Potentialul Turistic al Culturii Si Civilizatiei Rurale In Zona Gura Humorului

PROIECT DE SPECIALITATE PENTRU

CERTIFICAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE

POTENȚIALUL TURISTIC AL CULTURII ȘI CIVILIZAȚIEI RURALE ÎN ZONA

GURA HUMORULUI- CÂMPULUNG MOLDOVENESC -VATRA DORNEI

STUDIU DECAZ: COMUNA VAMA – AREAL DEFINITORIU PENTRU CULTURA ȘI CIVILIZAȚIA RURALĂ

CUPRINS

ARGUMENT

„Cine va căuta să examineze cu competență

imensul tezaur al etnografiei românești, va constata

neasemuita noastră superioritate față de

manifestările similare ale altor popoare.”

(Octavian Goga)

Există puține locuri în România unde cultura, tradiția și religia se reunesc. Istorie, cultură și obiceiuri, frumusețe naturală, comunități culturale bogate și oameni prietenoși, fac parte din mozaicul regiunii situate în partea de nord a României. Județul Suceava este exemplul edificator pe care se grefează pe acestă afirmație. Deși se încadrează poate printre primele locuri din punct de vedere al potențialului turistic de care dispune, județul Suceava a fost pentru multă vreme un loc în care nu s-au făcut investițiile necesare pentru ridicarea nivelului economic. Actualmente, s-a realizat în mare parte importanța acestei laturi benefice pentru dezvoltarea județului, mulți punându-și toate speranțele în activitățile turistice în ceea ce privește creșterea standardului de viață, dezvoltarea viitoare a regiunii și integrarea oamenilor în sfera întreprinzătorilor.

La nivelul județului, comuna Vama se regăsește printre localitățile cu un potențial turistic deloc de neglijat, fiind unul dintre locurile unde turistul se poate reîntoarce la origini. Axându-ne pe acestă afirmație, merită menționate aspectele care favorizează situarea comunei Vama în rândul destinațiilor turismului rural: păstrarea și punerea în valoare și în zilele noastre a tradițiilor și obiceiurilor specifice diferitelor perioade din an și din viața omului, prezența în rândul locuitorilor a meșteșugurilor înaintașilor, elementele gastronomiei, manifestările artistice, etc. La toate aceste elemente de cultură și civilizație rurală se adaugă elementele ce aparțin patrimoniului turistic antropic – case-muzeu, obiective ce aparțin vieții religioase – biserici, schituri, obiectivele culturale, etc. Cadrul natural concură și în acest caz la sporirea valorii destinației turistice prin posibilitățile multiple pe care le oferă petrecerii timpului liber în zonă.

Zona este caracterizată și de lipsa factorilor de poluare majori, de zgomot și stres, mixând calitatea aerului cu gradul de confort oferit. Puritatea aerului și promovarea produselor alimentare ecologice sunt alte atuuri pentru zona în cauză.

Oferta turistică este diversificată, destinația putând fi aleasă atât de turistul care dorește un concediu activ, cât și de cel care are ca motivație refacerea și odihna. Arealul se caracterizează prin diversitatea și multitudinea de posibilități de petrecere a timpului liber, în ultimii ani observându-se o preocupare sporită spre promovarea de noi oferte de agrement. Obiectivelor turistice și elementelor de specificitate din arealul avut în discuție li se adaugă și potențialul turistic – natural și antropic – din zonă, județul Suceava și spațiile învecinate beneficiind de un bogat patrimoniu turistic ce pateu susține orice formă de turism.

Fenomenul turistic poate fi orientat pe mai multe direcții: turism istoric și religios, turism rural, turism de odihnă și agrement. Încărcat de o bogată și îndelungată tradiție românească, având vetre culturale de importanță internațională, arealul suprapus peste comuna Vama și împrejurimile acesteia dorește să se impună în conștiința turiștilor ca o zonă de turism pur ecologic, așa cum l-a catalogat domnul Peter Zimmer, expert al Societății Germane IBD/GTZ (Serviciul Integrat de Consultanță pentru Economie în România – Societatea pentru cooperare tehnică), unul dintre inițiatorii și promotorii Asociației pentru Turism Bucovina.Valoarea și densitatea monumentelor de artă, unele dintre ele unicat pe plan mondial și datorită importanței lor incluse în “Patrimoniul Universal Protejat“ de UNESCO în anul 1972, situează județul pe primul loc din țară în rândul arealelor cu resurse cultural-istorice (după Zlatev-Ionescu, 1978). Regiunea se evidențiază în primul rând prin celebrele mănăstiri care au fost incluse în patrimoniul UNESCO, monumente care au contribuit la recunoașterea internațională. La acestea se adaugă și celelelte obiective arhitecturale care nu fac altceva decât să completeze oferta turistică a județului. Muzeele și casele memoriale, precum și casele tradiționale bucovinene sunt adevărate mărturii ale trecutului. Nu trebuie neglijat nici patrimoniul turistic aparținând culturii și civilizației rurale care prezintă un nivel ridicat de conservare.

Din aceste considerente, se poate concluziona că localitatea Vama se află situată în centrul acestor valori turistice reprezentative pentru turismul românesc, fiind așadar un punct de plecare în incursiunile turistice din zonă și o zonă propice practicării diverselor tipuri de turism.

Lucrarea de față încearcă să pună în valoare aspectele ce țin de patrimoniul turistic al civilizației și culturii rurale din zona Gura Humorului – Campulung Moldovenesc – Vama, cu accent pe comuna Vama.

În cele trei capitole ale lucrării, în special prin intermediul studiului de caz, am încercat să ofer o imagine cât mai concretă a caracterului turistic al zonei, ajutându-mă de cunoștințele acumulate pe parcursul anilor de studiu.

Primele două capitole ale lucrării prezintă fenomenul turistic la nivel general, în timp ce al treilea capitol este o analiză a potențialului turistic al zonei Vama, potențial turistic analizat prin prisma valorilor satului tradițional.

CAPITOLUL I

TURISMUL CA ACTIVITATE SOCIO-ECONOMICĂ

1.1. TURISMUL – CONCEPTE ȘI SEMNIFICAȚII

Cuvântul “turism” provine din cuvântul englezesc “to tour” care are semnificația de “a calatori”. A fost vehiculat în Anglia secolului al XVII-lea și a avut ca și corespondent acțiunea de a călători.

Turismul, ca și acțiune, se referă la activitățile desfășurate de persoane pe durata călătoriilor, călătorii desfășurate în locuri situate în afara reședinței obișnuite, perioada fiind mai mică de 1 an (12 luni), scopul principal fiind cel de loisir (recreere, odihnă) și, de ce nu, pentru afaceri sau alte motivații precum îngrijirea sănătății, pelerinaje, etc.

Odată cu apariția termenului de turism, au apărut și alte noțiuni derivate – este vorba de turist, excursionist, călător de tranzit.

Turistul este persoana care se deplasează în afara locului de reședință pentru o perioadă consecutivă de maximum 12 luni în orice scop, în afară de cel lucrativ.

Excursionistul este persoana care se deplasează în scop turistic pentru mai puțin de 24 de ore, fiind perosoana care nu înnoptează.

Călătorul de tranzit este orice persoană care tranzitează o țară chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, condiția fiind ca toate opirile să fie de scurtă durată și să aibă alte motive decât turistice .

Turismul este considerat o ramura a economiei naționale cu funcții complexe, ce reunește un ansamblu de bunuri și servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obișnuit pe o perioadă mai mică de un an și al căror motiv principal este altul decât exercitarea unor activități remunerate la locul vizat.

Turismul se încadrează în sfera terțiarului datorită gamei largi și eterogene a serviciilor ce intră în conținutul activităților de turism, trăsăturilor comune cu celelalte componente, tendințelor de evoluție, a modificărilor sub impactul acelorași grupe de factori.

Turismul, ca și fenomen, se individualizează prin specialitate și complexitate, raporturile cu celelalte ramuri economice precum și prin rolul, locul și atribuțiile sale.

Fenomen social complex, turismul se situează la interferența componentelor economiei naționale, prin activitățile unităților de alimentație publică, a întreprinderilor hoteliere și de transport, a agențiilor de voiaj și tour-operatorilor, este angajat direct în servirea turiștilor, iar prin cea a agenților economici din construcții, agricultură, industrie alimentară, prestări servicii, se angajează indirect. Aceste aspecte sunt relevante și decisive în argumentarea înscrierii turismului în sfera terțiarului.

Apartenența turismului în sfera terțiarului derivă din conținutul activității care ia forma unei suite de prestații cum ar fi:

cele de organizare a călătoriilor

de transport

de odihnă

de divertisment.

Activitatea turistică apare ca o cursă între solicitări și potențial, între cerere și ofertă. Cererea turistică este impulsionată de factori ca: motivațiile turistice, cum sunt -tratamentul, îmbogățirea nivelului de cunoștințe, sportul, vânătoarea, vizitele la rude sau la prieteni, întâlniri sau congrese, afaceri, distracții si agrement etc.; existența timpului liber din fondul de timp al individului; nivelul veniturilor personale și partea destinată pentru satisfacerea uneia sau a mai multor motivații turistice.

Oferta turistică depinde de posibilitățile unei zone sau țări și anume de: condițiile naturale (relief, clima, floră, faună, etc.); valorile istorice și culturale, constituite din vestigii istorice, obiceiuri și folclor; construcții industriale și culturale, care prezintă interes pentru turiști; baza materială: unități de cazare, de alimentație, mijloace și căi de transport, baze de tratament, de agrement, etc.

1.2. EVOLUȚIA FENOMENULUI TURISTIC

Călătoriile turistice își au ca și punct de plecare Antichitatea, iar activitățile turistice au început să fie practicate chiar din acestă perioadă.

În perioada romană, majoritatea călătoriilor aveau, de regulă, scopuri comerciale, culturale sau militare. În același timp, odată cu evoluția societății omenești se diversifică și structura călătoriilor și a călătorilor, astfel, în Evul Mediu, călătoreau în număr însemnat comercianții, dar întâlnim frecvent și alte categorii sociale printre care amintim ambasadori, preoți și pelerini, oameni de știință, artiști, calfe și studenți.

Evoluția spectaculoasă a turismului, sub cele doua laturi corelative ale sale: producția și consumul, urmată de amplificarea și diversificarea implicațiilor sale, relevă receptivitatea acestui domeniu  la dinamica societății,  evoluția lui  sub incidenta unui sistem complex de factori, diferențiați intre ei prin natură, rol și participare în proporții diferite la determinarea fenomenului turistic.

Instituționalizarea turismului pe plan național și pe plan internațional au determinat un avânt continuu al acestuia și au făcut ca, prin ritmurile de dezvoltare atinse, turismul să devină unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale secolului al XX-lea, cu consecințe sociale, economice și umane deosebit de importante. Se poate afirma că, din această epocă, turismul începe să se detașeze ca o activitate economico-socială distinctă.

Factorii care au influențat decisiv evoluția turismului sunt:

veniturile populației – suportul material al dezvoltării turismului

prețurile și tarifele

oferta turistică – reprezentată prin sursele turistice și echipamente

progresul tehnic în domeniul transporturilor – crește gradul de mobilitate a populației

creșterea demografică

procesul de urbanizare determină schimbări la nivelul nevoilor populației – creșterea populației urbane și nevoia acesteia de a căuta spațiile verzi, arealele lipsite de poluare

timpul liber.

Dintre factorii psihosociologici care au o influență semnificativă asupra turismului sunt de reținut: moda, tradițiile, dorința de cunoaștere și instruire, etc. Factorii cu statut special sunt reprezentați de acțiunile guvernamentale și facilitățile acordate de organizatorii de turism pentru promovarea și stimularea circulației turistice.

Factorii negativi ai dezvoltării turismului sunt poluarea și degradarea mediului, precum și îngrădirea posibilităților de agrement si destindere in centrele urbane – cu efe – cu efecte negative asupra stării de sănătate a populației.

1.3. TIPURI ȘI FORME DE TURISM

Turismul îmbracă diverse forme, în funcție de zonele în care se desfășoară, de diversitatea motivațiilor, a clientelei, a modalităților de practicare și deplasare; toate acestea au condus la diversificarea tipologiei fenomenului turistic.

Relația tipuri de turism – spațiu geografic este cât se poate de flexibilă, pe același teritoriu se pot practica mai multe tipuri de turism, selectivitatea aparținând resurselor atractive existente în perimetrul dat.

Nevoia umana de recreere, refacere și culturalizare conduce la reliefarea următoarelor tipuri de turism:

turism de recreere și de agrement

turism de îngrijire a sănătății (curativ)

turism cultural

turism polivalent (de recreere și refacere a sănătății; de recreere și de informare).

Formele de turism decurg din modalitățile de practicare a tipurilor menționate anterior. Acestea vor fi definite în funcție de diferite criterii sau factori ce își pun pecetea asupra individualizării și desfășurarii fenomenului turistic. Criteriile sunt: distanța, durata, proveniența turiștilor, numărul turiștilor, gradul de organizare, modul de desfășurare, mijloacele de transport utilizate, vârsta turiștilor, aportul social, particularitățile regiunii de destinație, etc.

Astfel, una dintre numeroasele clasificări ale turismului, relevă următoarele categorii:

turismul „luminilor” în orașe

turismul „albastru” de litoral

turismul de „sănătate” în stațiunile balneoclimatice

turismul „alb” în stațiunile montane

turismul „rural” în sate și comune.

În funcție de locul de proveniență sau originea turiștilor, se vor distinge:

turismul intern practicat de populația unei țări în interiorul granițelor naționale

turismul internațional rezultat al deplasării persoanelor în afara granițelor țării lor de reședință, turismul internațional subdivizându-se în turism emițător (outgoing), de trimitere sau pasiv, care se referă la plecările turiștilor autohtoni peste graniță, și turism receptor (incoming) – de primire sau activ – care cuprinde sosirile de turiști din alte țări pentru petrecerea vacanței în țara primitoare.

În funcție de motivația care stă la baza deplasărilor, turismul poate fi:

turismul de agrement

turismul de odihnă și recreere se caracterizează printr-un sejur mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;

turismul de tratament și cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne, fiind legat în principal de stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, etc.

turismul sportiv constituie o altă formă a circulației agreată de anumite categorii ale populației, putând acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit, etc.

turismul științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale; din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;

turismul de cumpărături (shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală.

După modul de comercializare a vacanțelor, se disting următoarele forme de turism:

turismul organizat se caracterizează prin angajarea anticipată a prestației, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de călătorie și sejur. Această angajare se realizează prin intermediul contractelor sau a altor tipuri de înțelegere convenite între turist și agenția de voiaj sau alți organizatori de vacanțe (hoteluri, companii aeriene).

turismul pe cont propriu, numit uneori și neoganizat, nu presupune angajarea prealabilă a unor prestații turistice; vizitatorul hotărăște singur asupra destinației, duratei deplasării, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalităților de agrement.

turismul semiorganizat (mixt) se caracterizează prin îmbinarea trăsăturilor specifice celor două forme anterioare.

După caracteristicile socioeconomice ale cererii și ale clientelei, turismul poate fi:

turismul politic caracterizat prin participarea la evenimentele politice însemnate sau la sărbători naționale

turismul urban se referă în general la petrecerea timpului liber sau a vacanțelor în orașe pentru vizitarea acestora sau pentru desfășurarea unor activități diverse cum sunt vizionarea de spectacole, expoziții etc.

turismul rural se definește în sens larg prin dorința de a petrece vacanța în mijlocul naturii, de întoarcerea la viața și obiceiurile tradiționale. După caracteristicile geografice ale zonelor și în raport cu categoria valorilor turistice existente, satele turistice pot fi clasificate în: etnofolclorice, de creație artistică și artizanală, peisagistice și climatice, viti-pomicole, pescărești și vânătorești, pastorale, pentru practicarea sporturilor de iarnă.

După categoria de vârstă și ocupația turiștilor, formele de turism pot fi:

turism pentru tineret

turism pentru populația activă

turism pentru pensionari.

În funcție de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:

turism itinerant sau de circulație, este caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, cu șederi scurte (1-2 zile) în același perimetru

turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacanței în aceeași localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la rândul lui în: turism de sejur scurt se mai numește și turism de weekend, presupune una sau două înnoptări, de obicei în zonele limitrofe locului de reședință; turism de sejur mediu coincide cu durata standard a călătoriilor (12–15 zile); turism de sejur lung atunci când timpul de rămânere într-o localitate depășește, de regulă, 30 zile. Este practicat în general de turiștii de vârsta a treia care efectuează cure și tratamente medicale sau de către turiștii cu venituri foarte ridicate.

Din punct de vedere al frecvenței de manifestare a cererii se disting următoarele forme:

turism continuu (permanent) organizat pe întreaga durată a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

turism sezonier legat de existența anumitor condiții naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive; la rândul lui poate fi subdivizat în turism de iarnă, turism de vară, turism ocazional.

Concluzionând, indiferent de forma sub care se practică, turismul este văzut ca fiind cel mai dinamic sector de activitate, cel mai important generator de locuri de muncă, precum și, pentru unele regiuni, sursa principală de redresare a vieții eonomice și sociale.

CAPITOLUL II

TURISMUL RURAL – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

2.1. TURISMUL RURAL–OPORTUNITATE A DEZVOLTĂRII RURALULUI

Turismul rural este activitatea turistică realizată în spațiul rural, alcătuită dintr-o oferta integrata de relaxare, îndreptată spre o cerere a cărei motivație este contactul cu mediul înconjurător autohton și interrelaționarea cu societatea locală.

Elementele care alcătuiesc definiția anterioară dată turismului rural vor fi următoarele:

spațiul: să se realizeze în mediul rural, înțelegând prin acesta mediul înconjurător compus din peisaje naturale, cu caracter eminamente agrar, Institutul Național de Statistică definind ca mediu rural acele localități cu o populație mai mica de 15.000 de locuitori;

oferta de relaxare să fie compusă din diferite elemente: cazare, restaurante, activități complementare, artizanat și produse locale;

o motivație bazată pe contactul cu mediul înconjurător, unde turistul caută natura, arheologia tradițională, gastronomia proprie, tradiții, obiceiuri populare specifice arealului vizat, etc.;

interrelaționarea cu societatea locală, ceea ce impune comunicarea și participarea comunității locale.

Principiul fundamental al turismului rural este că trebuie sa fie exercitat de locuitori dintr-un spațiu rural, fie ei agricultori sau nu. Beneficiile economice și sociale ale activității trebuie să se răsfrângă asupra populației și în nici un caz nu se urmărește înlocuirea activităților populației cu turismul, ci completarea lor.

Turismul rural, ca parte integrantă a întregului angrenaj al turismului, implică o activitate turistică. Mediul înconjurător și comunitățile locale sunt elementele sale de bază și, de aceea, sunt direct implicate în receptarea de beneficii și costuri.

Așadar, prin turism rural se înțelege orice modalitate de valorificare turistică în spațiul rural, care sa îndeplinească o serie de limitări:

să fie un turism difuz, în opoziție cu turismul intensiv de soare și plajă sau cel urban;

să respecte patrimoniul natural și cultural;

să implice participarea activă a populației locale;

să mențină activitățile tradiționale ale zonei.

Turismul ca activitate economică trebuie să se racordeze la conceptul de dezvoltare durabilă, fiind o industrie dependentă de resursele naturale și de moștenirea culturală a societății. Industria turistică a adoptat conceptul de dezvoltare durabilă formându-se denumirea de turism durabil. Această denumire dezvoltă ideea satisfacerii nevoilor turiștilor actuali și a industriei turistice și în același timp, a protejării mediului și a oportunităților pentru viitor. Se are în vedere satisfacerea tuturor nevoilor turiștilor, economice, sociale, estetice, de loisir, etc. menținându-se integritatea ecologică și diversitatea biologică, culturală și toate sistemele ce sunt viață. Turismul rural va trebui să țină cont în mod direct de aceste aspecte, practicarea acestui tip de turism grefându-se tocmai pe patrimoniul natural și antropic amintit anterior.

Dezvoltarea turismului este privită sub mai multe aspecte :

resurse turistice naturale, cultural-istorice, sunt protejate de o așa manieră încât să poată fi folosite și în viitor cu aceeași profitabilitate și în viitor

planificarea și gestionarea dezvoltării turistice se fac într-o astfel de manieră încât să nu rezulte probleme ecologice sau socio-culturale grave în regiunile amenajate

calitatea generală a mediului din regiunea turistică trebuie să fie apărată și la nevoie să fie ameliorată

nivelul de satisfacție al turiștilor trebuie să fie menținut, astfel ca destinațiile turistice să conserve atracția și potențialul lor

turismul trebuie să fie profitabil tuturor membrilor societății.

Dezvoltarea economică a turismului rural trebuie să valorifice din punct de vedere turistic:

resursele naturale, culturale, sociale din punct de vedere turistic

produsele și serviciile care să răspundă necesităților de divertisment din punct de vedere turistic.

Dezvoltarea turismului trebuie să se facă gradat fără să producă vreun impact. Trebuie să se bazeze pe utilizarea susținută a resurselor, pe revitalizarea economiilor locale, pe integrarea populației locale și pe o dezvoltare planificată și controlată care să nu ducă la apariția unui fenomen de masă, care să aibă un impact scăzut și să fie susținută.

Orice proces de dezvoltare a turismului rural implică două direcții mari de acționare. Pe de o parte, crearea infrastructurii necesare, pentru ca impactele fizice negative ale turismului să fie minime și, pe de altă parte, educația agenților implicați în turismul rural în mod direct sau indirect.

Infrastructura reprezintă toate elementele care sunt destinate să reducă impactul negativ al vizitatorilor în zonă și să potențeze oportunitățile.

Educația este al doilea pilon al dezvoltării turistice rurale și constă în crearea unei conștiințe respectuoase față de mediul înconjurător, ținând cont de cele două colectivități -vizitatorii și comunitățile locale. Funcția educativă poate fi realizată printr-o comunicare personală și prin forme de comunicare nonpersonale, cum ar fi mijloacele de comunicare în masă și mijloacele care se adresează în mod special vizitatorilor.

Trebuie să se țină seama că, în planificarea acestor activități, atenția cea mai importantă se acordă mediului înconjurător. În consecință dezvoltarea turismului rural trebuie să se facă gradat.

Turismul rural este, în fapt, un fenomen de dată recentă, dar noutatea se referă la dimensiunea fenomenului turistic în spațiul rural. Această expansiune este determinată de existența a două motivații pentru turismul rural:

relansarea și dezvoltarea domeniului rural;

apariția unei forme de turism alterntaivă la turismul de msă tradițional (clasic), care să vină în spirjinul unor segmente variate de turiști.

2.2. MOTIVAȚII ALE PRACTICĂRII TURISMULUI RURAL

Dezvoltarea turismului contemporan a determinat o cerere mare pentru regiunile rurale, oamenii orientându-și unele aspirații și gusturi către folclor, tradiție și puritatea naturii.

Acest transfer a determinat o tendință specifică vizitatorilor zonelor rurale, fiind motivată de un set de impulsuri, imbolduri, care se constituie într-un proces psihic determinant pentru ființa umană.

Se știe că orice trebuință umană se poate transforma într-un motiv real de acțiune numai în situația în care a fost conștientizată și transformată într-o imagine care să ofere individului satisfacție deplina. Motivația va ocupa un loc precis în scara de valori a individului.

În aceste condiții se pot enumera numeroase motive care se constituie în motivații
pentru un turist atunci când acesta alege zona, mediul rural pentru recreere.

Reîntoarcerea la natură este prima și cea mai importantă motivație valabilă pentru toate categoriile de vârstă, sex, profesiune, statut social, este rezultatul necesității de relaxare, sănătate, confort fizic și spiritual. Ea demonstrează că omul modern nu se poate rupe de modul natural de viață, iar contactul lui cu mediul rustic are efecte pozitive în menținerea echilibrului său.

Cunoașterea și adeziunea temporară la grupurile de apartenență specifică zonelor rurale, între care enumerăm, familia de tip patriarhal, comunitatea locativă, grupul de muncă, grupul folcloric. Turistul care vine în contact cu aceste grupuri primare își satisface unele necesități sociale a căror realizare este adesea obstrucționată în mediul citadin. El se tonifiază din punct de vedere spiritual și chiar fiziologic. Anonimatul și uniformitatea, caracteristice grupurilor mari, ca și stările tensionale ce se manifestă uneori în ambianța urbană se atenuează considerabil în cadrul climatului rustic, în care turistul își

recapătă condiția de membri al comunității, reputația, prestigiul, considerația celorlalți, precum și posibilitatea de a participa la acțiuni creatoare.

Cunoașterea, înțelegerea și creativitatea sunt, de asemenea, motivații care se pot realiza cu succes în ambianța satului turistic. Contactul nemijlocit cu piese ale tezaurului istoriei naționale, ale folclorului, ocupațiilor tradiționale și obiceiurilor populare, transformă vacanțele rustice într-un veritabil proces de asimilare a unor noi și numeroase cunoștințe, de dobândire a unor noi deprinderi ce dau turiștilor satisfacții personale și sentimentul utilității.

În același timp, prin inițierea în meșteșuguri și ocupații tradiționale locale turiștii își pot manifesta din plin aptitudinile creative personale ieșind din monotonia și rutina activităților cotidiene.

Motivațiile estetice ce decurg din nevoia de frumos, ordine, puritate, armonie, naturalețe, îndeamnă pe majoritatea turiștilor care iau contact cu satele respective și vecinătățile lor să se considere privilegiați pentru posibilitatea de a vizita locuri atractive prin pitorescul și farmecul lor.

Totodată, curiozitatea ce decurge din informații asupra ospitalității populare, obiceiurilor gastronomice, artizanatului și ritualurilor sătești, determină largi categorii de turiști să cunoască la fața locului toate acestea și să păstreze amintiri durabile din vacanțele inedite petrecute în mediul rural.

Odihna, cura de aer și de fructe, consumul de alimente proaspete de care doresc să beneficieze cei ce își îngrijesc sănătatea în vacanță, se îmbină armonios în raza așezărilor rurale, concurând adesea prin particularitățile lor cu regimul de cură oferit de stațiunile balneare.

Nu poate să lipsească din sfera motivațiilor nici sportul, vânătoarea, pescuitul sportiv, ascensiunile și drumețiile care capătă o notă autentică, lăsând loc suficient inițiativei, imaginației și înclinațiilor individuale.

Desigur, resursele subiectivității indivizilor depășesc, de regulă, orice cadru formal de enumerare și clasificare. Este cu atât mai indicat să se dea curs, în mod concret, acțiunilor ce mijlocesc și favorizează desfășurarea unui lanț complex de motivații, care odată cunoscute, pot stimula dezvoltarea turismului în forme pe cât de originale, pe atât de competitive și rentabile.

Întrucât satul turistic românesc nu se prezintă ca un produs turistic de serie, ci poartă amprenta originalului, ineditului și surprizei, el constituie, în momentul de față, una din cele mai bogate surse de satisfacere a trebuințelor, deci și a motivației. Principala caracteristică cu care se impune acest produs turistic în fața consumatorilor este cadrul de compensare fizică si spirituală a deficiențelor ce însoțesc, în multe situații, viața din colectivitățile urbane. Turistul care aspiră la o "vacanță ideală", ale cărei efecte pozitive să dureze cât mai mult în timp, găsește în universul satului turistic românesc resursele care atenuează impac-tul cu mediul urban, cu elementele de stres ale vieții citadine și totodată îi măresc considerabil șansele de adaptare la condițiile traiului modern.

Considerăm că satele prezintă calități deosebite, care generează noi perspective pentru valorificarea bogatelor resurse pe care le are în prezent peisajul rural românesc.

2.3. TIPURI ȘI FORME DE TURISM PRACTICATE ÎN MEDIUL RURAL

La început de mileniu trei, turismul poate fi considerat unul dintre cele mai dinamice sectoare de activitate, deținând totodată și un procent semnificativ din piața locurilor de muncă.

Strâns legat de condițiile cadrului natural, de bogăția și varietatea resurselor turistice naturale și antropice, de nivelul de favorabilitate sau restrictivitate al elementelor climatice, turismul găsește în arealul județului condiții prielnice de afirmare.

Numărul mare de atracții turistice care oferă condiții diferite de valorificare au făcut ca pe teritoriul județului să concure multiple și variate tipuri și forme de turism. Atât turiștii care călătoresc având o motivație culturală, cât și cei care optează pentru odihnă și agrement își vor putea asigura un sejur de neuitat.

Turismul rural poate fi practicat sub următoarele forme: turismul verde, agroturismul, turismul cultural, turismul de aventură, turismul sportiv, ecoturismul, etc.

Turismul verde este forma de turism în care peisajul este componenta prioritară, iar obiectivul său este integrarea vizitatorului în mediul uman și natural. Turismul verde este definit ca turism preocupat în mod special de mediul înconjurător și care se dezvoltă în contact cu natura. Turismul verde este sinonim cu turismul responsabil și, de ce nu, dezvoltare durabilă; poate fi considerat o formă a turismului în care turistul conștientizează să consume servicii prin diminuarea pe cât posibil a poluării asupra mediului.

Agroturismul este un segment al turismului rural, cu particularitatea că se practică în ferme (cătune, ferme, gospodarii, conace etc.), de preferință active, oferindu-i-se turistului posibilitatea de a participa la diverse activități agrozootehnice.

Turismul cultural se bazează pe utilizarea resurselor culturale din teritoriu (resurse artistice, istorice, tradiții și obiceiuri), orientându-se spre păstrarea și conservarea acestora.

Turismul de aventura folosește împrejurimile sau mediul natural ca sursă de producere a senzațiilor de descoperire pentru practicanții săi.

Obiectivul său de baza este să poată transmite aceste senzații și are nevoie de spații puțin utilizate din punct de vedere turistic. Printre activitățile specifice amintim: off road-ul, ture pe munte, rafting și canioning, bungee jumping, parapanta, tiroliană, rapel, cățărare pe gheață, etc.

Turismul sportiv este forma de turism care utilizează orice activitate sportivă. De asemenea, ca și cele menționate anterior, se practică în spații rurale sau naturale (vele, windsurf, tir cu arcuri, parapantă sau schi).

Unul dintre elementele care diferențiază această formă de turism este tipul de cazare oferit. Activitățile sportive se realizează în aer liber, în locuri de obicei îndepărtate de căile de comunicație care nu au legătură cu infrastructura hotelieră. În acest caz, turiștii optează, de obicei, pentru cazări neconvenționale (corturi, refugii montane, instalații agrozootehnice abandonate).

Ecoturismul este o formă de turism în care amplasarea este prioritară deoarece profilul său este „conservarea” înainte de orice altă activitate. Este o formă de turism preocupată în special de mediul înconjurător și dezvoltă contactul cu natura, asemenea ecoturismului. Diferența, mai mult decât conceptuală, este istorică, în sensul că turismul verde este o terminologie anterioară ecoturismului mult mai puțin folosită astăzi corespunzând, fără îndoiala, unui concept similar.

Indiferent de formele de turism praticate, mediul rural asigură suportul pentru desfășurarea în bune condiții a oricăror tipuri de activități.

2.4. PATRIMONIUL TURISTIC AL CULTURII ȘI CIVILIZAȚIEI RURALE – SUPORT PENTRU ACTIVITĂȚILE TURISTICE

Patrimoniul turistic, în sens general, reprezintă oferta turistică a unui teritoriu geografic, fiind este compus din:

potențialul turistic privit sub două aspecte – potențialul natural și cel antropic, elementele naturale și cele antropice reprezentând materia primă necesară desfășurării activităților turistice

infrastructură (atât infrastructura generală – rețeaua de drumuri, cea administrativă, cea comercială, etc. cât și cea specific turistică)

structuri turistice (baza tehnico-materială a turismului reprezentată de structurile de primire turistică, cele de alimentație, pentru agrement și tratament balnear, de transport turistic)

Diversitatea elementelor care aparțin potențialului antropic este una covârșitoare. Dintre acestea se detașează, la nivel de spațiu rural, elementele care aparțin culturii și civilizației tradiționale rurale, elemente având o valoare materială și spirituală superioare. Este considerată partea vie a trecutului, conservată, parte care exercită o putere de atracție deosebită pe fondul mutațiilor care au loc în viața cotidiană urbană și facilitează practicarea turismului cultural.

Arealele specifice acestor aglomerări de civilizație și cutură rurală sunt, în principal cele care poartă denumirea de “țări” intracarpatice, precum și cele din regiunile limitrofe. Este vorba de Oaș, Maramureș, Bucovina, Olt, Brașov, Lăpuș, Vrancea, etc. Afectate și ele de explozia lumii modern, au reușit totuși să-și conserve și să-și protejeze zestea turistică lăsată de înaintași, zestre care a determinat o creștere a cererii turistice în zonele amintite anterior.

În fiecare dintre aceste zone se păstrează și se conservă atât componentele materiale cât și cele spirituale care dau culoare și atrag prin personalitate și originalitate.

Patrimoniul turistic aparținând civilizației și culturii rurale ale arealului Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei cuprinde, pe lângă elementele comune de infrastructură și bază tehnico-materială – și acestea cu specificități în conformitate cu tendințele actuale – următoarele activitățile tradiționale:

Ceramica – unul dintre cele mai vechi meșteșuguri, olăritul a apărut ca o necesitate a oamenilor de a prepara și păstra hrana. Acum acest meșteșug este continuat de meșteri olari din diferite regiuni ale țării. Specificul vaselor îl reprezintă culorile folosite pentru decorare. Astfel vasele sunt desenate cu figuri geometrice sau florale de culoare maro, verde, sau galben, pe fond roșu sau alb. Tehnica realizării vaselor este aceeași folosită acum sute de ani, adaptată însă vremurilor noastre. Dacă în trecut vasele erau arse în gropi mari de 1,5 metri, de forma unui con cu vârful în sus, alături de care era o groapă mai mica, ce comunica printr-un canal cu prima și în care se făcea focul, astăzi arderea se face în cuptoare închise și în partea superioară și la gurile de foc. Culoare cenușie sau neagră este dată de arderea fără oxigen.

Formele vaselor sunt și ele fie din vremuri străvechi: oala înaltă, oala mare cu doua toarte sau străchini, fie moderne: vaze, platouri, căni. Tehnica de decorare este pentru toate cea tradițională: vasele se lustruiesc cu o piatra specială, astfel ca urmele cenușii rămase pe pereții vasului încă nears să se amestece cu negrul.

De amintit, ceramica de , ceramică ce este promovată prin organizarea expozițiilor cu vânzare în arealul avut în discuție.

Prelucrarea lemnului – meșteșugul prelucrării lemnului a prins contur încă din vremuri arhaice; meșteșugul se remarcă atât prin varietatea tehnicilor folosite la prelucrare, dar și prin importanța pe care o aveau obiectele confecționate din lemn în gospodăria săteanului. Îmbinând utilul cu frumosul, din lemn se făceau casele, șura, grajdul, poarta și gardul, mobilierul din interiorul caselor (lada de zestre, masa, patul, lavița, blidarul), coveți, poloboace, lingurele, războiul de țesut, roata, fusul și furca pentru tors. În prelucrarea lemnului s-au specializat dulgherii în construcția caselor, șurelor, grajdului, tâmplarii care făceau uși, ferestre și mobilier, dogarii care confecționau poloboace, ciubere, cofe. De remarcat sunt și elementele decorative de pe toate aceste obiecte având diverse forme geometrice sau florale. Promovarea meșteșugurilor și conservarea acestora a dus la realizarea în spațiile rurale a adevărate muzee în aer liber, muzee unde turistul iubitor de artă poate admira aceste elemente de specificitate. Reprezentative sunt muzeele care astăzi adăpostesc sute de astfel de piese rezultate în urma pasiunii și muncii meșterilor în lemn.

Încondeierea ouălor – o adevărată comoară a culturii populare e meșteșugul încondeierii ouălor, meșteșug care este strâns legată de arta broderiei și a decorurilor care se găsesc pe costumele naționale. Oul reprezintă filosofia existenței umane și istoria străbună, o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale. Meșteșugul se învață în familie și se transmite din generație în generație. Pentru ochiul expert există o abundență de creativitate exprimată prin diverse tehnici de lucru și stiluri personale. Cei neinițiați vor descoperi o sărbătoare a culorilor, un adevărat test al răbdării și o pasiune unică ce încântă văzul și sufletul.

Meșteșugul de a “încondeia” ouă se observă în armonia culorilor, delicatețea modelelor transmise din generație în generație și măiestria execuției, ridicând acest meșteșug la rangul de artă. Ouăle sunt încondeiate în trei-patru culori, de obicei, ținând cont și de simbolul fiecărei culori în parte: roșu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie, absolutism), galben (lumina, bogăția recoltelor, tinerețea, ospitalitate), verde (forța naturii, rodnicie, speranță, prospețime), albastru (sănătate, seninul cerului), violet (stăpânire de sine, răbdare, încredere, dreptate). Paleta cromatică a ouălor încondeiate face diferența între principalele zone în care se practică acest meșteșug, culorile fiind specifice fiecărui spațiu. Precum specificitatea culorilor, este și ornamentarea geometrică – deosebim simboluri și semnificații caracteristice precum: linia dreaptă verticală – viață; linia dreaptă orizontală – moarte; linia dublă dreaptă – eternitate; linia cu dreptunghiuri – gândire și cunoștință; linia ondulată – apă, purificare; spirală – timp, eternitate. Meșteșugul încondeierii ouălor atrage un număr foarte mare de turiști, fapt care a determinat realizarea expozițiilor cu vânzare. De asemenea, un mare accest se pune pe demonstrații de încondeiere – sub atenta supraveghere a turiștilor, meșterii lucrează diferite modele de ouă. Astfel de muzee ale meșterilor ce încondeiază ouă se regăsesc în localități ce promovează acest meșteșug – Vama, Ciocănești, Vatra Moldoviței, etc.

Pictura pe sticlă a icoanelor – ocupă un loc de seamă în creația noastră populară; creatorii din zonă au impus o modalitate de pictură pe sticlă și pe lemn locală, preluând scene din frescele mănăstirilor si gravurile vechi, replici după icoane tradiționale și imagini din obiceiurile și ocupațiile locale. Pictura icoanelor pe sticlă, se realizează pe spatele acesteia, astfel încât aceasta servește atât ca suport al picturii, cât și ca luciu al suprafeței pictate. O particularitate deosebită a lucrărilor realizate este o remarcabilă finețe a desenului, precum și sobrietatea culorilor.

Țesutul ocupă un loc aparte în arta tradițională meșteșugărească. Țesutul și cusutul se făceau în familie și reprezentau parte din îndeletnicirile de bază ale femeii, fiind și astăzi o realitate în spațiile rurale. Cele mai numeroase elemente țesute sunt destinate împodobirii și decorării interiorului locuințelor. Astfel, se țes lăicere, scoarțe sau păretare din lână colorată cu motive geometrice sau florale, ștergare pentru împodobirea interiorului caselor sau pentru diferite evenimente care marchează momente din existența umană (căsătoria, moartea). Pentru țeserea diverselor piese se folosea același război orizontal (stative), dar se schimbau sulurile, spetele, uneori ițele și călcătorul. Pe aceleași stative se țesea și pânza și covoarele. Exponatele realizate se regăsesc în muzee și case-muzeu din arealul avut în discuție.

Păstoritul – activitate care deține elemente bine delimitate în timp și spațiu, păstoritul este un alt mijloc de atragere a turistului în spațiul rural. Nu de puține ori, turistului i se propun activități care au ca și mediu de desfășurate stâna. În momentul de față se pune un accest deosebit pe realizarea de stâni turistice, tocmai pentru a susține acestă formă de manifestare a activității.

Așa sună o invitație la o stână turistică, invitație care nu poate fi refuzată de turistul dornic să cunoască viața din munți: “La stana timpul curge altfel iar grijile se risipesc in aerul curat de munte si atmosfera de altadata.Te poti bucura de o priveliste superba, de la liziera padurii si pajistile verzi, la panorama intregii zone, pana la crestele muntilor din departare. Poti vedea turmele de oi si miei la pascut, vacutele si caii, ciobanestii romanesti, porcusorii simpatici si alte animaluri. De te nimeresti la ora potrivita poti sa vezi baciul framantand casul, ciobanii mulgand oile, mieii intorcandu-se de la pascut si cate alte indeletniciri de stana. Bucatele traditionale si taria adevarata iti potolesc de indata foamea ce, fara indoiala, aerul tare si mirosul de cetina o sa ti-o faca. Te asteptam cu vestita ospitalitate bucovineana!”

(sursa: http://www.stanaturistica.ro/)

Gastronomia tradițională se remarcă prin prepararea mâncărurilor folosindu-se materii prime obținute în gospodăriile oamenilor. Sunt promovate produsele bio obținute prin truda locuitorilor, produse care se bucură de o adevărată prețuire din partea celor care le degustă. Gastronomia este, în unele cazuri, și motivația principală a activităților turistice, constituindu-se în punctul forte al fiecărei gospodării din zonă.

Cultura tradițională reprezentată de credințe, tradiții, obiceiuri, multe din acestea cu rădăcini dinainte de era creștină se axează pe promovarea și evidențierea momentelor principale legate de etapelor principale ale vieții – nașterea, botezul, nunta, moartea, de sărbători care au legătură cu anumite date calendaristice, etc. Cu aceste ocazii se poate asista la adevărate spectacole care pun în valoare, pe lângă obiceiurile specifice și portul popular, creația artistică, etc.

Nașterea este considerată un obicei deosebit, la care, alături de familie participă întreaga comunitate. Pentru a primi taina botezului, copilul trebuie să aibă un naș (dialectal nănaș) și actualmente în zonă sunt mai mulți nași. Un alt obicei mult îndrăgit este nunta care are mai multe momente: pețitul, strigăturile, chemarea la nuntă, vulpea, masa miresei, jocul zestrei, aducerea miresei, iertăciunea, cununia, masa mare, închinatul, îmbroboditul miresei, calea primară. Ca peste tot la români, obiceiurile de înmormântare reflectă universul de gândire al țăranului care privește moartea ca pe un fenomen natural. Obiceiurile funerare impun întregii comunități sătești norme obligatorii de conduită care conțin elemente stabilite prin tradiție, menite a asigura integrarea mortului într-o altă lume.

Portul popular pune în evidență talentul și sensibilitatea pentru frumos a locuitorilor zonelor rurale, care în zilele de sărbătoare îmbracă aceste straie. Ca și în trecut, femeile lucrează costumele populare manual, folosind motive folclorice: spicul, soarele, frunza și nu în ultimul rând, crucea simbolizând credința în Dumnezeu.

Portul femeiesc este format dintr-o cămașă bogat împodobită cu motive florale și geometrice, o catrința țesută cu fir auriu, care este legată în talie cu brâu colorat, iar în picioare se poartă opinci. Iarna, femeile poartă bundițe, ciorapi și baticuri din lână.

Portul bărbătesc este format dintr-o cămașă mai lungă, care prezintă în general o broderie geometrică în culori de negru sau maro, legată la mijloc cu o curea din piele, o vestă (bundiță) cu pielea albă în afară decorată cu motive florale sau geometrice și adaosuri din blană de jder și cu blană spre interior, ițari din lâna, pe cap o căciulă din piele de miel, iar în picioare opinci.

Există și anumite haine pentru anotimpurile reci, respectiv sumanul, folosit toamna – este confecționat dintr-o haină din lână deasă – și cojocul – o haină lungă până la genunchi, cu blana întoarsă în interior și pielea în afară, decorat cu flori brodate.

Indiferent de zona etnografică, frumusețea portului popular a făcut înconjurul lumii, peste tot fiind admirat și apreciat.

Confecționarea măștilor populare în tradiția populară este strâns legată în special de sărbătorile de iarnă. În cadrul obiceiurilor de iarnă desfășurate în vetrele satelor, masca are un rol extrem de important. Pentru confecționarea măștilor se folosesc blănuri (de oaie, capră, urs), piele, lemn cioplit, coji de copac, metal, mărgele, boabe de fasole. Aceste măști au o bogată încărcătură emoțională, reprezentând în general transpunerea unor animale precum capre, cai, urși, lupi, cerbi sau a unor personaje din mitologia populară sau din folclor.

Manifestările populare colective sunt de regulă reprezentate de sărbătorirea principalelor momente legate de activitățile agricole de primăvară, vară, iarnă sau de sărbători pastorale – împreunatul oilor, urcarea acestora la munte, sâmbra oilor, coborâtul de la munte, etc. Acestea sunt generatoare de fluxuri turistice, atrăgând la date fixe și, de ce nu, spontan, atât un număr însemnat de turiști, cât și localnici din arealele învecinate.

Toate aceste elemente reprezentative pentru civilzația și cultura rurală nu fac altceva decât să contribuie la dezvoltarea zonei în cauză, pecum și să contribuie la sporirea circulației turistice, la dezvoltarea economică a zonei, la promovarea ei în țară și străinătate.

Așadar, pe fondul celor amintite anterior, activitățile propuse de promotorii serviciilor din mediul rural sunt:

produsele turistice localizate în spațiul rural;

activități sprijinite pe mici ateliere sau întreprinderi specifice ruralului;

caracterul tradițional, dezvoltat lent și organic;

amprenta complexă a mediului, economiei și istoriei locale, completată cu etnofolclorul specific zonei și varietatea gastronomiei populare;

liniștea și calmul civilizației rurale;

Toate aceste elemente oferă nota de inedit care particularizează produsele turistice din spațiul rural de cele din mediul urban sau industria turistică clasică.

Privind din alt unghi lumea spațiului rural vom constata că puritatea sa este datorată distanțelor mari față de piața orașului, fermelor mari și mijlocii ce nu au nevoie de diversificare, fermelor mici care mențin căldura caselor țărănești, peisajelor, activităților ca și valorilor culturale deosebit de atractive.

Turismul rural a evoluat odată cu spațiul rural, cu adaptarea activităților agricole și sosirea unor populații noi, dintre care unele au creat locuri de muncă în domeniul turismului, și s-a diversificat în ceea ce reprezintă spațiile de cazare, ospitalitatea bazată pe un nivel ridicat al calității, activitățile sportive și recreative și animarea patrimoniului (tradiții și obiceiuri). Aceasta formă de turism poate fi practicată astăzi în orice perioadă a anului, nemaifiind dependentă exclusiv de perioada estivală, fenomenul sezonalității nefiind o piedică în cale întreprinzătorilor din turismul rural.

CAPITOLUL III

COMUNA VAMA – AREAL DEFINITORIU PENTRU CULTURA ȘI CIVILIZAȚIA RURALĂ

Concurența acerbă de pe piața turistică duce inevitabil la necesitatea diversificării ofertei, iar pentru țara noastră și, la scară redusă, pentru comuna Vama, există o oportunitate excepțională: turismul rural.

3.1. AȘEZARE, LIMITE, VECINĂTĂȚI

Comuna Vama, atestată documentar în 1409, (în limba slavonă cunoscută sub denumirea de „Mytte” –“vamă”) se află în județul Suceava, al doilea județ ca mărime din țară, situat în nordul Moldovei, beneficiind de un cadru geografic deosebit de generos.

Aflată în unghiul format de confluența râurilor Moldova și Moldovița, localitatea străjuiește accesul, prin văile acestor râuri, în inima Carpaților bucovineni, iar pe valea Moldoviței, peste coama Carpaților, prin trecătorile Mestecăniș și Bârgău, spre Ardeal. Situată la estul municipiului Câmpulung Moldovenesc, comuna se desfășoară pe un teren predominant muntos, având concentrată zona de intravilan de-a lungul văii Moldova, respectiv a drumului DN 17, DJ 176, cu ramificații în funcție de dispunerea satelor. Localitatea de reședință este comuna Vama, în afara acesteia existând satele: Molid, Prisaca Dornei, Strâmtura.

Din punct de vedere geografic, comuna Vama se învecinează la nord cu localitatea Frumosu, la nord-est cu Poiana Micului, la est cu Mănăstirea Humorului, la sud cu Stulpicani, iar a nord-vest cu teritoriul orașului Câmpulung și al comunei Frasin.

Circulația majoră se desfășoară pe DJ 176 și DN 17 și pe căile ferate Suceava –Vatra Dornei (cu 3 gări pe teritoriul său – , Vama și Prisaca Dornei) și Vama –Moldovița (cu o haltă nefuncțională astăzi, ).

Este așezată oarecum strategic la distanță de orașul Câmpulung Moldovenesc, la de orașul Vatra Dornei, la de Mănăstirea Moldovița, la de Gura Humorului și la de municipiul Suceava, Vama fiind un punct turistic însemnat nu atât prin el însuși, deoarece comuna în sine nu constituie nici o ademenire pentru un popas îndelungat, ci ca o bază de plecare spre obiectivele turistice din zonă.

Concluzionând, comuna Vama are o poziție privilegiată în cadrul sistemului de trasee turistice ale județului Suceava, dat fiind faptul că pe teritoriul comunei se intersectează trei mari itinerarii turistice: spre municipiul Suceava, spre orașul stațiune Vatra Dornei, spre Mănăstirea Putna.

Asigurând legătura între est și vest sau altfel spus între zona de podiș și cea muntoasă, comuna Vama funcționează ca o adevărată placă turnată pentru industria turistică suceveană.

Poziția favorizantă de existența numeroaselor obiective turistice reprezentative pentru județul Suceava a determinat o creștere a importanței sectorului de activități turistice, comuna fiind în prezent una dintre cele mai căutate destinații pentru turismul rural. La acest aspect a contribuit și caracterul locuitorilor, perpetuarea tradițiilor și obiceiurilor străvechi, existența unor obiective antropice de importanță locală și regională, etc.

3.2. EVOLUȚIA FENOMENULUI TURISTIC

Dacă vorbim de turism în cazul comunei Vama, trebuie să ne referim în principal la începuturile fenomenului în cauză în perioada stăpânirii austriece. Totul a început inițial prin realizarea infrastructurii de comunicație în zonă, aspecte puse la punct de austrieci.

Totuși, comuna Vama nu a intrat în atenția administrației imperiale ca stațiune turistică, deși nu este exclus faptul ca unii dintre vizitatori să se fi oprit sau Cel care a pus bazele organizării turismului în Bucovina a fost omul politic și de cultură, vămeanul Iorgu G. Toma. Potențialul turistic al comunei a fost observat de învățătorul Filip Cârdeiu cel care a afirmat că: "Vama este așezată într-o regiune încântătoare, plină de frumuseți naturale, bogat însorită, cu aer îmbălsămat, climat dulce și absolut apărată de vânturi, a fost întotdeauna cântată ca loc de recreație. Încă pe timpul când domnitorii Moldovei își aveau aici prisaca lor, boierii țării petreceau aici…"

Anul 1927 aduce în peisajul Bucovinei două stațiuni turistice climaterice – este vorba de Vama și de Prisaca Dornei. În cazul stațiunii Prisaca Dornei, stabiliment mai bine cunoscut de cei implicați în activități turistice, s-au realizat dotări necesare fenomenului în cauză, precum oficii locale de turim care aveau în componență oameni influenți și unități de cazare. Anul 1935 aduce și în cazul comunei Vama Oficiul Local de Turism care îi avea ca membri pe Petru Leontieș (primar), Dr. Octavian Avram (președintele comisiei climaterice), Dr. Isidor Korber (medic circumscripție), Nicolae Moroșan (șef Poliție), Frantz Tresniak (șef Ocol Silvic), Ioan Pârvan (secretar). La 1 august 1935 în comuna Vama exista secția "Iorgu G. Toma" a Touring Clubului Rmân. O perioadă, stațiunea climaterică Prisaca Dornei a funcționat ca unitate de sine stătătoare, pentru ca în 1936 să fie inclusă în Oficiul Local Vama-Prisaca.

Stațiunea climaterică Vama avea organizată plaja și lacul sub muntele Buzău, la confluența Moldoviței cu Moldova, inaugurată la 7 iulie 1935. Pe data de 7 iulie 1935 stațiunea a fost inaugurată printr-o frumoasă serbare câmpenească, după cum afirma și Cârdeiu F. "atractivitatea pentru vilegiaturiși a stațiunii climaterice Vama era dată de locuințe confortabile, luminate electric, traiul ieftin, excursii la localitățile cu monumente istorice, două gări, linii de autobuze, etc."

"În alte publicații cu iz propagandistic se fac aprecieri asupra zonei, cu climat subalpin, cu posibilități de promende și excursii lui Vodă, Strâmtura Roșie, Podul Brazilor și pe văile pâraielor Miclăușa, Doabra și Sălătruc și pe muntele Tomnatic (1297 metri). Despre Prisaca Vamei se spune că are aer îmbălsămat, bogat însorită, cu băi de nămol, helio și hidroterapie. Pentru vizitatori, în Vama era Hotelul David Pressner (strada Alexandru cel Bun, numărul 21), două camere cu două paturi; prețul unei camere era între 60 și 80 de lei. Camerele au sobe, este fântână, closet, restaurant, garaj; Hotel Central (strada Alexandru cel Bun, numărul 31), proprietatea lui Jelti Burg, două camere cu două paturi, preț 60-70-80 de lei, lumină electrică, sobe, fântână, baie, closet, restaurant. Taxa de cură era de 80 de lei de persoană, cuprindea băi (ștrandul), serbări, etc." (Cernat, I., Lazarovici, Elena, 2009, p. 565).

Cu toate acestea, disputa dintre cele două stațiuni a continuat, rezovarea fiind crearea unui singur oficiu local pentru stațiunile Vama și Prisaca Dornei, motivele invocate fiind cele tehnice, cele funcționale și cele de economie, localitățile fiind situate la distanță mică una de alta. Aceste neconcordante au dus ca în anul 1937, la data de 15 martie, stațiunea Vama să fie desființată, fiind declarată ca una ce nu îndeplinește condițiile de a fi localitate climaterică. Cu toate acestea, stațiunea continuă să funcționeze, acest fapt fiind certificate de existența unui pliant din anul 1938 în care erau amintite cele două stațiuni climaterice, Vama și Prisaca Dornei – "Vama părea un paradis, iar te puteai vindeca de toate bolile".

Prisaca Dornei se va menține ca stațiune până la plecarea germanilor în noiembrie 1941. Dificultățile istorice (apropierea celui de-al doilea Război Mondial) și condițiile politice care au urmat au imputat fenomenul turistic în zonă, așadar nu era oportun să se reia activitatea în Vama. În timpul regimului comunist s-a pus problema lucrărilor edilitar-gospodărești, înfrumuseșatea comunei, s-au creat oportunități pentru un trai civilizat, într-un timp, prin anii 1965-1970 au existat case care puteau primi turiști străini, dar nu s-a vorbit niciodată de Vama ca stațiune turistică. Evenimetele din decembrie 1989, cu urmări asupra situației politice din țară a însemnat o deschidere spre dezvoltare, spre vest, însă România nu a profitat din plin de aceste deschideri.

Treptat însă, s-au pus bazele fenomenului turistic în comună, spiritul întreprinzător al vămenilor contribuind la aceste aspecte. În momentul de față, se remarcă o continuitate a ceea ce s-a început undeva în anii '90, mai exact în 1995 când s-au inițiat primele programe de sprijin al acțiunilor ce țin de dezvoltarea turismului rural în România, programe finanțate cu ajutorul Phare. Obiectivul principal a fost promovarea turismului rural (secțiune coordonată de ANTREC) în 4 zone reprezentative ale României, comuna Vama fiind una dintre acestea (alături de Valea Izei, Valea Arieșului și Rucăr-Bran).

În acest context s-au creat centre turistice în fiecare zonă pilot, s-au finanțat o serie de microîntreprinderi private în sfera turismului rural, s-au relizat primele materiale promoționale și s-a creat primul catalog de prezentare a turismului rural.

3.3. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL ȘI ANTROPIC

Potențialul turistic, cu cele două componente – potențialul turistic natural și cel antropic – cuprinde totalitatea factorilor de atracție aparținând cadrului natural și antropic valorificați prin intermediul amenajărilor turistice, amenajări ce generează fluxuri turistice cu fluxuri de proveniență interne sau internaționale ce se deplaseză către arii de destinație unde consumă, într-o manieră aparte, turistică, produsul turistic, rezultat din potențialul natural și antropic existent și amenajarea acestuia.

Fig. 3 Imagine panoramică asupra comunei

(sursa: http://www.vama-bucovina.ro)

Localitatea a devenit o destinație recunoscută, cu plăcut climat montan, cu posibilități de mici excursii în împrejurimi, la Podul Brazilor, pe Valea Miclăușa, la Doabra și Sălătruc, pe muntele Tomnaticul, al cărui pisc de 1294 metri străjuia această mare confluență.

Vama este un punct turistic însemnat nu doar prin ea însăși deoarece comuna în sine nu constituie un areal pentru popas îndelungat, ci ca o bază de plecare spre obiectivele turistice din zonă. Treptat însă se va avea în vedere transformarea zonei în cauză în destinație primordială a turismului rural. Prin promovarea acestor activități se va urmări resuscitarea activităților tradiționale, unele pe cale de dispariție în cazul de față (cojocărie, tors, etc.), avându-se în vedere valorificarea produselor specifice spațiului rural.

3.3.1. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

În dezvoltarea turismului la nivelul aceste comune, un rol important îl are exploatarea potențialului turistic de care aceasta dispune. Localizarea comunei în preajma a trei forme de relief majore, în culoarul depresionar al văii comunei Vama, precum și poziția centrală ocupată în cadrul județului constituie atuuri importante ale turismului local.

Potențialul natural al zonei este reprezentat de diversitatea formelor de relief de structura geomorfologică, de resursele de apă, de climă, flora și vegetația specifică zonei muntoase a județului Suceava. Cu toate că zona dispune de un potențial turistic natural deosebit, actualmente se remarcă o insuficiență a valorificării lui. Acest fapt constituie premiza inițierii de activități specifice turismului la nivelul comunei.

Relieful joacă un rol major în activitatea turistică, fiind privit ca resursă atractivă de vârf – motivație esențială a activității turistice, ca și element de bază în crearea decorului pentru fiecare sit turistic, ca fundal estetico-peisagistic de desfășurare a activității recreative motivate de alt tip de atracții (cele antropice, în primul rând), ca suport fizic al infrastructurii și tuturor activităților turistice, impunându-se, în toate cazurile, prin valențele sale peisagistice.

În ceea ce privește forma de relief pe care se suprapune vatra comunei, aceasta este reprezentată de o depresiune, respectiv Depresiunea Vama – depresiune intramontană, cu o lungă deschidere spre Podișul Sucevei. Aceasta este încadrată spre vest de Runcu Prisăcii (1192 metri) și Banciu (1086 metri), iar în partea opusă de Runcu Focșii (1032 metri) și Buzău ( 812 metri), în timp ce spre SV altitudinea ramei este mai redusă. Între aceste limite comuna are o lățime maximă de 4 kilometri și o lungime ce depășește 6 kilometri. Așadar, relieful este predominant depresionar, comuna fiind situată între trei forme de relief majore: Obcina Feredeului, Obcina Humorului și Masivul Rarău.

Din punct de vedere turistic, comuna Vama oferă posibilități de drumeție, de excursii în aer liber, o serie de trasee turistice avându-și pe teritoriul comunei punctul de plecare. În zonă se pot face drumeții pe cărările de munte, fiind accesibili următoarele vârfuri muntoase: Miclăușa, Buzău, Dobra, etc.

La nivel de comună, prin inițitiva unor persoane implicate în dezvoltarea turismului, s-a înlăturat impedimentul traseelor nemarcate – așadar, pe teritoriul acesteia, au apărut în anii anteriori, trasee marcate, facilitând astfel drumețiile ca și posibilități de petrecere și, implicit, cunoaștere a zonei.

Turiștii veniți în zonă pot face drumeții și la distanțe mai mari față de comuna în cauză – așadar puncte de interes pentru turiști vor fi și – Muntele Rarău unde întâlnesc impunătoarele stânci Pietrele Doamnei; podoaba Rarăului este dată de formele de relief dezvoltate pe calcare, vârfuri muntoase, grohotișuri, peșteri; un alt punct de atracție îl reprezintă masivul Giumalău ce apare ca un uriaș mic și bombat, având punctul cel mai înalt situat la 1856 metri; de asemenea turistul poate ajunge la stâncile denumite 12 Apostoli din Masivul Călimani. Dacă extindem aria de practicare a diferitelor tipuri și forme de turism, pe valea Bistriței se pot admira următoarele grupări muntoase: Obcina Mestecănișului, Culmea Stânișoarei.

Componenta hidrografică, prin formele pe care le îmbracă, contribuie la diversificarea și stimularea activităților legate de turism, având, ca și în cazul reliefului o importantă valoare peisagistică. La nivelul comunei Vama, se poate vorbi doar de rețeaua hidrografică de suprafață. Depresiunea Vama este drenată de râul Moldova, care are pe teritoriul comunei o lungime de 14 kilometri, cu o vale transversală, având ca afluenți mai importanți: Miclăușa, Moldovița – Argel, Doabra, Sălătruc, Belțag, Tocila.

Fig. 4 Depresiunea Vama Fig. 5 Râul Moldova

(http://www.vama-bucovina.ro) (http://www.vama-bucovina.ro)

Ca și relieful, clima joacă un rol important la nivelul activităților turistice: pe de o parte contribuie la creionarea atmosferei de derulare a fenomenului și activităților turistice iar pe de altă parte este privită ca și resursă propriu-zisă. Din punct de vedere climatic, comuna Vama are un climat temperat, moderat continental, fiind așezată în subetajul munților mijlocii, suferind influențele climatului continental si a celui subbaltic.

Caracteristicile climatice ale localității sunt în principal particularitățile climei temperat – continentală – moderată, cu nuanțe de tranziție, dar sunt influențate și de unii factori locali, ca de exemplu: situarea localității într-o zona depresionară (fapt care îi imprimă climei localității caracteristicile climatului de depresiune, fiind prezente inversiunile de temperatură, cu temperaturi ușor mai ridicate iarna și mai scăzute vara decât normalul termic caracteristic zonei montane), cursul râului Moldova. De asemenea, prezența suprafeței acvatice influențează precipitațiile și umiditatea atmosferică.

Prin simpla prezență, vegetația contribuie la sporirea atractivității peisajului în integralitatea lui, ajutând la susținerea fenomenului turistic și generând totodată anumite forme de turism. Totodată contribuie la individualizarea acestei zone a Carpaților Orientali, prin bogăția floristică si prin importanța economică a vegetației, deducem, ca și în cazul climei, că nu numai altitudinea ci și poziția comunei Vama mai spre periferie față de axul muntos, joacă un rol fito-geografic foarte important.

Având în vedere poziția geografică, condițiile climaterice, tipurile de soluri, putem spune că teritoriul comunei Vama se încadrează în subzona de tranziție molid-fag. Pădurile și alte teritorii cu vegetație forestieră ocupă o pondere de 70% din teritoriu, procent prin care comuna se înscrie între regiunile cu cele mai întinse domenii forestiere ale țării. Marea majoritate a pajiștilor fiind secundare, instalate în pădurile defrișate, denotă că, în trecutul nu prea îndepărtat, pădurea forma aici un masiv aproape compact. În compoziția pădurilor din subzona de tranziție molid-fag, esența de bază o constituie molidul, o pondere însemnată având-o bradul și fagul, formând arborete de amestec cu molidul și în unele sectoare ajungând să domine. Între principalele tipuri de pădure, după etajele dominante, întâlnim aici: molidișuri, molideto – brădeto – făgete, molideto – brădete, molideto – făgete, brădeto-făgete, făgeto – brădete, și mai rar, insule de brădete și făgete pure. Cu distribuție sporadică sunt de consemnat arbori și arbuști cum ar fi: pinul, scorușul, mesteacănul, plopul tremurător, paltinul, salcia căprească, alunul, caprifoiul de munte, socul roșu, zmeurul. Pajiștile din subzona amestecului de conifere cu fag, ocupă o suprafață de cca. 22% din suprafața totală a pădurii, ceea ce explică dezvoltarea unui bogat sector zootehnic. Pădurile furnizează mari cantități de fructe (afine, merișoare, coacăze, fragi, mure, zmeură), ciuperci – valorificate în special cu parteneri străini, industriei alimemtare fiindu–i imposibil să valorifice toată această bogăție dată de natură. Pajiștile și pădurile conțin o mare cantitate și varietate de plante cu acțiune terapeutică, valorificate insuficient în medicină și industria farmaceutică. Tăierile masive, distrugerile provocate de om și de natură, afectează clima, calitatea apei și a atmosferei. Din punct de vedere turistic, se valorifică cu preponderență funcțiile pădurii (cea de agrement, cea estetico-peisagistică, cea socio-recreativă, etc.). Efectul de margine și cel de insulă sunt alte două aspecte reprezentative pentru comuna în cauză, pădurile fiind destinații predilecte pentru turismul de sfârșit de săptămână.

Fauna reprezintă cel mai mobil element al cadrului natural; are o importanță majoră prin valoarea ei estetică, recreativ-cinegetică și științifică. Este vitală pentru o serie de tipuri de turism; ne referim aici la turismul cinegetic (care, pe lângă latura lui economică adduce totodată și beneficii indirecte, de ordin estetic sau recreativ), la pescuitul sportiv, etc. Fauna mamiferelor din pădurile comunei este reprezentată de speciile obișnuite ale pădurilor: lupul, vulpea, mistrețul, căprioara, iepurele, jderul, veverița. În număr redus întâlnim: ursul brun, cerbul carpatin, râsul, pisica sălbatică. Avifauna este reprezentată de numeroase păsări sedentare, sezoniere sau de pasaj, între care amintim: pițigoiul, cinteza, ciocănitoarea, gaița, cioara, graurul, forfecuța, rândunica, porumbelul gulerat, lăstunul, brumărița, mătăsarul, fluierarul de munte, cristeiul de iarbă, gaia roșie, etc. Mai rare sunt păsările mari: cocoșul de munte, ierunca, lișița, uliul păsărar, acvila tipătoare, șorecarul, ciuful de pădure, huhurezul, eretele, etc. Ihtiofauna se încadrează în zona păstrăvului, a lipanului și a mrenei, fără o delimitare strictă a acestor biotopuri. Numărul acestor pești, odinioară foarte numeroși, s-a redus drastic din cauza pescuitului nerațional, a braconajului cu substanțe chimice și curent electric. Foarte rar apare câte un exemplar de lostriță care este urmărit până la anihilare. O altă cauză care a dus la dispariția acestei specii este poluarea excesivă. Speciile valoroase – salmonide – au fost înlocuite de specii fără valoare economică: zglăvocul, boișteanul, porcușorul de vad.

Toate aceste elemente, în ansamblul lor, concură la definirea ofertei turistice a zonei Vama. Cadrul natural oferă diverse posibilități de agrement, natura fiind darnică și în acest caz.

3.3.2. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

În ceea ce privește obiectivele turistice antropice, localitatea Vama nu dispune de foarte multe astfel de atracții. Totuși, merită a fi amintite deoarece acestea potențează într-o oarecare măsură oferta turismului din localitate.

Alături de acestea trebuie menționate și resursele sociale – ospitalitatea, mentalitatea locuitorilor, limba și graiul străbun, obiceiurile și elementele de specificitate, aspectele legate de cunoașterea limbilor de circulație internațională, etc. – resurse care crează motivația pentru solicitarea serviciilor. Fiind o zonă care se axează pe turism rural și agroturism, aspectele cele mai relevante țin de tradiții și obiceiuri moștenite din străbuni și păstrate cu sfințenie până în zilele noastre. Totuși, turistul ajuns aici poate admira colecții de obiecte specifice zonei, monumente ce poartă amprenta istorică, biserici aflate pe raza comunei, etc.

Din categoria monumentelor pot fi amintite: Stâlpul lui Vodă (este numit «Crucea tătarilor» sau «Monumentul tătarilor») – monument constând dintr-o coloană de gresie poroasă, înaltă de 4 metri, având o inscripție românească cu litere chirilice pe toate cele patru laturi, datând de mai bine de 300 de ani. Obiectivul comemorează expediția domnului Moldovei, Mihai Racoviță în Ardeal, în anul 1717, fiind ridicat în urma unei victorii repurtate împotriva cetății Bistrița. A fost lăsat multă vreme în paragină și abia după al II-lea Război Mondial a fost restaurat, adăugându-i-se un acoperiș sprijinit pe 8 coloane de gresie de Doabra, dându-i înfățișarea de astăzi. Originea monumentului se află în stâlpii funerari și în ceea ce se numește aritectură religioasă de răspântie, menită să amintească de viața trecătoare. (Toma, I.G., 1923, p. 30). Monumentul eroilor – este amplasat în parcul comunei, fiind ridicat în anul 1936 în amintirea eroilor căzuți în timpul războiului.

Din categoria obiectivelor culturale, pot fi amintite: Muzeul etnografic Nicorescu – casă din Vama, veche de 200 de ani, cumpărată și reconstruită de familia Nicorescu, amenajată ca muzeu etnografic, având structura clasică a construcțiilor specifice acestei zone-tinda, camera de zi și camera de sărbătoare. Aici pot fi admirate obiecte vechi precum blidare, hărți vechi, ștergare cu tricolorul pălit, tarniță din lemn, bidoane de apă din scoarță de mesteacăn, modele de țesături de o mare diversitate, icoane vechi, blide, covoare cu trandafiri – motivul decorativ al covoarelor bucovinene, război de țesut, etc.

Fig. 6 Stâlpul lui Vodă Fig. 7 Casa-muzeu Nicorescu

(http://www.vama-bucovina.ro) (http://www.vama-bucovina.ro)

Un alt punct de atracție este Colecția de obiecte a domnului G. Tomiuc – expoziție deschisă în cadrul Căminului Cultural din localitate. Un număr mare de monede, cărți, insigne, manuscrise – în special dedicate lui Ștefan cel Mare – au fost adunate timp de mai mulți ani și astăzi reprezintă un veritabil punct de interes turistic.

Alături de aceste obiective turistice, mai pot fi menționate:

Atelierul și expoziția Dragoș Olaș – lucrări de sculptură cu o tematică foarte variată

Atelierul de pictură al profesorului Gheorghe Boca – pot fi admirate atât tablouri pe diferite teme, cât și icoane pictate pe sticlă

Expoziția de ouă încondeiate adăpostită de Casa Letiția lucrări realizate chiar de „stăpâna casei”. De asemenea, turiștii interesați pot asista la demonstrații și pot chiar să-și încerce talentul. Muzeul cuprinde peste 3.000 de ouă din toată lumea, expuse în 22 de vitrine, ouă adunate în 14 ani de participări la expoziții și saloane internaționale, precum și ouă din Bucovina, ouă cu motive foarte vechi. O întreagă vitrină este dedicată ouălor cu motive vechi de , realizate cu ,,culori bătrânești’’, ,,culori de pământ’’. În altă vitrină veți descoperi din nou culorile de Vama, ouăle de aici reprezentând munca artistei Letiția Orșivschi. În a doua sală veți face o călătorie imaginară în jurul lumii și veți descoperi stilurile și tehnicile de decorare a ouălor din cele 79 de țări de unde există exponate în vitrinele muzeului. Aici puteți vedea ouă de păsări, ouă de reptile, ouă de mari sau mici dimensiuni (emu, nandu, broască țestoasă, crocodil, flamingo, geko, struț, potârniche, vrabie, porumbel)

Casa Olarului – adăpostește o expoziție de ceramică, fiind o inițiativă relativ nouă în peisajul comunei – a fost deschisă vizitatorilor în anul 2004. Aici pot fi admirate diverse obiecte din ceramică- căni, farfurii, etc.

Fig. 8 Atelierul Dragoș Olaș Fig. 9 Port tradițional

(http://www.vama-bucovina.ro) (http://www.vama-bucovina.ro)

Din categoria obiectivelor religioase în comuna Vama pot fi vizitate un număr de 5 biserici creștin ortodoxe, 2 biserici greco-catolice, o biserică de cult baptist și o biserică de cult adventist. În Vama există „două valoroase monumente de arhitectură populară”, bisericile Înălțarea Domnului și Sfântul Nicolae. Deși modeste ca ansamblu, se impun prin forma de plan, existența bolților și realizarea artistică a elementelor de susținere a acoperișului. Fosta biserică cu hramul Sfântul Nicolae -considerată monument istoric – a fost mutată la „Cimitirul din sus” (a fost desfăcută și remontată) fiind considerată neîncăpătoare. Monumentul se încadrează în tipul de plan triconc, cu absida altarului poligonală, fiind compartimentată în altar, naos și pronaos. La exterior, în ciuda placării monumentului cu scânduri, rămâne nealterată armonia proporțiilor. Pereții bisericii se compun din bârne orizontale cioplite în „coadă de rândunică”, ale căror capete de grinzi, profilate, ies din masa peretelui, sprijinind acoperișul și formând ansamblul decorativ. În locul acestei biserici a fost construită începând cu anul 1936 o impresionantă biserică din zid, sfințită ân anul 1939 și care a fost pictată în anii din urmă. Vechea biserică ce purta hramul „Înălțarea Domnului” a fost declarată monument istoric, fiind dusă și inclusă într-un parc tematic-alături de case tradiționale din Bucovina și anexele lor. Pe locul fostei biserici s-a construit una nouă, impunătoare, sfințită în anul 2001. La acestea se mai adaugă bisericile din satele Molid și Prisaca Dornei și, de asemenea, schiturile de călugări de pe Sălătruc și Belțag. Cimitirul eroilor de pe Buzău este un alt loc de reculegere. Aici sunt îngropați soldați căzuți în al II-lea Război Mondial de regulă aduși de și Comarnic-Frumosu. Ulterior a fost construită și o bisericuță cu clopotniță. Pentru a facilita accesul , s-a construit o punte peste râul Moldova. Astăzi, locul a devenit un spațiu pentru recreere și reculegere, situarea lui în cadrul pădurii oferind liniștea căutată de turiști.

Fig. 10 Biserica Înălțarea Domnului Fig. 11 Biserica Sfântul Nicolae

(http://www.vama-bucovina.ro) (http://www.vama-bucovina.ro)

Obiceiurile și tradiții sunt punctul forte al turismului din comuna Vama. Mărturie stau zecile de mii de turiști care au fost de-a dreptul fascinați de adevărate spectacole de manifestații folclorice și obiceiuri specifice unor momente bine definite din an. Comuna conservă un interesant și bogat patrimoniu de arhitectură țărănească în care preponderența o au locuințele și anexele gospodărești.

Casa de locuit a vămeanului a fost asemănătoare cu a românilor din zona de munte, fiind un adăpost în caz de intemperii și frig, exprimând legătura durabilă a omului cu natura în spațiu și în timp, modalitatea de a gândi, investind pricepere și măiestrie, îmbinând formele geometrice cu elemente de ordin estetic.

Mobilierul purta pecetea unei veritabile arte populare, constând din crestături, incizii, sculpturi, traforaje, chiar picturi; sunt folosite motivele geometrice și cele vegetale stilizate (bradul, trifoiul, frunza de stejar). Acestea se armonizează cu țesăturile și broderiile făcute de femei.

Se pot vizita Casa Jucan, Casa Boca și Casa Nicorescu pentru a-ți face o idee a ceea ce însemna locuința tipică a vămeanului. La acestea se adaugă vila lui Iorgu Toma, una dintre figurile proeminente ale localității.

Patrimoniului turistic antropic îi aparține și unul dintre cele mai vechi ustensile folosite în gospodăriile țărănești – piua, în țara noastră găsindu-se puține exemplare. Aceasta este una dintre atracțiile zonei, majoritatea turiștilor străini fiind interesați de istoria ei.

Fig. 12 Locuința familiei Jucan Fig. 13 Anexă casă familia Jucan

(http://www.vama-bucovina.ro) (http://www.vama-bucovina.ro)

Și meșteșugurile își găsesc aici precursori. O mare parte dintre atelierele meșteșugărești care funcționează pe teritoriul comunei sunt înființate cu ajutorul programelor PHARE pentru modernizare; este vorba de atelierele: Atelierul tradițional de bătut covoare (piua) – aflat în proprietatea familiei Ilișoi, Atelierul de Sculptură – Dragoș Olaș, Atelierul de pictură – Boca Gheorghe, Ateliere de artizanat – Felicia Șindelar și Cătălina Orșivschi, Atelierul de încondeiat ouă – Cătălina Orșivschi, Caleașca – Gheorghe Moroșan, Stâna – Ioan Simionescu.

Un element de cultură și civilizație, de continuitate și păstrare a ființei naționale este portul popular, care nu a facut excepție bazându-se pe doua culori: alb și negru. Tehnicile legate de obținerea unui costum popular au suferit modificări de-a lungul timpului, iar obiectele de îmbrăcăminte specifice vămenilor sunt: cămășile, ițarii, chimire, brâie, bârnețe, catrințe, bundițe, sumane, cojoace, ștergare de împodobit capul și opincile (ștergarele fiind înlocuite cu baticuri sau basmale, iar la opinci cu bocanci, mai rar cizme).

Costumele naționale împodobesc frumos atât tinerii, cât și bătrânii și atrag atenția mai ales în zilele de sărbătoare tuturor celor care vizitează comuna. Păstrate în muzee sau în colecții particulare, cele mai vechi elemente port pot depăși doar rareori secolul al XIX-lea, dar ele atestă elemente de ev medu românesc sau chiar mai vechi. În localitate, tradițiile sunt transmise din generație în generație de Ansamblul Folcloric „Cetina” – înființat în data de 2 februarie 1995, la inițiativa directorului de cămin, Ciocan Nicolae. Ansamblul este alcătuit din 40 de artiști amatori, dansatori – băieți și fete și orchestra, aceaștia reprezentând comuna la diverse manifestări folclorice. Trebuie amintite cântecele și strigăturile pentu diferite ocazii transmise din generație în generație, aspecte care sunt respectate cu strictețe și în zilele noastre.

Populația respectă serbătorile din ciclul vieții (naștere, nuntă, înmormântare), cele calendaristice, la care se asociază hora satului, clăcile și șezătorile, obiceiuri ce demonstrează atât bogăția cât și diversitatea acestor manifestări. Nașterea este considerată un obicei deosebit, la care, alături de familie participă întreaga comunitate. Pentru a primi taina botezului, copilul trebuie să aibă un naș (dialectal nănaș) și actualmente în zonă sunt mai mulți nași. Un alt obicei mult îndrăgit este nunta care are mai multe momente: pețitul, strigăturile, chemarea la nuntă, vulpea, masa miresei, jocul zestrei, aducerea miresei, iertăciunea, cununia, masa mare, închinatul, îmbroboditul miresei, calea primară. Ca peste tot la români, obiceiurile de înmormântare reflectă universul de gândire al țăranului care prviește moartea ca pe un fenomen natural. Obiceiurile funerare impun întregii comunități sătești norme obligatorii de conduită care conțin elemente stabilite prin tradiție, menite a asigura integrarea mortului într-o altă lume.

Pe lângă obiceiuri familiale mai sunt obiceiurile calendaristice cum ar fi: Obiceiurile de Anul Nou sunt foarte diversificate: colinde, clopoțelul, buhaiul din seara zilei de Ajun, capra, cerbul, semănatul (echivalentul sorcovei); sunt manifestări ce se transformă în grandioase spectacole populare, antrenând, ca și în alte ocazii întreaga colectivitate. Ceata mascaților din seara de Ajun a Anului Nou, a măștilor nu este determinată doar de sensul carnavalesc al petrecerii, ci convingerea că respectând și ducând mai departe obiceiurile străbunilor, oamenii vor avea parte, în anul următor, de sănătate, putere, holde îmbelșugate și livezi rodnice. În localitatea Vama mascații umblă în cete, denumite diferit de la o așezare la alta: partie, bandă, malancă, hurtă, etc.

Hramul satului este una dintre cele mai importante sărbători, care în sine constituie un prilej de refacere a nucleului familiei (în unele cazuri fiind răspândită la distanțe mari). Cadrul religios este evident depășit, sărbătoarea în sine constituind un prilej de refacere a nucleului familiei care, în unele cazuri, este răspândit la mari distanțe.

Pomenirea morților, specific locului, constituie o ocazie de revenire în localitate a celor plecați și de rememorare a celor trecuți în neființă sau de rememorare a momentelor petrecute lângă cei dragi. Un fenomen de cultură materială și spirituală tradițională este arta decorării ouălor, care constituie un domeniu cu o puternică individualitate etnică, sintetizând o multitudine de aspecte: istorice, culturale și estetice.

Se adaugă mâncărurile bucovinene care sunt simple; dar asta nu înseamnă că nu sunt gustoase. Se remarcă o gastronomie legată de vânat, de pescuit, de produse culese din păduri – ciuperci, fructe de pădure, precum și produse lactate obținite în fermele locuitorilor. Dintre băuturile specific bucovinene pot fi amintite: afinata, frăgata și țuica de prune. Mâncărurile tradiționale sunt: tochitura, ruladă de pasăre, mămăliguță cu ciuperci, tocăniță de iepure, pește prăjit cu mămăliguță și usturoi, sarmale cuib cu mămăliguță și smântână, flora Bucovinei (mușchi umplut), plăcinte poale-n brâu, tocinei cu smântână, clătite cu brânză, cu carne sau ciuperci, alivancă etc. Mulți turiști se reîntorc pe aceste meleaguri pentru a se reîntâlni cu aceste produse. Au devenit, de asemenea, foarte cunoscute și apreciate, curele de produse alimentare naturale, curele de plante medicinale.

Manifestațiile specifice spațiului în cauză contribuie la promovarea și dezvoltarea regiunii. Obiceiurile calendaristice în zona turistică Vama, includ:

– 7 ianuarie – De Sf. Ioan se practică "iordănitul" – cei care-și serbează ziua de naștere sunt aruncați în sus până aproape de tavan

– 17 matrie – "Alexiile" – sărbătoare în care gospodarii curăță gospodăriile

– 23 aprilie – Sf. Gheorghe – gospodarii așează fânul și dorm la soare, iar la porți se pun ramuri verzi. Acesta este un obicei cu dublă semnificație în viața comunității sătești: pe de o parte el marchează venirea primăverii, verdele semnificând reînvierea vegetației, pe de altă parte, crengii cu muguri și se asociază valoarea de ocrotire a pășunilor și fânețelor de duhuri rele

– 29 iunie – Sf. Petru și Pavel – "Nedeile" – se organizează serbări populare

– 30 noiembrie – Sf. Andrei – "Andreiul" – în această noapte fetele se leagă la ochi și pornesc către un gard până dau de un par; dacă nimeresc un par lung și neted vor avea parte de un bărbat înalt și frumos, dacă parul este scurt și noduros vor avea parte de un bărbat scund și urât. Prezente sunt și obiceiurile de iarnă care înfrumusețează atmosfera de basm a satului: colindele, plugușorul, buhaiul din seara zilei de Ajun, jocul caprei și al ursului, 'tianda lui Jianu", semănatul.

Se organizează Zilele comunei, acțiune care în ultimii ani a fost sărbătorită odată cu Festivalul Hribului, festival-târg al produselor tradiționale. Se organizează parade ale costumelor populare, recitaluri de cântece, concursuri gastronomice, etc.

Fig. 16 Imagine Festivalul Hribului Fig. 17 Imagine Festivalul Hribului (II)

(sursa:http://www.vama-bucovina.ro) (sursa:http://www.vama-bucovina.ro)

În concluzie, dacă facem o trecere în revistă a obiectivelor turistice (naturale și antropice) care coexistă pe teritoriul comunei Vama, putem afirma fără a greși că se bucură de o varietate de astfel de elemente. Deși nu pot fi încadrate ca fiind valori unicat pe plan național sau internațional sau nu pot fi trecute pe listă alături de multe alte obiective turistice din România cu o valoare inestimabilă (a se menționa în acest caz sculpturile lui Brâncuși, peisajele din delta Dunării, mănăstirile din Moldova sau Maramureș etc.), acestea sunt practic reprezentative pentru arealul avut în discuție.

Per ansamblu, comuna Vama se evidențiază ca fiind un important centru etnografic, folcloric și de artă populară (reprezentative sunt cămășile înflorate, grupul folcloric de dansuri și ansamblul coral, tradițiile și obiceiurile din perioada sărbătorilor de iarnă).

Dintre obiectivele analizate, consider că pe poziția cea mai înaltă pot fi menționate aspectele legate de etnografie (case, port popular, tradiții, obiceiuri). Ceea ce susține această afirmație este perpetuarea lor de-a lungul timpului și păstrarea nealterată, în prezent fiind principalele atracții pentru turiști. Obiectivele culturale și cele religioase au și ele o valoare net superioară datorită caracterului de specificitate pe care-l etalează, respectiv obiecte individualizate, unice chiar, picturi singulare etc.

În dezvoltarea turismului la nivelul comunei Vama un rol important îl are exploatarea potențialului turistic de care aceasta dispune.

Personal, consider că obiectivele turistice, fie ele naturale sau antropice, au o valoare turistică mai ridicată dacă sunt privite per ansamblu. Obiectivele antropice sunt de interes local; deși nu sunt foarte cunoscute pe plan internațional așa cum sunt alte obiective din România, patrimoniul turistic din comuna Vama este reprezentativ pentru zona în cauză.

Ceea ce este evident este puterea de atracție pe care o exercită resursele etnografice din comună, fie că este vorba de port popular, de arhitectură sau de obiceiuri. Talentele culinare sunt un alt punct forte al zonei în cauză.

În ansamblul lor, obiectivele turistice din comuna Vama se caracterizează prin specificitate și vechime, unicitate la nivel de zonă și noutate în abordare, în construcție. Deși dispune de resurse turistice variate ce permite practicarea numeroase tipuri de turism, localitatea Vama întâmpină o serie de probleme de ordin administrativ și nu numai ce aduc în prim plan disfuncționalități ale ofertei turistice actuale.

3.4. BAZA TURISTICĂ

3.4.1. INFRASTRUCTURA ȘI SERVICIILE DE TRANSPORT

Accesul principal este reprezentat de DN 17, DJ 176 și DE 576 , precum și de linia de cale ferată Suceava – Vatra Dornei. Căile de comunicație de acces în interiorul comunei sunt reprezentate și de drumurile forestiere. Starea drumurilor este bună, fapt ce facilitează accesul turiștilor.

3.4.2. STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ

Prin valorile sale cultural-istorice, etnografice, naturale și socio-economice, satul românesc este o componentă de bază a spațiului rural, iar prin valoarea turistică atestată poate deveni un produs turistic de mare originalitate și de marcă pentru turismul rural românesc .

Pentru a da imaginea reală a spațiului rural românesc cu spiritualitatea sa ancestrală, turismul rural și agroturismul nu pot fi promovate ca oferte turistice decât în contextul „satului turistic ” și al „zonei etnografice ” căreia se integrează.

În spațiul rural cazarea turistică se face atât în pensiunile turistice rurale precum și în alte structuri de primire cum ar fi: minihoteluri rurale, cabane, campinguri.

Baza tehnico-materială a turismului, numită generic și structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale. În acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât și cele comune aparținând altor ramuri. În cadrul bazei tehnico- materiale a turismului, spațiile de cazare, alimentație, agrementul, prin numărul, capacitatea și structura lor, reflectă în cea mai mare măsură gradul de dotare și dezvoltare turistică la nivel teritorial.

Componenta principală a bazei tehnico-materială, cazarea turistică, prin numărul său de locuri și prin structura acestora, aflată într-o permanentă adaptare la evoluția cererii turistice, constituie un puternic sprijin pentru întreaga activitate turistică a zonei.

Localitatea Vama dispune de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare și de alimentație clasificate sau în curs de clasificare. Se poate remarca varietatea acestora din punct de vedere al gradului de confort, și implicit al tarifelor practicate, astfel încât orice persoană va putea să-și permită o ședere aici indiferent de bugetul alocat în acest scop. Rețeaua de pensiuni turistice este în continuă extindere, locuitorii valorificând la maxim poziția și trecutul localității. Posibilitățile oferite prin accesarea de fonduri nerambursabile i-au determinat pe mulți locuitori ai comunei să-și îndrepte eforturile în realizarea de proiecte și, implicit, în construirea de astfel de unitați de primire turistică.

Clasificarea pensiunilor turistice rurale din zonă s-a făcut în funcție de categoria de confort. Criteriile care au stat la baza aceste clasificări calitative sunt legate de poziția pensiunii, starea tehnică a acesteia, organizarea, suprafața și dotarea spațiilor, dotarea cu instalații, echiparea sanitară, dotarea camerelor și a bucătăriei, telefonie, televizor, etc. Alături de aceste criterii obiective, care permit compararea ofertei, o importanță mare se acordă și criteriilor subiective legate de personalitatea gospodarului, care se manifestă prin politețea, modul de întâmpinare și primire a turistului, ambianța și atmosfera din unitatea de primire. În comună, se găsesc structuri de clasificare clasificate de la 1 la 4 margarete sau stele.

În ceea ce privește unitățile turistice din comună, acestea sunt membre ale unei organizați la nivel regional – Asociația pentru turism Bucovina fie sunt afiliate organizațiilor de importanță națională ANTREC și OVR, integrarea în aceste asociații având un puternic rol în promovarea ofertei turistice.

Referitor la perioada de funcționare, pensiunile nu sunt afectate de fenomenul de sezonalitate (nu există ca și în cazul unităților de litoral maxime de vară), unitățile având o funcționare permanentă. Se poate observa totuși în cazul unor unități vârfuri de cerere (putem vorbi de perioada sărbătorilor de iarnă și a celor pascale, cât și de perioada care se suprapune vacanțelor școlare – cea de vară, în mod deosebit). Cauză principală a acestui fenomen este lipsa unor dotări agrementale diversificate care să contribuie la diversificarea ofertelor și la o organizare eficientă a timpului turistului.

Pensiunile existente la nivelul comunei Vama oferă turiștilor o serie de activități agrementale, le-am putea numi, precum și o serie de servicii necesare desfășurării în bune condiții a fenomenului turistic, servicii oferite în funcție de nivelul de clasificare, de implicarea gazdelor și de dorintele turiștilor.

Turiștii au la dispoziție posibilități de petrecere a timpului liber diversificate: foc de tabără, grătar; petreceri tradiționale cu participarea interpreților de muzică populară din zonă, a formațiilor artistice; workshop-uri și întâlniri ale oamenilor de afaceri; organizări de mese festive, descoperitul activităților de la fermă (muls, cosit, strâns și transportat fân); asistat la pregătirea tradiționala a mezelurilor și sacrificatul porcului – puteți lua acasă produse tradiționale din carne de porc, pregatite de gazdă; participare la activitățile de prelucrare a lemnului (tăiat lemne in pădure, fabricat cherestea); prepararea dulcețurilor din fructe de pădure și altor specialități locale; excursii în pădure, cules de ciuperci, fructe; drumeții la munte, pe dealuri; plimbări cu caruța sau sania cu cal; plimbare la stâna cu degustare produse specifice; călărie – începători; săniuș, schi, ping-pong, jocuri de interior, etc.; pescuit de agrement (Casa Ott – bazine proprii), vânătoare în colaborare cu asociațiile vânătorilor; sporturi extreme (rafting, zbor cu parapanta); descoperitul activităților legate de exploatarea și prelucrarea lemnului; vizite locale la artizani, excursii de o zi la obiectivele turistice din zonă, etc. La acestea se adaugă realizarea de condiții optime desfașurării fenomenului turistic – ne referim aici la liniște, siguranță sau confort. Fiecare pensiune este dotată cu spații verzi, cu foișoare pentru grătar, proprietarii fiind preocupați în a realiza spații unice care să contribuie indirect la bunul mers al activității turistice.

3.4.3. SERVICII DE ALIMENTAȚIE

De regulă alimentația turiștilor cazați în pensiunile din localitatea Vama se face la nivelul acestora, turistul fiind servit cu preparate culinare tradiționale, într-un cadru deosebit de plăcut. O serie de unități de alimentație funcționează cu circuit închis, fiind spații pentru servirea preparatelor și a băuturilor doar în anumite momente ale anului sau doar cu anumite ocazii – Paște, Crăciun, etc. – de exemplu Restaurant Gabriel, Cabana Ionela, etc.

Tabelul nr. 1 Unități de alimentație cu circuit deschis

Oferta de produse este diversificată, unitățile promovând conceptul bio – preparatele se obțin prin prelucrarea produselor din gospodăriile sătenilor. Se pot servi tradiționalele sărmăluțe cu mămăligă, hribi cu smântână, supă de pasăre cu tăiței de casă și bineînțeles cozonacii cu mac și nucă. Atât pe timp de vară cât și iarna turiștii pot servi masa în aer liber, la foc de tabără cu țuică și vin fiert.

O atracție deosebită o reprezintă stânile din zonă unde turistul se deplasează cu căruța trasă de cai și unde poate servi tradiționalele preparate de stână. În condițiile economiei de piața rețeaua de alimentație pentru turism se va lărgi și diversifica dobândind în final un caracter privat .

3.4.4. BAZA AGREMENTALĂ

Baza tehnică pentru agrement cuprinde un evantai mare de mijloace și dotări destinate să asigure posibilități tot mai largi și diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turiști. Mijloacele de agrement se vor diversifica în viitorii ani prin intervenția agenților economici particulari sau societăți comerciale și mixte .

Ambianța și animația locală depind de relațiile dintre populația care primește turiști și aceștia, dar există și alte elemente care trebuie luate în considerare .La nivelul unei așezări umane, animarea stimulează activitatea ei și ameliorează percepția turiștilor asupra ofertei turistice.

În ceea ce privește infrastructura necesară activității de turism, remarcăm o slabă dezvoltarea a amenajărilor pentru agrement, dotări menite să "ocupe" timpul liber al turiștilor. Comuna Vama beneficiază de un teren de sport de mari dimensiuni unde se pot organiza diferite competiții sportive, un alt teren de handbal care aparține școlii generale din localitate, iar în urmă cu un an de zile a fost realizat un parc situat în centrul comunei, parc dotat cu banci și balansoare. Nici turismul de drumeție nu beneficiază de poteci marcate, indicatoare sau refugii. Ceea ce este de regretat, este degradarea popicăriei din comună, loc care ar fi contribuit la destinderea turiștilor. Se are în vedere refacerea acesteia, însă momentan nu au fost începute demersurile necesare.

Principalul motiv al sosirii turiștilor în Vama este reprezentat de o serie de elemente de valoare etnografică, istorică sau comemorativă. Acestora li se adaugă cadrul natural deosebit precum și poziția geografică în raport cu principalele trasee turistice ale județului Suceava.

Turiștii cazați au posibilitatea de a vizita următoarele obiective turistice din împrejurimi – mănăstirile: Voroneț, Putna, Moldovița, Sucevița, Arbore, Dragomirna, Humorului, Slătioara din comuna Râșca, Zamca, Biserica Hagigadar din Suceava, Cetatea lui Ștefan cel Mare din Suceava, Hanul Domnesc din Suceava, Chilia lui Daniil Sihastru – Putna, Atelierul de ceramică neagră din Marginea, Salina Cacica, Muzeul „Arta lemnului” din Câmpulung Moldovenesc, Complexul muzeal Bucovina din Suceava, Colecția etnografică Ioan Țugui din Câmpulung Moldovenesc, Casa memorială „Ciprian Porumbescu”, Muzeul obiceiurilor populare din Bucovina – Gura Humorului, Muzeul de științe ale naturii din Vatra Dornei, Secția de etnografie din Vatra Dornei, Parcul central al stațiunii Vatra Dornei, Rezervația Naturală Lucina – Moldova Sulița, Pietrele Doamnei – Munții Rarău – Câmpulung Moldovenesc, Rezervația naturală Ponoare – comuna Moara, Codrul secular Slătioara.

Bazele de dotări și servicii comerciale sunt bine reprezentate la nivel comunal – ne referim aici la magazinele de interes general. Cele cu specific turistic lipsesc cu desăvârșire. Pe viitor ar trebui avută în vedere edificarea unor astfel de unități care ar favoriza încasările, respectiv veniturile provenite din turism. De asemenea, se remarcă și lipsa complexelor industrial-alimentare care să comercializeze produse alimentare specifice localității (legume, fructe, lactate, preparate specifice, etc.).

3.5. TIPURI ȘI FORME DE TURISM PRACTICABILE

Fiind o localitate veche ce a păstrat aproape nealterate valorile străvechi, se remarcă o dezvoltare rapidă a turismului rural – se valorifică existența unor gospodării care au păstrat nealterate valorile culturale artistice ale zonei, obiceiurile și tradițiile bucovinene.

"Zestrea turistică" a comunei a crescut de la an la an, atât sub raportul locurilor de cazare, cât și de diversificare a serviciilor, ca urmare a unor importante investiții din fonduri proprii sau obținute de la instituții internaționale. Se observă o preocupare a locuitorilor din comună spre investiții în acest domeniu; o mare parte dintre aceștia s-au îndreptat spre accesarea fondurilor nerambursabile pentru dezvoltarea zonelor rurale. Așadar, dacă ar fi să facem o analiză succintă a concurenței directe, am putea aminti arealele cu oferte similare din imediata apropiere a localității. Comunele Fundu Moldovei, Vatra Moldoviței, Rădăuți, Marginea, Horodnic, Dărmănești, Straja, Ciocănești, Cârlibaba, Frasin, Mănăstirea Humorului, Sadova, etc. pot fi trecute în categoria concurenților direcți ai comunei în discuție. Raportându-ne la nivel de areale geografice, am putea aminti zona Maramureș, zonă cu o bogată zestre turistică. Deși localitățile enumerate anterior sunt reprezentative pentru ceea ce înseamnă turism rural, nu se poate vorbi de o concurență propriu-zisă, fiecare zonă fiind unică sub raportul ofertelor de produse turistice. Așadar, trebuie avută în vedere o promovare a ofertelor proprii și , după cum bine se știe, o sporire a calității serviciilor oferite de fiecare prestator, astfel înlăturându-se concurenții potențiali.

În prezent, piața turismului rural este în continuă expansiune și tocmai din acest considerent trebuie luate în calcul investiții seriose în ceea ce privește dezvoltarea și promovarea acesteia. Se va ajunge în acest mod la o valorificare a trecutului turistic și, implicit, la o perpetuare a ceea ce a fost trecutul poporului român.

Alături de acestă formă de turism, în localitate și în imediata ei vecinătate mai pot fi practicate:

Turismul de afaceri, congrese și reuniuni poate fi practicat în sălile din cadrul Pensiunii "Casa Călin", Pensiunii Lidana, "Casa Lucreția" – dar cu o capacitate mult mai mică; în ultimul timp s-a observat o preocupare a celor implicați în turism de a realiza unități de primire turistică dotate și cu facilități pentru afaceri și reuniuni – este cazul Pensiunii Casa Vero edificată recent și care dispune de astfel de dotări.

Turismul pentru vânătoare și pentru pescuit – presupune valorificarea fondului cinegetic din perimetrul localității dar și din comunele învecinate; funcționează o asociație a pasionaților de vânătoare care poate organiza partide de vânătoare. În imediata apropiere a comunei Vama sunt edificate nu mai puțin de 12 cabane pentru vânătoare, unități care contribuie la buna desfășurare a acestei forme de turism.

Turismul sportiv – poate fi promovat, beneficiind de mai multe tipuri de activități sportive ce se pot practica – mountain-bike, alpinism, schi-ul (pe viitor și se va realiza cea mai mare pârtie de schi din țară; în prezent , Gura Humorului, Cârlibaba).

Turismul cu valențe culturale – are condiții bune pentru a se dezvolta, ținând cont de numeroasele mănăstiri incluse în patrimoniul UNESCO situate în imediata apropiere a comunei Vama – Moldovița, Sucevița, Humor, Arbore, Voroneț și de celelalte obiective ce susțin această formă de turism (muzee, expoziții).

Pot fi enumerate, de asemenea, principalele destinații luate în calcul de turiștii străini și români ce optează să-și petreacă o mini–vacanță în localitatea Vama, motivațiile acestora fiind dintre cele mai diverse: zona de interes Rădăuți; zona de interes Suceava; zona de interes Câmpulung Moldovenesc; zona de interes Gura Humorului și zona de interes Vatra Dornei.

De obicei turistul care ajunge în comuna Vama nu preferă un pachet turistic standardizat și rigid, ci preferă un turism individualizat și manifestă un interes crescând pentru liniște, contact cu natura, cultură și lipsa de aglomerație. Pentru aceștia, calitatea serviciilor reprezintă aspectul primordial. În acest caz, oferta turistică este autentică, diferențiată, multiplă în diversitatea sa spațială și etnoculturală, organizată și condusă de fermieri, de oamenii satului. Prin creativitatea și profesionalismul fermierului oferta turistică se personalizează, se diferențiază, devenind autentică și specifică, ca o alternativă la oferta turistică standard.

Oferta turistică din spațiul rural este diversă: cazare în variate tipuri de structuri de primire turistică, alimentație (gastronomie specifică zonelor etnofolclorice), produse agroalimentare naturale, fructe de pădure, ciuperci, dotări pentru agrement, programe și dotări culturale, poteci pentru plimbări și drumeție. În această diversitate de oferte calitatea devine o mare strategie.

Prin acest deziderat, proprietarii de pensiuni din Vama se pot afirma ca prestatori de servicii autentice, iar profesionalismul acestora, responsabilitatea în executarea prestațiilor turistice, capacitatea de antreprenori și de organizatori, evidențiază calitatea ofertei turistice. Măsurile de asigurarea calității nu conduc la uniformizarea ofertelor ci garantează competitivitatea în realizarea unui produs ce urmează a fi comercializat pe piața turistică.

În dezvoltarea ofertei turistice la nivel de comună, s-a ținut seama de: valoarea și varietatea resurselor turistice, ocupațiile agropastorale și tradițiile etnofolclorice din zonă, trăsăturile psihostructurale ale populației ce-i conferă un anumit grad de ospitalitate, etică și moralitate precum și gradul mai înalt de emancipare a locuitorilor din unele sate (cunoscători de limbi străine).

Multiplele posibilități de petrecere a timpului liber în zonă vor contribui la diversificarea tipurilor și formelor de turism practicabile în zonă. O implicare sporită a autorităților, o promovare sporită a regiunii în cauză va determina creșterea fluxului de turiști care ajung în Vama, la acest aspect contribuid, pe lângă potențialul turistic local și cel din regiunile învecinate.

CONCLUZII

România este o țară cu o mare disponibilitate pentru turism și acest fapt este confirmat de diversitatea mare a resurselor naturale și antropice repartizate echilibrat. Există astfel posibilitatea practicării turismului în tot timpul anului și în același timp flora, fauna, condițiile climaterice și multitudinea monumentelor istorice și arhitectonice pot să satisfacă pretențiile celui mai exigent turist, român sau străin.

Agroturismul, turismul rural în general, constituie o experiență inedită pentru cei doi parteneri care intră în această relație: turistul și gazda. Astfel practicarea lui are efecte de natură economică, socială și culturală, efecte care se manifestă în mod direct sau indirect. Aceste efecte pot fi favorabile sau nefavorabile. Cele favorabile sunt urmarea activităților economice desfășurate, iar cele nefavorabile sunt cu prioritate cele ambientale care pot fi dezastruoase pentru zona avută în discuție.

Comuna Vama nu înseamnă numai ținutul unor priveliști largi, de o frumusețe nemaiîntâlnită, nu înseamnă numai ținutul dăruit din belșug cu originale si autentice valori umane, matriale și spirituale, Vama e un spațiu cu totul deosebit, care se adresează percepției inimii, cugetului si sensibilității. Potențialul acesteia, atât cel natural cât și cel antropic este capabil să atragă un important procent din turiștii dornici de evadare, de liniște și relaxare. Acordând o mai mare atenție elementelor de infrastructură adiacente și ridicând nivelul calitativ al celor existente, turismul ar putea deveni principalul mijloc de a obține venituri și profit. Avem în vedere ân acest caz aspectul că turismul este "consumator" și în zona comerțului, serviciilor, transportului și telecomunicațiilor.

Dezvoltarea produselor turistice rurale în zona Vama are numeroase puncte forte:

poziționare în centrul județului Suceava și a obiectivelor turistice din zonă;

patrimoniu turistic natural și antropic deosebit de valoros;

acces facil atât rutier cât și feroviar;

existența unor rute internaționale atât pe calea rutieră E576 cât și pe calea ferată;

interesul și preocuparea comunității rurale și a autorităților locale;

tarife accesibile;

fructe și legume proaspete de sezon și produse tradiționale;

posibilitatea oferită turiștilor de a participa la obiceiuri tradiționale precum șezători, hore, colinde, hramuri, târguri, nedei, nunți, spectacole folclorice;

existența în pensiuni a dotărilor proprii pentru recreere, agrement, activități sportive și de întreținere.

Problema principală care a dus de fapt la nerezolvarea până în prezent a unei părți din necesitățile turismului în comuna Vama o constituie lipsa resurselor financiare. Bugetul de austeritate, veniturile mici la nivelul bugetului local, inflația, reducerea drastică a programului de investiții, toate acestea sunt adevărate cauze ale neajunsurilor la nivelul infrastructurii localității.

În ceea ce privește dezvoltarea viitoare a regiunii, recent au fost realizate demersuri pentru includerea localității între stațiunile turistice recunoscute oficial. În acest sens au fost efectuate studii ale resurselor naturale și antropice ce se regăsesc în perimetrul localității. Calitățile curative ale climei și obiectivele turistice din zonă sunt susținute de pensiunile turistice clasificate ce urmăresc standardele cele mai exigente și în curs de clasificare și de structurule de primire cu funcțiuni de alimentație publică, astfel încât funcția de bază a localității a devenit predominant turistică.

Dezvoltarea turismului este susținută și de existența în aria limitrofă a numeroase obiective turistice recunoscute pe plan intern și internațional, care măresc atractivitatea zonei. Se vor remedia lucrurile și în domeniul infrastructurii de comunicație (drumuri, rute ocolitoare, etc.) și a celei turistice (conservarea, reabilitarea și punerea în valoare a elementelor de patrimoniu natural sau construit prin interdicții de construire, ameliorarea și dezvoltarea sistemului de spații publice urbane, valorificarea zonelor cu elemente valoroase din punct de vedere etnografic, istoric, arhitectural, urbanistic, arheologic pentru turism, etc.). Vor fi dezvoltate și extinse amenajările și dotările pentru relaxare în aer liber – terenuri sportive terenurile de joacă pentru copii, parcuri etc.

În ceea ce privește sugestiile privind stimularea turismului rural din zonă, menționez următoarele:

valorificarea mai bună a resurselor naturale și a condițiilor de recreere și de odihnă pe care le oferă zona, atât în folosul zonelor rurale cât și a turiștilor;

combaterea tuturor factorilor de poluare de orice natură și păstrarea arealului curat atât pentru locuitori cât și pentru turiștii care vizitează această zonă;

modernizarea și întreținerea într-o stare optimă a drumurilor existente, cu accent deosebit pe rețeaua centrală, intens solicitată;

încurajarea agroturismului ca formă nouă de practicare a acestei activități prin acordarea de facilități celor care se oferă să participe la programul respectiv;

amenajarea plurifuncțională a comunelor și satelor din zonă, amenajare care să pună accentul pe diversificarea activităților și totodată pe crearea de locuri de muncă;

antrenarea și dezvoltarea unor inițiative, a unor activități tradiționale care multă vreme au fost neglijate, a unor meșteșuguri, consolidarea și dezvoltarea unor creații artistice locale;

crearea unor baze sportive cu dotări adecvate;

publicitate susținută mai ales cu ocazia unor manifestări internaționale, accentul punându-se pe: cadrul natural deosebit, baza materială existentă care poate fi substanțial îmbunătățită, folclorul și etnografia, posibilități de practicare a vânătorii și pescuitului, posibilități de inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, monumentele existente în imediata apropiere a localității (comuna Vama este situată, practic, în centrul de greutate al monumentelor cu impact național și internațional; este vorba de mănăstirile Voroneț, Moldovița, Putna, Slatina, Dragomirna, Arbore, etc.), deci se pot alege numeroase trasee având ca punct de plecare-sosire această comună.

Toate aceste probleme s-ar rezolva dacă ar prinde contur o creștere a veniturilor populației, o dezvoltare a infrastructurii nu doar la nivel de localitate sau județ ci la nivel de țară, informatizare, creștere a calității serviciilor, existența unor programe de promovare a zonei în cauză, toate acestea ducând la crearea premiselor unei expansiuni a activității turistice în zona Vama – Suceava.

Râmăn totuși cu speranța și convingerea că turismul rural în zona Vama are frumoase perspective de dezvoltare atât în favoarea consumatorilor interni cât și a celor externi, a populației în egală măsură, populație care manifestă o largă disponibilitate de primire a turiștilor.

BIBLIOGRAFIE

Bran, F., Marin, D., Simon, T., (1997), Turismul rural – modelul european, Ed. Economică, București

Cernat, Ion, Lazarovici, Elena (2009), 600 de ani de istorie ai satului Vama. Studii și schițe monografice, Ediția a 2-a, Editura Pim, Iași

Ciangă, N. (2006), România. Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

Cocean, P. (2005), Geografia turismului, Cluj Napoca

Gherasim, T., Gherasim, D. (1999), Marketing turistic, Edit. Economică, București

Petrea, Rodica, Petrea, D. (2001), Turism rural, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

Rusan, D. Zahaniciuc, M. (1996), Zona etnografică Câmpulung Moldovenesc, Muzeul “Arta lemnului“, Câmpulung Moldovenesc

*** (2003), Județul Suceava -ghid turistic, Editura Bucovina istorică, Suceava

***(1977), Județul Suceava, Editura Academia Română, București

*** Suceava (ghid), Ed. Meridian, București, 1967

Surse Web consultate:

www.redescoperabucovina.ro

www.turisminbucovina.ro

www.suceava.djc.ro

www.vacanteinbucovina.ro

www.comeinromania.ro

www.comuna-vama.info

www.vacantesicalatorii.ro

www.bucovinaturism.ro

www.bucovinanet.ro

www.vacanteinbucovina.ro

www.cazari.ro

www.inbucovina.ro

www.turistinfo.ro

ANEXE

Anexa nr. 1

STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ

BIBLIOGRAFIE

Bran, F., Marin, D., Simon, T., (1997), Turismul rural – modelul european, Ed. Economică, București

Cernat, Ion, Lazarovici, Elena (2009), 600 de ani de istorie ai satului Vama. Studii și schițe monografice, Ediția a 2-a, Editura Pim, Iași

Ciangă, N. (2006), România. Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

Cocean, P. (2005), Geografia turismului, Cluj Napoca

Gherasim, T., Gherasim, D. (1999), Marketing turistic, Edit. Economică, București

Petrea, Rodica, Petrea, D. (2001), Turism rural, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca

Rusan, D. Zahaniciuc, M. (1996), Zona etnografică Câmpulung Moldovenesc, Muzeul “Arta lemnului“, Câmpulung Moldovenesc

*** (2003), Județul Suceava -ghid turistic, Editura Bucovina istorică, Suceava

***(1977), Județul Suceava, Editura Academia Română, București

*** Suceava (ghid), Ed. Meridian, București, 1967

Surse Web consultate:

www.redescoperabucovina.ro

www.turisminbucovina.ro

www.suceava.djc.ro

www.vacanteinbucovina.ro

www.comeinromania.ro

www.comuna-vama.info

www.vacantesicalatorii.ro

www.bucovinaturism.ro

www.bucovinanet.ro

www.vacanteinbucovina.ro

www.cazari.ro

www.inbucovina.ro

www.turistinfo.ro

ANEXE

Anexa nr. 1

STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ