Potentialul Turismului Cultural In Drobeta Turnu Severin

Potențialul turismului cultural

în Drobeta Turnu Severin

Cuprins

Cap.1 Turismul cultural din România-prezentare generală

1.1 Caracteristicile turismului cultural și factorii cheie în dezvoltarea sa

1.2 Asezarea geografica si turismul cultural în Drobeta Turnu Severin

1.3 Modalitați de valorificare a turismului cultural din Drobeta Turnu Severin

1.4 Evenimente culturale în Drobeta Turnu Severin

Cap 2.Studiul de caz al unor produse turistice culturale din Drobeta Turnu Severin

2.1 Palatul cultural "Theodor Costescu"

2.2 Muzeul regional Porțile de Fier

2.3 Castelul de apă

2.4 Biserica Grecescu

2.5 Podul lui Traian

2.6 Cetatea Severinului

2.7 Muzeul de Artă

2.8 Monumentul eroilor

Introducere

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană ,dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru și în special a celei de-a doua jumătăți ale acestuia.

România beneficiază de multiple și variate frumuseți naturale și valori cultural istorice,care-i permit să ofere produse turistice de calitate și atractivitate deosebită,competitive,în măsură să satisfacă exigențele tuturor categoriilor de vizitatori români și străini.

Ca o alternativă a turismului clasic,turismul cultural sau turismul de cunoaștere reprezintă un subiect amplu promovat și de mare actualitate și perspectivă.

Lucrarea intitulată “Potențialul turismului cultural în Drobeta Turnu Severin”se aliniază acestei tendințe de reconstituire și revitalizare a turismului cultural.

Rolul turismului în dezvoltarea,formarea culturii și lărgirea orizontului de cunoaștere a oamenilor,educația și instrucția acestora în satisfacerea unor nevoi culturale ale turiștilor a crescut foarte mult.Prin intermediul turismului tematic sau cel cultural se pot promova principalele aspecte culturale ale unei țări.

Orașul Drobeta Turnu Severin beneficiază de un potențial turistic cultural de o mare însemnătate,prin prezența monumentelor istorice,a bisericilor cu o minunată arhitectură,a construcțiilor cu un disign inpunător.

Potențialul turistic cultural din orașul Drobeta Turnu Severin este unul în creștere datorită proiectelor de renovare și prin apariția de noi festivaluri care le atrag atenția cunoscatorilor de cultură făcându-i interesați si mai mult de orașul acesta.

Structurată pe 2 capitole,prezenta lucrare pune în evidență modalitățile de promovare și dezvoltare a turismului cultural în Drobeta Turnu Severin,bazându-se pe tehnicile specifice componentelor de valorificare a acestuia.

Cap 1-Turismul cultural din România

Definiția turismului cultural

Ca și obiect de studiu apariția turismului cultural își are originile odata cu începutul secolului XX,dar abia in 2002 s-a publicat o definiție formală de către Consiliul Internațional pentru Monumente Culturale și istorice,aceasta fiind dupa cum urmează:” turismul cultural și cultural-cognitiv este acea formă de turism care se concentrează asupra mediului cultural și care,la rândul ei include reperele culturale și istorice ale unei destinații sau moștenirea cultural-istorică,valorile și stilul de viață al populației locale ,artele,meșteșugurile,tradițiile și obiceiurile populației locale”. În plus,rudele cognitive și culturale pot include și o vizită sau participare la evenimente și activități culturale,vizite la concerte,muyee,expoziții,galerii etc.

Organizația Mondială a Turismului (Raport OMT 2012) definește turismul cultural drept”excursii al căror scop principal sau secundar este vizitarea siturilor și acele evenimente a căror valoare culturală și istorică le-a făcut o parte a moștenirii culturale a unei comunități”.O caracteristică importantă a turismului cultural în conformitate cu această definiție este presupunerea că prezența sau vizitarea locurilor culturale și istorice care au legătură cu moștenirea cultură nu reprezintă de fapt principalul motiv al excursiei.Din această cauză turismul cultural-istoric este rareori implementat într-o perspectivă “curată”și de cele mai multe ori este asociat cu alte tipuri tradiționale sau specializate de turism.Această caracteristică interesantă scoate la iveală șansele de îmbunătațire a eficienței turismului regional și național prin dezvoltarea unui turism cultural-istoric,prin integrarea și absorbția în turismul regional a resurselor culturale si istorice și dezvoltarea pe această bază a unui brand regional de turism.

În această definiție componenta principală este conceptul de „moștenire culturală” care include moștenirea intangibilă și tangibilă ca un”set de valori culturale care sunt purtătoare de memorie istorică,identitate națională și au o valoare știinifică sau culturală”(Legea Moștenirii Culturale,articol 2,paragraf 1) Din punct de vedere al dezvoltării turismului cultural ,abordarea exhaustivă a concepului de moștenire culturală duce la o abordare integrată-cu excepția monumentelor arheologice,tradiționale și istoricecare includ moștenirea artistică,arhitecturală și etnografică,peisajul cultural și infrastructura muzeală și,cu o importanță din ce in ce mai mare în ultima vreme-bisericile creștine si alte lăcașuri de cult.Turismul cultural include pe lângă vizitarea locurilor istorice,furnizarea unei oportunități de a savura realizările umane trecute.Ca parte a turismului intern,vizitarea unor asemenea locuri este un moment de admirație ,de mândrie națională și de redescoperire a realizărilor strămoșilor.

Siturile istorice,arheologice și arhitecturale stau la baza unui anumit tip de turism,turismul de patrimoniu,care reprezintă parte componentă a turismului cultural,un segment al pieței turistice în plin avânt în Europa,dar și locul unde există o acerbă concurență.Patrimoniul istoric ca și caracteristică a perioadei postmoderne

devine o resursă valoroasă care produce mari migrații turistice cu motivații culturale.Față de abrutizarea prin muncă de la începuturile erei industriale,postindustrialul reduce pragmatic timpul de muncă și expandează timpul liber care nu mai poate fi valorificat superior si recuperator decât prin recreere.Sporirea duratei de viață a populației vine cu un alt aport de călători dintre cei care si-au încheiat activitatea și doresc să se bucure din plin de perioada de pensie/retragere.Oamenii “realizați” încep prin ași căuta “rădăcinile” și încep prin ași întări legăturile de familie pornind cu generațiile tinere în adevărate pelerinaje spre locurile de unde au plecat strămoșii sau/și în locuri în care pot să le ofere experiențe culturale autentice de calitate.Prosperă forurile geneologice ,produsele de turism cultural care valorifică vechile trasee de pelerinaj,vechi rețete culinare,vechi obiceiuri ,un anumit mod de organizare a timpului.Prin produsele turismului cultural /turismului de patrimoniu prin trăirea istoriei este posibilă receerea unor imagini urbane și configurații arhitecturale,care să ofere noi experiențe de viață foarte apreciate de consumatorul actual de turism.

România are un patrimoniu cultural-istoric și etnofolcloric de mare valoare și atractivitate turistică. Există peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes național și internațional, între care se remarcă: biserici și ansambluri mănăstiresti, monumente și ansambluri de arhitectură și de artă, ansambluri arhitecturale urbane, centre istorice și situri arheologice, din care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetatile dacice, cetatea Sighisoara etc.).

Tezaurul etnografic și folcloric românesc este de asemenea de mare originalitate, fiind reprezentat prin: arhitectura specifică satelor din provinciile istorice românești; bisericile de lemn din Maramureș și Sălaj; prelucrarea lemnului; portul popular; arta decorării; manifestari etnoculturale și religioase tradiționale; târguri și expoziții muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane expoziționale etc.

Această formă de turism este susținuta de o capacitate de cazare care reprezintă 12,9% din totalul locurilor existente la nivelul întregii țări, în ultimii ani înregistrându-se o diminuare a acesteia, ca urmare a schimbării destinațiilor unor unități de cazare. Numarul turiștilor străini în turismul cultural religios a crescut cu 28,5%.

Turismul cultural reprezintă instrumentul pentru dezvoltarea economică,care duce la o creștere a economiei prin atragerea vizitatorilor din exteriorul comunității gazde și care sunt parțial sau în mod general stimulați de un interes în componentele istorice,științifice,artistice sau care au legătură cu stilul de viață,tradițiile,realitățile și informațiile referitoare la un grup,o comunitate,regiune sau instituție.O astfel de călătorie se concentrează pe aprofundarea mediului cultural,aici incluzând,de asemenea teatrele,peisajele,artele vizuale,stilurile de viată,tradițiile,valorile și evenimentele.Turismul caută moduri de a crea “produse turistice comercializabile”precum și un mediu de lucru și de viață.

În Uniunea Europeană sectorul serviciilor culturale și al industriilor(incluzând turismul cultural sau de patrimoniu)a înregistrat o creștere de peste 60% în ultimul deceniu avand un potențial de creștere dublu față de cel al altor sectoare.Domeniul industriilor culturale reprezintă un domeniu nou și încă deficitar nu doar în România,ci în întreaga Uniune Europeană,unde se estimeză că acest sector de servicii dispune de un potențial de creștere mult superior altor sectoare.

Pentru România,într-o “economie a cunoașterii”,ca stat membru al Uniunii Europene se deschid oportunitați de dezvoltare și investiții deosebite și în acest sector,care poate să ajute la îmbunătățirea imaginii de țară a României în ansamblu ei și sporirea atractivității acesteia ca destinație de investiții.În România până în prezent nu au existat decât puține premise de dezvoltare a turismului cultural și industriilor culturale.

Există foarte multe agenții de turism care includ în ofertele lor vizite ghidate la monumente și situri istorice cum sunt bisericile pictate din Nordul Moldovei,ansamblul scultpurilor lui Brâncuși de la Târgu-Jiu sau ruinele dacice de la Sarmisegetuza,însă acestea nu sunt proiecte culturale veritabile,ci servicii.Ele deși sunt de calitate tot rămân la stadiul unui produs comercial care trebuie rafinat prin intervenția profestionistului cu studii academice de specialitate menite să ofere valoare adăugată acestui gen de produse.La momentul actual serviciile de turism cultural cu tangență pentru valorificarea patrimoniului istoric nu generează decât în mică măsură valori adăugate economice iar sociale sau cultural-academice cu atât mai puțin pentru că nu provoacă schimbări de atitudine în spațiul colectivităților locale,nu au consecințe directe în dezvoltarea unui posibil dialog cultural.

Turismul cultural se confruntă cu o serie de probleme care sunt legate de infrastructura de acces la situri arheologice,monumentele de arhitectură învechită,lipsa spațiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj,lipsa punctelor de belvedere pentru fortificații,cetăți medievale,biserici,monumente istorice și mănăstiri,lipsa spațiilor de parcare dotate cu puncte de informare și promovare a obiectivului cultural.

România este posesoare de peisaje splendide,mai ales cele din Delta Dunării care a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991,este clasificată ca rezervație a bisoferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN.Acolo se regăsesc o varietate de specii din flora și faună.Turiștii care vizitează Delta Dunării sunt impresionați de multitudinea de animale și plante,multitudine care ii copleșește.

În România se găsesc multe atracții turistice care sunt locuri perfecte pentru odihnă și relaxare.Castelele Peleș și Bran sunt cele mai viziăstiri,lipsa spațiilor de parcare dotate cu puncte de informare și promovare a obiectivului cultural.

România este posesoare de peisaje splendide,mai ales cele din Delta Dunării care a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991,este clasificată ca rezervație a bisoferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN.Acolo se regăsesc o varietate de specii din flora și faună.Turiștii care vizitează Delta Dunării sunt impresionați de multitudinea de animale și plante,multitudine care ii copleșește.

În România se găsesc multe atracții turistice care sunt locuri perfecte pentru odihnă și relaxare.Castelele Peleș și Bran sunt cele mai vizitate castele din România pentru admosfera lor medievală dar și pentru că dețin o istorie nemaipomenită.

Ca si alte tari este in continua dezvoltare, concurand insa si cu tarile straine. Ea isi astepta turistii cu bratele deschise si cu multe locuri incantatoare de vazut.

Tendintele majore care au fost observate în ceea ce priveste turismul cultural sunt:

– interactiunea între cultura si turism îsi are radacinile în perioada de început a turismului si în prezent câstiga din ce în ce mai multa însemnatate;

– turismul cultural este un factor cheie pentru dezvoltarea durabila si dialogurile intreculturale;

– mostenirea culturala este expresia identitatii oamenilor, a teritoriului, istoriei, traditiilor si civilizatiei

1.1 Caracteristicile turismului cultural si factorii cheie in dezvoltarea sa

Caracteristile turismului cultural

Fluxurile turistice în cadrul turismului cultural se caracterizeaza prin alcatuirea dintr-o clientela proprie care poate fi fie specializata într-o anumita tematica (capabila sa parcurga distante impresionante pentru a surprinde înca o fateta a pasiunii lor), fie atrasa de tot ce este cultural, fie ocazionala, care este de obicei majoritara si se constituie din cei care, aflati în concediu sau vacanta în scopul odihnei si recreerii, viziteaza si obiectivele turistice antropice din spatiul în care se afla. O alta caracteristica a fluxurilor care participa la realizarea turismului cultural o reprezinta apartenenta participantilor la categorii socio-profesionale superioare sau cu un nivel de educate mediu si ridicat: elevi, studenti, intelectuali si de aceea caracterul sau de masa este incert. Preponderenta în alcatuirea fluxurilor turistice este populatia .

Practicile turistice culturale sunt si ele destul de diferite, variind de la vizitarea muzeelor si monumentelor în scopul cunoasterii efective a patrimoniului acestora, la simpla lor utilizare, ca decor al unor practici ludice (frecventarea unei cafenele sau a unui bar situat în apropierea unui obiectiv de patrimoniu, de exemplu). Exista, se pare, si o diferentiere a practicilor culturale pe sexe: femeile sunt mai atrase de artele plastice si de arhitectura, dominând net miscarile turistice culturale; barbatii prefera siturile tehnico-stiintifice, traditiile si artele populare. În general exista o preferinta pentru siturile culturale în aer liber, ruinele atragând mai multi vizitatori decât multe monumente pastrate intactate.

Practicile culturale se pot deosebi si în functie de specificul mental si comportamental al unor popoare. Astfel, anchetele efectuate în Franta, principala destinatie a turismului cultural mondial, demonstreaza o anumita superficialitate a spaniolilor, o preferinta a germanilor pentru arta romana sau Evul Mediu, dorinta nord-americanilor de a-si regasi radacinile culturale, atractia olandezilor pentru spatiile rurale, interesul britanicilor pentru descoperirea monumentelor si a locurilor care evoca relatiile franco-engleze, în timp ce italienii prefera sanctuarele si locurile de cult.

În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. Îmbogatirea ofertei turismului cultural se realizeaza sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios si exigent si atitudinea comunitatilor locale care doresc sa obtina beneficii de pe urma activitatilor culturale pe care le finanteaza.

Factorii cheie în dezvoltarea turismului cultural

1.Reteaua de cai de comunicatii :aeriana,feroviara,rutiera,navala ofera ajutor turistilor pentru accesarea acestora a zonelor de interes turistic.Însă infrastructura existentă nu se ridică la nivelul standardelor europene din punct de vedere calitativ.În ultimii ani s-au făcut progrese in acest domeniuȘmoderniyarea aeroporturilor,introducerea de trenuri rapide Intercitz,moderniyarea de drumuri rutiere de interes internațioanal,achiziționarea de mijloace de transport moderne si altele.

2.Structuri turistice complexe diversificate-hoteluri,hanuri,moteluri,camping-uri de-a lungul traseelor turistice,amplasarea de unitați de restaurație.Deschiderea către turismul internațional impune deyvoltarea structurilor turistice și aducerea lor la nivelul exigențelor mondiale,Diversificarea formelor de cazare în sintem privat în mediile urban și rural cosntituie un element benefic pentru turismul cultural itinerant.

3.Gradul relativ redus al poluarii generale înregistrat de+a lungul traseelor turistice.Înlăturarea circulatiei grele din orașe și din centrele turistice,generalizarea filtrelor de plumb la mijloacele de transport vor conduce la scăderea gradului de poluare.

4.Un numar mare de monumente culturale,din care 1/3 sunt atrase în circuitul turistic inernațional și național,recunoscute deja în multe programe turistice;cele mai cunoscute sunt cele din nordul Moldovei,nordul și sudul Transilvaniei,nordul Oleteniei,Delta Dunarii,litoralul Mării Negre,Carpații Românești.Resursele naturale și culturale ale României sunt în present insufficient cunoscute potențialilor turiști străini,deoarece sunt insufficient mediatiyate și preyentate în cataloagele insuficiente,constituie o problemă de maxima stringență ,la fel ca și coerența unei politici de protecție a mediului și a patrimoniului cultural.Ample acțiuni de restaurare au avut loc în ultimii ani la mănăstirile din nordul Moldovei,Rădăuți,Castelul Bran,Casa memoriala George Enescu din Sinaia,Muzeul Satului din București și multe altele.

5.Organizarea unor manifestări cultural artistice naționale și internaționale duce la creșterea interesului artiștilor străini pentru tezaurul cultural românesc.

Redactarea unui anuar al acestor manifestări ,în mai multe limbi străine ,ar constitui o deschidere pe piața turistică internațională,în paralel cu nencesitatea creării unor rețele-centre de conservare și deyvoltare a patrimoniului cultural și material în principalele regiuni turistice din România.

1.2 Așezare geografică și turismul cultural în Drobeta Turnu Severin

Județul Mehedinți este situat în partea de sud-vest a României, pe malul stâng al Dunării la ieșirea acesteia din defileu.

      Are o suprafață de 493289  hectare (2,1% din suprafața țării) și se învecinează cu județele: Caraș-Severin la vest, Gorj la nord și Dolj la sud-est.La sud se învecinează cuBulgaria și .

Din punct de vedere al organizării administrative în componența județului intră 2 municipii (Drobeta-Turnu Severin și Orșova), 3 orașe (Baia de Aramă, Strehaia și Vânju Mare), 61 comune și 344 sate.

Fotografie 1.2.1 :Așezare geografică a orașului Drobeta Turnu Severin

Scurt istoric al orașului Drobeta Turnu Severin

Municipiul Drobeta-Turnu Severin, reședința județului Mehedinți, este situat în SV României, pe stânga fluviului Dunărea, la ieșirea acestuia din defileul Porțile-de-Fier, pe malul lacului de acumulare Porțile-de-Fier I, la o altitudine de 65 m.

Pe locul actualului oraș a existat în antichitate așezarea geto-dacică Drobeta, menționată de Ptolemeu în scrierile sale, și a cărei existență este dovedită și de resturile de ceramică dacică descoperite aici

Orașul modern Drobeta-Turnu Severin are o istorie relativ nouă față de alte orașe ale României. Astfel, orașul a fost reconstruit, în urma unui decret emis de generalul Pavel Kiseleff la 22 aprilie 1833, după planurile arhitectului francez Xavier Villacrosse, cu străzi largi ce cad perpendicular pe Dunăre sau merg paralel cu ea. Orașul și-a primit numele de la ruinele Cetății Severinului care dominau la vremea aceea Dunărea și împrejurimile.

Oraș ''de negoț'' pe Dunăre, Turnu Severin a devenit capitală de județ în 1841, iar până în preajma anului 1900, unul din orașele moderne ale României. A fost capitală de județ până în 1950, apoi și după 1968, odată cu reorganizarea administrativ-teritorială a țării.

Dornic să contribuie la “înălțarea genera’iilor viitoare” și impresionat de marea operă culturală în care erau angajați mehedințenii Ion G.Bibicescu,om de aleasă cultură ,fost guvernator al Băncii Naționale a României,a daruit Severinului biblioteca pe care o alcătuise de-a lungul unei vieți întregi.Astfel Societatea Culturală Biblioteca Ion G.Bibicescu a luat ființă cu scopul mărturisit de a ridica conștiința națională nu numai a mehedințenilor ci și a ”fraților”din ținuturile de peste munți.Au pornit astfel din Mehedinți spre ținuturile locuite de români peste 100000 volume,iar în comunele și satele mehedințene s-au înființat 250 biblioteci a câte 400 volume fiecare.

O altă instituție de cultură cu un rol deosebit în valorificarea si pastrarea tradițiilor istorice ale acestor locuri este Muzeul Regiunii Porțile de Fier -instituție înființată în 1881 și care la ora actuală dispune de un bogat și divers patrimoniu.Actualmente muzeul are ca funcții permanente :cercetare științifică,depozitarea și conservarea,colectarea și achiziționarea,valorificarea cultural-educativă și științifică a exponatelor muzeale.

O instituție de cultură cu însemnate valențe culturale este și Palatul Cultural ”Theodor Costescu”.În sălile din această clădire funcționau 😮 casă de cultură,o bibliotecă,un cinematograf și numeroase cursuri de calificare pentru tineri în diferite domenii.Momentan această cladire este supusă renovărilor așteptând ca în viitorul apropiat să revină printre obiectivele de mare însemnătate al orașului Drobeta Turnu Severin.

Folclorul mehedințean,prin varietatea și frumusețea sa,vine în completarea locurilor deosebite din această regiune.El reprezintă o adevărată stare de spirit pentru cei ce locuiesc pe aceste meleaguri minunate.

Potențialul turistic cultural al județului Mehedinți

 Potențialul turistic al județului Mehedinți este reprezentat de grandiosul peisaj format de fluviul Dunărea precum și de defileul său,de diversitatea ce ne-o oferă releiful din zona muntoasă,de existența elementelor floristice și faunistice deosebite,multe dintre acestea fiind înscrise în rezervații științifice,la care se mai adaugă fascinantele marturii ale unui trecut de milenii,exprimat printr-o serie de monumente istorice,artă și arhitectură,unele unice prin valoarea și ineditul lor.

Datorită poziției sale și a numeroaselor sale obiective social-istorice și culturale

municipiul Drobeta Turnu Severin ar putea constitui un centru polarizator al industriei turistice mehedințene.

Dintre cele mai importante obiective de interes cultural și istoric din Drobeta Turnu Severin amintim:

-Muzeul Regiunii Porțile de Fier-fondat în 1992 de profesorul Alexandru Bărcăcilă,care a continuat preocupările pentru conservarea vestigiilor argeologice inițiate în oraș încă din sex XIX-lea;colecțiile sale au fost completate în 1951 cu patrimoniul Muzeului Dr.C.I.Istrati;în 1972 a fost organizat în forma actuală,cu secții de științele naturii-acvariu,de istorie-arheologie,artă populară

– Muzeul de Artă,care dispune de creații artistice din secolele XIX-XX

-Palatul Cultural “Theodor Costescu”a cărui construcție a început în anul 1912,inaugurat în 1924

-ruinele piciorului “Podului lui Traian” împrejmuite de ziduri de protecție împotriva acțiunii corozive a Dunării

-ruinele castrului roman Drobeta ,mari dimensiuni ,datând din secolele II-V

-ruinele cetății medievale în care se găsesc și fundațiile a două bazilici romanice paleocreștine,datând din perioada romană târzie.

-bisericile cu hramurile “Adormirea Maicii Domnului ”-Maioreasa și “Sfântul Ioan Botezătorul”-Grecescu

-castelul de apă

-monumentul eroilor care a fost realizat în perioada 1928 – 1933 de sculptorul T. Burca, care s-a inspirat după modelul arhitectului State Bolosin.

1.3 Modalitați de valorificare a turismului cultural din Drobeta Turnu Severin

Un turism durabil în orasul Drobeta Turnu Severin trebuie să acopere, în acord cu strategia de dezvoltare a turismului în Mehedinti, toate formele și activitățile din industria ospitalității, incluzând turismul convențional de masă, turismul cultural și religios, turismul de afaceri, turismul rural, turismul montan și ecologic și turismul de tranzit, turismul urban. Procesul de orientare către durabilitate trebuie să fie, în mod normal, coordonat la nivel județean de către factorii guvernamentali și susținut de factori locali, la nivelul comunităților. Durabilitatea, pentru turismul din Drobeta Turnu Severin integrează trei aspecte independente: economic, social-cultural și de mediu.

Dezvoltarea durabilă implică permanență, ceea ce înseamnă că turismul durabil presupune utilizarea optimă a resurselor (inclusiv a diversității biologice), minimizarea impactului negativ economic, socio-cultural și ecologic, maximizarea beneficiilor asupra comunităților locale și asupra conservării naturii. Ca o consecință firească, durabilitatea se referă și la structurile manageriale necesare în vederea îndeplinirii acestor scopuri. Scopul realizării unui turism durabil trebuie să fie subordonat planului județean și regional de dezvoltare economică și socială. Acțiunile pot acoperi scopuri economice (creșterea veniturilor, diversificarea și integrarea activităților, controlul, potențarea și zonarea dezvoltării), scopuri sociale (ameliorarea stării sociale și a inegalității distribuției veniturilor, protecția patrimoniului sociocultural, participarea și implicarea comunităților locale) ori scopuri ecologice (protejarea zonelor ecoturistice, conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității). Implementarea politicilor și planului turistic în județul Mehedinti reprezintă o responsabilitate atât a autorităților județene, cât și a sectorului privat.

Sectorul public răspunde de stabilirea planificării și programelor, realizarea infrastructurii de bază, dezvoltarea anumitor atracții turistice, stabilirea și administrarea normelor de oferire a facilităților și serviciilor, stabilirea măsurilor de administrare și valorificare a teritoriului și de protecție a mediului înconjurător, stabilirea standardelor pentru pregătirea și perfecționarea în domeniul turismului, menținerea sănătății și securității publice.

Sectorul privat răspunde de dezvoltarea serviciilor de cazare, a operațiunilor agențiilor de turism, de activitatea întreprinderilor comerciale cu specific turistic, și se bazează pe infrastructură, pe dezvoltarea unor atracții turistice și promovarea acestora prin activități specifice de marketing.

Obiective și programe ale planului de dezvoltare a turismului

1.Crearea unei imagini nuanțate atât la nivel intern cât si la nivel extern privind avantajele județului Mehedinti ca destinație turistică și imaginea mărcii sale turistice;

2.Asigurarea unei dezvoltări durabile a turismului într-o manieră în care bogățiile sale de mediu, culturale și de patrimoniu să fie în egală măsură apreciate în prezent si păstrate pentru generațiile viitoare;

3.Asigurarea recunoașterii turismului cultural ca factor cheie în cadrul economiei localeși ca un generator de noi locuri de muncă;

4.Să conștientizeze populația zonei cu privire la bogățiile turistice culturale ale județuluiși dorința de a le împărtăși oaspeților;

5.Dezvoltarea infrastructurii și suprastructurii turistice necesare derulării sistemelor turistice prevăzute în strategia de dezvoltare;

6. Consolidarea sistemelor de coordonare prin organisme locale de turism care să asigure respectarea standardelor de calitate a produselor si serviciilor, să ofere informații vizitatorilor și să sprijine toate acțiunile turistice în procesul de dezvoltare a turismului local;

7.Dezvoltarea și implementarea anuală a programelor de marketing pentrujudețul Mehedinti ca destinație turistică prin colaborarea dintre sectorul public și cel privat, vizând toate piețele principale cu potențial;

8.Asigurarea mecanismelor de sprijin coordonat pentru organizațiile de turismregionale și locale în dezvoltarea politicii turismului cultural în județ.

1.4 Evenimente culturale in Drobeta Tunu Severin

Printre cele mai importante evenimente culturale care au avut loc în Drobeta Turnu Severin se numară:

-caravana culturala -ia-ti prietenii si hai la film;

-Festivalul tarilor dunarene;

-Festivalul international de cultura Mihai Eminescu;

-Zilele orasului Drobeta Turnu Severin;

-Festivalul toamna severineana;

Caravana culturală’’ia-ti prietenii si hai la film’’

Drobeta Turnu Severin a fost gazda acestui eveniment cultural de exceptie in vara anului trecut. Caravana Culturală „Ia-ți prietenii și hai la film a fost prezentă in 19 orașe din printre care și in județul Mehedinți.

Caravana culturală este inspirată din dorința de a împărți bucuria unui film de calitate în comunitățile locale, în mod gratuit. Acest lucru este posibil datorită unei idei noi venite din partea unor tineri antreprenori.

Caravana culturala “ia-ți prietenii și hai la film” este o proiectie de film de zi,aceasta a fost prezenta pe scena din Pădurea Crihala.Alături de filme severinenii s-au bucurat și de o mini bibliotecă mobilă din care au putut lectura numeroase volume.Pe langa multele surprize de care au avut parte,în cadrul acestui eveniment s+au organizat și o serie de tombole dintre care cei prezenti au putut să se bucure de micile cadouri caștigate.

Fotografie 1.4.1-Scena de la Pădurea Crihala amenajată pentru activități culturale

Festivalul țărilor dunărene

Drobeta turnu severin a găzduit cele 6 editii ale acestui deosebit festival.Acest eveniment ofera severinenilor posibilitatea ca în fiecare an sa se întalnească cu rapsodii,interpreți vocali și instrumentiști din , si Republica .

Festivalul Țărilor Dunărene este un proiect care va pune în valoare obiceiuri și tradiții comune romano-sârbe și promovarea elementelor culturale și folclorice reprezentative țărilor dunărene.

În spectacolele organizate sunt prezenti artiști consacrati ai cântecului popular românesc din zonele etnografice Mehedinți si Gorj.

În cadrul acestui eveniment au fost prezentate și obiceiuri vechi din arealul în care trăiesc românii din și .

Severinenii participa cu drag la aceste evenimente culturale organizate în cadrul orașului.

Fotografie 1.4.2-Festivalul țărilor dunărene

Fotografie 1.4.3-Reprezentații ale României în cadrul Festivalului țărilor dunărene

-Festivalul internațional de cultură Mihai Eminescu

Drobeta Turnu Severin a găzduit cea de+a 25 editie a Festivalului internațional de cultură Mihai Eminescu.

Manifestarea a fost organizată de autoritățile publice locale și culturale ale județului Mehedinți și de Fundația Culturală Lumina și a fost dedicată împlinirii a 165 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu.

Festivalul au debutat cu decernarea premiilor “Eminescu” pentru 22 de scriitori din județul Mehedinți, dar și din Republica și .

Fotografie 1.4.4-Mihai Eminescu

Zilele orașului Drobeta Turnu Severin

În fiecare an de 23 aprilie Drobeta Turnu Severin gazduieste zilele orașului.Nu întâmplător este aleasă mereu această data ci din pricina faptului ca pe 23 aprilie este sărbatorit Sfântul Gheorghe cel care este considerat ocrotitorul orașului Drobeta Turnu Severin.

Severinenii participă la multe manifestări cu ocazia zilelor orașului cum ar fi oncerte în aer liber, expoziții, manifestări sportive, concursuri cu gladiatori, muzică populară.
Evenimentele din cadrul festivalului au loc în mai multe locații din oraș  și reunesc mai multe activități artistice, culturale și sportive.
Sărbatoarea în orașul Drobeta Turnu Severin durează 3 zile.

Fotografie 1.4.5-Ansablu Folcoric cu ocazia Zilelor Severinului

Fotografie 1.4.6-Strada unde se tin Zilele Severinului

Fotografie 1.4.7-Tarabe cu accesorii de zilele Severinului

Festivalul toamna severineana;

Drobeta Turnu Severin a găzduit cea de+a 8 ediție a Festivalului toamna severineana.

Severinenii se pot bucura de manifestări culturale,expoziții de fotografie,plimbări cu vaporul pe Dunăre dar și de câteva scene de teatru.Pe lânga aceste avenimente severinenii se pot delecta și cu un spectacol de muzică populară  susținut de interpreți cunoscuți pe meleagurile mehedințene.

Fotografie 1.4.8-Invitație la festivalul toamna severineană

Fotografie 1.4.9-Reprezentații la festivalul toamna severineană

Fotografie 1.4.10-Paradă organizată la festivalul toamna severineană

Cap 2.Studiul de caz al unor produse turistice culturale din Drobeta Turnu Severin

Orașul Drobeta Turnu Severineste considerat principalul centru polarizator din cadrul Defileului Dunării și Podișului Mehedinți,acest fapt datorându-se poziției geografice în culoarul dunărean la ieșirea fluviului din sectorul montan.Datorita numeroaselor sale obiective social istorice si culturale orașul se constituie într+un centru turistic important.

În oraș exista multe monumente arhitectonice și istorice dintre care amintim:casa unde a fost gșzduit Alexandru I.Cuza,situatș pe strada Decebal,colț cu strada Smârdan,și tot pe strada Decebal vizitați casa care l-a găzduit pe prințul Carol de Hohenzollern care a pus prima oara piciorul pe pământ românesc în Parcul Rozelor se află Monumentul cripta ridicat pentru jertfa localnicilor în războiul reîntregirii neamului iar în partea de nord a orașului puteți vedea un obelisc dedicat partazanilor care au luptat în muntii Mehedințiului împotriva germanilor.

Pe lângă cele enumerate mai sus,dintre obiectivele culturale cele mai importante din oraș se regăsesc:

Palatul cultural "Theodor Costescu"

Muzeul de artă Porțile de Fier

Castelul de apă

Biserica Grecescu

Podul lui Traian

Cetatea Severinului

Muzeul de Artă

Monumentul eroilor

Cap 2.1 Palatul Cultural Theodor Costescu

Palatul Cultural „Theodor Costescu” reprezinta unul dintre elementele arhitecturale cele mai frumoase ale localitatii Drobeta Turnu Severin

Scurt istoric

Theodor Costescu,ales președinte al SocietățiiȚTeatrul orașului Turnu SeverinȚdirectorul prestigiosului LiceuȚTraianȚ,a reușit în câteva zile să acopere întreaga subscripție de acțiuni,necesară pentru finanțarea construcției teatrului.Lucrarile au pornit în anul 1912.

Ales presedinte al Societatii "Teatrul orasului Turnu Severin", Theodor Costescu, directorul prestigiosului Liceu "Traian" din localitate, a reusit doar in cateva zile sa acopere intreaga subscriptie de actiuni, necesara pentru finantarea constructiei teatrului. 
Lucrarile au inceput in anul 1912.

Evenimentele anului 1916 au găsit cladirea la ‘’roșu”,dar acoperită.Theodor Costescu dupa înfăptuirea României Mari și-a reluat preocupările ce-i fuseseră întrerupte de anii războiului.Cum societatea nu mai dispunea de nici un fel de capital,continuarea lucrărilor devenea aproape imposibilă.Înzestrat cu o extraordinară forță de muncă pe marele om greutățile n-au putu însă să-l oprească,susținut de nesecata energie dar și de perseverența sa.In mai puțin de două luni,la chemarea insistentă a lui Costescu ,se subscrie la împrumutul societății o sumă de câteva milioane de lei,bani dați cu dragă inimă atat de severinenii bogați,cât și de funcționarii sau nevoiașii urbei.Cei care au răspuns primii la chemare au fost foștii elevi ai directorului Theodor Costescu.La suma strânsă s-a adăugat un ajutor dat de Guvern și un împrumut de la Banca Națională.

Piatra de temelie a Palatului Cultural ‘’Theodor Costescu ’’a fost pusă în anul 1912,dar în loc de sala de conferințe și spectacole cum se proiectase la început a fost realizat mărețul edificiu Palatul Cultural,care și-a putu începe rodnica sa activitate în anul 1924 și în scurt timp a reușit să imprime orașului și județului o viață nouă.

Palatul Cultural,proprietate a Societății Culturale Teatrul Orașului Turnu Severin,nici nu putea și nici nu a fost opera unui singur om și nici a unei organizații oarecare,deoarece la înfăptuirea lui au contribuit toți oamenii de bine din orașul Severin și din județul Mehedinți,fără deosebire de avere,credințe și poziție socială.

De asemenea,au contribuit,toate guvernele,unele mai puțin aletele mai mult,după cum le-au îngăduit împrejurările,la fel primăria și prefectura.

Palatul Cultural nu s-ar fi putu realiza fără un curs material pe care l-a dat în special Banca Națională a României,apoi centrala Cooperativelor Sătești și a Băncilor Populare,toate instituțiile financiare din Turnu Severin,precum și foștii elevi ai liceului Traian.

Fericită a fost ziua de 30 noiembrie 1924,când s-a inaugurat această importantă clădire pentru Severin și pentru județul Mehedinți,parțial terminată în prezența românilor veniți din toate unghiurile tării,în special din ținuturile alipite și de peste hotare,unde această instituție,deși tânără,începuse să-și arunce razele binefăcătoare ale culturii,prin înfăptuire de biblioteci sătești.

   Minunatul edificiu,opera defunctului arhitect Grigore Cerchez,avea un plan cu totul deosebit iar prin construcția sa cuprindea șapte săli mari: trei săli suprapuse cu destinație de bibliotecă(Biblioteca I.G.Bibicescu)cinematograf și restaurant ,formând aripa de nord;alte trei săli la fel așezate formau aripa de apus în care s-a aflat Muzeul „Dr.C.I.Istrati”,salonul de festivități și sala ajutătoare;iar a șaptea la mijloc,situată intre cele două aripi,era marea sală de teatru care a fost mai târziu terminată.

În anul 1925 s-a instalat Biblioteca „I.G.Bibicescu”,vasta bibliotecă fiind dăruită în anul 1920 de marele fiu al județului Mehedinți Ion I.G.Bibicescu ,fostul guvernator al Băncii Naționale. Cărțile adunate de-a lungul unei vieți întregi cu multă trudă de marele donator,fiu de tăran din Comuna Cerneți au fost așezate în dulapuri artistic executate aflate într-o sala mare și alte trei săli mai mici destul de spațioase.Colecția cuprinde 40.000 de volume cuprinse în 19 cataloage,pe specialități..

   Scopul înființării sălii de cinematograf a fost acela de a asigura un izvor de venituri pentru societate,venituri care să poată acoperi cheltuielile de întreținere și administrare ,ale acestui măreț edificiu.

În data de 15 octombrie 1924 a avut loc inaugurarea sălii cu filmul „Țigăncușa de la Iatac”.Odată cu inaugurarea s-a pus multă grijă în angajarea unei serii de filme din cele mai alese.Sala avea o capacitate de 450 de locuri și o scenă destul de încăpătoare,tot aici aveau loc și reprezentațiile teatrale până ce a fost terminată sala propiu-zisă de teatru.

Prima reprezentație pe scena teatrului a avut loc pe data de 30 noiembrie 1924,când Trupa Teatrului Național din București în frunte cu artiștii mehedințeni Victor Antonescu și Ion Sârbu au jucat „Nepasta” de I.L.Caragiale și „Legea Iertării”

Universitatea Populară se desfășura în sala de cinematograf,în fiecare sâmbătă la ora 16 30.În data de 30 noiembrie 1924,s-a inaugurat ciclul de conferințe ținute de N.N Săveanu ,Ministrul Sănătății Publice de atunci.

Universitatea Populară,timp de zece ani a făcut ca de pe tribuna ei să se audă glasul autorizat al marilor maeștri ai cuvântului din țara noastră.     

 Restaurantul se afla în aripa de sud a clădirii ,la subsol,el a fost un local de mâna întâi de o rară frumusețe prin eleganța sa,prin stilul curat al arcadelor și al coloanelor. 

Aici îsi dădeau întâlnire cei din elita severineană și se recreau într-o admosferă plăcută ,asculând o muzică aleasă.Restaurantul a fost inaugurat în luna iulie 1925.

Muzeul “Dr.C.I.Istrati”  s-a aflat la etajul I spre minunatul ‘’Parc al Trandafirilor’’.Era un muzeu general al Țării Românești -Vechiul Regat,și prin bogăția colecțiilor a devenit marea dragoste pe care distinsul doctor C.I.Istrati a avut-o pentru țară și pentru neamul nostru. El a strâns zi de zi,obiect cu obiect de la cel mai mare până la cel mai mic,plătind ultimul ban pentru îmbogățirea muzeului și cu o pasiune pentru care cuvintele sunt prea slabe.

  În anul 1897,muzeul a fost inaugural formal la Câmpina.El a fost prezentat de asemenea,la expoziția din 1906 din Parcul Carol I,organizată și rânduită tot de marele roman Dr.C.I.Istrati,în calitate de comisar al Guvernului.

Edificiul inaugurat în anul 1924 nu avea însă terminată sala mare de spectacole.Costescu,cum nu mai primea sprijin de nicăieri,a apelat la ultima soluție salvatoare Șși-a scos la mizat propria avere pentru interesul obștesc.Acoperișul teatrului era ciuruit de pe vremea războiului,iar tabla plumbuită nu se găsea,însă Costescu nu a stat pe gânduri și-a decopertat dependințele sale,care aveau acoperișul dintr-o astfel de tablă ,și a oferit tabla gratuit teatrului.

Văzând că existența tinerei instituții de cultură națională este în mare pericol deoarece veniturile nu puteau asigura nici măcar dobânzile la suma datorată,binefăcătorul a mai făcut un sacrificiu,el și-a vândut o parte din pământul său de la Vânjuleț.Bolnav și bătrân el vedea cum visul său nu putea fi dus la bun sfârșit.Pentru a termina ,în sfârșit și sala de spectacole cu o capacitate de 700 de locuri ,cu loji și balcoane,cu o uriașă scenă rotativă unică în țară,el a luat o dureroasă hotărâre:vănzarea propiei case din orașul dunărean ,pentru a plăti lucrările.

Theodor Costescu a locuit în clădirea teatrului,după ce și-a vândut casa la un preț redus,umilit și uitat de toți contemporanii.Apoi el a juns într-un sanatoriu bucureștean unde și-a și dat obștescul sfârșit pe data de 25 martie 1939.Singura apreciere care l-a emoționat până în scufundul inimii a fost ,fără îndoială ,alegerea sa în anul 1934 ,ca membru de onoare al Academiei Romane.

    După moartea sa,muzeul a fost cumpărat de la moștenitori de către Ministrul Culturii Și Artelor de la acea vreme și depozitat într-o baracă din curtea Laboratorului de Chimie Organică de pe cheiul Dâmboviței.         

Ministrul Culturii și Artelor a oferit acest muzeu Fundației Culturale ‘’Principele Carol ‘’,Academiei Române și Muzeului de Antichități.

S-a înaintat un memoriu Ministrului în care se arata starea de rea întreținere a muzeului și s-a solicitata ca întreaga colecție să fie cedată orașului Turnu Severin.

Cererea a fost de succes și în data de 16 martie 1923 Ministerul Cultelor a comunicat îmbucurătoarea veste că intervenția a fost încununată de succes și că se aprobă cedarea muzeului.

La împlinirea a 20 de ani de la punerea pietrei de temelie a marețului edificiu ,a participat însuși Regele Carol II,Voievodul Culturii Românești.

În prezent Palatul cultural Theodor Costescu se află într-un proces de renovare care se va finaliza în vara anului curent.

Fotografie 2.1.1- Palatul cultural Theodor Costescu înainte de renovare

Fotografie 2.1.2- Palatul cultural Theodor Costescu dupa renovare

Cap 2.2 Muzeul regiunal Porțile de Fier

Pe malul Dunării, într-o regiune cu vestigii de pe vremea războaielor daco-romane, există un muzeu așa cum ar fi util să existe în orice regiune din țară, unde poți vedea exponate legate de toate activitățile specifice zonei, fie că e vorba de acte de cultură sau de activități ale vieții de zi cu zi.

Muzeul Regiunii Porțile de Fier este găzduit într-o clădire declarată monument istoric, care se află pe terasa Dunării. Muzeul invocă inclusiv preistoria, deoarece aceasta a fost o zonă strategică, locuită din cele mai vechi timpuri.

Istoria muzeului începe odată cu publicarea cărții „Muzeul Severinului", de către autorul V. Dimitrescu, în 1881. În lucrare el prezenta monumentele descoperite în jud. Mehedinți, cât și antichitățile descoperite întâmplător sau prin cercetări sistematice, pe care autoritățile locale le strânseseră într-un singur loc. În 1912, prof. Al. Bărcăcilă înființează „Muzeul Istoric al Liceului Traian", care mai târziu este mutat în clădirea construită lângă castrul roman, ridicată special pentru găzduirea unui muzeu. După 1945, muzeul își dezvoltă activitatea și importanța, iar numele îi este schimbat în Muzeul Regiunii Porților de Fier. Reorganizat și îmbogățit, s-a deschis în forma actuală la 15 mai 1972. Are două secții: istorie și științele naturii. Cea mai atractivă parte a muzeului este acvariul de la parter, în care sunt prezentate specii de pești dunăreni. În timp, au fost deschise secțiile de etnografie și de artă, în 1982.

Drobeta Turnu Severin poate fi considerat un muzeu în aer liber, aici fiind descoperite construcții importante. Parte din piesele de la muzeu provin de aici: castrul roman Drobeta, podul construit de Apollodor din Damasc la ordinul împăratului Traian, termele romane, fortificația poligonală din sec. XIII d. Chr., biserica mitropoliei Severinului.

Muzeul Regiunii Porțile de Fier își etalează cele peste 4.000 de piese în 16 săli. Muzeul este împărțit pe secții, iar în expozițiile din săli sunt ordonate cronologic, începând cu epoca paleolitică, până la jumătatea secolului al XX-lea. Expozițiile se desfășoară pe trei nivele.

Pa parter găsim Secțiunea Acvariului (desfășurată într-o singură sala), la primul etaj: Secțiunea Știntele Naturii (ce dispune de 4 săli) și Secțiunea Etnografie (desfasurata într-o singură sală), iar la al treilea etaj este Secțiunea Arheologie – Istorie (în 9 sali).

Secția de Istorie-Arheologie prezintă preistoria, civilizație geto-dacică, războaiele daco-romane, monumentele antice de la Drobeta, dar și cucerirea Daciei de către romani. va fi transformată în provincie romană, iar Drobeta va fi primul castru de piatră ridicat de cuceritori în provincia romană. Castrul apăra pe malul de nord al Dunării podul pe care l-a construit Apollodor din Damasc. Lângă castru se află instalația de băi romane, cea mai mare construcție de acest fel din romană.

Expoziția continuă cu prezentarea Drobetei antice, în secolele II-III. Este expusă viața spirituală, cu statuete din bronz și marmură ale zeităților romane și ale Orientului antic ajunse în . De un loc aparte de bucură reprezentările cultului "Cavalerilor danubieni" sau "Cavalerului trac".
Expoziția de istorie medievală ocupă un loc important, aici fiind prezentare migrațiile, religia, formarea poporului și a limbii române și formarea statelor feudale românești. Este prezentat rolul Țării Severinului, Banatului de Severin și Cetății Severinului în lupta antiotomană, de independență și unitate statală sec. XIII-XVII.
Epoca modernă începe de la revoluția din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu. Aici sunt prezentate marile evenimente istorice: Revoluția de la 1821; Revoluția de la 1848; Fondarea orașului modern Turnu Severin (22 aprilie 1833); Învățământul în Mehedinți în sec. al XIX-lea: dascăli, manuale, școli; Unirea Principatelor Române- 24 ianuarie 1859; Domnia lui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen în România – 1866-1914; Proclamarea României regat; Războiul de independență; Primul război mondial (Războiul reîntregirii neamului); Ocupația germană la Turnu Severin; Lupta de rezistență a maselor.
Arta feudală românească este un alt punct al expoziției, cu obiecte din arta bisericească, podoabe, prezentarea mănăstirilor ce au răspândit cultura.
Ajunși în epoca contemporană (1919-1945), ni se prezintă Mehedințiul din punctul de vedere al dezvoltării economice, vieții politice, vieții culturale.

Secțiunea Științele Naturii atrage prin diversitatea ei. Bineînțeles, această diversitate se datorează în primul rând cadrului natural. Aici, turișii pot afla condițiile fizice și geografice ale Defileului Porțile de Fier, care este flora și fauna terestră a Defileului – condiționată de complexitatea substratului geologic. Flora și fauna sunt unicate la nivel european.
Flora este reprezentată de singura populație de pin negru de din defileu. Fauna se definește prin speciile de vipera cu corn, broasca țestoasă de uscat, codalb, lăstunul de stâncă, ciocănitoarea neagră sau negraica, potârnichea de stâncă și șarpele de sadină, lupi, mistreți.
Expoziția Științele naturii se încheie cu câteva aspecte legate de cosmogonie, apariția vieții pe Pământ, dovezi din domeniul paleontologiei, originea și evoluția omului.
Secția de Etnografie și Artă populară este o expoziție bogată și bine documentată, care se axează pe câteva idei tematice. Prima, omul și habitatul, prezintă spațiul de locuit: tipuri de așezări rurale din Mehedinți, gospodăria (curtea și acareturile), locuința, interiorul. Comunitatea om-natură prezintă ocupațiile din mediul rural (agricultura, păstoritul, pescuitul, albinăritul, dulgheritul, șindrilăritul, olăritul, prelucratul fibrelor vegetale și animale). Portul popular impresionează prin aspectele legate de ceremonialul de nuntă.
Secțiunea expozițională „Amintiri din Ada- Kaleh" prezintă amatorilor aspecte de civilizație orientală a izolatului turco-otman ce a existat pe Insula Ada- Kaleh, azi inundată de apele lacului de acumulare al barajului Hidrocentralei Porțile de Fier.

Fotografie 2.2.1-Muzeul Porțile de Fier

Cap 2.3 Castelul de apa

Castelul de apă din Drobeta Tr. Severin, care se înalță falnic în centrul orașului, și-a păstrat destinația până în 1980, iar apoi a servit ca depozit. A fost transformat acum un an într-un obiectiv pe care orice vizitator nu poate să îl rateze.

Zilnic, zeci de turiști și localnici intră în castelul artelor, cum se numește acum, și vizitează spațiile expoziționale. În vârf se ajunge fie pe scara cu 400 de trepte, fie cu un lift modern de sticlă.

Locuitorii orașului încă din trecut au avut probleme cu apa.Între 1890 și 1907,s-au efectuat repetate încercări de identificare a unor izvoare mari în pânză freatică,însă fără succes.În urma studiilor coordonate de ing.Elie Radu ,în aprilie 1909,a fost propusă unica soluție salvatoareȘalimentarea orașului cu apă din Dunăre.Apa urma să fie decantată,filtrată și sterilizată cu ajutorul ozonului.

La 10 iunie 1910,proiectul Castelului de Apă a fost aprobat de Consiliul Comunal,după planurile inginerului Elie Radu.Castelul avea să fie amenajat la cea mai înaltă cotă don oraș,la 104 metri altitudine pentru o distribuție avantajoasă în toate zonele orașului.Lucrările au decurs sub stricta supraveghere a inginerului Petre Ciocâlteu,șeful Serviciului tehnic al județului Mehedinți.

În 1913 Castelul de Apă a fost gata și inaugurat cu un an mai târziu,când s-a pus în funcțiune întregul sistem de alimentare cu apă a orașului.La inaugurare au participat primul ministru I.I.C.Brătianu,miniștrii Al.Constantinescu și V.Gh.Mortun,episcopul Ghenadie al Râmnicului-Noului Severin și a oficialităților locale.În 1915 a fost așezată la baza asa o inscripție în amintirea momentuluifizării pietrei monumentale și a începerii lucrărilor.
Castelul de Apă este cea mai înaltă constructie din Drobeta Turnu Severin,având o înălțime de 27 de metri.A fost construit în stil medieval,construcția a fost plătită printr-un credit contractat de primărie la Casa Creditului Comunal și Județian.
Întreg sistemul dispunea de o stație de captare în aminte de oraș,uzina de apă care făcea decantarea,filtrarea și sterilizarea și nu în ultimul timp ,castelul de apă,prevăzut să facă distribuirea

El a fost proiectat astfel încât să fie ridicat din beton armat ți organizat în interior cu doua rezervoare suprapuse,fiecare dintre aceste rezervoare deservea unei părți a orașului,ele aveau o capacitate de 1025 metri cubi.
Castelul de apă a fost folosit în timpul Primului Război Mondial ca punct de observație de către armata germană.Reprezenta un loc ideal datorită celor patru turnuri mici,făcute pentru a fi folosite de către pompieri.

Orașul Drobeta Turnu Severin și-a continuat dezvoltarea,odata cu trecerea timpului iar bazinele din Castel au devenit insuficiente și astfel s-a pus problema construirii unui al treilea bazin.Acesta se realizează în anul 1964 fiind amplasat în spațiul podului peste ultimul planșeu de beton al construcției.

Construcția își pierde utilitatea în anul 1980 și este destinată atelierelor și birourilor firmei ce furnizează apa potabilă în Drobeta Turnu SeverinCum astăzi distribuția apei este asigurată prin alt sistem,Castelul de Apă a avut o nouă funcționalitate.

Castelul de Apă a intrat într-un proces de restaurare și conservare în anul 2010,așa că în anul 2012 a intrat în circuitul turistic.Costurile de reabilitate au urcat la 1 milion de euro,fonduri europene.

Astăzi cladirea este alcătuită dintr-o succesiune de spații pe verticală,care să adăpostească un centru de informare turistică,un spațiu de galerie de artă și expoziție ,un muzeu “Istoria alimentării cu apă a municipiului Drobeta Turnu Severin”,expoziție de fotografi și sculptură,o cafenea literară și spațiu de belvedere.

În anul 2013,la Castelul de Apă a început inaugurarea unei serii de expoziții de artă,în cadrul proiectului cultural “Maratonul artelor vizuale”,inițiat de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin.

Fotografie 2.3.1- Castelul de apă înainte de renovare

Fotografie 2.3.2-Castelul de apă după renovare

Cap 2.4 Biserica Grecescu

În vecinătatea Spitalului Grecescu,în vestul orașului,se ridică măreață,cu hramul Sf.Ioan Botezătorul,Biserica Grecescu,după numele ctitorilor săi.Este ctitorie din anul 1873 a familiei de boieri Ioan și Ioana Grecescu ,care au ridicat și spitatul din apropiere cunoscut sub un același nume.Carol I a angajat la realizarea proiectului arhitectul Capitalei,urmând ca biserica să se ridice după stilul celei domnești de la Curtea de Argeș.

Frumusețea și valoarea acestui locaș religios sunt date și de pictura interioară(stil neoclasic)creație a lui Gheorghe Tătărescu(1872).Lucrarea a fost făcută pe cheltuiala lui Gheorghe Poenaru (1000 de galbeni imperiali austrieci)când ctitorii nu mai erau în viată.

Biserica a fost sființită în anul 1875,iar în anul 1884 a devenit catedrală ortodoxă a orașului Drobeta Turnu Severin.

Cu râvnă și pricepere asupra acestei operă de artă s-au aplecat doi profesori de desen din Drobeta Turnu Severin,spălând pistura (în anul 1898 Alexandru Răsmeriță iar în anul 1908 Theodor Zarnea).Acoperișul bisericii a fost făcut inițial din tablă de aramă dar acesta a fost smuls de germani în anul 1917.Cel care este astăzi datează din anul 1920.

Inițial I.St.Grecescu plănuia să construiască biserica în centrul orașului,în Piața Radu Negru ,cu destinația de biserică numită „Episcopia Severinului”.În acest sens,Grecescu a depus la 17 martie 1863,la Primăria Severin cererea de atribuire a locului de construcție căreia ,după rezoluții favorabile depuse la primarul Costache Cârjeu și de consiliul comunal(magistratul orașului)comunicate petentului în iunie același an ,înfăptuirea promisiunilor municipalității a fost amânată până în februarie 1866.

I.St.Grecescu a fost mâhnit de atitudinea autorităților și astfel el a fost determinat să-și schimbe intențiile,materialele strânse și cărămida,fabricate inițial pentru biserică,au fost folosite tot în folosul comunității severinene și anume pentru construcția Spitalului Grecescu.Deși lucrările la spital începuseră,asta nu a dus la abandonarea proiectului bisericii,pentru ridicare acesteia Grecescu a cerut sa i se atribuiască două suprafețe de pământ în imediata vecinătate a spitalului.Întâmpinat și de această data cu indiferență,Grecescu a fost ajutat să-și îndeplineacă visul de protestul energic al orășenilor față de poziția duplicitară a municipalității și,mai cu seamă,de sprijinul dat de însuși principele Carol I,aflat ,din fericire,în vara anului 1867,în vizită la Drobeta Turnu Severin împreună cu dr Carol Davila.Domnitorul cu acest prilej l-a cunoscut personal pe I.St.Grecescu ,și prin mijlocirea lui Carol Davila,a aranjat ca în scurt timp ctitorul să dispună de planurile bisericii,întocmite la București de inginerul arhitect Enderle.

De ziua suirii pe tronul României a lui Carol I,pe data de 10 mai 1868,s-a pus piatra fundamentală a bisericii.Prin prisma arhitecturii,planurile bisericii au urmat modelul bisericii domnești de la Curtea de Argeș,având cele două turle mici din față,înscriindu-se în stilul classic al vechilor mănăstiri românești.Construcția se caracterizează prin solidaritate,făcută din cărămidă,spre deosebire de biserica-model,făcută din piatră.Începută în primăvara anului 1868,până în toamnă lucrările au ajuns la rotund,Carol I,vizitând amănunțit edificiu în primăvara lui 1869,când la condus până la graniță pe fratele său Leopold de Hohenzollern,aflat în vizită în România.

Biserica era aproape terminată când I.St.Grecescu în anul 1872,înceta din viață.Pictura a fost executată până în anul 1872 de Gheorghe Tătărescu,pe banii dați de Gheorghe Poenaru și soția sa Maria.În anul 1876 a avut loc sfințirea bisericii în prezența P.S.Episcop D.D.Calinic al Râmnicului Noului Severin.Construcția s-a comportat admirabil,după introducerea în circuitul ecleziastic,prin așezarea sa la Dunăre ,devenind unul din monumentele bisericești cele mai interesante ale zonei.Pictura i-a fost spălată și restaurată în anul 1898 de către pictorul profesor Al.Răsmerița,în anul 1908 de Teodor Zarma și la sfârșitul perioadei interbelice de către pictorul D.Norocea.

Din anul 1884,prin încheierea consiliului comunal Turnu Severin,biserica a devenit catedrală ortodoxă a orașului de reședință a județului.În anul 1938 parohia bisericii număra 834 de familii din partea de sud-vest a Severinului.După sfințire,o bună perioadă de timp biserica s-a întreținut din veniturile testate de ctitor și administrate de urmașii lui testamentari Ion Gomănescu și I.Totoroată.Aceste venituri cu timpul au secat din cauza diferitelor pricini,iar biserica a intrat în sarcina comunității.

Fotografie 2.4.1-Biserica Grecescu

Cap 2.5 Podul lui Traian 

Podul lui Traian a fost construit de Apolodor din Damasc ,arhitectul Columnei,intre primăvara anului 103 și primăvara anului 105,pe Dunărea de Jos,în apropiere de orașul Drobeta Turnu Severin.Scopul acestei construcții a fost de a facilita transoportul trupelor romane conduse de Traian,precum și a aproviziilor necesare celei de-a doua campanii militare a Daciei regelui Decebal.

În momentul de față avem descrieri indirecte,și chiar detalii tehnice mulțumită autorilor Cassius Dio,Tzetze,Chiliades și Procopius din Caesareea.Toate dintre aceste surse subliniază dificultățile pe care le-a antrenat construcția podului.S-a folosit o suprastructură din lemn fixată pe douăzeci de stâlpi din piatră ce avea formă paralelipipedică.La cele doua capete,sudic și nordic erau ridicate câte o poartă monumentală.Pe Columna lui Traian se poate distinge o imagine stilizată a podului,cu mai puțini piloni,dar în principiu conform surselor scrierii și care permite recunoașterea tehnicii de îmbinare a lemnului și pietrei.

Podul măsura 1135 de metri lungime,legând castrul Pontes de pe malul sudic(Serbia de azi)de castrul Drobeta,pe malul nordic.Acesta din urmă devenise posesiune romană dupa primul razboi dacic (101-102 d.C.)Conform scrierii lui Cassius Dio(LXVIII,13,1)podul avea aproximativ 18 metri în înălțime și 12 în lățime,cât să permită trecerea ca pe uscat a unei legiuni cavaliere în marș.La cele două capete ale podului,sudic(Pontes) și nordic(Drobeta)au fost construite arcuri de triumf,porți monumentale,expresie a măreției și puterii romane impriale.O altă descriere a construcției podului a fost făcută de Procopiu din Caesareea în lucrarea “De aedificis”(IV,6).Pentru a putea pune bazele pilaștrilor romanii au deviat parțial cursul Dunării folosind albia unui afluent sudic care poate fi văzut încă și azi,în Serbia,la est de orașul Cladova.Astfel primii 10-12 piloni au fost ridicați pe uscat.Pentru construcția celorlate s-au folosit cofraje din bârne de stejar cimentate și sisteme de pompe.

Cassius Dio îl vedea pe Împăratul Hadrian(117-138)responsabil de distrugerea parțială a podului pentru a proteja sudul Dunării de invazia triburilor roxolane și lazighe.Abandonul și distrugerea totală a podului sunt însă legate de abandonarea definitivă a Daciei(275 d.C).

S-au executat lucrări de asafodaj din lemn în jurul pilelor,lucrări recepționate în anul 2003.Proiectarea lucrărilor de conservare și restaurare a fost făcută de Centrul de Proiectare pentru Patrimoniul Național.

În momentul de față,obiectivul istoric este supus unui nou proces de restaurare ,există proiect tehnic și are și supraveghere arheologică de specialitate.

Fotografie 2.5.1-Piciorul Podului Lui Traian

Cap 2.6 Cetatea Severinului

Cetatea Medievală a Severinului se numără printrecele mai importante monumente istorice din regiunea județului Mehedinți,fiind localizată într-o frumoasă zonă a orașului Drobeta-Turnu Severin,în Parcul Dragalina.

Cetatea Severinului este una dintre fortificațiile de primă importanță atunci când purcedem la studierea sistemului defensiv al Țării Românești și nu numai,căci este știut faptul că aceasta s-a aflat în posesia regatului ungar,beneficiind de o atenție deosebită ca punct de rezistență împotriva agresiunilor otomane.Încercând să stabilim o cronologie exactă a construcțiilor de aici,ne lovim de caracterul lacunar al informațiilor rezultate în urma cercetărilor arheologice,care nu au acoperit întreg complexul și care s-au desfășurat anevoios din cauza deranjărilor pe care solul le-a suferit din cauza factorului uman.

Părerile cercetătorilor diferă în ceea ce priveste numărul fazelor cât și a atribuirii și periodizării,opinii pe care nu le vom expune exhaustiv,limitându-se la a o urma pe cea recunoscută de majoritatea.Trei sunt etapele în care pare cel mai probabil ca cetatea să fi fost edificată până la forma pe care ruinele actuale o lasă să se întrevadă.În prima dintre acestea este ridicată incinta interioară cu planul aproximativ dreptunghiular,cu laturile lungi orientate N-S,cu două turnuri dreptunghiulare plasate la interior în partea de nord și asemenea la sud,turnurile fiind plasate la exterior.

Turnul de N-E păstrează peretele nordic pe o înălțime de 22 de metri ,perete care lasă să se observe existența a trei caturi,la fiecare păstrându-se câte o gaură de tragere.Putem preciza,după urmele de bârne carbonizate,că plafoanele erau din lemn.La mijlocul zidurilor de E și de V se află câte un turn dreptunghiular ,cel de al doilea fiind fiind probabil acela prin care se făcea accesul la cetate.Cezar Bolliac menționa existența unei intrări arcuite în turnul de S-E care se afla “despre Dunăre”caz în care aceasta putea fi intrarea principală,ori poate că poarta fusese adăugată uletrior ridicării zidurilor paralele ce coboară spre fluviu.

În interior,contemporană cu prima incintă,se afla o biserică mononavată,zidită din asize de piatră alternând cu asize de cărămidă.V.Vătăsianu semuia această biserică cu monumentele 11,5 și 6 de pe colina Trapezita din Târnovo,menționând totodată larga răspândire a acestui tip la sudul Dunării în secolele XIII-XIV.S-a presupus astfel,că ținând seama de arhitecura acestei biserici și de contemporaneitatea devenită stratigrafic cu prima incintă,în forma aceasta, cetatea ar fi fost ridicată de domnii Țării Românești o dată cu intrarea banatuluiîn posesiunea lor,la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea.

În acest moment se profilează o problemă,anume posibilitatea existenței unei fortificații anterioare,din care să facă parte bazilica cu două abside-cea de a treia se presupune că a fost integral distrusă de edificiu suprapus,întrucât nu a putut fi descoperită sub ruinele bisericii menționate,un canal de cărămidă acoperit cu lespezi de piată ce este distrus de zidul sudic al incintei interioare și care este contemporan cu bazilica,cât și de alte ruine,toate acestea fiind considerate romane de Al.Barcacilă.

Cercetătorul identifică elemente romane refolosite la construcția medievașă,însă identifică elemente romane refolosite la construcția medievală,însă în lipsa unor dovezi stratigrafice convingătoare este greu să ne pronunțăm asupra datei la care ar fi funcționat bazilica și canalul din cărămidă.Putem lua în considerare posibilitatea ca acestea să dateze din perioada banatului ungar de Severin și eventual să fi aparținut chiar și unei cetăți ridicate de cavalerii ioaniți între 1247 și 1254.Mai obserăm existența puțului pentru aprovizionarea cu apă,în apropierea turnului de pe latura vestică,precum și alte vestigii din interior:un cuptor de pâine și două vetre de fierari.Materialul ceramic descoperit îndreptățește atribuirea acestei prime fortificații perioadei de apartenență a Banatului la Țara Românească.

A doua fază cuprinde incinta exterioară,care se afla la aproximativ 6-7 m de incinta interioară pe care o dublează pe laturile de V,N și E,la S racordându-se cu aceasta în dreptul turnurilor.Curtina de V și cea de N au forma unui perete ce susține panta dealului,nepășind nivelul de calcare,pe când la E se păstrază la înălțimi apreciabile,atingând în unele locuri 8 metri.Zidul este oblic la exterior,măsurând în partea inferioară aproximativ 4 metri,la mijlocul laturii estice și în partea de N-E se află câte un turn semicircular ce pare a fi fost folosit pe post de platformă de artilerie.Tot acestei perioade îi aparțin și modificările aduse bisericii pentru a o adapta cultului catolic(s-a descoperit o cheie de boltă și un aghiasmatar)Al.Barcacilă observă că turnul semicilindric de la E este în fapt o prefacere a unuia dreptunghiular anterior.Tehnica în care sunt realizate zidurile acestei a doua faze este diferită de cea folosită la ridicarea primei incintei.Același cercetător,comparând datele istorice cu cele rezultate în urma săpăturilor,plasa această etapă în prima jumătate a sec al XV-lea,mai exact imediat după luarea în stăpânire a cetății Severinului de către Ungaria(1419).

A treia fază constă în ridicarea probabilă a unei incinte la sud,pentru că este greu să găsim o altă utilizare zidurilor paralele ce se află pe această parte,cele două exterioare aflându-se în prelungirea curtinelor celei de a doua incinte,iarcelelate două construite în prelungirea laturilor interioare ale turnurilor.Observația pe care o făcuse Al.Barcacilă referitoare la existența unui turn dreptunghiular peste care s-a suprapus cel semicircular l-a făcut pe acesta să accepte posibilitatea ca modificarea să fie contemporană cu această fază.Nu putem stabili cu certitudine data la care aceste adăugiri au fost efectuate,singurul lucru pe care îl putem preciza este că aceste lucrări sunt ulterioare fazei a treia,aparținând cel mai probabil mijlocului sec al XV-lea.

Ultimei etape,minoră de altfel,îi sunt atribuite pombele de piatră și cărămidă din unele porțiuni ale zidurilor,două contraforturi masive de la capătul sudic al curtinei estice a celei de a doua incinte și un alt contrafort ce sprijinea colțul sud-vestic al turnului rectangular de S-V.Nu avem nici cel mai mic indiciu cu provire la perioada în care aceste reparații s-ar efectuat ,dar s-a presupus pe baza considerențelor istorice că lucrările de restaurare s-au întrepărins după avarile suferite în 1505-1506.Amintim aici descoperirea unor bârne carbonizate ce par a fi făcut parte dintr-o fortificație de lemn și pământ,care ar fi fost anterioară cetății de piatră.

V.Vatasianu cinsideră că cetatea Severinului este supusă influențelor occidentale,recunosând în același timp o oarecare asemănare cu Giurgiul,izvorâtă din eleemntele bizantine pe care ambele le prezintă.GH. I. Cantacuyino recunoaște însă o asemănare planimetrică cu cetățile sud-dunărene,în special Sistov,Vidin și Kurvingrad,precum și una tehnică,cu referire specială la turnul de N-E,care ar avea un aspectsimilar cu unele turnuri din: cetatea Stolac,turnurile mănăstirilor Ravanica și Resova,cât și cetățile Vrsacka Kula,Slankamen și Vodnicka Kula din Vojvodina. În opinia sa,aceste analogii beneficiază și de sprijinul pe care îl oferă asemănările în tehnica dintre biserica mononavată de aici și cele menționate mai sus de la Târnovo,precum și de prezența ceramiciisgrafitto de evidenta influență bizantină.Nu este însă improbabil că aceste elemente să fi apărut sub ocupația ungurească,având în vedere că la data aceea Nordul Serbiei se află în stăpânirea regatului maghiar.În ceea ce priveste planul,în legătură cu cetatea Giurgiu că acesta își găsește exemple și în spațiul vest-eurpean,fapul intereant fiind însă dubla incinta concentrică,apărută inițial în Orient,dar rapid preluată și de constructorii din Occident începând cu sec al XIII-lea.O formă intermediară,a cărei existență ar putea denota o evoluție și un împrumut,ogăsim la Châteaux Gaillard,unde structura este compusă tot din două incinte,însă liniare.Trebuie observat că donjonul de aici se ridică în mijlocul celei de a doua incinte,independent de curtine,prefigurând așadar evoluția ulterioară.Cetatea a fost cucerită și distrusă datorită importanței ei strategice,de către turci în 1524.

Fotografie 2.6.1-Cetatea Severinului

Fotografie 2.6.2-Cetatea Severinului

Cap 2.7 Muzeul de Artă

Instituția, monument veritabil de arhitectură, în anul 1971 a fost amenajată ca reședință a cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu, iar după 1990 intră în patrimoniul Muzeului ,,Regiunii Porților de Fier' care o transformă în secție de artă și este introdusă în lista monumentelor UNESCO.

,,Interiorul Muzeului de Artă din Drobeta Turnu Severin se caracterizează prin decoruri în stucaturi baroce, lambriuri sculptate în lemn de stejar cu frize aurite, picturi murale, mozaicuri de oglinzi și vitralii venețiene din cristal, candelabre din bronz aurit și cristal. Mobilierul stil Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea, sobele de teracotă italiană, crează vizitatorului senzația unui univers fantastic, încărcat de poezie și mister ', a afirmat directorul Doina Chircu.

Colecțiile muzeale existente aici etalează valori unice, începând cu arta feudală și terminând cu cea a secolului XX, în spațiul destinat acesteia întâlnindu-se spiritul marilor plasticieni și sculptori români, și nu numai: Aman, Grigorescu,Tonitza, Luchian, Pallady, Ressu, Petrașcu, Iser, Țuculescu, Catargi, Dumitru Ghiață, Anghel, Irimescu, Mendrea, Baraschi, Theodorescu Sion, Victor Brauner, Hans Herman, Corneliu Baba, Sirato, Mutzner și Jalea.

,,În inventarul muzeului se află în colecții 1.264 tablouri de pictură și grafică, 435 de icoane, majoritatea provenind de la bisericile din lemn din județul Mehedinți și 465 sculpturi și artă decorativă brâncovenească, modernă și contemporană'

În curtea Muzeului de Artă din Drobeta Turnu Severin se află statuia marelui sculptor severinean Gheorghe Anghel (1904-1966), cel care avea să ridice în parcul Liceului ,,Traian' din Drobeta Turnu Severin și în fața Ateneului din București statuile marelui poet român Mihai Eminescu.

Muzeul de Artă din Drobeta Turnu Severin, situat în centrul localității, este unul dintre cele mai prețioase obiective culturale din sud-vestul țării. El se află menționat în toate hărțile și ghidurile turistice din Europa unde iubitorii de frumos pot întâlni capodopere ale picturii, sculpturii și graficii universale.

În ,,Palatul baroc', cum este el cunoscut, se organizează periodic expoziții cu lucrările artiștilor tezaurizați și ai pictorilor contemporani și se desfășoară manifestări culturale la care, în decursul unui an, participă peste 50.000 de persoane

Fotografie 2.7.1-Muzeul de Artă

Fotografie 2.7.2-Interiorul Muzeului de artă

Cap 2.8 Monumentul eroilor

Monumentul a fost ridicat în perioada 1930-1933. Proiectul pentru contruirea unui monument a plecat de la ideea comitetului local al Societății “Cultul Eroilor” în 1924, care, ulterior, a solicitat propuneri de planuri de la diverși arhitecți. Data de 27 mai 1927, a reprezentat nu numai data alegerii unui nou comitet al Societății, ci și a luării deciziei de a se ridica monumentul. În 1928, comitetul a trimis adresă către Primăria Severineană pentru a primi un loc în Parcul Rozelor pentru amplasarea monumentului. Solicitarea a fost aprobată, astfel că Monumentul Eroilor urma să fie amplat în Parcul Rozelor, unde se mai găsesc și casele lui Iorgu Tache Popescu și Dimitrie Burileanu. Construcția a început în 1929 și a fost finalizată la jumătatea lunii iunie 1933, anul în care se sărbătorea Centenarul orașului Turnu Severin.

Monumentul a fost realizat în perioada 1928 – 1933 de sculptorul T. Burca, care s-a inspirat după modelul arhitectului State Bolosin. Acesta a realizat construcția pe două părți de terasă, în așa fel încât să dea monumentului o perspectivă importantă și amploare care să o integreze în spațiul parcului. Edificiul a fost încadrat de patru coloane din marmură de Ruschita, ce completează astfel arhitectura în stil romano-bizantin în combinație cu cea românească.
În plan era gândit ca la capătul celor două placi și epitafe să ardă două candele, în semn creștinesc de pomenire al morților. Deasupra, între coloane, s-au amplasat două urne de bronz, pe a căror suprafață au fost imprimate scene din timpul războaielor daco-romane și al reîntregirii neamului. Destinația acestor urne era de spațiu de tămâiere.
Între cele două postamente este amplasat medalionul Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, iar pe partea opusă, chipurile lui Traian și Decebal. Deasupra coloanelor, se pot observa doi vulturi de bronz ce poartă în ghiare Crucea Comemorativa, în semn de omagiu adus divinității și sacrificiului eroilor. 

Monumentul Eroilor a fost inaugurat la data de 4 iunie 1933. Acesta conține o criptă în care se odihnesc osemintele soldaților severineni și mehedințeni care au pierut asemenea unor eroi în luptele din Primul Război Mondial de la Alion, Cerna, Câmpia Severinului. Deasupra intrării în criptă a fost sculptat un soldat căzut, ce simbolizează sacrificiul uman. 

După anul 1990, în timp, Monumentul Eroilor a ajuns să se numere printre monumentele emblematice ale orașului Drobeta Turnu Severin, păstrând mereu vie în conștiința severinenilor, sacrificiile strămoșilor lor.

Fotografie 2.8.1-Monumentul eroilor