Potentialul Turistic al Defileului Toplita Deda

Introducere

Turismul ca fenomen, formă de valorificare într-o manieră aparte a resurselor naturale și patrimoniului antropic, a devenit în secolul trecut ramura economică cu impact major asupra lumii contemporane. Ansamblul condițiilor naturale și contextul social-economic și istoric în care a evoluat România s-au constituit ca premise cu o favorabilitate diferențiată în dezvoltarea acestui fenomen complex.

Cu privire la lucrarea de față, am încercat să scot în evidență potențialul turistic al Defileului Toplița-Deda, atât cel natural cât și cel antropic, nevalorificat în totalitate.

Originalitatea, complexitatea și unele elemente de unicat a spațiului geografic, nelipsita prezență ospitalieră a peisajului umanizat, valorile culturale și istorice ale orașului Toplița, factorii climatici favorabili recreerii, fac din această zonă, locul unde orice turist, fie el român sau străin, avizat sau nu, poate sa-și satisfacă atât nevoile fizice cât și psihice.

Orașul Toplița, situat la intrarea în defileu, deține funcția de stațiune balneoclimaterică, renumită pentru apele mezotermale. Tot aici, istoria permanenței populației este dovedită și prin urmele cetății dacice Sangidava. În apropierea orașului există locuri special amenajate pentru pescuit și vânătoare.

Prezența izvoarelor termale de la Toplița, edificiile religioase – Mănăstirea Doamnei(1658-ctitorie a Doamnei Safta, soția domnitorului Moldovei Gh. Ștefan), Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie(1847-ctitorie a primului Patriarh al României, Miron Cristea), Monumentul-mausoleu de la Gura Secului; relieful dat de versanții înalți și deosebit de abrupți, stâncile sub formă de turnuri și piramide de la Gudia precum și munții ce mărginesc acest defileu(Călimani și Ghurghiu) sunt câteva elemente ale zestrei turistice a defileului.

Acestea pot fi argumentele pentru care Defileul Toplița-Deda merită să fie vizitat și de ce nu, cunoscut.

1. Poziția Geografică, limite

Între Toplița și Deda, pe o lungime de circa 40 de km, Mureșul străbate primul sau defileu axat în zona de întalnire a acumulărilor de lave și piroclastite din aparatele vulcanice ale Munților Călimani în Nord și Gurghiului în Sud, făcând legătura între depresiunea tectonică a Topliței și bazinul Transilvaniei.

2. Potențialul Turistic Natural

-aspecte generale-

Este unul dintre cele două părți ale potențialului turistic, cuprinzând cadrul natural și componentele acestuia, dintr-un teritoriu. Ansamblul cadrului natural sau elementele aparținătoare acestuia sunt capabile de a exercita atracție asupra unui segment de turiști efectivi sau potențiali.

Stânci din andezit

Aici, potențialul turistic natural este dat de originalitatea și complexitatea elementelor de unicat ale peisajului geografic din lungul văii. Natura oferă tablouri de un pitoresc deosebit, la realizarea căruia contribuie deopotrivă apa murmurând a Mureșului, stâncile violete de andezit cu forme curioase de turnuri și ziduri care ies din verdele întunecat al padurilor de molid sau din galben-albul pâlcurilor de mesteceni.

Intrarea în defileu la Toplița

2.1 Potențialul Turistic al Reliefului

Relieful, cea mai bogată și variată resursă activă a globului terestru, alcătuiește coloana vertebrală a peisajului.

Factor omniprezent, oferă cadrul activității recreative. Elementele reliefului sunt implicate in creionarea trasăturilor atractive ale altor elemente ale cadrului natural, de ordin hidrologic, climatic sau biotic. Influența este însă reciprocă, resursele atractive ale reliefului îmbogățindu-se prin aportul acesteia.

Importanța reliefului pentru turism este ilustrată înainte de toate, prin numărul apreciabil al formelor care, la nivel individual sau al asocierii peisagistice, etalează atracții multiple.

Cu privire la geneza defileului,aceasta este pusă pe seama captării, unii cercetători admițând că defileul s-a format in levantian (Sawicki L. 1912) anterior formării terasei de 40m a Mureșului (Wachner H. 1929) sau ca adâncirea lui este cu totul recentă. Se admite de asemenea că ar corespunde unei văi de eroziune formată într-o depresiune intracolinară, modelată în ultima treime a pliocenului (Bulla B. 1943) sau existenței unei strâmtori lacustre pliocene care a servit ca deversor a lacului din Giurgeu.

Traian Naum și Mihai Iancu apreciază ca valea transversală a Mureșului nu este un simplu culoar și nici nu constituie un defileu continuu în acest sector; fiind formată din bazinete tectonice separate de strâmtori înguste cu aspect de chei. În dezvoltarea acestui sector de vale se impune distingerea a trei etape:

a) Etapa anterioară barajului vulcanic.

Cristalinul de pe latura internă a geosinclinalului carpatic oriental a suferit o fragmentare și o afundare in faza de formare a bazinului Transilvaniei, fiind acoperit ulterior cu depozitele pliocenului vechi care se află sub cuvertura de aglomerate vulcanice în spațiul defileului și apar la zi la extremitățîle acestuia. În această etapă se instalase și functiona un lac în depresiunea Toplița, cu nivel variabil, fapt care se constată după natura și dispoziția depozitelor.

b) Etapa barajului vulcanic.

Erupțiile vulcanice apar încă din sarmațian pe linia majoră de ruptură a fundamentului cristalin și se desfășoară intermitent, cu faze de explozii pe anumite sectoare. Din analiza datelor de teren se constată că centrii principali de erupție existau de o parte și de alta a acestui culoar depresionar, adică în Călimani și Fâncel ; cuvertura de depozite vulcanice de tipul aglomeratelor și mai putin scurgerile de lave sau răspândit și în cadrul culoarului depresionar preexistent al Mureșului.

Bazinetele intravulcanice Stânceni, Neagra, Lunca Bradului, Răstolița, se caracterizează prin funcționarea ca piețe de adunare a apelor și ca urmare prin prezența depozitelor vulcanogen-sedimentare, deci posedă un material de umplutură ; ele au existat ca bazinete lacustre în timpul pliocenului cât și a cuaternarului inferior. În fazele activității vulcanice si după încetarea definitivă a acesteia, apele temporare și permanente au erodat, transportat și depus fragmente de roci andezitice provenite din distrugerea aparatelor, a curgerilor de lavă sau a altor formațiuni vulcanice primare.

Grosimea depozitelor variază între 120m în vestul bazinului Toplița și 100m în bazinetul Neagra. Depozitele bazinului Topliței înaintează și acoperă piroclastitele piroxenice din extremitatea sudică a Călimanului, care la Secu stau peste pliocenul superior-dacian.

Activitatea bazinului Neagra încheiată la sfârsitul dacianului, anterior bazinului Toplița care a persistat până la pleistocenul inferior, duce la concluzia că drenarea lacurilor s-a făcut gradat pe direcția Vest-Est. Ca urmare, un râu pliocen cu nivel de bază mai coborât a înaintat din partea vestică și a captat pe rănd bazinetele lacustre prin intermediul strâmtorilor preexistente.

c) Etapa post-vulcanică.

Sculptarea defileului fluvial propriu-zis a inceput de la nivelul terasei superioare, tăiată in depozite vulcanogen-sedimentare și a umerilor din cadrul fostelor strâmtori. Ca urmare, există posibilitatea admiterii existenței unor văi pliocene situate la înălțimi relative de cca 150m care au persistat pănă in pleistocenul inferior când apele au fost drenate prin intermediul actualului defileu.

În prezent valea transversală a Mureșului cuprinde sectoare înguste determinate de regulă de apariția lavelor mai dure în versantul drept si de existența unor sectoare de străpungere, alternând cu mici depresiuni de eroziune și tectonice ce constituie și convergențe hidrografice. În defileu se constată prezența a două nivele de eroziune la cca 1000m și 800m altitudine, urmate de un nivel de acumulare a unor conuri de prundiș la 100m deasupra luncii.Terasele fluviale, mai extinse în bazinetele depresionare si la extremitățile defileului, se dispun în cinci trepte și anume :

-prima terasă de luncă s-a format în holocen, fiind larg extinsă în bazinetul depresionar Toplita și având altitudinea relativă de 1-1,5m. În portiunea foarte îngusta a defileului dintre Gudia și Neagra această terasa lipsește, ea reapărând în bazinetele de la Neagra, Lunca Bradului și Răstolița.

-a doua terasă, altitudine relativă cca 10m, este bine reprezentată între Gălăuțaș și Toplița, podul ei costituind și spațiul unde s-a instalat o mare parte din așezările Moglănești și Toplița. Între bazinetele Neagra și Răstolița defileul este foarte îngust și aproape lipsit de terase pentru că în aval de Rastolița, datorită largirii văi Mureșului, terasa să reapară în porțiunea de confluență cu râul Iod.

-terasa e treia, modelată în rocă fără depozite de pietrișuri, se desfășura când pe stânga văii, când pe ambele maluri ale Mureșului, ca fâșii lungi și înguste cu altitudine relativă de 19-23m. În unele perimetre această terasă se desfășoară continuu pe mai mult de 5km, ca de exemplu pe versantul stâng între confluența Pârâului lui Ciubotă șî a pârâului Gudia. De asemenea, extinderi variate prezintă această terasă în aval de Gudea la Zăbrac, în bazinetul Lunca Bradului, bazinetul Răstolița, etc.

-terasa a patra, cu altitudini relative de 48-53m, este acoperită cu pietriș grosier și argilă pleistocenă. Ea este prezentă în diferite părți ale defileului, fiind cu pod larg între Toplița și râul Călimănel, lipsind în general pe partea stângă a râului. De asemenea terasa se dezvoltă intre valea Magherușului și până la Zencani, între Pârâul Ciubotanilor și Gudia, în apropiere de Lunca Bradului și in bazinul râului Neagra.

-terasa a cincea, pe versantul drept al râului, are înfățișarea unui platou larg cu altitudine relativă de 75m, desfășurându-se astfel până la confluența cu Călimănelul.

Înclinarea terenului este mare și foarte mare, versanții având în general pante repezi. Versanții cu pante mai mari de 30˚ depașesc 87% din total suprafață, iar din această suprafață 24% depașesc 40˚.

Variația pantei în defileu

În cadrul aceluiași sistem de fracturi, în decursul cărora spre sfârșitul epocii terțiare s-au ridicat masivele vulcanilor Harghita, Gurghiu, Calimani, Țibleș, Oaș, Gutâi, au luat naștere o serie de depresiuni tectonice, atât la periferia munților cât și în interiorul lor. Depresiunea Lunca Bradului este una din aceste scufundări tectonice în masele vulcanice ale Calimanilor.

Această depresiune este situată la jumătatea distanței traversate de Mureș, între Toplita și Deda pe axa NV-SE a celor mai proeminente înălțimi ale munților Calimani-Gurghiu, în partea nordică a comunei Lunca Bradului. Limita ei sudica o formează cursul Mureșului între Rogoza(com. Stânceni) si Rastolița. La Apus, limita depresiunii o marchează cursul inferior al văii Răstoșnei cu afluentul sau (valea Tihului) până în dreptul Bâtcii Bradului( 1392m), un crater parazitar-fosil.

De la Toplița se poate face o drumeție în M-ții Călimani, care domină la nord de Defileul Toplița-Deda, si anume la Vf. Izvorului(2035m), Negoiu(2046m), Pietrosul(2102m). Tot pe acest traseu se poate ajunge la Lacul Iezer-de origine vulcanică cu o suprafață de 1300mp și o adâncime de 3-5m la o altitudine de 1750m. Lacul și imprejurimile sunt rezervație naturală. De asemenea, Vf. Tarnița veghează de la o înălțime de 1046m în zona de nord a Topliței.

Pe partea stânga a văii Mureșului –Vf. Șanțului(1281m), iar pe partea dreaptă a Mureșului, în apropiere de comuna Deda-Masivul Scaunul Domnului cu peste 1380m înalțime, oferă atât pitorescul desavârșit, cât și un adevărat loc turistic odihnitor. Cu privire la acest masiv există și o legendă :

Legenda “Din memoria pământului strămoșesc’’ de Dumitru Boieru Hodăceanu, “Scaunul Uriașului sau Scaunul Domnului’’ :

“Îi mult de atunci, bătrânii tăinuiau pe lângă focul din stână, pe când io eram, așa, vezi doamne un pui de țânc, ce abia mă puteam ține de opinca tatii până sus, în vârful munților, unde stăteam cu turmele de oi, din prier și până la sfârșitul lui brumar, de urală. De asemenea, Vf. Tarnița veghează de la o înălțime de 1046m în zona de nord a Topliței.

Pe partea stânga a văii Mureșului –Vf. Șanțului(1281m), iar pe partea dreaptă a Mureșului, în apropiere de comuna Deda-Masivul Scaunul Domnului cu peste 1380m înalțime, oferă atât pitorescul desavârșit, cât și un adevărat loc turistic odihnitor. Cu privire la acest masiv există și o legendă :

Legenda “Din memoria pământului strămoșesc’’ de Dumitru Boieru Hodăceanu, “Scaunul Uriașului sau Scaunul Domnului’’ :

“Îi mult de atunci, bătrânii tăinuiau pe lângă focul din stână, pe când io eram, așa, vezi doamne un pui de țânc, ce abia mă puteam ține de opinca tatii până sus, în vârful munților, unde stăteam cu turmele de oi, din prier și până la sfârșitul lui brumar, de la bătrâni am auzit în ăle vremuri, povestea scaunului din M-ții Călimani’’

“Așa-mi vorbea într-un amurg de toamnă, Petru Harșan, din comuna Ideciu de Sus, un om în ale cărui plete ninsese cu mult peste șaptezeci de ierni. ’’

,,…Cică, demult, în vremea vremilor, ăst pământ era stăpânit de niște oameni mari, ce se chemau uriași. Și-a fost, ce-a fost să fie, o boală mare printre ei, o mare boală…Mulți muriră, doar un bătrân scăpă cu zile, unul dintre craii lor, impreună cu fii-sa, o fată faină, ca ruptă din soare, spuneau bătrânii, că era atâta de faină că la soare te puteai uita, dar la dânsa ba. Și-au făcut bătrânul și fata o casă la poalele muntilor, trăit-au în tihnă și pace, până odată când dete urgia peste ei, bătrânul de ani grei orbise, era tare mâhnit că va muri și fata va rămâne singură.

Îl vedea fata necăjit dar nu știa ce are, îl întreba, el tăcea, drept răspuns slobozea doar un oftat adânc, ieșit din fundul inimii.

Ce se gândește fata, într-o bună zi, să-i facă lui tătâne-său un scaun pe vârful muntelui, de unde să poată fi văzut din depărtare, apoi ea să se ducă prin imprejurimi să culeagă buruieni și ierburi de leac pentru vindecarea lui. Zis și făcut. Ia în mână spada bătrânului, o învârte în jurul capului, repezind-o în inima muntelui, retezându-i stâncile din vârf care cu un zgomot asurzitor se prăbușiră în hău. Mai netezi un pic locul tăiat, dându-i o formă mai acătării, îl luă apoi pe bătrân de mână și îl așeză pe scaun. Ea dusu-s-o peste câmpuri să culeagă flori și buruieni de leacuri. Cum se zbenguia ca un ied printre flori, întorcând din când în când ochii catre scaunul lui tătâne-său, văzu printre ierburi un fel de gădigănii, ce forfoteau de colo-colo. S-a aplecat fata, luând bine aminte și-o văzut că arătările acelea semănau cu făptura lor, și-a făcut mâinile căluș, luându-i pe câțiva dintre ei așa, cu pamânt cu tot, așezându-i în poala cătrinței, apoi începu să alerge ca o nebună peste dealuri, să-i duca veste tatălui său.

Doar lighioanele acelea mici, care n-au fost altceva decât oamenii de azi, și scaunul, au rămas, așa cum poate să-l vadă orice drumar care trece pe valea Mureșului .’’

2.2 Obiective Turistice Hidrografice

Majoritatea râurilor oferă posibilitatea de valorificare, prin crearea unor lacuri de acumulare, alimentarea cu apă a populației, dezvoltarea unor baze turistice și de agrement. Gradul redus de poluare oferă posibilitatea de dezvoltare a unui patrimoniu piscicol, valorificabil pri pescuitul piscicol, mijloc excelent de recreere și de reconfortare.

Mureșul, cel mai mare râu intern al țării, izvorăște din M-ții Hășmașu Mare, din apropierea Oltului. Bazinul Mureșului în defileu este relativ simetric. Cumpăna apelor urcă pe dreapta văii în M-ții Călimani, atingând vârfurile cele mai înalte ca : Retitiș(2021m), Pietrosu(2102m). În defileu, albia Mureșului are o pantă mult mai mare decât în depresiunea Gheorghenilor. Văile afluente, venite din Călimani au o cădere de cca 3,5m/km și un profil longitudinal neregularizat. Cele dinspre masivul Gurghiului au pante mai mari doar în regiunea izvoarelor și un traseu mai scurt. Afluenții formează sursa principală de alimentare cu apă limpede și oxigenată a râului în tot lungul defileului.

Încercând o caracterizare a albiei, aceasta poate fi împărțită în trei sectoare cu caractere diferite.

Între văile Toplița și Sălard lățimea văii variază până la 800m ; apar terase etajate iar afuenții formează conuri de dejecție. Albia minoră este destul de îngustă(sub 50m) având aluviuni formate din pietriș și pietre, iar in coturi – plaje mici de pietriș și nisip.

Între Sălard și Răstolița valea se îngustează, versanții sunt abrupți, alimentând albia cu blocuri de stâncă și bolovani, fapt care face ca aluviunile să fie de dimensiuni mai mari. Curentul apei este mai mare pe numeroase porțiuni iar apa este mai adâncă. Albia majoră se largește doar la confluența pârâiaselor și a Răstoliței.

De la Rastolița valea se lărgește din nou, albia majoră atinge lățimi mari iar patul albiei minore este format din pietriș și rar din bolovani presărați ici-colo. Valea formează, pe unele porțiuni, răstoace, lărgindu-se sau îngustându-se în funcție de apropierea versanților. La Rastolița lungimea bazinetului ajunge până la 1 km.

Adâncirea apei pe întreg traseul Mureșului în defileu variază de la 0,6-3m. Viteza curentului diferă și ea în funcție de mărimea debitului de apă și a pantei. Se întâlnesc porțiuni cu viteza curentului de 0,5m/sec., dar și unele cu viteză de 1,5m/sec. După grupele de biocenoze constatate în punctele cercetate și indicii dezvoltării lor cantitative și numerice pe unitatea de suprafață, Mureșul în defileu, se încadrează în categoria râurilor cu capacitate biogenică mijlocie spre ridicată.

Valea Topliței – afluent al Mureșului în localitatea cu același nume, este formată din cele două mari pâraie, Secu și Lomaș, care se întâlnesc ,, La Monument’’. Lomașul  izvorăște de sub vârfurile Retițiș și Bradul Ciont, unul din izvoarele sale pornind din Iezerul Retițișului situat la 1600m altitudine.

Pâraiele Călimănel, Mermezeu și Zebrac – sunt afluenți de dreapta, primul cu debit mai mare, celelalte cu albie îngustă, strecurată prin umbra deasă a padurilor de molid.

Valea Gudei – este afluent de stânga, în amonte de Stânceni, este cantonat în pârâul Gudea Mică, la 6 km amonte de confluența acestuia cu Gudea Mare. Debitul mediu este de 11,1m³/s. Acolo unde versanții se deschid pentru a face loc îngustei depresiuni de la Lunca Bradului, la km 154.1, se varsă în Mureș una dintre apele cele mai frumoase care brăzdează masivul Călimanilor în partea sudică a lui-Ilva.

Sălardul- este cel mai mare afluent pe stânga Mureșului și se formează după cele trei păraie : Gropșoara cu Vârful Mare, Măgura cu Șolea și Pârâul Rece, care se unesc puțin mai sus de casa de vânătoare Sălard, situată la 11km amonte de gura văii.

Afluenți de stânga :Țiba Mare și Țiba Mică

Afluenți de dreapta : Pârâul Jirca care limitează urcușul pe vale a puținelor case ce țin de comuna Lunca Bradului.

Răstolița- a treia vale afluentă mai importantă a Mureșului în defileu, pe partea dreaptă(după Toplița și Ilva), este formată din trei pâraie : Tihu, Valea de Mijloc și Secu, pornite de sub vârfurile Rusca(1923m), Bistriciorul(1990m), Zurzugău(1913m) și Țiganca(1395m). Toate trei coboară, însoțite de calea ferată forestieră, sărind peste bolovani și formând numeroase bulboane. Apa și-a săpat albia până pe rocile dure peste care câte un bolovan prăvălit din pereții drepți a făcut stavilă la capăt de bulboane. Ajunsă la Bradul, valea primește afluentul cu același nume și curge printre bolovanii aduși de viitură, în lungul căii ferate și a drumului forestier care o însoțesc de la pârârul Bradul până la vărsarea în Mureș.

Iodul- un pârâu cu un debit mai redus(0.5m³/sec) vine din Munții Gurghiului, curgând cu viteză până la Pârâul Rusului, unde panta descrește, curentul liniștindu-se în căderi peste cascadele podite, reconstruite după puhoiul ce a avut loc aici în anul 1965. Însoțit de drumul forestier care urcă și pe Pârâul Rusului, Iodul primește încă două pâraie afluente, Văiuga și Trecerea, apoi parcurge o distanță de 1.5km înainte de a se vărsa în Mureș la km 140.3.

Gălăoaia- se varsă în Mureș lângă cabana turistică Gălăoaia, traversând DN 15 pe lângă km 135.6 al acesteia.

Afluenți : Gălăoaia Mare și Gălăoaia Mică.

Bistra- este ultimul afluent pe dreapta al Mureșului în defileu. Deși izvorăște de sub culmile Călimanilor, unde aceștia lasă loc Munților Bârgăului, Bistra adună numeroase pâraie cu ape bogate pentru a forma un râu cu adevărat pitoresc. După ce pâraiele Coffu, Valea de Mijloc și Stegia se unesc la 11km amonte de gura văii, acolo unde drumul forestier își oprește urcușul ramificându-se pe Coffu, Bistra curge printr-o albie strânsă în umbra pădurii de fag în amestec cu bradul.

Afluent de stânga : Donca.

Pe lângă afluenții amintiți mai există o serie de afluenți reprezentați prin cursuri de ape permanente : Dușei, Mermezu, Jingului, Neagra, Fântânelul, Andreiasa, Vișei, Ulmului, Arșiței(afluenți pe dreapta), Măgheruș, Mărșințelul de Sus, Mărșințelul de Jos, Pleșcoasa Mare și Pleșcoasa Mică, Tomoioaga, Pârâul Borzii, Pârâul Jghiabului(afluenți de stânga).

Stațiunile balneo-climaterice sunt cunoscute încă din antichitate pentru efectele terapeutice, turismul balneo-climateric fiind cel mai vechi. Acesta este reprezentativ prin valorificarea unor resurse naturale, hidrominerale precum și gazele mofetice, nămoluri terapeutice și condițiile bioclimatice cu efecte benefice. Calitatea factorilor terapeutici s-a impus prin puterea de atractie determinată de dezvoltarea stațiunilor de importanță națională și internațională, precum și a stațiunilor de mină dimensiune cu amenajări sumare, de importanță locală, aici încadrându-se și stațiunea Bradul-stațiune sezonieră cu ape mezotermale, aflată la o altitudine de 680m.

2.3 Potențialul Turistic al Climei

Dacă relieful asigură suportul material al tuturor activităților recreative, climatul impune “starea” lor de desfășurare, generând “atmosfera” favorabilă sau nefavorabilă, catalizând sau dimpotrivă înhibând derularea acesteia.

Majoritatea turiștilor dar mai ales numeroși cercetători reduc importanța climei la ”timpul frumos” a cărui frecvență și durată este definitorie pentru recreere. Ca urmare, impactul climatic în turism se manifestă în primul rând la nivelul psihologiei individului, vremea urâtă devenind prin inconvenientele sale un prag peste care opțiunea turistului trece rareori.

Prin poziția geodrafică, spațiul studiat prezintă unele trăsături specifice : etaj climatic de deal, etaj climatic de munte-subetajul munților mijlocii și scunzi.

Temperaturile medii anuale se păstrează în jurul valorilor de 6-8˚C, cele din luna Ianuarie între -4 și -6˚C iar în luna Iulie între 16-18˚C, cu mici diferențieri pentru sectoarele de bazinet depresionare, unde cresc în comparație cu limitele indicate și scad în secțiunile de vale mai îngustă sau foarte strâmtă.

Radiația globală are valori în jur de 110kcal/cm²/an.

Cantitățile medii anuale de precipitații atmosferice se grupează în jurul valorilor de 700-800mm.

-precipitațiile medii măsurate în punctul Stânceni au fost de 787mm.

-în luna Ianuarie cad aproximativ 40-50mm.

-în luna Iulie cad aproximativ 100-200mm.

Anumite diferențieri cantitative sunt prezente pentru cele doua extremități ale defileului, în sensul că pentru marginea de Vest se constată unele creșteri ale volumului de precipitații atmosferice. De asemenea, sub aspect topoclimatic există anumite diferențieri și intre bazinetele depresionare din lungul defileului, aspect însă destul de eterogen.

Vănturile- cea mai mare frecvență o dețin, în general, vânturile de Nord-Vest care depășesc 12-14% și într-o mai mică măsură cele de Nord-Est cu valori cuprinse între 8-10%. Sunt prezente influențele invaziilor curenților de aer rece din Nord și un circuit cu efect de scurgere a aerului mai rece pe direcția Est-Vest.

Stratul de zăpadă, deși este neuniform repartizat, deține grosimi medii de 50-60cm în jumătatea de Vest a defileului și de 45-50cm în Est.

numărul zilelor cu strat de zăpadă este de 120-140.

O caracteristică de efect topoclimatic, condiționată de configurația geografică specifică defileului și ca urmare a poziției geografice a acestuia, se reflectă evident în trăsătura de excesivitate a regimului termic. Defileul Mureșului se înscrie ca unul dintre polii frigului din țara noastră, alaturi de localitațile Bod, Joseni, Gheorgheni, Miercurea-Ciuc. Astfel la Toplița, la 13 februarie 1935, temperatura minima absolută a atins -34,8˚C ( Bod -38,5˚C în data de 25.01.1942, Miercurea-Ciuc -38,4˚C la 14.01.1985, Gheorgheni -35˚C la 11.02.1929).

Tabloul condițiilor topo și microclimatice este completat de prezența și a unor fenomene meteorologice cu un regim mai deosebit de manifestare. Ceața este un fenomen deosebit de frecvent, anual ea fiind prezentă, în medie mai mult de 200 zile.

La Toplița bruma se produce cca 35-40 zile pe an, iar 7-8 zile există condiții de formare a chiciurei.

Se observă frecvent în zona Stânceni fenomene de inversiune termică, ce determină supraviețuirea, în plină zonă de munte, a unor specii forestiere din zona colinară.

Pe lângă celelalte componente ce țin de potențialul turistic, factorii climatici favorabili recreerii și odihnei, ocupă și ei un loc important în derularea fenomenului turistic.

2.4 Flora și Fauna

Flora și fauna sunt două elemente importante pentru turismul din defileu, care protejate și bine conservate, sunt capabile să exercite o atracție deosebită pentru un număr însemnat de turiști.

Considerații Floristice și Vegetale

Datorită poziției geobotanice și condițiilor de mediu, flora teritoriului se caracterizează printr-o mare diversitate de specii. Inventarul floristic al defileului însumează 695 specii cormofite. Din totalul lor 5 sunt endemisme carpatice. Numărul relativ scăzut al speciilor endemince se datorează faptului că pe substratul andezitic varietatea nișelor ecologice este mai mică decât în cazul substratului calcaros.

Covorul vegetal al defileului este dominat de specii montane mezofile, mezoterme slab acidofile, neutre. Vegetația defileului aparține etajului pădurilor de amestec fag, molid și brad.

Influența curenților de aer, care imprimă climei un caracter mai rece și umed se oglindește în structura asociațiilor vegetale. Astfel, în amonte de Lunca Bradului, pădurea de molid coboară pe alocuri pânâ la 600m. Stratul ierbaceu este bogat în specii valoroase ca:Dentaria glandulosa, Symphytum cordatum, Ranunculus carpaticus.

Pădurile de luncă sunt prezente aproape în tot cuprinsul defileului, lângă râul Mureș. În aval de Lunca Bradului pâlcurile sunt mai mari iar speciile dominante sunt: Alnus glutinosa și Alnus incana. În jurul localității Androneasa și Răstolița predomină Matteucia. Aceste formațiuni ierboase de talie înaltă sunt foarte bogate în specii, multe cu flori mari și aspect decorativ: Telekia speciosa, Filipendula ulmaria, Chaerophyllum hirsutum, Carduus nutans, Cirsium erisithales.

Din peisajul defileului se remarcă și vegetația de stâncărie. Stâncile și pereții stâncoși, apăruți în urma construirii drumului național, reprezintă mari suprafețe pe versantul drept al Mureșului. Vegetația defileului legată de acești pereți stâncoși însumează 153 specii. Pe solul scheletic al stâncilor sunt prezente numeroase elemente mediteraneene și continentale care lipsesc din restul teritoriului:

-Asperula cynanchica

-Dianthus barbatus

-Silene armeria

-Festuca rupicola

-Iris nyaradiana.

Fauna Defileului

Fauna cuprinde toate speciile caracteristice zonelor montane inferioare și deluroase înalte.

•Ichtiofauna:

Este bine reprezentată în râul Mureș cu o capacitate biogenică ridicată.;specia dominantă este scobarul.

Ca specii frecvent întâlnite, dar în număr mult mai redus, sunt: mreana-Barbus meridionalis petenyi, cleanul-Leuciscus ephalus, beldița-Alburnoides bipunctatus, porcușorul-Gobio gobio, mihalțul-Lota lota.

Exemplare mai rare: lostrița-Hocho huco care a fost introdusă în râul Mureș în anul 1962, considerându-se că ar fi în arealul natural, este o specie a faunei protejate, prevăzută în aneza III a Convenției de la Berna; lipanul-Thymallus thymallus care se găsește în număr redus în râul Mureș, având densitate mai mare la gura văilor de munte Răstolița, Ilva, Sălard, Gudea și Bistra. Este o specie de faună protejată prevăzută în anexa III a Convenției de la Berna(“Convenția privind Fauna Sălbatică din Europa și Habitatele Naturale”).

În Septembrie 1962, au fost introduse în Mureș, în porțiunea pod-Toplița-pod Stânceni, 9 lostrițe adulte transportate de la păstrăvăria Făina-Maramureș

•Mamiferele:

-Ursul-Ursus arctos:poate fi observat în păduri și mai ales vara în apropierea zmeurișurilor,unele exemplare mai bătrâne provocând pagube chiar în gospodăriile oamenilor din intravilanul localităților.

-Cerbul-Cerbus elaphus: se poate observa boncănind la marginea satelor, cele mai însemnate efective se găsesc în zona Sebeș-Iod-Androneasa, partea nepopulată a Mureșului(Munții Gurghiu) și Gudea(Munții Gurghiu).

-Lupii-Canis lupus: trăiesc pe un teritoriu mare, urmele lor pot fi observate la trecerile dintre Munții Călimani și Munții Gurghiu.

-Vidra-Lutra lutra: s-a mai putut observa rar în ultimi ani pe malul Mureșului.

-Capra Neagră-Rupicapra rupicapra: a fost colonizară în zona Bradu-Răstolița(1977-1990). În ultima perioadă, din cauza lucrărilor de constructie a hidrocentralei de pe valea Răstoliței, capra neagra șî-a găsit adăpost pe stăncile din Androneasa. În prezent există cca 10-15 exemplare.

-Căpriori-Capreolus capreolus.

-Mistreți-Sus scrofa: pot fi observați lângă căpițele de fân.

Mamiferele mici sunt reprezentate prin Microtus agrestis, Pithmys subterraneus, Apodemus Flavicollis, Sorex araneus, Sorex minutus, unele dintre ele creând probleme proprietarilor de cabane.

•Ornitofauna:

Este determinată de ecosistemele munților Gurghiu și Călimani, respectiv de luciul relativ mare de apă a râului Mureș.

După mulți ani de observație s-au determinat 112 specii de păsări, multe dintre ele nefiind caracteristice zonei.

-Cufundarul cu gușă roșie-Gavia stellata

-Cufundarul polar-Gavia arctica

-Stârcul pitic-Ixobrychus minutus

-Stârcul galben-Ardeola ralloides

-Barza albă-Ciconia ciconia: cuibărește la Toplița și Răstolița și apare deseori în fânețele luncii Mureșului; un exemplar s-a observat în luna noiembrie 1994.

-Rața mare –Anas platyrhyncos

-Vânturelul roșu-Falco tinunculus: cuibărește pe stâncile de la Sălard.

-Sprecarul comun-Butea buteo

-Uliul porumbar –Accipiter gentilis

-Uliul păsărar-Accipiter nisus

-Vrabia de casă-Passer domesticus

-Vrabia de câmp-Passer montanus

-Viesparul-Pernis apivorus: se observă mai rar

-Șoimul rândunelelor-Falco subbuteo

Se mai întâlnește iernuca-Bonasia bonasia, potârnichea-Perdix perdix și fazanul-Phasianus colchius. Fluierașul de munte apare pe toată lungimea defileului și are un areal de cca 2000m lungime.

-Porumbelul gulerat-Columba palumbus

-Turturica-Streptopelia turtur

-Huhurezul mare-Strix uralensis

-Cucuveaua-Athene noctua

-Pupaza-Upupa: se observă destul de des

-Ghionoaia sură-Picus canus

– Ciocănitoarea de pădure

-Gaița-Garrulus glandarius

-Corbul-Corvus corax: cuibărește pe pereții stâncilor defileului

Aici se mai poate întâlni și pescărelul negru-Cinclus cinclus, care migrează iarna pe luncile neînghețate ale Mureșului observându-se chiar câte 10-12 exemplare. Privighetoarea de zăvoi-Luscinia luscinia a fost observată numai la intrare în defileu, în zona Deda.

Cea mai comună pasăre din defileu este codobatura-Motacilla alba, populând malurile apelor, toamna găsindu-se și pe șoseaua națională.

Dintre speciile mai rare: mătăsarul care la data de 24.09.1974, la Deda-Bistra a fost observat un cârd de cca. 200 exemplare; lăcustarul ,care la Gălăoaia, au fost observate 5 exemplare pe data de 07.06.1971.

Această prezentare nu poate reflecta în totalitate fauna ornitologică al acestui minunat defileu, dar totuși se poate observa valoarea naturală a zonei.

2.5 Rezervații Naturale și Monumente ale Naturii

Cele două componente ale ariilor naturale protejate au impact deosebit asupra turismului.

Rezervațiile Naturale au în vedere acele arii naturale protejate al caror scop este protecția și conservarea unor habitate și specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic; potrivit scopului pentru care au fost desemnate pot avea caracter predominant botanic, zoologic, forestier, geologic, peisagistic, speologic, de resurse genetice, de zonă marină, etc.

Monumentele Naturii au ca și scop protecția și conservarea unor elemente naturale cu valoare și semnificație ecologică, științifică, peisagistică deosebită, reprezentate de specii de plante sau animale salbatice rare, endemice sau amenințate cu dispariția, arbori seculari, asociații floristice sau faunistice, fenomene geologice precum și alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural dată de unicitate sau raritate.

Rezervația Peisagistică Defileul Mureșului Toplița-Deda

Tipul rezervației: Rezervație Peisagistică, adică o arie terestră unde interacțiunea oamenilor cu natura, de-a lungul timpului, a generat o suprafață cu trăsături distincte, cu valori semnificativ estetice, ecologice și sau culturale și adesea cu o diversitate biologică mare.

Situația administrativă: suprafața protejată se întinde pe teritoriul administrativ a localităților Stânceni, Lunca Bradului, Răstolița și Deda.

Total suprafață peisagistică: 6343ha.

Pe lângă elementele de floră și faună amintite mai sus, valoarea peisagistică este dată și de versanții împăduriți, puternic înclinați, formațiunile geologice interesante, toate acestea creând o varietate a peisajului natural. Stâncile andezitice sub formă de ace, turnuri, colți și alte forme de relief interesante, atrag din depărtare și încântă pivirea. În zona Bistra atrag atenția, pe un versant lin, formele globulare a coronamentelor exemplarelor de goruni izolați din pășunea comunei Deda. Puțin mai sus, desișurile de mesteceni și alun fac contrast de culoare atât toamna cât și vara. Pe malul celălalt al Mureșului, pe versantul opus, se văd făgete mature , care devin roșiatice toamna.

După cca. 2km în sus pe vale dominația făgetelor de pe ambii versanți este subliniată de punctele închise care apar ca reprezentanții rășinoaselor. Din satul Iod până în satul Andronesa, pe versantul însorit din Călimani domină fagul. Gradat, proporția rășinoaselor crește, se crează mozaicuri distincte de culori, atât iarna cât și vara; toamna versanții devin roșiatici, contrastând cu verdele molizilor.

Din sus de Androneasa, versanții se apropie de Mureș și defileul se îngustează, peisajul căpătând caractere montane, cu stânci proeminente și păduri compacte de amestecuri de molid și fag. Toamna culorile dominante sunt cele roșiatice în amestec cu verdele închis cu pete galbene(mesteacăn, paltin) care dau farmec deosebit zonei.

În zona Sălard defileul este caracterizat de versanți stâncoși, de multe ori verticali, cu arbori izolați de molid și mesteceni, plopi tremurători, contrastând în culoare.

Începând cu Lunca Bradului peisajul se schimbă radical din cauza dominării nete a molidului, în imediata vecinătate a localităților fiind create, artificial, molidișuri.

Rășinoasele domină în mod natural restul defileului, cu mențiunea că pe versanții însoriți mai apare în proporție mai redusă, în amestec, fagul, respectiv pâlcuri de mesteceni.

Specii rare și endemice din Rezervația Peisagistică Defileul Toplița-Deda:

Elemente de floră

-Endemisme

Din totalul speciilor(695) întâlnite în Rezervația Peisagistică Defileul Toplița-Deda cinci sunt endemisme carpatice:

-Dentaria grandulosa

-Leucanthemum waldsteinii

-Ranunculus carpaticus

-Silene dubia

-Symphytum cordatum

-Elemente dacice

Din totalul speciilor, 13 sunt elemente dacice (carpato-balcanice):

-Petasites Kablikianus Tausch

-Pulmonaria rubra ssp. Eurubra Schott

-Hieracium rotundatum Kit

-Viola dacica Bord

Specii rare de floră, nesemnalate de “Flora RSR”:

-Campanula latifolia- în vegetația de buruieniș de luncă în

împrejurimea satului Neagra

-Centaurea alexandri borzae- în fânețe, pajiști mezofile

-Centaurea alexandri bukensis Nyar

-Centaurea alexandri erdneri Wagn

-Centaurea alexandri kovacsi Wagn

-Centaurea alexandri prodani Wagn

-Centaurea alexandri szovatensis Nyar(hibrizii de Centaurea au fost

determinați de Dr. Pop I. la Universitatea Babeș-Bolyai)

-Cnidium dubium Thell-în fânețe

-Epipactis atrorubens- în fâgete

-Logfia arvensis- în vegetație de stâncărie

-Viola dacica- pe marginea pădurilor

Specii rare de floră, semnalate în “Flora RSR”:

-Dactylorhiza majalis- în fânețe de luncă în jurul comunei Stânceni

-Dryopteris assimiris- în păduri

-Gentiana utriculosa- în fânețe

-Gladiolus imbricatas- în pajiști de luncă

-Iris nyaradiana- pe vegetație de stâncărie

-Lilium margaton- în păduri de fag și amestec

-Potentilla tabernaemontani- în vegetație de sâncărie, în împrejurimea satului Meștera

Elemente de faună rară:

-Clasa Aves(păsări)

Ordinul Falconiformes

Familia Accipitridae Brison 1760

-Circaetus gallicus

-Accipiter gentilis 1758

-Aquila pomarina Brehm 1831

-Aquila heliaca Savigny 1809

-Buteo buteo 1758

Familia Falconidae Gray 1840

-Falco tinnunculus 1758

-Falco peregrinus

-Clasa Mammalia(Mamifere)

Ordinul Fissipedia(Carnivore)

Familia Canidae Gray 1821

-Canis lupus 1758

Familia Mustelidae Swainson 1835

-Martes martes 1758

Ordinul Ungulata

-Rupicapra rupicapra

-Clasa Peștilor

Ordinul Salmonides

Familia Salmonidae

-Hocho hucho 1758 – Lostrița

-Thymallus thymallus 1758 – Lipanul

3. Potențialul Turistic Antropic – generalități

Obiectivele de proveniență antropică au intrat treptat în aria de interes turistic pe măsura manifestării tendinței omului modern de a se cunoaște pe sine prin cunoașterea celor mai reprezentative realizări ale umanității, sau cele ale unor comunități din cele mai vechi timpuri până astăzi.

Înterg ansamblul obiectivelor de natură antropică alcătuiesc un potențial turistic, valorificabil în mod diferențiat ca intensitate sau modalitate, ținând de civilizația materială, de cultură(de esență spirituală) realizate în mod treptat în condiții social-istorice diferit, toate având adevărata măsură a valorilor autentice ale societății.

3.1 Așezările Umane

Orașul Toplița– situat în Nordul Depresiunii Giurgeu, în zona de intrare a râului Mureș în Defileul Toplița-Deda, la confluența cu pârâul Toplița.

Toplița se învecinează la Nord cu localitătea Bilbor, la Est cu localitățile Sărmaș, Gălăutaș și Subcetate, la Sud cu Gurghiu și Lăpușna iar la Vest cu localitatea Stânceni.

Numărul locuitorilor, la 1 iulie 1997, a fost de 16823 dintre care 8236 de sex masculin și 587 feminin. Surafața este de 5,29km² iar densitatea de 3180 loc./km².

Repere istorice:

Analiza evoluției istorice a așezării Toplița , cu primele urme de locuire, poate începe cu antichitatea, când aici trăiau dacii liber și carpii, Ptolemeu indicând în acest ținut prezența cetății Sangidava.

Ca și în alte părți locuite de dacii liberi, populația formată din obști sătești agropastorale, foloseau în comun pământul, pășunile, fânețele, pădurile și munții ce-i înconjurau.

După cucerirea romană această zonă a intrat în legături cu coloniști romani prin intermediul păstorilor de la stânele montane; mai târziu romanii din Valea Gurghiului păstrau legături cu dacii liberi și carpii de pe versantul estic al lanțului montan din jurul Topliței.

În secolele următoare, zona va ajunge sub stăpânirea goților și carpilor, iar mai târziu a slavilor, obștile sătești agropastorale ale autohtonilor, dăinuind până în secolele XIII-XIV, după unele surse.

În anul 1453 domeniul cetății Gurghiu era format din 26 așezări omenești, alcătuind unul din scaunele importante de pe versantul vesti al Carpaților Orientali, în strânse legături cu zona Topliței, ce aparținea de Scaunul Gheorgheni, încă slab populată până în secolul XVIII.

Printre mărturiile care atestă vechimea așezării de pe cursul superior al Mureșului se află și toponimul actualei localități de origine slavă, “Toplița”, desemnând locul de unde izvorăște un șuvoi de apă caldă, toponim care s-a păstrat până astăzi, ca de altfel și izvoarele mezotermale de pe teritoriul Topliței.

În toată perioada evului mediu , românii au viețuit pe aceste locuri fără intrerupere, răsfirați pe văile munților, ei constituind cea mai veche populație majoritară. Alaturi de ei s-au așezat de-a lungul timpului și alte etnii, dintre care cele mai importante erau ale maghiarilor și secuilor.

Unele documente ale epocii vorbeau despre organizarea românilor, care în timpul marii invazii tătaro-mongole de la 1241 au apărat trecătorile Carpaților printre care și Tulgheș din apropierea Topliței.

Cea mai veche mărturie documentară cartografică despre Toplița este o hatră din 1382, care situează “Toplicza” la confluența dintre munte, luncă și pantele însorite, la distanță de locurile mlăștinoase de lângă râul Mureș. Pe la mijlocul secolului al XV-lea, nucleul așezării se găsea probabil la confluența pârâului Toplița cu Mureșul, înainte de intrarea acestuia în defileu.

Teritoriul localității s-a extins apoi pe valea Topliței în amonte, în stânga și dreapta Mureșului, cu timpul conturându-se satele aparținătoare care s-au menținut, azi fiind cartiere ale orașului: Vale, Moglănești, Luncani, Zăpode, Măgheruș, Zencani, Călimănel, Vâgani.

Defrișarea pădurilor a creat “ochiuri” pentru vetre, iar apa Mureșului și a afulenților a favorizat plutăritul, contribuind la evoluția economico-socială a așezării.

În evul mediu, Toplița aparținea de Scaunul Secuiesc(Gheorgheni) fiind numită și Toplița Giurgeului. Mai apoi a aparținut de comitatul Turda.

Se pare că Toplița și împrejurimile ei se bucurau de o largă autonomie administrativă, juridică și militară. Aceasta libertate trebuia însă compensată prin obligații asumate , în slujba statului feudal.

Cu ocazia răscoalelor din 1415, 1506, 1511, 1514, pentru menținerea autonomiei locale și pentru drepturi sociale, unele surse susțin că locuitorii din Toplița și împrejurimi au răspuns chemărilor căpitanilor de scaun.

În ciuda contradicțiilor sociale, dezvoltarea generală a zonei Toplița din secolele următoare au înregistrat un adevărat progres, inițial practicându-se mai ales păstoritul, creșterea animalelor, vânătoarea și pescuitul.

Documentele Hurmuzaki atestă o economie pastorală deosebită într-o zonă de transhumanță și de întreținere a unor legături necontenite cu Moldova. A existat drumul comercial numit chiar “drumul oilor”, care trecea prin Târgu-Mureș, Reghin, Deda, Toplița, Borsec și Tulgheș, iar de aici spre iarmaroacele din Moldova. Pe această cale de comunicație existau din loc în loc târguri unde vindea brânza, lâna, slănina și vitele. Încă din vechime Pasul Tulgheș reprezenta unul dintre punctele de numărare a oilor și de vamă.

Datorită fiscalității excesive a avut loc o răscoală antihabsburgică(1703-1711) la care au participat locuitorii români și secui din zona Topliței. Mai târziu, cunoscuta răscoală, condusă de Horia, Cloșca și Crișan(1784-1785) a dus la frământări ce au cuprins și satele: Zencani, Toplița, Bilbor și Tulgheș, dovadă stând hotărârile autorităților privind predare armelor de catre țărani.

Toplița era în anul 1785, conform conscripției urbale, un sat de iobagi având 227 gospodării cu 255 familii, însumând o populație de 1275 suflete.

Locuitorii Topliței au participat la marile evenimente istorice ale neamului, implicându-se în cadrul revoluției de la 1848-1849, alături de cei din satele vecine Stânceni, Subcetate, Sărmaș, susținând războiul pentru dobândirea independenței României în 1877-1878.

Păstrarea identității și unității naționale a fost mereu vie în conștiința locuitorilor Topliței, aceștia paricipând direct la evenimentele premergătoare Unirii de la 1 Decembrie 1918, apoi prin delegați la Alba-Iulia, unde s-a pecetluit unirea prin voința poporului, iar unul care făcea parte din această delegație era Miron Cristea.

Alături de ceilalți transilvăneni, și toplițenii au trăit evenimentele celui de-al doilea razboi mondial, cu consecințele lui și schimbările social-politice și economice ulterioare anului 1914.

După revoluția din Decembrie 1989 și Toplița a înregistrat schimbări de structură politică, economică și socială, traversând etapele procesului de tranziție înspre o economie de piață bazată pe principiul liberei concurențe, spre o democratizare reală în toate domeniile.

Lunca Bradului – comună în județul Mureș, alcătuită din trei sate, situată în depresiunea omonimă la poalele de sud ale munților Călimani și cele din nord ale munților Gurghiu, pe cursul superior al Mureșului, în Defileul Toplița-Deda.

Numărul locuitorilor în 1 Iulie 1996 era de 2846, dintre care 1272 de sex masculin și 1214 de sex feminin.

Satul Lunca Bradului a fost menționat în 1854 și posedă factori climatici favorabili pentru odihnă și recreere.

Răstolița – situată la o altitudine de 530m, la poalele munților Călimani și Ghurghiu, aceasta se află la mijloc de drum,între orașele Târgu-Mureș și Gheorgheni, incluzând satele Borzea, Iod, Gălăoaia și Androneasa.

Comuna are la bază o exploatare forestieră și un șantier pentru construirea unui baraj de hidrocentrală. Aflată la poalele munților, oferă căi de acces în munții Călimani, pe valea Răstoliței și pe valea Vișei, iar în munții Ghurghiu pe valea Iodului.

Prima atestare documentară a apărut în 1350, când localitatea a purtat denumirea de Rastolcza Răstoșnea.

Deda – localizată la intrarea în frumosul Defileu Toplița-Deda, comuna oferă locuri unice pentru petrecerea timpului liber în cadrul naturii, fiind mereu o gazdă primitoare și ospitalieră.

Centrul comunei impreună cu satele aparținătoare Pietriș, Filea și Bistra Mureșului, numără cca. 5000 locuitori care se ocupă, în majoritate, cu agricultura.

Deda apare ca posesiune în anul 1393. Dovada existenței, ca localitate veche, o constituie descoperirea unor bucăți de cărămidă de factură dacică care fac obiectul de studiu al Muzeului Județean de Istorie-Mureș. Vase prelucrate după metode străvechi din Deda sunt expuse în Praga de arheologul Florescu Bobu și care au stârnit un mare interes.

Este de menționat faptul, că Deda a avut reprezentant la Adunarea de la Blaj din 3-15 Mai 1848, iar în 1 Decembrie 1918 învățătorul din Deda, Ioan Borșanu i-a reprezentat pe consătenii lui la Marea Adunare de la Alba-Iulia.

3.2 Edificii Religioase

Edificiile religioase sunt diverse și cu o destul de largă răspândire, pentru că omul și-a construit de timpuriu edificii intime care să le înlesnească dialogul cu Divinitatea.

Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie – orașul Toplița

Este ctitorie din anul 1924, a lui Miron Cristea, devenit in 1925 Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Biserica din incinta mănăstirii a fost zidită din lemn de molid în anul 1847, de către preotul Gheorghe Ujică cu fiii săi, Ștefan și Ioan, în comuna Stânceni.

După ce Parohia Stânceni și-a zidit biserica nouă în 1910, Patriarhul Miron Cristea a adus biserica în Toplița și a reclădit-o pe pământul său strămoșesc cu gândul de a întemeia o mică mănăstire dar și de a salva un monument de artă arhitectonică.

Biserica a cărei înfățișare reprezintă o îmbinare a stilului arhitectonic moldovenesc cu cel transilvănean(plan triconic, cu tindă pe latura sudică) are pereții interiori acoperiți cu picturi executate în 1927 de Dumitru Belizarie și restaurate în 1988-1989. Catapeteasma a fost făcută din nou, sculptată la Munchen și pictată de George Russu. Vechea catapeteasmă, cărțile de ritual scrise în chirilică și vechile icoane se păstrează în muzeul mănăstirii.

În 1928 a luat ființă și mănăstirea cu un grup de călugări, așezați aici din alte mănăstiri.

Ctitorii mănăstirii, părinții Patriarhului Miron Cristea, George Cristea și soția Domnița Coman, răposați în 1924, au fost înmormântați în cripta de sub biserică. Lespedea de mormânt este așezată în Pronaosul bisericii. În 1864 biserica a fost declarată monument istoric.

Mănăstirea Doamnei – Toplița

Aflată in localitatea componentă Moglănești, cu o biserică din lemn având hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, datând din 1658, declarată monument istoric și restaurată în 1710, 1747, 1985-1986. Acest asezământ monastic, se pare că a fost întemeiat de Doamna Safta, soția domnului Gheorghe Ștefan, o parte din clădirile anexe fiind construite în 1973-1984.

Biserica Ortodoxă – anul zidirii-1867, piatra de temelie a fost pusă de Mitropolitul Andrei Șaguna.

Biserica Ortodoxă din Deal – anul zidirii-1925

Biserica Ortodoxă Călimănel – anul zidirii-1993

Biserica Ortodoxă din Vale – anul zidirii-1998

Biserica Reformată – anul zidirii-1895

Biserica Romano-Catolică – anul zidirii-1867

Biserica Ortodoxă Romană – Răstolița – construcție din lemn, datând din 1812 și care astăzi este monument istoric.

3.3 Obiective Culturale

Muzeul Etnografic Toplița

Aflat în administrarea Consiliului Local Municipal Toplița, s-a construit juridic în 18.03.1997, în urma desfințării fostului Complex Muzeal Județul Harghita(1994), când acesta din urmă s-a transformat doar in Muzeu Secuiesc al Ciucului, astfel ramânând istoria, cultura și civilizația românească din Harghita nereprezentată muzeistic.

Constituirea colecțiilor, prima prioritate în paralel cu amenajarea muzeo-tehnică a spațiului, s-a realizat prin donații de la populația română.

Inaugurarea Muzeului a fost în 17 Iulie 1998 în cadrul primei ediții a “Zilelor Miron Cristea”, ce a cuprins și vernisajul primelor expoziții și prima sesiune de comunicări științifice.

Zona arondată cercetării și valorificării muzeale cuprinde: localitățile aflate pe valea superioară a Mureșului, începând cu Subcetate în amonte, continuând cu Sărmaș, Gălăutaș, Toplița până în defileul spre Deda, bazinul Bilbor, Corbul, Tulgheș, Voslobeni.

Colecții:

-obiecte ce ilustrează aspecte privind structura ocupațiilor tradiționale în zona Topliței: agricultura, creșterea animalelor, păstorit, pădurit, meșteșuguri tradiționale, vânătoarea, pescuitul, etc.

-instalații tradiționale: obiecte ce ilustrează portul popular și amenajarea locuinței.

Activitatea expozițională:

-permanentă: un interior țărănesc specific zonei Topliței, o sală de expoziție cu tematica privind ocupațiile tradiționale și meșteșugărești, portul popular.

-temporară

-itinerară

Adresa: strada Eroilor, numărul 24, Toplița, județul Harghita.

Pe lângă Muzeul Etnografic, mai există o serie de instituții de cultură, cum ar fi: Biblioteca Orășenească Toplița, Casa de Cultură, Cinematograful Călimani, secțiile Școlii Populare de Artă, Grupul Școlar Tăslăuanu, Colegiul Național Mihai Eminescu, două scoli postliceale, o secție de învătamânt superior.

Colecție sătească – Răstolița.

3.4 Edificii economice cu funcție turistică

Tunelul din apropiere de localitatea Lunca Bradului

La scurtă distanță de această localitate, pereții masivi a muntelui trebuie sa-și croiasca drum prin tunel, iar șoseaua cu greu se strecoară printe stânci.

3.5 Monumente și busturi

Acestea reprezintă împreună cu statuile și plăcile comemorative, o categorie extrem de variată de obiective turistice care s-au născut din nevoia elogierii sau comemorării unor personalități sau evenimente culturale, artistice, ștințifice, sportive, etc.

Monumentul-mausoleu – de la Gura Secului(Toplița)

Războiul de reîntregire a neamului din 1916-1918 a lăsat urme și pe aceste locuri, mărturie fiind acest monument ridicat în memoria celor 771 de eroi care au căzut în luptele pentru eliberarea Ardealului.

De asemenea, parcul central al orașului Toplița găzduiește busturile a trei mari personalitati: Mihai Eminescu, care în călătoria sa spre Blaj se pare că a trecut prin Toplița; Nicolae Bălcescu, personalitate a revoluției de la 1848-1849; Miron Cristea, primul patriarh al României. Bustul lui Miron Cristea este prezent de asemenea și în incinta Mănăstirii “Sfântul Ilie”, ctitorită de el.

3.6 Activități umane cu funcție artistică. Manifestări culturale. Obiective etnografice.

Festivalul Fanfarelor – se desfășoară în luna Iulie a fiecărui an la Toplita

Festivalul “Ca pe Mureș pe la noi” – festival la care participă cele mai bune formații artistice ale “Fabricii de mobilă” din Târgu-Mureș, ori cele din Răstolița sau Deda.

“Zilele Miron Cristea” – este o manifestare culturală care începe pe data de 17 Iulie și continuă până în 20 Iulie. Această manifestare cuprinde:

-ședinta festivă a Consiliului Local Toplita

-prezentarea ghidului, pliant despre orașul Toplita

-lansări de carte

-expoziții etnografice, covoare și țesături romqnești din zona Topliței

-vernisaje

-slujbă de pomenire la bustul Patriarhului Miron Cristea, din parcul central si depunerea de coroane.

-expoziții de icoane pe sticlă a elevilor Școlii de Artă Toplița și Liceului de Artă Târgu-Mureș

-participarea la Sfânta Liturghie arhierească prilejuită de Hramul Mănăstirii Sfântul Ilie

-spectacolul folcloric susținut de Ansamblul Artistic Rapsodia Călimanului pe scena din centrul orașului

-un spectacol de muzica ușoară pentru tineri, urmat de focuri de artificii

Cu privire la obiceiurile din această zonă, putem spune că bogația vegetală a munților și a dealurilor i-a îndemnat, încă din vremea dacilor, pe oamenii acestor meleaguri să practice păstoritul. Această practică a generat o serie de ritualuri legate de ciobănit. Așa-zisa sărbătoare tradițională “Ruptul Sterpelor”, identică cu “Sâmbra Oilor” din Oaș, o întâlnim și azi practicată în zona folclorică și etnografică a defileului. Aceasta constă într-o înțelegere între gazde și ciobani pentru timpul cât oile se află in grija lor.

Serbarea aceasta câmpenească se incheie cu parada preparatelor culinare ciobănești și a celor aduse de gazde. Nu lipsește țuica tare, vestită prin părțile locului. Toate acestea sunt însoțite de cântec din fluier, frunză și vioară.

O gamă variată de obiceiuri străbune se practică însă cu prilejul “Anului Nou”. Cea mai veche formă, care se păstrează, este “Vergelatul” cu origini probabile din sărbătorile romane legate de poetul Virgilius. Se practică la Deda, Filea, pe valea Mureșului până la Toplița. Are un ritual simplu care decurge astfel: în diferite case mai spațioase se adună grupuri de tineri care se așează în jurul mesei pe care se află farfurii întoarse cu fața i jos. Sub fiecare farfurie se introduce câte un obiect cu însușiri deja atribuite prin tradiție și care comportă o semnificație. Printre aceste obiecte pot fi: o bucata de sare, o bucată de pâine, o bucată de săpun, un cărbune, un pieptene, etc. Persoanele care au ocupat locurile într-o anumita ordine, se retrag de la masă, ies afară din casă, timp în care sub farfuriile lor se introduce câte unul dintre aceste obiecte. Apoi se întorc la masă și fiecăruia pe rând i se adresează întrebarea: “Ce arată obiectul de sub farfurie?” Pâinea=bogăție, sarea=sărăcie, oglinda=frumusețe, etc.

Portul popular este răspândit în toate localitățile din defileu și prezintă un mare interes atât pentru turiștii străini dar și pentru cei români.

La Deda, Lunca Bradului, Stânceni, portul se caracterizează prin cusături bogate, în culori de roșu, negru, albastru, spre deosebire de celelalte zone unde portul popular românesc are cusături în alb și negru. Acest port este alcătuit din: chimirul(șerparul), cămașa cu altițe pe umeri, gulerul(ciupagul), cu mărgele mici și cusătură densă, dau un aspect decent îmbrăcămintei. Nu lipsește sumanul și haina de vară, opincile rămânând doar o amintire. Cojoacele, pieptarele, căciula de astrahan sunt veșminte folosite doar în locurile unde creșterea oilor este ocupația de bază: Deda și Filea.

Arhitectura relevă numeroase particularităti regionale ca expresie a unei anumite concepți asupra frumosului și utilului. În ornamentarea lemnului se păstrează o mare varietate de motive străvechi întâlnite la diferite popoare: luna, steaua, peștele, oaia, câinele, dintele de lup(animaliere),brăduțul, diferite flori sau elemente geografice(vegetale).

Un loc important în ornamentarea lucrărilor de artă populară din lemn îl ocupă cele legate de arhitectură, realizate prin cioplire și crestare: porți, stâlpi, grinzi, tocuri pentru ferestre, etc.

Prelucrarea fibrelor textile a constituit, încă din timpuri străvechi, una din îndeletnicirile de bază în cadrul căreia s-au produs atât textile pentru uz casnic cât și cele destinate portului.

4. Infrastructura

Infrastructura cuprinde totalitatea bunurilor și mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt exploatate și valorificate turistic. În marea majoritate, elementele sale componente nu au fost create pentru a satisface nevoi recreative sau curative, câștigând pe parcurs acest atribut odată cu intrarea zonei într-un circuit turistic.

4.1 Baza de cazare și alimentație publică

Acestea constituie vectorii fundamentali ce definesc turismul ca activitate umană. Ele apar ca o rezultantă strictă a cererii, fiind foarte sensibilă la imperativele acesteia. Bazele de cazare se diferențiază între ele prin anumiți parametrii ca: mărime, funcționalitate, perioadă de utilizare, confort. Astfel, în orașul Toplița se evidențiază două hoteluri și trei pensiuni( date din 1999).

Hotel Călimani

Str. Nicolae Bălcescu, nr 67

Tel. 0266/142943

Fax: 142946

Hotel Ancona *

Str. Nicolae Bălcescu, nr 59

Tel. 0266/143060

Fax: 171064

Pensiunea Platon ***

Str. Vilelor. nr 1

Tel. 0266/341735

situată la stațiunea Bradul, are o capacitate de cazare de 14 locuri, respectiv 7 camere.

dotări și servicii: TV-cablu în camere, bar, biliard, mic dejun.

Pensiunea Popas Turistic Ruxandra

Str. Vilelor, nr. 4

Pensiunea Popas Turistic Jessica

Str. Vilelor, nr. 5

Tel. 0266/143433

Stațiunea Bradul are o capacitate de cazare cuprinsă între 500-1000 locuri în cele opt vile-pensiuni, în căsuțe de vacanță și cu un modern motel în construcție.

Evoluția capacității de cazare din Toplița

Creșterea locurilor în unitățile de cazare a fost de +38,5%(în anul 1990 față de anul 1972)

Baza de cazare este completată de baza de alimentație publică, aceasta fiind sau nu inclusă in cadrul acestor unități.

O unitate care corespunde cât de cât exigențelor turiștilor este Restaurantul Izabella, unde se servesc mâncăruri tradiționale cât și specialități.

În comuna Lunca Bradului sunt 584 unități de cazare, dintre care 200 cabane la Sălard, 218 la Lunca Bradului, 103 la Neagra și 63 pe valea Ilvei. Dintre acestea doar 5 sunt autorizate pentru turism.

În comuna Stânceni există 147 case de vacanță, majoritatea în Stânceni, dar se găsesc și la Ciobotani și Meștera. Nici una nu este autorizată pentru turism.

La Gălăoaia – cabane construite în perioada contemporană și edificate anterior anului 1972.

La Sălard – baze de cazare edificate în 1972-1985.

4.2 Infrastructura de transport, trasee turistice în zonă.

Transportul reprezintă prima verigă a consumului turistic, de care turistul în deplasarea sa nu se poate dispensa.

Din perspectiva turistică, transporturile sunt privite ca un mijloc de accelerare și extensiune a mobilității turistice.

Legătura între turism și transport este atât de strânsă si complexă, încât transportul prin atractivitatea sa, poate genera turism prin imboldul pe care îl dă în călătorie. De asemenea, modernizarea turismului nu poate fi cocepută fără modernizarea transporturilor. Astfel, modernizarea drumului care leagă Transilvania de Moldova s-a făcut încă din 1872, iar perioada 1908-1909 s-a construit calea ferată Gheorgheni-Deda și calea ferată industrială pentru transportul buștenilor și a apei minerale îmbuteliată la Stânceni.

Pe malul drept al Mureșului trece drumul național D.N. 15, iar pe malul stâng șerpuiește linia ferată Târgu-Mureș-Brașov. Acestea racordează defileul la curentul circulației turistice naționale și internaționale.

Din aproape fiecare localitate din defileu(Lunca Bradului, Răstolița, Deda) pornesc drumuri și poteci care conduc spre culmile semețe, prin pădurile monumentale de fag, molid, brad iar mai sus către creste, în desișurile de jneapăn.

Trasee turistice în zonă

Din orașul Toplița se poate face o drumeție de două zile în munții Călimani, unde se mai găsesc inca urme glaciare, pe o distanță de 24km; de la Gura Secului, după 10km se ajunge la Deluț, apoi după 5 ore prin mirificul peisaj montan la Dealul Alb, după care drumul duce spre Lacul Iezer-rezervație naturală. Trecând de Lacul Iezer se poate ajunge spre vârfurile munților Călimani. Tot pe acest traseu se poate poposi la Gura Izvorului unde se ridică un schit, loc de închinăciune și reculegere.

Toplița asigură în exclusivitate legătura turisică cu stațiunea balneo-climaterică Borsec și stațiunea Durău prin stația C.F.R. și auto.

Din comuna Răstolița există următoarele trasee montane:

a)Comuna Răstolița – Plaiul Ulmului – Pioana Compii – Valea Vișa – comuna Răstolița

-traseu de 15km, de dificultate medie, cu priveliște frumoasa din Poiana Compii, nemarcat; diferență de nivel 700m.

b)Comuna Răstolița – Valea Iodului – Poiana Borta(1080m) – Pioana Belciu(1188m) – Poiana Iodului(1248) – Poiana Rusu – comuna Răstolita.

-traseu de 26km, de dificultate medie, în mare parte traseu de plai, cu priveliște frumoasă spre creasta munților Călimani; diferența de nivel 700m

c)Comuna Răstolița – Valea Iodului – Poiana Borta – Creasta Listeș – drumul Listeș – comuna Răstolița.

Traseu de 12km, dificil în zona crestei, pasaj stâncos de 4m, nemarcat; diferența de nivel 600m; priveliște frumoasă spre valea Mureșului.

d)Comuna Răstolița – Podul Borzia – Santinela Borzia și retur.

-traseu ușor de 5km, cu cățărare pe santinelă.

e)Comuna Răstolița – Valea Tihu – Șaua Tihului – Vf. Pietrosul(2102m) – Vf. Negoiul Unguresc(2081m) – Șaua Negoiului – Valea Ilvei – Lunca Bradului.

-traseu lung, drum forestier 19km-20km, creastă 16km, diferența de nivel 1550m, marcaj cruce albastră pe văile Tihu și Ilvei, bandă roșie pe creastă, fiind recomandată apropierea de aceasta cu automobilul.

f)Comuna Răstolita – Bistra Mureșului – Creasta Scaunului – Scaunul Domnului(1380m) – Poiana Mijloc – Valea Găloaia Mică – Găloaia – Răstolița.

-traseu de 26km, din care 11km de șosea; dificultate medie, priveliște de neuitat de pe stâncile vestice de andezit ale Scaunului spre valea Mureșului, iar de pe stâncile estice, spre creasta munților Călimani.

Trasee turistice în Munții Gurghiului:

Traseul 5A: Deda – Valea Sebeș – Poiana Iod

Traseul 5C: Gălăoaia – Pârâul Borza – Poiana Rusu

Traseul 5E: Androneasa – Pârâul Tomori – Platoul Szeleș

Traseul 5H: Valea Iodului – Pârâul Rusu – Poiana Rusu

Traseul 6A: Sălard – Valea Sălard – Valea Hidegag

Traseul 6C: Sălard – Pârâul Măgura – Dealul Măgura

Traseul 6B: Sălard – Pârâul Jirca – Măgura Mare

Traseul 6E: Sălard – Vârful Fâncel

Traseul 6G: Sălard – Culmea Heclan – Poiana Heclan

Traseul 6I: Sălard – Pârâul Sesta – Culmea Moica

Traseul 7: Lunca Bradului – Măgura Mare – Fâncel

Traseul 7A: Neagra – Poiana Arsă – Neagra

Traseul 7B: Neagra – Pârâul Kadar – Zespezel

Traseul 8A: Meștera – Pârâul Meșterul – Poiana Meșterului

Traseul 8C: Stânceni – Pârâul Paltinul – Vârful Paltinul

Traseul 9A: Stânceni – Vârful Fâncel

Traseul 9B: Stânceni – Poiana Buneasa

Traseul 9C: Ciubotani – Poiana Buneasa

Traseul 9D: Toplița – Pârâul Aluniș – Vârful Bătrâna

Trasee propuse turismului:

a)Lunca Bradului, prin valea Iadului în Munții Gurghiului. Traseul este nemarcat, dar poate fi inclus în rețeaua de trasee turistice. Valea Iadului cu Pârâul Iadul , se află la limita dintre comunele Lunca Bradului si Neagra. Intrarea este păzită de pereți stâncoși, pe traseu fiind zone frumoase, cu peisaj pitoresc. După o deplasare de cca. 2,5km se urcă pe un afluent al Pârâului Iadul și se ajunge pe o culme unde întâlnim marcajul ce vine dinspre Neagra.

Spre Sud-Sud-Vest sunt păduri seculare, păduri de amestec în care găsim exemplare de molizi de peste 80cm diametrul, brazi cu diametrul de peste 90-100cm, fagi și frasini. Traseul duce spre Vârful Zespezel(1279m)

b)Androneasa, în masivul Călimani, pe versanții ce se înalță deasupra râului Mureș, la o altitudine de 900m. Aproape de vârf sunt prezente formațiuni stâncoase, cu grote, ce au aspect plăcut. Stâncile botezate “Stâncile Ursului”, pot fi puncte de atracție pentru turiști, ele fiind situate într-un cadru natural deosebit, păduri seculare de amestec cu brazi de peste 90cm diametrul.

Căi de acces în stațiunea Bradul:

-feroviare: gara Toplița, pe linia București-Brașov- Ciceiu-Baia Mare

-rutiere: D.N.12, de la Sfântul Gheorghe, Miercurea Ciuc sau Gheorgheni

D.N.15 de la Regin sau de la Bicaz

Din stațiune se fac drumeții în Munții Călimani, spre Lacul Iezer, Vârfurile Pietrosul, Răchitiș, Călimani-Izvor, Călimani-Cerbuc, Bradul Ciont, cabana Dealul Alb sau în Defileul Toplița-Deda.

4.3 Baza de agrement și cură

Funcționarea dotărilor de agrement și cură au uneori ca suport, elementele de ordin natural, existente în zona receptoare de turiști dar în numeroase cazuri sunt create și susținute printr-o implementare din afară.

Dintre dotările necesare agrementului, cele mai cunoscute și importante sunt:

-terenurile pentru practicarea diferitelor sporturi în aer liber(tenis, volei, baschet)

-pârtiile de schi și săniuș

-piscinele

-sălile cu jocuri mecanice și distractive

-discotecile

O gamă și mai variată o prezintă și instalațiile și mijloacele de tratament și cură ce deservesc procedurile balneo-terapiei,(băi calde cu apă minerală, băi și împachetări cu nămol), electro-terapiei(curenți diadinamici, magneto-diaflux, ionizări, ultrasunete și băi de lumină), hidro-terapiei(duș subacval, băi de plante, duș circular), kineto-terapiei(mai ales bazine cu apă caldă).

Aici, baza de tratament și cura o constituie stațiunea Bradul, situată pe valea râului Mureș, la poalele Munților Gurghiului, la marginea orașului Toplița într-o pădure de conifere. Stațiunea dispune de un climat de depresiune intramontană, cu veri răcoroase și ierni reci. Temperatura medie anuală este de cca. 8˚C, iar precipitațile înregistrează o medie anuală de 700-800mm.

Factori naturali terapeutici:

-ape minerale mezotermale

-ape bicarbonatate

-ape sodice

-ape calcice

-ape magneziene

Dispune de un bioclimat relaxant, cu nuanțe tonice, temperatura apei este de 26˚C și o mineralizare de 1,87mg/1

Indicații terapeutic:

-afecțiuni cardiovasculare

-afecțiuni ale tubului digestiv și ale ficatului

-nevroză astenica

-stări de debilitate

-surmenaj fizic și intelectual

-convalescență cu stare generala bună

În stațiune funcționeză două bazine, unul fiind de dimensiuni olimpice iar celălalt cu apă mezotermală, în preajma căruia există amenajări pentru aerohelioterapie.

În oraș mai există un al doilea bazin de dimensiuni olimpice, cu ape termale, situat în apropierea gării, pe malul drept al Mureșului.

Indicații terapeutice:

-reumatism

-tratarea unor afecțiuni ale rinichilor

-tratarea unor afecțiuni ale ficatului

Cu privire la agrement, Toplița dispune de bazine pentru înot, plajă, terenuri de sport pentru practicarea tenisului, voleiului, handbalului, baschetului, fotbalului, acestea fiind în stațiunea Bradul, dar o parte din ele și în oraș. La acestea se mai adaugă si pârtia de schi de la Măgheruș.

4.4 Infrastructura generală

Reprezintă totalitatea mijloacelor și instituțiilor economice, sociale sau culturale la care turistul apelează în perioada călătoriei și sejurului său. Din această categorie fac parte:

-magazinele comerciale de diverse tipuri

-poșta și telecomunicațiile

-băncile

-oficiile de schimb valutar

-instituțiile de asistență socială

-instituțiile administrative

-instituțiile culturale

-instituțiile sportive

Bănci:

Banca Comercială Română

Str. Nicolae Bălcescu, bl. 1, sc. C

Banc Post

Str. Nicolae Bălcescu, nr. 37

Raiffeisen Bank

Bancomate:

B.C.R. – sediul B.C.R., str. Nicolae Bălcescu, bl. 1, sc. C

Raiffeisen Bank – magazin alimentar, str. Nicolae Bălcescu, nr. 7

-Romtop, str. Ștefan Cel Mare, nr. 80

Banc Post – sediul Banc Post, str. Nicolae Bălcescu, nr. 37

5. Circulația turistică

Potențialul turistic, în totalitatea structurii sale(resursele atractive și infrastructura) reprezintă factorul static al fenomenului analizat. El asigură motivația declanșării actului recreativ dar numai în contextul existenței produsului turistic, ca element dinamic. Fără prezența omului, care să valorifice însușirile recreative ale resurselor, să apeleze la serviciile infrastructurii, turismul ca activitate umană este de neconceput. Iată de ce, fluxul turistic are o importanță covârșitoare, intensitatea, ritmurile și orientarea acestuia fixând parametrii ce caracterizează atât procesul in sine, cât și finalitatea social-economică a acestuia.

Înainte de 1989, turismul organizat a reprezentat forma principală, el incluzând aproape exclusiv, cetățenii străini din Vestul Europei sau SUA. Turiștii autohtoni erau reprezentați, în majoritate , de elevi și , sporadic, de turisti individuali. În perioada anilor 1965-1975, el a reprezentat o curbă ascendentă, simetrică cu perioade de relativ “dezgheț” a regimului politic de atunci. Degradarea progresivă a situației socio-economică și politică, răcirea relațiilor cu exteriorul, au determinat o degradare progresivă a turismului extern până la cvadispariția acestuia.

Indicii ce caracterizează circulația turistică sunt:

a)evoluția numărului de turiști

b)numărul înnoptărilor

c)gradul de utilizare a capacității de cazare

Acest din urmă indice reflectă intensitatea valorificării potențialului turistic natural și a bazei de cazare prin care este utilizat acest potențial. În toate categoriile de amenajare turistică, dar și la nivelul unităților naturale și a celor administrative, se manifestă o tendință de scădere a acestui indice, ceea ce conduce la o subutilizare cronică și acumularea de deficite financiare. În ultimii 10 ani, coeficientul de utilizare s-a redus de la 67,2% la 36,9%.

În ceea ce privește numarul de turiști, numărul înnoptărilor, gradul de ocupare, durata sejurului în orașul Toplița, pot fi observate din tabelul de mai jos:

6. Tipuri și forme de turism

Relația dintre tipurile de turism și spațiul geografic este cât se poate de flexibilă; pe același teritoriu se pot practica mai multe tipuri de turism, selectivitatea aparținând resurselor atractive, existente în perimetrul dat.

Apreciind că orice structurare în domeniul turistic trebuie să se sprijine pe elementele declanșatoare ale fenomenului respectiv, pe nevoia umană de recreere, refacere și culturalizare, actul turistic poate îmbrăca una dintre următoarele expresii tipologice: turism balneoclimateric, turism de recreere, turism cinegetic, cultural, polivalent, etc.

Dintre acestea, în Defileul Toplița-Deda se practică următoarele tipuri de turism:

A)Turismul balneoclimateric

Acest tip de turism se practică în stațiunile profilate pe utilizarea, în scopuri balneare, a unor resurse naturale, în special resurse hidrominerale și termale, emanații mofetice, nămoluri terapeutice, pe un fond climatic și bioclimatic cu efecte benefice. Aici se adaugă proceduri terapeutice și tehnici moderne ce completează și accentuează efectul factorilor naturali. Este prima formă de turism practicată în ordine cronologică, care a condus totodată la o formă coerentă de amenajare turistică – stațiunea – a cărei dimensiune și complexitate a evoluat în timp.

Calitatea factorilor terapeutici naturali,a condus în timp la formarea stațiunii “Bradul” din Toplița.

Această stațiune s-a dezvoltat încă din perioada 1800-1850, fiind mai târziu recunoscută pentru prezența factorilor terapeutici precum si pentru indicațiile terapeutice în tratarea unor afecțiuni.

Aici marea majoritate a turiștilor provin din zona urbană, dar se constată si o participare relativ importantă din mediul rural, cu precădere a celor din zonele montane, excesiv de umede și friguroase, unde afecțiunile reumatice dau nota dominantă.

B)Turismul de recreere

Acest tip de turism are ca scop fundamental al practicării sale, satisfacerea nevoilor recreative ale populației, antrenată în munci solicitante, cu un mare consum de energie fizică și psihică, sau locuind în habitate recunoscute prin stresul cotidian.

În Defileul Toplița-Deda, turismul de recreere este practicat de către toate grupele de vârstă, îndeosebi de tineret și populația matură.

Cu privire la durata actului recreativ, predomină, în general, turismul de scurtă și medie durată, echivalent week-end-ului sau unei fracțiuni din concediul de odihnă.

Turismul de recreere valorifică, în primul rând, însușirile estetice ale fondului turistic natural, în Defileu fiind reprezentate prin versanții abrupți, stâncile violete de andezit, valea Mureșului cu afluenții săi. Toate acestea și nu numai ajutând la completarea satisfacerii exigențelor oricărui turist, fie el avizat sau nu.

Pe de o parte, turismul de recreere reconstruiește o punte între om și natură, oferindu-i acestuia posibilitatea ca într-un cadru nou, să se elibereze de presiunea vieții de zi cu zi.

C)Turismul cinegetic

Constă in practicarea pescuitului și vânatului sportiv. Acestea două se situează la limita dintre sport și divertisment, oferind, de obicei, mari satisfacții celor care practică aceste genuri de relaxare. Ele devin întâlniri cu natura, cu apele sau pădurile, nu numai pentru obținerea trofeului, ci și pentru respectul față de natură.

Defileul Toplița-Deda oferă multiple posibilități în acest sens.

Pescuitul

Se practică pe valea Mureșului și pe afluenții acesteia, însă există unele specii pe cale de dispariție, ocrotite și protejate prin lege: lostrița și lipanul(acestea fiind prezente la gura văilor de munte: Răstolița, Ilva, Gudea, Bistra și Sălard- este considerată una dintre cele mai bogate ape de lipan din țară).

Vânatul

Se practică in Defileul Toplița-Deda, în acest sens construindu-se și cabane de vânătoare pentru segmentul de turiști pasionați de acest sport. Totuși trebuie avut în vedere speciile rare prezente și protejarea lor.

D)Turismul școlar

Se practică la Răstolița și este o formă aparte a turismului de sejur practicat exclusiv de populația de vârstă școlară, în unități turistice specifice, tabere pentru elevi.

7. Propuneri

Propuneri privind dezvoltarea bazei materiale destinate activității de cazare:

Ca element determinant al ofertei turistice secundare, baza materială destinată prestării serviciilor specifice cazării, pe ansamblul Defileului Toplița-Deda, prezintă următoarele particularități:

– lipsa unităților de cazare de tipul caselor de odihnă autorizate turismului. În comuna Lunca Bradului doar 5 unități sunt autorizate pentru turism din totalul de 584, iar la Stânceni din 147 de unitați, nici una nu este autorizată. – grad ridicat de uzură fizică si morală în capacitățile de cazare existente.

– amplasarea necorespunzătoare a campingurilor

În urma acestor observații, ar trebui avut în vedere modernizarea bazelor de cazare existente, astfel:

-operațiunile de modernizare trebuie să se concentreze asupra gradului de confort din hotelurile “Călimani” și “Ancona” și anume prin dotarea camerelor cu mobilier corespunzător, eliminarea efectelor negative create de ambianța monotonă și întunecoasă a camerelor prin utilizarea unor culori deschise, relaxante și o iluminație corespunzătoare, reutilitatea grupurilor sanitare cu instalații corespunzătoare.

Dacă acest lucru s-ar realiza, atunci atât orașul Toplița precum și întreg defileul își va putea diferenția oferta în funcție de preț și calitate, cerându-se atragerea unei clientele mai exigente, atât de pe piața internă cât și internațională. -autorizarea unui număr cât mai mare de case de odihnă din defileu, precum și un personal bine pregătit, licențiat în turism.

-amplasarea campingurilor în locuri menționate de autorități și dotarea corespunzătoare a lor.

Terenul de campare va fi parcelat și numerotat, astfel încât să poată fi monotorizat. Fiecare loc de campare va fi dotat cu: vatra de foc zidită pe sol sau pe platformă, teren marcat pentru amplasarea cortului, prevăzut cu șanțuri de scurgere a apelor, coș de gunoi, masă și băncuțe.

Campingul va cuprinde în mod obligatoriu:

a)costrucție administrativa, cu recepție, locuințele personalului, minimum doua grupuri sanitare prevăzute cu wc-uri, dușuri și chiuvete.

b)unitate de alimentație

c)terasa

d)bucătărie comună, unde turiștii să-și poată prepara mâncarea

e)punct de distribuție a lemnelor de foc pentru turiși

f)parcare păzită pentru autovehicule

g)punct de colectare a deșeurilor solide

h)poartă de intrare prevăzută cu barieră și tichet pentru controlului accesului în camping

i)loc pentru foc de tabără și actvități comune

Propuneri privind tipurile de turism

-promovarea turismului rural: se va dezvolta în localitățile din defileu printr-o rețea agroturistică ce va avea un sistem unitar de rezervare și ofertă turistică. Acesta va constitui una dintre principalele surse de venituri pentru locuitorii zonei, contribuind în același timp la dezvoltarea unei economii locale prin activitățile comerciale, microproducția de artzanat și suveniruri, alte servicii legate de cazare, hrănirea și agrementul turiștilor. Prin șederea într-o gospodărie, turistul poate descoperi și lua parte la activități ce țin de tradiție și obiceiuri locale, poate să se hrănească cu produse proaspete și preparate cu specific local și poate petrece câteva zile în liniște departe de stresul marilor aglomerări urbane. În această privință, localitățile din lungul Defileului Toplița-Deda, oferă condiții de neegalat.

8.Concluzii

Defileul Mureșului între Toplița și Deda, deosebit de pitoresc și atrăgător pentru turism, reprezintă cea mai lungă străpungere completă, de către un râu, a catenei vulcanice Călimani-Harghita.

Valea transversală a Mureșului, tăiată aproape în totalitatea ei în materiale vulcanice, datează încă din perioada anterioară erupțiilor. Aceasta cuprinde sectoare înguste, alternând cu mici depresiuni de eroziune, iar de-a lungul timpului, afluenții Mureșului au format conuri de dejecție din bolovănișuri de andezit.

Din punct de vedere termic, defileul constituie un tentacul al regiunii deluroase din Vest, temperatura medie anuală se incadrează între 6˚-8˚, iar precipitațiile anuale de cca. 800mm. Datorită acestor condiții, Defileul Toplița-Deda dispune de o faună și floră reprezentativă pentru turism, încadrată în Rezervația Peisagistică Defileul Mureșului între Toplița și Deda.

În lungul defileului există trei comune: Stânceni, Lunca Bradului și Răstolița. Ele se încadrează în tipul cu funcții agricol-industriale, remarcându-se și exploatarea si prelucrarea lemnului. Recent la Stânceni a intrat în funcțiune și o stație de îmbuteliere a apei minerale, care valorifică trei izvoare naturale și trei sonde așezate pe dreapta Mureșului, pe pârâul Mermezeu. Toate cele trei comune reprezinta puncte de plecare pe traseele din Călimani și Fâncel, fiind servite de o cale ferată(cu un trafic de cca. 10 mii călători/km și un trafic de mărfuri de cca. 40 mii tone brute pe zi – 1975) precum și de șoseaua Toplița-Deda(cu un trafic mediu zilnic anual de cca 800 de autovehicule – 1970)

Potențialul antropic al Defileului Toplița-Deda este destul de însemnat și este reprezentat prin edificii religioase-Mănăstirea Sfântul Ilie, Mănăstirea Doamnei, obiective culturale, monumente și busturi – bustul lui Miron Cristea în Toplița și Monumentul eroilor de la Gura Secului.

Dispune de o infrastructură care cuprinde: bazele de cazare și alimentație publică de la Toplița, Lunca Bradului și Stânceni, baza de agrement și cură din cadrul stațiunii “Bradul”, infrastructura de transport precum și infrastructura generală care deservește atât turismului cât si nevoilor populației.

Toate acestea fac din defileu o zonă foarte plăcută, în care zeci și sute de turiști își petrec timpul liber la sfârșit de săptămână, respirând aerul ozonat de munte, drumețind pe cărările umbrite și pescuind în apele limpezi ale Mureșului.

Bibliografie

Bonifaciu, S.(1983), România-ghid turistic, Editura Sport-Turism, București

Ciangă, N.(1998), Turismul în Carpații Orientali. Studiu de geografie umană, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Ciangă, N.(2002), România.Geografia turismului(partea intâi), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Decei, P.(1977), Străbătând văile carpatine, Editura Albatros, București

Ghinea, D.(1997), Enciclopedia Geografică a României(vol II), Editura Enciclopedică, București

Grigore, M.(1989), Defileuri, chei și văi de tip canion în România, Editura Stiințifică și Enciclopedică, București

Iancu, M., Naum, Tr.(1972), Defileul Muresului Toplița-Deda. Considerații asupra genezei și evoluției reliefului, Ministerul Educației și Învățământului, Oradea

Laviniu, M., Constantin, S., Ludovic, G.(1986), Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România, Editura Sport-Turism, București

Pop, Gr.(2000), Carpații și Subcarpații României, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Someșan, L.(1938), Depresiunea Lunca Bradului, extras din Revista Geografică Română, Cluj

Soneriu, I. și Mac, I.(1973), Județul Mureș, Editura Academiei Române, București

Szekeres, A., Neag, V.(1979), Harghita. Monografie, Editura Sport-Turism, București

***, (2003), Pliant Toplița, realizat cu sprijinul Centrului Cultural Județul Harghita și al Fundației “Miron Cristea”

http :// www.toplița.ro/bannfy.html

http ://www.toplița.ro/iza1.html

http ://www.toplița.ro/moteluri.html