultural)

Componentele cadrului natural sunt:

Substratul geologic

Relieful

Hidrografia

Vegetația

Fauna

Relieful țării noastre, cu precădere cel carpatin, se înscrie ca cel mai variat și important potențial turistic, prezentȃnd interes atȃt prin valoarea sa peisagistică, dar mai ales prin aceea că oferă posibilități diferențiate de amenajare și dotare turistică și, în general, de desfășurare a activității de turism.

Pe culmile carpatine cele mai înalte, de peste 2000m, o atracție turistică deosebită o prezintă peisajele alpine de pe platourile Munților Godeanu, Țarcu, Șureanu, Cȃndrel, Parȃng, Rodna, Bucegi cu relief glaciar, impunător prin grandoarea și simetria formelor sale.

Arealele calcaroase, puțin răspȃndite se remarcă prin peisajele carstice, de mare spectaculozitate, cu o gamă largă de forme și fenomene carstice de suprafață și de adȃncime importante pentru turism sunt și platourile cu doline și lacuri carstice temporare, cheile (Oltului și Jiului etc.), abrupturile, izbucurile, stȃncăriile, crestele, precum și peșterile sau rȃurile subterane cu cascade.

Țara noastră dispune și de un important potențial speologic de mare valoare stiințifică și estetică, multe dintre peșteri fiind ocrotite de lege ca monumente ale naturii. Cu cele peste 10.900 peșteri, Romȃnia se situează pe locul 3 în Europa, alături de Iugoslavia și Franța. Ȋntre acestea sunt peșteri de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice subterane, cu rȃuri și cascade (Topolnița, Cetățile Ponorului), sau de sisteme pe mai multe etaje, unele bogate și frumos concreționate(peste300), altele cu mineralizații rare sau picturi murale.

Potențialul speologic este parțial valorificat prin turism. Ȋn prezent, numai peștera Urșilor de la Chișcău este un obiectiv speologic bine conservat și cu o amenajarea turistică comparabilă cu cele existente peste hotare. O măsură salutară este darea în custodie-administrare a unor peșteri, sporind astfel conservarea și chiar promovarea lor.

Amenajări sumare sunt realizate și în Peșterile Muierii și Ialomiței sau în peșteri de o remarcabilă valoare stiințifică, aflate în apropierea unor zone sau stațiuni turistice.

Ȋn rocile conglomerate din unele masive montane, agenții externi sau sculptat un macrorelief cu forme bizare și de mare atracție turistică ca în Munții Ceahlău, Ciucaș, Bucegi.

Relieful vulcanic, în general neexploatat și inexpresiv, se înscrie totuși și prin forme spectculoase, ca Detunata Goala creată în bazaltul Munților Metaliferi, creasta cocoșului cizelată în andezitul din Gutȃi, sau introduce variații în peisaj, precum craterele din Călimani Gurghiu-Harghita.

Ȋntinsele domenii schiabile precum și importantele trasee pentru drumeții și alpinism întregesc patrimoniul de frumuseți și atracții naturale ale țării.

Fondul hidrografic reprezintă unul din factorii de atracție ai turismului. Orientarea (radial) a rețelei hidrografice, colectată de afluenții mari ai Dunării, care înconjoară pe la periferie teritoriul ca o cunună oferă o grupare unică pe continentul european.

Apele curgătoare care împȃnzesc întrega țară , au un potențial turistic ridicat, atȃt prin peisajul pe care-l crează , cȃt și prin posibilitățile pe care le oferă pentru practicarea pescuitului sportiv și agrementului nautic, pentru baie și plajă.

Ȋntre apele curgătoare, Dunărea se înscrie cu cel mai important potențial turistic , utilizat însa în cea mai mică măsură.

Oglinzile de apă, natural sau artificial, deosebit de numeroase în țara noastră , constituie un remarcabil potențial turistic.

Lacurile de munte – glaciare(Bucura, Zănoaga din Retezat, capra din Făgăraș), vulcanice (Sf Ana din Harghita ) sau de baraj natural(Lacul Roșu pe Bicaz) ultimele două , unicate în Romȃnia, reprezintă elemente de mare spectaculozitate dar și de atractivitate turistică.

Litoralul romȃnesc deține o importantă salbă de lacuri, fie de apă dulce sau cu apă sărată și sulfuroasă, folosite pentru agrement sau scop turistic.

Lacurile din luncă și deltă sunt destul de numeroase și de mare atractivitate pentru turism prin aspectele peisagistice și domeniul piscicol complex.

Marea Neagră deține un rol important pentru turism prin potențialul hidrogeografic.

Apele minerale și termominerale , de mare bogăție și varietate, sunt componente de bază în potențialul turistic natural, reprezentȃnd o treime din potențialul balnear European.

Condițiile de climă au o importanță deosebită pentru turism, ele determină ambianța necesară desfășurării activităților specifice există o serie de indici climaterici care evidențiază faptul că regiunile cu altitudini mijlocii prezintă un climat mai puțin solicitant decȃt litoralul. Pe de altă parte , Bărăganul sau munții înalți se caracterizează prin condiții climaterice ce supun organismul unei solicitări mai mari în vederea aclimatizării.

De asemenea, clima influențează turismul, în funcție de sezon și pe zone sau trepte de relief, în stațiuni constituind un factor important de cură, precum și deplasarea turiștilor spre locurile de destinație.

Se disting trei feluri de bioclimat: excitant-solicitant (de cȃmpia și de litoral), sedative-de cutare(dealuri și podiș), tonic-stimulent(de munte)

Vegetația, un alt element important al peisajului geografic, deși aparține aproape în întregime aceluiași sector floristic central-european, reprezentat prin zona forestieră, prezintă diferențieri prin etajarea în altitudinea asociațiilor de pădure și printr-o poienire antropică mai intense în etajele foioaselor în partea inferioară, ceea ce a dus la o împestrițare secundară cu fȃnețe și pășuni, cu ogoare, podgorii, livezi.

Vegetația se asociază , de regulă altor componente de peisaj, completȃndu-le, dar reprezintă și un valoros potențial în toate regiunile țării prin rezervațiile științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, precum și pajiștile alpine sau montane care dau farmecul munților înalti și mijlocii, dar mai ales pădurile, care, alături de funcțiile economice sau naturale, au un rol important în practicarea turismului.

Este evidentă valoarea pentru turism a pădurilor de conifere și foioase din munți și de pe dealuri, dar mai ales a celor din stațiunile balneoclimaterice (Felix, Sovata, Amara etc), din cȃmpie sau zonele periurbane(București, Craiova, Timișoara), oferind condiții pentru odihnă, recreere și agrement fără a se modifica mediul ambient.

Un real interes turistic îl prezintă și vegetația submediteraneană din Defileul Dunării, Munții Banatului și Valea Cernei, ca și pădurile de liliac sălbatic din Podișul Mehedinți, Parcul Natural Porțile de Fier.

Fauna sub aspect turistic , prezintă importanță pentru valoarea sa cinegetică sau estetică. Fondul cinegetic este reprezentativ pe plan internațional prin varietate și densitate.

Fauna de interes vȃnătoresc se concentrează în unitățile montane dar și în pădurile de deal și cȃmpie , iar bălțile și Delta Dunării constituie paradisul păsărilor.

Fauna acvatică , este un element de mare atractivitate. Lacurile și rȃurile de munte dețin un important fond piscicol-păstrăv, lipan – iar apele și lacurile de dealuri și cȃmpie sunt populate cu clean, mreană, crap, biban. Dunărea și mai ales Delta Dunării dețin o bogată și variată faună, de la crap și stiucă pȃnă la sturioni.

1.2. Unitățile taxonomice.

Unitățile turistice teritoriale au dimensiuni variate, conținut și funcție specifice în raport cu rangul taxonomic de mărime al acestora și poziția geografică. Menționăm că, de regulă, unitățile teritoriale nu se suprapun celor administrative, dar pentru o valorificare a potențialului turistic, în corelație cu celelalte domenii de activitate, se pot delimita și la nivel de județ. În altă ordine de idei, regionarea turistică nu se poate confunda cu zonificarea funcțională a unei stațiuni turistice, localitate urbană sau rurală, cu conținut și scop diferite. Rangurile taxonomice și denumirile unităților turistice teritoriale diferă de la un autor la altul, importante sunt conținutul și operabilitatea în amenajarea turistică ateritoriului. Redăm mai jos taxonomia unităților teritoriale turistice:

• Regiunea turistică este unitatea teritorială cea mai mare, cu condiții natural variate și o mare complexitate de potențial turistic, care permite dezvoltarea mai multor forme de turism (din care una-două sunt de bază) și practicarea unor excursii de 1-2 zile și sejururi ca durată diferite. Se caracterizează printr-o concentrare de resurse turistice și include mai multe obiective, localități, centre și stațiuni turistice. Diversitatea de condiții naturale, socio-culturale și economice, de resurse turistice,precum și dispersia variată a acestora în spațiu determină o anumită specializare turistică în teritoriu (odihnă, recreere, tratament balnear, practicarea sporturilor de iarnă sau a altora, cultură și religie etc.). Această trăsătură conferă o anumită complexitate și complementaritate activităților de turism, dar și o integrare spațială și funcțională a lor,fiecare subunitate teritorială și activitate se raportează ca un „subsistem” în sistemul general, care este regiunea turistică.

1.2.1. Opinii privind regionarea turistică și unitățile turistice teritoriale.

În literatura geografică există diverse opinii în ceea ce privește conținutul și utilizarea noțiunilor de „regiune” și „zonă turistică”, a criteriilor de delimitare și clasificare a acestora, ca și a taxonomiei unităților teritoriale și funcționale. Unii specialiști geografi folosesc 5 trepte taxonomice (obiectivul turistic, localitatea sau centrul turistic, complexul turistic, arealul turistic și regiunea turistică) și delimitează 5 regiuni turistice și anume: Litoralul Mării Negre și Delta Dunării, Carpații Orientali,Carpații Meridionali, Munții Banatului și Munții Apuseni; la acestea se adaugă zone recreative urbane și periurbane (cu patru tipuri de funcțiuni turistice și complexitate de potențial și unele areale turistice dispersate în dealurile de podiș și subcarpatice): Podișul Sucevei, Oltenia de Nord, Valea Târnavei și Culoarul Mureșului (Geografia României,vol. II, 1984).

Alți autori, urmărind ponderea fluxurilor de turiști străini pe teritoriul țării noastre, ca și importanța resurselor turistice în generarea unor forme de turism, stabilesc:

7 zone de interes internațional (cu 10% turiști străini în circulația turistică) – litoralul, București, Brașov, Bucegi, Someș, Suceava etc.,

9 zone de interes național – Ceahlău, Făgăraș,Biharia, Banat etc.,

7 zone de interes regional (local) – Mureș, Bacău, Bârlad, Vrancea etc.;zonele delimitate pot fi profilate pe odihnă, tratament, sport, cultură etc.

În funcție de gruparea și natura obiectivelor turistice în teritoriu, o serie de autori stabilesc următoarele unități taxonomice: zona turistică (axată pe aria județului sau interjudețeană) – valorificată, nevalorificată, naturală, istorico-etnografică, mixtă,periurbană; centre turistice, localități și obiectivele sau puncte turistice. Astfel se disting trei mari grupe de zone (județe): cu potențial turistic ridicat (19 județe); cu potențial turistic mediu (6); cu potențial turistic redus (14) (Posea, colab., 1969).

Abordând zonarea turistică prin prisma optimizării impactului om-peisaj, unii autori delimitează patru categorii de zone sau complexe geografico-turistice: de munte(17), de deal (9), de câmpie (4), de litoral (2) .

Alte regionări turistice se referă atât la atractivitatea peisagistică a țării (areale deinteres turistic foarte mare, mare, mediu și limitat), cât și la concentrarea și valoarea turistică a obiectivelor cultural-istorice și economice, delimitându-se, astfel, 30 de areale turistice (Atlasul Național al României, 1976).

Unii autori pun accentul în zonarea turistică a țării pe elementele etnografice și folclorice, celelalte componente se integrează în conținutul potențialului turistic al zonei turistice; delimitează zone turistice complexe în care manifestările culturii populare și folclorului sunt primordiale (Maramureș, Bucovina, Valea Bistriței moldovenești,Vrancea, Muscelul, Țara Oltului, Gorj, Mărginimea Sibului etc.); zone turistice în care aceste elemente sunt mai reduse și zone cu un potențial nevalorificat (Bărăgan).

Cea mai complexă acțiune de zonare turistică a României a fost realizată de specialiștii din turism ai Institutului de Economia Comerțului și a Turismului (IECIT) din București, utilizând multiple criterii care au ținut seama de structura, volumul, calitatea și concentrarea în teritoriu a potențialului turistic, precum și de posibilitățile de valorificare a acestuia în turism (funcționalitatea pentru turism). S-au delimitat 3 categorii de zone turistice și anume: zone cu potențial touristic complex, circumscrise lanțului carpatic și dealurilor limitrofe situate de o parte și de alta a Carpaților (23 zone), zone cu resurse turistice mai puțin diversificate, din arealele de dealuri joase și câmpie, dar cu valoroase atracții turistice antropice și zone turistice speciale, particularizate prin specificul potențialului (Delta Dunării, Litoralul Mării Negreși zona periurbană București).

În prima categorie, după elementele naturale și antropiceale potențialului turistic, s-au stabilit următoarele zone: Vâlcea, Hațeg-Alba, Argeș-Bucegi, Sibiu, Bihor, Prahova-Bucegi, Porțile de Fier etc.

Din categoria a II-a fac parte zonele turistice Neamț, Covasna-Harghita, Brașov, Bistrița, Mureș, Târnava (zonele nu se suprapun județelor corespondente).

Această zonare, prin scopul său propus, este o delimitare funcțională sub aspect turistic a teritoriului țării, un instrument util amenajării și dezvoltării turismului în profil teritorial. În unele lucrări mai recente se operează cu patru categorii de unități taxonomice turistice: punctul, centrul, zona și regiunea turistică (Cocean, 1996); același autor delimitează zonele turistice după trei principii (unicitate, omogenitate și funcționalitate) și le clasifică după criteriul importanței în circulația turistică, complexitatea de potenția lturistic și tipul de turism practicat. După ultimul criteriu, se conturează 14 regiuni turistice grupate în regiuni ale turismului recreativ, regiuni cu profil culturalizant și regiuni cu turism mixt. Sunt și alte opinii care vizează taxonomia turistică, distingându-se astfel de unități ca obiectivul turistic, centrul turistic, complexul turistic, zona și regiunea turistică. S-au operat cu 150 de elemente concentrate în 9 grupe: potențialul turistic natural;potențialul turistic cultural-istoric; căi și mijloace de comunicație; potențialul demografic;potențialul economic; baza materială a turismului; activitatea turistică; clasificarea turistică a localităților; gradul de poluare și degradare a mediului.

1.3. Criteriile și modalitățile de delimitare a zonelor turistice

În vederea delimitării și ierarhizării zonelor turistice este necesară, în primul rând, inventarierea și cunoașterea tuturor componentelor de potențial turistic, gruparea lor în spațiu și apoi evaluarea lor cantitativă și calitativă în vederea stabilirii oportunităților de dezvoltare, a formelor de dezvoltare pe care le pot genera și a echipărilor necesare pentru o gestionare în condiții de eficiență și competitivitate. Principalele elemente de analiză pentru delimitarea zonelor se axează pe:

 Elemente de analiză cantitativă și calitativă pentru determinarea zonelor turistice

Prin analiza integrată s-a urmărit delimitarea spațială a unor entități teritoriale cu o anumită structură și complexitate a potențialului turistic, având în vedere următoarele aspecte:

   existența unor resurse turistice variate ca structură, volum, dimensiuni și valoare turistică

   valoarea peisagistică a unor componente de mediu, privite în ansamblu;

    concentrarea în teritoriu a resurselor turistice care imprimă o anumită particularitate unui teritoriu

   specificul și dimensiunile unor componente ale potențialului turistic;

    aptitudinile calitative și cantitative ale resurselor turistice care conferă o funcție turistică.

Determinarea zonelor (regiunilor) turistice are un impact major în procesul de valorificare a resurselor, a modernizării căilor de acces, în stabilirea priorităților legate de amenajarea teritoriului, dirijarea conștientă a fluxurilor turistice și trebuie să țină cont de unele aspecte de prim ordin:

   trebuie să pună în evidență specificul peisajelor românești și principalele valori ale culturii și civilizației românești;

   conturarea unor subzone sau areale turistice se va axa pe nivelul de concentrare a potențialului turistic existent

   sistematizarea și amenajarea teritoriului pentru turism trebuie să cuprindă, alături de obiectivele de interes național și internațional, și principalele trasee turistice.

Procesul de ierarhizare a zonelor turistice se realizează deci în funcție de o serie de citerii care au ca scop o clasificare valorică a resurselor turistice a modului lor de concentrare în teritoriu. În literatura de specialitate există numeroase modalități de evaluare și ierarhizare a zonelor turistice dintre care se pot menționa: metoda grafurilor și cea a rangurilor parțiale.

Clasificarea spațiilor turistice regionale, elemente esențiale în organizarea turistică a spațiului, se poate face pe baza potențialului turistic, pe baza infrastructurii turistice etc. Uneori spațiile turistice regionale pot corespunde limitelor administrativ-teritoriale, alteori unitățile administrative se clasifică pe baza potențialului și dotărilor turistice existente.

1.3.1.Clasificarea și ierarhizarea pe baza potențialului turistic

Amprenta asupra nivelului și structurii activităților turistice o pune cel mai mult potențialul natural:

–      Rezervația Biosferei, Delta Dunării, sit natural înscris în patrimoniul mondial și zonă umedă de importanță internațională.

–       Rețeaua de parcuri naționale, în număr de 13, din care Retezat și Rodna au regim de Rezervații ale Biosferei.

–     854 de rezervații și monumente ale naturii.

Există câteva județe care se remarcă printr-un număr mare de zone protejate: Alba – 30, Bihor – 61, Botoșani – 36, Caraș-Severin – 50, Dolj – 35, Gorj – 49, Harghita – 35, Hunedoara – 45, Iași – 30, Maramureș – 32, Mehedinți – 31, Suceava – 30, Vâlcea – 30, iar cele mai puține în județele: Bacău – 3, Brăila – 5, Călărași – 1, Covasna – 2, Ialomița – 2, Teleorman – 1, Tulcea – 2.

Se poate afirma că țara noastră face parte din categoria țărilor cu potențial mediu. Numărul valorilor cultural-istorice se ridică la 655 obiective, din care: 511 monumente și ansambluri de arhitectură, 144 monumente și sit-uri arheologice. Cele 511 monumente și ansambluri de arhitectură de interes național includ următoarele categorii de obiective: 35 cetăți, 5 ansambluri de foste curți domnești, 22 biserici fortificate, 27 castele, conace, palate, 11 cule și clădiri de tip culă, 70 clădiri civile urbane, 20 ansambluri urbane, 81 biserici de lemn, 7 muzee etnografice în aer liber, 6 biserici rupestre, 192 biserici și ansambluri mănăstirești, 13 obiective de arhitectură industrială și amenajări pentru comunicații, 15 obiective de arhitectură populară (locuințe sătești), 7 ansambluri tradiționale rurale.

Delimitarea spațială a zonelor cu potențial turistic se face pe baza unei analize de sinteză, care are în vedere un complex de factori principali, cum ar fi:

–      gradul de concentrare, valoarea și varietatea resurselor turistice

–     dispunerea acestora în raport cu marile forme și unități ale reliefului;

–     configurația rețelei de căi de comunicație care asigură accesul la zone și obiective;

–       situarea structurilor turistice , ca punct de plecare către aceste zone.

1.3.2. Clasificarea și ierarhizarea pe baza infrastructurii turistice

O altă clasificare și ierarhizare pornește de la evaluarea infrastructurii turistice existente și a căilor de comunicație, și se sprijină pe aceeași metodă a grafurilor. În acest context au fost avute în vedere echipările turistice legate de :

a) Localitățile și punctele de cazare și alimentație existente pentru turism.

b) Structurile de tratament balnear și pentru sporturi de iarnă.

c) Echipamentele pentru agrement și recreere.

I. Stațiuni turistice de interes național (37):

1. Amara – județul Ialomița

2. Azuga – județul Prahova

3. Bușteni – județul Prahova

4. Buziaș – județul Timiș

5. Băile Govora – județul Vâlcea

6. Băile Felix – județul Bihor

7. Băile Herculane – județul Caraș-Severin

8. Băile Olănești – județul Vâlcea

9. Băile Tușnad – județul Harghita

10. Câmpulung Moldovenesc – județul Suceava

11. Cap Aurora – județul Constanța

12. Călimănești – Căciulata – județul Vâlcea

13. Costinești – județul Constanța

14. Covasna – județul Covasna

15. Eforie Nord – județul Constanța

16. Eforie Sud – județul Constanța

17. Geoagiu – Băi – județul Hunedoara

18. Gura Humorului – județul Suceava

19. Jupiter – județul Constanța

20. Mamaia – județul Constanța

21. Mangalia – județul Constanța

22. Moneasa – județul Arad

23. Neptun – Olimp – județul Constanța

24. Poiana Brașov – județul Brașov

25. Predeal – județul Brașov

26. Pucioasa – județul Dâmbovița

27. Slănic – județul Prahova

28. Saturn – județul Constanța

29. Sinaia – județul Prahova

30. Sângeorz – Băi – județul Bistrița – Năsăud

31. Slănic – Moldova – județul Bacău

32. Sovata – județul Mureș

33. Târgu Ocna – județul Bacău

34. Techirghiol – județul Constanța

35. Vatra Dornei – județul Suceava

36. Venus – județul Constanța

37. Voineasa – județul Vâlcea

II. Stațiuni turistice de interes local(45):

1. 1 Mai – județul Bihor

2. Albac – județul Alba

3. Albeștii de Muscel – județul Argeș

(Bughea de Sus)

4. Arieșeni – județul Alba

5. Balvanyos – județul Covasna

6. Bazna – județul Sibiu

7. Bălțătești – județul Neamț

8. Băile Homorod – județul Harghita

9. Băile Turda – județul Cluj

10. Băile Băița – județul Cluj

11. Borsec – județul Harghita

12. Borșa – județul Maramureș

13. Bran – județul Brașov

14. Breaza – județul Prahova

15. Călacea – județul Timiș

16. Cheia – județul Prahova

17. Crivaia – județul Caraș – Severin

18. Durău – județul Neamț

19. Harghita – Băi – județul Harghita

20. Horezu – județul Vâlcea

21. Izvoru Mureșului – județul Harghita

22. Lacu Roșu – județul Harghita

23. Lacu Sărat – județul Brăila

24. Lipova – județul Arad

25. Moieciu – județul Brașov

26. Ocna Șugatag – județul Maramureș

27. Păltiniș – județul Sibiu

28. Pârâul Rece – județul Brașov

29. Praid – județul Harghita

30. Săcelu – județul Gorj

31. Sărata Monteoru – județul Buzău

32. Secu – județul Caraș – Severin

33. Semenic – județul Caraș – Severin

34. Snagov – județul Ilfov

35. Stâna de Vale – județul Bihor

36. Straja – județul Hunedoara

37. Soveja – județul Vrancea

38. Tășnad – județul Satu Mare

39. Timișu de Sus – județul Brașov

40. Tinca – județul Bihor

41. Trei Ape – județul Caraș – Severin

42. Vălenii de Munte – județul Prahova

43. Vața de Jos – județul Hunedoara

44. Zona Fântânele – județul Cluj

45. Zona Muntele Băișorii – județul Cluj

Stațiuni balneare

România dispune de o suită impresionantă de stațiuni balneare. Aceste stațiuni balneare sunt utilizate în general de persoanele în varstă care doresc să își trateze diferitele afecțiuni care le afectează organismul. Însă un sejur de câteva zile în stațiunile balneare poate fi benefic și chiar recomandat și persoanelor tinere care pot astfel să contracareze efectele nocive ale vieții în marile orașe: stresul, poluarea, viața sedentară și multe altele.

Băile Cojocna

Băile Cojocna sunt o stațiune balneo-climaterică din județul Cluj. Cojocna își trage numele de la denumirea maghiară pe care o avea în acea vreme – Kolozs Ocna, care înseamnă Ocnele Clujului. Pe locul exploatărilor de sare din epocha medievală, au fost amenajate băi calde.

 Tășnad

Orașul Tășnad este situat în zona de sud-vest a județului Satu Mare, localizată într-o zonă de câmpie și dealuri joase. Pe teritoriul localității a fost descoperit un important zăcământ hidrografic termomineral astfel în zona de agrement a orașului funcționează încă din anul 1978 ștrandul termal.

Băile Felix

Stațiunea Băile Felix este situată în partea de nord-vest a României, în județul Bihor, la o distanță de circa 9 km de Oradea și la 22 km de punctul de trecere a frontierei Borș. Datorită conținutului ridicat de săruri minerale medicii interniști recomandă pacienților tratamentele sau curele oferite de această stațiune.
Băile 1 Mai

Stațiunea Băile 1 Mai este situată în județul Bihor, la numai 4 km de Oradea. A devenit cunoscută mai ales datorită apelor minerale și a nămolului extras din lacul aflat în localitate, utilizate în tratarea unor afecțiuni reumatismale, afecțiuni ale sistemului nervos central și periferic, afecțiuni ginecologice. Cura balneară are la bază trei factori terapeutici naturali: apele minerale termale, nămolul terapeutic și bioclimatul.  

Băile Tușnad

Fig.1.1 Sursa: Băile Tușnad.ro.

Denumită "Perla Ardealului", Tușnadul este una dintre cele mai frumoase așezări balneare din țară. În anul 1968 stațiunea Băile Tușnad a fost declarată oraș turistic însă activitatea balneară se desfășoară încă de la jumătatea secolului XIX.

Băile Herculane

Fig.1.2. sursa: Băile Herculane.ro

Stațiunea Băile-Herculane este integrată în Parcul Național Valea Cernei-Domogled într-un peisaj pitoresc. Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 e.n. În perioada civilizației romane, stațiunea a constituit un important punct de atracție pentru aristocrația Romei antice.

 Băile Olănești

Băile Olănești este un oraș situat în județul Vâlcea așezat aproximativ în partea centrală a sa, fiind supranumit și "Izvoarele de aur", nume datorat izvoarelor minerale iodurate, bromurate, sodice, calcice, sulfuroase și clorurate, hipotone sau izotone.

 
Băile Harghita

Băile Harghita, parte a orașului Miercurea Ciuc, este o localitate balneoclimaterică, montană fiind cunoscută datorită minei de caolin, pentru mofetele, apele sale minerale și pentru microclimatul alpin deosebit de plăcut. În partea sudică a stațiunii se înalță vârful Borhegyes, care are 1379 m din dealul pârâului Fejszó unde există și izvor de apă minerală.

Băile Govora

Fig.1.3. sursa: www.Băile Govora.ro

Istoricul stațiunii Băile Govora este legat de numele lui I.C. Brătianu și dr. N. Popescu Zorileanu care în urmă cu 120 de ani au pus bazele acestei stațiuni profilat pe tratarea afecțiunilor căilor respiratorii și reumatismale. Numele stațiunii Băile Govora și istoricul ei se leagă de cel al Mănăstirii Govora care este situată în localitatea Govora Sat din județul Vâlcea.

Ocna Șugatag

Stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag se află în județul Maramureș, la 20 km de orașul Sighetu Marmației, situată la poalele munților Țibleș-Gutâi la 490 m altitudine. Localitatea a fost un important loc de extragere a sării iar în urma încetării activității apele infiltrate au provocat surparea tavanului minei, astfel au apărut lacurile cu apă sărată pentru care localitatea este renumită.
Moneasa

Moneasa este situată într-o depresiune de pe valea pârâului cu același nume, la poalele Masivului Codru-Moma, la o altitudine de aproximativ 290 m. Stațiunea are ca profil, cura și tratamentul afecțiunilor sistemului nervos central și periferic, ale sistemului locomotor, unele afecțiuni ginecologice, nevroză astenică, reumatologie și boli asociate.

Călimănești

Fig.1.4. sursa: www.Băile Călimanești.ro

Călimănești se află situat în parte de nord-est al județului Vâlcea la poalele masivului Cozia și Căpățânii din Carpații Meridionali, pe ambele maluri ale râului Olt.

Geoagiu-Băi

Stațiunea Geoagiu-Băi este situată la 18 km de orașul Orăștie, la o altitudine de 350 m, în mijlocul unor coline acoperite de păduri de fag și brad. Calitățile curative ale apelor minerale sunt cunoscute încă din perioada dacică când localitatea purta numele de Germisara. După colonizare, romanii amenajează termele captând izvoarele prin tuburi de teracotă.

 Băile Covasna

Vestitul oraș balnear Covasna este situat la poalele Munților Bretcu fiind înconjurat de munți dinspre nord, est și sud, cu deschidere spre vest către Bazinul Trei Scaune. Centrul turismului de sănătate din Covasna prin apele sale minerale și emanațiile de dioxid de carbon este foarte potrivit pentru tratamentul tuturor bolilor cardiovasculare, dar și pentru alte boli.

 Băile Sovata

Stațiunea este situată la 65 km de Târgu Mureș, pe cursul superior al râului Târnava Mică, în Depresiunea Praid-Sovata la poalele Munților Gurghiului. Stațiune cu sezon permanent, Sovata a fost menționată pentru prima data ca loc tămăduitor într-un document din 1597 dar abia în 1850

devine stațiune balneară.

Fig.1.5. sursa:  www.Băile Sovata.ro

Localizarea turistică reprezintă principala metodă de a pune dezvoltarea turistică într-o relație cu necesitatea de a proteja mediul.

Localizare turistică=dezvoltare turistică=mediul protejat

Stațiuni pe litoral

Gura Portiței

Mamaia

Eforie Nord

Eforie Sud

Techirghiol

Costinești

„Olimp”

„Neptun”

„Aurora”

„Venus”

„Jupiter”

„Saturn”

Mangalia-oraș

Doi Mai

1.3.3. Clasificarea și ierarhizarea județelor.

Ierarhizarea județelor se face în funcție de noile investiții în infrastructură și de punere în valoare și a altor resurse turistice, unele județe se pot integra în categorii superioare de zonare și ierarhizare.

Există autori care nu merg pe ideea zonării în funcție de organizarea teritorial-administrativă, ci după modul de grupare, în teritoriu, a resurselor turistice naturale, culturale și a întregii infrastructuri turistice. Un element deosebit este reprezentat și de poziția fiecărei zone în teritoriu, în strânsă legătură și cu rețeaua de căi de comunicație, față de care se orientează și fluxurile turistice.

O dezvoltare complexă, dar într-o concepție integrată, cu o eficiență socio-economică, este posibilă în condițiile în care se aplică o abordare sistematică a problemelor. În sprijinul acestei idei, pentru fiecare zonă turistică trebuie să se țină cont de un evantai de principii și criterii, cu rol determinant în dezvoltarea acesteia:

valorificarea resurselor și dezvoltarea zonei într-o manieră sistematică, în care toate elementele componente se integrează în proiectele de dezvoltare;

           stabilirea unor legături funcționale între subsistemele aceleiași zone prin cooperare și parteneriat, în scopul realizării unor investiții care să asigure creșterea economică și socială;

              conservarea și ameliorarea condițiilor, și calității mediului ambiant, prin realizarea unor infrastructuri și echipări în concordanță cu normele și reglementările de protecție a mediului;

              realizarea unui echilibru în dezvoltarea amenajărilor turistice și capacitatea de suport a mediului natural și antropic, pentru a nu se produce o degradare și epuizare rapidă a resurselor turistice;

              valorificarea atentă a stațiunilor, localităților și punctelor turistice, pentru evitarea aglomerărilor și evitarea amplasării altor investiții industriale, agricole și de transporturi, care pot periclita și pune în pericol însăși funcția turistică a acestor centre de interes turistic.

Abordarea în viziune sistemică a dezvoltării turismului are meritul că este puternic ancorată în realitatea imediată și permite o mai bună corelare între cererea și oferta turistică, fără depășirea unor praguri maxime, care pot afecta, în primul rând, calitatea produsului turistic.

Dincolo de aplicarea unei viziuni sistemice, orice zonă turistică pentru a fi viabilă trebuie să-și modeleze funcțiile în concordanță cu dimensiunile viitoare ale factorilor economici, sociali, psihologici, cu realizarea unor modele de dezvoltare turistică.

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ – POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI DOLJ ȘI MODALITĂȚILE DE VALORIFICARE A ACESTUIA

2.1. PREZENTAREA GEOGRAFICǍ A JUDEȚULUI DOLJ

Fig. 2.1. Harta Județului Dolj sursa:WWW.HARTA JUDEȚULUI DOLJ.RO

  Așezare: Privit în ansamblul teritorial al României, Doljul are o poziție sudică-sud-vestică, axată pe cursul inferior al râului Jiu de la care își trage numele (Jiul de Jos sau Doljiu). Teritoriul județului se întinde între 43°43' și 44°42' latitudine nordică și, respectiv, 22° 50' și 24° 16' longitudine estică.

     Vecini: Doljul este învecinat cu judetele: Mehedinți la vest, Gorj și Vâlcea la nord, Olt la est și fluviul Dunărea la sud, pe o lungime de circa 150 km, distanță ce constituie o parte din granița naturală a României cu Bulgaria.

       Suprafața: Suprafața totală este de 7.414 kmp și reprezintă 3,1% din suprafața țării. Din acest punct de vedere Doljul se situează pe locul 7 între unitățile administrativ-teritoriale ale României.

      Clima: Județul Dolj aparține zonei climatice temperate, cu influențe mediteraneene datorită pozitiei sud – vestice. Poziția și caracterul depresionar al terenului pe care îl ocupă, în apropiere de curbura lanțului muntos carpato-balcanic, determină, în ansamblu, o climă mai caldă decât în partea centrală și nordică a tării, cu o medie anuală de 10-11.5°C.

      Relief: Relieful județului cuprinde zona de luncă a Dunării, câmpia și zona de deal. Altitudinea crește de la 30 la 350 m fată de nivelul mării, din sudul spre nordul judetului, formand un larg amfiteatru deschis spre soare. Relieful apare ca niște trepte plate care se ridică sub formă de piramidă din lunca Dunării spre dealurile Amaradiei, de la 30 până la 350 m deasupra nivelului mării. Merită menționat existența în sudul județului a celei mai mari suprafețe nisipoase din tară, în paralel cu un număr impresionant de lacuri formate fie de revărsările Dunării, fie de acumularile de precipitații. După aspectul general predominant al reliefului, Doljul poate fi considerat un județ de câmpie, iar după agentul principal care a generat formele de relief de pe cea mai mare parte a teritoriului său se încadrează perfect în categoria județelor dunărene.

 Rețea hidrografică: Este reprezentată de Dunăre care curge între Cetate și Dăbuleni, de Jiu care strabate județul de la Filiași la Zăval pe o distanța de 154 km și de lacuri și iazuri (Lacul Bistreț, Fântâna Banului, Maglavit, Golenți, Ciuperceni).

       Vegetația și flora: O mare parte din sudul județului este acoperită de lanuri bogate, vegetația fiind specifică zonei de stepă. În trecut, Câmpia Olteniei era acoperită de păduri de stejar care alternau cu tufărișuri. Influențele climatice și intervenția omului au determinat modificarea invelisului vegetal. În zona Ciuperceni și Apele Vii se întind păduri de salcâm, iar la Verbița, Murgași și Braniște predomină pădurile întinse de stejar.

       Fauna: Fauna terestră și acvatică a suferit modificări generate de vanatul și pescuitul abuziv, multe dintre speciile care populau teritoriul județului Dolj supraviețuind în număr mic sau dispărând cu totul. Dintre speciile care populează regiunile de luncă predomină lisița, barza, egreta precum și unele specii de rozătoare.

       Populație: Evoluția istorică și transformările sociale și economice pe care societatea românească le-a cunoscut, în ultimele decenii, au determinat și modul în care a evoluat populația județului și structurile ei specifice. Populația Doljului, în 2011 (conform indicatorilor centralizați de către Direcția Regională de Statistică Dolj, data de referintă pentru ultimul anuar statistic al județului;) a fost de 712187 locuitori; din care 48,7 % – persoane de sex masculin și 51,3 % – persoane de sex feminin. Din totalul populației – 53,6 % trăieste în mediul urban și 46,4 % este stabilită la sate. Densitatea populației – în scădere – este de 96,0 locuitori/kmp. În prezent, în componența județului sunt incluse trei municipii: Craiova – reședința Doljului (297.539 locuitori), Băilești (19.802 locuitori) și Calafat (18.070 locuitori); patru orașe: Bechet (3.945 locuitori), Dăbuleni (13.033 locuitori); Filiași (18.771 locuitori), Segarcea (8.203 locuitori), 104 comune, precum și 378 sate.

2.2. Profilul turistic al Județului Dolj

Exista 12 forme de turism cu potențial de dezvoltare în județul Dolj: turism rural, agroturism, turism viticol, turism cultural, rezervații și monumente ale naturii, vanătoare și pescuit, turism educațional, turism de afaceri, turism de tranzit, turism istoric, turism ecumenic.

2.2.1. Turism istoric, obiective turistice

Centrul istoric al Craiovei reprezintă actualmente nu doar inima socială și administrativă a orașului, ci și principalul pol de atracție pentru turiștii care caută să își satisfacă nevoia de cunoaștere și imbogățire a cunoștințelor prin accesarea, grație concentrării în acest perimetru și în imediata sa vecinătate a celor mai reprezentatve obiective turistice de factură civilă, cultural istorică, religioasă și de interes comunitar, care conferă o personalitate inconfundabilă a Municipiului Craiova.

Casa Băniei, a fost construita în 1699, la inițiativa Domnitorului Constantin Brancoveanu și reprezintă cea mai veche construcție civilă din oraș și unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură de acest gen din țară. Ȋn prezent adapostește Muzeul de Etnografie și Artă Populara.

Fig.2.2.Casa Băniei sursa: www.amfostacolo.ro

Casa Glocoveanu, data exactă a acestei clădiri nu se știe exact însă se cunoaște că în 1783 exista. Ȋn această casă a locuit o vreme Tudor Vladimirescu care devenise omul de afaceri al boierului Glogoveanu. Ȋntre anii 1913-1949 a fost sediul Primăriei Craiova, iar în prezent se află Tribunalul Județean Dolj.

Casa Jianu, a fost construită la sfarsitul sec. XVIII, de familia Jianu.

Fȃntȃna Popova, a fost construită în 1613 după un plan pătrat, pe fiecare latură avȃnd cate o nișă, iar pe laturile de S si de V au mai foat efectuate doua inscripții, una cu litere latine si una cu ,litere chirilice. Ȋn anul 1961 fost încredințată lui Matei Basarab, acesta a refăcut-o, de unde mai poartă numele de Fȃntȃna Basarabeștilor.

Fȃntȃna Baba Lupa, este situată în orașul Calafat în nordul orașului, această fȃntȃna încă mai reprezintă pentru mulți localnici o sursă de alimentare cu apă potabilă.

Fig. 2.3. Fȃntȃna Baba Lupa sursa:WWW.IMAGINI CALAFAT.RO

Fȃntȃna Pandurilor, 1888-Bechet

Casa Coțofenilor, Coțofenii din Față-1653

Ruinele Castrului roman- Răcari (sec I_III d.Hr.)

Vestigii Arheologice din Neolitic și Epoca Bronzului- Coțofenii de Jos.

Hanurile craiovene au o îndelungă tradiție, primele edificii de acest tip apărȃnd încă din secolul al XVIII și dezvoltȃndu-se în secolul urmator. Hanul Baloi sec XIX, Hanul Putureanu secolul XIX. Ȋn spațiu periurban al municipiului Craiova, această categorie de obiective se regăsește în satul Coțofenii din Dos.

2.2.2.Turism ecumenic

Mănăsirea Maglavit, construcția a început în anul 1935, prin osidirea credincioșilor din Maglavit, dar a rămas neterminată. Ȋn 1990 s-au reluat lucrările și a început și construcția de chilii.

Mănăsirea Bucovăț, a fost construită în perioada 1506-1512, fiind apoi refăcută în 1571-1572 de banul Ștefan și fiul său Pȃrvu și pictată în 1574. Ȋn prezent în incinta mănăstirii funcționează Seminarul Teologic al Arhiepiscopiei Craiovei.

Biserica Domnească “Sfȃntul Dumitru,,, acestă biserică este o ctitorie a lui Matei Basarab și datează încă din perioada 1651-1652, fiind ridicată pe locul uneia mai vechi. Ȋn prezent este Catedrala Mitropolitană a Olteniei, aici fiind depuse moaștele Sfiintei Mucenice Tatiana.

Fig.2.4. Biserica Sf.Dumitru Craiova. Sursa: www.Biserica Sf.Dumitru.ro

Mănăstirea Sadova, ctitorită de boierii Craiovești, în jurul anilor 1500 și menționată documentar în 1530. Biserica poartă hramul “Sfȃntului Nicolae,,.

Mănăstirea Jitianu, este o mănăstire de călugări și a fost construită între anii 1654-1658 la insistențele vistiernicilor Ghinea Brătășanu și Udriște. A fost declarată monument istoric.

Biserica Sfinții Ȋmpărați Constantin și Elena, a fost ridicată între 1748-1753

Biserica Sfȃnta Treime, 1768 constituie cel mai vechi monument al Craiovei.

Fig.2.5. Biserica Sf.Treime Craiova. Sursa: www. Biserica Sf.Treime Craiova.ro

Biserica Mȃntuleasa,1786-1792 ridicată in stil gotic.

Fig.2.6.Biserica Mȃntuleasa Craiova.sursa: www. Biserica Mȃntuleasa Craiova.ro

Biserica Madona Dudu, 1750-1756

Fig.2.8.Biserica Madona Dudu sursa:www. Imagini Biserica Madona Dudu.ro

Biserica Romanocatolică-cu hramul Sf,Anton de Padova

Afumați-Biserica “ Izvorul Tămăduirii,, 1861

Almăj – Biserica “Sf.Ȋngeri,, 1787

Amărăștii de Jos – Biserica “Sf.Nicolae,, 1654, Biserica “Sf.Voievozi,,1759 Biserica din lemn “Sf.Ioan,, 1812

Bechet – Biserica “Sf.Gheorghe,, 1861

Bistreț Biserica “Sf. Nicolae,, 1826-picturi murale

Bralostița – Biserica “ Sf. Voievozi,, 1761 ctitor C-tin Brȃncoveanu

Băilești-Biserica “Sf.Nicolae,, 1851, Biserica Sf.Ap.Petru și Pavel 1839, Biserica “Adormirea Maicii Domnului,, 1770

Brădești- Biserica “Adormirea Maicii Domnului,, 1770, Biserica “Sf.Arh.Mihail si Gavril,,1751

Breasta- Biserica “Sf.Nicolae,, 1782

Bucovăț- Biserica 1571- monument de arhitectură cu picturi din 1572

Cȃrcea- Mănăstirea “Cȃrcea,, , Biserica Sf. Nicolae,, sec. XVIII-XIX

Cȃrna- Biserica “Sf.Arh.Mihail si Gavril,,1898

Castranova- Biserici din lemn “Sf.Dumitru,, 1713 și “Sf.Niculae,,1858

Cernătești-Cula Cernastilor sec.18

Cetate-Biserica “Sf.Gheorghe,,1852

Coșoveni-Bisericile “Sf.Voievozi,, 1794 și “Sf.Nicolae,,1889 cu fresce originale

Craiova- Mănăstirea “Acoperamentul Maicii Domnului și Sf.M.M.Gheorghe Via Prisaca,, , Mănăstirea “Duminica Tuturor Sfinților,,

Desa-Biserica “Sf.Nicolae,,1860

Dobrești-Biserica “Sf.Dumitru,, 1854

Dragotești-Mănăstirea “.Calinic Cernicanul- Popȃnzălești,, hram “Sf.Nicolae,, 1678

Filiași-Biserica “ Sf.Nicolae,, sec.17

Giurgița- Biserici dublu hram “Adormirea Maicii Domnului și Sf.Ȋmpărați Constantin și Elena,, 1852, “Sf.Dumitru și Sf.Parascheva,, 1862, Biserica din lemn cu dublu hram “Sf.Voievozi si Sfȃnta Treime,, 1827

Goicea – Biserica “Cuvioasa Parascheva,, 1856

Goiești – Biserica “Ȋnălțarea Domnului,, 1751 cu picturi originale

Ȋntorsura – Biserica Sf.Ȋmpărați Constantin și Elena,,1783

Ișalnița – Biserica “Adormirea Maicii Domnului,,1705 stil brȃncovenesc

Leu – Biserici “Sf.Dumitru,, 1825 ,”Sf.Gheorghe,, 1810, “Sf.Nicolae,, 1825

Maglavit – Mănăstirea “Izvorul Tămăduirii și Nașterea Maicii Domnului,,.

Malu Mare – Biserica dublu hram “Sf.Ștefan și Sf.Gheorghe,, Biserica-cula 1778 cu picturi murale interioare de tradiție brȃncovenească- una din cele mai frumoase din Oltenia

Melinești – Biserica “Sf.Voievozi,, 1774

Murgași – Biserica din lemn “Sf.Nicolae,, 1709 si ruinele Bisericii “ Sf.Voievozi 1851

Ostroveni – Biserica “Adormirea Maicii Domnului,,1756, “ Sf.Nicolae,, 1793.

Perișor – Biserica“ Sf.Nicolae,, 1862 si Biserica din lemn “ Sf.Voievozi,,1854.

Pielești – Biserica“ Sf.Nicolae,, 1770

Plenița – Biserica“ Sf.Nicolae,, 1850

Pleșoi – Biserica dublu hram “ Sf.Nicolae si Sf.Ioan,, 1780

Podari – Mănăstirea Jitianu

Poiana Mare – Biserica “Sf.Voievozi,,1849

Rast – – Biserica dublu hram “ Sf.Nicolae și Sfȃnta Parascheva,, 1844

Robănești – Biserica “Ȋnălțarea Domnului,, 1740

Rojiste – – Biserica“ Sf.Nicolae,,1780 cu fresce originale

Sadova – Mănăstirea “Sadova,, -Biserica “ Sf.Nicolae,, 1633 ctitor Matei Basarab, Biserica Bolniței 1692 ctitor C-tin Brȃncoveanu, ruinele Bisericii “Sf.Ap.Pertu si Pavel,, 1500

Scaești – Biserica triplu hram “Sf.Nicolae, Sf.Dumitru și Cuvioasa Parascheva,, 1818

Segarcea – Biserica “Adormirea Maicii Domnului,, 1547 a fostei Mănăstiri Segarcea

Teasc – Biserica “Sf.Nicolae,,1845

Terpezița – Biserica triplu hram “Sf.Nicolae, Sf.Dumitru,,1786

Teslui – Biserica “Sf.Nicolae,, 1840

Vȃrtop – Biserica dublu hram “Sf.Ȋmp.Constantin și Elena și Sf.Nicolae,,1805

Vȃrvoru de Jos – Schitul “Ciutura,, ruine- Biserica “Sfinții Voievozi,, sec 16 cu picture murale din 1853

Vela – – Biserica“Sf.Ȋmp.Constantin și Elena,, Biserica din lemn “Cuvioasa Parscheva,,1737

Verbița – Biserica “Sf.Nicolae,, 1881.

2.2.3. Turism de afaceri

Județul Dolj oferă numeroase oportunități de afaceri și tentații pentru investitorii străini, dintre cele mai diverse.

Pentru turismul de afaceri, un obiectiv de investiție determinant este Parcul Industrial Craiova realizat pe platforma Avioane Craiova pe un teren extravilan totalizȃnd 10,4 Ha. Această investiție majoră va avea ca prim impact atragerea investitorilor străini și autohtoni, formarea de capital în sectorul privat și cresterea gradului de ocupare și fortei de munca precum:

-resurse existente: materii prime, industrie, pielărie, textile

-specializați în domenii cum ar fi electrotehnic, auto, industria lemnului, confecții, industria alimentară, etc

-manifestări expoziționale cu caracter economic, organizate anual, care se bucură de o participare naționala și internațională

-usor accesibil deoarece dispun de : aeroport internațional, stație CFR modernă și port la Dunăre în Muinicipiul Calafat, o bogată retea de drumuri comunale, județene și naționale.

2.2.4.Turism de tranzit

Este favorizat de perspectiva construirii coridorului de transport pan-european IV și de construirea podului Calafat-Vidin care vor intensifica tranzitul de marfuri și persoane în regiune.

Bechetul este situate în sudul județului, fiind unul dintre cele doua porturi dunărene ale județului Dolj, alături de Calafat. La Bechet este un punct de trecere a frontierei către Bulgaria. Trecerea se face cu bacul între Bechet și Rahova-Oreahovo(Bulgaria).

Orașul Bechet este un nod rutier pe aici trecȃnd drumurile naționale Craiova-Bechet, Calafat-Bechet și Bechet- Corabia. Din orașul port Bechet se poate ajunge relativ repede la Sofia și de aici în Grecia, acesta fiind unul din traseele preferate de către cei mai mulți transportatori, precum și de agențiile de turism, pentru a tranzita Bulgaria și a se îndrepta spre Grecia sau Turcia.

Aeroportul Internațional Craiova- O poartă către Europa.

Fig.2.9.Aeroportul Internațional Craiova.sursa:www.Aeroportul Internațional Craiova.ro

Există următoarele grupuri țintă:

-turiștii care pleacă spre destinații externe sau interne

-oamenii de afaceri care călătoresc în interes de serviciu

-persoane care pleacă la muncă în străinătate

-tineri cu burse de studii în străinătate

-alte categorii profesionale care efectuează deplasări în București și alte orașe ale țării.

2.2.5. Turism rural

Turismul rural este o formă de turism concentrat pe destinații în special rural care dispun de o structură funcțională de cazare și de alte servicii foarte eterogene.

Dezvoltarea turismului rural reprezintă o modalitate de completare a ofertei turistice prin valorificarea spațiului rural, a tradițiilor culturale, a datinilor străbune, a odihnei în natură.

Acest tip de turism îmbracă forme diferite de sejur cu o paletă largă de motivații.

Turismul rural poate fi definit ca un ansamblu de bunuri și servicii, oferite de gospodăria tărănească spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată, vin în mediul rural pentru relaxare , odihnă, agreement etc.

Potențialul rural al județului Dolj se bazează atât pe bogăția resurselor naturale și culturale existente cât și pe varietatea activităților economice posibile în cadrul județului, inclusiv agricultură, activitățile tradiționale, cum ar fi cele meșteșugărești, dar și alte activități non agricole, cum ar fi turismul. Premisa pentru valorificarea acestui potențial este îmbunătățirea infrastructurilor, dezvoltarea resurselor umane, promovarea incluziunii sociale și, în general, crearea condițiilor necesare pentru diversificarea economiei rurale și îmbunătățirea calității vieții a populației.

Activitățile agricole, ce stau la baza economiei rurale din județul Dolj, oferă un potențial important de dezvoltare al spațiului rural în condițiile în care:

productivitatea producției agricole va fi îmbunătățită prin promovarea cooperării între micii producători agricoli și prin promovarea comasării exploatațiilor agricole individuale de subzistență;

produsele agricole locale vor fi valorificate și promovate;

mecanizarea producției agricole va fi îmbunătățită;

sistemul de irigații va fi modernizat și extins;

produsele agricole vor fi integrate în circuitul agro-alimentar formal, deja existent și aflat într-o fază de creștere continuă în județul Dolj.

În ceea ce privește cultura tradițională rurală și tradițiile folclorice din județ, acestea sunt exprimate cel mai bine în cadrul sărbătorilor folclorice, care păstrează tradițiile populare ale diferitelor zone și reprezintă o resursă culturală majoră a tuturor zonelor rurale ale României. Sărbătorile populare din regiunea Oltenia se țin pe parcursul întregului an. Spre exemplu, în a două jumătate a lunii mai, în localitatea Plenița (județul Dolj) se petrece Sărbătorea Bujorului. În locuri special amenajate în apropierea acestor plante sălbatice, oamenii petrec toată ziua, împletesc coronițe din bujori și consumă preparate tradiționale pregătite cu această ocazie. Sărbători ale bujorului există în mai multe localități din sudul țării, unde această plantă crește spontan pe arii importante. Un alt exemplu este Sărbătoarea teiului, care se petrece în comuna Carpen, satul Cleanov, județul Dolj; această manifestare amintește de o activitate tradițională pentru regiune, apicultura.

Mai mult, printre activitățile meșteșugărești tradiționale, trebuie amintite atelierele care produc covoarele oltenești la Bechet: lucrate manual, și țesute la război, respectând modelul tradițional, moștenit din moși-strămoși, având culori temperamentale, motive geometrice sau florale, covoarele de la Bechet reflectă tradiția și spiritul oltenesc.

Păduri întinse de tei sau salcȃm, poieni nesfȃrșite de bujori sau tȃrguri de olari și covoare oltenești. Toate acestea, înveșmȃntate în muzică populară romȃnească și servite, tărănește pe ștergare cusute de mȃnă în mijlocul satului, pot deveni principalul obiectiv al unei vacanțe de neuitat în mediul rural. Nu doar pensiunile și hotelurile de patru sau cinci stele atrag turiștii în Dolj. Sărbători folclorice vechi de zeci de ani, care păstrează tradițiile populare ale diferitelor regiuni, pot foarte bine concura cu cele mai pretențioase servicii oferite de agențiile turistice. Și cum îți poți cunoaște mai bine acest neam dacă nu văzȃndu-l plămădind oale din lut, tesȃnd covoare la război sau jucȃnd și petrecȃnd la el acasă în vatra satului, îmbrăcat în hainele populare și ospătȃnd mȃncăruri tradiționale. Toate aceste sărbători din care multe sunt organizate în inima satului- reprezintă un obiectiv de interes și, mai ales, unul de vacanță atȃt pentru romȃni crescuți la oraș cȃt și pentru turiștii străini. Apreciind la adevarata lor valoare obiceiurile tradiționale, muzica populară și meșteșugurile vechi romȃnești, aceștia se întorc an de an, pentru a gusta mămăliga oltenească, a învăța pasul repezit al sȃrbei și pentru a respire aerul curat de țară. Pentru ei, cȃteva zile la țară sunt o adevarată vacanță.

2.2.6.Agroturism

Agroturismul sau turismul la fermă agroturistică, poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excendentul de cazare existent în gospodaria tărănească, pregatit și amenajat special pentru primirea de oaspeți și consumul unor produse alimentare proprii.

Locațiile specifice pentru aceste forme de turism rămȃn:

-pensiunile turistice, unități de primire pentru găzduirea și servirea mesei, cu o capacitate de maximum 10 camere, functionȃnd în gospodăriile cetățenilor sau clădiri independente, care asigură, în spații amenajate, cazarea turiștilor și servicii de pregatire a mesei.

-pensiunile agroturistice sunt pensiunile turistice care asigură o parte a mesei de producție proprie. Activitatea de turism din cadrul pensiunilor turistice și agroturistice cuprind servicii de cazare, masă, agreement, precum și alte servicii asigurate turiștilor pe perioada sejurului.

Contribuția turismului la dezvoltarea unei zone rurale constă în exploatarea în scop turistic a resurselor natural și cultural, dar și în respectarea condițiilor de protejare a resurselor naturale și culturale, dar și în respectarea condițiilor de protejare a mediului înconjurator .

Pensiunea “Cristian,,-Perișor. Ȋn această pensiune te simți confortabil, deși ești la țară și poți servi din bucataria oltenească, preparate obținute din gradina proprie.

Fig.2.10.Pensiunea “Cristian”-Perișor. Sursa:www.Pensiunea-Cristian.ro

Pensiunea “La izvoare,,. A fost gȃndită deopotrivă și pentru turiștii autohtoni cȃt și cei occidentali, pensiunea este amplasată pe locul unde au fost vestitele izvoare Beharca. Acestea sunt acum captate lȃngă pensiune. Finisajele alese și decoratiunile exterioare fac din această pensiune un loc în care se regăsește și se respecta stilul rustic romȃnesc authentic, alegerea perfectă pentru cei care caută o atmosfera relaxantă și linistea dominate de peisajul pitoresc și aerul curat.

Fig.2.11.Pensiunea “La Izvoare,,.sursa:www.Pensiunea La Izvoare.ro

Aici mai putem enumera și :Pensiunea Trandafirul Galben-Pielești, Vila Vȃnătorului-Bratovoiești, Hotel Bechet- Bechet, Hotel Bănie-Bucovăț, Hanul Preajba-Preajba, Pensiunea Carul din Stele Beharca.

–

Fig.2.12.Pensiunea Carul din Stele Beharca. Sursa:www.Pensiunea Carul din Stele.ro

2.2.7. Ecoturism

Ecoturismul reprezintă una din formele turistice cu cea mai mare tendință de creștere în ultimii ani, cu precădere în ariile protejate. Prin promovarea acestei forme de turism, multe tări ale lumii care consideră că ariile protejate sunt o parte esențială a ofertei turistice, au facut ca turismul în natură și ecoturismul să reprezinte elemente importante ale industriei turistice.

Aplicarea ecoturismului ca model de dezvoltare a turismului, cu deosebire în zonele protejate și a principiilor sale are o dublă țintă: pe de o parte valorificarea integrată a resurselor naturale și culturale de excepție, cu îmbunătățirea calității vieții în comunitățile locale, iar pe de altă parte satisfacerea motivațiilor și cerintelor turiștilor în concordanță cu conservarea mediului pentru generațiile viitoare.

Dezvoltarea ecologica a turismului în zone protejate vizează în principal patru planuri:

-economic, prin creșterea gradului de valorificare a resurselor, îndeosebi a celor mai putin cunoscute, pentru reducerea presiunii asupra celor mai intens exploatate

-ecologic, prin asigurarea utilizării raționale a tuturor resurselor, reducerea și eliminarea deșeurilor, reciclarea lor, asigurarea conservării și protecției mediului,

-social, prin sporirea numărului de locuri de muncă, menținerea unor meseri tradiționale, atragerea populației în practicarea diferitelor forme de turism,

-cultural prin valorificarea elementelor de civilizație, artă și cultură deosebite, care exprimă o anume identitate culturală.

Pe teritoriul Doljului se găsesc o varietate de astfel de rezervații ale naturii printre care enumerăm:

Parcul Romanescu- a fost realizat după planurile arhitectului francez E.Redont în perioada 1900-1903 și este unul dintre cele mai mari și frumoase parcuri din Romȃnia.

Grădina Botanică- cuprinde elemente floristice caracteristice Olteniei, o gradină italiană și una chinezească.

Parcul Sf.Dumitru este un exemplu de integrare a unor obictive aparținȃnd sitului istoric al Craiovei într-un ansamblu cu spațiu verde sub forma unei grădini publice.

Grădina Unirii(Englesh Park), are o combinație reușită cu linii riguroase cuprinzȃnd plante ornamentale, arbuști și copaci înglobȃnd statuia domnitorului A.I.Cuza.

Pădurea Ciurumela este o rezervație forestieră amplasată în comuna Poiana Mare, este formată dintr-o pădure de salcȃmi bătrȃni, apreciată pentru conținutul lemons și dimensiunile arborilor, unici în Europa.

Reservația ornitologică se află în comuna Ciupercenii Noi, aceasta rezervație este singurul loc din Lunca Dunării care a rămas neîndiguit.

Rezervația paleontologică-Bucovăț. Rezervația este situată în apropierea Craiovei, într-un loc unde se găsește și un important punct fosilifer, cu o bogată faună .

Rezervația de bujori sălbatici-Plenița, este un unicat în peisajul Romȃniei.

Pădurea – Coșoveni este o zonă de vȃnătoare de fazani și căpriori.

Pădurea-Braniște, cuprinde stejar brumariu.

O categorie distinctă o formează parcurile de mare extensiune situate în zona periferică a municipiului. Dintre acestea, Lunca Jiului se remarcă prin potențialul peisagistic forestier completat, pentru vizitare și agrement, cu alei, terenuri sportive. Parcurile Craiovița și Cornițoiu au răspuns unei duble necesități și anume, asanarea unor teritorii mlăstinoase insalubre, dar și crearea unor spații verzi absolut necesare unor cartiere de locuit de tip blocuri lipsite de aceste componente absolut necesare.

2.2.8. Turism cultural

Obiectivele turistice de pe teritoriul romȃnesc sunt de mare interes cultural, științific, artistic, educative, multe dintre ele avȃnd caracter unicat pe plan European.

În anului 2011, România a reușit să obțină locul 9,la turismul cultural care intră în top 10, după clasamentul din 2009 și 21 în 2008. Indicele realizat de Universitatea Americană a luat în considerare populația și destinațiile curente. Criteriile luate în considerare pentru a înscrie țara sunt următoarele:

 Dezvoltarea durabilă,

 Siguranță de destinație,

 Resurse naturale, cele necesare pentru activitățile de aventură,

 Infrastructură

Ȋn afara unor valori culturale de excepție, a unui cadru natural deosebit de atractiv și pitoresc, țara noastră dispune de urmatoarele elemente care pot deveni factori cheie în dezvoltarea turismului cultural.

Ȋn contextul unei concurențe deosebite pe piața turismului European, potențialul turistic în ansamblul său al regiunii Oltenia poate fi pus în evidență și valorificat, prin abordarea ingenioasă a potențialului de turism cultural.

Casa Vorvorenilor – actualul sediu al Mitropoliei Olteniei-este un palat realizat după planurile arhitectului D.Maimarolu.

Universitatea, fostul Palat de Justiție, a fost proiectată în 1890 de arhitectul Ion Socoleanu și este o ilustrare a neoclasicismului în arhitectură.

O altă construcție deosebită este clădirea fostei Bănci a Comerțului, acum sediul Primăriei Craiova .Clădirea are un interior bogat decorat cu mozaicuri venețiene și grilaje din fier forjat. O altă construcție interesantă cu caractere arhitectonice populare, este fostul Palat Administrativ, astăzi sediul Prefecturii și Consiliului Județean Dolj.

Muzeul de artă – Craiova construit în 1867 după planurile arhitectului francez Paul Gottereanu.

Meșteșuguri populare și artizanat. Doljul reprezintă una din zonele în care firele de borangic au cunoscut multiple întrebuințări : de la marame și ciupage la cearsafuri de pat. O valoare deosebită în realizarea decorului pieselor de port au avut-o arniciul, firul metalic etc.

Mesteșugul prelucrării papurei prezintă interes prin tehnica arhaică și materia primă folosită. Utilizȃnd papura ce se gasește din abundență în bălțile de la Dunăre, dar și în bălțile mai mici din interiorul zonei, rogojinăritul s-a practicat ca meștesug casnic în satele de pe valea Dunării-Negoi, Bistreț, Dunăreni dar și în centre precum cele de la Băilești, Segarcea, Sadova.

Ca o excepție în Muzeul din Băilesti, se află azi bardace, linguri, fuse de tors, dărace.

Confecționarea instrumentelor muzicale populare a fost frecventă în județul Dolj. Un alt obicei a fost acela al confecționării produselor de artizanat care cuprind lucrări artistice în lemn, sticlă și ceramică, icoane în lemn și sticla, covoare de lȃnă și bumbac din tesături tradiționale de mȃnă cu motive florale din Oltenia.

Activitățile cultural – artistice, de etnografie și folclor includ:

Organizarea de expoziții, saloane, simpozioane, târguri, spectacole, concerte;

Susținerea ansamblurilor folclorice din zonă;

Tabără de creație artistică;

Tabără națională de creație populară;

Înființarea unor biblioteci pe suport electronic;

Creșterea consumului cultural în rândul tinerilor;

Integrarea artei românești tradiționale în circuitul european;

Dezvoltarea și diversificarea ofertei educaționale;

Promovarea relațiilor culturale cu comunități locale din state ale UE și din alte state.

2.2.9. Turismul vitivinicol.

Podgoriile constituie de asemenea un important obiectiv turistic din sectorul rural. Vinurile produse în regiunea Oltenia se bucură, prin calitatea lor, de o bună reputație. Aici turiștii au posibilitatea de a studia tehnologia de producere a vinurilor, a urmări îmbutelierea vinului și , desigur a degusta produsul fini.

Podgoriile reprezentative pentru județul Dolj sunt Sadova, Dăbuleni, Bechet, trei podgorii de-a lungul Dunării, Segarcea, Banu Mărăcine, Brădești sau Brabova.

Podgoria Segarcea este situată în sudul Romȃniei, în împrejurimile orașului Craiova. Deși nu se întinde pe o suprafață foarte însemnată, solul și microclimatul propriu permit podgoriei să producă vinuri roșii de înaltă clasă : Pinot Noir, Merlot, Burgund Mare, Cabernet Sauvignon, dar și cȃteva vinuri albe.

Fig.2.13.Podgoria Segarcea.sursa: www.Podgoria Segarcea.ro

Podgoriile și vinurile renumite produse în Județul Dolj pot constitui o atracție pentru turiștii străini. Această formă de turism poate fi combinată cu turismul gastronomic.

Degustări ale vinurilor se pot face la Cervina Segarcea, la centrul de cercetări viticole Dăbuleni.

2.2.10. Turism dunărean

Municipiul Calafat s-a dezvoltat de-a lungul timpului intr-un cadru geograic natural, determinat și ajutat de prezența apelor bătrȃnului Fluviul Dunărea pe al carui mal stang se află amplasată așezarea.Orașul Calafat este situat în extremitatea sud-vestică a Doljului.

Așezarea sa pe malul Dunării a oferit posibilitatea amenajării unor spații de cazare și alimentație unde turiștii pot beneficia de cele mai bune condiții de petrecere a timpului liber. Un obiectiv turistic principal este Muzeul de Artă și Etnografie din Palatul Marincu.

Portul cultural “La Cetate,, este amplasat în apropierea localității Maglavit de lȃngă portul Calafat, este renumit prin taberele de cultură organizate în ultimii ani.

Portul Cultural Cetate este centrul cultural pe care Fundația pentru Poezie “Mircea Dinescu” l-a organizat pe malul Dunării, în sud-vestul României, în apropierea localității Cetate, județul Dolj ,aici organizându-se în fiecare an ,în luna iulie,festivalul Degustătorilor de film și artă,eveniment care atrage foarte mulți turiști.

Fig. 2.14.Portul Cetate. Sursa:www.Imagini Portul Cetate.ro

Ȋn portul Bechet se organizează anual serbarea zilei Marinei, la 15 august, unde au loc diverse jocuri marinărești, plimbări pe Dunăre, precum și serbări cȃmpenești.

Comuna Maglavit este sitută la 10 km nord de Calafat, iar aici nisipul fin de pe malul Dunării poate oricȃnd concura litoralul.

2.2.11. Turism de vȃnătoare și pescuit.

Vȃnătoarea și pescuitul au reprezentat pentru om primele ocupații, dar au fost, în același timp, și singura sursă de hrană, vorbind, bineînțeles, de perioada primitivă (formarea primelor comunități).

Arta vȃnătoarei a fost și singura metodă prin care își apărau propriile domenii sau își încercau forțele asupra altor triburi, pentru a le domina.

Atȃt vȃnătoarea cȃt și pescuitul sunt 2 forme de destindere, care dacă sunt folosite rațional, vom putea sa ne bucurăm în continuare de avantajele lor, atȃt noi cȃt și generațiile care vor urma. Exploatarea lor excesivă și tehnologizată va duce în final la mutilarea ecosistemului în ansamblul său, din care facem și noi parte.

Fondul Cinegetic Sadova se află în apropierea localității Sadova. Pe acest fond a fost vȃnat un exemplar de cerb comun al cărui trofeu, medaliabil cu bronz, a obținut 222,71 puncte CIC, conform cataloagelor națioanle.

Fondul Cinegetic Bratovoiești/Dȃlga este situat în apropierea localității Bratovoiești, recordul național la cerb lopătar este de 199,48 puncte CIC, fiind medaliat cu aur la Sohodor în Județul Arad. Județul Dolj deține 10 trofee medaliabile cu aur și argint, toate obținute la Bratovoiești și Dȃlga.

Pădurea Perișor, se află în apropierea comunei Perișor, rezervația adăpostește un fond de vȃnătoare deosebit: mistreț, căprioare, fazani, iepuri.

Pădurea Coșoveni. Ȋn apropiere se afla o zonă propice vȃnătorii(fazani și căpriori).

Fluviu Dunărea. Bogăția faunei piscicole este reprezentată printr-o mare varietate de pești dintre care amintim: somnul, crapul, salăul, știuca, plătica etc.

Lacul Bistreț, situat în apropierea comunei Bistreț, este un lac de luncă cu o suprafață de 1867 ha, al doilea ca dimensiune din țară, unde se pot pescui exemplare de crap și cteno, între 3-16 kg.

Lacul Geormani, este situat intr-un cadru natural pitoresc, se afla la iesirea din comuna Teasc. Recordul la captură este de 22 kg.

Lacul Fȃntȃnele se afla în localitatea Radovan, și se poate pescui Caras și Fitofag.

Rȃul Jiu, se află în partea de sud-vest a țării și este afluent al Dunării și se varsă în aceasta pe teritoriul comunei Gighera. Afluenții pincipali ai Jiului sunt: Tismana, Motru, Gilort și Amaradia. Pe cursul său există numeroase zone unde se poate practica pescuitul.

2.2.12. Turism educațional

Turismul educațional în Județul Dolj se remarcă prin organizarea și desfăsurarea acțiunilor pentru tineret, a acțiunilor culturale, artistice, distractive, educative, turistice interne și internționale, sportive și de agreement pentru copii și tineri precum:

Tabăra Națională de Muzică FOLK,- Calafat

Educația pentru mediu- Dăbuleni – Parcul orașului, sesiune de referate.

Tabăra “Cutezătorii,,- în localitatea Breasta, într-o pădure de fag și ulm, în Parcul C.Argetoianu.

Tabăra Danubiu, este situată în localitatea Calafat, pe malul stȃng al Dunării, într-o pădure de stejar.

Școala de vară Mircea Radina- Segarcea, activitatea se desfăsoara pe două secțiuni: limbi străine-geografie – istorie.

CONCLUZII

Ȋn această lucrare am încercat să evidențiez locurile turistice din Romȃnia, stațiunile de relaxare sau tratament, zonele unde turiștii se pot caza în scurta/lunga lor vacanță.

Ȋn capitolul I am scos în relief ZONAREA POTENȚIALULI TURISTIC AL ROMȂMIEI. De asemenea am evidențiat unitățile taxonomice, criteriile de delimitare a zonelor turistice, clasificarea și ierarhizarea pe baza potențialului turistic, pe baza infrastructurii turistice și clasificarea județelor, de unde rezultă că Romȃnia are stațiuni și locuri foarte frumoase de vizitat, însa mai are de lucrat la infrastructură.

Ȋn capitolul II am realizat un studiu de caz și anume – POTENȚIALUL TURISTIC AL JUDEȚULUI DOLJ ȘI MODALITĂȚILE DE VALORIFICARE A ACESTUIA.,unde am încercat să pun în evidență tot ce ține de turismul din Județul Dolj și anume: Prezentarea geografică a Județului Dolj, Profilul turistic al Județului Dolj, Turism istoric – obiective turistice, Turism ecumenic, Turism de afaceri, Turism rural, Agroturism, Ecoturism, Turism cultural, Turismul vitivinicol, Turism dunărean, Turism de vânătoare și pescuit, Turism educațional ;de unde reiese un potențial turistic ridicat cu diverse forme de turism.

Deși Romȃnia este o țară care se confruntă cu probleme financiare se poate lăuda cu un potențial turistic destul de complex și bogat iar relieful ne ajută destul de mult la atragerea turiștilor. Există însă și un minus la calitatea serviciilor și infrastructură.

BIBLIOGRAFIE

1. Carte cu un singur autor

Cocean P., 1999, Geografia Turismului, Editura Focul Viu, Cluj Napoca

Glăvan, V., 1995, Amenajarea turistică, Institutul de Management în Turism „EDEN”, București

Glăvan, V., 1996, Geografia turismului în România, Institutul de Management în Turismului„EDEN”, București

Ionescu, I., 2000, Turismul fenomen economic, social și cultural, Ediția Oscar Print, București

Mazilu Mirela Elena, Turism și Dezvoltare Durabilă, Editura Universitaria Craiova.

Mazilu, M., 2007, Geografie Turistică, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Muntele, I., Iațu, C., 2003, Geografia turismului, Editura Sedcom Libris, Iași.

2. . Carte cu mai mulți autori

Atlasul Național al României, 1976

Ed. Politică, București, 1976

României,vol. II, 1984

Zonarea turistică a României, 1977, IECIT

3 . Articol dintr-o revistă la care s-a avut acces direct, a fost consultată forma tipărită a revistei

Mazilu, M., 2006, Turism rural sau agroturism? Geo-Carpatica, nr. 6, Editura Urbis, Sibiu.

3. Articol dintr-o revistă la care s-a avut acces on-line.

Mazilu M.E., Romania oscillating in the shaping of the Tourist destination profile at a World Level, in Recent Researches in Tourism and Economic development, Proceedings of the 1-st International Conference on Tourism and Economic Development (TED’2011), indexed by ISI, Sponsored by the University Of Craiova, University, ISBN:978-1-61804-043-5, University Center of Drobeta Turnu Severin, Romania,

Mazilu M.E.,, ROMANIA, Tourism and Culture-major Drivers of regional attractiveness, in Proceedings of the 4-th ISI WSEAS International conference on Cultural, Urban and Heritage Tourism, CUHT’2011, ISBN:978-1-61804-020-6, p.277-287, Published by the WSEAS PRESS, www.wseas.org, Corfu, Greece, July 14-16.2011

4.Alte publicații

CNS, 2010-2011, Turismul în România, Anuar statistic.

CNS, 2009, 2011, Breviar statistic.

CNS, Activitatea de cazare turistică în trimestrul IV și anul 2012.

CNS, 2005, 2007, Turismul internațional al României

IMAS, 2007, Piața turismului și a timpului liber în România, 1996-2006, București.

OMT, 2006, Tourist Safety and Security: Practical Measures for Destinations

OMT, 2010 și 2011, Tendances des marchés touristiques.

OMT, 2007, Tourism 2020 vision, WTO.

OMT, 2005, 2007, 2010,2011,2012,Tourism market trends.

OMT, 2012, Tourism Highlights.

OMT, 2011, Tourism Economic Report, 1st Edition.

Ministerul Turismului, 2006, 2007, Strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu și lung.

*** 1996-2007, Colecția „Actualități în turism”, revistă editată de IECIT București.

*** 2005-2006, Colecția „Revista română de turism”, revistă editată de ICT București.

*** 2005, Colecția revistei „Marketing – Management”, studii – cercetări – Consulting, AROMAR.

*** 2006, Legislație privind turismul, RA „Monitorul Oficial”, București.

*** 2005, Ghid de legislație turistică, Editura Lumina Lex.

*** 2007, Studiu privind potențialul turistic în județul Dolj și modalitatea de valorificare a acestuia, Marilena Bogheanu, Magda Lungu, Carmen Vișan, Nicoleta Dobre, Cristina Mihalschi, în colaborare cu instituțiile, asociațiile, societățile comerciale și ONG-urilor implicate în domeniul turismului din județul Dolj.

*** 2007, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național, document realizat de Autoritatea Națională pentru Turism – Direcția Strategie în colaborare cu OMT (Ședința Comitetului de Evaluare – 9 Mai).

BIBLIOGRAFIE

1. Carte cu un singur autor

Cocean P., 1999, Geografia Turismului, Editura Focul Viu, Cluj Napoca

Glăvan, V., 1995, Amenajarea turistică, Institutul de Management în Turism „EDEN”, București

Glăvan, V., 1996, Geografia turismului în România, Institutul de Management în Turismului„EDEN”, București

Ionescu, I., 2000, Turismul fenomen economic, social și cultural, Ediția Oscar Print, București

Mazilu Mirela Elena, Turism și Dezvoltare Durabilă, Editura Universitaria Craiova.

Mazilu, M., 2007, Geografie Turistică, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Muntele, I., Iațu, C., 2003, Geografia turismului, Editura Sedcom Libris, Iași.

2. . Carte cu mai mulți autori

Atlasul Național al României, 1976

Ed. Politică, București, 1976

României,vol. II, 1984

Zonarea turistică a României, 1977, IECIT

3 . Articol dintr-o revistă la care s-a avut acces direct, a fost consultată forma tipărită a revistei

Mazilu, M., 2006, Turism rural sau agroturism? Geo-Carpatica, nr. 6, Editura Urbis, Sibiu.

3. Articol dintr-o revistă la care s-a avut acces on-line.

Mazilu M.E., Romania oscillating in the shaping of the Tourist destination profile at a World Level, in Recent Researches in Tourism and Economic development, Proceedings of the 1-st International Conference on Tourism and Economic Development (TED’2011), indexed by ISI, Sponsored by the University Of Craiova, University, ISBN:978-1-61804-043-5, University Center of Drobeta Turnu Severin, Romania,

Mazilu M.E.,, ROMANIA, Tourism and Culture-major Drivers of regional attractiveness, in Proceedings of the 4-th ISI WSEAS International conference on Cultural, Urban and Heritage Tourism, CUHT’2011, ISBN:978-1-61804-020-6, p.277-287, Published by the WSEAS PRESS, www.wseas.org, Corfu, Greece, July 14-16.2011

4.Alte publicații

CNS, 2010-2011, Turismul în România, Anuar statistic.

CNS, 2009, 2011, Breviar statistic.

CNS, Activitatea de cazare turistică în trimestrul IV și anul 2012.

CNS, 2005, 2007, Turismul internațional al României

IMAS, 2007, Piața turismului și a timpului liber în România, 1996-2006, București.

OMT, 2006, Tourist Safety and Security: Practical Measures for Destinations

OMT, 2010 și 2011, Tendances des marchés touristiques.

OMT, 2007, Tourism 2020 vision, WTO.

OMT, 2005, 2007, 2010,2011,2012,Tourism market trends.

OMT, 2012, Tourism Highlights.

OMT, 2011, Tourism Economic Report, 1st Edition.

Ministerul Turismului, 2006, 2007, Strategia de dezvoltare a turismului pe termen mediu și lung.

*** 1996-2007, Colecția „Actualități în turism”, revistă editată de IECIT București.

*** 2005-2006, Colecția „Revista română de turism”, revistă editată de ICT București.

*** 2005, Colecția revistei „Marketing – Management”, studii – cercetări – Consulting, AROMAR.

*** 2006, Legislație privind turismul, RA „Monitorul Oficial”, București.

*** 2005, Ghid de legislație turistică, Editura Lumina Lex.

*** 2007, Studiu privind potențialul turistic în județul Dolj și modalitatea de valorificare a acestuia, Marilena Bogheanu, Magda Lungu, Carmen Vișan, Nicoleta Dobre, Cristina Mihalschi, în colaborare cu instituțiile, asociațiile, societățile comerciale și ONG-urilor implicate în domeniul turismului din județul Dolj.

*** 2007, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național, document realizat de Autoritatea Națională pentru Turism – Direcția Strategie în colaborare cu OMT (Ședința Comitetului de Evaluare – 9 Mai).