Potentialul Turistic AL Defileului Dunarii
POTENȚIALUL TURISTIC AL DEFILEULUI DUNĂRII
Introducere
Domeniul turismului este unul foarte important pentru geografia română. Lucrarea realizată „ Potențialul turistic în Defileul Dunării”, prezintă toate atuurile acestui sector și importanța Dunării în zona studiată.
Zona Defileului de la Gura Văii la Baziaș este din punctul meu de vedere o zonă de excepție din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Peisajele create de munții calcaroși și de prezența Dunării, reușesc să fie unice atât în România cât și în Europa.
Această zonă nu a fost foarte bine cunoscută de mulți turiști, ea dezvoltându-se în ultimii ani atât din unctul de vedere al infrastructurii rutiere, infrastructurii de cazare și alimentației cât și infrastructurii utilitare.
Consider că Defileul Dunării ar trebui promovat mult mai mult pentru a ajunge să fie cunoscut atât în restul țării cât și dincolo de granițe. Lucrarea este structurată pe trei capitole ce pun în evidență atât resursele turistice naturale care au o semnificație mult mai mare comparativ cu resursele turistice antropice ce au fost păstrate și restaurate unele din ele fiind din cele mai vechi timpuri.
Ceea ce este necesar de observat la acest studiu este faptul că turismul nu este tratat ca fenomen de sine stătător, acesta fiind luat la pachet cu geografia fiind chiar o ramură a geografiei umane, împreună reușind să promoveze diverse zone, orașe sau țări.
Analiza de față examinează modul în care turismul se dezvoltă sau nu, la nivelul zonei Defileului Dunării, în același cadru complex din punct de vedere politic și economic aflat în prezent în plin proces de restaurare. Acest aspect este cu atât mai bine văzut, cu cât lumea geografică și cea vestică a fost preocupată să examineze modul în care ramura turistică se dezvoltă dar și modul în care acesta se dezvoltă independent legat de procesele de reformă sau prin prisma impacutului apărut asupra turismului ca urmare a proceselor de reformă.
În această lucrare am studiat punctele forte ale zonei Defileului Dunării (Gura Văii- Baziaș), pentru a putea demonstra importanța zonei în cadrul turismului, punctând în primul capitol geografia generală a Defileulului Dunării, bogățiile cadrului natural(vegetația,fauna, hidrografia etc.),în capitolul al doilea am prezentat potențialul natural al acestei zone,iar în cel de-al trei-lea capitol bogățiile antropice( muzee, mănăstiri, biserici, statui, etc.), tradițiile,obiceiurile, așezările de tipul urban cât și rural.
În Defileul Dunării turismul a început să se dezvolte odată cu căderea regimului comunist din 1989, turismul dezvoltându-se într-un cadru politic și economic nou. Din anul 1989 treptat până în anul actual 2014 turismul în zonă a ajuns să însemne foarte mult dezvoltându-se din toate punctele de vedere și sa demonstrat că practica turistică are un rol foarte important în lumea înconjurătoare.
În documentarea făcută pentru realizarea lucrării de licență am ajuns la concluzia că zona Defileului Dunării ar trebuii promovată mai mult, având în vedere resursele turistice naturale și antropice din zonă.
Țin să mulțumesc colectivului de cadre didactice al departamentului de Geografie a Turismului, din cadrul facultății de Matematică și Științe ale Naturii,pentru înțelegerea și explicațiile primite la cursuri și în mod special coordonatorului de licență Costela Iordache.
CUPRINS
Potențialul turistic al Defileului Dunării
Introducere
Capitolul I.Prezentarea geografică generală a Defileului Dunării
1.1.Poziția geografică
1.2.Relieful- factor esențial al dezvoltării și organizării turismului
1.3.Particularități climatice
1.4. Rețeaua hidrografică-componentă a sistemului turistic
1.5.Trăsături bio-pedogeografice
1.5.1.Flora
1.5.2 Fauna
1.5.3.Învelișul pedogeografic
1.5.4.Parcul natural Porțile de Fier
1.6.Elemente demo- geografice și de habitat
1.6.1.Potențialul demo- geografic
1.6.2.Rețeaua de așezări umane
Capitolul II Potențialul turistic natural
2.1.Potențialul turistic al reliefului
2.2. Potențialul climato- turistic
2.3. Potențialul turistic al apelor
2.4. Potențialul turistic al învelișului biogeografic
Capitolul III. Potențialul turistic antropic
3.1. Patrimoniul turistic cultural- istoric
3.1.1.Monumente și situri arheologice
3.1.2.Monumente și ansambluri de arhitectură
3.1.2.1. Monumente și ansambluri de arhitectură de factură religioasă
3.1.2.2. Monumente și ansambluri de arhitectură de factură civilă(muzee)
3.1.3.Monumente de artă plastică și comemorative
3.1.4.1.Statui
3.1.4.2.Monumente de for public
3.1.4.3.Grupuri statuare
3.1.4.Monumente tehnice(poduri,șosele)
3.1.5.Parcuri și grădini
3.2.Potențialul turistic etnocultural
3.2.1.Arta populară
3.2.2.Manifestări etnofolclorice
3.2.3. Satul turistic
3.2.4 Analiza SWOT
Concluzii
Bibliografie
Capitolul 1.
Prezentarea geografică generală a Defileului Dunării
Poziția Geografică
Zona Defileului Dunării este amplasată în sud vestul României de-a lungul văii Dunării, extinzându-se între Baziaș (intrarea Dunării în România) și barajul de la Gura Văii, adică 132 km, fiind extinsă pe areale aparținând în cea mai mare parte Carpaților Occidentali cu precădere M-ții Banatului și a extremității vestice a Carpaților Meridionali (M-ții Cernei, M-ții Mehedinți, M-ții Țarcului), iar Dunărea constituie elementul general și cel mai important al peisajului. Fiind cel mai lung defileu din Carpați și din Europa, adăpostește azi un lac antropic cu o mare importanță energetică și pentru navigație. Parcul Național Porțile de Fier se întinde între 21º21̀ și 22º36 ̀ longitudine estică, iar în ceea ce privește latitudinea se întinde între 44º 51` și 44º 28` 30`̀, latitudine nordică.
Localizare a Defileului Dunării ( Gura Văii-Bazia ) Sursă: Stoica Marius, prelucrare în GIS Explorer
Principalele zone turistice de pe Valea Dunării
Sursă: Stoica Marius prelucrare în Google Earth
1.2 Relieful- factor esențial al dezvoltării și organizării turismului
Defileul a apărut pe un culoar tectono-structural la începutul Badenianului, acesta a fost modelat de o eroziune fluviatilă și de abraziune. Defileul este format dintr-o alternanță de sectoare înguste dar și alte sectoare largi. Dunărea străbate fâșii de roci dure cu precădere sunt roci calcaroase de vârstă mezozoică și șisturi cristaline, roci vulcanice precum granite, granodiorite și porfire, dar străbate și roci sedimentare moi în special badeniene-miocene, iar pe alocuri se regăsesc și roci sedimentare intermediare ca duritate,acestea fiind gresii, conglomerate etc., de vârstă permiană. Rocile sedimentare moi se găsesc în depresiunile tectonice interioare ce sunt aliniate de-a lungul defileului. Datoită acestui fapt, au determinat sectoare mai largi de tipul bazinelor sau depresiunilor ca de exemplu: Moldova Nouă, Liubcova, Donki Milanovac, Dubova, Orșova. Acolo unde fluviul a apărut în roci dure, s-au format îngustări ale defileului ce fac legatura între depresiuni.
Prima îngustare î-și face apariția în șisturile cristaline ale Munților Locvei, pe o lungime de 3 km (între Baziaș și Valea Rilei sau Ribiș). Cea de-a doua îngustare s-a format în calcare și granite pe o lungime de 6 km, situându-se între Pescari și Ogașul Alibeg. Următoarea îngustare este tot în calcare, dar apar și conglomerate roșii, brecii și rar gnaise aceasta se situeaza între Berzeasca și Greben, extinzându-se pe 18 km, Cazanele Mici și Cazanele Mari se adâncesc în calcare, pe o lungime de 9 km.
Ultima îngustre se regăsește la Porțile de Fier și a fost formată în șisturi cristaline dar și calcare având o lungime de 9 km. În depresiuni se regăsesc versanți puțin mai domoli, unde își fac apariția treptele și culmile prelungi deluroase, făcându-și simnțită prezența adesea alunecările de teren. Aici se regăsesc și versanți ce se apropie de foarte multe ori de verticală, aceștia au apărut în rocile dure, prezentând dezagregări și grohotișuri la bază.
Treptele de relief sunt bine puse în evidență pe alocuri, iar în ceea ce privește reconstituirea lor ajută la aflarea evoluției reliefului. Defileul propriu-zis există doar sub altitudinea de 260-320 m, observație făcută urmărind profilul transversal al văii. În alcătuirea s-a au fost cartate urmele a 7 nivele de terasă. La +300m (Ciucar) apar urmele unei trepte largi de vale, fiind numită de Cvijić „ valea pontică, echivalată ulterior cu nivelul superior al umerilor carpatici. La 400-450 m urmează o suprafață de eroziune, unde apare un culoar și mai larg, urmat de o suprafață de culmi ușor înclinate, având cea mai largă dezvoltare care se situează la 500-700 m, urcând uneori și la 800-900 m. De la 800-900 m , urcă la 1 000-1 100 m ( în Munții Almăjului), acolo unde se află cea mai înaltă suprafață și care este păstrată pe culmile principale, sub forma unor petice reduse .
În ceea ce privește traseele și formarea defileului, s-au realizat printr-o adâncire sacadată, care a început din Cuaternarul inferior, accentuându-se în cel mediu dar și în cel superior. Tot complexul de terase inclusiv Defileul Dunării s-a format în aproximativ în urmă cu 1 500 000 de ani, iar în ceea ce privește nivelul de umeri a durat aproximativ 1 milion de ani, acesta lărgindu-se foarte mult. Treptele 7 și 6 înclină ca și nivel de umeri tot dinspre Cerna înspre Câmpia Panonică, aceste terase se lipesc în avale de Depresiunea Orșovei. Treapta 5 are o înclinare similară cu Dunărea de azi, fiind totodată prima terasă care retează Formațiunea de Cândești, devenind și terasă reper, în sensul dat de Posea și Colab(1974, p 163, 168). În ceea ce privește lunca și terasele 1 și 2, sunt inundate de lac, exceptând locurile superioare ale defileului. Ele dețin versanți abrupți pe ambele maluri, dar cu mult mai abrupți pe malul sârbesc .
Depresiunea Dolniji Milanovac (Greben-Plavișevița)-25km, se află exclusiv pe partea sârbească, sectorul fiind mai lung decât depresiunea. Dunărea taie pintenul sudic al Munților Almăjului, acesta fiind compus din gnaise, amfibolite, gabbrouri și roci sedimentare vechi, versanții românești fiind în totalitate abrupți. În localitatea Svinița, se produc alunecări de teren, iar mai sus se regăsesc reliefurile structurale bine definite, aceste caracteristici fiind doar petru partea românească. Pe ambele maluri se regăsesc măgurile ce aparțin nivelului ±300 m, între care și masivul sârbesc de la Greben, sub acesta, albia Dunării restrângându-se la 470 m, din apă ridicându-se un prag foarte periculos pentru navigație, iar după acest prag, în curgere, Dunărea se lărgește brusc ajungând la 2-2,3 km.
Cazanele reprezintă cea mai îngustă parte a defileului Dunării, lățimea acestuia scăzând brusc la 200-150 m. Acestea sunt alcătuite din două chei despărțite de lărgirea de la Dubova. În avale se găsesc Cazanele Mici, pe o lungime de 5 km, aflându-se între doua mici masive calcaroase ce se află pe malul românesc (Cioaca Cocoșului cu 303 m și Ciucaru Mic cu 310m, fiind despărșite de Valea Mraconiei). În spatele acestor chei ale Mraconiei, valea s-a lărgit sub forma unui lac. Urmează depresiunea Dubova, care are o formă rotundă, având un diametru de cca. 1 km, iar înainte de inundarea sa, fundul depresiunii se găsea la adâncimea de 54-56 m, inclusiv satul vechi. În amonte se află Cazanele Mari, fiind situate între Masivul Ciucarul Mare cu 315m și Știrbățul Mare cu 768m, pe partea iugoslavă. Cheile acestea sunt mai largi, dar au o lungime mai mică de cca. 3,5 km. Pe versantul românesc se găsesc un număr considerabil de peșteri, cele mai importante fiind: Peștera Ponicova (Liliecilor) și Veteranilor. În Cazane apa curge mai repede, exceptând zona Depmpus din gnaise, amfibolite, gabbrouri și roci sedimentare vechi, versanții românești fiind în totalitate abrupți. În localitatea Svinița, se produc alunecări de teren, iar mai sus se regăsesc reliefurile structurale bine definite, aceste caracteristici fiind doar petru partea românească. Pe ambele maluri se regăsesc măgurile ce aparțin nivelului ±300 m, între care și masivul sârbesc de la Greben, sub acesta, albia Dunării restrângându-se la 470 m, din apă ridicându-se un prag foarte periculos pentru navigație, iar după acest prag, în curgere, Dunărea se lărgește brusc ajungând la 2-2,3 km.
Cazanele reprezintă cea mai îngustă parte a defileului Dunării, lățimea acestuia scăzând brusc la 200-150 m. Acestea sunt alcătuite din două chei despărțite de lărgirea de la Dubova. În avale se găsesc Cazanele Mici, pe o lungime de 5 km, aflându-se între doua mici masive calcaroase ce se află pe malul românesc (Cioaca Cocoșului cu 303 m și Ciucaru Mic cu 310m, fiind despărșite de Valea Mraconiei). În spatele acestor chei ale Mraconiei, valea s-a lărgit sub forma unui lac. Urmează depresiunea Dubova, care are o formă rotundă, având un diametru de cca. 1 km, iar înainte de inundarea sa, fundul depresiunii se găsea la adâncimea de 54-56 m, inclusiv satul vechi. În amonte se află Cazanele Mari, fiind situate între Masivul Ciucarul Mare cu 315m și Știrbățul Mare cu 768m, pe partea iugoslavă. Cheile acestea sunt mai largi, dar au o lungime mai mică de cca. 3,5 km. Pe versantul românesc se găsesc un număr considerabil de peșteri, cele mai importante fiind: Peștera Ponicova (Liliecilor) și Veteranilor. În Cazane apa curge mai repede, exceptând zona Depresiunii Dubova, unde prezintă aspectul unui lac. Pe masivele cu calcare precum Cioaca dar și cele două Ciucare, versanții sunt verticali ori în trepte, cu grohotișuri, pe stâncile lor făcându-și apariția liliacul sălbatic dar și alte plante sudice. Partea superioară a masivelor este net retezată de nivelul Ciucarului, suprafața sa fiind presărată cu bolovani rotunjiți cu cuarțite și ondulată de un relief carstic, ce are multe doline cu diametru de până la 50-60 m și o adâncime cu până la 15-20 m. S-au format șei între calcarele acestui nivel și fâșia granitelor. Șoseaua a fost tăiată în stâncă, deasupra lacului, până la Dubova, urcând într-o șa la Ciucaru Mare .
Cazanele Mici, 1.4 Cazanele Mari,
Sursă: Șchiopu Amalia Sursă: Șchiopu Amalia
Depresiunea Orșovei extisă pe circa 25 km, aceasta a apărut dintr-un golf miocen, fiind dezvoltată exclusiv pe partea românească, deoarece versantul sârbesc este foarte abrupt și alcătuit din calcare. Sunt dominante rocile moi, miocene, iar datorită acestor roci culmile de aici sunt mai domoale, mai joase de circa 150-300 m (ca exemplu Dealul Meia cu 294 m). Pe ambele părți ale golfului Cernei apar atât calcare, șisturi cristaline dar și granite spre Ogradena. Se fac observate toate terasele, primele doua fiind sub apă, următoarele trei sunt foarte restrânse, dominând terasa complexului ultimelor două terase, dar mai ales nivelul umerilor carpatici (280-316m). Lacul actual intră ca un golf mare pe Cerna, dar și pe alte văi, mai ales pe Ieșelnița la km 960. Avale de Orșova, în prezent acoperit de apele lacului era odată populat de turci în 1739, ostrovul Ada-Khale. Dinspre Orșova pe drumul ce duce către satul Ieșelnița se produc alunecări în interiorul văilor, dar și prin spatele dealului Meia. Tot pe acest mal se afla și fosta așezare dacică și actualul oraș Orșova, unde au fost înșiruite recent căsuțe, vile de vacanță până spre valea Ieșelniței.
Vârciorova-Gura Văii, este ultimul sector carpatic fiind mai îngust, situat pe șisturi cristaline dar și calcare, ce face trecerea din Podișul Mehedinți în Podișul Miroč, aici ridicându-se stânci ce au devenit foarte periculoase pentru navigație, un pericol fiind și apăriția locurilor cu adâncimi foarte mari. A fost fixat un baraj imediat mai jos ce schimbă în totalitate în bine peisajul defileului, reducând timpul de urcare a vaselor.
1.3.Particularități climatice
În ceea ce privește climatul în zona Porțile de Fier, aceasta prezintă un climat temperat continental, dar având caracteristici distincte datrorită interacțiunii factorilor genetici ai climei ca de exemplu: radiația solară, relieful, hidrografia, fauna, solurile și circulația generală a atmosferei. Toate aceste caracteristici dau o notă de originalitate mult mai mare peisajului acestei zone. Regiunea se află sub influența directă și predominantă a circulației vestice reprezentată de influențele oceanice, ce produc advecții ale aerului maritim umed, producandu-se pe întreg parcursul anului, fiind mai frecvente la sfârșitul toamnei și începutul iernii, datorită intensificării activității ciclonice în Marea Neagră(influențele submediteraneene).
Ca urmare, în defileul Dunării se remarcă o frecvență a timpului umed, nebulozitate ridicată rezultând precipitații mai bogate toamna fiind mai prelungită, iar iarna cu dezgheț și moină, cu precipitații sub foarmă de ploaie, lapoviță și burniță. În ceea ce priveste anotimpul de vară, au loc frecvent advecții ale aerului maritim din partea de nord-vest, ce determină odată cu intrarea în contact a maselor de aer polar-continental din partea de est și nord-est, precipitații intense cu descărcări electrice. Cantitățile de precipitații scad odată cu deplasarea maselor de aer spre sud-est. O a doua influență climatică în zonă este influența orografică (altitudinile, forma de defileu, orientarea defileului, multitudinea treptelor de relief și a versanților cu diferite expoziții, suprafața acvatică destul de mare, litilogia, etc.), separă procesele meteorologice, nuantându-le local.
Temperaturile medii anuale ale zonei, sunt mai ridicate, astfel că izoterma medie anuală este de 11ºC, ea delimitând culuarul Dunării. Temperaturile medii se incadrează între 10,7ºC și 11.6ºC, unde temperatura atinge peste 11, 5º C sunt porțiuni de vale, cu o orientare favorabilă către sud și către terasele însorite fiind și adăpostite. În depresiuni durata de strălucire a soarelui este mai redusă datorită obstacolelor orografice, iar în timpul iernii se strânge aerul rece, astfel apar inversiunile termice, unde mediile anuale nu depășesc 11ºC.
În anotimpul cald temperatura aerului se modifică, rezultând astfel temperaturi medii lunare ce oscilează între 20ºC-22ºC. Cele mai mari temperaturi la cele trei stații s-au înregistrat în lunile iunie și iulie.Vara este foarte călduroasă luna iulie fiind cea mai fierbinte lună, cu temperaturi de 20ºC-22ºC ce scad în arealele mai înalte la 16ºC și chiar la 8ºC în Munții Almăjului, Godeanu, Mehedinți și Cernei. Sunt 115 zile de vară și 40-50 de zile tropicale, unde temperaturile ajung mai mari de 30ºC. Extinderea sezonului cald favorizează activitătile turistice de recreere, agroturism și agrement în zonă. În octombrie temperaturile se reduc considerabil cu pană la 12 ºC, fapt ce se datorează micșorării radiației solare dar și pătrunderii unor mase de aer reci din zonele nordice.
Deși zona defileului este o zonă cu temperaturi mai ridicate decât restul țării, în timpul iernii datorită advecției maselor de aer rece dar și al răcirii radiative nocturne, valorile temperaturilor aerului scad.
Umiditatea aerului înregistrează valori mari ce depășesc 7% dar pot ajunge la peste 80%, în sezonul rece comparativ cu sezonul cald, unde zilele de uscăciune cu o umiditate de 40% , sunt reduse la 5-15 zile/an. Nebulozitatea se face remarcată prin numărul de zile cu un cer variabil acest număr se încadrează între 180-190 zile/an, aproximativ egal repartizate lunar. Zilele în care nebulozitatea este ridicată sunt scăzute, iar zilele senine ajung la 60-70 zile/an, cele mai multe înregistrându-se în lunile de vară iulie-septembrie când numărul lor ajunge la 9-11 zile/lună, fiind favorizate activitățile agricole.
Precipitațiile atmosferice se fac remarcate prin cantitățile medii multianuale, ele sunt foarte ridicate datorită particularităților zonei, dar prezintă valori diferite datorită zonelor diferite. În Defileul Dunării se înregistrează valori cuprinse între 670-720mm, în Munții Mehedinți se înregistrează valori cuprinse între 1000-1100mm, iar pe Valea Cernei s-au înregistrat valori cuprinse între 700-1000mm. Perioada cu cantitățile cele mai mari de precipitații este mai-iunie, noiembrie și februarie iar cele mai secetoase luni sunt august și septembrie. Precipitațiile sub formă de ninsoare se produc neuniform pe teritoriul zonei Defileului Dunării, iar numărul zilele cu ninsori crește dinspre defileu spre zonele montane învecinate.
Vânturile din zona turistică, sunt influențate în cea mai mare parte de circulația vestică și sud-vestică a maselor de aer, dar și de circulația nord-estică într-o mică măsură.Viteza medie a vântului poate ajunge la 6-7m/s în munți și valori mai mici în Podișul Mehedinți. Viteza maximă ajungând la 20m/s, fiind frecventă în Defileul Dunării dar și în zona montană. Pentru această zonă sunt specifice câteva tipuri de vânturi: Naidașul în extremitatea vestică, Covașa sau Bora, Foehnul pe versanții vestici ai Munților și Podișului Mehedinți, briza de munte în Munții Almăjului și Munții Locvei. În cloncuzie climatul este unul prielnic, blând, favorabil turismului mai ales în lungul principalelor văi (Dunării și Cernei), se poate practica turismul în Valea Cernei și datorită circulației apelor subterane, acest fapt constituie unul din factorii principali ai atracției turistice.
1.4. Rețeaua hidrografică-componentă a sistemului turistic
În sectorul de defileu, Dunărea primște afluenți ce au izvoare în Munții Almăjului, Locvei, Cernei și Mehedinți și sunt cursuri de apă cu regim permanent ori temporar. Râurile afluente sunt :Parva, Berzeasca, Mraconia, Ișelnița, Cerna, Bahna, Jidoștița, Topolnița, Radimna, Râul Mare și Cerna, acestea au suprafețe ale bazinelor între 11 km² și 1 380 km². Cel mai important afluent din această zonă este râul Cerna, acesta are o vale puternic asimetrică, cu afluenții ce provin din partea dreaptă: Măneasa, Scurtu, Cărbunele Iovanu, Balmeșu, Nalba, Olanu, Craiova, Mihalca, Iauna, Topenia, Ialca, Prisăcina, Bedina, Belareca, Jardașița, Sacherstișa. Râurile primite de pe partea stânga sunt în numar mai putin precum: Turcineasa, Râmnuța, Arșasca, Jelerău, Ferigari, Săliștea.
Între Baziaș și Moldova Veche, albia minoră a fluviului are cea mai scăzută pantă din tot Defileul Dunării , fiind de aproximativ nouă ori mai mică decât cea dintre Orșova și Gura Văii, datorită acestui fapt lățimea albiei ajunge până la 1 500 m. În Cazanele Mari și Mici au fost prezentate cele mai mari contraste ale talvegului, în profil longitudinal, unde adâncimile pot ajunge și până la 7,5 m deasupra nivelului Mării Negre, sectoare în care există calcare și alte roci necarstificabile. Peisajul este deosebit de frumos și impresionant, datorită apariției cheilor de marmite și a versanților foarte abrupți, ce s-au format datorită calcarelor ce s-au intersectat cu ape.
Râul Topolnița izvorăște din Podișul Mehedinți, iar pe cursul acestuia atat superior cât și inferior apar chei sălbatice și pitorești, iar la sud de Balotești, râul iși lărgește valea intrând într-o zonă depresionară de contact, unde se pot vedea un întreg sistem de terase. Fluviul Dunărea a suferit o transformare majoră în urma cosntruirii sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier, aflându-se în spatele celui mai mare baraj din Europa, fluviul care a fost transformat în lac de acumulare, în care și-au făcut apariția ostroave noi, plaje limitrofe dar și vegetație hidrofilă.
Fluviul Dunărea străbate peste 130 km pe teritoriul Porților de Fier, între Baziaș și Dr. Tr. Severin. Bararea fluviului și transformarea acestuia în lac a făcut ca lacul Prțile de Fier să fie cel mai mare lac de acumulare din Europa după lungimea sa, coada sa ajungând până aproape de orașul Belgrad, dar și dupa volumul de apă stocat. Regimul de scurgere al apelor s-a făcut remarcat printr-o perioadă cu ape foarte mari, unde viiturile de primăvară și de început de vară au fost datorate topirii zăpezilor, adăugandu-li-se si ploile de primăvară și de vară. Un al doilea maxim se remarcă toamna urmată de anotimpul iarnii. Minimul apare mereu la sfarșitul verii și începutul toamnei, urmat de un al doilea minim în luna decembrie și sfârșitul lui ianuarie, începutul lui februarie.
Din date hidrologice caracteristice Dunării, în zona Defileului Dunării date ce au fost prezentate de Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice, s-a văzut că debitul mediu multianual în perioada anului 2014 a fost de 6.220 mc/s , debitul maxim înregistrat a fost de 15.900 mc/s la Orșova, debitul minim înregistrat 1.450 mc/s , iar debitul mediu multianual după construirea barajului a fost de 6.893 mc/s, nivelul apei fiind unul echilibrat de 448 cm (sursă: http://gis2.rowater.ro/). Lacurile reprezintă al doilea element hidrografic ce contribuie la creșterea atractivității turistice într-o zonă. Se găsesc lacuri naturale mai puține la număr și sunt legate de prezența calcarelor din Podișul Mehedinți, sunt așa numitele lacuri carstice precum: Ponoarele și Zătonul fiind întâlnite uneori și sub numele de Zătonul Mare și Zătonul Mic, ficare dintre ele fiind drenate de un râu subteran. Apar si lacurile staționate în dolinele de la Sfânta Elena, lacurile de la Bala și Gornovița,de dimensiuni reduse cu caracter temporar, cantonate în uvale și doline. Se pot vedea și lacuri de baraj ca cele de pe Dunăre și cel de pe Cerna sub denumirea de Iovanu, format în cursul superior al Cernei, după construirea barajului de la Valea lui Iovan. În concluzie zona are un potențial turistic destul de semnificativ, datorită spectaculorazității formelor de relief ce întregesc peisajul.
1.5.Trăsături biopedogeografice
1.5.1.Flora
În zona Defileului Dunării, există una dintre cele mai diversificate, bogate și valoroase specii de plante din România, numărul de specii ce au fost numărate până în prezent reprezintă un procent de 49, 9%, din toate speciile cunoscute în toată țara, un număr de 3 500 de specii. Principalele categorii ce își fac apariția în zonă și intră în alcătuirea florei sunt: plante eurasiatice(32% ), mediteraneene (12%), europene( 12%), pontice(10%), central europene ( 8%), acest lucru arată diferitele plante din întreaga lume ce și-au găsit locul în parcul Porțile de Fier, doar în arealul dunărean dintre Șimian și Orșova, se află până la 1 253 de specii adăugându-se 842 de specii din Defileul Dunării.
În ceea ce privește vegetația s-au descoperit următoarele categorii vegetale: 1.vegetația de lunci și văi, unde se încadrează speciile de salcie, anin sau de mlaștină; 2.vegetație de pajiști cu pajiști de sadină, pajiști de tip bănățean,pajiști de colilie; 3.vegetația forestieră cu păduri de carpen și fag, cu mult fag caucazian, păduri de cer și gârniță, păduri de stejar pufos, tufărișuri de liliac și cărpiniță, păduri de gorun cu mojdrean, alun turcesc și scumpie.
Vegetația ce se găsește în lunci și văi, cât și vegetația de pajiști se află într-o concentrație mai mare la nivelul văilor, depresiunilor, si bazinetelor unde se găsesc următoarele plante: pajiști de trifoi, grâu țepos, pajiști de prangă, pajiști de cicușoară, pajiști de săpunariță și pajiști de firuță de Dalmația, etc. Cele mai întâlnite păduri aici sunt pădurile de nuc ca păduri de tip relictar și pădurile de sâmbovină. În arealele montane este dominantă vegetația forestieră, remarcându-se prezența elementelor termofile cu o extindere mai mare pe versanții cu expoziție sudică. Cea mai mare extindere o au pădurile de fag, ce coboară de pe culmile montane în depresiuni și văi. Pe lângă fag, apare atat carpenul, paltinul, frasinul, mesteacănul, ulmul de munte, scorușul și alunul. Gorunul apare la înălțimi de 400 – 600 m altitudine, în timp ce arborii izolați ajung până la 1 000 m.Cele mai numeroase populații relictare de alun din țară se adăpostesc în pădurile de fag. Acestea se găsesc în jurul ruinelor Mănăstirii Vodița. În pereții cheilor și pe abruptele calcaroase se găsesc păduri de tip carstic, în care predomină liliacul sălbatic, scumpia, mojdreanul și arțarul trilobat.
Se mai întâlnesc în această zonă și coada calului, brândușe, iarbă de vânariță, tufărișuri de zmeură, coacăze, scoruș, soc roșu, cireș sălbatic. Zona aceasta turistică este specifică datorită plantelor mditeraneene fie ele lemnoase sau ierboase, atrag din ce în ce mai mulți turiști. Unele din aceste plante cunoscute sunt: laleaua de Cazane , gladiola de Dalmația, stânjenelul galben, dedițelul mare, drobița, vișinul turcesc, vișinul sălbatec, smochinul, iedera, jugastrul spaniol, șofranul, volbura spaniolă etc.
Localnicii cât și vizitatorii apreciază foarte mult originalitatea vegetației, iar datorită acestui fapt au dezvoltat anumite sărbători folclorice legate fiinde de liliac, de stânjenelul galben, de smochin și de iederă.Datorită varietății de specii vegetale din zona, s-au impus măsuri de protecție, datorită activităților din care fac parte și cele turistice ce se practică în zonă, activități ce duc la reducerea speciilor caracteristice.
1.5 Clopoțeii de Cazane 1.6 Laleaua de Cazane
1.7 Orhideea din Defileul Dunării 1.8 Orhideea de Cazane
Sursă: http://www.pnportiledefier.ro/biodiv2.html
În ceea ce privește fauna zonei este foarte bogată, datorită condițiilor favorabile de mediu unde și-au găsit locul diferite specii. Fauna din arealele montane este reprezentată de mamifere, păsări, insecte, pești, elemente ce sunt caracteristice și pentru arealul montan din zona turistică „Porțile de Fier”.
Mamiferele dețin cea mai mare pondere în păduri, ele fiind foarte variate dintr-o zonă în alta. Aici se pot întâlni mamifere precum: căprioare (Caprolu capreolus), mistrețul (Sus scrofa), iepuri (Lepus timidus), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), veverița (Sciurus vulgaris fuscotea), jderul de pădure (Martes martes), râsul (Lynx lynx), a devenit destul de rar întâlnit, pisica sălbatică (Felix silvestris), pârșul (Glig glis), viezurele (Meles meles), șoarecele gulerat (Apodemus tauricus) și dihorul pătat (Vormela peregusna).
Păsările ce se întâlnesc acest loc sunt: fâșa alpină (anthus spinoletta), iernuca (Terastes bonasia), mierla de stâncă și mierla de pârâu nordică (Ciclus c.c.), alunarul sau gaița de munte (Nucifraga caszocatastes), având un penaj destul de colorat, cocoșul de mesteacăn (Lirurus tetrix), uliul păsărar (Accipiter ninus) și corbul (Corvux corax).
Peștii ii gasim din abundență în cursurile superioare ale râurilor cât și în lacurile de acumulare. Se găsesc specii ce au valoare piscicolă precum: păstrăvul indigen (Salmo trutta fario), zgavoaca (Cottus gobio), mreana vânătă ( Barbus meridionalis), lipanul (thymallus thymallus), adăungându-se peștii ce se găsesc în Dunăre, precum: știuca, bibanul și șalăul. Reptilele sunt rare caracteristice fiind doar unele specii de șerpi veninoși, precum: vipera (Vipera berus), vipera cu corn și șerpi neveninoși, precum: șarpele de sticlă (Anguis fragilis), șopârla de munte (Lacerta vivipara) și gușterul (Lacerta viridis).
În peșteră se întâlnesc animale mici dar și fosile ale animalelor ce au trăit în trecut ca de exemplu: ursul și hiena de peșteră.
Fauna din păduri inglobează nenumărate insecte, dar si o serie de amfibieni și reptile ce trăiesc pe solul umed, în iarbă și pe frunzele uscate ale copacilor. În această zonă se găsesc: brotăcelul, gușterul, șopârla- în locurile mai umede din pădurile dintre Plavișevița și Vârciorova, dar și la Coronini, șopârle de casă și șarpele –pe plantele stâncoase de la Baziaș, Plavișevița, Orșova, Gura Văii, sau la liziera pădurilor prin tufișuri: vipera cu corn ce se întâlnește cățărată pe ramuri, sub stânci sau în Dunăre, între Moldova Veche și Gura Văii.
Fauna este la fel de diversă și în restul zonei, cu specii caracteristice acestor pământuri, specii mediteraneene, cele mai reprezentative fiind: broasca țestoasă (Testudo hermani), se întâlnește frecvent în lungul Dunării a Văii Cernei (ajunge până la Băile Herculane), pe valea Belareca dar și în Podișul Mehedinți. Broasca țestoasă împreună cu vipera cu corn, au fost declarate monument al naturii, ambele având aceiași arie de răspândire.
În ceea ce privește păsările, pe lângă cele menționate mai sus la fauna de pădure, există specii caracteristice zonei ce sunt foarte apreciate de turiști pentru frumusețea lor: presura bănățeană, presura de stâncă, pietrarul bănățean, lăstunul alpin, rândunica de stâncă, codobatura galbenă, mierla de apă și mierla de piatră. Crearea lacului de acumulare de la Porțile de Fier a adus mici modificări în mediul înconjurător, aici modificându-se fauna si flora, făcându-si apariția pe faună ornitologică acvatică precum: egreta mare și mică, gâște și rațe sălbatice și mai rar cufundătorul.
Acest peisaj cu totalitatea spciilor ce îl compun, este ocrotit cu o deosebită grijă. Cea mai specifică trăsătură este data de varietatea mare de fluturi cu exemplare foarte viu colorate, întâlniți în Valea Cernei și Defileul Dunării.
Unele dintre cele mai răspândite specii sunt: -Cerambyx cerdo – croitor- specia se întâlnește în zonele de câmpie, dar poate fi văzută și în zonele mai înalte, ea se dezvoltă în pădurile de foioase, cu precădere în pădurile de stejar.Se dezvoltă în trunchiurile arborilor, preferând arborii cu vechimi între 120-150 ani, își face casă mai ales în lemnul castanului, fagului, stejarului, ulmului, frasinului etc.
-Lucanus cervus – radasca –specie ce trăiește în trunchiurile copacilor morți sau foarte vechi, în special în pădurile de foioase și este cea mai cunoscută specie din familia Lucanidae.
-Morimus funereus – croitorul cenușiu –specie ce trăiește în pădurile de foioase mai ales în pădurile de făgete, dar își face apariția mai rar și în zona pădurilor de conifere. Pentru ca specia sa nu dispară trebuie protejați arborii bătrâni,trebuie împiedicată colectarea speciei de către colecționari și reducerea folosirii substanțelor chimice în păduri.
-Rosalia alpina – croitorul alpin –specie ce poate fi găsită în etajul fagului dar și al coniferelor, mai rar în pădurile de stejar, fiind considerată în Europa Centrală specie montană.
-Callimorpha quadripunctaria – fluture –specia se întâlnește în pădurile de foioase, prezintă o singură generație pe an,preferă lizierile pădurilor, povârnișurile cu vegetație abundentă, arbuștii și poienile.Pentru a proteja specia trebuie conservate pădurile de foioase.
1.9 Croitorul alpin
Sursă: http://www.pnportiledefier.ro/biodiv3.html
1.1.0 Fluture 1.1.1 Șopârla cu botul ascuțit
Sursă: http://www.pnportiledefier.ro/biodiv3.html Sursă: Șchiopu Amalia
1.5.3.Învelișul pedogeografic
Cea mai mare diversitate a învelișului pedogeografic se găsește în defileu, deși toate solurile din luncă și de pe terasa inferioară au fost acoperite în totalitate de apele Dunării, fapt ce se datorează construcției Sistemului Hidroenergetic și de Navigație de la Porțile de Fier.
Valea Dunării ce se extinde pe verticală până la nivelul de eroziune Ciucaru, cu o altitudine de până la 300 m, ce include terasele și versanții alăturați, sunt caracterizați de urmatoarele tipuri de soluri: în partea de vest amonte de Moldova Veche, se găsesc trasele inferioare ce sunt acoperite de cernoziomuri carbonatice, cernoziomuri tipice semicarbonaticeși cernoziomuri cambice, slab transformate.
În ceea ce privește terasele superioare și pe nivelul Ciucaru apar solurile brune luvice, iar pe versanți își fac apariția regosoluri și litosoluri. În est terasele inferioare sunt acoperite de cernoziomuri și soluri brune eu-mezobazice, iar pe versanții înclinați și pe terasele superioare apar solurile brune, soluri brune argiloiluviale plus solurile brune luvice. Pe rocile cristaline se întâlnesc litosolurile, iar în ceea ce privește calcarele apar rendzine, rendzine eubazice asociate cu solurile brune eu-mezobazice, terra rossa și local stâncărie.
Pornind de la altitudinile cele mai mari ale suprafețelor netede precum cele din Almăj și din Munții Locvei, solurile își fac apariția pe depozite eluviale alcătuind un caracter scheletic.Aceste tipuri de soluri favorizează dezvoltarea pășunilor și a fânețelor, ce sunt utilizate în creșterea animalelor. Versanții cu o cădere mare sunt prielnici dezvoltării solului pe fisuri de roci, unde procesul pedogenetic este susținut pe fondul scheletic al rocilor doar în condiții de alterare chimică. Aceste soluri întrețin o vegetație ierboasă cu flori viu colorate, ce alcătuiesc împreună cu versanții elemente ce sunt foarte admirate de turiști.În zonele inundabile din apropierea Dunării se întâlnesc solurile hidromorfe.
Solurile se împart în 7 mari categorii: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, spodosoluri, soluri hidromorfe, vertisoluri și soluri neevoluate trunchiate. Cele ce sunt predominante în această zonă sunt argiluvisolurile .
Solurile brune argiloiluviale sunt solurile ce au un orizont B argiloiluvial clar, fiind lipsite de orizont eluvial. Sunt asociate cu solurile brune de tip eu-mezobazice sau cu solurile brune luvice. Ele au o largă răspândire în bazinele depresionare de la Sichevița și pe alocuri la Moldova Veche, facându-și apariția pe relieful colinar slab înclinat și pe platouri ușor înclinate . Solurile brune luvice, comparativ cu solurile brune argiloiluviale, au orizont eluvial clar și orizont B argiloiluvial, fiind bine puse în evidență. Ele sunt răspândite în Munții Locvei la altitudini mai mari de 400 m,atât în partea estică, unde sunt rocile sărate în baze, cât și în cea vestică, apar și în Munții Almăjului, pe un areal cvasicontinuu între văile Eșelnița și Elișeva. Acest tip de sol se asociază cu luvisolurile, pe roci acide, acest lucru se întâmplă la Moldova Nouă și Liborajdea.
Luvisolurile albice reprezintă argiluvisolurile cu un profil foarte bine diferențiat, cu un orizont puternic albit datorită eliberării fierului , dar are și un orizont B argiloiluvial profund dar și puternic diferențiat. Este cel mai evoluat tip din această clasă cu o răspândire mare pe podurile teraselor dar și pe anumiți versanți slab înclinați. Aceste soluri se întâlnesc local în Munții Locvei, dar și la baza unor versanți pe depozite deluvio-coluviale groase, cu precădere ele apar în Moldova Nouă. Se mai dezvoltă și pe cursul mijlociu al văilor Tisovița și Plavișevița în Munții Almăjului.
Cambisolurile sunt caracterizate prin prezența unui orizont cambic în profilul de sol, ele sunt răspândite ca soluri brune eu-mezobazice ,brune eu-bazice, brune eu-mezobazice redzinice, brun mezobazice dar și terra rossa.
Solurile brune eu-mezobazice, au grad ridicat de saturație în baze mai mult de 50% și s-au dezvoltat pe materiale parantale de o varietate foarte mare. Terasele III-IV ale Dunării sunt ocupate de acest tip de soluri,ce sunt erodate local.
Pe terasa inferioară apar solurile brune eu-bazice, la Moldova Veche, Sichevița și Liubcova,dar apar și pe terasele joase ale Nerei. Cea mai mare răspândire o au solurile brune eu-bazice pe depozite leossoide și ocupă terasele de la Liubcova, Pojejena, Sușca, Belobreșca, dar și pe versanții dunăreni și vestici ai Munților Locvei.
Solurile brune eu-mezobazice rendzinice, au fost dezvoltate în calcare, se află în zonele calcaroase asociindu-se cu rendzine, terra rossa și soluri brune luvice. Au cea mai mare răspândire și se află pe interfluviile plane dar și pe versanșii domoli de la Sfânta Elena, Gârnic, Padina Matei și Bigăr, aici se cultivă foarte mult cereale și cartofi iar pentru acestea stau ca suport solurile brune eu-mezobazice și soluri brune luvice. În bazinetul depresionar Liubcova ocupă suprafețe însemnate solurile dezvoltate pe argile si marne.
Terra rossa se dezvoltă în zonele calcaroase înalte, platouri înguste și pe versanți lini acoperiți cu depozite de alterare unde calcarul apare uneori la zi sub formă de stânci sau bolovani. Solurile roșii ocupă suprafețe destul de întinse la Moldovița și Padina Matei, la Gârnici dar și în zona Cazanelor. Aceste soluri formează asociații cu solurile brune sau cu solurile brune luvice, acest lucru se întâmplă între Moldova Veche și Gârnic,la Bigăr și Svinița. Molisolurile sunt bine reprezentate de cernoziomuri și rendzine, sunt soluri profund humifere și dețin suprafețe reduse.
Cernoziomurile sunt soluri fertile, pe terenuri netede și poroase, își fac apariția pe soluri loessoide și pe materiale nisipoase .Solurile dezvoltate pe depozitele loessoide își fac apariția pe versanții însoriți ai Munților Locvei. Cele aflate pe depozite nisipoase au ocupat suprafețe destul de reduse și apar în lunca înaltă a Dunării de la Baziaș, dar și în ostrovul Moldova Veche, pe un relief eolian asociindu-se cu psamosoluri și nisipuri mobile.
Spodosolurile prezintă un profil cu orizont B spodic și se caracterizează prin acumularea de materie organică și sescvioxizi. Areale foarte restrânse cu soluri brune feriiluviale ce sunt incluse în clasa spodosolurilor, au apărut sub Vf. Tâlva Cerbului, Fața Radimnei, Fântâna Groazei și Breglete. Apare local în asociație cu solurile brune acide pe versanții umbriți ori pe culmi slab înclinate.
În ceea ce privește agricultura, solurile din această zonă au un grad redus de fertilitate, iar pentru valorificarea lor la nivel înalt se poate face cu ajutorul administrării de îngrășăminte organo-minerale, amendamente calcaroase, dar și lucrări pentru împiedicarea eroziunii dar și a excesului de umiditate. Defileul Dunării în zona analizată,poate fi utilizată cu succes în domeniul silvic și pastoral, dar nu în ultimul rând și pentru cultura plantelor într-o măsură mai mică.
1.5.4.Parcul natural Porțile de Fier
Parcul este o arie protejată,prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național din secțiunea a treia ( Arii Protejate).
Acest parc natural se găsește în zona de sud-vest a României, el se întinde pe o suprafață de 115.665,8 ha, fiind pe locul doi ca cel mai mare parc din România, având în componența sa 18 rezervații naturale. Principala formă de relief sunt munții, intrând în componența lui prelungirile sudice ale munților Banatului (Muntii Locvei și Munții Almăjului), Munții Mehedinți și o parte a Podișului Mehedinți. Limita sudică a parcului este reprezentată de Defileul Dunării, ce alcătuiește pe acest sector cel mai lung dar și cel mai spectaculos sector din Europa. Scopul de creere al parcului a fost acela de a proteja biodiversitatea dar si elementele peisagistice ce îl compun.
În Parcul Porțile de Fier avem parte de o mare diversitate petrografică, datorită complexității tectonice și genetice. Aici se pot întâlni două din cele mai mari unitați structurale precum: Pânza Getică și Autohtonul Danubian. Peisajul parcului natural poarte reprezenta un adevărat atlas geologic în aer liber, avînd o serie de elemente ce sunt renumite la nivel național de tipul: elementelor geologice și paleontologice. Complexitatea structurii geologice a dus la formarea diferitelor forme de relief precum:depresiuni, dealuri domoale ajunungând la masive muntoase și culmi abrupte.Altitudinea maximă în Parcul Natural Porțile de Fier, este dată de Vf Teiul Moșului, din Munții Almăjului cu 968 m.
Dunărea formează în acest sector cel mai lung și spectaculos defileu cu o lungime de 134 km, relieful defileului este reprezentat atat prin sectoare de lărgire cât și de îngustare, iar cea mai interesantă parte a defileului este dată ce Cazanele Dunării, fiind foarte bine reprezentat de relieful carstic. Endocarstul este și el foarte bine reprezentat prin peșteri și avene (Peștera Pnicova, Peștera Gaura cu Muscă, Peștera Haiducilor, etc. ).
Fenomenele exocarstice sunt bine reprezentate prin doline, chei, lapiezuri și uvale. În interiorul parcului puteți vedea diferite specii de plante și animale cu o importanță majoră atat pentru România cât și pentru Europa, ca de exemplu: laleaua cazanelor, specie crescută pe abrupturile din Ciucu Mare, fiind protejată de lege, ghimpele, clopoțeii cazanelor, iar dintre speciile animalelor amintim: broasca țestoasă de uscat, vipera cu corn, lupul etc
1.6 .Elemente demo- grafice și de habitat
Din punct de vedere al elementelor demo-geografice si de habitat, această zonă se individualizează prin aspecte locale deosebite.Diversitatea și mozaicul sunt cuvintele cheie ce descriu cel mai bine peisajul uman. Din punct de vedere administrativ sectorul de la Baziaș- Eșelnița, se întinde pe teritoriul a doua județe: Caraș-Severin și Mehedinți.În ceea ce privește evoluția numerică a populației, a urmat exact tiparul evoluției la nivel național.
Populația a evoluat în general, într-un ritm susținut cu perioadele tipice de avânt sau stagnare. Au fost anumiți factori ce au contribuit la modificările populației ca de exemplu:factorii politici, factorii economici, factorii naționali dar și factorii locali. Cele mai mari valori de creștere numerică a populației s-au înregistrat la recensămintele din anii 1966-1977, urmând o perioadă cu o scădere continuă a populației până în anul 1990 continuând să scadă până în anul 2011. În concluzie, în ultimii 30 de ani populația a avut o evoluție descendentă. Populația din această zonă a fost și încă este afectată de îmbătrânirea demografică, feminizare și sold migrator negativ.
O altă problemă, a fost ceea a migrărilor masive spre alte regiuni ale României, dar mai ales spre alte țări. Situația dramatică este strict legată de mediu rural unde s-au înregistrat evoluții regresive sau stagnante, în timp ce statele cu evoluții progresive sunt foarte puține și sunt în mare parte localitățile rurale suburbane. În mediul urban s-a înregistrat un anumit echilibru în ceea ce privește numărul populației, uneori având scăderi nesemnificative,dar au înregistrat totuși o scădere. Cele mai afectate orașe de scăderea semnificativă a populației au fost: Moldova Veche și Moldova Nouă dar și Baia de Aramă.Drobeta Turnu Severin și Orșova au întegistrat un număr al populației ce a avut o tendință de stagnare. În ceea ce privește dinamica populației, se vor aminti atât de mișcarea naturală a populațieicât și cea migratorie. Mișcarea naturală a populației cuprinde atât natalitatea, mortalitatea cât și bilanțul natural, cărora le vom face o scurtă prezentare.
Zona turistică a Defileului Dunării, a fost prezentată ca zona cu cea mai scăzută natalitate din țară,valori ce au fost înregistrate în anul 2011.În ceea ce privește mortalitatea, aceasta a înregistrat valori cu o creștere semnificativă, valoarea acestei zone fiind peste media țării acest fapt datorandu-se lipsei minime de asistență medicală, a numărului mare de localități rurale și a gradului de izolare a multora dintre ele.Ca urmare bilanțul natural al zonei este foarte scăzut, având chiar valori negative semnificative.
În perioada comunistă, zona Defileului Dunării a reprezentat locul pe unde se trecea ilegal granița. Marea majoritate a populației din defileu a părasit țara iar alții au ales să se mute de la țară la oraș. Anumiți localnici au fost nevoiți să migreze după constuirea Sistemului Hidroenergetic și de Navigație „Porțile de Fier”, inundându-le terenurile. Structura etnică, confesională și lingvistică a zonei reprezintă, interees pentru practicarea turismului.
Trăsatura demografică specifică zonei este așa numitul „mozaic petrografic”, caracterizat atât de structura etnică cât și de cea confesională și linvistică foarte diferită. În afară de români în defilu mai trăiesc și alte etnii, mai ales în partea vestică a Defileului Dunării în timp ce în partea estică este o populație română majoritară.
Cea mai răspândită etnie este cea sârbă, reprezentând un element de individualizare a zonei turistice. Sârbii sunt considerați cei mai vechi pe aceste pămnturi, ei fiind prezenți mai ales în Defileul Dunării, în amonte de Orșova, dar se află răspândiți și în alte zone. În localitățile Eibenthal, Sfânta Elena, Gârnic și Bigăr trăiesc cehii formând o majoritate a populației. Ei au apărut pe aceste meleaguri în prima jumătate a secolului XIX când au fost aduși ca și coloniști, urmărindu-se dezvoltarea industriei lemnului în zonă. Germanii sunt prezenți în partea vestică a zonei, lipsind din partea estică în totalitate. Aceștia au fost aduși împreună cu maghearii ce se găsesc în defileu dar și în unele localități din Valea Cernei, pentru dezvoltarea industieri miniere sau pentru exploatarea cărbunelui.
Singura etnie din zonă care a prezentat o creștere semnificativă și nu o scădere, este etnia romilor. Au mai rămas și alte etnii ce prezintă o populație restrânsă precum turcii (de pe fosta insulă Ada- Kaleh), evrei (în partea estică a zonei), ucrainieni, bulgari, croați, ruși și slovaci. Turiștii ce sosesc în unele sate din zonă pot fi surprinși ascultând pe ulița unde se află, localnici ce vorbesc cehă sau sârbește.
Religia predominantă este cea ortodoxă, adăugandu-se un număr semnificativ de romano-catolici, greco-catolici, reformați, baptiști, penticostali și ortodocși de stil vechi.
În ceea ce privește habitatul, există documente ce au atestat că această zonă a fost locuită cu mult timp în urmă. D-ea lungul timpul au existat în zonă diverse forme administrative teritoriale precum: ducate, voievodate, comitate, districte, județe cu plase, cu raioane ,etc.
După cum am amintit mai sus această zonă se întinde pe teritoriul județelor Caraș- Severin și Mehedinți. Orașele din zona Baziaș- Eșelnița din cadrul celor două județe sunt: Moldova Nouă, Orșova, iar restul localităților sunt reprezentate de: Berzeasca, Coronini, Dubova, Eșelnița, Gârnic, Sichevița, Svinița și Pojejena. În această zonă studiată au existat comunități umane timpurii încă din paleolitic care si-au dezvoltat locuirea, ca dovadă au rămas mărturiile arheologice.
Cele mai importante descoperiri arheologice au fost:satul Gornea ce era situat pe dealurile Căunița și Păzăriște, dar și din Peștera lui Climente din masivul Ciucarul Mare. La Liubcova, Gornea, Moldova Veche și Pojejena, erau așezările neolitice cu numeroase locuințe de suprafață, solid întemeiate. În această perioadă s-au dezvoltat și ordonat anumite spații libere, prefigurând ulițe ale satelor mai târziu.Odată cu instaurarea stăpânirii romane au apărut fortificații și așezări rurale de tipul: Gornea, Pojejena, Moldova Veche, Moldova Nouă etc.
1.6.1.Potențialul demografic
Natalitatea este considerată ca fiind cel mai important factor dinamic al creșterii populației și este de asemenea un indicator de bază ce servește la planificarea curentă și de perspectivă a unor acțiuni social-culturale.Urmărirea evoluției și stimularea natalității, astfel că pe baza acesteia să se asigure o creștere optimă a populației, constituie obiectivul fundamental al politicii demografice promovată în țara noastră.Evoluția natalității este prezentată în cifre absolute în tabelul cu nr .
1.1 Rata natalității, în anii 1992,2005,2009,2012 și 2013
Sursă: Prelucrare date- http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro
În tabelul de mai sus este prezentată rata natalității și se observă o scădere dramatică în majoritatea localităților din anul 1992 până în anul 2013. Cel mai drastic a scăzut în Svinița de la 16,46 în anul 1992 la 2,98 în anul 2013, majoritatea localităților scăzând la jumătatea valorii din 1992. În 2013 se poate observa că, cea mai mare rata a natalității se întâlnește la Gîrnic 12,81 %, urmată de localitatea Dubova cu 9,28 %, 7,66% în Coronini și 7,39 în Dr Tr Severin.
1.2 Născuți vii pe județe și localități pe anii de referință
1990, 2005, 2009, 2012, 2013.
Sursă: Prelucrare date -http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro
După cum se poate observa în tabelul cu NR.1.2 ,se poate observa o scădere dramatică a născuților vii în sectorul Gura Văii-Baziaș , din anul 1992 s-au înregistrat 2.284 persoane, în anul 2002 doar 1.327 , în anul 2009 un total de 1.454, iar în 2011 s-au înregistrat 1.189 și în 2013 doar 1.099. Dieferența dintre anul 1992 și 2013 a fost una foarte mare, mai mare de jumătate 1.185 de persoane născute vii.În orașul Drobeta Turnul Severin s-a înregistrat cea mai mare valoare în anul 1992-1.571, 2002-942 copii, 2009- 1.098 copii, 2011- 911copii iar în 2013- 831,cu o diferență din anul 1992 până în anul 2013 de 740 copii născuți vii.
Evoluția mortalității a fost determinată de un complex de factori, din care să amintim starea de sănătate a populației și măsurile de ocrotire a sănătății publice.Regresul constant al natalității determină valori foarte diferite ale ratei de mortalitate, în Defileul Dunării în sectorul analizat, caracterizându-se în perioada 2002-2013.
1.3 Rata mortalității în anii 2002, 2005, 2011, 2013
Sursă:Prelucrare date – http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro
Din analiza datelor din tabelul următor se poate observa o creștere cât și o scădere a mortalității atât pe plan zonal cât și teritorial. Cea mai mare creștere a fost înregistrată în anul 2005 cu o valoare de 15,97% crescând de la 9,06 %. Evoluția progresivă a mortalității din mediu rural este diferită de cea din mediul urban, acesta se datorează în mare parte termenului de îmbătrânire a populației, favorizat de indicii mai reduși ai natalității. După cum spuneam în mediul urban se înregistrează o mortalitate inferioară mediei pe țară.Creșterea mortalității este generală, aceasta având loc în majoritatea așezărilor.
Din anul 2002 în unele localități s-a înregistrat o creștere a mortalității iar în celelalte o scădere, de exemplu: la Coronini a crescute de la 9,31 % la 13,34 %, la Pojejena de la 19,82 la 22,69 %, la Dr Tr Severin de la 6,98 % la 7,50 %, la Eșelnița rata mortalității a crescut cel mai mult de la 9,06 la 15,97. În următorii doi ani 2011 respectiv 2013, rata mortalității a crescut în localitățile Moldova Nouă de la 8,38 %(2005) la 9,80 % (2011) scăzând la valoarea de 9,67 %( 2013), la Berzeasca a crescut de la 12,18% (2005) la 18,83 % (2011) urmând să scadă până la 15,84 % (2013), în localitatea Dubova s-a înregistrat 14,01 %(2005) iar până în anul 2011 a crescut la valoarea de 16,71 % ajungând în 2013 la o valare de 18,46 %, cea mai mare valoare din acest an în zonă. O creștere de aproape 50 % a avut loc la Svinița de la 7,67 % (2005) a crescut în anul 2011 la 14,95 % până în 2013 s-a ajuns la o valoare de 8,90 %.
Restul localităților Coronini, Pojejena, Socol, Dr Tr Severin și Eșelnița au înregistrat scăderi ale ratei mortalității.
Bilanțul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate, aceasta a avut valori diferite de la an la an și de la o localitate la alta. În spațiul rural s-au înregistrat cele mai scăzute solduri naturale din țară, iar valoarea aceasta fiind inferioară mediei naționale,datorită natalității mai coborâte și unei mortalități ridicate. În anul 2002 bilanțul natural era de 4,5‰, mai mic decât nivelul național ( 6,1‰).La Dubova, Eșelnița și Sichevița s-au înregistrat valori negative, iar cea mai ridicată valoare s-a înregistrat la Gârnic cu 12,8‰, situându-se pe primul loc la urmare a natalității ridicate și a mortalității scăzute la nivelul zonei.
Prin valorile menționate, Defileul Dunării pe sectorul analizat, face parte din aria cu cele mai reduse bilanțuri naturale din întreaga țară, zonă ce este situată în sud-vestul României.(sursă: interpretare date – http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro)
Structura populației pe grupe de vârstă are o mare importanță mare deoarece ea reflectă sitația actuală și de perspectivă, la fel și tendințele de întinerire sau îmbătrânire demografică, cu ajutorul cărora se poate evalua forța de muncă. În anul 1966, grupa de vârstă între 15-59 ani, reprezenta 60,7% din populația mediului rural, în anul 1977, acest număr a rămas constant (60,9%), iar la ultimul recensământ ponderea acestuia a scăzut la 58,9%, rămânând la aceeași valoare și în anul 1998 ajungând în anul 2011 la un procent de 54,2%. Grupa de vârstă cuprinsă între 0-14 ani , este grupa tinerilor care deține aproape ¼ din populația totală a ruralului, urmând o regresie în deceniile următoare. Populația vârstnică (60 ani și peste ) este într-o evidentă creștere pe întreaga perioadă analizată. În anul 2011, populația cu vârsta între 0-14 ani deține o pondere de 15,22% din totalul populației, populația tânără cu vârsta cuprinsă între 15-24 ani deține un procentaj de 11,31%, sectorul persoanelor învârstă deține cea mai mare pondere peste 50,9%, iar cei cu vârsta > 85 ani dețin o pondere de 1,38%.
Structura etnică a populației este reprezentată de populația ce trăiește în această zonă de diferite etnii, aici stabilindu-se oameni diferiți și datorită coridorului natural ( Dunărea), care a făcut legătura între sudul și centrul Europei, astfel remarcându-se și conviețuirea comunitățior umane cu origini diferite.
Această zona a fost și este prielnică așezărilor omenești datorită potențialului habigen al reliefului și climei blânde. În ceea ce privește etniile de aici, majoritatea populației din anul 2011 au fost și sunt românii cu 94 604 loc. Cea de-a doua etnie remarcată este cea a sârbilor cu un total de 4 334loc, urmată de cehi 1 115, etnia romă ocupă poziția a patra urmată de maghiari , germani și alte naționalități. Cei ce s-au răspândit în ultimii ani este populația de etnie romă, aceștia crescând din anul 2002 până în 2011 cu aproximativ 3%.
Stuctura confesională a populației încă din anul 1930 a fost cu o pondere cea mai mare ortodocși ( 78%), romano-catolici (16,9%), neoprotestanți (2,4%) și alte culte (2,7%).Chiar și la ultimul recensământ ortodocșii reprezentau cea mai importantă componentă a structurii confesionale, iar această zonă se caracterizează prin existența românilor și a sârbilor în majoritatea localităților. Cei mai mulți ortodocși români sunt în Berzeasca, Sichevița, Coronini, iar al sârbilor în Socol, Belobreșca, Radimna, Câmpia,etc. Populația romano-catolică s-a redus din anul 1930 în anul 2011, deoarece mulți au ales să se întoarcă în Germani și Austria.
1.6.2 Rețeaua de așezări umane
Defileul Dunării a fost locuit încă din paleolitic, cele mai multe așezări fiind atestate încă din secolul al XIX lea. În secolul al XX lea s-au întamplat lucruri foarte importante ca declararea unor noi așezări ( Sichvița și Șopotu Nou), așezări formate prin fenomenul de roire.
Mutații semnificative au fost produse și de formarea lacului de acumulare de la Porțile de Fier I: -Localitățile Tișovița, Plavișevița și Ogradena au fost inundate în 1969 și desființate, populația ce aparținea acestor sate s-a mutat în mare parte în Eșelnița; -Localitatea Vârciorova a fost și aceasta desființată, populația mutându-se în mare parte în Drobeta Turnul Severin și în satul Ilovița; – Localitățile Gura Văii, Orșova, Eșelnița, Dubova și Svinița, au fost mutate pe alte vetre, în urma inundării celor vechi; – Localitățile Tufări, Jupalnic, Coramnic au dispărut, transformânu-se în vatra orașului Orșova;
– Localitatea Ada-Kaleh a dispărut odată cu vechea insulă, iar populația majoritatea de etnie turcă s-au mutat în diferite orașe de tiplul București, Constanța, Drobeta Turnu Severin etc; – Localitatea Drencova a dispărut dar a rămas portul cu același nume.
În 1998 satele mici reprezentau mai mult de jumătate din comunitățile rurale. Majoritatea populației ce trăiește în aceste sate conservă tradițiile și activitățile economice legate de culturile plantelor, creșterea animalelor și pescuit. Satele mijlocii dețin 33% din numărul total al așezărilor rurale,acestea fiind situate majoritatea în vestul defileului. Popoulația acestora se ocupă de agricultură, viticultură, legumicultură dar și cu activitățile miniere,exploatarea și prelucrarea lemnului. Satele mari au pondere mai redusă ele ocupând11,9% în totalul așezărilor rurale, dar dețin mai mult de ¼ din populație.
În categoria satelor foarte mari este inclusă doar Eșelnița cu 3.164 loc,care a înglobat populația din vechea vatră și parțial din Ogradena și Tișovița, acest fapt s-a datorat formării lacului de acumulare Porțile de Fier I.
În prezent structura satelor s-a modificat, acestea dezvoltându-se considerabil de la infrastructură, economie chiar și turism.
Așezările rurale au un număr mult mai mare acestea găsinudu-se în număr de 48 de localități permanent rurale și comune. Cele mai mari și mai importante sate din defileu sunt Eșelnița(2897 loc /2014), Berzeasca (2796 loc /2014), Pojejena (2920 loc /2014), Socol (2100loc /2014) și Sichevița (2187 loc /2014).
În ceea ce privește așezările urbane, în cadrul defileului se întâlnesc orașe precum: Drobeta Turnu Severin, Orșova și Moldova Nouă. Orașul Orșova a fost construit pe o vatră nouă după ce a fost creat lacul de acumulare Porțile de Fier, acesta prezentând o structură compactă și regulată a rețelei de străzi.Orașul Moldova Veche are o concentrație mai mare a populației comparativ cu Moldova Nouă. Pertotal în Moldova Nouă populația a fost în 1992 de 16758 iar în anul 2014 aceasta a juns să scadă cu aproximativ 3000 ajungând la 13806. Între Moldova Nouă și Moldova Veche este o distanță de cca. 4km, iar în ceea ce privește structura celor două aceasta este foarte diferită, Moldova Veche având o structură compactă așezată pe malul Dunării, comparativ cu Moldova Nouă unde aceasta are o structură alungită. Cele două au fost atestate în ani diferiți, Moldova Nouă în anul 1717, iar Moldova Veche în anul 1588.
1.1.2 Orșova Sursă: http://vasiletiriteu.3x.ro
1.1.3 Orșova Sursă: Șchiopu Amalia
1.1.4 Podul lui Apolodor din Damasc Sursă: Șchiopu Amalia
1.1.5 Moldova Nouă Sursă: Șchiopu Amalia
Capitolul 2
Potențialul turistic natural
În mod normal,o axă transversală ca Valea Dunării constituie o zonă importantă ce concentrează de-a lungul său obiective turistice „unicat”, care formează o imagine minunată cu factori naturali având o evoluție spectaculoasă și care au o deschidere largă către frumos și atractivitate. Resursele turistice apar în literatura de specialitate și sub numele de fond turistic natural. Fondul turistic natural reprezintă totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de natură ca de exemplu: tipuri și forme de relief, tipuri și subtipuri climatice, ape de suprafață și subterane, asociații vegetale, unități, etc. În cele mai multe cazuri , valorile cadrului natural au un rol determinant în stabilirea valorii potențalului turistic, dar și a dezvoltării industriei turistice.
2.1 Elemente ale cadrului natural în Defileul Dunării
Sursă: Stoica Marius, prelucrare în Gis Explorer
Conform autorilor Cândea, Erdeli, Simion, 2000; atractivitatea cadrului natural este dată de trăsăturile care individualizează componentele acestuia fiind defintiă prin: valoarea peisagistică a unităților de relief din teritoriu, calitățile terapeutice, relaxante ale factorilor climatic, calitatea elementelor de hidrografie, biodiversitate.
Zona turistică a Defileului Dunării are o valoare foarte ridicată în ceea ce privește potențialul său turistic și este considerată a fi foarte bogată în resuse turistice naturale, înregistrându-se pe teritoriul său o serie de astfel de resurse de toate tipurile. Această zonă , este o zonă cu personalitate fapt ce se datorează acestor resurse naturale, cu alte cuvinte atractivitatea mare a zonei ce este exercitată de relieful zonei, dar și de alte elemente ale cadrului natural.
2.1 Potențialul turistic al reliefului
Resursele turistice în această zonă se pot clasifica în câteva grupe mari de elemente de atracție:
Elemente montane de tipul: masive, piscuri, vârfuri, creste, pereți, stânci solitare
Elemente de văi precum:chei, defileuri, sectoare pitorești de vale, culoare, cascade și golfuri.
Asociații și elemente de endocarst dar și exocarst de tipul: peșteri, poduri naturale, platforme sau câmpuri carstice cu complexe de uvalii, polii, lapiezuri, sorburi etc.
Elemente hidrologice : lacuri și ape termale
Elemente de floră și faună dintr-un cadru protejat: parcuri și rezervații naturale.
Aceste elemente se asociază între ele pentru a forma peisaje unice de o rară frumusețe și „dramatism”, ce atrag privirile cât mai multor turiști. Peisajele acestui sector Baziaș – Eșelnița, sunt unice în România prin valențele lor unice, curative, instructive dar și de relaxare, oferind o personalitate aparte dar și unicitate. Sunt puține zone în care toate elementele cadrului natural se îmbină perfect, de aceea toate studiile făcute asupra acestei zone arată că zona are un potențial turistic excepțional al cadrului natural din zona Defileului Dunării.
S-a realizat un sondaj pentru testarea atractivității zonei, unde 55% dintre cei ce au fost intervievați au asociat un cadrul natural sau un element al mediului natural cu zona turistică „Porțile de Fier” și 45% dintre persoanle interogate au spus că o imagine ce conține un element sau un peisaj de tip antropic ca fiind reprezentativ zonei „Porțile de Fier”.
In ceea ce privește preferințele acestora, aceștia au ales între 4 imagini în ordinea atractivității, relevanței și importanței pentru promovarea zonei turistice „Porțile de Fir”, răspunsurile au fost: 61 % dintre imaginile ce aveau ca și conținut elemente de cadru natural au fost alese ca prime 4 imagini importante și 39 % dintre imaginile ce conțineau elemente de peisaj antropic s-au numărat printre cele 4 mai importante.
Concluzia la aceste sondaje este una clară, elementele cadrului natural și peisajele naturale ale acestei zone turistice, sunt în continuare elementele cu cea mai mare atractivitate pentru această zonă. In plus, peisajele și elementele naturale sunt cele ce exercită atracție asupra turiștilor, zona fiind identificată chiar prin aceste elemente naturale.
Din cadrul grupei de elemente montane în zona Defileului Dunării (Baziaș – Eșelnița), se regăsesc o mare varietate de elemente reprezentând zona pitorească. Prezența acestor elemente montane se face remarcată pe trei aliniamente: de-a lungul Defileului Dunării, a Văii Cernei și a Topolniței. In cuprinsul Defileului Dunării, chiar la intrarea în acesta, în imediata apropriere a fostei localități Moldova Veche, din apele lacului, se face vazută o stâncă, sub denumirea de Babacai (în limba turcă ea se traduce destin rău), această stâncă reprezintă un martor calcaros ce amintește de stâncile ce erau odată în albia Dunării. În trecut, stânca avea rol de barieră pntru vasele ce treceau prin zonă, pentru a le împiedica trecerea.
2.2 Stânca Babacai (Moldova Nouă) Sursă:Șchiopu Amalia
Imaginea simbol a acestui sector o reprezintă fără îndoială cea a Cazanelor Mari și Mici ce au fost tăiate în calcarele munților Ciucarul Mare și Știrbățul Mare dar și Ciucarul Mic și Știrbățul Mic. Cazanele Dunării au pereți verticali pe alocuri surpromblați, formându-se un peisaj minunat de Dunăre și munte. Cazanele sunt sectoarele cele mai căutate pentru frumusețea lor, formând o imagine pitoreacă, ce atrage turiștii atât pentru unicitate cât și pentru elementele de atracție precum peșterile, complexele exocarstice de pe coama Ciucarului Mare dar și a celui Mic. Șoseaua este un punct de unde se poat privi din depărtare, dar și punctul din care se poate ajunge foarte ușor și într-un timp scurt (aproximativ 30 de minute, de urcare ușoară) în punctele de altitudine și de belvedere de o rară frumusețe (exemplu Cicarul Mare). Ni se oferă aceste puncte ce sunt inedite și speciale.
În acești munți ai clisurii există și alte mici culmi ce fac obiectivul drumețiilor ce pornesc din drumul din clisură spre satele ce se află în interior ce par că sunt ascunse în munte; astfel de culmi împădurite sunt: Muntele Veligan( pe pantele căruia se află satul Svinița), Znamăn ( Plavișevița), Cârșia Dumbrăvița la 668m cunoscută sub numele de Cetatea Cozla, Cioca Bigărului, Dealul Papa, Tâlva Mosnicului (unde se află Moldova Nouă), în lungul văii Berzascăi unde se remarcă culmile înalte, rotunjite, alungite și împădurite precum : Poiana Hotarului, Zaglăț, Vârciclău, Debeliug, Vulpii și Bertina, adăugandu-li-se câteva vârfuri precum Cârșa Ilovei la 785 m, Capu Corhanu la 879 m, Voinicovăț, Culmea Varadului, Dealul Vranovăț, Dealul Renenilor și Dealul Amalia etc.
Până sa se fi construit Sistemul Hidroenergetic și de Navigație, în sectorul Vârciorova- Gura Văii, se aflau două stânci solitare ce erau dezvoltate imediat deasupra drumul din Defileu. Prima stâncă este vizibilă și astăzi, ea poartă denumirea de „Moșu”, deoarece vazut-ă din șosea aceasta are forma un unui bătrân cocoșat ce urcă muntele , iar cea de-a doua poartă denumirea de „Baba”, această din păcate s-a prăbușit în Dunăre în timpul lucrărilor la hidrocentrală.
Pe Valea Dunării în lungul său s-au format golfuri lagi formate la gura de vărsare a unor afluenți în Dunăre, după indiguirea și transformarea în lac de acumulare a acesteia. Lacurile formate sunt potrivite pentru practicarea sporturilor nautice și a navigației de agrement. Așa s-au format gofurile: Golful Bahna, Golful Cernei, Golful Mraconiei, Golful Dubovei, toate acestea fiind însoțite de cabane, tabere și areale de campare.
.
2.3 Navigarea pe Dunăre 2.4 Așezările de la Eșelnița
(Sursă: Șchiopu Amalia) (Sursă: Șchiopu Amalia)
În această zonăse pot vedea o serie de chei cu forme similare ale Cazanelor, se pot remarca sectoare pitorești de chei de o frumusețe rară ca de exemplu: Cheile Ponicovei, Cheile Mraconiei, Cheile Neamțului, Cheile Plavișeviței, Cheile Siriniei, Cheile Mosnicului, Cheile Văii Voitan, Cheile Tisei, Cheile Ceuca și Valea Rea. Un peisaj minunat este dat și de Valea Cernei unde se regăsesc apele minerale, relieful carstic cu atracții precum: Cheile Corcoaiei, Cascada Bobot, Valea și Cheile Țăsnei, Lacul Iovanu, Cascada Vânturătoarea (25-30m înălțime), câmpurile de lapiezuri,marmite etc.
Cheile Ponicovei reprezintă o porțiune mică de vale foarte strâmtă, iar după câteva sute de metri se transformă în cale de acces către peștera ce ii poartă numele. Mraconia formează înainte de varsarea sa în Dunăre un sector de chei dintre cele mai pitorești, pe o distanță de 1 km. Cheile Mraconiei sunt intr-un plin proces de transformare de către Fundația Iosif Constantin Drăgan, prin construirea statuii ce prezintă chipul lui Decebal, într-o marime naturală a culmii .
Cheile Mraconiei sunt urmate de Golful Mraconiei. Porțiunea Cheilor dar și a golfului prezintă aspectul unui fiord de o frumusețe aparte. Mraconia în amonte primește ca afluent Pârâul Neamțul, dezvoltând și el la randul său un sector de chei dar și o mulțime de alte sectoare înguste pitorești ce pot fi amenajate turistic. Plavișevița este un alt afluent al Dunării ce deține și acesta un sector de chei, segmente înguste unde versanții se unesc de-a lungul văii.Confluența Siriniei cu Dunărea se află în apropierea localității Cozla, iar Râul Sirinia este obligat de Dealul Pepa să formeze un meandru încătușat. Valea devine îngustă dar și adâncă căpătând aspect de chei ce sunt delimitate de pereți calcaroși și lipsiți de vegetație unde își fac locul peșteri greu accesibile. În albia râului, care este pietroasă și adâncă, apar praguri destul de mari peste care apa râului se rostogolește agitată, aceste locuri fiind denumite de localnici: Bobot și Jgheaburi. Râul Berzeasca se varsă în Dunăre după străbaterea unui areal montan ce o delimitează prin culmi, poienițe, sectoare carstice, formându-se un pisaj de contraste.
Valea Voitan afluent al bazinului Berzeasca, reprezintă poate cea mai pitorească porțiune, devenind o zonă foarte îngustă în calcare, cu versanți aproape verticali care consemnează două nivele de umeri ce pot fi racordați pe tot sectorul din aval dar inclusiv pe Berzeasca și Dunăre. Cheile Voitan, în aproprierea Poienii Bertina, dețin versanți foarte abrupți cu până la 20 m unul de altul.În această vale dar și în cea a Siriniei, există un loc unde apa țâșnește din rocă formându-se izbucuri. Apa cade de la 5-6 m sub forma unei perdele fine și transparente.
Moldova Nouă se află la confluența Văii Mari cu Boșneagul. Râu primește 2 afluenți importanți datorită atractivității lor precum: Tisa și Valea Rea. Nu departe de localitatea Padina Matei, râul Tisa formează Cheile Tisei, care sunt strâmte și sălbatice, având versanți foarte abrupți de culoare alb cenușie de coloane, fiind căptușiți la bază de grohotișuri acoperite de făgete. În pereții lor se deschid guri de peșteri ce nu sunt deschise turiștilor, fiind foarte greu de accesat datorită deschiderilor foarte mici acoperite cu grohotișuri.
Valea Rea confluează cu Valea Mare și cu alți afluenți nu foarte importanți precum Valea Mudăvța Seacă și Valea Seacă. Aceste văi dețin sectoare înguste cu albii ce nu depășsesc 2-3 m lățime cu cascade mici;chei și albii ce nu depășsesc 2-3 m lățime complet concreționate, cu cascade mici și marmite .Toate aceste sectoar de vale sunt puțin cunoscute fiind izolate și ne fiind afectate de activitățile antropice, de aceea dețin peisaje interesante, atractive cee impun o serie de măsuri de protecție.Acestea se desfășoară în areale unde structurile de primire lipsesc aproape în totalitate, reducându-se la câteva cabane forestiere ce sunt foarte slab dotate. Aceste locuri totuși sunt căutate de cei care își doresc o recreere activă fapt pentru care se manifestă mai ales acțiunile de campare.
In zona turistică a Defileului Dunării se impune cu un peisaj mirific, remarcându-se prin tabloul pitoresc dar și prin aportul apelor minerale. În acest peisaj se remarcă relieful carstic cu atracțiile sale precum: Cheile Corcoaiei, Cascada Bobot, Valea și cheile Țăsnei, Lacul Iovanu, seria de marmite, campurile de lapiezuri etc.
Cea mai mare bogăție a zonei o reprezintă peșterile, ce sunt într-un număr semnificativ. Unele au forme impresionante, ieșite din comun cu formațiuni de concreționare rare, cu toate acestea nici una nu este amnajată pentru turism.Unel dintre ele sunt deschise doar pentru grupuri restrânse în special speologi pasionați cu experiență și nu grupurilor de turiști interesați de cunoaștere. În ceea ce privește autenticitatea și frumusețea acestora a rămas intactă tocmai datorită faptului k nu au fost amenajate si deschise publicului larg. Există un număr restrâns de peșteri ce au fost sacrificate odată cu formarea lacului de acumulare (Ponicova și Gura cu Muscă), sau activități miniere (Sf Elena- Gârnic).Pentru amenajarea peșterilor trebuie sa se țină seama de toate elementele ecologice impuse în principiul conservării. Multe dintre acestea se află în areale protejate, de aceea amenajarea lor este foarte dificilă.În tabelul 2 sunt redate cele mai importante peșteri din zona Baziaș-Eșelnița , pentru a se exemplifica bogăția speologică a zonei.
Tabel 2.1 Peșterile din zona Defileului Dunăriii(Baziaș-Eșelnița)
Sursă: Daniela Dumbrăveanu , Zona turisică Porțile de Fier, Editura Universitară, 2004, pg.113.
Gaura cu Muscă are o lungime totală de 254 m, ea poate fi accesată din șoseaua Defileului Dunării. Peștera nu este iluminată de accea vizitarea acesteia ste limitată, este lipsită de drum amenajat și de podețe.Numele ei provine de la prezența muștei columbace aici, asta înainte de formarea lacului de acumulare. Este o muscă periculoasă ,ea a fost denumită și musca vampir și este un pericol atât pentru animale cât și pentru om prin înțepăturile sale și suge sângele. Această specie se înmulțea prin depunerea ouălor în apele Dunării în care ulterior se dezvoltau larve. Peștera a fost doar un adăpost pentru muscă. Dispariția ei din zonă s-a datorat formării lacului de acumulare în care dezvoltarea sa a fost imposibila. Musca era o specie din peșterile și grotele Defileului Dunării deoarece umiditatea din zonă era favorabilă acesteia. Gura peșterii este situată la câțiva metri deasupra șoselei de defileu, în dreptul unui izvor cu apă potabilă. La intrarea în peșteră se dezvoltă o vedere panoramică minunantă și pitorească asupra defileului dar mai ales asupra Cetății Golubaț de pe malul sârbesc. Accesul în peșteră se face printr-un vestibul, iar de aici printr-o spărtură ce a fost făcută în zidul unei fortificații ce datează din secolul XVII prin care se face accesul în Galeria Uscată, o galerie ce este bine luminată de o fereastră naturală imensă cu deschidere spre Dunăre. Pe partea stângă de la vestibulul de la intrare se află o altă galerie ce este inundată de un pârâiaș ce face legătura cu Galeria cu Apă printr-o concavitate adâncă.
La stânga acestei galerii se află o altă galerie ce este bogat concreționată spre finalul ei și poartă denumirea de Galeria cu Argilă. Peștera este bogat presărată cu marmite foarte adânci în interiorul cărora se găsesc acumulate diverse materiale specifice peșterilor și praguri greu de escaladat. Este o peșteră în interiorul cărora apar concrețiuni de calcită, guri și baraje de travertin, „laptele de piatră” și buzunărașele de calcit suprapuse darși câteva stalactite. Nota specifică a acestei peșteri este dată de mirosul puternic de amonic ce este provocat de marea cantitate de acumulări de guano provenită de la masivele colonii de lilieci.
Peștera Gura Ponicovei cunoscută sub denumirea de Peștera Liliecilor, este o peșteră situată pe teritoriul rezervației naturale Cazanele Dunării. Aceasta este cea mai mare peșteră din Defileu și este cea mai importantă datorită sistemului său subteran complex. Din punct de vedere turistic aceasta prezintă cea mai mare atractivitate. Din punct de vedere genetic aceasta reprezintă o interesantă străpungere hidrologică a părâului cu aceluiaș nume Ponicova în Muntele Ciucarul Mare fiind fără doar și poate opera acestui pârâu. Ponicova formează mai întâi un sector de chei, iar apoi intră în peștera Gura Ponicovei, pe care după ce o străbate se varsă în lacul ce îi inundă periodic o parte a galeriilor. Odată cu adâncirea albiei Dunării, Ponicova a pătruns mult mai adânc în subteran săpându-și succesiv galerii în calcare fisurate ale Ciucarului Mare. O parte din galerii sunt: mai întâi Galeria Concreționată, apoi Galeria Liliecilor, iar la urmă Galeria Ponicovei. Această peșteră, este o peșteră etajată, în care galeriile și grotele ce se află la adâncimi mai mari sunt mai umede iar cele superioare sunt sucate. În peșteră se poate intra fie prin marea deschidere din Defileu cu o barcă sau cu o șalupă fie prin una din cele două guri din Cheile Ponicovei. Dacă aceasta este accesată dinspre chei ea poate fi străbătută în întregime și se poate ieși direct în defileu. Traversarea ei se poate face numai în funcție de debitul pârâului, deoarece există anumite perioade când acesta este foarte ridicat și traversarea devine periculoasă sau chiar imposibilă. Când se produc ploi însemnate cantitativ, pârâul devine vijelios și gălăgios, zgomotul fiind amplificat de pereții cheilor.Partea de o frumusețe rară a peșterii este cea fosilă ce a fost părăsită de apele pârâului. Această parte poate fi accesată dinpre chei, după ce s-a traversat galeria tunel. În urma acesteeia se devzoltă un sistem de galerii bine ramificat din care putem aminti: Galeria Concreționată, ce este formată la rândul său de mai multe galerii și o sală , Sala Coloanelor. Această sală este cea mai spectaculoasă prin imaginea expoziției de stalactite, domuri uriașe, coloane de toate felurile, podea de calcită albă complicată de găuri ale căror baraje de travertin rețin perle de cavernă. O altă galerie fosilă este acea a Liliecilor, cu o sală foarte mare numită Sala Mare ce are peste 100 m lungime, 60 m lățime și 30 m înălțime, aceasta având o podea plină cu blocuri de prăbușire, gropi naturale, formațiuni stalagmitice, movile de guano luate ca hrană de alte mii de viețuitoare de cvarenă. Peștera este remarcabilă prin frumusețea galeriilor sale aceasta prezentând intres și din punct de vedere biospeologic , paleontologic dar și arheologic. Peștera a fost studiată încă din anul 1872 de către M. Munk iar mai apoi de R. Jeannel în anul 1929. Peștera se poate vizita în întregime de turiștii experimentați și îndrumați de un speolog. Se pot face și vizite scurte,parțiale de cei neexperimentați dar tot la îndrumarea unui speolog.
2.5 Peștera Ponicova
Sursă: Șchiopu Amalia
Peștea Veteranilor este cunoscută și sub denumirea de Peștera Maovăț sau Peștera de sub Pânza Curii.Este o peșteră mică care înainte de formarea lacului de acumulare era frecventată de turiști dar și de localnici ce își adăposteau aici vitele. În prezent peștera poate fi accesată doar din Defileu cu barca sau cu șalupa până în dreptul său iar de aici urcând pe versant, până la intrarea joasă ce este mascată de vegetașie. Cea mai mare parte a intrării fortificate a peșterii este inundată complet. În peșteră se intră printr-o galerie mică unde se mai văd urme ale fortificațiilor, apoi se face trecerea într-o sală mai mare luminată difuz de o fereastră naturală cu deschidere spre Dunăre. Sala este rece, dar este singura ce mai poate fi vizitata. Peștera era săracă în concrețiuni, iar cele existente erau nesemnificative, remarcându-se urme de distrugere asupra lor a vizitatorilor, cautătorii de comori, arheologi, paleontologi , localnici, soldați, etc. În 1780 conform lui Grisellini, concrețiunile erau intacte și de o rară frumusețe. Viețuitoarele din peșteră în prezent se reduc la mici colonii de lilieci, păienjeni, puține specii dee fluturi și țânțari la care se adaugă miriapode iar în apa unui bazinaș se află crustacei subterani.
2.2. Potențialul climato- turistic
Clima are o mare importanță în practicarea turismului, ea influențează atât negativ cât și pozitiv turismul unei localități, unui oraș, sau a unei țări. Clima ce caracterizează zona Defileului Dunării este o zona favorabilă turismului, această zonă având parte de un climat temperat continental, climat caracteristic țării noastre, dar aici își pun amprenta și nuanțele locale.Exceptând zonele montane nordice unde aici în timpul anului și mai ales în timpul anului au loc invazii de mase de aer umed și cald de origine mediteraneană și oceanică, datorită acestui fapt temperaturile zonei sunt mai crescute decat în restul țării.
Radiația solară, temperatura aerului, precipitațiile, umiditatea relativă a aerului, vânturile și durata de strălucire a soarelui influențează în mare parte sectorul turistic, ele au un rol de a favoriza sau de a împiedica circulația turistică și activitățile turistice.
Radiația solară este dependentă de mai mulți factori, are rol important în practicarea turismului mai ales pentru practicarea helioterapiei. Durata de strălucire a soarelui în această zonă este foarte diferită datorită reliefului în mare parte. De exemplu în Orșova durata medie de strălucire a soarelui este de 2150 ore/an, aceste ore fiind înregistrate în mare parte în sezonul cald.
Regimul termic al aerului are o influență importantă asupra turiștilor prin asigurarea confortului termic, dar acest regim termic ajută și la diferențierea tipurilor de turism practicate dar și intensitatea activităților turistice. Temperaturile medii anuale depășesc 11º C, iar în zonele favorabile de vale unde perioada de strălucire a soarelui este mai mare temperaturile medii pot atinge și depăși 11,5 ºC.În sectoarele depresionare (Berzeasca), unde perioada de strălucire a soarelui este redusă, temperaturile nu pot depăși 11ºC. Media anuală scade odată cu creșterea altitudinii, până la 100 m temepraturile rămân constante, acestea începând să scadă la 9-10ºC în Podișul Mehedinți, 5-6ºC în Munții Cernei și pe Valea Cernei, 4-6ºC în Munții Almăjului și Mehedinți, 0º C și sub 0ºC în Munții Godeanu.
2.6 Temeraturile aerului; media lunară (2014)
Sursă: Prelucrare date locale de la stațiile meteorologice locale (Moldova Nouă,Orșova.Dr. Tr. Severin)
După cum se poate observa temperaturiile sunt similare în lunile răcoroase, se diferențiază puțin în anotimul cald, unde la Dr Tr Severin, temperaturile ajung în lunile iunie-august între 20,6 ºC-22,6 ºC comparativ cu Berzeasca unde în aceleași luni temperaturile ajung la 18,9 ºC-20,7 ºC. În lunile decembie –februarie temperaturile sunt ceva mai scăzute la Berzeasca ajung de la -0,9º C-1,3ºC , la Dr Tr Severin de la -0,9ºC- 1,5ºC și la Moldova Veche de la 0,4º C-1,9º C, temperaturi puțin mai ridicate.
După analiza acestor date se poate concluziona că în Defileul Dunării temperatura nu constituie o capcană pentru practicarea turismului, dimpotrivă aceasta este favorabilă în lunile de vară pentru practicarea înotului, plimbărilor cu barca, șalupa sau vaporul chir și în lunile de primăvară se pot practiva aceste activități, adăugându-li-se și pescuitul, și alte sporturi ce se pot practica pe apă.În anotimpul rece temperaturile nu sunt foarte scăzute, acest lucru favorizează practicarea turismului cultural, fiind temperaturi ce permit plimbarea în aer liber. Nebulozitatea poate fi importantă de asemenea în practicarea turismului, deoarece formațiunile noroase pot influența prin precipitațiile aduse practiarea turismului, de exemplu în această zonă a Defileului Dunării, în zilele ploioase,Dunărea poate deveni un pericol pentru turiști, prin creșterea nivelului apei și aceasta poate oferi un peisaj nu tocmai plăcut prin schimbarea culorii Dunării prin tulburarea apei. În timpul verii ploaia poate avea o influență negativă , pentru turiștii ce doresc să petreacă timpul liber la piscină, pe malul Dunării.
2.7 Precipitațiile atmosferice; catitățile medii lunare și anuale (2014)
Sursă: Prelucrare date locale de la stațiile meteorologice locale (Moldova Nouă,Orșova.Dr. Tr. Severin)
În Defileul Dunării se înregistrează valori cuprinse între 670-715 mm, aceste valori crescând odată cu altitudinea, ajungând în Munții Mehedinți și în Munții Cernei valori de până la 900-1 100mm, etc. În Svinița, datorită formațiunilor geologice sunt favorizate torențialitatea și alunecările de teren. Ninsorile se produc destul de neuniform pe teritoriul zonei turistice, iar numărul zilelor cu ninsoare crește dinspre Defileul Dunării spre arealele montane.
Vântul influențează activitățile turistice prin viteză și direcție, aici fiind prezentă circulația zonelor de vest, nord-vest și mai puțin nord-est.Viteza medie a vântului ajunge la 6-7m/s, fiind mai frecvent în Defilel Dunării și la munte.În lungul Defileului Dunării direcția vântului este aceiași cu direcția de curgere a fluviului. Caracteristic sudului zonei este ceața care apare iarna în timpul dimineții, ea menținându-se până la orele 7-9, fenomen caracteristic lunilor ianuarie și februarie. În teritoriul limitrof al lacului de acumulares-au modificat condițiile climatice, datorită apariției oglinzii de apă, verile au devenit ceva mai răcoroase iar iernile mai blânde.
2.3. Potențialul turistic al apelor
La alcătuirea potențialului turistic al dealurilor și munților participă o gamă largă de resurse turistice de tipul fluviilor, râurilor, lacurilor de diferite tipuri naturale sau antropice sau ape subterane.
Rețeaua hidrografică are un rol important în dezvoltarea și practicarea turismului,mai ales a turismului de wee-kend, aceste rețele hidrografice constituie o componentă a mediului geografic, oferind un peisaj pitoresc, cu implicații importante în activitatea turistică atât prin schimbările,uneori spectaculoase ale peisajului natural (lacuri , cascade, etc.) cât și prin posibilitatea dezvoltării,pe seama lor. Aici cea mai importantă sursă de apă este Dunărea, care limitează zona în partea ei sudică.Înaintea formării lacului de acumulare Dunărea prezintă anumite particularități legate de structura reliefului:sectoare cu albia largă și puțin adâncă se succedau cu cele în care albia era îngustă și foarte adâncă (Cazanele Mari și Cazanele Mici).
Rețeaua hidrografică tributară Dunării în zona Defleului Dunării, este reprezentată de râuri cu regim permanent sau intermitent (Oravița, Berzeasca, Mraconia, Eșelnița, Topolnița, Bahna, etc.). Crearea lacului de acumulare a dus, implicit, la modificări majore în morfologia fiecărei văi în parte.Ridicarea nivelului Dunării cu cca 30 m a făcut ca apele să pătrundă pe afluenții Dunării formând golfuri cu lungimi și forme variate ( Mraconia, Bahna, Dubova, etc.), formând-se un peisaj foarte atrăgător. Golful Orșova este un adevărat lac, cu o lungime de cca 5 km, o lățime de cca 2 km și cu o adâncime maximă de 25 m.
În afara apelor curgătoare, în peisajul zonei turistice a Defileului Dunării, se înscriu și oglinzile de apă ale unor lacuri de origine naturală și antropică (de baraj), care, prin pitorescul lor sporesc atractivitatea zonei. Lacurile naturale sunt puține și sunt legate în exclusivitate , de formațiunile calcaroase ale Podișului Mehedinți. Acestea sunt în apropierea zonei studiate, în cazut în care dotiți să le vizitați veți devia de la drum până la Baia de Aramă unde veți admira lacurile carstice Ponoarele și Zătonul. Lacul Balta și Lacul Gorniviț apar în apropierea localităților de la care si-au luat și numele, acestea au dimensiuni mici și un regim temporar.
Lacurile de baraj, amenajate pe Dunăre și Cerna, prezintă importanța deosebită atât din punct de vedere economic cât și turistic.
Lacul de acumulare Porțile de Fier s-a format în urma construirii barajului de la Gura Văii și în cadrul Sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier I. Lacul este destul de mare cu o suprafață de 32 000 de hectare, cu o lungime de 140km și un volum de apă de 2 550mil m³. Construirea lacului a implicat foarte mult sectorul de defileu, ajutând la sporirea pitorescului zonei. Rețeaua hidrografică ajută la dezvoltarea turismului , cu ajutorul lor se poate practica turismul de agrement, turismul de recreere unde puteți să vă petreceți timpul liber prin plimbările cu barca, croazieră pe Dunăre și prezentarea istoriei de către ghizii angajați, pescuitul, etc.
2.8 Cazanele Dunării
Sursă: http://www.cazareorsova.ro/galerie-foto/
2.4. Potențialul turistic al învelișului biogeografic
Învelișul biogeografic s-a dezvoltat în strânsă legătură în stânsă legătură între condițiile morfologice și climatice specifice ținuturilor deluroase și montane din zonă, ce reprezintă un valoros potențial turistic și se asociază cu alte elemente ale peisajului geografic, formându-se o imagine de ansamblu a resurselor turistice naturale ce pot fi exploatate și dezvoltate.
Vegetația este un factor important pentru recreerea turiștilor și petrecerea timpului lor liber.Valoarea turistică a vegetației crește odată cu includerea unor rezervații ocrotite prin lege în diferite circuite turistice. Aici se întâlnește o bogată vegetație caracterizată prin abundența speciilor.Porțiunea dintre Ostrovul Șimean și Orșova cuprinde 1 253 de specii, la care se adaugă încă 840 de specii din Defileul Dunării, acest număr este mai mare de jumătate din numărul speciilor din România. Un interes deosebit din Defileu îl pot prezenta pădurile, caracterizate printr-o mare diversitate, ele contribuind în mare parte la creearea unor imagini estetice de mare valoare în tot timpul perioadei lor de vegetație. Regiunile montane și vestul Podișului Mehedinți sunt acoperite de pădurile de fag, paltinul, frasinul, mesteacănul, plopul tremurător, păduri de fag în amestec cu gorun, și păduri de molid. Pe versanții umbriți se întâlnesc pădurile de fag în amestec cu carpenul și fagul de Caucaz.În apropierea mănăstirii Vodița se întâlnesc pădurile cu aluni turcești, în amestec cu gorun.
Plantele ce se întâlnesc aici, plante mediteraneene, se pot aminti drobița, laleaua, gladiola, stânjenelul galben, dedițelul mare, vișinul turcesc, șofranul, volbura spaniolă, dafinul, lilicul, etc.
Zona turistică a Defiluilui Dunării înglobează o serie de teritorii care fie prin frumusețea peisagistică, fie prin interesul științific pe care îl prezintă elementele florei și faunei respective au fost puse sub ocrotire sub forma unor rezervații.
Fauna terestră și acvatică din punct de vedere turistic prezintă o importanță foarte mare prin diversitatea speciilor de animale și mai ales prin valoarea lor științifică.Varietatea formelor de relief și conițiile de mediu, determină existența pe teritoriul zonei, o bogată faună, caracterizată prin prezența animalelor repartizate pe etajele de vegetație, cele mai multe de interes cinegetic, alături de care trăiesc elementele sud-europene, de origine submediteraneană, respectiv balcanică.
În regiunile înalte se întâlnesc animale precum: capra neagră, lupul, ursul, în locurile stâncoase jderul de piatră, iar în pădurile de foiase lupul, mistrețul, căprioara și iepurele. Printre speciile mediteraneene caracteristice zonei se pot vedea: broasca țestoasă frecventă în lungul Dunării, specia fiind declarată monument al naturii, alături de vipera cu corn a cărei mușcotură este veninoasă.
În lumea păsărilor, alături de speciile cunocute putem aminti: dumbrăveanca, prigoria, albinăretul (sunt păsări întâlnite la altitudini mici și sunt foarte admirate de turiști pentru frumusețea lor), forfecuța și pițigoiul în pădurile din zonele de altitudine mai ridicată, pietrarul bănățean, presura bănățeană, lăstunul alpin și rândunica de sâncă, codobatura galbenă și mierla de apă și de piatră. Se întâlnesc și răpitoare dar mai rar precum șoimul și corbul în regiunile mai înalte.
Crearea lacului de acumulare a schimbat mult mediul înconjurător, în mai multe locuri instalându-se o vegetație palustră, ceea ce a atras și o vegetație ornitologică acvatică, printre care egreta mică și egreta mare, gâște și rațe sălbatice, apare mai rar și cufundătorul. Peștii sunt reprezentați de scobar, clean, oblet, știucă, crap, somn, moioagă, mreană și mihalț. În apele de munte mai oxigenate trăiește și păstrăvul.
În aceste ape se practică și pescuitul , iar pentru a dezvolta turismul în zonă, au amenajat pontoane pentru cei ce doresc să pescuiască, s-au închirierea de bărci.
2.9 Pescuitul pe Dunăre 2.1.0 Știucă
Sursă: Costela Iordache Sursă:www.info-delta.ro
2.1.1 Veverița la complexul Palos-Orșova
Sursă: http://www.cazareorsova.ro/galerie-foto
Capitolul III
Potențialul turistic antropic.
Resursele turistice antropice sunt cea de-a doua atracție turistică din zonă punând în evideță elementele cadrului antropic. Cândea și Colab. (2000) definesc indirect resursele turistice antropice prezentând potențialul antropic ca fiind un complex de elemente ce „s-a conturat în timp istoric îmbogățindu-se treptat în urma ascensiunii creative a omului care a produs mereu noi valori, îmbogătindu-si mediul artficial, în corcondanță cu creșterea pretențiilor sale de cultura și civilizație”.
Toate elementele ce aparțin mediului antropic nu au fost create cu scopuri turistice, ci au avut cu totul alte motive și pentru alte motivații. Cu timpul ele au căpătat o valoare semnificativă atrăgând turiști pentru a le vizita. Obiectivele prezintă : unicitate, inedit, dimensiuni, vechime, funcția îndeplinită, geniu, neobișnuit, deosebit dar mai ales simbolul și mesajul pe care-l poartă. Din aceste motive zona studiată este o zonă relativ bogată și cu elemente de o varietate rdicată, cu un potențial destul de ridicat pentru a atrage turiștii. De obicei aceste resurse sunt reprezentate printr-o serie de vestigii arheologice, monumete istorice, de artă și arhitectură, edificii monumentale, creații populare.
Am putut remarca o concentrare a acestor obiective în jurul unor nuclee precum: Drobeta Turnu Severin, Orșova, Baziaș, Moldova Nouă, comunele și satele Platoului mehedințean. Resursele turistice antropice au fost împărțite în două mari categorii:obiectivele cultural-istorice și artă și manifestările culturale (Cândea et al , 2000).
3.1 Obiective turistice concentrate în jurul orșului Orșova Sursă: Stoica Marius, Prelucrare în Gis Explorer
3.2 Obiectivele turistice concentrate în Defileul Dunării
Sursă: Stoica Marius, prelucrare în Gis Explorer
3.1 Patrimoniul turistic cultural-istoric
Turismul cultural mai poate fi definit pe de o parte din motivația accesului la obiectivele culturale precum călatorii pentru festivaluri de artă sau alte situri culturale sau evenimente, dar și trasee pentru studiu. Într-un sens mai larg orice formă de turism poate fi definită drept turism cultural dacă reușește să satisfacă nevoia umană de bază pentru diversitate, având tendința să crească conștientizarea culturală a individului descoperind noi cunoștințe, experiențe și întâlniri(sursă: www.scritub.com). Turismul cultural se ocupă de cultura unei religii urmărind valorile ei artistice din cele mai vechi timpuri.
Siturile istorice arhitecturale sau arheologice stau la baza turismului de patrimoniu, turism ce face parte din turismul cultural, bucurându-se de cel mai mare număr al vizitatorilor pe întreg globul. Aceste resurse turistice cultural-istorice atrag o mare varietate de turiști producând migrații turistice cu motivații cuturale. Acest mozaic petrografic, trezește în tuști sentimente unice aducându-ne aminte de strămoșii noștri,de obiceiurile din antichitate prin diversele monumente, statui ,situri, cetăți etc.În ceea ce privește dezvoltarea turismului cultural de patrimoniu, trebuie pus accent pe identificarea, restaurarea dr și renovarea monumentelor și a clădirilor, adăugându-li-se identificarea și promovarea tradițiilor locale, punându-le în valoarea prin manifestații culturale, festivaluri sau expoziții.
În Europa acest tip de turism a înregistrat o creștere de 60% în ultimul deceniu, cu o creștere dublă față de alte sectoare. Practicile turismului cultural pot fi destul de variate de la vizitarea de muzee, case memoriale , vestigii,în scopul cunoașterii până la folosirea acestora ca obiecte de decor al unor practici ludice, ca de exemplu frecventarea unor cafenele, fast-food-uri, în apropierea unor monumente. După un studiu amănunțit s-a aflat că femeile sunt mai atrase de arhitectură și arta plastică, în timp ce bărbații preferă situri tehnico-stiințifice,artele populare, tradițiile, gastronomia, rezultând o dominare a miscării turistice culturale.
3.1.1 Monumente și situri arheologice
În zona de studiu putem aminti unele dintre cele mai importante monumente și situri arheologice:
Inainte de intrarea în Defileul Dunării se întâlnește: Ostrovul Șimian, este insulă a Dunării ce a fost dezvoltată în valea fluviului în dreptul comunei Șimian. Ostrovul prezintă o importanță arheologică , aici descoperindu-se urmele unei așezări paleolitice, neolitice dar și din epoca bronzului. De aici cea mai importantă atracție o reprezintă complexul arhitectural Ada Kaleh, strămutat din insula cu același nume în Ostrovul Șimian, ca urmare a formării lacului de acumulare și inundarea insulei originale, Ada Kaleh. Insula Ada Kaleh era localizată chiar în fața Orșovei, localizarea aceasta a atras imediat atenția din punct de vedere militar deoarece a prezentat o importanță strategică extraordinară. Se spune că această insulă ar fi fost legendara țară Hesperia lui Geryon. Mitologia grecească spune că din această țară, Hercule ar fi adus un măslin pe care la plantat în templul lui Jupiter și de aici celebrii argonauți au dus măslinul în Elada.Cetatea fortificată Ada Kaleh ocupă aproape întreaga suprafață a insulei, ea fiind una dintre cele mai importante fortificații la momentul construirii din Europa. Fiind condiționată de forma insulei cetatea a primit forma unei stele alungite și era echipată cu obișnuitele bastioane și cazemate legate între ele de tuneluri și galerii boltite executate în cărămidă. În interior există o curte amplă. Accesul în cetate se făcea prin vest dar și prin est printr-un șir de porți cu ancadramente de piatră. În interior se găseau două străzi care reprezentau scheletul așezării. Clădirile au fost construite cu cărămidă scoasă din zidul cetății, era o arhitectură civilă imbinată cu arhitectura militară. Aici se regăsea o vegetație submediteraneeană ce crea un element pitoresc alături de monumentele valoroase precum mocheea, cimitirul, mormântul lui Miskin- Baba. Poiectele de strămutare al cetăți nu au decurs exact cum trebuia, cetatea fiind refăcută parțial, cu excepția zidurilor exterioare ce nu au fost refăcute în totalitate. Primăria speră că va putea dezvolta insula din punct de vedere turistic și că vor găsi noi moduri de îmbunătățire a fondurilor pentru a putea investi în faleza de agrement amenajând-o corespunzător.
Podul lui Traian a fost un pod ce a fost construit de Apolodor din Damasc, pe Dunărea de Jos, în orașul Drobeta Turnu Severin. El a fost construit pentru a facilita trecerea trupelor romane conduse de Traian și pentru primirea proviziilor necesare.Podul a fost construit din piatră și din lemn cu o lungime de 1135 m și o lățime de 12 m și o înălțime de 46-50m. Podul a fost distrus pentru a proteja sudul Dunării de triburile roxolane și lazighe, dar distrugerea totală a podului au fost strâns legate de abandonarea definitivă a Daciei.
Cetatea medievală Severin a fost contruită în anul 1233, peste ruinele cetății Drobeta, fiind în Evul Mediu cea mai importantă cetate din regiune, având o poziție strategică militară. Această cetate a fost cucerită și distrusă în anul 1524 de către turci. Este una dintre cele mai importante obiective turistice din Defileul Dunării, cetatea având rolul de a face legătura dintre Europa Apuseană și Europa Răsăriteană.
Castru roman Drobetae află în orașul Drobeta Turnul Severin, lângă Podul lui Traian, a fost unul dintre cele mai mari din Dacia cu ziduri de 1,5m grosime și cu o înălțime de 3 m. Acesta a fost construit pe vremea împăratului Traian găzduind în interiorul său 500 de oameni ce asigurau tot odată paza. Castrul având 3 turnuri de apărare,devenind primul centru urban din regiune dar al treilea din Dacia după Sarmizegetusa și Apullum.
3.3 Obiectivele turistice din Drobeta Turnu Severin Sursă: Stoica Marius, prelucrare în Gis Explorer
Tabula lui Traian a fost ridicată în Clisura Dunării pentru a celebra construirea drumului roamn din clisură, acesta a constituit o adevărată provocare pentru împărații romani a cărei piatră de temelie a fost pusă încă de pe la 34 e.n. Tabula Traiana a fost strămutată prin ridicarea cu aproape 30 m, operațiune ce a fost făcută prin decuparea tabulei din stânca amplasamentului original și montarea lui în aceeași stâncă mai sus.
3.4 Tabula Traiana
Sursă: http://www.cazareorsova.ro/galerie-foto/
Ruinele cetății TriKule se află pe malul Dunării în apropierea localității Svinița, a fost construită în secolul al XV lea , pentru a împiedica expansiunea otomană spre vest. Cetatea avea trei turnuri din piatră prelucrată brut de forma unui triunghi, fiind lipsită de alte elemente de arhitectură ce ar putea-o clasa într-un anumit stil. După amenajarea lacului de acumulare Porțile de fier, cetatea a fost inundată iar în prezent se mai poate vedea din aceasta doar două turnuri, al treilea făcându-se vizibil doar când nivelul Dunării este scăzut.
3.5 Ruinele cetății TriKule
Sursă: Șchiopu Amalia
Cetatea Ladislău se regăsește pe malul stâng al Dunării în apropierea localității Cornini, aceasta a fost construită în secolul al XIV lea, având un rol strategic pentru a putea controla traficul fluvial pe Dunăre.
Cetatea Gradeț este situată pe vârful dealului Grădeț, la nord – vest de orașul Drobeta Turnu Severin de unde se poate observa valea Topolniței dar și albia pârâului Clicevăț. Cetatea apare în două dicționare geografice, în primul în anul 1894 prevăzută drept castru roman, iar în cel de-al doilea dicționar în anul 1947 drept ctitorie a lui Matei Basarab. După 20 de ani de la prima semnalare a existenței ruinelor cetății de către Cezar Bolliac,Vasile Dumitrescu, un istoric local dă primele informații despre zidurile cetății, cum că aceasta avea ziduri groase de 3m, fiind modificate ulterior de mai multe ori.
Ruinele bisericii Svinița reprezintă o mărturie a ceea ce sa întâmplat în anul 1967, atunci când tot satul a fost strămutat mai sus pe munte, fapt datorat în urma construirii hidrocentralei de la Porțile de Fier 1. Biserica era în stil bizantin construită în anul 1741, pictura ce ii aparține fiind realizată în anul 1824 de către pictorul Dimitrie Popovici. Este printre cele mai importate obiective turistice ce merită vizitat dacă vă aflați în zonă.
3.6 Ruinele Bisericii Svinița Sursă: http://pensiunea-amonita.ro/ruinele-bisericii-svinita/
3.7 Cetatea Drencova Sursă: Șchiopu A
3.8 Zidul ce susține satul Svinița Sursă: Șchiopu Amalia
3.1.2 Monumente și ansambluri de arhitectură
Acest timp de monumente și ansambluri de arhitectură cuprind la rândul său monumentele și ansamblurile de arhitectură de factură religioasă, monumente și ansambluri de arhitectură de factură civilă,monumente de artă plastică și comemorative, monumente tehnice, parcuri și grădini.
3.1.2.1 Monumente și ansambluri de arhitectră de factură religioasă
1. Biserica Grecescu (Drobeta Turnu Severin)
2. Biserica Domnească (Cerneți)
3. Catedrala Catolică (Orșova)
4. Biserica ortodoxă Sf. Nicolae cel Sărac (Orșova)
5. Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril (Berzeasca)
6. Bisericile din Cerneți
7. Biserica de lemn Sf. Apostoli Petru și Pavel (Brebina)
8. Biserica de lemn Sf.Arhangheli (Godeanu)
9. Biserica Adormirea Maicii Domnului (Prejena)
Schituri și mănăstiri :
Schitul Topolniței
Mănăstirea Vodița
Mănăstirea Sf.Ana (Orșova)
4. Schitul Mraconiei
Mănăstirea Vodița a fost construită în anul 1370- 1372 în timpul domniei Voievodului Vladislav (Basarab) la îndemnul ctitorului Mănăstirii Tismana. Această mănăstire a avut un rol foarte important în menținerea creștinismului în această zonă. Mănăstirea a fost distrusă de turci în 1524 dar a fost reconstituită de Banul Costea Brăiloiu urmând să fie distrusă a doua oară și lăsată în paragină.
Catedrala Catolică este o atracție semnificativă pentru orașul Orșova, atât datorită formei non conformiste dar și pentru anul în care a fost ridicată 1972- 1976 , a fost singura biserică catolică ce a fost ridicată în perioada comunistă.Aceasta este unică și datorită picturilor contemporane pentru ilustrarea scenelor biblice.
Biserica ortodoxă Sf. Nicolae cel Sărac este amintită pentru prima oară în anul 1660 de către un calător de etnie turcă. Biserica a fost ridicată din piatră în jurul anului 1816, fiind una dintre cele mai vechi mănăstiri ridicate de Johan von Pavici, iar la un an în 1817 a avut loc prima sfințire a bisericii. În biserica se țineau slujbe atât în limba română cât și în limba sârbă, deoarece 70 % populație erau români și 30 % sârbi.În anul 1896 biserica a fost renovată complet, forma rămânând aceași.
Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril cu valoroase picturi create de D. Popovici și D. Turcu aceasta are statut de monument de arhitectură, este cea mai veche biserică romănească din clisura Dunării , fiind ridicată în anul 1836.
Biserica Domnească reprezintă un monument de arhitectură , aceasta a fost ridicată în 1663și renovată în 1752 de Grigore Ghica –Voievod.Biserica are o clopotniță masivă asemeni unui turn de cetate.
Schitul Topolnița se află pe valea Topolnița, monument de arhitectură, aceasta a fost ctitorită de Lpu Buliga în secolul al XVII –lea. Schitul se află într-un punct cu un cadru natural de frumusețe remarcabilă.Pictura ce aparține schitului a fost executată într-un stil bizantin în anul 1673.
Mănăstirea Sf. Ana este unul dintre cele mai frumose locuri naturale din țara noastră.Așezământul monahal este o mănăstire de maici cu o istorie aparte, aceasta a fost ctitorită de ziaristul interbelic Pamfil Seicaru între anii 1936 și 1939. În anul 1945 aceasta a fost transformată în restarant iar chiliile călugărilor în locuri de cazare.În 1990 aceasta mănăstire a fost preluată de proprietarul de drept, iar la data e 2 decembrie 1990 aceasta a fost sființită de episcopul Damaschin. Complexul monahal a fost alcătuit din lemn cu elemente tradiționale, având chilii pe ambele părți. Ansamblul avea forma literei U, iar în ultimul deceniu a fost construită o clopotniță cu un altar de vară și un fost bloc de alimentație publică unde este astăzi Muzeul memorial Pamfil Seicaru, bibliotecă și un atelier de croitorie.
Mănăstirea Mraconia se află în comuna Dubova, la 15 km de Orșova, mănăstirea fiind ridicată în locul unui fost punct de observație a vaselor pe Dunăre, acest loc numindu-se „la balon” . Cuvântul „mraconia” înseamna loc ascuns sau apă întunecată. Mănăstirea inițială a fost ridicată în 1523, dar după unele spuse mănăstirea a existat încă din anul 1453 și refăcută după 1800. Aceasta a fost distrusă în timpul războiului ruso-austro-turc, fiind refăcută și apoi demolată din nou în 1968 datorită construirii barajului de la Porțile de Fier. După anul 1989 Mitropolia a avut inițiativa de a ridica din nou această mănăstire iar în 1955 se reînfințează din nou acest așezământ. Mănăstirea este din zid de cărămidă în formă de cruce, iar de la biserica veche au mai putut păstra doar ușile vechi și o candelă.
3.9 Mănăstirea Vodița Sursă: http://cazare-cazane.ro/puncte-de-interes/
3.1.0 Mănăstirea Sf Ana
Sursă:Șchiopu Amalia
3.1.1 Mănăstirea Sf Ana 3.1.2 Mănăstirea Mraconia Sursă:Șchiopu Amalia Sursă: Șchiopu Amalaia
3.1.3 Mănăstirea Sf Ana 3.1.4 Biserica Adormirea Maicii Domnului Sursă:Șchiopu Amalia Sursă: Șchiopu Amalia
3.1.2.2 Monumente și ansambluri de arhitectură de factură civilă(muzee)
Muzeul Porțile de Fier este găzduit de o cladire monumentală cu trei etaje în stil arhitectonic tradițional românesc. Muzeul a fost fondat în anul 1912 de către profesorul Alexandru Bărcăcilă (funcționând mai întâi în clădirea Liceului Traian iar după construirea internatului acestuia, o parte din colecții au fost mutate aici. Din timpul celui de-al II-lea Război Mondial, ca urmare a bombardamentelor și până în prezent a suferit o serie de reorganizări. Forma actuală este în general cea din 1972 moment la care acesta reprezenta unul dintre cele mai moderne și frumoase muzee din România, deținând o grădină impresionantă. Muzeul este amenajat în patru secții: istorice, științe naturale, acvariu și etnografie. Menirea sa principală este de a prezenta o imagine completă a zonei „Porțile de Fier” . Muzeul dispune de o colecție mare, complexă dar mai ales valoroasă care merită evidețiată mai mult. (Daniela Dumbrăveanu, „Zona turistică Porțile de Fier”,2004, pg.127)
Secția muzeului de istorie-arheologie cuprinde piese arheologice descoperite în întreaga regiune,reprezentând urme materiale ale cultrilor preistorice, geto-dacice, romane, daco-romane, din timpul migrațiilor și începutul evului mediu, precum și exponate aparținând epocii moderne și contemporane. Este foarte interesantă evoluția diferitelor îndeletniciri din cele mai vechi timpuri.
Secția de științe naturale prezintă alcătuirea geologică, fauna și flora zonei „Porțile de Fier”, iar acvariul cuprinde specii de pești caracteristice apelor Dunării, alături de cele exotice. Importanța acestui muzeu constă în faptul că el păstrează și o serie de colecții arheologice , faunistice și floristice, unicate, din teritoriul acum acoperit de apele lacului de acumulare.( Ion Albulețu, „ Zona turistică Porțile de Fier ”, 1982, pg.56).
Muzeul Pamfile Șeicaru se găsește în cadrul Mănăstirii Sf. Ana, în memoria celui ce a clădit mănăstirea, iar muzeul cuprinde astăzi bibliotecă și un atelier de croitorie.
Muzeul satului Șvinița se află în cadrul școlii generale, unde localnicii păstrează cu sfințenie elementele satului, elemente etnografice locale.Una dintre cele mai importante piese este traista de lână care se poartă pe spate, localnicii purtând-o și în ziua de astăzi.Traista este o piesă specifică pentru populația românească și sârbească. Aici mai puteți vedea în afară de traistă și costumul popular femeiesc, costumul popular bărbătesc dar și leleica. Leleica se folosea de către femei pentru a-și căra copii în spate când făceau munca câmului.
Muzeul Parohial a fost fondat în anul 1990-1996 la intenția preotului paroh Sever Negrescu. Acesta cuprinde bunuri de patrimoniu cu o valoare semnificativă, deoarece aceste bunuri au provenit de la vetrele satelor vechi ce au fost înghițite de ape, dar și de la bisricile ce erau de-a lungul Dunării. Cea mai semnificativă icoană ce o puteți întâlni aici este icoana Maicii Domnului cu pruncul Isus în brațe, imbrăcată în ie românească iar în mâna dreaptă se regăsea o floare de crin. Muzeul din ape cum a mai fost numit, păstrează importante mărturii ce au aparținut vieții lui Iosif Traian Bădescu.
3.1.3 Monumente de artă plastică și comemorative
3.1.3.1 Statui
Statuia lui Traian reprezintă un monument istoric ce a fost realizat în anul 1906 de către sculptorul D. Franassovici în memoria unuia dintre cei mai mari împărați ai istoriei noastre și este localizată la 50 m de Primăria și Prefectura Mehedinți. Statuia nu a reprezentat pentru autoritățile locale un punct de interes pentru a restaura monumentul după ce acesta a fost vandalizat. Aceștia susținând că lipsa fondurilor îi face să nu înceapă procedurile de renovare ale statuii.
Statuia lui Decebal a fost creată timp de 10 ani iar lucrările au durat din anul 1994 până în anul 2004. Acest chip uriaș a fost creat de 12 persoane în frunte cu Florin Cotarcea, el având o dimensiune ce variază între 38 și 55m. Petru inscripționarea lucrării a fost aleasă limba latină „ Decebalus Rex, Drăgan Fecit” care înseamnă „Regele Decebal, făcută de Drăgan” . Sculptura are și unele defecte vizibile, placa din piatră ce reprezenta nasul risca să cadă de aceea a fost înlocuită cu beton, după ce a fost dinamitată, iar un al doilea defect îl reprezintă mustața care a fost și ea cimentată. Sculpturile în stâncă au fost întâlnite încă din antichitate și în Iordania ( superbul mausoleu de la Petra) , SUA ( primii patru președinți americani) ,China ( reprezentare a lui Buddha), etc.
Decebal, cel căruia i-a fost dedicat monumentul a fost cel mai faimos rege al dacilor fiind tot odată și ultimul. Împăratul a fost unul dintre cei mai apreciați și a stârnit admirația și celor ce au dus lupte cu el, fiind și un bun organizator. Decebal a ales calea sinuciderii ca urmare a înfrângerii de legiunile romane. Lucrările au fost finanțate de către Constantin Drăgan, acesta după revoluție a dinanțat multe cărți, publicații și fundații pentru o evaluare favorabilă a contribuției avute de vechii daci.
Statuia lui Apolodor din Damasc este un monument ce a fost ridicat în cinstea arhitectului greco-sirian (c. 60- c.125) cu același nume, acesta fiind unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți ce a realizat Podul lui Traian între anii 103-105.Până în prezent nu se cunosc amănunte referitoare la clădirea podului, dar se presupune că Apolodor împreună cu ajutorul triburilor dace ar fi deviat cursul Dunării pentru a putea ridica picioarele podului. Apolodor a fost unul dintre preferații lui Traian, acesta având și alte realizări importante precum: Forul lui Traian de la Roma.
3.1.4.2.Monumente de for public
1. Troița (dealul Alion)
2. Danubiana (dealul Alion
3. Placa de fundare a Hidrocentralei Porțile de Fier I
4. Fântâna arteziană de lângă Parcul Central ( DTS)
5. Casa Tineretului și parcul cu statui (DTS)
6. Monumentul eroului comunist, din cartierul Crihala( DTS)
7. Castelul De apă (DTS)
8. Sistemul Hidroenergetic și de Navigați Porțile de Fier
Casa Tineretului atingea perioada de glorie în anul 80, fiinnd una dintre cele mai importante clădiri ale orașului ,iar în prezent este un hotel ce dispune de 12 camere duble, sală de spectacol, restaurant și sala de judo și alpinism
Parcul cu statui din Drobeta Turnu Severin dispune de cel puțin trei statui , le putem enumera pe cele ale lui Traian, Eminescu și Decebal.
Fântâna arteziană a fost construită în anul 1979, în fața Palatului Cultural, acestia spunându-i-se și „Hora de la Balacita”și este reprezentată de miscarea rapidă a apei și jocurile de lumini.
Castelul de apă a fost introdus în circuitul turistic după reabilitare în 1012 , acest castel este o clădire de patrimoniu ce face parte din categoria monumentelor istorice. După acest proiect de conservare și reabilitare multă lume vine să vadă acest monument , din acest punct de vedere se bucură de un succes turistic ridicat. Acest proiect al castelului a fost trimis în anul 1909 și urmărea filtrarea și tratarea apei din Dunăre pentru a deveni potabilă. Acesta a fost realizat în anul 1964 , iar în anul 1980 își pierde utilitatea fiind golit de ape și folosit ca birouri pentru populație.
Sistemul Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier s-a realizat cu acordul între România și Iugoslavia , ținând seama de uriașul potential al Dunării. Acest baraj are ca front de menținere a apei în lungime 1 278m și este realizat din barajul deversor de 441 m, central românească de 214 m, central sârbească de 214 m, barajul nedeversor românesc 117 m și barajul nedeversor sârbesc de 186 m. În urma amenajărilor s-a ajuns la formarea unui lac de acumulare de 2.400 mil . m³ care a inundate localitățile joase, localnici fiind nevoiți să construiască altele în vecinătatea celor inundate. Pe timpul a 40 de ani imensa lucrare nu a suferit nici un incident sau defecțiune.
3.1.5 Hidrocentrala Porțile de Fier 3.1.6 Intrarea la Muzeul Porțile de Fier Sursă: Șchiopu Amalia Sursă: Schiopu Amalia
3.1.7 Hidrocentrala Porțile de Fier Sursă: Șchiopu Amalia
3.1.4.3.Grupuri statuare
3.1.4.Monumente tehnice(poduri,șosele)
3.1.5.Parcuri și grădini
În parcurile Drobetei Turnul Severin se întâlnesc arbori rari de o frumusețe izbitoare de tipul : magnolia, arborele de lalea și Ginkgo Biloba fiind și cea mia veche specie de plantă după planetă numită și „fosila vie”.
Parcul Central a fost fondat între anii 1899 – 1901, amenajat pe locul pieței din fața primăriei iar acum se găsețte în fața Palatului Administrativ și găzduiește busturile lui Traian de sculptorul D. Franasovici și Decebal de sculptoprul M. Butunoiu.
Parcul Rozelor s-a construit între 1895 – 1898 și are multe locuri în care poți să te odihnești construite din piatră, separate de un gard din verdeață.Parcul deține doua rânduri de trotuare unul poziționat mai sus iar celalat mai jos la o distanță de 30-40 de metri distanță între ele.Aici mai puteți vedea Monumentul criptă al Eroilor( 1933) și Hotelul Parc.
Parcul Liceului Traian unde puteți vedea bustul lui Mihai Eminescu și Grupul statuar Theodor Costescu si elevul, realizat de sculptorul Ov. Onofrei.
Parcul Dragalina a fost înființat în 1839 pe faleza Dunării, unde era Grădina publică, iar astăzi parcul include ruinele Cetății Severinului și clădirea Palatului Cultural Theodor Costescu.
Parcul Natural Porțile de Fier se află pe teritoriul administrativ al județelor Caraș-Severin și Mehedinți , fiind o arie protejată acesta a fost înființat în anul 1990, dar declrat în 2000. Parcul deține atât trasee amenajate cât și trasee marcate deoarece este deschis turiștilor. Importanța parcului natural este una destul de important acest fapt datorându-se densității scăzute a populației dar și a natalității scăzute. Aici este un peisaj aproape cu totul natural unde te poți recreea și practica activități într-un aer liber.
Regiunea are un potențial ridicat dar slab valorificat după realizarea unor calcule am observa că:
3.1 Capacitatea de cazare turistică,existentă pe tipuri de structuri
primire turistică în Def.Dunării
Sursă: Prelucrare date INSS , 1990,2005,2006,2012,2013,2014.
3.2 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune, pe tipuri de structuri
de primire turistica în Def.Dunării
Sursă: Prelucrare date INSS ,2001, 2005 , 2012 , 2013.
Circulația turustică, în zona Defileului Dunării este una destu de ridicată datorită atracțiilor turistice dar și a prezenței Dunării.
3.3 Înoptări în zona Defileului Dunării
Sursă: Prelucrare date INSS
După cum se poate observa și în tabelul de mai sus numărul înoptărilor a scazut dramatic din anul 2005 până în anul 2012 de la 734.043 pâna la 475.393, cu o ușoară creștere în anul 2013 cu până la 516.148
3.4 Sosiri în zona Defileul Dunării
Sursă: Prelucrare date INSS
După cum se poate observa în tabelul de mai sus numărul sosirilor a crescut din anum 2001 până în anul 2013 de la 126.638 la 136.328 cu aproape 10.000 .
Cele mai multe sosiri , dar și înoptări s-au înregistrat în Băile Herulane cu un număr la sosiri de 88.324 în 2001 și 71664 sosiri în 2001, iar numărul de înoptări era de 655610 în 2005 și 425641 în 2013.
3.2 Potențialul turistic etnocultural
Turismul reprezinta o activitate permanenta a omului modern, avand implicatii pe multiple planuri, de la cel economic la cel politic, social, cultural si natural.
În zona submontană intalnim nenumarate sate cu un potențial turistic etnocultural ridicat,mai exact sate turistice etnografice folclorice ce fac parte din aceasta zonă ce se regăsesc in jumătatea vestică a județului,sate precum Polovragi, Rasovița, Hobița. Omul modern este pe deplin implicat in mai multe planuri insa in aceste sate turistice totul se bazează pe portul lor traditional.Un alt criteriu extreme de important al acestor sate turistice este si arhitectura jucand un rol important si in formele de asezământ.Mobilarea și decorarea interioară, muzica populară,portul popular și coregrafia populară se impun împreună cu cele mai sus menționate ca și caracteristici generale ale acestor localități.
Mentinerea si prezentarea acestor caracteristici generale au dus la obținerea unor atracții turistice inedite în aceste localități,oferindu-le turiștilor nenumărate servicii autentice neîntâlnite in alte regiuni si aici ne putem referii la tot ce ține de mobilier și această artă a decorațiunilor, meniuri specifice zonei respective servite majoritatea în vase autentice din lut sau lemn,deoarece acestea predomină în zonă.
Datorită influenței omului modern in aceste zone nu este exclusă posibilitatea unei oferte alternative,chiar modern dacă se găsește in cerințele turiștilor.Locuitorii satelor s-au deschis mult acestor cerințe,în dorința de a atrage turiști,reușind să îmbine plăcut tradiționalul cu modernul.Tot din această dorință de a atrage turiștii si către sate s-au organizat nenumărate expoziții artizanale permanente,cu vânzare pentru turiștii ce trec prin localitate astfel incercând să aducă atat un plus economic cât și unul cultural asezării lor.Turiștii sunt atrași de aceste zone ,deja interesele lor fiind cunoscute.Ei vin mai mult cu dorința de a achiziționa creații artistice artizanale direct de la producătorii locali,vin cu dorința de a descoperii lucruri noi tradiționale,populare,specifice zonei.
3.2.1 Arta populară
Arta populară definește creația care nu se înscrie în artele clasice sau moderne, ci e în general inclusă in producția meșteșugărească tradițională sau casnică.
Lucrările de artă populară sunt în general anonime, producătorii lor nu au absolvit studii estetice sau artistice în sens mai restrâns. Descoperirea fenomenului artei populare ca parte valoroasă a culturii se datorează dezvoltării științei istoriei artelor la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În ceea ce privește esteticul și istoricul, ea s-a produs în paralel cu dispariția treptată a acestui fenomen în societățile europene care se aflau în plin proces de industrializare și dezvoltare. Pierderea treptată a tradițiilor meșteșugărești, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Europa Centrală și de Vest (și mai târziu și în Europa de Est), a anulat baza naturală a artei populare. Acestei arte populare (dar și așa-zisei arte primitive din afara Europei) i s-a acordat în perioada primitivismului o deosebită atenție prin – și datorită – artiștilor curentului modernist. Nu fără temei, România a fost numită tara artei populare; asa este cunoscută și în străinătate. Dimensiunea artistică a vietii este aici deplin trăită. În satul românesc arta este o expresie a comunității de viață,de aceea arta este prezentă pretutindeni în civilizația noastră sătească. Arta populară românească nu este o activitate izolată, ea face parte dintr-un ansamblu de viață, este una din expresiile firești ale neamului format pe aceste locuri. Pentru a fi înțeleasă trebuie redată acestei vieți. Arta alături de vechile forme de organizare socială, de religie, de magie, de tehnică si limbă, exprimă pe o cale a sa viata originală a acestui popor. In arta populară, mai mult poate decat în celelalte activități se obiectivează sensibilitatea si viziunea de viață a neamului nostru de țărani.
Uneori arta este adusă la viață de o funcție magico-religioasă, alteori apare în activități de ordin practic, în construcții, industrie casnică, costume si unelte. De cele dintâi este legată prin semnificația spirituală ce o cuprinde; de cele din al doilea rând este legată prin tehnica pe calea căreia se realizează. Arta populară, fie ea icoană, poartă, covor sau cană, pe lângă funcțiunile ce le îndeplinește, îndemânarea și meșteșugul, arata este un dar artistic deosebit al neamului nostru. Românul înfrumusețează pretutindeni si continuu producțiile sale.
Românul are un deosebit simț artistic. Simțirea și îndemânarea, gustul și ochiul său l-au ridicat între neamuri pe treptele superioare ale creației artistice. Cu toate că arta populară românească, apare în împrejurări diferite, așa cum sunt actele religioase și cele tehnice, se poate vorbii aici despre o creație artistică și în sensul ei propriu.Casa, poarta, lingura, iia sau cana, sunt împodobite cu motive alese dintr-o nevoie interioară, care exprimă o sete de frumos.
Țăranul român trăiește adânc necesitatea frumuseții. Și în zona adusă în discuție, arta a căpătat o deosebită atenție; o caracteristică esențială a acestor sate este larga răspândire a artei și artizanatului,reprezentând astfel o formă certă de păstrare a tradițiilor rurale,manifestate fată de schimbările în modul de viață și concepțiile locuitorilor din aceste regiuni,însă cu toate acestea “arta populară a zonei este deosebită, reprezentată prin obiecte de uz casnic sculptate în lemn sau ceramică specifică acestei zone turistice.” (D. Dumbrăveanu)
Cu siguranță sunt “tot mai puține vâltorile (bușnițele) pentru spălatul și îngroșatul țesăturilor din lână (la Cârșie, Gîrnic) și frizele (gatere) pentru prelucrarea lemnului (Boșneag, Podeni, Radimna, etc.).” (C. Iordache, 2001, p. 356) ,însă în aceste sate turistice se dezvoltă meșteșuguri tradiționale legate de această ramură a creației artistice artizanale ,fie ele direct în gospodării sau chiar în ateliere specializate unde artiștii si meșterii populari realizează adevărate capodopere, sculpturi în materiale tradiționale precum lemnul, piatra, lutul.
O altă ramură a artei este și ramura țesătoriei care este destul de bine dezvoltată,această țesătorie populară de covoare,pături,pânzeturi,dar si confecția de costume folclorice ce au la bază cusăturile populare.Datorită dezvoltării acestei ramuri artizanale nu au întârziat să apară podusele de cermanică sau lut de uz casnic și gospodăresc,dar și pictura naivă si icoanele pe sticlă,lemn și pânză.
Alături de persistența în timp a păstrării valorilor etnografice și folclorice asociate a apărut și originalitatea si unicitatea acestor locuri,fiind aspecte demne de luat in considerare in ceea ce privește obținerea unui produs turistic clar diferit în raport cu celelalte din județ.
3.2.2 Manifestările etnofolclorice
Arhitectura populară.Așezări
Prin diversitatea și bogăția lor elementele etnofolclorice măresc interesul turistic al zonei. Defileul Dunării este o zonă de interferență etnografică datorită conviețuirii românilor, sârbilor (în sate compacte cum sunt Șvinița, Belobreșca, Divici) și cehilor (în satele Bigăr, Eibenthal, Gîrnic, Sf. Elena).
Între elementele patrimoniului etnografic se înscriu așezările, îndeosebi sălașele, gospodăriile tradiționale, locuința – prin arhitectură populară, portul popular, obiceiurile și datinile populare.
Pe lângă tipul morfo-structural din care fac parte, satele oferă turiștilor și posibilitatea de a cunoaște atât modul de viață românesc, cât și pe cel sârbesc și ceh.
“La arhitectura populară, arhitectura caselor, se remarcă interferența dintre Banat și Oltenia, atât prin modul de construcție, cât și în plastica arhitecturală a clădirilor-zidărie de piatră cu amestec dominant de cărămidă cu lemn, pereți de lemn pentru unele anexe, acoperișuri în două sau patru ape, case numai cu parter sau parter și etaj aliniate la stradă și legate între ele cu porți masive și ganguri de acces.” (C. Iordache, 2001, p. 356).
Sălașele prezintă un interes particular prin arhitectura popular dar si și prin aspectul lor general.Aceste sălașe bănățene au aspect de case bine întreținute și au fost create de om din timpuri străvechi. Majoritatea sălașelor au devenit așezări permanente sau sezoniere, cu mai multe camere, cu anexe pentru animale și spații pentru pomii fructiferi cum întâlnim de pe văile Camenița și Sichevița unde s-au creat și zone speciale pentru legume, flori,animale dar și pentru depozitarea fânului.Acolo unde relieful este mai înalt cum întâlnim în Șvinița, Valea Berzasca, Izverna sălașele sunt mici, construite în principal din lemn, cu o singură încăpere, tindă, țarc și grajd pentru animale.
Satul românesc,mai intim,mai bine încadrat în natura locurilor cu stilul românesc de viată,cu osăitalitatea tăranului,constituie un punct de atracție de prim ordin pentru turismul rural sau pentru agroturism.Omul satelor noastre este,în acelasi timp,purtătorul de cultură și făuritorul uneltelor de muncă,creatorul datinilor și obiceiurilor din vremuri imemoriale.Casa este elementul reprezentativ pentru înfățișarea satelor,interiorul locuinței,meșteșugurile,morile,prelucratea lânei în ponevi și cilimuri,obiectele de cult,construcțiile religioase,costumul popular,obiceiurile și ritualurile străvechi,reprezintă universal touristic neexplorat al satului bănățean. În zona ardealului mehedințean de podiș și munte sunt case pitorești, din temelie de piatră și pereți de bârne de lemn cioplit, prispă și acoperiș de șindrilă .Aceste tipuri de case sunt întâlnite în Cireșu, Isverna, Cerna etc.
Din ce în ce mai rare astăzi, atrag atenția prin originalitatea construcției și modul de funcționare morile de apă cu roata orizontală cum întâlnim în Zănău, Zăsloane, Gîrnic dar și morile de apă cu roată verticală , de dimensiuni mai mari fată de celelalte ce se găsesc în Obârșia Cloșani, Valea Topolniței.
Alambicurile sau cazanele de fiert rachiu (țuică) au o frecvență mai mare în satele în care există mai multe livezi deoarece se utilizează merii, perii, prunii,corcodușii etc.
3.1.8 Pensiune Dubova Sursă: Costela Iordache
3.1.9 Pensiune Dubova Sursă: Costela Iordache
Portul popular
Un alt element important al manifestărilor etnofolclorice este și portul popular al românilor acesta diferențiindu-se prin culoare și modul decorative față de altele,dar și cel al sârbilor și cehilor are o mare valoare etnografică și artistică. Aspectul vestimentației ce îl atribuia portul popular în cultura neamului numai tărănimii,s-a cristalizat încă din timpuri străvechi.Trăsătura general a culturii bănățene este moștenirea unei puternice romanități,o parte integrată din cultura din spațiul carpato-danubian,dar și prezența unor elemente de cultură oriental-bizantină.
Dacă cel mehedințean se bazează mai mult pe culorile alb și negru,unde femeile poartă fuste cu motive florale, cel din zona cărășană a Defileului Dunării este mult mai complex. Costumul popular al românilor cuprinde piese originale precum poalele, pieptarul, brâul, opregul, chițalele și șortul; iarna costumul este completat cu șubă țesută în casă , decorată cu motive folclorice specific zonei, realizate din șnur negru și roșu. Costumul bărbătesc este mai simplu și cuprinde cămașe, pantaloni, brâu și căput (haină de iarnă). Portul popular românesc din zona Porțile de Fier prezintă mici diferențieri de la sat la sat atat prin paleta de culori folosită dar și datorită motivelor ornamentale folosite în fiecare gospodărie.
“Portul popular sârbesc se caracterizează prin sobrietate și simplitate, existând foarte mici diferențieri ale unor componente ale costumului, atât femeiesc cât și bărbătesc, pe categorii de vârstă și în funcție de anotimp.” (Nicolae Gumă, Maria Petrosky, 1979, p. 117)
“ La femei distingem: „șlingarai” (dantelă), „suknia” (fustă), care este de două feluri: „suknia legovana”, plisată, țesută din lână multicoloră (predominant roșu și verde); fustă cloșată de culoare roșie (pentru tineri) și vișinie (pentru vârstnice). Peste cămașă se poartă pieptarul „cojuțea” din piele de miel de culoare maro ornamentat cu motive florale viu colorate. Peste fustă se poartă șorțul alb, iar drept încălțăminte sunt folosite opincile confecționate din cauciuc și țesătură de lână, la care li se adaugă iarna „ofoițe” (obiecte țesute din lână), brâul cu ciucuri și ciorapii confecționați din lână roșie. Costumul bărbătesc sârbesc se individualizează prin: „coșulea”(cămașa) albă, fără ornamente, gacii (izmene) sau „sucno”(brâul), „prosluc”-ul (pieptarul) confecționat din lână albă (pentru tineri) și neagră (pentru bătrâni) cu ornamente; „coju” (cojocul) maro cu motive florale în culori foarte vii; încălțămintea este aceeași ca la femei, cu deosebirea că ciorapii sunt de culoare albă sau albastră.” (C. Iordache, 2001, p. 357)
3.2.0 Port popular 3.2.1 Haină albă din sudul Mehedințiului Sursă:Costela Iordache (Sursă:www.dtstv.ro)
3.2.2 Port popular – Muzeul Satului Sursă: Costela Iordache
Obiceiuri și Datini
Obiceiurile și datinile populare care marchează momente importante din viețile locuitorilor din satele folclorice din Defileul Dunării, sunt și ele importante pentru turism. Țăranii satelor noastre sunt purtătorii unor inegalabile bogății și anume a datinilor și obiceiurilor străvechi.Obiceiurile strămoșești se manifestă în legătură cu viața de familie(nunți,botezuri,înmormântări)sau cu anumite sărbători religioase (Paști,Crăciun,Anul Nou).Principalul lor scop a fost inițial de a reunii familiile și prietenii apropiați,dar mai apoi au fost atrași și turiștii aflați in zonele rurale,care imediat au manifestat un interes deosebit pentru ele.
“Printre cele mai frumoase obiceiuri se numără învăruichitul și năprodul, adevărate sărbători de primăvară și vară, manifestări spirituale cu valențe educative. Ca o particularitate pentru satele sârbești, preluată în timp și de unele așezări românești (Berzeasca, Șușca etc.) este coronița de sânziene care se pune la casă în ziua de 24 iunie (de ziua de Sânziene). În ajunul anului nou, la cehi are loc „slobozitul cocoșului”, pe fereastră, care, se spune, devine rău, ține loc de câine. Semnificația este profundă, trecerea păsării din casă spre afară simbolizând trecerea dintre prezent și viitor, din spațiul tridimensional către pluralitatea timpului.” (N. Dolângă, 1995, p. 66).
Unul dintre cele mai importante obiceiuri ale locuitorilor din zonă este fărșanul, care se ține de lăsatul secolului reprezentat prin alai de măști, care parodiază obiceiurile de nuntă și ale procesiunilor de înmormântare. Străvechiul obicei de celebrare a hramului bisericii, nedeia (negeia) sau ruga reprezintă o sărbătoare laică a fiecărei localități în timpul căreia ,aproximativ trei zile,numărul locuitorilor dar și al turiștilor din zonă crește. Este un obicei care ilustreză modul în care, de-a lungul timpului, locuitorii acestor așezări au păstrat datina străveche.
“Nu lipsite de interes sunt și obiceiurile de nuntă și înmormântări (români, sârbi, cehi etc.), dar și de botez.” (C. Iordache, 2001, p. 358). Și festivalele folclorice au o audiență ridicată,printere ele numărându-se:
-Festivalul folcloric al Clisurii Dunării (de la Moldova Nouă);
-Festivalul etniilor din Defileul Dunării (cu loc de desfășurare diferit de la an la an, întotdeauna în data de 15 august);
-Festivalul cehilor din Clisura (în fiecare an. În alt sat ceh de pe Clisura Dunării);
Meșteșugurile ocupă și ele un loc important în activitățile tăranilor.Olăritul este unul din cele mai populare în zonă,central principal fiind Binișul în comuna Doclin.Majoritatea formelor păstreză tradiția românească și anume bădăni,ciupuri,blide,cârcege.În Potocu,Socolari și Lăpușnicul Mare ceramic este cea care se produce în cantități mari. Cojocăritul este practicat în Mehadia,Crușovăț,Teregova,Domașnea,Bozovici,Dalboșeț,Iablanița,Vărădia,Greoni,Ilidia și Ciclova Română.În prelucrarea lânii se disting satele cu centre de sumănărit din Vărădia,Greoni,Gârliște,fiind cel mai important și din Berzovia.
Muzica populară este reprezentativă prin cântecul de joc și mai ales prin doină, fiind numeroase cântece transmise din generație în generație.Bogatul folclor muzical este transmis prin intermediul cântăreților și prin intrumente specifice, așa cum întâlnim vioara cu goarnă sau „lăura cu tolșeri” ce este încă prezentă la Moldova Nouă, Berzeasca etc.
“Izvorașul” este unul din grupurile ce activează în Drobeta-Turnul Severin și este destul de cunoscut și apreciat atât în țară cât și în străinătate.Pe lângă acesta,această zonă se poate mândrii și cu orchestra populară „Danubius”, cu ansamblul folcloric „Doina Cernei”,ansamblul de dansuri din Obîrșia Cloșani,Ponoarele și Ilovăț,precum și ansamblul folcloric „Balada Cernei” din Băile Herculane. Elemente folclorice specifice zonei aparțin unei bogății aparte, de mare frumusețe artistică și sunt preluate și popularizate de formațiile artistice, populare de la Moldova Veche, Șvinița, Gârnic pentru a putea fi transmise de la an la an,din generație în generație,astfel încât datina să rămână.
Toate atracțiile menționate reprezintă condiții și posibilități de creare în zonă a unei oferte turistice atractive, care printr-o valorificare consecventă și la un nivel înalt va putea satisface cererile turiștilor interni și străini pentru practicarea unor variate forme de turism c ear duce și la o creștere a economiei din zonă.
3.2.3 Satul Turistic
Un sat turistic este o entitate bine constituită, care, în afara funcțiilor sale politico-administrative, sociale, economice și culturale îndeplinește, sezonier/sau în tot cursul anului, și, funcția de găzduire a turiștilor, pentru petrecerea unui sejur. Astfel de sate trebuie săsatisfacă prin caracteristicile lor una sau mai multe dintre motivațiile turismului rustic, să fie păstrătoare de tradiții, să aibă un trecut istoric, să dispuna de zone pitorești.
La sfârșitul secolului, în țările dezvoltate, se manifesta o cerere crescută pentru turismul în regiunile rurale. Cauzele acestei orientări au o natură economică, dar și de alt gen; reîntoarcerea la natură, adeziune la grupurile specifice zonelor rurale, de la familie până la grupul de muncă, inițierea în meșteșuguri, curiozitatea și dorința de cunoaștere. Pondere în factorii motivaționali au cura de aer, odihna, precum și practicarea sporturilor, de iarnă sau nautice, drumețiile, vânătoarea si pescuitul.
Pentru satele românești există enorme posibilități de transformare a lor în sate turistice. Oamenii primitori și gospodari sunt bucuroși de oaspeți în casele lor, în satele din munți, de pe dealurile cu livezi si vii, din zona Dunării. In plus, din păcate, exista în satele noastre multe case abandonate sau doar nelocuite, temporar ori permanent, ce pot fi amenajate, cu minimum de investiții, pentru a primi oaspeți. Pe lângă gospodariile cu posibilități de cazare, acestea reprezintă a doua categorie a bazei materiale pentru cazarea turiștilor care vizitează satele turistice, pentru un concediu sau doar pentru weekend.
Satele climatice și peisagistice reprezintă caracteristica predominantă a acestor localități din zona Defileului Dunării dar nu numai. Acestea sunt adecvate turismului de sejur,lucru ce se datorează și cadrului natural dar și poziției apropiată de obiectivele turistice spectaculoase din categoria reliefului cum ar fi chei, peșteri, abrupturi și pante, platouri pentru panorame.De la o simplă vizionare,iubitorii turismului rural,iși doresc să învețe traiul real din mediul rural,utilizând cam tot ce le pun gospodăriile la îndemână, dar și mulți turiști sunt atrași de practicarea diferitelor ocupații și meșteșuguri cum ar fi mulsul, cositul, albinăritul, torsul, țesutul, olăritul, arta de încondeiere a ouălor,sculptura în lemn,prelucrarea în fier și multe altele lucruri ce sunt dorite de cei ce practică agroturismul.În țara noastră turiștii apreciază și arhitectura caselor și specificul organizării gospodăriilor,ceea ce sunt particularități etnografice și folclorice din anumite zone,cum ar fi și aceasta a Defileului Dunării.Și instrumentele utilizate în vechile gospodării și anume sapa,grebla,coasa,furca,maiul,putineiul, pivele,morile devin din ce în ce mai rare și tot mai puțin locuitori ai satelor românești le utilizează și de aceea au devenit adevărate atracții turistice.
Satele turistice din zonă beneficiază de cadru climatic favorabil neafectat de formele moderne de poluare ,aici există adevărate forme de tratament naturist extrem de bine apreciate în turismul rural.
Satele de munte și deal cu casele situate pe coline cu pajiști și fânețe ,uneori livezi, satisfac motivația fundamentală a numeroșilor turiști și anume „reîntoarcerea la natură”,lucru destul de căutat în aceste zile,deoarece tot mai multi turiști iși exprimă această dorință de a ieșii din viața cotidiană și de a se desprinde de tot ceea ce înseamnă “haosul” urban.
3.2.4 Analiza SWOT :
Concluzii
Studiul de față „Potențialul turistic în Defileul Dunării”, prezintă de-a lungul a 3 capitole resursele turistice atât naturale cât și antropice, dar și amenajarea turistică și dezvoltarea zonei Defleului Dunării.
Această zonă, conform literaturii de specialitate și sondajelor efectuate de această lucrare, este extrem de bogată în resurse turistice, dar există și anumite dezechilibre din punct de vedere al infrasturcturii turistice de tipul restaurantelor și cazărilor,dar din punctul de vedere al cererii și ofertei. În zona Defilleului Dunării sunt concentrate o serie de resurse naturale cu o importanță și valoaree majoră atât pentru turiștii români cât și pentru străini.
Clima și hidrografia au un rol important în dezvoltarea zonei din punct de vedere turistic, economic și social. Climatul este unul benefic și propice drumețiilor, plimbărilor cu barca, pescuitului în sezonul de primăvară-vară, acest lucru atrăge turiștii. În ceea ce privește hidrografia aceasta este una destul de însemnantă, ținănd cont de faptul că cea mai importantă arteră hidrografică atât pentru Romănia, cât și pentru Europa, Dunărea, face peisajul din zonă să fie unic. Fauna și flora în cea mai mare parte este unică în România, aici găsindu-se specii de plante dar și de animale ce dau o notă de original acestei zone. Unele dintre cele mai importante din cadrul floristic sunt: laleaua de cazane, clopoțeii de cazane, alunii, orhideea de defileu,etc. Din cadrul faunistic cele mai importante sunt : broasca țestoasă, vipera cu corn, șopârla de munte, etc.
Strategia de dezvoltare a zonei a fost bine implementată, infrastructura rutieră fiind aproape în stare perfectă și din ce în ce mai mulți turiști aleg să viziteze această zonă pitorească. Cel mai bine în zonă se poate dezvolta turismul de wee-kend în Defileul Dunării, găsindu-se locuri de cazare mai ales în Eșelnița, Dubova, Moldova Nouă, Orșova și nu în ultimul rând în Drobeta Turnu Severin.
În zona Defileului Dunării se poate pune accent atât pe obiceiuri, datini, portul popular dar și anumite sărbători de aici. Portul este unul special, fiind păstrat de localnici chiar și în zilele noastre. Aceasta este una din zonele cu cele mai variate etnii , cea mai răspândită etnie este cea a românilor, urmată de sârbi, cehi, magheari. etc. Cea mai răspândită religie este religia ortodocșilor ce datează din cele mai vechi timpuri și până în prezent.
Strategiile de dezvoltare în această zonă au impus în mod special: implementarea de noi structuri de primire turistică, organizarea cât mai multor activități turistice, dezvoltarea turismului tradițional și a activităților de acest gen, promovarea turismului, diversificare dar și perfecționarea a produselor turistice oferite pe piață prin programe turistice complexe, extinderea ofertei turistice pentru piața externă și promovarea acesteia și creșterea numărului total de turiști.
S-a pus în calcul mărirea numărului de locuri de cazare ale zonei, dar și creșterea gradului de confort în unitățile de cazare și alimentație. S-a încercat crearea unei imagini emblemă a zonei, dar încă nu s-a ajuns la o concluzie clară, din punctul meu de vedere o imagine turistică ar putea fi reprezentată de Cazanele Mari și Cazanele Mici , dar și de vestitul Cap al lui Decebal.
Sunt o serie de lucrări ce au fost începute pentru amenajarea defileului dar care ulterior au fost abandonate, din motive incerte sau datorită fatului că nu au ajuns banii luaț cu ajutorul fondurilor. De asemenea se poate observa o utilizare la nivel scăcut a resurselor zonei turistice,resurse ce au fost calificate a avea o mare putere de atracție a turiștilor.
Bibliografie
1. Albulețu I., 1982, Zona turistică Porțile de Fier, Editura Sport-Turism, București
2. Botnariuc N., 1979, Echilibrul sistemelor ecologice, evoluția și deteriorarea lui, O.N.M.I, 23;2, București
3. Dumbrăveanu Daniela, 2004, Zona turistică Porțile de Fier. Analiză geografică, Editura Universitaria, București
4. Dumitrescu Elena, 1964, Regimul precipitațiilor atmosferice pe Valea Dunării între Baziaș și Turnu Severin, An. Univ. București, Seria Științele Naturii, geografie-geologie, 1, București
5. Dumitrescu Elena, 1975, Caracteristicile climatice ale Defileului Dunării și importanța lor pentru dezvoltarea turismului, în Lucrarea celui de-al II-lea Colocviu național de geografia turismului, Editura Sport-Turism, București
6. Giurcănescu Cl., 1988, Populația și așezările din Carpații românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București
7. Grigore S., Coste, I, 1972, Conservarea naturii și folosirea resurselor naturale în Banat, aspecte din flora și fauna Banatului, Tipografia Universității Timișoara
8. Grupul de cercetări complexe „Porțile de Fier”, 1975, 1976,1979,1990, Faune, Geografia, Speologie, Solurile, Editura Academiei, București
9. Iancu M, Velcea Valeria, 1970, Morfodinamica zonelor de confluență sector Baziaș – Turnu Severin, în Lucrarea Științe, Seria geografie, II, București
10. Albulețu I., 1982, Zona turistică Porțile de Fier ,Editura Sport.turism, București
11. Iordache Costela, 2001, Defileul Dunării (sector Baziaș – Eșelnița). Structurile habitatului rural și economiei rurale, Editura Universitaria, Craiova
12. Matei Elena, 2006, Ecoturism, Editura Colecția Geografie, București
13. Mihăilescu V., 1963, Carpații sud-estici, Editura Științifică, București
14. Negrea Ș., Negrea Alexandra, 1996, Din Defileul Dunării în Cheile Nerei, Editura Timpul, Reșița.
15. Olaru M., 1996, Munții Banatului, Editura Hestia, Timișoara
16. Posea Gr., Grigore M, Popescu N. 1963, Observații geomorfologice asupra Defileului Dunării, în analele Universității București, XII, 37, București
17. Posea Gr., Ilie I, Grigore M., Popescu N, 1969, Ipoteze asupra genezei Defileului Dunării, în Terra, nr. 6, București
18. Posea Gr. 1964, Defileul Dunării, în Natură, seria geografia-geologie, XVI, nr. 1, București
19. Stănciulescu Gabriela, 2004, Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Economică, București
20.http://amfostacolo.ro/poze-fotoimpresii.php?hotel=cazanele-dunarii-clisura-dunarii&id=3894&p=20
21. http://www.cazaneledunarii.com.ro/clisura-dunariicazane%20/svinita.html
22. http://www.cabanapele.ro/obiective.html
23. http://www.cazareorsova.ro/galerie-foto/
24. http://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-sfanta-ana-117990.html
25. http://www.dtstv.ro/mehedinti/arta-populara-in-mehedinti/portul-popular
26.http://gis2.rowater.ro:8989/SituatieHidrologica.html?idUnitateA=1&waterDomain=Rauri&limba=Romana
27. http://www.i-tour.ro/cetatea-tricule-svinita-mehedinti-top-8-cele-mai-spectaculoase-edificii-scufundate-din-lume/
28.http://www.okeanospotamos.ro/okenospotamos/index.php?option=com_content&view=article&id=58&Itemid=104&lang=ro
29.http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/
30. http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro
Bibliografie
1. Albulețu I., 1982, Zona turistică Porțile de Fier, Editura Sport-Turism, București
2. Botnariuc N., 1979, Echilibrul sistemelor ecologice, evoluția și deteriorarea lui, O.N.M.I, 23;2, București
3. Dumbrăveanu Daniela, 2004, Zona turistică Porțile de Fier. Analiză geografică, Editura Universitaria, București
4. Dumitrescu Elena, 1964, Regimul precipitațiilor atmosferice pe Valea Dunării între Baziaș și Turnu Severin, An. Univ. București, Seria Științele Naturii, geografie-geologie, 1, București
5. Dumitrescu Elena, 1975, Caracteristicile climatice ale Defileului Dunării și importanța lor pentru dezvoltarea turismului, în Lucrarea celui de-al II-lea Colocviu național de geografia turismului, Editura Sport-Turism, București
6. Giurcănescu Cl., 1988, Populația și așezările din Carpații românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București
7. Grigore S., Coste, I, 1972, Conservarea naturii și folosirea resurselor naturale în Banat, aspecte din flora și fauna Banatului, Tipografia Universității Timișoara
8. Grupul de cercetări complexe „Porțile de Fier”, 1975, 1976,1979,1990, Faune, Geografia, Speologie, Solurile, Editura Academiei, București
9. Iancu M, Velcea Valeria, 1970, Morfodinamica zonelor de confluență sector Baziaș – Turnu Severin, în Lucrarea Științe, Seria geografie, II, București
10. Albulețu I., 1982, Zona turistică Porțile de Fier ,Editura Sport.turism, București
11. Iordache Costela, 2001, Defileul Dunării (sector Baziaș – Eșelnița). Structurile habitatului rural și economiei rurale, Editura Universitaria, Craiova
12. Matei Elena, 2006, Ecoturism, Editura Colecția Geografie, București
13. Mihăilescu V., 1963, Carpații sud-estici, Editura Științifică, București
14. Negrea Ș., Negrea Alexandra, 1996, Din Defileul Dunării în Cheile Nerei, Editura Timpul, Reșița.
15. Olaru M., 1996, Munții Banatului, Editura Hestia, Timișoara
16. Posea Gr., Grigore M, Popescu N. 1963, Observații geomorfologice asupra Defileului Dunării, în analele Universității București, XII, 37, București
17. Posea Gr., Ilie I, Grigore M., Popescu N, 1969, Ipoteze asupra genezei Defileului Dunării, în Terra, nr. 6, București
18. Posea Gr. 1964, Defileul Dunării, în Natură, seria geografia-geologie, XVI, nr. 1, București
19. Stănciulescu Gabriela, 2004, Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Economică, București
20.http://amfostacolo.ro/poze-fotoimpresii.php?hotel=cazanele-dunarii-clisura-dunarii&id=3894&p=20
21. http://www.cazaneledunarii.com.ro/clisura-dunariicazane%20/svinita.html
22. http://www.cabanapele.ro/obiective.html
23. http://www.cazareorsova.ro/galerie-foto/
24. http://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-sfanta-ana-117990.html
25. http://www.dtstv.ro/mehedinti/arta-populara-in-mehedinti/portul-popular
26.http://gis2.rowater.ro:8989/SituatieHidrologica.html?idUnitateA=1&waterDomain=Rauri&limba=Romana
27. http://www.i-tour.ro/cetatea-tricule-svinita-mehedinti-top-8-cele-mai-spectaculoase-edificii-scufundate-din-lume/
28.http://www.okeanospotamos.ro/okenospotamos/index.php?option=com_content&view=article&id=58&Itemid=104&lang=ro
29.http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/
30. http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Potentialul Turistic AL Defileului Dunarii (ID: 144767)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.