Potentialul Turistic al Judetului Constanta
Potențialul turistic al județului Constanța
Cuprins
Introducere
1. Prezentarea generală a județului Constanța
1.1. Poziția geografică
1.2. Trăsături climatice
1.3. Hidrografia
1.3.1. Apele de suprafață
1.3.2. Apele subterane
1.4. Caracteristici bio-pedogeografice
1.4.1.Vegetația
1.4.2 Fauna
1.4.3. Solurile
1.4.4. Rezervații ale naturii
2. Potențialul turistic natural
2.1. Potențialul turistic al reliefului
2.2. Potențialul climato-turistic
2.2.1 Indicele climato-turistic (ICT)
2.2.2 Indicele climatic balnear (ICB)
2.3. Potențialul turistic al apelor
2.4. Potențialul turistic balnear
2.5. Potențialul turistic al litoralului românesc al Mării Negre
2.6. Potențialul turistic al învelișului biogeografic
3. Potențialul turistic antropic
3.1.Patrimoniul turistic cultural- istoric
3.1.1.Monumente și situri arheologice
3.1.2.Monumente și ansambluri de arhitectură
3.1.2.1.Monumente și ansambluri de arhitectură de factură religioasă
3.1.2.2.Monumente și ansambluri de arhitectură de factură civilă(muzee)
3.1.4.Monumente de artă plastică și comemorative
3.1.4.2.Monumente de for public
3.1.5.Parcuri și grădini
4. Analiza potențialului turistic al județului Constanța din ultimul sfert de secol.
4.1. Impactul asupra turismului
4.2. Sosiri și înnoptări ale turiștilor
4.3. Cercetarea și extrapolarea datelor
Concluzii
Anexe
Bibliografie
Introducere
Resursele turistice românești sunt caracterizate de o varietate remarcabilă, de la Turnul lui Ovidiu, unul dintre cele mai vestice obiective turistice până la Delta Dunării în est, de la Cascada Cailor din nord până la Cetatea Turnu, la confluența Dunării cu Oltul în sudul țării, numărul și diversitatea acestora au făcut din alegerea temei de licență una dintre cele mai grele decizii.
Pentru a-mi ușura decizia m-am hotărât să studiez o zonă pe care am vizitat-o, dintre acestea, una dintre cele mai vechi amintiri pe care le am este a litoralului românesc. Când aveam vârsta de cinci ani, am fost pentru prima oară la mare, iar cea mai puternică amintire este pe plaja stațiunii Mamaia, printre mii de alți turiști. Am realizat mai târziu faptul că județul Constanța, datorită litoralului românesc este una din principalele zone turistice ale țării. Acest lucru a condus la alegerea temei de licență: Potențialul turistic al județului Constanța.
Pe lângă litoralul Mării Negre, pe un teritoriu relativ restrâns, ce poate fi străbătut de la un cap la altul în câteva ore, în județul Constanța, există un bogat tezaur arheologic, un inedit peisaj natural și numeroase porturi maritime ce fac din acest județ o zonă ideală pentru turism.
Cei mai importanți factori geografici ce au consacrat județul Constanța ca zonă cu potențial turistic ridicat și au permis dezvoltarea și modernizarea litoralului românesc sunt: configurația țărmului, dimensiunea plajelor naturale și a celor create de oameni, dar principalul factor rămâne relieful cu factorii săi microclimatici specifici.
Principalele trăsături ale litoralului Constanței constă în menținerea unităților de cazare în regim hotelier și în crearea de noi ansambluri precum vile turistice și mai nou bungalouri și amenajarea acestora cu diferite dotări pentru sport și agrement.
Fondul turistic național cuprinde numeroase rezervații naturale, monumente ale naturii, zone destinate pescuitului sau zone de agrement în locuri inedite. Printre cele mai importante rezervații naturale și monumente ale naturii se numără rezervațiile de la Agigea, Fântânița-Murfatlar, Valu lui Traian, Canalele de la Hârșova, Gura Dobrogei, precum și numeroase peșteri.
Fondul turistic cultural al județului este caracterizat în primul rând de monumentele sale arheologice, cu o valoare unică în România și în al doilea rând prin muzee dar și monumente de arhitectură, aparținând antichității grecești și romane, spre exemplu în Constanța (anticul Tomis) se poate vizita complexul arheologic care cuprinde termele romane și edificiul cu mozaic. Partea antropică a fondului turistic este reprezentată numeroase obiective turistice dintre care menționăm: Gravity Park, Delfinariul, Planetariul, Muzeul de Artă Populară, Parcul Teatrul Oleg Danovski, Muzeul de Sculptură Ion Jalea, Biserica Romano – Catolică Sf. Anton de Padova.
Este în concluzie ușor de dedus evidentul potențial turistic al județului Constanța, de o importantă valoare și diversitate.
Țin să îi mulțumesc enorm îndrumătoarei mele de licență, Conf. univ. dr. Iordache Costela pentru suportul acordat pe parcursul lucrării și întregului colectiv de profesori care m-au îndrumat până în acest moment.
1. Prezentarea generală a județului Constanța
Ocupând întreaga parte sudică a podișului Dobrogei, Constanța are una dintre cele mai bogate istorii dintre județele țării, cu rădăcini din Grecia Antică. De la mijlocul secolului al VII-lea Î.Hr., grecii ionieni veniți de pe litoralul Turcesc au întemeiat numeroase colonii pe țărmul actualului județ Constanța, numite Histria și Tomis, iar grecii dorieni au întemeiat un port numit Callatis, în actualul oraș Mangalia. Datorită acestor colonii, au fost posibile schimburi comerciale între vechile popoare de pe țărmurile Mării Negre, lăsând în urmă bogate dovezi ale diferitelor culturi antice ce astăzi oferă județului un potențial turistic aparte și unic în România.
Poziționarea geografică oportună, la confluența drumurilor ce legau Europa de Vest de lumea bizantină (Estul Europei) a pus Constanța în mijlocul numeroaselor dispute dintre popoarele ce migrau la începutul Evului Mediu. Drept urmare, la sfârșitul secolului al XIV-lea, Dobrogea intră pentru aproape 500 de ani sub stăpânirea Imperiului Otoman, revenind României abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu unirea Principatelor în anul 1859. (Gheorghe I. Brătianu, (1999), p. 241)
1.1. Poziția geografică
Județul Constanța este situat în extremitatea sud-estică a României, învecinându-se la nord cu județul Tulcea, la sud cu o parte din frontiera de stat a țării noastre cu Bulgaria, la vest cu fluviul Dunărea care desparte județul Constanța de județele Călărași, Ialomița și Brăila, iar la est cu Marea Neagră.
Figura 1.1 Localizarea județului Constanța în cadrul României
(Prelucrat după: http://www.vremeanet.ro/)
Având o suprafață de puțin peste 7.000 km pătrați, județul Constanța reprezintă aproximativ 3% din teritoriul României, ocupând locul 8 între județele României. Județul Constanța aparține din punct de vedere geologic părții de est a Platformei Meosice care, pe teritoriul țării noastre se regăsește pe o suprafață de aproximativ 800 km V-E. (Revista Tribuna Economică, Nr. 44/2002, p 17).
1.2. Trăsături climatice
Poziția județului în cadrul țării, între Dunăre și Marea Neagră precum și particularitățile fizico-geografice au un rol destul de important din punct de vedere climatic, deoarece influențează clima prin masele de aer care pătrund în județ și prin altitudinile din acest sector terestru. Datorită așezării în extremitatea sud-estică a țării, clima județului Constanța este temperat-continentală.
Figura 1.2 Temperaturi medii anuale ale județului Constanța între lunile martie-august (1990-2014)
(Prelucrat după: http://pe-harta.ro/constanta/)
Județul Constanța se caracterizează prin temperaturi medii anuale cu valori superioare mediei pe țară, înregistrând o creștere de la sud spre nord : în jumătatea sudică a județului, temperatura scade la 10,5° C; aproximativ 11° C în zona litoralului pe o fâșie de 2-5 km; 11,2° C la Mangalia și Tuzla; 11,3° C la Agigea. (Petrila Tiberiu, et al., (1960), p14)
O caracteristică comună a repartiției temperaturii medii anuale, ca și a celorlalte elemente climatice, o reprezintă asocierea dintre izoterme și configurația țărmului mării pe de o parte și a văii Dunării pe de altă parte.
În general, temperatura lunii ianuarie este negativă pe întreg teritoriul județului. Izoterma lunii ianuarie este de -2° C în partea nordică a județului și de -1° C în rest, cu excepția părții de sud-est unde se înregistrează temperaturi pozitive. Izoterma lunii iulie este de 23° C în zona dunăreană și sub 23° C în zona litoralului. Temperatura maximă absolută înregistrată în Constanța a fost de 38,5° C, iar minima absolută a atins și chiar a coborât sub -25° C. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, (2002), p212)
Regimul termic al aerului în județul Constanța este influențat de vecinătatea Mării Negre, deoarece masele de aer care se află deasupra acesteia inundă teritoriul județului, în special în formele joase de relief, de aceea amplitudinea oscilațiilor diurne și anuale ale temperaturii aerului este diminuată simțitor. Un alt factor îl reprezintă și altitudinea redusă a reliefului dar și înclinarea și orientarea pantelor care provoacă pe anumite locuri diferențieri climatice ca urmare a variației unghiului de incidență cu razele solare.
Precipitațiile atmosferice reflectă foarte bine cele trei influențe climatice produse de apă, aerul în advecție și uscat. Cantitățile medii anuale de precipitații se reduc gradat peste Dobrogea, de la vest la est, ajungând pe litoral să înregistreze cele mai scăzute valori din țară, sub 400 mm și chiar sub 350mm, datorită influenței mării.
În lungul litoralului se constată o ușoară tendință de scădere de la sud la nord: Mangalia 384,5 mm, Constanța 382,6 mm. (Petrila Tiberiu, et al., (1960), p15)
Brizele de zi și de noapte se resimt în zona litorală, în special vara. Vânturile de nord și cele de sud au cea mai mare intensitate. Toate aceste particularități climatice ale județului Constanța și ale zonei de litoral conferă acestuia caracterul de unitate cu puternice valențe balneoclimatice și turistice.
1.3. Hidrografia
Hidrografia județului Constanța constă în insuficiența apelor, deși spre est se învecinează cu Marea Neagră, iar spre vest cu Dunărea.
Figura 1.3 Hidrografia județului Constanța
(Prelucrat după: http://pe-harta.ro/constanta/)
1.3.1. Apele de suprafață
Râurile
Hidrografia județului Constanța este alcătuită în principal din râuri scurte care pot seca pe timpul verii, creând o rețea hidrografică cu densitate relativ scăzută. Printre cele mai importante râuri din județ se numără râul Carasu ce străbate valea cu același nume, râu ce în antichitate purta numele de Axios, râul Casimcea ce se varsă în lacul Tașaul și râul Topolog. Un element hidrografic distinct al județului este Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Lacurile reprezintă cea mai importantă componentă hidrografică o reprezintă lacurile Tașaul, Siutghiol cu Tăbăcărie, Agigea, Techirghiol, lacurile Neptun, lacurile și mlaștina Mangalia, Tătlăgeac și Costinești. Majoritatea lacurilor au suportat modificări în scopul folosirii lor ca stațiuni piscicole sau de agrement.
Lacul Siutghiol este un lac de agrement cu o suprafață de 1900 ha, fiind situat într-un Golf de tip lagună și se întinde pe o lungime de 9 kilometrii, pe acesta fiind situată stațiunea Mamaia. (Posea Grigore, et al., 1996, p 818)
Lacul Tașaul este cel mai mare dintre lacurile situate la sud de capul Midia, în el se scurg apele râului Casimcea. Are țărmuri laterale înalte săpate de calcarele jurasice compacte. În ultima jumătate de secol, pe timpul folosirii sistemelor de irigație în lac ajungea un surplus de apă dulce, lacul Tașaul, împreună cu lacul Gargalâc sunt folosite în prezent la piscicultură.
Lacul Techirghiol este situat la intersecția a trei văi, cea principală constituind-o valea Carlichioi care pătrunde circa 7 km în interiorul uscatului. Bazinul de recepție al lacului se apropie de 160 km2, dar este în principal constituit dintr-o rețea hidrografică temporară. Cea mai importantă caracteristică a lacului este nămolul sapropelic, dându-i lacului un loc foarte important în circuitul turistic. În ultimii ani s-a observat o deteriorare a calității lacului din cauza aportului de apă din sistemele de irigații. Datorită acestui fapt, nivelul lacului a ajuns la o jumătate de metru deasupra nivelului Mangalia, Tătlăgeac și Costinești. Majoritatea lacurilor au suportat modificări în scopul folosirii lor ca stațiuni piscicole sau de agrement.
Lacul Siutghiol este un lac de agrement cu o suprafață de 1900 ha, fiind situat într-un Golf de tip lagună și se întinde pe o lungime de 9 kilometrii, pe acesta fiind situată stațiunea Mamaia. (Posea Grigore, et al., 1996, p 818)
Lacul Tașaul este cel mai mare dintre lacurile situate la sud de capul Midia, în el se scurg apele râului Casimcea. Are țărmuri laterale înalte săpate de calcarele jurasice compacte. În ultima jumătate de secol, pe timpul folosirii sistemelor de irigație în lac ajungea un surplus de apă dulce, lacul Tașaul, împreună cu lacul Gargalâc sunt folosite în prezent la piscicultură.
Lacul Techirghiol este situat la intersecția a trei văi, cea principală constituind-o valea Carlichioi care pătrunde circa 7 km în interiorul uscatului. Bazinul de recepție al lacului se apropie de 160 km2, dar este în principal constituit dintr-o rețea hidrografică temporară. Cea mai importantă caracteristică a lacului este nămolul sapropelic, dându-i lacului un loc foarte important în circuitul turistic. În ultimii ani s-a observat o deteriorare a calității lacului din cauza aportului de apă din sistemele de irigații. Datorită acestui fapt, nivelul lacului a ajuns la o jumătate de metru deasupra nivelului mării, în condiții normale fiind sub acesta la 1,5 metrii, înregistrându-se totodată și o demineralizare. (Posea Grigore, et al., 1996, p 819)
Lacul Mangalia este cel mai sudic lac al județului, situat de-a lungul văii cu același nume, cu o lungime de circa 9,5 km. Partea de avale a lacului a fost transformată într-un port militar după excavarea cordonului litoral ce îl separa de mare, apa marină pătrunzând acum până la primul baraj situat în dreptul satului Limanu. (Posea Grigore, et al., 1996, p 820)
Lacul Costinești cu o suprafață de doar 7 hectare, acesta este cel mai mic lac dintre lacurile de la sud de Capul Midia. Datorită stațiunii Costinești, lacul a fost amenajat în totalitate prin construirea de diguri și locuri de acostare pentru ambarcațiuni de agrement. (Posea Grigore, et al., 1996, p 819)
1.3.2. Apele subterane
Cantonate în grindurile și cordoanele litorale la nord de Capul Midia sunt influențate în general de apele mării și de aceea au un grad de potabilitate scăzut. La apele scăzute ale Dunării, influența salmastră a mării este mult mai accentuată. În sectorul sudic al litoralului avem de-a face cu structuri hidrogeologice în cadrul calcarelor cretacice și jurasice, acestea fiind apele sub presiune, dar mai importante pentru alimentarea cu apă sunt apele subterane conținute în calcarele sarmatice.
1.4. Caracteristici bio-pedogeografice
1.4.1.Vegetația
Vegetația județului Constanța este un rezultat al condițiilor naturale aparte ale teritoriului, la care se adaugă influența activității antropice. Vegetația specifică este cea de stepă, iar elementul său predominant îl reprezintă vegetația de stepă sudică pre-maritimă.
Datorită influenței activității antropice, vegetația de stepă a scăzut ca suprafață de-a lungul timpului în favoarea culturilor agricole.
Cercetările fito-geografice menționează pe teritoriul județului Constanța existența următoarelor formațiuni de vegetație: silvostepa, pajiștea stepică uscată, pădurea uscată și mezofilă, vegetația nisipurilor de litoral.
Silvostepa ocupă suprafețe reduse în podișurile Oltina și Negru Vodă, situate în sud-vestul și sudul județului. În cadrul acesteia se întâlnesc stejari subxerofili-termofili precum stejarul pufos (Quercus pubescens); subarboret, în cadrul căruia predomină elemente submediteraneene cu frunze căzătoare; elemente mai sudice rare precum iasomnia sălbatică (Jasminum fruticans).
Pajiștea stepică uscată se deosebește în mare parte de pajiștea stepică din restul țării, deoarece în Dobrogea se întrepătrund influențe pontice premaritime și submediteraneene de tip balcano-meosice, peste care a intervenit activitatea omului. Această pajiște cuprinde: pajiști stepice primare cu păiuș (Festuca vallesiaca), pir crestat (Agropyron cristatum).
Pădurea ocupă o suprafață destul de redusă, aproximativ 3% din teritoriul județului. Speciile de amestec dominante sunt: teiul (Tilia cordata), frasinul (Fraxinus excelsior), arțarul (Acer tataricum), carpenul (Carpinus betulus), etc. Suprafețele reduse ocupate de pădure reprezintă în mare parte o consecință a păstoritului intensiv practicat secole de-a rândul. Pădurea are o mică importanță ca sursă de masă lemnoasă, dar are un rol deosebit în economia turismului. (Rădulescu Adrian et al., 1980, p 17)
Vegetația nisipurilor maritime ocupă precum pădurea suprafețe destul de restrânse. Din punct de vedere geografic, zona nisipurilor maritime poate fi analizată astfel: dunele înalte – gramineea înaltă (Elymus sabulosus); dunele mijlocii și dunele joase acoperite de graminee. Din punct de vedere științific menționăm volbura de nisip (Convolvulus persicus) din rezervația Agigea, iar în zonele depresionare de la nord de Năvodari se întâlnește subarbustul de sărătură (Halocnemum strobilaceum), al cărui areal se întinde până în pustiurile Asiei Centrale.
1.4.2 Fauna
Lumea animală, respectiv fauna se află în raport de interdependență cu solurile, vegetația precum și cu celelalte condiții naturale, iar răspândirea teritorială a acesteia o urmează în mare măsură pe cea a vegetației.
Printre speciile caracteristice zonei de stepă, dominantă ca suprafață se numără păsări precum potârnichea (Perdix perdix), graurul (Sturnus vulgaris), uliul porumbar (Accipiter gentilis), coțofana (Pica pica), etc; rozătoare: iepurele (Lepus europaeus), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), etc; reptile: șopârla de iarbă (Lacerta taurica), șopârla de ziduri (Lacerta muralia), șarpele rău (Coluber jugularis caspius). Din tabloul faunistic al stepei nu lipsește broasca țestoasă (Testudo graeca) și numeroase specii de insecte.
În zona de silvostepă și de pădure, fauna întrunește condiții mai bune de dezvoltare și se găsește într-o mai mare varietate de specii, fiecare dispunând de efective numeroase. Specific acestor zone este creșterea numărului de păsări, a mamiferelor, reptilelor, insectelor și scăderea speciilor și efectivelor de rozătoare. Din categoria faunei spontane specifice acestor zone, menționăm șoimul dunărean (Falco cherrug danubialis), uliul alb (Circus macruhus), bufnița mare (Bubo bubo), veverița (Sciurus vulgaris), vulpea roșie (Vulpes vulpes), etc. Din grupa insectivorelor menționăm ariciul (Arinaceus europaeus), liliacul (Rinolophus ferrum-equinum), la care se alătură batracienele și reptilele precum : broasca râioasă (Bufo vinidis), năpârca (Anguis fragilis colchicus), gușterul vărgat (Lacerta trilineata dobrogica), etc.
Peștele formează principalul element faunistic de ordin principal al apelor Dunării și al celor maritime dar și al lacurilor.
1.4.3. Solurile
Produs al interacțiunii tuturor factorilor naturali și antropici, solurile au în Dobrogea particularități specifice, datorită climatului arid, vegetației și apelor subterane. Solurile județului Constanța au o dispunere etajată sub formă de fâșii pe direcția vest-est și pe conținutul cărora s-au format local solurile intrazonale.
Solurile zonale sunt alcătuite predominant din cernoziomuri și soluri bălane. Cernoziomurile se formează pe loessuri, argile, aluviuni, iar nivelul freatic se află la 20 m adâncime. Se dezvoltă pe suprafețe orizontale sau cu pantă redusă, situate la altitudini de 150-250 m. Cernoziomurile ocupă cea mai mare suprafață din județ, iar principalele categorii sunt: cernoziomul carbonatic – se extinde în mare parte la est de zona solurilor bălane, acoperind aproape întreaga jumătate vestică a județului; cernoziomul castaniu – se extinde ca o fâșie discontinuă de la nord la sud, în partea central-estică a județului dar și în sud-vestul acestuia, pe terasa levantină; cernoziomul levigat – este diseminat pe suprafețe izolate, mai importante fiind podișurile Oltina și Topraisar.
Cernoziomurile sunt soluri cu o fertilitate naturală ridicată, fiind propice culturilor cerealiere, plantelor tehnice, etc.
Solurile bălane se întâlnesc îndeosebi în zona de stepă semiaridă din lărgimea județului. S-au format din loess și depozite loessoide, în special pe suprafețe de maximum 150 m altitudine, cu pânza freatică la 10-20 m adâncime. Aceste soluri bălane sunt localizate în vestul județului, de-a lungul Dunării.
O răspândire mai limitată o au solurile intrazonale, mai importante fiind solonceacurile (pe grindurile complexului Razim-Sinoie), solurile hidromorfe (în jurul lagunelor), solurile aluvio-coluviale (pe fundul văilor, unde stratul acvifer este aproape la suprafață), rendzinele (în sudul Podișului Casimcea).
1.4.4. Rezervații ale naturii
Rezervațiile naturale cuprind arii protejate de interes național precum : rezervații naturale declarate monumente ale naturii, rezervații naturale de tip geologic, floristic, faunistic, peisagistic, rezervații naturale de tip științific, etc.
Județul Constanța deține 26 de rezervații naturale de interes național, conform Legii nr. 5 din 6 martie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate. (Sursă: http://www.cimec.ro/Monumente/Zonenaturale.htm)
Figura 1.7. Rezervațiile naturale de interes național aflate pe teritoriul administrativ al
județului Constanța
(Prelucrat după: http://pe-harta.ro/constanta/)
Canaralele de la Hârșova
Aceasta este o rezervație naturală de tip geologic și geomorfologic, situată pe teritoriul orașului Hârșova, pe malul drept al Dunării.
Rezervația naturală a fost declarată ca arie protejată acum 15 ani și reprezintă o întindere cu abrupturi stâncoase ce atribuie malului drept al Dunării un aspect peisagistic deosebit. Această arie naturală adăpostește și hrănește numeroase specii de păsări migratoare.
Cetatea Histria
Această cetate este situată pe teritoriul comunei Istria, lângă Lacul Sinoe.
Această arie naturală are o suprafață de 350 hectare și este inclusă în parcul național Delta Dunării, fiind o rezervație naturală care adăpostește specii floristice precum: bărbișioară (Allysum hirsutum), varză de mare (Crambe maritima), chimionul porcului (Peucedanum arenarium), pelin (Ephedra distachia), etc. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, 2002, p 217)
Fântânița – Murfatlar
Aria naturală Fântânița – Murfatlar este situată în Podișul Medgidiei, pe teritoriul administrativ al orașului Murfatlar.
Această rezervație naturală este o zonă cu un relief înalt, străbătută de râuri, fauna este caracteristică zonei de stepă reprezentată de păsări și insecte precum șorecarul comun (Buteo buteo), greier (Paracaloptenus calaptenoides); mamifere: popândău (Spermophilus citellus), dihor pătat (Vormela peregusna); reptile: șarpele rău (Coluber caspius); broaște: țestoasa dobrogeană de uscat (Testudo graeca).
Masivul Geologic Cheia
Este o rezervație geologică și botanică, situată în Podișul Casimcea, în apropiere de localitatea Cheia.
Această arie naturală este reprezentată de numeroase stânci mezozoice care au forma unor turnuri alcătuite din calcare de proveniență coraligenă. Experții au înregistrat peste 600 de specii de floră endemice și rare.
Peștera Limanu
Peștera Limanu mai este cunoscută și sub numele de Peștera Caracicola, fiind situată în apropierea Mangaliei. Este cea mai lungă peșteră dobrogeană având aproximativ 4000 metri și are numeroase ramificații în galerii. (Din Florentina Iorga, Șovar Dan Ioan, 2001, p 245)
2. Potențialul turistic natural
Totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de un cadru natural dintr-un spațiu, alcătuiesc potențialul turistic natural la acestui spațiu. Componentele unui cadru natural, pot fi unități, tipuri și forme de relief, ape subterane și de suprafață, tipuri climatice, etaje de vegetație, atât timp cât acestea conduc la amenajarea de spații cu destinație turistică. Rolul decisiv în determinarea valorii potențialului turistic al unei zone îl dau de cele mai multe ori componentele enumerate anterior.
Farmecul unui cadru natural este dat de trăsăturile componentelor acestuia și poate fi definit prin:
valoarea peisagistică a reliefului;
diversitatea tipurilor și a formelor de relief;
proprietățile terapeutice ale factorilor bioclimatici;
caracteristicile elementelor hidrosferei;
biodiversitatea florei și faunei, etc.
În figura 2.1 sunt prezentate componentele potențialului turistic natural.
Figura 2.1 Structura potențialului turistic natural
(Prelucrat după: Melinda Cândea, et al., Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară, 2003, p. 50)
2.1. Potențialul turistic al reliefului
Relieful este un element important în alcătuirea potențialului turistic al unui județ, teritoriu, regiune, fiind un sprijin material în desfășurarea activităților turistice.
Forma de relief predominantă a județului Constanța este cea de podiș tabular, având altitudini cuprinse între 100-200 m, care face parte din Podișul Dobrogei de Sud și Podișul Dobrogei Centrale. (Cândea Melinda, et al., 2003, p 74)
Figura 2.2 Hipsometria județului Constanța
(Prelucrat după: http://pe-harta.ro/constanta/)
Podișul Dobrogei de Sud este format din următoarele subdiviziuni: Podișul Medgidiei, Podișul Oltinei, Podișul Negru Vodă, zona litorală înaltă și seamănă unei câmpii înalte, acoperită cu un strat gros de loess. Stratul de loess este sprijinit de roci calcaroase, gresii din cretacic și terțiar, care se suprapun unui fundament de platformă, acesta fiind compus la rândul lui din șisturi verzi. În stratul gros de loess, apele de suprafață au săpat văi adânci, formând culoare depresionare cu aspectul unui canion, iar între văi s-au format interfluvii largi cu aspect de poduri suspendate. Un alt aspect al acestei subdiviziuni este relieful carstic, care s-a dezvoltat pe calcare barremiene și sarmațiene.
Podișul Dobrogei Centrale, numit și Podișul Casimcei este situat în nordul județului Constanța. Acesta are un relief destul de variat, dezvoltat pe șisturi verzi, loess și nu în ultimul rând pe calcare. Relieful dezvoltat pe calcare este intens pronunțat pe aliniamentul Hârșova-Crucea-Gura Dobrogei, prin martori de eroziune, prin peșteri, Gura Dobrogei, chei precum Valea Seacă, Mireasa, doline, polii, etc. Șisturile vechi din fundament se desfășoară frecvent la zi, având un rol însemnat în formarea dealurilor și depresiunilor de eroziune dezvoltate pe aceste șisturi vechi.
În partea vestică a județului Constanța sunt prezente terasele și lunca Dunării, iar în partea estică apare o fâșie îngustă a câmpiei litorale, reprezentată prin terase de abraziune, zone de faleză înaltă care oscilează cu plaje și regiuni joase.
2.2. Potențialul climato-turistic
Resursele climatice fac parte din categoria resurselor naturale inepuizabile, care pot fi valorificate, iar principalul factor care determină importanța acestora este poziția geografică.
Relieful județului Constanța pune la dispoziția turiștilor o bună parte din litoralul românesc pentru desfășurarea de activități cu caracter recreativ, însă climatul stabilește starea lor de desfășurare. Acesta creează o atmosferă favorabilă sau nefavorabilă activităților recreative. Majoritatea turiștilor consideră timpul frumos ca fiind cel mai important factor în luarea unei decizii cu privire la locul unde o să-și petreacă vacanța, durata și frecvența acestuia fiind definitorii. Prin urmare, chiar dacă în aria respectivă sunt prezente atracții turistice importante, turiștii nu pot trece peste inconvenientul unei vremi nefavorabile. Timpul frumos este definit de o serie de factori climatici precum: nebulozitatea, frecvența și starea de agregare a precipitațiilor, vânturile, temperatura aerului sau apei.
Pentru studiul climato-turistic al județului Constanța am folosit indicele climato-turistic stabilit de R. Clausse și A. Guérout (ICT) și indicele climatic balnear al lui L. Burnet (ICB).
2.2.1 Indicele climato-turistic (ICT)
Acest indice are ca bază de calcul variația elementelor climatice în spațiu și timp. R. Clausse și A. Guérout, iau în considerare în expresia lor trei elemente principale: durata strălucirii Soarelui, durata precipitațiilor și temperatura astfel:
Unde:
ICT = indicele climato-turistic
S = durata de strălucire a Soarelui, în ore
T = temperatura medie a aerului, în °C
D = durata medie a precipitațiilor în timpul zilei, în ore
Acest indice ia în considerare parametrii cu impactul cel mai mare asupra turismului litoral care este principalul tip de turism din județ. (Cândea Melinda, et al., 2003, p 58)
Figura 2.3 Potențialul turistic al județului Constanța evaluat cu ajutorul indicelui climato-turistic, între anii 1990-2014
(Prelucrat după teză de doctorat „Resurse și riscuri climatice din Dobrogea”, de Asist. Univ. Marius Lungu, Universitatea din București)
2.2.2 Indicele climatic balnear (ICB)
Acesta evaluează calitatea turistică din sezonul estival prin următoarea formulă:
Unde:
ICB = indicele climatic balnear
N = numărul de zile ploioase din sezonul estival
T = temperatura medie a aerului
În funcție de rezultatul valorii indicelui balnear, regiunea poate fi etichetată ca fiind cu potențial turistic ridicat (ICB cuprins între 1 și 2.9), satisfăcătoare (ICB cuprins între 3 și 8) sau cu potențial turistic nesatisfăcător dacă ICB este peste 8. (Cândea Melinda, et al., 2003, p 59)
Acest indice are caracter general și prezintă două principale dezavantaje:
Ține cont doar de două elemente climatice, chiar dacă sunt definitorii pentru turismul litoral există multe alte aspecte care pot influența decizia unui turist.
Indicele nu are valoare liniară deci comparabilă. Astfel nu putem spune că o anumită zonă este de două ori mai favorabilă decât alta spre exemplu.
Figura 2.4 Potențialul turistic al județului Constanța evaluat cu ajutorul indicelui climatic balnear, între anii 1990-2014
(Prelucrat după teză de doctorat „Resurse și riscuri climatice din Dobrogea”, de Asist. Univ. Marius Lungu, Universitatea din București)
2.3. Potențialul turistic al apelor
Apa are un rol destul de important în potențialul turistic al județului Constanța, găsindu-se în multiple forme de organizare: ape subterane, rețele hidrografice, Marea Neagră, lacuri, etc. Apa, datorită factorilor săi curativi a produs practicarea turismului balnear, turismului recreativ, turismului sportiv și nu în ultimul rând turismului profesional.
Pe malurile joase ale râurilor turiștii pot practica înotul sau sporturi nautice, pot pescui, sta la plajă, etc.
Dunărea, o rețea hidrografică importantă care traversează județul Constanța oferă turiștilor posibilitatea de a desfășura croaziere dunărene de neuitat.
Marea Neagră are o valoare destul de importantă în cadrul potențialului turistic al județului. În sezonul estival, apa mării cu temperaturi cuprinse între 18-22° C și peisajul inedit creat de îmbinarea apei mării cu plaja atrag un număr important de turiști atât din țară cât și din străinătate. (Cândea Melinda, et al., 2001, p 129)
2.4. Potențialul turistic balnear
Definim ca spațiu turistic balnear, spațiul în care își desfășoară vacanțele majoritatea turiștilor, fie străini sau români. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, începe cu adevărat valorificarea potențialului turistic, prin organizarea de activități turistice, demarând cu malul lacului Techirghiol unde sunt amenajate așezări balneare și se ridică primele hoteluri. Micile așezări urbane și rurale au suferit modificări drastice în modul de viață.
Pe litoralul județului Constanța și al Mării Negre, primele construcții balneare s-au realizat pe malul lacului Techirghiol, începând cu anul 1892, când un om de afaceri a construit aici ceea ce cunoaștem acum ca fiind cea mai veche construcție balneară, iar împreună cu „Marele hotel al băilor”, primul hotel, se conturează cea mai veche stațiune ce poartă astăzi numele de Eforie Sud.
Plaja acestei stațiuni se întinde pe o lungime de aproximativ un kilometru și este adăpostită de doua diguri de larg, iar între anii 1957-1960 a fost amenajată faleza.
Prin numeroasele construcții apărute în preajma stațiunii Eforie Sud, a apărut o nouă stațiune de tratament și odihnă ce funcționa pe tot parcursul anului ce poartă numele de Eforie Nord. Faleza acestei stațiuni a fost amenajată prin construirea unor ziduri de sprijin având rolul de a proteja malul. La nivelul Mării zidul este din granit roșu de Măcin, pe când zidurile superioare au fost ridicate din calcar de Techirghiol. De-a lungul falezei sunt trei alei situate pe niveluri diferite, iar comunicarea cu plaja se face prin scări de piatră.
O altă stațiune importantă a litoralului românesc este Mamaia, ale cărei baze s-au pus încă din anul 1906 cu amenajarea unei punți de cabine, însă amenajarea propriu-zisă a început cu nivelarea dunelor de nisip, construirea Cazinoului, a unor vile și a hotelului Rex, în anul 1919. În prezent aceasta este cea mai mare stațiune de pe litoral, fiind denumită în anii ’70 “Perla litoralului românesc”. Una dintre problemele cu care se confruntă în prezent stațiunea sunt hotelurile construite în acei ani, ale căror camere sunt foarte mici iar spațiile de servire a mesei sunt de tip cantină.
În ultimul timp stațiunea trece print-un proces de modernizare și restructurare prin renovarea construcțiilor vechi, îmbunătățirea serviciilor și a gradului de confort. Rezultatul acestei modernizări este vizibil prin apariția numeroaselor locuri de joacă, tobogane cu apă, terenuri pentru practicarea sportului în aer liber. În anul 2003, s-a deschis un important parc de agrement numit Aqualand. (Cândea Melinda, et al., 2001, p 161)
Stațiunea Mangalia Nord s-a dezvoltat începând cu anii ’70. Proiectanții acestei stațiuni s-au axat pe crearea unor plaje și protejarea celor deja existente, realizarea unui raport între construcțiile joase și cele înalte, construirea unor hoteluri estivale cu puține etaje, confortabile și dotate cu curți interioare, etc. Ca localizare aceasta se află la 15 km de Costinești și aproximativ 40 km de Constanța. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, 2002, p 213)
Figura 2.5 Portul Turistic al Orașului Mangalia
Olimp este cea mai nordică dintre stațiunile create în anii ’70. În prima etapă, în nordul stațiunii Neptun s-au construit câteva hoteluri și restaurante, cu dimensiuni și capacități de cazare reduse, acestea impresionând prin stilul și armonia construcțiilor. În continuarea unui ansamblu format din cinci hoteluri ce poartă numele a cinci orașe din țară, se află hotelul denumit “Amfiteatru”, ce ocupă o lungime de circa 300 m din faleza stațiunii, înaltă de 20 m. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, 2002, p 216)
Stațiunea Jupiter este situată în sudul stațiunii Neptun, aceasta beneficiind de prezența pădurii Comorova și a lacului artificial Tismana. Din peisajul antropic se remarcă hotelul “Scoica”, care are forma unei cochilii, hotelurile gemene amplasate pe linia țărmului și a complexelor hoteliere de tip pavilionar, Cozia și Tismana, amplasate pe malul lacului. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, 2002, p 215)
“Aurora” sau “Cap Aurora” este cel mai mare complex hotelier de pe litoralul românesc, compus din zece hoteluri inaugurate în anul 1973, acestea purtând nume de pietre precum “Granit”, “Rubin”, etc. Aceste hoteluri sunt împărțite în trei grupuri cu o construcție specială care permite articularea restaurantelor. Fiecare dintre grupuri sunt dotate cu câte o piscină și un bazin pentru copii. (Checiu Stela Mariana, 1997, p 90)
Figura 2.6 Stațiunea Cap Aurora
(Preluat: https://ecomareaneagra.wordpress.com/litoralul-romanesc/cap-aurora/)
Venus este o stațiune balneoclimaterică ce poartă numele zeiței frumuseții, situată la cinci km de Mangalia, spre nord, aceasta fiind alcătuită din hoteluri cu nume de fete. Unul dintre elementele definitorii ale stațiunii este constituit de amfiteatrul natural, larg deschis spre mare, în centrul căruia a fost creat un lac cu multiple funcții, de agrement, captare de apă și izvoare, în jurul căruia s-a dezvoltat o zonă de vile cu forme diverse ce contribuie la formarea unei atmosfere de liniște și relaxare. (Checiu Stela Mariana, 1997, p 90)
Stațiunea Saturn este situată la 42 km de Constanța, fiind realizată în anul 1972, aceasta având legătură cu orașul Mangalia la sud. Peisajul urban este alcătuit din blocuri înalte, dispuse în evantai. Stațiunea este formată dintr-un grup de complexe hoteliere mari de până la 14 etaje, iar printre principalele atracții ale stațiunii se numără: terenuri de sport, teatru în aer liber, locuri pentru practicarea pescuitului, etc. (Cândea Melinda, et al., 2003, p 167)
Stațiunea Costinești este amplasată la aproximativ 20 km de Constanța. Inițial a fost dezvoltată ca stațiune pentru tineret prin amenajarea la sfârșitul anilor ’60 a unei tabere pentru tineret. Anii ’80 au adus o creștere importantă a numărului de locuri de cazare din stațiune prin construirea hotelului “Forum” și a extinderi bazei de cazare pentru tineret, până la începutul anilor ’90 ajungându-se la 5000 de locuri de cazare, majoritatea fiind în căsuțe și vile. În ultima perioadă, în jurul hotelului Forum, au fost ridicate un ansamblu de vile cu arhitectură modernă, iar activitatea turistică a cunoscut o creștere datorată amenajării de noi spații pentru recreere și de organizarea de evenimente muzicale pentru tineret. În cadrul stațiunii există un lac de agrement cu o întindere de aproximativ șapte hectare unde se pot practica sporturi nautice. (Checiu Stela Mariana, 1997, p 90)
Figura 2.7 Obeliscul de pe plaja stațiunii Costinești
2.5. Potențialul turistic al litoralului românesc al Mării Negre
Litoralul românesc al Mării Negre se întinde între paralelele de 44°25´ și 43°45´ latitudine nordică, fiind cunoscut pentru lacurile bogate în săruri, turismul balnear vestit prin nămolurile sapropelice, izvoarele sulfuroase de la Mangalia, etc.
Litoralul românesc acordă turiștilor numeroase mijloace pentru a petrece timpul liber, deținând numeroase piscine, terenuri de sport, baze nautice, spații pentru iubitorii de echitație, cluburi, etc.
Coasta românească a Mării Negre se impune în competiția europeană a litoralelor însorite prin elemente de potențial turistic atractive pentru turiști, care oferă condiții de odihnă, cură terapeutică și recuperatorie, agrement, etc.
Panta de imersiune lină, cu o înclinare de 5-15° este unul din motivele pentru care anumite stațiuni – Eforie Sud, Năvodari sunt destinate copiilor.
Plaja românească, față de majoritatea plajelor europene, are o orientare preponderent spre est (orientare întâlnită și pe coastele estice ale Italiei) și duce la expunerea ei la soare pe tot cursul zilei de vară.
Figura 2.8 Faleza Costinești
În general, plaja este alcătuită din nisip cuarțos-calcaros, având o granulație fină spre medie, majoritatea timpului fiind uscat. La Mamaia și Techirghiol, lățimea plajelor variază între 400-500 m, iar pe restul litoralului doar 50-200 m.
Plaja submersă, domoală a platformei continentale, lipsită de gropi și denivelări, cu valuri mici avantajează jocurile în apă, mersul și băile de mare.
Atât salinitatea apei mării de 17-18 g/l cât și compoziția chimică este propice organismului, având efect terapeutic, iar acțiunea valurilor și prezența aerosolilor formează un element important de potențial turistic natural.
Caracteristicile esențiale ale climei care susțin turismul de litoral și balneoturismul sunt următoarele:
maxima 746 mm Hg și minima 758 mm Hg a presiunii atmosferice asigură oxigenarea sângelui;
cele mai reduse precipitații de pe teritoriul României, de numai 380 mm/an, fac ca plajele să fie uscate;
durata mare de strălucire a soarelui și numărul ridicat al zilelor cu soare (aproximativ 140 zile/an), favorizează băile de soare.
vacanța pe litoralul românesc are efect calmant prin umezeala continuă și variații mici de temperatură;
tratamentul balnear se poate face prin baia de soare, cura de soare, cura de nămol, baia de nisip, etc. (Cândea Melinda, et al., 2003, p 159)
Nămolul terapeutic asociat cu apele mineralizate sunt resurse turistice importante în susținerea unei cure balneare. Apele mineralizate de adâncime sunt valorificate la Mangalia, Venus, Saturn, Eforie Nord, fiind utilizate în tratamente ginecologice, ale reumatismului (în special apele sărate ale lacului Techirghiol), etc.
2.6. Potențialul turistic al învelișului biogeografic
Conform datelor preluate de la Instituția Națională de Statistică, în anul 2013 suprafața fondului forestier al județului era de 38.112 hectare, dintre care suprafața ocupată de păduri era de 32.567 hectare. Acțiunile de reîmpădurire din ultima perioadă au mărit suprafața regenerată cu peste 50%.
Pentru protejarea pădurilor, o parte dintre acestea au fost declarate arii naturale protejate, precum Pădurea Hagieni , Murfatlar, Esechioi, Fântânița, Dumbrăveni, Cetate și Masivul Cheia.
În apropierea stațiunii Neptun se află singura pădure de pe litoralul românesc al Mării Negre, pădurea Comorova, cu o suprafață de aproximativ 500 hectare. Pădurea are o vechime de peste 100 de ani, iar un grup de stejari din aceasta au fost declarați rezervație naturală și ocrotiți prin lege. (http://www.comorova.org/)
Figura 2.9 Drum de acces către pădurea Comorova
În pădurea Comorova se întâlnesc o mulțime de specii, unele cu o importanță specifică zonei precum stejarul brumăriu, ienupărul de Virginia, specie ce nu se întâlnește într-o altă zonă din România și pinul Douglas. Aici se adăpostesc numeroase viețuitoare datorită diversității vegetației, în principal rozătoare și iepuri, păsări precum fazani și prepelițe, dar și animale de talie mai mare, porci mistreți și căprioare.
Turiștii sunt atrași de locurile de camping din această pădure datorită mirosului specific de conifere și faunei bogate.
Pădurile de la marginea comunelor sunt căutate în special pentru recreere și relaxare în week-end. Din această categorie face parte și pădurea Hagieni, situată între satele Hagieni și Albești. O treime din pădure este rezervație naturală și cuprinde trei părți: partea nordică, partea vestică unde predomină văile stâncoase și poienile, partea centrală ocupată de stejari și cărpiniță. Flora pădurii este reprezentată de zambile, viorele, brebenei, brândușa aurie, coada șoricelului, iasomie, iar fauna o formează broasca țestoasă de uscat dobrogeană, vipera de pădure și diverse specii de păianjeni.
Figura 2.10 Broasca țestoasă dobrogeană
(Preluat: http://totb.ro/foto-padurea-hagieni-dobrogea/)
3. Potențialul turistic antropic
Mai multe obiective la un loc create de o societate care se pot valorifica turistic, reprezintă potențialul turistic antropic. Aceste resurse s-au schimbat de-a lungul timpului, îmbogățindu-se odată cu evoluția omenirii.
Scopul obiectivelor turistice antropice din prezent era inițial altul, însă acesta s-a schimbat pe măsură ce importanța lor a crescut din punct de vedere istoric, social, cultural sau tehnic, amintindu-ne de trecut.
Spre deosebire de fondul turistic natural, potențialul turistic antropic cunoaște în prezent o creștere a diversității și numărului obiectivelor ce se explică prin dorința de nou și inedit dar și prin progresul cunoscut în ultimul timp.
Cele mai importante proprietăți ale obiectivelor turistice antropice sunt:
singularitatea sau unicitatea sporește atractivitatea unui obiectiv, fie datorită faptului că acesta a fost produs într-un singur exemplar de la bun început, fie pentru că acesta a ajuns unicat păstrându-se foarte bine în timp;
dimensiunea neobișnuită comparativ cu alte obiective similare sporesc atenția dar și interesul turiștilor, spre exemplu Cazinoul din Constanța este unul dintre cele mai mari și mai vechi cazinouri din țară.
ineditul poate rezulta dintr-o varietate de trăsături rare pentru obiectivul respectiv, precum faleza de pe teritoriul stațiunii Eforie Nord ce este construită din granit roșu de Măcin până la nivelul mării, iar zidurile superioare sunt ridicate din calcar de Techirghiol.
vechimea unui obiectiv este una dintre cele mai importante trăsături ce stârnesc interesul turiștilor. Acestea pot fi obiecte mici prezente în muzee sau clădiri de importanță istorică.
funcțiile îndeplinite de unele edificii precum Teatrul și Opera din Județul Constanța pot deveni un obiectiv de interes turistic.
3.1.Patrimoniul turistic cultural- istoric
Patrimoniul cultural-istoric al unui județ sau regiuni este format din monumente, ansambluri sau locuri cu valoare istorică, artistică, estetică sau culturală. În cadrul patrimoniului turistic sunt incluse bunuri cu valoare arheologică, religioasă, istorică sau peisagistică.
Patrimoniul cultural al Județului Constanța cuprinde peste o sută de obiective cu valoare culturală.
3.1.1.Monumente și situri arheologice
Pe teritoriul județului sunt prezente o serie de monumente și situri arheologice cu o vechime de mii de ani, dintre care cele mai vizitate de către turiști sunt:
Cetatea Histria este cea mai veche așezare grecească de pe întreg teritoriul României, fiind situată la 62 de km față de Constanța, aceasta a fost construită în secolul al VII-lea î. Hr. de către grecii din Asia Mică. Cetatea a fost părăsită după 1400 de ani de folosință datorită degradării golfului. Astăzi se pot vizita: zidul de incintă, zona sacră, termele, cartierul de locuințe publice și private. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, 2002, p 217)
Zidul vechii Cetăți Callatis este vizibil din zona hotelului Mangalia. Situată la aproape 50 de km de Constanța, peste vechea cetate s-au construit blocuri de locuințe noi, restaurante, hoteluri și o zonă comercială.
Monumentul Tropaeum Traiani a fost ridicat între anii 106-109 d. Hr., la 64 de km depărtare de Constanța, în cinstea victoriei asupra dacilor obținută de către împăratul Traian.
Edificiul roman cu mozaic a fost construit din trei terase care făceau legătura între oraș și portul antic. Din suprafața inițială de 2000 de metri pătrați acoperiți cu mozaic se mai păstrează aproximativ 700 de metri pătrați. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, 2002, p 217)
Cetatea Axiopolis era denumită și „orașul întunecat” în perioada ocupației romane. În prezent, cetatea nu poate fi vizitată deoarece, aici a fost construit un depozit de muniții înaintea Primului Război Mondial. Cea mai importantă descoperire de aici a fost celebra statuie Gânditorul.
3.1.2.Monumente și ansambluri de arhitectură
Adăpostind importante porturi, județul Constanța a cunoscut perioade de abundență datorate numeroaselor culturi care îl străbăteau, fiecare lăsându-și în urmă influențele sale asupra arhitecturii orașului și îmbogățind varietatea religioasă. Începând cu a doua jumătate a secolului I Î.Hr., subjugarea Romană a schimbat drastic Dobrogea, peste cinci secole mai târziu influențele bizantine își pun amprenta pe peisajul zonei, iar un deosebit impact l-a avut și cultura Otomană, sub a cărei influență întreaga zonă a fost timp de încă aproape cinci secole.
Toate aceste influențe conferă Constanței un deosebit farmec ce se regăsește în toate monumentele vechi sau noi ce stau ca dovadă a numeroaselor schimbări prin care zona a trecut de-a lungul timpului.
3.1.2.1.Monumente și ansambluri de arhitectură de factură religioasă
Catedrala Ortodoxă Sfinții Petru și Pavel Constanța, a fost construită conform planurilor arhitectului Ioan Micu, între anii 1883-1885 în zona peninsulară a orașului Constanța, într-un complex arheologic unde se pot identifica elemente ale vechiului oraș Tomis. Înălțimea turnului principal este de 35 de metrii și este construit în întregime din cărămidă, în stil neobizantin.
Pictura a fost refăcută între anii 1959-1961, de către Gheorghe Popescu și Niculina Dona- Delavrancea, iar în urma descoperirii moaștelor sfinților Epictet și Astion în anul 2001, precum și datorită adăpostirii altor moaște, Catedrala a devenit un important lăcaș de cult din țară. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, 2001, p 252)
Biserica Romano – Catolică Sf. Anton de Padova, a fost construită în zona veche a orașului Constanța, aproape de moscheea Carol I și Catedrala Sfinții Petru și Pavel, între anii 1935-1937, sub îndrumarea arhitectului Romano de Simon, pe locul unei foste capele din secolul al XIX-lea.
Stilul în care este lucrată biserica este românesc, din cărămidă aparentă, după modelul celor din Italia secolului al XIII-lea, interiorul este construit din același tip de cărămidă, motiv pentru care nu este permisă zugrăvirea acesteia.
Moscheea Carol I din Constanța, este principalul edificiu cultural al religiei musulmane din județ. Aceasta a fost construită între anii 1910 și 1912 și a reprezentat un omagiu adus musulmanilor din Constanța de către Regele Carol I, ulterior aceasta a fost redenumită în Moscheea Mahmud al II-lea, dar în prezent, este cunoscută sub numele de Kral camisi sau Geamia Regelui.
Moscheea a fost ridicată în locul fostei Geamii Mahmudia, și este o copie a Moscheii Konia din Anatolia – Turcia, în stil arabo-bizantin cu influențe arhitecturale românești. Scara interioară are 140 de trepte ce duc la locașul muezinului, locul de unde se anunța ora pentru rugăciune în trecut, iar minaretul are o înălțime de 47 de metrii.
În interior se găsește un impresionant covor oriental primit ca donație din partea Turciei, ce provine din insula Ada Kaleh, cu o lungime de 16 metrii și o lățime de 9 metrii, acesta cântărește aproape o jumătate de tonă. (Din Florentina Iorga, Șovar Dan Ioan,, 2001, p 252)
3.1.2.2.Monumente și ansambluri de arhitectură de factură civilă(muzee)
Deși dețin un rol secundar în atragerea turiștilor în județul Constanța, în sudul Dobrogei se întâlnesc muzee importante din România ce conțin exponate unicate în țară sau la nivel mondial, iar după părerea mea, unul dintre cele mai importante aspecte este faptul că aici se găsesc cele mai multe informații despre trecutul Dobrogei cât și obiecte de artă modernă.
Muzeul de Artă Populară al orașului Constanța oferă turiștilor prin specificul său o viziune de ansamblu asupra obiceiurilor străvechi ale poporului român. Muzeul deține exponate de proveniență națională, ce ilustrează etajele culturii populare din Dobrogea, în contrast cu celelalte provincii românești.
Figura 3.3 Obiecte de artă populară ce fac parte din expoziția „Portul popular din Dobrogea“
(Preluat: http://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/portul-popular-din-dobrogea-la-muzeul-de-arta-populara-constanta-galerie-foto-530260.html)
Obiectele de artă din muzeu au fost dobândite prin achiziții de patrimoniu după o serie de criterii referitoare la zonele sau timpul din care obiectele provin, rezultând într-un patrimoniu ce cuprinde peste 16000 de piese. Expoziția cu caracter permanent este clasificată în funcție de tipul obiectelor populare (ceramică, metal, lemn, textile, port popular, icoane, podoabe). La parterul muzeului se pot admira icoane pictate pe sticlă provenite din cele mai cunoscute ateliere ale Transilvaniei secolelor XVIII – XIX. Tematicile cele mai întâlnite au caracter creștin precum Nașterea, Botezul, Învierea, Plângerea. Tot aici sunt expuse icoane pictate în ulei, pe suport de lemn, datând din secolele XVII – XIX. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, 2001, p 218)
Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța are o vechime de peste o sută de ani. Acest muzeu este printre cele mai bogate muzee din România și al II-lea ca mărime după Muzeul Național de Istorie din București. Istoria muzeului începe în 1878, atunci când primul prefect al administrației române din Dobrogea a propus Academiei Române ca materialele arheologice adunate în incinta Prefecturii să formeze un muzeu. Timp de aproape un secol muzeul a trecut prin perioade de înflorire și declin, fiind reorganizat și mutat în diverse locuri din oraș, actualul sediu fiind inaugurat în anul 1957. În noua sa formă muzeul a pus la dispoziție specialiștii săi atât în săpături de salvare, dar și la cercetări pe șantiere astfel încât muzeul s-a transformat dintr-un depozit de valori arheologice într-un adevărat centru de cercetare recunoscut la nivel mondial datorită exponatelor sale care datează încă de la începutul evului mediu.
Spațiul expozițional este împărțit pe trei nivele, în incinta primului nivel sunt amenajate două săli de tezaur, nivelul al doilea cuprinde în ordine cronologică istoria veche a Dobrogei, iar la al treilea nivel continuă cu istoria modernă. Muzeul conține un patrimoniu format din peste 430000 de obiecte ce datează încă din paleolitic. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, 2001, p 218)
Figura 3.4 Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța din Piața Ovidiu, Constanța
Exponatele cu valoare semnificativă sau piese unicat se găsesc în cele două săli de tezaur, dintre acestea precizăm: Șarpele Glykon, grupul statuar Fortuna cu Pontos, Aedicula cu dubla reprezentare a zeiței Nemesis.
Muzeul de Artă Constanța este un important spațiu de păstrare, valorificare și cercetare a creației plastice românești, recunoscut pe plan național. Muzeul a fost înființat în anul 1961 conținând un patrimoniu cu un număr mic de exponate, ce aparțineau vechilor pinacoteci din Constanța și Balcic.
Acest muzeu pune la dispoziția publicului peste un secol de evoluție în domeniul picturii, sculpturii și graficii românești și în special al Dobrogei. Patrimoniul total al muzeului este compus din peste 7800 de lucrări, dintre care aproximativ 1500 sunt expuse în trei locații din județul Constanța. Din expoziția permanentă fac parte numeroase lucrări aparținând lui Nicolae Grigorescu, Theodoru Aman, Ștefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Ioan Andreescu, Marcel Iancu și mulți alții.
Muzeul de Artă organizează și expoziții temporare de artă contemporană și modernă din propriul patrimoniu sau extern, ce poate conține și piese de artă decorativă.
Muzeul de Sculptură Ion Jalea din Constanța datează de peste 45 de ani și este găzduit de o clădire declarată monument istoric, construită în anul 1920 de către arhitectul Victor Ștefănescu. Cele 108 piese de artă întâlnite în muzeu au fost donate de către Ion Jelea orașului Constanța. Ion Jelea a fost unul dintre cei mai mari sculptori ai României, acesta s-a născut în Dobrogea și a fost membru al Academiei Române. Acesta și-a pierdut una din mâini în timpul Primului Război Mondial, fiind nevoit să sculpteze restul vieții cu o singură mână.
Muzeul Marinei Române a luat ființă în anul 1965 și este adăpostit de o clădire declarată monument istoric. Patrimoniul istoric al muzeului este organizat în patru secții ce împart exponatele în ordine cronologică, de la epoca veche până la cea contemporană, cele patru secții având o suprafață de 10000 de m2 , împărțiți în 128 săli. Printre piesele expuse în muzeul marinei se găsesc zeci de machete ce reproduc toate tipurile de nave, existente în marina militară și comercială, instrumente de navigație, armament, documente și fotografii, drapele, elice, exponate cu valoare științifică și documentară. (Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, 2001, p 218)
Muzeul Arheologic Histria a fost amenajat în anul 1982, cu o arhitectură inspirată din vechea cetate Histria. În muzeu se găsesc statui, inscripții, obiecte de podoabă, amfore, etc.
3.1.4.Monumente de artă plastică și comemorative
Pe aria județului Constanța se găsesc numeroase monumente artistice cu o însemnată valoare culturală, atât la nivel național cât și european sau chiar mondial. Vechimea lor variază de la preistorie pana la antichitate si de la perioada interbelică pana în zilele noastre. Multe dintre aceste vestigii au o deosebită importanța culturală și turistică, printre acestea amintim:
3.1.4.1.Statui
Monumentul triumfal “Tropaeum Traiani” este amplasat în localitatea Adamclisi, la 64 km de Constanța, este un edificiu unic ca dimensiune și bogăție a detaliilor reprezentând unul dintre cele mai importante monumente antice din perioada daco-romană. Acesta a fost ridicat între anii 106-109 d. Hr., în cinstea victoriei obținută de împăratul Traian asupra dacilor din anul 102 d. Hr. Monumentul în varianta reconstituită este format dintr-un soclu cilindric, înconjurat de mai multe rânduri de trepte, având amplasat în partea superioară trofeul bifacial, cu o înălțime de peste 10 metrii.
Figura 3.5 Monumentul Tropaeum Traian din localitatea Adamclisi
Înălțimea monumentului este de aproximativ 40 de metrii și este aceeași cu diametrul bazei, iar de jur împrejur este înconjurat de numeroase structuri din calcar ce înfățișează scene de război. În forma inițială monumentul cuprindea și un altar funerar pe pereții căruia erau scrise numele soldaților uciși în lupta de la Adamclisi și de asemenea un mausoleu cu trei ziduri concentrice, în care cel mai probabil a fost înmormântat comandantul armatei.
Edificiul este parte a unui ansamblu format din mai multe monumente precum:
Cetatea Tropaeum Traiani a fost construită la doi kilometrii spre vest de monumentul principal, aceasta fiind amplasată pe un deal și este înconjurată din toate părțile de pante, mai mult sau mai puțin abrupte, iar pe partea frontală este legată cu exteriorul de o limbă de pământ îngustă. Suprafața închisă de cetate este de aproximativ zece hectare, cu turnuri plasate la distanțe aleatorii. (Din Florentina Iorga, Șovar Dan Ioan,, 2001, p 253)
Bazilica se întinde pe o suprafață de 900 m2, cu o lungime de 50 m și împărțită pe trei zone, delimitate de două rânduri de coloane mari din care s-au păstrat doar câte optsprezece rânduri de coloane pe fiecare latură. Stilul pe baza căruia a fost construită Bazilica este al celei de la Pompei, având ca și aceea, camera principală supraînălțată față de cele laterale, în interiorul acesteia practicându-se galerii sau fiind folosită ca loc de plimbare și întâlnire.
Muzeul Arheologic Adamclisi, este muzeul de sit al complexului de monumente. Clădirea a fost inaugurată în 1977 și a fost construită ca un lapidarium (colecție de pietre mari, sculptate).
Statuia lui Ovidiu a fost ridicată în memoria poetului latin Publius Ovidiu Naso, exilat la Tomis în anul 8 d. Hr. unde compus celebrele poeme “Tristele” și “Ponticele”. Statuia a fost ridicată de sculptorul italian Ettore Ferrari în anul 1887. Monumentul este amplasat în partea veche a orașului Constanța, în piața care îi poartă numele, în fața Muzeului Național de Istorie și Arheologie. În perioada 1916-1918, în timpul ocupației Germano-Bulgare, statuia a fost înlăturată de pe soclu pentru a fi luată ca pradă de război, lucru împiedicat de ofițerii germani, care au adăpostit statuia în subsolul primăriei orașului. Poziția inițială a statuii a fost schimbata în anul 1921, aceasta având orientarea către nord la început. (Din Florentina Iorga, Șovar Dan Ioan,, 2001, p 253)
Statuia este realizată din bronz fiind amplasată pe un suport din marmură albă, pe care este inscripționat un pasaj din poemul “Tristele”. În anul 1925 o replică a statuii lui Ovidiu din Constanța a fost amplasată în orașul italian Sulmona.
Statuia lui Eminescu, din Constanța, turnată în bronz, este în prezent amplasată lângă Farul Genovez, chiar pe malul apei și a fost realizată de sculptorul bucureștean Oscar Han, în anul 1930 și cuprinde bustul poetului național, amplasat pe o coloană înaltă de trei metri, în fața căruia este poziționată sculptura muzei antice Tersiphora sau Erato, căreia sculptorul i-a împrumutat chipul Veronicăi Micle. Inaugurarea statuii a fost ținută în prezența regelui Carol al II-lea și a prințului moștenitor Mihai, în data de 15 august a anului 1934, de ziua marinei, eveniment cu ocazia căruia Regele a recitat prima strofă din poezia “La steaua”. (Din Florentina Iorga, Șovar Dan Ioan,, 2001, p 253)
Figura 3.8 Bustul lui Mihai Eminescu de pe faleza orașului Constanța
De menționat că același sculptor a realizat și statuia lui Anghel Saligny, celebrul inginer român ce a realizat podul feroviar de pe Dunăre și a condus numeroase lucrări de modernizare și extindere a portului din Constanța. Statuia este situată pe bulevardul Elisabeta.
Printre monumentele cu caracter comemorativ din județ se mai numără și:
Bustul lui Ion Bănescu (1910, Dimitrie Paciurea)
Statuia lui Ioan N. Roman (1913, Ion Dumitriu Bârlad)
Bustul lui Vasile Pârvan (1957, Ion Irimescu)
3.1.4.2.Monumente de for public
Faleza Cazinoului din Constanța este poate cel mai reprezentativ simbol al orașului de la malul mării. Cazinoul din Constanța este una din primele clădiri construite după trecerea orașului în administrația românească, o dată cu încetarea influenței otomane în zonă. În forma actuală, Cazinoul a fost ridicat între anii 1907-1910 de către arhitectul francez Daniel Renard. La începutul secolului al XX-lea, Cazinoul era considerat un adevărat simbol al luxului si bogăției, fiind un loc unde numai cei avuți aveau acces iar ținuta de seară era obligatorie. În timpul Primului Război Mondial, Cazinoul a funcționat ca spital, construcția recăpătându-și splendoarea în perioada interbelică. Astăzi, acesta se află într-o stare avansată de degradare, cauzată de lipsa de investiții în renovarea sa de către autoritățile locale.
Faleza a fost amenajată în anul 2014 în stilul anilor 20, când aceasta era un punct de atracție pentru bogații Europei. Lucrarea a durat doi ani, costurile ridicându-se la aproape 15 milioane de lei, o mare parte provenind din fonduri europene. Autoritățile locale mizează pe o creștere a numărului de turiști ca urmare a renovării fidele perioadei interbelice a falezei, aceasta conținând elemente complexe de decor urban, precum băncuțe sculptate, stâlpi de iluminat și scrumiere din bronz și chioșcuri. (Ghinea Dan, 1996, p 451)
Figura 3.9 Faleza și Cazinoul din Constanța
Portul Tomis este o prelungire a falezei Cazinoului ce se integrează perfect în arhitectura orașului Constanța și conferă o trecere ușoară de la zona urbană către plajă. Portul poate fi accesat atât pietonal cât și cu autovehicul. Datorită amplasării portului și a infrastructurii deja existente, acesta oferă un mare potențial de valorificare al turismului nautic, al activităților sportive și de agrement. În interiorul portului se pot organiza o gamă largă de activități sportive cu caracter nautic, acest tip de activități poate conduce la apariția unui tip de turism cu caracter internațional, ce ar include Portul Tomis într-un circuit al Mării Negre.
3.1.5.Parcuri și grădini
În județul Constanța întâlnim un număr mare de spații verzi amenajate cu alei pietonale, locuri pentru camping, construcții cu tematică specifică fiecărui parc precum statui sau fântâni având ca scop crearea unui mediu propice relaxării și odihnei.
Unul dintre cele mai frumoase parcuri ale județului este parcul Arheologic, amplasat în imediata apropiere a primăriei orașului Constanța. Parcul este amenajat în stilul cetății Tomis, imagine accentuată de prezența unui zid roman ce datează din secolul al III-lea d. Hr. și desparte parcul de bulevardul Ferdinand. Tot pe teritoriul parcului se găsesc rămășițele turnului Măcelarilor împreună cu alte obiecte arheologice ce provin din vechiul Tomis. O hartă la scară mare realizată din piatră naturală ce reprezintă așezările antice din Dobrogea este amplasată pe peretele estic al parcului.
Parcul Tăbăcăriei este amplasat în jurul lacului Tăbăcăriei din Constanța fiind unul dintre cele mai frumoase din Dobrogea și printre cele mai mari din țară. Acesta cuprinde trei lacuri interioare, împrejmuite cu vegetație bogată ce acoperă mare parte din parc. Pe lac sunt prezente insule, peninsule și istmuri care împreună cu numeroasele podețe și poduri conferă parcului un aspect aparte.
Figura 3.10 Parcul Tăbăcăriei
(Preluat: http://www.videomamaia.ro/parcul-tabacariei-constanta.html)
Majoritatea speciilor de arbori ce formează vegetația parcului sunt specifice zonelor lacustre, dintre aceștia cei mai întâlniți sunt: sălciile, mestecenii, plopii, magnoliile. În interiorul parcului este amplasată expoziția permanentă Expoflora ce completează flora naturală cu mii de plante din cele mai diverse.
Parcul Teatrul Oleg Danovski este amplasat pe bulevardul Tomis, vis-a-vis de clădirea Teatrului Național de Operă și Balet Oleg Danovski, în centrul orașului Constanța. Deși teatrul datează de peste o sută de ani, actuala înfățișare i s-a dat recent. În parc se întâlnesc numeroase statui din bronz, printre care cele mai cunoscute sunt “Extaz”, “Faun și Nimfă”, realizate de Constantin Baraschi și “Tinerețe” de către Boris Caragea.
4. Analiza potențialului turistic al județului Constanța din ultimul sfert de secol.
Am trecut de pragul sfertului de secol de la cea mai mare schimbare în sfera politică din istoria recentă a României si ne apropiem de un deceniu de la începutul crizei financiare din anul 2007, ambele evenimente afectând în mod evident și ireversibil turismul românesc, implicit pe cel al județului Constanța, a cărui economie se bazează puternic pe turism.
4.1. Impactul asupra turismului
Pentru a înțelege mai bine aceste schimbări am adunat date statistice din care să se poată observa clar tendințele spre care se îndreaptă turismul litoral. Datele asupra cărora vom discuta, le-am obținut de la Institutul National de Statistică, le-am prelucrat astfel încât să putem vizualiza clar transformările suferite de-a lungul timpului și tendințele spre care se îndreaptă turismul din județul Constanța.
În anul 1990 ponderea ce-a mai mare o aveau vilele cu destinație turistică, însă în următorii ani numărul lor a scăzut dramatic aproape înjumătățindu-se în primii cinci ani. Un principal motiv poate fi pe faptul că pe litoral, România a pierdut trenul privatizării rapide și al atragerii marilor tour – operatori în primii ani de după revoluție, „Pe vremea când noi ne ocupam cu locațiile de gestiune și cu tunurile pe care le-au dat locatarii, bulgarii, aflându-se sub influenta germanilor, au adus mai devreme decât noi marii tour – operatori internaționali, pe care i-au și implicat în procesul de privatizare” susține fostul ministru al turismului Dan Matei Agathon. Lipsa implicării statului este evidenta uitându-ne la numărul unităților de cazare cu regim hotelier, volumul acestora nu suferă modificări majore sau chiar stagnează perioade îndelungate de timp, prima schimbare vizibila observându-se după începutul secolului XXI.
Tot la începutul secolului se observă una dintre cele mai mari schimbări din sistemul turistic de până acum și anume apariția unui număr tot mai mare de alte tipuri de unități de cazare inedite care pana acum erau prea neînsemnate să apară în statisticile oficiale. Printre acestea se numără Hostelurile, Bungalourile sau Taberele pentru elevi. Tot acum se înregistrează si prima creștere substanțiala a numărului de hoteluri si vile cu destinație turistică, efect direct al influentei UE asupra investițiilor în domeniul turistic.
Figura 4.2 Variația numărului locurilor de cazare în județului Constanța,
din ultimii 25 de ani (Anexa 5)
(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)
Se observă din grafic o diminuare a numărului de unități de cazare din județ, în special în ultima jumătate de secolului. Motivele acestui declin sunt diverse, unul din principalii factori ce au afectat turismul este criza economica ce a debutat în 2007 în SUA dar s-a resimțit în România mult mai târziu. Un alt motiv pentru efectul întârziat cu care observam diminuarea numărului unităților de cazare este durata de timp între diminuarea numărului turiștilor si dispariția primelor unități de cazare.
Un al doilea motiv pentru scăderea numărului de unităților de cazare este ușurința accesului către alte zone turistice litorale, nu foarte îndepărtate dar mai greu accesibile pana acum. Astfel hotelierii nu trebuie să concureze pentru atragerea turiștilor doar între ei, ci cu zone turistice care nu prezentau o amenințare cu doar câțiva ani mai devreme. Acestă ușurare a accesului către alte zone turistice are la bază trei factori:
Deschiderea granițelor odată cu aderarea la Uniunea Europeană încă de la începutul anului 2007. Acest lucru a afectat pe două fronturi turismul în județul Constanța, odată prin facilitarea ieșirilor din tara în timpul sezonului turistic si pe de alta parte prin oferirea posibilității emigrării populației. Numărul de locuitori permanenți numai în județul Constanta a scăzut de la 784.796 locuitori în 1992 la 684,082 locuitori în 2011, iar la nivelul țarii populația s-a redus cu peste zece procente în aceiași perioadă.
Dezvoltarea infrastructurii rutiere, prin apariția de drumuri mai bune sau autostrăzi, nu numai pe teritoriul țarii, care diminuează durata transportului pana la o destinație greu accesibilă în trecut.
Apariția rutelor aeriene foarte numeroase ca destinații și tot mai accesibile ca preț în ultimii ani.
Prețurile practicate pe litoralul românesc chiar dacă stagnează o perioadă nu pot concura cu cele din străinătate. Litoralul românesc devine mai scump decât cel turcesc sau chiar spaniol, neputând face față concurenței altor stațiuni mult mai accesibile nu numai ca preț, ci în ultima vreme, ca și timp până la destinație, precum litoralul grecesc.
O gură de aer, cel puțin pentru micii întreprinzători, este dată de “Programul Național pentru Dezvoltare Rurală” ce a debutat în anul 2011 și are ca scop punerea la dispoziția micilor întreprinzători a unor sume de bani, cu caracter nerambursabil pentru dezvoltarea turismului. Întâietate aveau zonele sărace sau cele mai afectate de criza care deja făcea primele victime pe plan turistic, după cum se observă din graficul de mai sus, în acest an se înregistrează o scădere dramatică a numărului de locuri de cazare ca urmare a cererii scăzute din partea turiștilor tot mai puțini. Măsura 3.1.3 – Încurajarea activităților turistice, din Programul National pentru Dezvoltare Rurala, pune la dispoziția fiecărui micro întreprinzător, persoana fizică sau comună o suma importantă de bani (până la 200.000 de euro) cu caracter integral sau parțial nerambursabil, însă legislația nu foarte bine pusă la punct face dificilă daca nu imposibilă accesarea acestor fonduri de către micii întreprinzători cel puțin în primii ani. Ca urmare a acestor măsuri se explică tendința ascendentă cu startul în anul 2012 din graficul de mai sus.
4.2. Sosiri și înnoptări ale turiștilor
În acest subcapitol vom discuta despre cauzele diminuării vizibile a numărului de turiști cazați în unități de cazare turistică din județul Constanța. Vom stabili în primul rând la ce ne referim când spunem sosire sau înnoptare, sosirea unui turist într-o structură de primire turistică cu funcție de cazare turistică, se marchează atunci când o persoană este consemnată în registrul unității respective, pentru a fi cazată una sau mai multe nopți. În fiecare structură de primire turistică cu funcție de cazare turistică se consideră o singură sosire pe turist, indiferent de numărul de înnoptări.
Al doilea termen care trebuie clar definit este reprezentat de înnoptare. Aceasta expune un interval de 24 de ore, debutând cu ora hotelieră, pentru care o persoană este înregistrată în lista structurii de cazare turistică și beneficiază de cazare în contul prețului aferent locului unde acesta înnoptează, chiar dacă durata cazării efective este mai mică decât intervalul menționat.
Institutul Național de Statistică consideră numărul turiștilor cazați în unitățile de cazare turistică, ca incluzând toate persoanele, români si străini, care călătoresc în afara localităților în care își au domiciliul stabil, pe o perioada mai mică de un an și stau o noapte sau mai mult de o noapte într-o unitate de cazare turistică în zone frecventate din tară; motivul principal al călătoriei este altul decât acela de a practica o activitate în locurile vizitate.
Figura 4.3 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri și tipuri de turiști (Anexa 3)
(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)
Analizând graficul de mai sus, observăm că cel mai mare număr de sosiri ale turiștilor se înregistrează în hoteluri depășind cu mult capacitatea următorului tip de unitate de cazare, acestea fiind preferate atât de români cât si de străini, în mod evident cel mai mare număr îl dețin românii în anul 1990, urmând ca acesta să scadă până în anul 2000 după care începe să urce ușor până în anul 2013 ajungând la 756180 persoane.
Făcând o comparație între români și străini, observăm că cel mai număr de sosiri se înregistrează în cazul românilor, datorită faptului că stațiunile din Constanța nu sunt foarte cunoscute la nivel mondial din diverse motive precum: promovarea slabă în afara țării a litoralului românesc, lipsa de investiții în infrastructura rutieră a condus la mărirea duratei de timp până la litoral, descurajând astfel turiștii care au deja o distanță mare de parcurs până la granițele țării.
Și în cazul înnoptărilor ca și în cazul sosirilor cel mai mare număr se înregistrează în hoteluri în rândul românilor, tot în anul 1990 cu un număr de 7345176 nopți, după care este într-o continuă scădere până în anul 2013, ajungând la 3114061 înnoptări.
Străinii în comparație cu românii înregistrează un număr destul de mic în cadrul înnoptărilor, aceștia preferând hotelurile și vilele turistice, în hoteluri în anul 2013 s-au înregistrat un număr de 181274 înnoptări ale celor 45406 turiști, de unde rezultă că fiecare turist a petrecut în medie 4 nopți în județ.
Figura 4.4 Înnoptări în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri și tipuri de turiști (Anexa 4)
(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)
Comparând numărul turiștilor sosiți într-un anume tip de unitate de cazare și numărul de înnoptări înregistrate de Institutul Național de Statistică pentru aceeași unitate de cazare și în aceeași perioadă de timp am făcut o serie de calcule care s-au concluzionat într-un grafic din care se poate observa durata medie de timp pe care un turist o petrece în județul Constanța.
Figura 4.5 Numărul mediu de nopți petrecute de o persoană într-o unitate de cazare în anul 2013 (Anexa 6)
(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)
Graficul de mai sus a fost calculat raportând numărul de înnoptări la numărul de sosiri ale turiștilor în felul următor:
Știm că numărul de turiști români sosiți în hoteluri, în anul 1990 este de 1120603, iar numărul de înnoptări petrecute de turiștii români în același tip de unitate de cazare și în aceeași perioadă este de 7345176, putem face următorul calcul:
Se observă o diferență de număr mediu de nopți de cazare ale turiștilor în hoteluri, în anul 1990 față de anul 2013, reprezentat în figura 4.5, de la 6,5 nopți petrecute anual de fiecare român în concediu la 4 nopți petrecute în hoteluri. Dacă luăm în considerare numărul de nopți petrecute de români în vile turistice în anul 1990 care era de aproape 12 nopți, în anul 2013, aceiași oameni petrec de trei ori mai puțin timp.
În ceea ce privește numărul mediu de nopți de cazare petrecute de străini în județul Constanța, se remarcă faptul că acesta este mai mare decât numărul mediu de nopți petrecute de români, pentru toate tipurile de cazare. Fenomenul este explicat dacă luăm în considerare distanța fizică și temporară dintre județul analizat și țările din care sosesc cei mai mulți turiști.
4.3. Cercetarea și extrapolarea datelor
Avem ca scop final înțelegerea repercusiunilor pe care cei doi factori imprevizibili le-au avut asupra turismului județului Constanta, vom încerca să deducem cu o cât mai mare exactitate tendințele spre care se îndreaptă turismul din județul Constanța.
Figura 4.6 Extrapolarea numărului locurilor de cazare în județului Constanța, pentru următorii 5 ani (Anexa 5)
(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)
După scăderea bruscă din anul 2011 este normal ca domeniul turistic să revină la valorile de până în anul 2010 care sunt destul de constante de-a lungul unei perioade mari de timp, motiv pentru care le vom considera valori normale și vom încerca să tind către acestea în calculele statistice. În figura 4.6 am calculat cea mai probabilă variație a numărului locurilor de cazare pentru o perioadă de cinci ani, durată de timp în care am considerat că se poate extrapola cu o oarecare exactitate variația locurilor de cazare.
Ca mediu de calcul am folosit Microsoft Excel, iar ca referință pentru calcule am folosit creșterea rezultată din datele ultimilor patru ani. Se observă o creștere ușoară, liniară din anul 2011 până în anul 2015, lucru ce a ușurat calcularea datelor.
Pe grafic se observă în dreptul anului 2015 o bară verticală de culoare roșie care delimitează granița dintre datele obținute de la Institutul Național de Statistică și datele extrapolate în Microsoft Excel. Pentru o claritate crescută a graficului am schimbat culorile seriilor de la punctul ce reprezintă prezentul, spre viitor.
După efectuarea calculelor am constatat cu surprindere o creștere lentă a numărului locurilor de cazare, cu o medie de doar 8% pe an, ceea ce înseamnă în cazul hotelurilor apariția unui număr de aproximativ 600 de noi locuri de cazare anual, iar din calculele mele în următorii cinci ani o să apară aproximativ 3 000 noi locuri de cazare, ceea ce ne lasă cu un deficit de 8 000 locuri până la valoarea ce am stabilit-o ca fiind cea normală.
Figura 4.7 Extrapolarea numărului locurilor de cazare în județului Constanța, până la revenirea la valori apropiate de cele ale anului 2010 (Anexa 5)
(Sursa: Prelucrare date: http://www.INSSE.ro)
Pentru că nu am fost mulțumită de creșterea rezultată din extrapolarea datelor pe cinci ani, m-am gândit să aflu de câți ani de creștere constantă, cu aceeași ascensiune precum din anul 2011 până în prezent, este nevoie pentru a ajunge la valoarea normală.
Am luat ca punct de referință numărul locurilor de cazare în regim hotelier la valoarea considerată normală din anul 2010, acesta fiind de 79961 locuri, am constatat că folosind același nivel de creștere constantă și liniară, am ajuns la valoarea de 79275 locuri abia în anul 2042.
Desigur, cei cinci ani de creștere constantă a numărului de locuri de cazare într-un anumit tip de unitate de cazare, nu poate genera o previziune exactă pe o durată mai mare de un sfert de secol și de asemenea, nici valoarea datelor din anul 2010 nu poate fi luată ca o valoare normală.
Concluzii
Originalitatea potențialului turistic al județului Constanța îl conferă multitudinea de tipuri de turism practicabile într-o arie relativ restrânsă. Diversitatea acestora are rădăcinile în bogata istorie a zonei, fiind una dintre cele mai vechi din țară, aici regăsindu-se influențe din diferite perioade care au marcat mai mult sau mai puțin înfățișarea regiunii, precum cea antică, bizantină sau otomană.
Datorită amplasării favorabile pe litoralul unei mări ce lega vestul Europei de lumea estică încă dinaintea erei bizantine, regiunea asupra căreia ne-am focalizat atenția a cunoscut o puternică înflorire datorată schimburilor comerciale care trebuiau să treacă prin porturile antice amplasate în trecut aici, dar totodată a fost afectată de numeroasele conflicte dintre popoarele migratoare de la începutul Evului Mediu, fiind chiar loc de desfășurare al luptelor daco-romane.
Pe parcursul acestei lucrări am încercat să obțin informații cât mai detaliate despre potențialul turistic al județului. Astfel am realizat că turismul litoral nu deține în nici un caz un monopol în județ precum credeam, ci există atât de multe obiective cu valoare turistică foarte ridicată încât ar fi o pierdere ca un turist să viziteze doar litoralul, cu toate că în statistici acesta rămâne principalul pol de atracție. Din informațiile adunate în partea de documentare a acestui proiect am sesizat o diversitate a culturilor și tradițiilor cu mult peste cea a țării, lucru ce reiese din bogata istorie a locului, spre exemplu unul dintre lucrurile care m-a surprins a fost numărul de lăcașe de cult de alte religii, precum cele catolice sau musulmane.
Am acordat o atenție sporită analizei potențialului turistic al județului, bazându-mă pe date despre variația numărului turiștilor și a unităților de cazare de-a lungul timpului obținute de la Institutul Național de Statistică. După cercetarea acestora am realizat o serie de grafice, după analiza celor ce studiază variația temporară a locurilor de cazare disponibile în funcție de tipurile de unități de cazare, am constatat o schimbare a preferințelor turiștilor, în special în ultimul deceniu. Aceștia preferă cu o pondere din ce în ce mai ridicată unități de cazare mici în detrimentul hotelurilor ce dețineau în trecut cea mai mare parte din piață, precum și o anomalie prezentă în toate tipurile de grafice.
Această abatere este reprezentată de scăderea bruscă a numărului de turiști și implicit a unităților de cazare în vara anului 2011 ca rezultat al efectelor întârziate pe care criza financiară mondială apărută în anul 2007 le-a avut asupra economiei României.
Începând cu anul 2012 datele statistice arată o ușoară creștere a turismului, care se menține relativ constantă timp de trei ani, timp suficient pentru a analiza tendința ascendentă, făcând posibilă o extrapolare a datelor având ca scop final determinarea duratei de timp în care numărul de își va reveni la valoarea maximă din anul 2010.
Am considerat realistă o perioadă de calcul a creșterii de cinci ani, socotind că o durată mai mare de timp ar implica variația prea multor factori, încât nu ar putea fi considerat practic.
Revizitând județul Constanța, de data aceasta din perspectiva unui geograf, nu a unui turist, vizita planificată în primăvara acestui an, a evidențiat mai mult ca niciodată vastul potențial turistic al zonei. Cunoscând valoarea istorică a fiecărui loc, acesta capătă brusc o însemnătate deosebită, o simplă pădure fiind acum o rezervație naturală protejată, sau o ruină care poate ar fi trecut neobservată, căpătând acum o nouă dimensiune grație valorii sale istorice.
Anexe
Bibliografie
Andronic Gheorghe, Neațu Marin, Rădulescu Adrian, Lascu Stoica, (1989), Litoralul Românesc al Mării Negre, Editura Sport-Turism, București
Aur N. S., (2007), Bazele geografiei turismului, Editura Sitech, Craiova
Borodi Elena, Popa Iona, (1980), Monografia Constanței, Editura Sport Turism, București
Bran Florina, Simon Tamara, (2000), Ecoturismul, Editura Economică, București
Cândea Melinda, Erdeli G., Tamara Simon, (2003), Potențialul turistic al României și Amenajarea turistică a Spațiului, Editura Universitară, București
Cândea Melinda, Erdeli G., Tamara Simon, (2001), România: potențial turistic și turism, Editura Universitară, București
Checiu Stela Mariana, (1997), Vizitați România, Editura Alcor Edimplex, București
Cucu Vasile, Marian Ștefan, (1970), Ghid-atlas al monumentelor istorice, Editura Științifică, București
Din Florentina Iorga, Șovar Dan Ioan, (2001), Ghidul turistic al României, Editura Publirom
Dinu Mihaela, (2004), Geografia Turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București
Erdeli G., Cândea Melinda, Simon Tamara, (2000), România – potențial turistic și turism, Editura Universității, București
Gheorghe I. Brătianu,( 1999) Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, Editura Polirom, Iași.
Ghinea Dan, (1996), Enciclopedia Geografică a României, Editura Enciclopedică, București
Ielenicz Mihai, Comănescu Laura, (2006), România : potențial turistic, Editura Universitară, București
Mazilu Mirela, (2011), Turism și dezvoltare durabilă, Editura Universitară, Craiova
Neacșu, N. (2000), Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București
Petrila Tiberiu, Popescu Demetru, Porumbescu Marin, Constanța și Împrejurimile Ei, (1960), Editura Științifică
Posea Grigore, Bogdan Octavia, Zavoianu Ion, (1996), Geografia României, vol. V
Rădulescu I., Herbst-Rădoi Athena, (1974), Județul Constanța, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București
Rădulescu Adrian, Scorpan Constantin Herbst-Rădoi, Athena, Dumitrașcu Gheorghe,, (1980) Ghid turistic al județului. CONSTANTA, Editura Sport Turism București
Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, (2002), Ghidul turistic al României, Editura Publirom
*** România după 20 de ani – http://www.capital.ro/romania-dupa-20-de-ani-unde-e-turismul-romanesc-si-unde-ar-fi-putut-fi-126076.html
*** Articol cu titlul: Litoralul românesc a devenit mai scump decât cel spaniol și cel turcesc! http://www.descopera.ro/dnews/13241865-studiu-litoralul-romanesc-a-devenit-mai-scump-decat-cel-spaniol-si-cel-turcesc
*** Revista Tribuna Economică, Nr. 44/2002
*** Rezervații naturale ale județului Constanța: www.cimec.ro/Monumente/Zonenaturale.htm
*** http://www.comorova.org/
*** Curs geografie regională a României
*** Institutul Național de Statistică – www.INSSE.ro
Bibliografie
Andronic Gheorghe, Neațu Marin, Rădulescu Adrian, Lascu Stoica, (1989), Litoralul Românesc al Mării Negre, Editura Sport-Turism, București
Aur N. S., (2007), Bazele geografiei turismului, Editura Sitech, Craiova
Borodi Elena, Popa Iona, (1980), Monografia Constanței, Editura Sport Turism, București
Bran Florina, Simon Tamara, (2000), Ecoturismul, Editura Economică, București
Cândea Melinda, Erdeli G., Tamara Simon, (2003), Potențialul turistic al României și Amenajarea turistică a Spațiului, Editura Universitară, București
Cândea Melinda, Erdeli G., Tamara Simon, (2001), România: potențial turistic și turism, Editura Universitară, București
Checiu Stela Mariana, (1997), Vizitați România, Editura Alcor Edimplex, București
Cucu Vasile, Marian Ștefan, (1970), Ghid-atlas al monumentelor istorice, Editura Științifică, București
Din Florentina Iorga, Șovar Dan Ioan, (2001), Ghidul turistic al României, Editura Publirom
Dinu Mihaela, (2004), Geografia Turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București
Erdeli G., Cândea Melinda, Simon Tamara, (2000), România – potențial turistic și turism, Editura Universității, București
Gheorghe I. Brătianu,( 1999) Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană, Editura Polirom, Iași.
Ghinea Dan, (1996), Enciclopedia Geografică a României, Editura Enciclopedică, București
Ielenicz Mihai, Comănescu Laura, (2006), România : potențial turistic, Editura Universitară, București
Mazilu Mirela, (2011), Turism și dezvoltare durabilă, Editura Universitară, Craiova
Neacșu, N. (2000), Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București
Petrila Tiberiu, Popescu Demetru, Porumbescu Marin, Constanța și Împrejurimile Ei, (1960), Editura Științifică
Posea Grigore, Bogdan Octavia, Zavoianu Ion, (1996), Geografia României, vol. V
Rădulescu I., Herbst-Rădoi Athena, (1974), Județul Constanța, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București
Rădulescu Adrian, Scorpan Constantin Herbst-Rădoi, Athena, Dumitrașcu Gheorghe,, (1980) Ghid turistic al județului. CONSTANTA, Editura Sport Turism București
Turtureanu Mihaela, Grecescu Maria, (2002), Ghidul turistic al României, Editura Publirom
*** România după 20 de ani – http://www.capital.ro/romania-dupa-20-de-ani-unde-e-turismul-romanesc-si-unde-ar-fi-putut-fi-126076.html
*** Articol cu titlul: Litoralul românesc a devenit mai scump decât cel spaniol și cel turcesc! http://www.descopera.ro/dnews/13241865-studiu-litoralul-romanesc-a-devenit-mai-scump-decat-cel-spaniol-si-cel-turcesc
*** Revista Tribuna Economică, Nr. 44/2002
*** Rezervații naturale ale județului Constanța: www.cimec.ro/Monumente/Zonenaturale.htm
*** http://www.comorova.org/
*** Curs geografie regională a României
*** Institutul Național de Statistică – www.INSSE.ro
Anexe
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Potentialul Turistic al Judetului Constanta (ID: 144771)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.