Potentialul Balneoclimateric al Statiunilor de pe Valea Oltului
Potențialul balneoclimateric al stațiunilor de pe Valea Oltului
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE
1.1. Prezentarea arealului de studiu
1.2. Terminologie de specialitate
1.3. Istoricul cercetărilor
1.4. Materiale și metode
CAPITOLUL II
CONDIȚIILE NATURALE, PREMISE ALE DEZVOLTĂRII TURISMULUI
BALNEOCLIMATERIC
2.1. Relieful
2.2. Elementele climatice
2.3. Hidrografia și resursele de apă
2.4. Elemente biopedologice
CAPITOLUL III
POPULAȚIA, TERITORIUL ȘI BAZA ECONOMICĂ – VECTORI DE SUSȚINERE AI ACTIVITĂȚII TURISTICE
3.1. Date demografice
3.2. Dezvoltarea teritorială
3.3. Baza economică
CAPITOLUL IV
POTENȚIALUL BALNEAR ȘI ROLUL SĂU ÎN DESFĂȘURAREA FENOMENULUI TURISTIC
4.1. Stratele acvifere, izvoarele minerale
4.2. Proprietățile curative ale apelor
CAPITOLUL V
POTENȚIALUL CLIMATERIC ȘI ROLUL SĂU ÎN DESFĂȘURAREA FENOMENULUI TURISTIC
5.1. Regimul termic
5.2. Umezeala relativă a aerului
5.3. Nebulozitatea
5.4. Durata de strălucire a Soarelui
5.5. Regimul pluviometric
5.6. Regimul eolian
5.7. Fenomene meteorologice
5.7.1. Înghețul
5.7.2. Bruma
5.7.3. Chiciura
5.7.4. Aversele de ninsoare și măzăriche
5.7.5. Ceața
5.8. Indici bioclimatici
5.8.1. Indicele termo-higrometric
5.8.2. Indicii de stres bioclimatic
5.8.2.1. Stresul cutanat
5.8.2.2. Stresul pulmonar
5.8.2.3. Stresul bioclimatic total
CAPITOLUL VI
STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC BALNEOCLIMATERIC
6.1. Rolul turismului balnear în contextul dezvoltării regionale și locale
6.2. Strategii de dezvoltare a turismului balneoclimateric pe Valea Oltului
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Introducere
Alegerea acestei teme pentru lucrarea de licență intitulată Potențialul balneoclimateric al stațiunilor de pe Valea Oltului s-a datorat cunoașterii unor aspecte precum condițiile naturale din arealul studiat, potențialului balnear, potențialului climateric și rolul acestora în desfășurarea fenomenului turistic, dar și valorificarea potențialului turistic balneoclimateric. Această lucrare s-a realizat pe baza unor date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea, date de la Institutul Național de Statistică, dar și studiu de teren. Regiunea studiată are un potențial turistic polivalent prin elementele de atractivitate pe care le deține, ce fac parte atât din cadrul natural cât și din cel antropic.
Lucrarea este structurată în șase capitole și șaptesprezece subcapitole, având și material grafic sugestiv pentru a înfățișa cât mai elocvent aspectele prezentate.
Turismul este important pentru că aduce profit economiei prin dezvoltarea acesteia, motivația turiștilor și diversitatea formelor prin care se desfășoară. Este necesară dezvoltarea turismului balnear atât pe plan național, cât și internațional. Apariția stresului, tratarea anumitor afecțiuni medicale, dezechilibrele alimentare sau amplificarea stării de rău constituie consecințe și factori negativi ce îi determină pe turiști să aleagă stațiunile balneoclimaterice ca destinații de vacanță.
Defileul Oltului se remarcă printr-o multitudine de caracteristici particulare, dar și prin configurația geografică, ținându-se cont și de modificările datorate intervenției antropice, fiind studiată în lucrări din domeniul geografiei.
Lucrarea s-a realizat pe baza unui studiu de analiză și sinteză, iar prin elementele de conținut, structură, materiale, metode, procedee folosite s-a urmărit prezentarea unor aspecte ce aduc în prim-plan turismul balneoclimateric din regiunea studiată.
Pe această cale, îi mulțumesc doamnei profesoare lector universitar doctor Vlăduț Alina Ștefania, care m-a îndrumat, ajutat și coordonat în pregătirea lucrării de licență, susținându-mă totodată cu răbdare și responsabilitate științifică.
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE
1.1. Prezentarea arealului de studiu
Stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului sunt situate în Subcarpații Vâlcii din cadrul Subcarpaților Getici. Subcarpații Vâlcii sunt poziționați pe direcția central – sudică a României, fiind delimitat de afluenții Oltului, Topolog în partea vestică și Bistrița Vâlcii pe latura estică, remarcându-se prin caracteristicile locale și regionale specifice. În partea de vest față de Cerna Oltețului, depresiunile au înălțimi mai coborâte, iar Subcarpații Vâlcii și Subcarpații Gorjului sunt delimitați de interfluviile Olteț și Gilort ce fac parte din cadrul bazinelor Oltului și Jiului. În partea estică, limita Subcarpaților Vâlcii este dată de râul Olănești, afluent al Oltului (Ielenicz M., et al, 2003, p. 214).
De asemenea, un rol important al regiunii studiate îl constituie diversitatea formelor de relief. În cadrul Subcarpaților Vâlcii se află depresiuni precum Băile Govora, Ocnele Mari – Ocnița, în cadrul cărora se găsesc resurse de apă care provin de la o rețea bogată de pâraie proprii, dar și pânze de ape subterane, ce au proprietăți minerale diverse date de configurația petrografică, iar pe râul Olt se află și lacuri predominant artificiale.
Zona Subcarpaților Vâlcii este cunoscută îndeosebi pentru stațiunile balneoclimaterice reprezentând și atracții turistice datorită apelor minerale, termale, dar și frumuseții peisajului deoarece au un rol important pentru tratament și odihnă. Paralel cu tratamentele pentru cură balneară, în stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului se pot practica și diferite activități de petrecere a timpului liber precum diferite sporturi, excursii și drumeții.
O altă delimitare pentru regiunea studiată, în afara celor naturale determinate de relief și rețeaua hidrografică, o constituie împărțirea administrativ teritorială în județe. Zona Subcarpaților Vâlcii este delimitată natural de râul Olt atât la est cât și la vest; iar ca limită administrativă regiunea face parte predominant din județul Vâlcea (Fig. nr. 1.1.).
Fig. nr. 1.1. Localizarea județului Vâlcea
Sursa: http://www.cazare10.ro/judetul-valcea
1.2. Terminologie de specialitate
Prin terminologia de specialitate se are în vedere definirea unor termeni reprezentativi utilizați în balneoclimatologie.
Balneoclimatologia reprezintă o specialitate medicală ce urmărește ameliorarea sănătății populației prin utilizarea unui ansamblu de măsuri medico-sanitare precum profilaxia și recuperarea, având un rol important pentru turism și în dezvoltarea economiei.
Apele minerale terapeutice constituie resurse turistice potențiale, provin din surse naturale precum izvoarele sau sunt forate artificial, având proprietăți de mineralizare, conținut de săruri minerale dizolvate de peste 1g/l, de asemenea, au elemente chimice cu acțiune farmacologică (iod, fier, brom, arseniu, bariu, sulf, mangan), gaze dizolvate cu efecte biologice precum dioxidul de carbon și hidrogenul sulfurat, sunt radioactive, au temperaturi de peste 20ºC care le conferă particularitatea de ape termale, hipotermale, termale și hipertermale. Acestea sunt importante în tratarea și prevenirea afecțiunilor prin cure interne și externe.
Hidrotermoterapia se bazează pe diverse metode ce folosesc ape în cură externă pentru tratamentele cu ape termale.
Electroterapia utilizează variate metode în tratamentul medical care au la bază folosirea efectelor curentului electric, a energiei cuantice și a undelor electromagnetice, în scop profilactic, de recuperare și curativ.
Pneumoterapia constituie metoda de tratament ce are la bază aerul comprimat ca presiune pozitivă și aerul rarefiat având efect negativ asupra organismului, folosindu-se pentru tratarea afecțiunilor aparatului respirator și în testarea și antrenarea sportivilor, aviatorilor.
Aeroterapia reprezintă metoda de tratament ce constă în expunerea corpului parțial sau total, în mod progresiv, la acțiunea aerului.
Helioterapia este o metodă de tratament ce constă în expunerea totală sau parțială a corpului uman la acțiunea directă a razelor solare și a aerului.
Bioclimatul se bazează pe caracterizarea unei zone climatice prin efectele asupra organismului uman.
Balneologia este știința care se ocupă cu studiul și aplicarea în practica medicală a factorilor naturali, precum ape minerale, nămoluri, gaze terapeutice (mofete), saline.
Microclimatul salinelor include ansamblul factorilor de temperatură, umiditate, compoziție chimică a aerului care se găsesc în galeriile salinelor și aduc beneficii terapeutice respiratorii, alergenice.
Termogeneza reprezintă capacitatea organismului de a produce căldură în condițiile scăderii temperaturii mediului înconjurător.
Termoliza reprezintă capacitatea organismului de a se adapta la condițiile create de creșterea temperaturii mediului înconjurător manifestat prin pierderea căldurii.
Termopexia este un indice de evaluare a calităților nămolurilor terapeutice care sunt folosite în practica medicală, iar capacitatea termică a acestora se produce prin absorbția și reținerea căldurii.
Termoreglarea reprezintă mecanismul fiziologic prin care organismul uman își menține temperatura constantă, indiferent de variațiile temperaturii mediului înconjurător.
Termoterapia constituie tratamentul cu ajutorul căldurii care poate fi produs de diferite surse precum apa, aerul, curentul electric (Berlescu E., 1998, p.7, p.123, p.107, p.171, p.2, p.19, p.67, p.23, p.146, p.214, p.214, p.215).
1.3. Istoricul cercetărilor
Zona Subcarpaților Vâlcii are o poziție strategică prin faptul că este amplasată de-a lungul Văii Oltului care lega Țara Românească de Ardeal, fiind studiată de cercetători din rândul geografilor, geologilor, biologilor, sociologilor, istoricilor. Arealul prezentat a fost și în atenția oamenilor de cultură care au întreprins diverse analize științifice, descriptive ce au vizat întreaga regiune geografică a Văii Oltului, printre care și orașul Râmnicu Vâlcea.
S-au realizat studii cu privire la cunoașterea genezei diferitelor categorii de ape provenite din izvoare; de exemplu în stațiunile balneoclimaterice Călimănești și Băile Olănești există ape minerale sulfuroase având drept cauză a mineralizării dizolvarea proceselor chimice ale acesteia ce se produc pe parcursul parcurgerii apelor în rocile sedimentare conglomerate din epoca geologică eocenă (Gr. Cobălcescu, 1887).
În a doua jumătate a secolului XIX s-au făcut cercetări geologice, iar analizele geomorfologice au fost realizate în principal de Emmanuel de Martonne la începutul secolului XX și vizau studiile Subcarpaților. Alte lucrări referitoare la cadrul natural, dar și elemente demografice au fost realizate de Ielenicz M. (1999, 2003), Velcea I. (1971), Tufescu V. (1966).
Pentru stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului sunt importanți parametrii climatici și bioclimatici deoarece pot marca desfășurarea activităților turistice, întrucât organismul poate resimții efecte pozitive manifestate prin relaxare, fortificare, dar și efecte negative ce afectează sănătatea. Astfel, este importantă cunoașterea și înțelegerea resurselor climatice și bioclimatice pentru valorificarea acestora în scop benefic pentru sănătatea omului, iar efectele pozitive se pot resimții și prin practicarea diverselor forme de turism, precum turismul de odihnă și recreere, turismul de agrement. În ultimul timp turismul a devenit apreciat, constituind o preocupare pentru cei interesați.
Dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice de pe Valea Oltului este susținută și de analizarea și cunoașterea parametrilor climatici și bioclimatici, în cadrul cărora contribuie și factorii naturali precum relieful, frumusețea peisajului, vegetația, hidrografia prin dispunerea de ape minerale, aer ionizat de calitate și pur, dar și factori antropici, în principal cei de natură economică, de exemplu existența căilor de transport și comunicații, realizarea de legături economice cu orașele din apropiere.
În lucrarea intitulată Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România din anul 1986 , ce aparține autorilor, doctor Munteanu L., doctor Stoicescu C., Grigore L., sunt prezentați, factori naturali terapeutici; vizau studiile Subcarpaților. Alte lucrări referitoare la cadrul natural, dar și elemente demografice au fost realizate de Ielenicz M. (1999, 2003), Velcea I. (1971), Tufescu V. (1966).
Pentru stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului sunt importanți parametrii climatici și bioclimatici deoarece pot marca desfășurarea activităților turistice, întrucât organismul poate resimții efecte pozitive manifestate prin relaxare, fortificare, dar și efecte negative ce afectează sănătatea. Astfel, este importantă cunoașterea și înțelegerea resurselor climatice și bioclimatice pentru valorificarea acestora în scop benefic pentru sănătatea omului, iar efectele pozitive se pot resimții și prin practicarea diverselor forme de turism, precum turismul de odihnă și recreere, turismul de agrement. În ultimul timp turismul a devenit apreciat, constituind o preocupare pentru cei interesați.
Dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice de pe Valea Oltului este susținută și de analizarea și cunoașterea parametrilor climatici și bioclimatici, în cadrul cărora contribuie și factorii naturali precum relieful, frumusețea peisajului, vegetația, hidrografia prin dispunerea de ape minerale, aer ionizat de calitate și pur, dar și factori antropici, în principal cei de natură economică, de exemplu existența căilor de transport și comunicații, realizarea de legături economice cu orașele din apropiere.
În lucrarea intitulată Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România din anul 1986 , ce aparține autorilor, doctor Munteanu L., doctor Stoicescu C., Grigore L., sunt prezentați, factori naturali terapeutici; elemente de climă; proprietățile apelor minerale și ale nămolurilor terapeutice; tratamente cu factori balneoclimatici, printre care bioclimatologia, cura prin climă, aclimatizarea, cura cu ape minerale; tratamente asociate în stațiuni (hidroterapia, masajul medical, cultura fizică medicală, electroterapia, fototerapia, terapia respiratorie, cura de teren, jocurile, excursiile și sportul); prezentarea și tratarea diverselor afecțiuni; factorii naturali terapeutici și indicațiile acestora.
În concluzie, este necesară evoluția valorificării și cunoașterii resurselor turistice deoarece contribuie la dezvoltarea societății umane, iar preocuparea de îngrijirea sănătății și nevoia de relaxare s-au regăsit încă din cele mai vechi timpuri.
1.4. Materiale și metode
În realizarea lucrării Potențialul balneoclimateric al stațiunilor de pe Valea Oltului s-au urmărit soluționări de natură metodologică și teoretică pentru a sublinia importanța zonei studiate și din punct de vedere turistic.
În cadrul studiului întreprins s-au parcurs următoarele etape: etapa de informare și documentare, etapa de teren și etapa de sinteză, iar ca metode am folosit metode statistico – matematice precum media aritmetică pentru temperatura lunară a aerului, temperatura medie anotimpuală a aerului, temperatura medie maximă și minimă lunară a aerului, numărul mediu lunar al zilelor de iarnă și al celor de vară, umezeala relativă a aerului, nebulozitatea medie lunară, numărul mediu lunar de zile senine și zile acoperite, durata de strălucire a Soarelui, cantitățile medii lunare de precipitații, precipitații maxime în 24 de ore, viteza medie a vântului pe direcții, numărul mediu lunar al zilelor cu îngheț, numărul mediu lunar de zile cu brumă, numărul mediu lunar de zile cu fenomene de chiciură, numărul mediu lunar de zile cu fenomene de averse de ninsoare și măzăriche, numărul mediu lunar de zile cu zăpadă și zăpadă grăunțoasă, numărul mediu de zile cu ceață în Râmnicu Vâlcea; indicele termo-higrometric; indicii de stres bioclimatic precum stresul cutanat, stresul pulmonar și stresul bioclimatic total.
Indicele termo-higrometric se determină pe baza următoarei formule de calcul:
THI = Tusc – (0,55 – 0,0055 x UR) x (Tusc – 14,5), unde:
THI este indicele termo-higrometric;
Tusc reprezintă temperatura aerului exprimată în grade Celsius și este evaluată la termometrul uscat;
UR reprezintă umezeala relativă exprimată în procente.
Din tabelul cu numărul 1.1 se determină tipul de bioclimat în funcție de valorile indicelui termo-higrometric.
Tabelul nr. 1.1 Pragurile de valori ale indicelui termo-higrometric corespunzătoare tipurilor de bioclimate
Stresul cutanat
În funcție de valorile temperaturii aerului și ale vitezei vântului, resimțit prin stres termic la nivelul pielii, indicele de stres bioclimatic cutanat are următoarea formulă de calcul:
P = (10√v + 10,45 – v) x (33 – t), unde
P este puterea de răcire,
v constituie viteza vântului exprimată în m/s,
t reprezintă temperatura aerului exprimată în grade Celsius,
33 – t redă diferența dintre temperatura normală a corpului uman și temperatura aerului și este exprimată în grade Celsius.
În funcție de valorile puterii de răcire se determină indicii și tipul de stres (Tab. nr. 1.2).
Tabelul nr. 1.2 Pragurile de valori ale puterii de răcire corespunzătoare tipurilor de stres
Sursa: Sorin Cheval et al., 2003
În funcție de valorile obținute prin calcule ale indicelui de răcire s-au stabilit următoarele limite:
0 – 299 – indice hipotonic, vara, care solicită declanșarea termolizei în sezonul estival;
300 – 599 – indice relaxant, parametri optimi ai elementelor meteorologice;
600 – 1500 – indice hipertonic, iarna, care solicită declanșarea termogenezei în sezonul rece.
Stresul pulmonar se stabilește pe baza valorilor tensiunii vaporilor de apă din aerul inspirat. Corelația este redată în tabelul nr. 1.3.
Din tabelul cu numărul 1.3 reiese aflarea indicelui și tipului de stres pe baza valorilor tensiunii vaporilor de apă.
Tab. nr. 1.3 Pragurile de valori ale tensiunii vaporilor de apă
corespunzătoare tipurilor de stres
Sursa: Sorin Cheval et al., 2003
Stresul bioclimatic total
Formula de calcul pe care am folosit-o în aflarea indicelui bioclimatic total este următoarea:
STA = SCA + SPA, unde
STA reprezintă stresul bioclimatic total
SCA indică stresul cutanat anual
SPA constituie stresul pulmonar anual.
Gradul de stimulare a climatului se află în funcție de suma stresurilor pozitive prezentate în tabelul cu numărul 1.4.
Tab. nr. 1.4 Gradul de stimulare a climatului în funcție de valorile stresului bioclimatic
Sursa: Sorin Cheval et al., 2003
CAPITOLUL II
CONDIȚIILE NATURALE, PREMISE ALE DEZVOLTĂRII TURISMULUI BALNEOCLIMATERIC
Zona Olteniei de sub munte a fost încă de timpuriu apreciată pentru potențialul ei turistic, dispunând de diversitate, dar fiind totodată puțin cunoscută și valorificată în raport cu atracțiile existente și cu posibilitățile de practicare a turismului. Astfel, valorificarea condițiilor naturale ocupă un rol important în dezvoltarea turismului balneoclimateric prin multitudinea facilităților pe care le oferă în tratarea numeroaselor afecțiuni. Privită din punct de vedere al caracteristicilor cadrului natural, regiunea studiată îndeplinește condițiile unei zone pentru recreere activă.
2.1. Relieful
Zona studiată este componentă a sectorului dintre Dâmbovița și Bistrița Oltului (Vâlcii) corespunzând depozitelor monoclinale eocene, oligocene, miocen inferioare, badeniene și sarmațiene, identificate în relief printr-un aliniament de abrupturi structurale cum sunt cele care mărginește spre sud depresiunile de contact. Modul de formare al acestor depresiuni este datorat eroziunii selective a râurilor carpatice și anume: Olt, Valea Olăneștilor și Bistrița.
Zonalitatea nord – sudică a reliefului evidențiază trei asociații de subunități și anume: depresiunile subcarpatice interne, dealurile subcarpatice și depresiunile externe, de contact cu Piemontul Getic.
Depresiunile subcarpatice interne se desfășoară pe aproximativ 20 km lungime și pe 4 – 5 km lărgime, depresiunea, modelată în formațiuni eocene, se impune prin asimetrie: Valea Coisca, tipic subsecventă, străbate axial depresiunea, între Scăueni și Jiblea, separând interfluviile prelungi și înguste („ plaiuri ”), coborâte de sub masivul Cozia, de cele mult mai înclinate din sud.
Depresiunea se întinde și în dreapta Oltului, într-un vast amfiteatru, cu glacisul de sub cuesta dealului Manga, terasa înaltă (100 – 110 m) și terasele joase pe care s-a amplasat stațiunea. „ Ostrovul ”, format din aluviunile Oltului, reprezintă o insuliță, în prezent îndiguită și înălțată, pentru a nu fi afectată de lacul hidrocentralei Călimănești.
Dealurile subcarpatice sunt orientate perpendicular pe Carpați, remarcându-se prin altitudinea lor, dar și prin gradul de împădurire.
Manga este o cuestă cu frontul arcuit spre Călimănești, între Olt și valea Muierească.
Între Topolog și Bistrița Oltului, dealurile dezvoltate pe depozite miocene sunt puternic fragmentate de o subsidență locală la Râmnicu Vâlcea, spre care se arcuiesc văile Sâmnicului și Olăneștilor.
Între Olt și Bistrița, dealurile subcarpatice „ de tranziție ” sau „ dealurile subcarpatice înalte ” având structura cutată sau monoclinală sunt: Purcărețu (753 m), Gruiu (462 m), Căzănești, Tarnița (526 m); în cea a depresiunilor: Băile Govora, Ocnele Mari – Ocnița.
Depresiunile externe, de contact cu Piemontul Getic alcătuiesc o înlănțuire de bazinete de eroziune, pe văile principale, cu înșeuări mai coborâte și mai accesibile pe interfluvii, conturându-se într-un uluc depresionar, de la Olt și până la Dâmbovița, remarcându-se Râmnicu Vâlcea. (Velcea, Savu, 1982, p. 262 – 266)
În zona Subcarpaților Vâlcii se deosebesc următoarele trepte altimetrice: dealuri mai înalte cu înălțimi cuprinse între 800 – 1000 m, fiind constituită din mici depresiuni și lărgiri locale ce au o fragmentare deluroasă, legate prin șei extinse precum Cheia, Olănești, Muereasca; dealuri mijlocii având înălțimi cuprinse între 600 – 800 m, acestea închid depresiunea subcarpatică; dealuri joase cu înălțimi de 400 – 600 m, se prelungește spre sud prin următoarele dealuri: Govora, Ocnele Mari, Dumbrăvița, Pietrarilor, Bârzești. (Roangheș Mureanu, 2011).
Conform tabelului nr. 2.1. se constată că altitudinea cea mai ridicată o întâlnim în Voineasa cu 580 – 640 m, iar altitudinea cea mai redusă este în Călimănești – Căciulata cu 260 m. Stațiunile turistice de interes național sunt Băile Govora, Băile Olănești și Călimănești – Căciulata, având caracter permanent, iar stațiunile turistice de interes local sunt Costești, Ocnele Mari – Ocnița, Voineasa. Stațiunile Costești, Ocnele Mari – Ocnița au caracter sezonier iar stațiunea Voineasa are caracter permanent.
2.2. Elementele climatice
Clima zonei studiate este temperat – continentală, moderată, neexistând schimbări bruște de temperatură și de umiditate, specifică depresiunilor subcarpatice.
Elementele climatice și bioclimatice sunt importante pentru dezvoltarea turismului în stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului deoarece petrecerea timpului liber poate avea efect pozitiv prin odihnirea organismului, fortificare și stimulare.
Caracteristicile orografice ale Subcarpaților Vâlcii sunt reprezentate în varietatea aspectelor climatice. Pe suprafața teritoriului se întâlnește clima dealurilor joase de 300 – 400 m cu deosebiri topoclimatice specifice de adăpost din depresiunile intra și subcarpatice. (Badea, Rusenescu, 1970, p. 26).
Tabelul nr. 2.1. Gruparea stațiunilor balneoclimaterice din Subcarpații Vâlcii după tipul de stațiune și trepte altimetrice
Sursa: Roangheș Mureanu, 2011
Particularitățile parametrilor climatici depind de radiația globală, circulația maselor de aer și poziția geografică în raport cu unitățile vecine. Factorii genetici pot fi modificați de gradul de acoperire cu vegetație la care se adaugă influența din ce în ce mai accentuată a activității antropice.
Depinzând de relieful cu fragmentare accentuată, radiația solară este neuniform repartizată.
Pentru zona Subcarpatică Vâlceană, datele climatice pentru perioada de studiu 1981 – 2010 au fost furnizate de stația meteorologică Râmnicu Vâlcea.
În această zonă, temperatura medie multianuală este de 10,8 º C, cu variații în zonele de depresiune și de-a lungul văilor principale, unde sunt caracteristice inversiunile de temperatură. Expunerea către sud și așezarea sub clina sudică a munților și din depresiunile dintre dealuri sunt prielnice unor mult mai intense decât în cealaltă parte a munților, în condiții de relief asemănătoare.
Datorită zonei de adăpost față de Carpați se remarcă valori destul de mari ale duratei de strălucire a Soarelui având o medie multianuală de 2086,2 ore.
Regimul precipitațiilor nu este uniform datorită particularităților reliefului și circulației aerului. Astfel, cantitatea medie multianuală de precipitații înregistrată a fost de 702 mm. Distribuția teritorială generală a precipitațiilor este dată de repartiția nebulozității întrucât în zonele cu nebulozitate mai ridicată și precipitațiile sunt mai abundente. Precipitațiile variază între 40 și 90 l/mp, iar nebulozitatea este cuprinsă între 4 și 7 zecimi.
Vânturile predominante din zonă sunt cele de vest, dar datorită configurației reliefului, direcția este nord – sud cu o viteză medie de 2,5 m/s, ceea ce conferă condiții favorabile practicării turismului în zonă.
2.3. Hidrografia și resursele de apă
Zona studiată este parcursă de râuri cu debite bogate, care izvorăsc din Carpații Meridionali, acestea fiind importante și în organizarea rețelei de așezări și a tipurilor de habitat. Relieful zonei subcarpatice analizate este segmentat de Olt și Olteț.
Regiunea studiată aparține bazinului Oltului, acesta se întinde în zona subcarpatică vâlceană creând o veritabilă rețea hidrografică, având și un debit bogat. În cuprinsul lui se pot stabili două sectoare ale cursului, făcând parte din două zone sau trepte de relief, și anume, sectorul montan, desfășurându-se între Râul Vadului și Călimănești și sectorul dealurilor subcarpatice și piemontane ce se întinde de la Călimănești până mai jos de Drăgășani.
În primăverile cu topire rapidă a zăpezilor și încălziri bruște, ca și în perioadele cu ploi abundente, se produc viituri care depășesc de mai multe ori debitul mediu multianual, dar cele mai mari viituri cu debite de vârf sunt cauzate de ploi și topirea zăpezilor. (Badea, Rusenescu, 1970, p. 35).
În tabelul nr. 2.2. este analizată lungimea cursurilor de apă de pe teritoriul Subcarpaților Vâlcii, astfel se observă că Oltul are cea mai extinsă lungime a bazinului hidrografic de 615 km, fiind urmat de Olteț cu 190 km, cea mai redusă extindere a bazinului hidrografic o deține Olănești cu 38 km. Procentaje de 100% au următoarele cursuri de apă Lotru, Luncavăț, Bistrița și Olănești. Cele mai mici procentaje le au Oltul cu 21,14% și Topologul cu 24,21%.
Tabelul nr. 2.2. Lungimea cursurilor de apă de pe teritoriul Subcarpaților Vâlcii
Sursa: Apele Române R.A. – Filiala Vâlcea, citat de Roangheș Mureanu, 2011
În Depresiunea Loviștei, venind din partea dreaptă, se varsă în Olt pârâul Urii la Câinenii de Vâlcea având izvoare în partea estică a culmii Stânișoarei, tot în Olt se varsă pâraiele Lotrului, Robeștilor, Sărăcineștilor, Călineștilor, iar din stânga Valea Satului (Câinenii de Argeș), Boia (alcătuită din Boia Mică și Boia Mare pornite de sub Surul, Budislavul și Ciortea și având ca afluenți principali pârâul Boișorii sau al Găujanilor), pârâul Titeștilor și Băiașul. În zona subcarpatică întâlnim un mănunchi de ape, cele mai numeroase izvorând din partea înaltă a munților. Pe partea dreaptă, vin dinspre culmea Căpățânii, pârâul Olăneștilor, Luncavățul, Bistrița Vâlcii (dintre numeroșii săi afluenți cel mai însemnat este Otăsăul), iar din partea stângă, își au izvoarele chiar sub vârful Negoiul, Topologul. Întâlnim și organisme hidrografice cu o importanță mai redusă, cum sunt pârâul Sărat, Govora, pâraiele Muereasca afluente pe partea dreaptă, iar pe partea stângă se află Sâmnicul și Coisca. (Badea, Rusenescu, 1970, p. 33).
Pe latura vestică a județului Vâlcea, există câteva ape, care aparțin bazinului Oltului deși nu se varsă direct în acesta, fiind afluenții Oltețului, este vorba de Cerna cu afluenții săi Cernișoara și Tărâia. (Badea, Rusenescu, 1970, p. 33).
La Ocnele Mari și Ocnița întâlnim lacuri sărate, de dimensiuni mici dar foarte adânci, fiind folosite în scopuri terapeutice și având origine antropică. (Badea, Rusenescu, 1970, p. 38).
Izvoarele minerale atermale, iodurate, sulfuroase, clorurosodice, bromurate de la Călimănești, Căciulata, Păușa, dar și cele termale din Poiana Bivolari, ce se găsesc în defileul Oltului, fiind folosite de romani în castrul Arutela, și de la Căciulata, au favorizat dezvoltarea stațiunii balneoclimaterice Călimănești – Căciulata, având primele instalații ce datează din 1830 și cu un bogat potențial terapeutic, oferind și o nouă perspectivă, prin al treilea nucleu balnear, Cozia dar și prin modificările peisajului impuse de formarea a două baraje și lacuri de interes hidroenergetic, Călimănești și Turnu. (Velcea, Savu, 1982, p. 263 – 265).
2.4. Elementele biopedologice
În cadrul vegetației, dealurile subcarpatice sunt acoperite cu păduri de gorunete, făgete și gorunete – făgete. Cele mai răspândite sunt pădurile de gorun și fag ocupând culmile dealurilor. Pe lângă speciile dominante, ca gorunul (Quercus petraea) și fagul (Fagus sylvatica), apar și teiul (Tilia platyphyllos și Tilia cordata), carpenul (Carpinus betulus), jugastrul (Acer campestre), curpenul (Clematis vitalba), frasinul (Fraxinus excelsior), păducelul (Crataegus monogyna), mojdreanul (Fraxinus ornus), ulmul (Ulmus minor), salcâmul (Robinia pseudacacia). Etajul de arbuști cuprinde: alun (Corylus avellana), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), soc (Sambucus nigra), clocotiș (Staphyllea pinnata), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), iederă (Hedera helix) ca plantă agățătoare. Salcâmii (Robinia pseudaccacia) au fost plantați pe terenurile afectate de alunecări. În pădurile de fag se întâlnesc și câteva specii de plante rare, endemice, cum sunt sunt ciucușoara (Alyssum linifolium), sânzienele (Galium rotundifolium). Din categoria plantelor termofile sunt amintite ospățelul (Lychnis coronaria), coada șoricelului (Achillea crithmifolia), plevaița (Xeranthemum foetidum).
În parcurile și în zonele de versant amenajate se găsește vegetație ornamentală formată din: salcia (Salix babylonica, Salix caprea), sălcioara (Elaeagnus angustifolia), molidul (Picea abies), zada (Larix decidua), arborele vieții (Thuja orientalis), arinul (Alnus glutinosa), plopul (Populus alba), arțarul (Acer negundo), ienupărul (Juniperus communis), bradul argintiu (Abies concolor), platanul (Platanus acerifolia), pinul (Pinus nigra, Pinus sylvestris, Pinus strobus), castanul sălbatic (Aesculus hypocastanum), clopoțelul galben (Forsythia suspensa), liliacul (Syringa vulgaris), gardul viu (Buxus sempervirens), chiparosul (Polyanthus tuberosa). Întâlnim plante ocrotite de lege care au fost declarate și monumente ale naturii și specii rare precum Ginkgo biloba, zadă sau larice (Larix decidua), aceste specii le întâlnim în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.
Numeroasele specii arbustive, lemnoase și ierboase, ce formează vegetația din cadrul orașului contribuie la înfrumusețarea peisajului dar și la formarea unui climat plăcut.
În pădurile din zona subcarpatică, fauna este reprezentată de: arici (Erinaceus roumanicus), căprioară (Capreolus capreolus), vulpe (Vulpes vulpes), șoarecele de pădure (Apodemus sylvaticus), ierpure (Lepus europaeus).
Dintre păsări fac parte: cucuveaua (Athene noctua), măcăleandrul (Erythacus rubecula), privighetoarea (Luscinia megarhynchos), ciocănitoarea (Dendrocopus major), rândunica (Hirundo rustica), vrabia (Passer domesticus, Passer montanus), fâsa de pădure (Anthus trivialis), pițigoiul (Parus major), cojoaica (Certhia familiaris), scatiul (Carudelis spinus), uliul păsărelelor (Accipter nisus), pupăza (Upupa epops), guguștiucul (Streptopelia decaocto).
În apa Oltului și în lacurile de acumulare trăiesc specii de pești precum: crapul (Cyprinus carpio), știuca (Esox lucius), roșioara (Scardinus erythrophtalmus), cleanul (Leuciscus cephalus), linul (Tinca tinca), mreana (Barbus barbus), în râul Olănești viețuiesc: păstrăvul (Salmo trutta fario), zglăvoaca (Cottus gobio), cleanul (Leuciscus cephalus). (Tamaș, 1989, p. 12 – 13).
Dealurile de la vest de Olt sunt formate din soluri brune din clasele argiluvisoluri și cambisoluri aflate în diferite grade de podzolire.
Datorită fragmentării reliefului și a intensității proceselor de denudare a versanților, solul este predispus în mare parte spălării și eroziunii mai puțin apte culturilor agricole. (Badea, Rusenescu, 1970, p. 39).
CAPITOLUL III
POPULAȚIA, TERITORIUL ȘI BAZA ECONOMICĂ – VECTORI DE SUSȚINERE AI ACTIVITĂȚII TURISTICE
3.1. Date demografice
Factorul demografic ocupă un rol important în valorificarea resurselor naturale și în dezvoltarea economică, împreună cu domeniul turismului dezvoltat în cadrul stațiunilor balneoclimaterice.
În depresiunie subcarpatice se află populația cea mai densă, care, concomitent cu dealurile subcarpatice, alcătuiesc un fragment al zonei subcarpatice românești, cunoscută de altfel pe aproape toată suprafața ca o regiune de locuire foarte veche și care încă din secolele trecute se consemna drept una dintre cele mai populate zone din România.
Analizând evoluția populației stațiunilor balneoclimaterice de pe Valea Oltului observăm valori relativ constante, marcate doar de ușoare creșteri și scăderi. Cele patru localități au un număr de locuitori cuprins între 3000 și 9000 persoane.
Conform figurii cu numărul 3.1. se constată că în perioada anilor 1990 – 2013, numărul de locuitori din stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului, păstrează o relativă uniformitate, fiind cuprins între 2887 și 3184 locuitori în Băile Govora, 4511 și 4829 locuitori în Băile Olănești, 8726 și 9020 locuitori în Călimănești, iar în Ocnele Mari numărul de locuitori este cuprins între 3410 și 3669.
Fig. nr. 3.1. Numărul de locuitori în stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului în perioada 1990 – 2013
Sursa: prelucrare date INS
Datele statistice ne arată evoluția populației în perioada 1990 – 2013.
Pentru Băile Govora se constată o scădere a numărului de locuitori după anul 1995 iar după anul 2010 se observă o ușoară creștere a populației. Cel mai mare număr de locuitori pentru această localitate a fost înregistrat în anul 1995 cu 3184 locuitori, iar cel mai mic număr de locuitori a fost în anul 2010 cu 2887 locuitori.
În cadrul localității Băile Olănești, populația a înregistrat o creștere numerică după anul 1990 până în anul 2000, urmând ca după acest an numărul populației să scadă. În anul 2000 a fost înregistrat cel mai mare număr al populației pentru această localitate, iar în anul 2013 s-a stabilit numărul cel mai redus al populației.
Localitatea Călimănești cu cele mai mari valori ale populației, prezintă o creștere a populației până în anul 2000, iar după anul 2010 populația prezintă o ușoară scădere a numărului de locuitori. Cel mai mare număr de locuitori a fost înregistrat în anul 2000 cu 9020 locuitori, iar cel mai mic număr de locuitori a fost în anul 2013 cu 8701 locuitori pentru această localitate.
Pentru Ocnele Mari se observă scăderi ale numărului populației după anul 1990 până în anul 2005, după acest an valorile încep să prezinte ușoare creșteri. Numărul cel mai ridicat al populației pentru această localitate a fost 3669 locuitori în anul 1990, iar cel mai redus număr al popuației a fost 3410 în 2005.
Potrivit datelor statistice, în cazul natalității se observă că predomină scăderea numărului de persoane datorită migrării populației și emancipării femeii, rata natalității prezentând variații între 4,56 ‰ și 14,46 ‰ pentru perioada 1992 – 2012. (Fig. nr. 3.2.).
În anul 1992, natalitatea prezintă valori cuprinse între 8,49 ‰ și 14,46 ‰. Astfel, se constată că valoarea cea mai ridicată din rândul natalității a fost înregistrată în Băile Olănești cu 14,46 ‰, fiind urmată de Voineasa cu 13,73 ‰, iar valoarea cea mai scăzută a natalității din anul 1992 a fost de 8,49 ‰ în Ocnele Mari.
În 1997 valorile natalității sunt cuprinse între 10,47 ‰ și 14,46 ‰. Valoarea cea mai ridicată a natalității din anul 1997, a fost stabilită în Băile Olănești cu 12,90 ‰, fiind urmată de Voineasa cu 12,18 promile iar valoarea cea mai scăzută a natalității din acel an a fost înregistrată în Băile Govora cu 8,46 ‰.
În anul 2002, natalitatea prezintă valori cuprinse între 4,56 ‰ și 10,53 ‰; valoarea cea mai ridicată a natalității a fost stabilită în Călimănești cu 10,53 ‰, fiind urmată de Ocnele Mari cu 10,33 ‰, iar valoarea cea mai redusă din anul 2002 a fost înregistrată în Băile Govora cu 4,56 ‰.
Valori cuprinse între 5,98 ‰ și 11,77 ‰ au fost înregistrate în anul 2007; valoarea cea mai ridicată a natalității din anul 2007 a fost înregistrată în Ocnele Mari cu 11,77 ‰, iar valoarea cea mai redusă a fost de 5,98 ‰ în Băile Govora.
Pentru anul 2012, întâlnim valori cuprinse între 4,95 ‰ și 8,46 ‰; valoarea cea mai ridicată a natalității din anul 2012 a fost de 7,33 ‰ în Ocnele Mari, iar valoarea cea mai redusă a fost înregistrată în Voineasa cu 4,95 ‰.
Fig. nr. 3.2. Rata natalității în stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului în perioada 1992 – 2012
Sursa: prelucrare date INS
Se observă că mortalitatea prezintă ușoare oscilații (Fig. nr.3.3.). Cauzele mortalității se datorează în principal îmbătrânirii populației, scăderii nivelului de trai, asistenței medicale și sociale scăzute.
În perioada 1992 – 2012, se constată că rata natalității este cuprinsă între 2 ‰ și 16 ‰ în stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului depășind 6 ‰, cu excepția localității Ocnele Mari când în anul 2012 rata mortalității a scăzut la 2,82 ‰.
În anul 1992, rata mortalității este cuprinsă între 6 și 10 ‰, un număr mai redus al ratei mortalității este înregistrat în Băile Olănești cu 6,82 ‰, iar valoarea cea mai ridicată a mortalității din anul 1992 a fost stabilită în Ocnele Mari cu 11,88 ‰, o valoare asemănătoare a mortalității având-o și Călimănești cu 11,70 ‰.
Rata mortalității din anul 1997 este cuprinsă între 7 ‰ și 14 ‰. Pentru stațiunile Băile Olănești, Călimănești și Ocnele Mari valorile mortalității sunt apropiate, fiind și cele mai mari din anul 1997, valori în jur de 13 ‰. Astfel, rata mortalității cea mai ridicată din anul 1997, a fost de 13,51 ‰, pentru Călimănești. Valori asemănătoare ale ratei mortalității sunt înregistrate și în Băile Olănești cu 13,31 ‰, fiind urmată de Ocnele Mari cu 13,29 ‰. Cea mai scăzută rată a mortalității din anul 1997 a fost de 7,75 ‰ în Voineasa.
În anul 2002 s-au înregistrat de asemenea, valori ridicate ale mortalității cuprinse între 9 ‰ și 16 ‰. Valoarea cea mai mare din anul 2002 o regăsim în Ocnele Mari cu 15,78 ‰, iar o rată a mortalității mai scăzută din anul respectiv o întâlnim în Băile Olănești cu 9,85 ‰.
Rata mortalității din anul 2007 este relativ constantă, fiind cuprinsă între 9 ‰ și 12 ‰. Numărul cel mai mare al persoanelor decedate din anul 2007 a ajuns la 11,69 ‰, iar valoarea cea mai scăzută a fost înregistrată în Călimănești cu 9,57 ‰.
În anul 2012, valorile ratei mortalității prezintă variații cuprinse între 2 ‰ și 14 ‰. Astfel, în Voineasa mortalitatea prezintă valorile cele mai mari ajungând la 14,23 ‰ pentru anul 2012, iar în Ocnele Mari este înregistrat numărul cel mai scăzut al persoanelor decedate de 2,82 ‰.
Fig. nr. 3.3. Rata mortalității în stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului în perioada 1992 – 2012
Sursa: prelucrare date INS
După analiza natalității și mortalității, se constată că sporul natural este predominant negativ deoarece natalitatea prezintă valori mai scăzute decât mortalitatea. De exemplu, în anul 1992 în localitatea Băile Olănești, natalitatea era de 14,46 ‰, iar mortalitatea de 6,82 ‰, sporul natural fiind pozitiv, ajungând la 7,64 ‰; în anul 2012, natalitatea a fost de 5,14 ‰ iar mortalitatea de 10,28 ‰, sporul natural fiind negativ, de -5,14 ‰.
Analizând datele (Fig. nr. 3.4.) se constată că în perioada 1992 – 2012, sporul natural pozitiv este cuprins între 0,11 ‰ și 7,64 ‰, iar cel negativ variază între -0,94 ‰ și -9,28 ‰.
În anul 1992, bilanțul natural înregistra valori pozitive pentru Băile Olănești cu 7,64 ‰, fiind și cel mai ridicat număr, de asemenea, întâlnim bilanț natural pozitiv în Voineasa cu 3,58 ‰ și Băile Govora cu 0,65 ‰; valorile sporului natural pozitiv fiind cuprinse între 1 ‰ și 8 ‰. Sporul natural din anul 1992 înregistra și valori negative pentru Călimănești cu -0,45 ‰, fiind numărul cel mai scăzut, și Ocnele Mari cu -3,40 ‰; bilanțul natural negativ având valori mai mari de -2 ‰.
Pentru anul 1997, bilanțul natural are valori pozitive în localitatea Voineasa cu 4,43 ‰, fiind și valoarea cea mai ridicată din anul respectiv. Sporul natural negativ este cuprins între -0,42 ‰ și -3,46 ‰, valoarea cea mai scăzută fiind de -3,46 ‰ în Călimănești.
Fig. nr. 3.4. Sporul natural în stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului în perioada 1992 – 2012
Sursa: prelucrare date INS
Sporul natural din anul 2002 înregistrează valori negative mai scăzute de -4 ‰. Cea mai redusă valoare din 2002 este de -7,82 ‰ în Băile Govora. În Călimănești se înregistrează o valoare a sporului natural de -2,69 ‰.
Sporul natural din anul 2007 are valori pozitive pentru Ocnele Mari cu 0,86 ‰ fiind numărul cel mai ridicat, iar în Călimănești, bilanțul natural pozitiv înregistrează 0,11 ‰. Valorile negative ale sporului sunt cuprinse între -1 ‰ și -4 ‰, cea mai redusă valoare fiind de -4,09 ‰ în Voineasa.
La nivelul sporului natural din anul 2012, se constată că acesta are valoare pozitivă pentru localitatea Ocnele Mari cu 4,51 ‰, iar în Băile Govora, Băile Olănești, Călimănești și Voineasa sporul natural este negativ prezentând variații incluse între -1 ‰ și -9 ‰, valoarea cea mai redusă fiind de -9,28 ‰ în Voineasa.
Analizând ponderea populației ocupate în turism din stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului în anul 2011 se constată că valorile sunt cuprinse între 2 % și 17 %, conform figurii cu numărul 3.5.
Pentru anul 2012, cea mai mare pondere a înregistrat-o Călimănești cu 17,09 %, iar valoarea cea mai scăzută o regăsim la Ocnele Mari cu 2,43 %.
În cadrul populației ocupate din stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului, forța de muncă din turism indică valori scăzute în comparație cu numărul persoanelor apte de muncă.
Fig. nr. 3.5. Ponderea populației ocupate în turism din stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului în anul 2011
Sursa: prelucrare date INS
3.2. Dezvoltarea teritorială
În cadrul așezărilor omenești, Subcarpații Vâlcii, reprezintă locuri ce au climat mai moderat, de adăpost, cu posibilități locale ce facilitează legăturile între ele, de obicei situate de-a lungul râurilor și peste culmile deluroase mai domoale, totodată, reprezintă regiuni bine populate ale Subcarpaților Getici favorizată de condițiile naturale propice traiului. (Badea, Rusenescu, 1970, p. 65).
Localitățile Călimănești, Băile Olănești, Băile Govora, Ocnele Mari, au funcție balneoclimaterică, reprezentând o categorie distinctă ce se remarcă nu numai în cadrul județului Vâlcea, ci și pe plan național. Aceste orașe sunt amplasate într-o regiune cu un cadru natural plăcut, pe vetrele sau în apropierea unor vechi așezări rurale și au căpătat funcții și caractere urbane prin procesul de valorificare a izvoarelor minerale, excepție în acest caz face localitatea Ocnele Mari bazându-se aprope în exclusivitate pe exploatarea de sare. (Badea, Rusenescu, 1970, p. 82).
Creșterea numărului celor sosiți la cura balneară, veniți în principal din întreaga țară, este datorat diversității și eficienței mijloacelor terapeutice folosite în tratamentul balnear, dar și a funcționării permanente a stațiunilor.
Configurația urbană internă este diferită de a celorlalte orașe, prin alternanța vilelor cu mari parcuri și pavilioane de băi. Stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului au ca funcție turistică turismul de tranzit ce oferă o latură aparte în activitatea internă a acestor orașe.
Băile Govora sunt situate la 21 km de Râmnicu Vâlcea și la 6 km vest de Olt, într-o mică arie depresionară formată la răscrucea văii Hința cu pârâul Govora, între dealurile Piscupia la nord, Cerbului la est, Păușeștilor la vest și în sud Baba Floarea, având caracter permanent. (Badea, Rusenescu, 1970, p. 83).
Din punct de vedere balneologic, Băile Govora prezintă importanță pentru județul Vâlcea întrucât se înscriu printre stațiunile din țară cu un număr mare al persoanelor sosite la tratamentul balnear.
Apele minerale de la Băile Govora sunt utilizate în cura externă, apele clorosodice iodurate și sulfuroase sunt recomandate pentru bolile reumatice, în afecțiunile cronice ale aparatului respirator, iar pentru cura internă, cele slab sulfuroase indicate în insuficiențe hepatice, anemii, boli de piele, diabet. (Badea & Rusenescu, 1970, p. 83).
În cadrul administrației Băilor Govora sunt incluse patru stațiuni – satelit, și anume: Ocnele Mari, Ocnița, Costești pe valea Pietrenilor afluent al Bistriței Vâlcii și Pietrari pe Valea Sărată, afluent al Otăsăului. Aceste patru stațiuni au regim sezonier și importanță locală, iar prin prezența apelor iodurate și clorurate sunt recomandate în principal, în tratamentul reumatismului.
Stațiunea Călimănești – Căciulata este amplasată pe malul drept al râului Olt, la ieșirea acestuia din Carpații Meridionali, în depresiunea subcarpatică Jiblea – Călimănești, la o distanță de 18 km de Râmnicu Vâlcea și are caracter permanent. (Munteanu et al, 1986, p. 208).
Deși poziția geografică include stațiunea Călimănești – Căciulata într-un climat mai răcoros, datorat de curenții de aer din defileul Oltului care se desfășoară pe direcția nord – sud, cu toate acestea climatul este indicat curei balneare.
Izvoarele minerale sulfuroase, iodurate, clorurate, bromurate, sodice, atermale, izotermale, hipertermale sunt întrebuințate atât în cura externă cât și în cea internă, pentru tratarea unor boli ca cele ale aparatului digestiv, hepatită, ale căilor urinare, reumatism, boli profesionale. La Căciulata se găsește singurul sanatoriu de silicoză din țară, de asemenea tot aici se urmărește înființarea unui alt complex sanatorial pentru tratarea silicozei. (Badea & Rusenescu, 1970, p. 85).
Băile Olănești sunt amplasate în depresiunea cu același nume, drenată de râul Olănești, la 18 km de Râmnicu Vâlcea și are caracter permanent.
Aici se găsesc izvoare cu ape din categoria celor sulfuroase, bromurate, clorurate, slab iodurate, calcice, sodice, magneziene, de diferite concentrații din categoria celor oligominerale, hipotone, izotone, hipertone fiind utilizate sub formă de cură internă și externă, recomandate în tratarea unor boli ca cele de nutriție, reumatism, ale căilor urinare, hipertensiune arterială, astm bronhic.
Stațiunea Ocnele Mari este situată în zona dealurilor subcarpatice care coboară către Govora, la o distanță de 15 km de Râmnicu Vâlcea și 8 km de Băile Govora, având caracter sezonier. Ocnele Mari își au originea dintr-un vechi târg, cunoscut pentru exploatarea și comercializarea sării. Orașul apare atestat documentar la începutul secolului al XV – lea în anul 1402, fiind menționat sub diferite denumiri ca Târgul de la Ocne, Ocnele de la Râmnic, Ocna, Ocna cea Mare. (Badea & Rusenescu, 1970, p. 85).
Băi în aer liber care sunt în stare de funcționare numai în sezonul cald al anului, au fost amenajate pe locul vechilor saline inundate. Izvoarele cu ape iodurate și clorurosodice de la Ocnele Mari sunt utilizate în special în tratamentul reumatismului și al unor boli ale sistemului osos la copii. Slaba dezvoltare economică a determinat și numărul mai redus al populației în Ocnele Mari.
Economia zonei se bazează în principal pe serviciile turistice, prezentând totodată caracteristici economice asociate cu resursele ce se găsesc aici precum izvoare minerale, sare, petrol, cărbuni, resurse hidroenergetice, păduri, pășuni.
În Călimănești, Băile Govora, Băile Olănești, Ocnele Mari se desfășoară activități balneoclimaterice, comerciale, industriale și agricole.
3.3. Baza economică
Industria joacă un rol important în dezvoltarea economică a regiunii, din totalul investițiilor cea mai mare parte revenindu-i industriei chimice.
Industria chimică este reprezentată prin exploatarea industrială superioară a sării din zăcământul de la Ocnele Mari construindu-se două unități a industriei chimice în această zonă. Extracția sării se realizează prin dizolvarea dirijată, fiind transportată la uzinele chimice prin două saleducte.
Uzina de produse sodice Govora a fost prima întreprindere chimică, realizând mii de tone de sodă calcinată. Cea de-a doua unitate a industriei chimice este Combinatul chimic din orașul Râmnicu Vâlcea, unul dintre cele mai moderne și mari din țară în momentul punerii în funcțiune; în cadrul său au funcționat fabrici de produse clorosodice, de policlorură de vinil, de insecticide, de oxo-alcooli. (Badea & Rusenescu, 1970, p. 95).
O altă ramură industrială din zonă o reprezintă exploatarea forestieră și prelucrarea lemnului. Suprafața ocupată de păduri ajunge la peste 273 000 ha, ceea ce înseamnă 47,9 % din suprafața totală a județului Vâlcea, alcătuind o importantă bază de aprovizionare cu materie primă din cadrul acestei ramuri industriale. Principala ramură a acestei unități o constituie Combinatul de industrializare a lemnului (C.I.L.) din Râmnicu Vâlcea. (Badea & Rusenescu, 1970, p. 98).
Una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale industriei vâlcene o reprezintă industria alimentară. Întreprinderea industrială de stat Râureni pe lângă produsele de bază precum siropuri, dulcețuri, marmeladă, compoturi, conserve de legume, mai produce și conserve de carne.
Industria energiei electrice este reprezentată prin construirea hidrocentralelor de pe Lotru și de pe Olt, oferind condiții de construire a numeroase hidrocentrale de la gura Lotrului până în apropiere de orașul Râmnicu Vâlcea având o putere ce poate ajunge la 1000 MW.
Industria extractivă are la bază exploatările de sare de la Ocnele Mari – Ocnița și cele de mică albă sau muscovit de la Voineasa. (Badea & Rusenescu, 1970, p. 100).
O altă ramură economică însemnată o reprezintă agricultura întâlnită în mediul rural. Producția agricolă este redată de calitățile fondului funciar, obiceiurile ocupațiilor agricole și împrejurimile ariei montane pentru creșterea animalelor. Dispersarea terenurilor agricole este condiționată de fragmentarea mare a reliefului. Pe terase și în văi se cultivă în special cartofi, porumb și cereale fiind intercalate de livezi. Creșterea producției se datorează și faptului că au fost incluse soiuri noi și s-au extins culturile pomicole. Condițiile climatice și pedologice prielnice au contribuit la dezvoltarea pomiculturii, punându-se accent în principal pe culturile de prun, măr, nuc.
Subcarpații Vâlcii prezintă diferite valori ale suprafeței împădurite. Astfel, suprafețele împădurite cele mai mari le ocupă Băile Olănești cu aproximativ 13 546 ha și Călimănești cu aproximativ 7 328 ha.
Alături de pomicultură, cea de-a doua ramură agricolă ce are un rol important este reprezentată de creșterea animalelor. Aceasta are vechi tradiții în economia locală, constituind una din ocupațiile centrale ce a lăsat urme în structura gospodăriei și locuinței, în alimentașie, port, obiceiuri și tradiții, fiind totodată sursă de venituri pentru locuitorii zonei. Instalațiile tehnice populare și industria casnică au cunoscut o importantă dezvoltare prin utilizarea lânei, inului și cânepei ca materie primă, folosindu-se la țesăturile și costumele populare. În alimentație sunt folosite produse de origine animală precum carne, lapte și produse lactate printre care urdă, cașcaval afumat, cașcaval, brânză de burduf, brânză, unt, caș, jintiță.
În cadrul turismului este importantă modernizarea și diversificarea căilor și mijloacelor de transport. Creșterea vitezei de deplasare în spațiu înseamnă o economie de timp liber, ceea ce aduce turistului posibilitatea unui sejur mai îndelungat sau vizitarea unui număr mai mare de obiective. Transportul contribuie la bunăstarea stațiunilor turistice.
În Băile Govora se întâlnesc rute feroviare precum gările Râmnicu Vâlcea și Govora pe traseul Piatra Olt – Podul Olt și până la stațiune se pot folosi autoturisme, microbuze; și căi rutiere ca E 15 A din București ori Sibiu ce ajung la Râmnicu Vâlcea, alte rute sunt reprezentate de DN 67 cu ocolire de 3 km, DN 67 ce pleacă din Drobeta – Turnu Severin și DN 64 din Caracal. (Munteanu et al, 1986, p. 183).
În cadrul Băilor Olănești, căile de acces principale sunt cele feroviare pe traseul Piatra Olt – Podul Olt și ajungând la Râmnicu Vâlcea, și de acolo pot fi folosite autobuze și microbuze până în stațiune; și căi rutiere precum E 15 A cu plecare de la București ori Sibiu până la Râmnicu Vâlcea, DN 64 B din Râmnicu Vâlcea, DN 67 plecând din Drobeta – Turnu Severin și ajungând la Râmnicu Vâlcea, DN 64 din Caracal ajungând la Râmnicu Vâlcea. (Munteanu et al, 1986, p. 192).
Căile de acces din Călimănești – Căciulata sunt reprezentate de cele feroviare cea mai importantă fiind stația Călimănești pe ruta Piatra Olt – Podul Olt; iar dintre cele rutiere întâlnim: E 15 A sau DN 7 pornind din București și trecând prin Pitești, Râmnicu Vâlcea, Sibiu. (Munteanu et al, 1986, p. 211).
Pentru Ocnele Mari întâlnim căi de acces atât feroviare cât și rutiere. Dintre cele feroviare este amintită stația Râmnicu Vâlcea pe ruta Piatra Olt – Podul Olt, iar în stațiune se poate ajunge cu autobuzul sau microbuzul. Principala cale de acces rutieră este DN 67 din Râmnicu Vâlcea, cu ocolire 3 km la sud-vest. (Munteanu et al, 1986, p. 313).
În stațiunea Voineasa în cadrul căilor de acces din categoria celor feroviare face parte gara Lotru pe ruta Piatra Olt – Podul Olt, și se poate utiliza autobuzul sau microbuzul până în stațiune. Dintre căile de acces rutiere întâlnim: DN 64 cu plecarea din Piatra Olt, DN 7 din Râmnicu Vâlcea ori Sibiu, cu ocolire pe ruta DN 7 A la Brezoi. (Munteanu et al, 1986, p. 285).
Economia regiunii se bazează și pe serviciile turistice în special în mediul urban, având un rol important în dezvoltarea zonei, constituind o însemnată sursă de venit.
Zona subcarpatică prezintă însemnătate turistică atât prin stațiunile balneoclimaterice, cât și prin numeroasele monumente istorice.
Depresiunea subcarpatică și muntele, prin diversele și numeroasele defilee și chei, precum și climatul local de adăpost, izvoarele de ape minerale cu multiple calități terapeutice constituie principalii factori ai cadrului natural în cadrul cărora se găsesc numeroase obiective culturale, istorice și etnografice.
CAPITOLUL IV
POTENȚIALUL BALNEAR ȘI ROLUL SĂU ÎN DESFĂȘURAREA FENOMENULUI TURISTIC
Din fondul bogat și variat de factori naturali terapeutici ai României, zona subcarpatică din regiunea Olteniei dispune de ape minerale, apa și nămolul lacurilor, care au căpătat o faimă internațională încă de pe vremea lui Napoleon al III-lea, care a utilizat în tratamentul bolii sale renale, apele minerale din zona Călimănești – Căciulata.
Astfel, dezvoltarea acestor stațiuni balneare a apărut în condițiile solicitărilor crescânde al curelor cu factori naturali terapeutici și îmbogățirii și înnoirii conținutului medicinii balneare moderne, care își găsește astăzi o fundamentare științifică pentru multe din metodele tradiționale folosite în trecut în mod empiric.
4.1. Stratele acvifere, izvoarele minerale
Un loc aparte îl deține turismul de sănătate, remarcându-se prin faptul că nu este marcat de sezonalitate în Băile Olănești de exemplu; de asemenea, este importantă prezența factorilor naturali de cură în special în Călimănești – Căciulata, Băile Olănești, Băile Govora; în cazul produselor de tratament poate să difere durata acestora, în Călimănești – Căciulata, Băile Govora; pachetele medicale incluse au prețuri avantajoase în stațiuni balneoclimaterice precum Călimănești – Căciulata, Băile Govora, Băile Olănești.
Apele freatice au ca sursă principală de alimentare, regimul pluvio – nival. În funcție de cantitatea precipitațiilor atmosferice, nivelul apelor freatice prezintă fluctuații de la un interval de timp al anului la altul. Astfel, când ploile sunt abundente, în special în perioada de primăvară și toamnă, debitul și nivelul apelor freatice crește, remarcându-se un număr crescut de izvoare temporare ce se găsesc pe pantele văilor, și care în perioada de vară, acestea seacă.
Prin conformația litologică, Subcarpații Vâlcii, prezintă condiții favorabile în acumularea apelor subterane. Din punct de vedere litologic, se remarcă în principal conglomerate, marne, argile salifere, șisturi argiloase, gresii, întâlnindu-se și în zone cu sedimente friabile argilo – nisipoase și pietrișuri. Prezența apelor minerale subterane este determinată de relief, climă dar și de configurația geologică. Astfel, există o strânsă legătură între rocile sedimentare și apele minerale, în special din Băile Govora, unde se remarcă ape minerale clorosodice, sulfuroase, clorosodice – bromurate și de concentrație slabă.
În Subcarpații Vâlcii se găsesc ape minerale ce se află la suprafață, iar în regiunea cuprinsă între Călimănești – Căciulata, Olănești, Pietroasa, Muereasca de Sus, se întâlnesc stratele de marne și gresii și bancurile de conglomerate. În zona saliferă a Ocnelor Mari și Ocnița se găsesc ape cloruro – sodice de suprafață.
Apele de adâncime conțin însemnate rezerve subterane. În regiunea subcarpatică se găsesc mineralizări saline, care apar sub formă de lacuri și izvoare sărate, de exemplu, apele de la Ocnele Mari, Ocnița, Govora, Oteșani, Pietrarii de Sus.
4.2. Proprietățile curative ale apelor
În cadrul ofertei balneoturistice, tratamentul balnear ocupă un loc important, fiind realizat prin intermediul unui personal medical specializat. Turismul balneo-medical, cunoscut încă din timpul romanilor, dispune de o bază modernă bazându-se pe exploatarea resurselor naturale existente.
În cadrul turismului de sănătate, se practică în special tratamentul medical profilactic sau recuperatoriu, pentru menținerea sănătății dar și pentru prevenirea apariției anumitor afecțiuni.
Un rol important îl dețin și bazele de tratament care dispun de o gamă largă de procedee.
Stațiunile balneoclimaterice oferă o varietate de surse hidrominerale valorificate prin tratamentele aplicate turiștilor. De asemenea, se dispune de dotări pentru realizarea diagnosticelor, analizelor medicale și investigațiilor medicale.
Proprietățile apelor minerale sunt puse în valoare prin curele externe, curele interne, curele prin inhalații cu aerosoli, injecțiile cu apă minerală, irigațiile vaginale cu apă minerală.
În tratamentul balnear sunt utilizați diverși factori naturali terapeutici precum: apele minerale, lacurile de interes terapeutic, nămolurile terapeutice, salinele, gazele terapeutice (mofetele), clima, fiind folosite în scop profilactic, curativ și de recuperare.
Pentru Călimănești – Căciulata, din cadrul factorilor naturali terapeutici fac parte apele minerale termale și reci, provenite din izvoare naturale și din sonde, având compoziții și concentrații chimice variate, dintre care se găsesc ape sulfuroase, magneziene, bicarbonate, clorosodice, alcaline, bromoiodurate, calcice. De asemenea, în categoria factorilor naturali terapeutici putem introduce și bioclimatul de cruțare.
Indicațiile terapeutice vizează tratarea afecțiunilor tubului digestiv (gastrite cronice hipoacide, colite cronice, constipația cronică), afecțiunilor hepato-biliare (dischinezia biliară, colecistita cronică necalculoasă sau calculoasă, tulburări după ficat operat, colecistectomie, hepatita cronică, pancreatita cronică), afecțiunilor renale și ale căilor urinare (litiaza renală neoperată sau operată, litiaza căilor urinare, pielonefrita cronică, infecții urinare, glomerulonefrita cronică stabilizată), afecțiunilor metabolice și de nutriție (diabetul zaharat, stări de hiperuricemii, de hiperlicemii, obezitate), afecțiunilor reumatismale degenerative (spondiloza cervicală, dorsală și lombară, artroze, poliartroze), afecțiunilor reumatismale inflamatorii (stări alergice articulare după reumatism articular acut sau după infecții de focar), afecțiunilor reumatismale abarticulare (tendinoze, tendoperiostoze, periartrita scapulohumerală), afecțiunilor posttraumatice (redori articulare posttraumatice, stări după operații pe mușchi, oase și articulații, stări după entorse, luxații și fracturi), afecțiunilor neurologice periferice (pareze, stări după poliomielită), afecțiunilor respiratorii (persoane expuse la noxe respiratorii, microbiene sau virotice, astmul alergic, bronșitele, traheo-bronșitele cronice, bronșiectazia), afecțiunilor asociate (dermatologice, cardiovasculare, endocrine, ginecologice, otorinolaringologice, nevroza astenică, boli profesionale). (Munteanu et al, 1986, p. 208-210).
Băile Govora dispune de următorii factori naturali terapeutici: ape minerale cu concentrații și compoziții chimice variate, cuprinzând ape minerale clorurate sodice, sulfuroase concentrate, bromurate concentrate, iodurate, slab bicarbonate hipotone, ape minerale sulfuroase; de asemenea, este folosit și nămolul mineral sapropelic transportat de la Ocnele Mari, un alt factor natural terapeutic constituindu-l bioclimatul de cruțare.
Indicațiile terapeutice includ: afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloza lombară, cervicală și dorsală, artroze, poliartroze), afecțiuni reumatismale abarticulare (periartrita scapulohumerală, tendinoze, tendoperistoze, tendomioze), afecțiuni respiratorii (persoane cu frecvente pneumopatii microbiene sau virotice, persoane expuse la noxe respiratorii, scleroenfizemul pulmonar, astmul alergic, bronșitele, bronșiectazia, traheobronșitele cronice), afecțiuni neurologice periferice și centrale (sechele după poliomielită, sechele minore după polineuropatii, pareze ușoare și sechele tardive după hemipareze și după parapareze la doi ani de la debut), afecțiuni otorinolaringologice (rinosinuzite cronice supurate și catarale), afecțiuni posttraumatice (articulații și oase, stări după operații pe mușchi, stări după entorse, luxații și fracturi, redori articulare posttraumatice), afecțiuni asociate (renale, digestive, cardiovasculare, endocrine, ginecologice, boli profesionale). (Munteanu et al, 1986, p. 180-182).
Pentru Băile Olănești se întâlnesc următorii factori naturali terapeutici: ape minerale sulfuroase, sodice, bromurate, clorurate, slab iodurate, magneziene, calcice, oligominerale, hipotone, izotone provenite din izvoare naturale și folosite, în principal, în cura internă; ape minerale hipertone, sulfuroase, sodice, clorurate provenite din foraje și utilizate în cura externă; izvoare captate pentru cura internă situate pe malul drept al pârâului Olănești; bioclimat sedativ-indiferent (de cruțare) caracterizat prin solicitarea foarte slabă a sistemului nervos central și vegetativ, precum și a glandelor cu secreție internă, ceea ce favorizează o rapidă aclimatizare a curanților veniți la tratament.
Dintre indicațiile terapeutice se numără: afecțiunile renale și ale căilor urinare (litiaza renală neoperată sau operată, litiaza căilor urinare, pielonefrita cronică, glomerulonefrita cronică), afecțiuni ale tubului digestiv (gastrite cronice hipoacide, constipația cronică, colite cronice), afecțiuni hepatobiliare (dischinezia biliară, colecistita cronică necalculoasă sau calculoasă, tulburări după ficat operat, colecistectomie, hepatita cronică, pancreatita cronică), afecțiuni respiratorii (persoane expuse la noxe profesionale, persoane cu frecvente pneumopatii microbiene sau virotice, astmul alergic, bronșitele, traheobronșitele cronice, bronșiectazia), afecțiuni metabolice și de nutriție (diabetul zaharat, stări de hiperuricemii, de hiperlipezii, obezitate), afecțiuni O.R.L. (laringitele cronice, alergia nazo-sinuzală), afecțiuni dermatologice (psoriazis, ichtioze incipiente, keratodermii, eczeme, urticarii cronice, neurodermite, dermatite seboreice, acnee, piodermite), afecțiuni asociate (afecțiuni reumatismale degenerative și abarticulare, nevroza astenică, boli profesionale, afecțiuni endocrine). (Munteanu et al, 1986, p. 189-191).
În cazul stațiunii balneoclimaterice Ocnele Mari, factorii naturali terapeutici sunt reprezentați de apa minerală sărată concentrată, provenită din lacul heliotermal din localitate; nămol sapropelic fosil extras din lac; bioclimat de cruțare.
Indicațiile terapeutice urmăresc tratarea unor afecțiuni neurologice periferice (sechele după poliomielită, pareze ușoare și sechele minore după polineuropatii), afecțiuni reumatismale abarticulare (tendoperiostoze, tendomioze, tendinoze, periatrita scapulohumerală), afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloza dorsală, cervicală, și lombară, poliartroze, artroze), afecțiuni posttraumatice (stări după operații pe mușchi, redori articulare posttraumatice, articulații și oase, stări după entorse, fracturi și luxații), afecțiuni cardiovasculare (varice), afecțiuni ginecologice (metroanexite cronice, cervicite cronice, insuficiența ovariană). (Munteanu et al, 1986, p. 312-313).
Stațiunea balneoclimaterică Voineasa are ca factori naturali terapeutici bioclimatul montan, tonic stimulent, aerul curat lipsit de praf și alergeni.
Indicațiile terapeutice includ tratarea nevrozei astenice, forma hiperreactivă, stărilor de convalescență, surmenajului, anemiei, hipertiroidiei în forme incipiente, funcționale, afecțiunilor respiratorii, rahitismului și tulburările de creștere la copii. (Munteanu et al, 1986, p. 284).
CAPITOLUL V
POTENȚIALUL CLIMATERIC ȘI ROLUL SĂU ÎN DESFĂȘURAREA FENOMENULUI TURISTIC
Elementele caracteristice ale climei, cum ar fi temperatura, umezeala relativă, durata de strălucire a Soarelui, nebulozitatea medie, viteza medie a vântului, precipitațiile, constituie factori importanți care pot modifica desfășurarea activităților turistice, fiind necesare și pentru procesul de recreere și de efectuare a tratamentelor balneoclimaterice.
Subcarpații Vâlcii au un climat de care depinde poziția acestora, având în vedere adăpostul oferit de Carpații Meridionali, dar și munții împăduriți prin faptul că pe timpul verii apar mase de aer rece descendente; de asemenea, iarna, de-a lungul Văii Oltului, este transportat aerul rece format deasupra suprafețelor înzăpezite al zăpezilor, însă depresiunile situate de o parte și de cealaltă a râului, îmblânzesc gerurile de iarnă și arșițele de vară.
Pe parcursul anului, între subunitățile subcarpatice pot apărea diferențe locale datorate unor factori care modifică valoarea radiației solare. Astfel, în anumite perioade ale timpului este frecventă ceața în depresiuni, iar lipsa acesteia se face resimțită pe dealurile limitrofe.
Stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului intră în categoria stațiunilor caracterizate de prezența unui bioclimat de tip sedativ-indiferente sau de cruțare, bioclimat caracteristic zonelor de deal și podiș, pentru depresiunile intramontane, cu altitudini cuprinse între 200 și 800 m. Acest tip de bioclimat este recomandat pentru curele de odihnă și pentru stările de convalescență.
5.1. Regimul termic
Unul dintre parametrii climatici cu rol marcant îl reprezintă temperatura aerului, care depinde de regimul radiației solare și care joacă un rol semnificant în cadrul turismului. Clima Subcarpaților Vâlcii prezintă diferențieri și în funcție de creșterea altitudinii, potrivit legii zonalității verticale.
Temperatura medie multianuală în Subcarpații Vâlcii este de 10,8ºC, încadrându-se condițiilor favorabile pentru practicarea diverselor forme de turism, prezentând fluctuații în regiunile depresionare și de-a lungul văilor principale, unde sunt specifice inversiunile de temperatură. Amplitudinea termică de 63,5 ºC este proprie climatului colinar (Fig. nr. 5.1.).
Se observă că temperatura medie a aerului în Râmnicu Vâlcea este cuprinsă între 0 și 22ºC. Temperatura cea mai ridicată a fost înregistrată în luna iulie cu 21,88ºC iar valoarea cea mai scăzută a fost stabilită în luna ianuarie cu -0,65ºC.
Fig. nr. 5.1 Temperatura medie a aerului în Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 -2010
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
În figura numărul 5.2. se remarcă faptul că temperaturile medii anotimpuale ale aerului la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2010 sunt cuprinse între 0,16 și 21,03ºC. Vara, temperaturile ating o medie de 21,03ºC, primăvara s-a înregistrat o valoare de 11,09ºC, toamna, 10,85ºC, și iarna s-a înregistrat o medie de 0,16ºC.
Fig. nr. 5.2 Temperatura medie anotimpuală a aerului la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2010
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
Valorile temperaturii medii maxime lunare ale aerului în Râmnicu Vâlcea sunt cuprinse între 10 și 34ºC, iar valorile temperaturii minime lunare ale aerului sunt încadrate între 11 și -12ºC. Temperatura maximă a aerului a fost stabilită în luna iulie cu 34,35ºC, iar temperatura minimă a aerului a fost înregistrată în luna ianuarie cu -12,14ºC (Fig. nr. 5.3.).
Fig. nr. 5.3 Temperatura medie maximă și minimă lunară a aerului la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2010
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
Temperatura aerului reprezintă componenta climatică ce prezintă importanță prin faptul că stabilește climatului o acțiune multiplă. Analizând valorile medii lunare ale aerului și ale celor extreme se apreciază evaluarea condițiilor climatice ce pot sau nu favoriza desfășurarea turismului în zona studiată. Regimul termic al aerului influențează turiștii prin oferirea stării de confort termic, marcând totodată și tipul de turism practicat, precum și activitatea turistică, astfel având un rol însemnat în cadrul parametrilor climatici. Prin etajarea și fragmentarea accentuată a reliefului, temperaturile extreme nu sunt dintre cele mai marcante pentru a rezulta amplitudini termice ridicate.
În urma analizei datelor statistice, reiese că temperatura aerului nu reprezintă un obstacol marcant în desfășurarea activităților turistice.
În cadrul categoriilor de zile au fost analizate zilele de iarnă și zilele de vară, adică zile cu temperatură maximă ≤ 0ºC, respectiv ≥ 25ºC (Clima României, 2008), ambele categorii influențând activitățile turistice. Se observă că luna cu cel mai mare număr al zilelor de iarnă este ianuarie cu 6,65 zile, lunile martie și noiembrie având un număr egal de zile de iarnă de 0,95. În ceea ce privește zilele de vară, acestea sunt caracteristice intervalului aprilie – octombrie, numărul maxim corespunzând lunii iulie cu 25 de zile (Fig. nr. 5.4.). Astfel, rezultă că regiunea analizată este în general favorabilă desfășurării activităților turistice, chiar dacă pe perioada estivală temperaturile pot fi destul de ridicate.
Fig. nr. 5.4 Numărul mediu lunar al zilelor de iarnă și al celor de vară în Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2000
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.2. Umezeala relativă a aerului
Umezeala aerului este dată de cantitatea vaporilor de apă din atmosferă fiind determinată de mișcarea maselor de aer și de trăsăturile active ale zonei. Acest parametru climatic este mai accentuat în preajma bazinelor de apă și în păduri fiind surse de evapotranspirație și evaporație.
Umiditatea relativă medie multianuală a aerului prezintă condiții prielnice pentru desfășurarea activităților turistice deoarece înregistrează o medie de 73% iar în sezonul estival de 67%.
Figura numărul 5.5. relevă o medie lunară a umezelii relative a aerului cuprinsă între 60 și 86%. Umezeala relativă a aerului prezintă valori relativ ridicate justificate prin cantitatea mare de apă provenind de la Valea Oltului și a afluenților săi. Valoarea cea mai ridicată a umezelii relative a aerului a fost înregistrată în luna decembrie cu 85,60%, iar valoarea cea mai redusă este de 65,20% în luna iulie. Valorile mai ridicate de peste 80% sunt înregistrate în lunile noiembrie, decembrie, ianuarie. Umezeala relativă a aerului pentru perioada 1981 – 2010 are o medie de 73%, iar în perioada sezonului estival are o medie de 67%.
Fig. nr. 5.5 Umezeala relativă a aerului la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2010
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.3. Nebulozitatea
Un parametru climatic, dar și un factor cu rol însemnat în desfășurarea activităților turistice îl reprezintă nebulozitatea fiind determinată de durata de strălucire a Soarelui. Nebulozitatea este influențată de mișcarea generală a maselor de aer și de relief, marcând regimul elementelor climatice. Are un rol marcant pentru turism și în derularea activităților turistice atunci când se produc precipitațiile, deoarece se reduce durata de strălucire a Soarelui, astfel încât se limitează practicarea curei heliotermice și demararea excursiilor pe intervale mai lungi de timp. De asemenea, nebulozitatea are un rol însemnat mai ales în sezonul estival, când fluxurile de turiști sunt mai accentuate, aceștia venind în stațiunile balneoclimaterice în principal pentru curele balneare și heliotermice.
Nebulozitatea medie multianuală are valori de 5 zecimi prezentând condiții foarte propice practicării turismului în sezonul estival.
În figura numărul 5.6. se remarcă faptul că nebulozitatea medie lunară la Râmnicu Vâlcea variază între 4 și 7 zecimi. Se observă că nebulozitatea este mai accentuată în sezonul rece datorită proceselor termodinamice intensificate având loc o concentrare a aerului răcit ce se produce dinspre treptele înalte de relief spre cele joase, cauzându-se inversiunile de temperatură și ducând la formarea norilor stratiformi și a cețurilor. Astfel, la Râmnicu Vâlcea nebulozitatea înregistrează valoarea cea mai ridicată fiind de 6,715 zecimi în luna decembrie. Valori reduse ale nebulozității lunare multianuale se înregistrează în anotimpul estival, cea mai scăzută valoare a nebulozității fiind stabilită în luna august cu 3,965 zecimi datorită faptului că predomină regimul anticiclonic iar insolația este mai puternică producând o evaporație în cadrul produselor de condensare, cerul fiind mai senin.
Fig. nr. 5.6 Nebulozitatea medie lunară la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2000
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
Legat de nebulozitate, importanță deosebită prezintă și zilele senine și zilele acoperite.
Numărul mediu lunar de zile senine întregesc regimul total de nebulozitate fiind invers proporțional cu nebulozitatea totală.
Se observă că numărul cel mai ridicat de zile cu cer senin este înregistrat în perioada iulie – octombrie având valori cuprinse între 7 și 10 zile, când se resimt advecțiile aerului uscat continental, iar zilele cu cer acoperit sunt predominante în perioada noiembrie – aprilie. Cea mai ridicată valoare pentru zilele senine a fost indicată în luna august cu 10,05 zile, iar valoarea cea mai scăzută a înregistrat un număr de 3 zile în luna mai. În cazul zilelor acoperite, valoarea maximă a fost stabilită în luna decembrie cu 14,05 zile, iar valoarea minimă de 3,4 zile a fost înregistrată în luna august. Variația zilelor acoperite pe luni prezintă o similitudine relativă cu cea a nebulozității, întrucât valorile mai scăzute sunt înregistrate în sezonul estival, iar valorile mai ridicate predomină în sezonul rece (Fig. nr. 5.7.).
Fig. nr. 5.7 Numărul mediu lunar de zile senine și zile acoperite la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2000
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.4. Durata de strălucire a Soarelui
În funcție de sumele medii multianuale, în zona subcarpatică, durata de strălucire a Soarelui prezintă condiții medii ale favorabilității pentru desfășurarea activităților turistice, deoarece însumează 2086,2 ore.
Pentru stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului, durata de strălucire a Soarelui este importantă, întrucât îndeplinește condițiile necesare desfășurării activităților turistice precum practicarea helioterapiei, a curei balneare, în special în locurile unde se găsesc lacuri sărate și nămol terapeutic. Pe timpul verii, durata de strălucire a Soarelui este necesară pentru producerea heliotermiei, iar prin intermediul altor componente climatice și turistice avantajează desfășurarea balneoterapiei.
Durata de strălucire a Soarelui este determinată de durata zilei, influența ciclonică, frecvența redusă a ceții și nebulozității, poluarea aerului, factorii fizico-geografici locali, poluarea aerului, inversiunile de temperatură.
În sezonul cald, când durata de strălucire a Soarelui este maximă, media numărului sezonier de ore de strălucire a Soarelui este de 269 ore având condiții cu favorabilitate ridicată pentru turism.
Se observă că durata de strălucire a Soarelui prezintă valori medii lunare încadrate între 69 și 285 ore. Cea mai ridicată valoare a duratei de strălucire a Soarelui la Râmnicu Vâlcea a fost înregistrată în luna iulie cu 285,06 ore, iar valoarea cea mai scăzută a fost înregistrată în luna decembrie cu 68,72 ore când s-a atins valoarea maximă a nebulozității, iar perioada zilei astronomice este mai redusă (Fig. nr. 5.8.).
Fig. nr. 5.8 Durata de strălucire a Soarelui la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2010
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.5. Regimul pluviometric
Precipitațiile atmosferice sunt condiționate de nebulozitate, deoarece în zonele cu nebulozitate ridicată cad de regulă și precipitații abundente. În cazul în care acest parametru climatic este lichid devine limitativ în desfășurarea activităților turistice, întrucât determină în rândul turiștilor sedentarismul acestora într-un loc, constituind totodată un factor de stres psihologic. Dacă precipitațiile atmosferice sunt în stare solidă sub formă de zăpadă au o acțiune benefică pentru starea de bine a turiștilor, pentru că se pot practica diverse sporturi de iarnă.
Precipitațiile atmosferice pot marca activitățile turistice în mod diferit, în funcție de variabilitatea în timp și spațiu în ceea ce privește cantitatea, intensitatea, durata și frecvența acestora.
Regimul precipitațiilor nu este uniform depinzând de particularitățile reliefului, circulația maselor de aer predominante și de specificul local al acestora, contribuind și interacțiunea proceselor pluviogenetice și condițiile fizico-geografice.
Cu toate acestea, chiar dacă precipitațiile au un regim neregulat, nu reprezintă un obstacol major în desfășurarea activităților turistice, disconfortul apărând atunci când ploile se asociază cu alte elemente climatice precum temperatura scăzută sau vântul puternic.
Precipitațiile medii lunare variază între 34 și 87 l/mp, suma medie multianuală de precipitații fiind de 702 l/mp. Se constată că perioada mai – iulie se caracterizează prin cantități mari de precipitații depășind 80 l/mp, iar în perioada ianuarie – martie sunt stabilite valori reduse ale precipitațiilor sub 40 l/mp. Cantitatea maximă a precipitațiilor în Râmnicu Vâlcea a fost înregistrată în luna iulie cu 87,2 l/mp, iar cantitatea minimă de precipitații a fost stabilită în luna februarie cu 34,5 l/mp (Fig. nr. 5.9.). Precipitațiile au înregistrat un maxim de 246,8 l/mp în luna octombrie a anului 1972 și un minim de 0 l/mp în luna septembrie a anului 1961 și în luna august a anului 2008.
Fig. nr. 5.9 Cantitățile medii lunare de precipitații la Râmnicu Vâlcea în perioada 1961 – 2010
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
În ceea ce privește cea mai mare cantitate de precipitații maxime în 24 de ore din se constată un maxim al valorii înregistrat în luna iunie din anul 1992 cu 97,8 l/mp, iar valoarea cea mai redusă a fost în anul 1997 din luna aprilie cu 24,6 l/mp, acestea variind între 24 și 100 l/mp (Fig. nr. 5.10). Cantitățile maxime de precipitații în 24 de ore prezintă cele mai ridicate valori medii multianuale în perioada lunilor mai – august depășind 75 l/mp, datorită intensității convecției produse de temperaturile ridicate din zilele calde, dar și a circulației fronturilor reci care generează nori Cumulonimbus. Pentru media maximă în 24 de ore se constată că în anul 1999 din luna august a fost însemnată valoarea cea mai ridicată având 28,41 l/mp, iar valoarea cea mai scăzută a fost înregistrată în anul 1996 din luna ianuarie cu 10,58 l/mp, fluctuând între 10 și 29 l/mp.
Fig. nr. 5.10 Precipitații maxime în 24 de ore la Râmnicu Vâcea în perioada 1981 – 2000
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.6. Regimul eolian
Pentru turism, vânturile moderate și mișcările de aer reprezintă parametrii climatici favorabili pentru stațiunile balneoclimaterice, pe când vânturile puternice și frecvente sunt defavorabile pentru acestea. Prin viteză și direcție, vânturile pot avea un rol important în activitățile turistice, care se pot desfășura în zona Defileului Oltului. De regimul eolian depinde circulația generală a maselor de aer și particularitățile reliefului.
Datorită configurației reliefului, direcția vântului este predominant nord – sud, având o viteză medie de 2,5 m/s din direcția nord, ceea ce conferă condiții favorabile practicării turismului în zonă.
În figura numărul 5.11 se observă că viteza medie a vântului este cuprinsă între 1,7 și 2,5 m/s, valoarea cea mai ridicată a vitezei vântului este pe direcția nord cu 2,5 m/s, iar pe direcția sud – est viteza medie a vântului este de 1,7 m/s reprezentând valoarea cea mai scăzută. Pe direcția sud – vest s-a înregistrat o medie a vântului de 2,3 m/s. Viteza medie maximă înregistrată a fost de 3,2 m/s în anul 1989 pe direcția nord – sud, iar viteza medie minimă de 0,7 m/s a fost stabilită în anul 1984 pe direcția est.
Fig. nr. 5.11 Viteza medie a vântului pe direcții la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2010
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.7. Fenomene meteorologice
Prin frecvența și modul de manifestare, fenomenele meteorologice cu factori de risc sunt determinate de caracteristicile circulației generale ale atmosferei din sezonul rece și cald, producând dificultăți prin oprirea desfășurării activităților turistice, putând afecta livezile și diferite culturi agricole și transporturile.
Pentru sezonul rece al anului au fost analizate fenomenele specifice de îngheț, brumă, chiciură, ninsoare, măzăriche, ceață. Intensitatea, durata, dar și frecvența acestor fenomene meteorologice sunt determinate de regimul termic de iarnă prin temperaturile scăzute ale suprafeței solului și ale aerului, sub 0 ºC, induse de advecțiile aerului rece.
5.7.1. Înghețul
Înghețul se produce când temperatura minimă a aerului și a suprafeței solului ajunge sub 0 ºC, apa trecând în stare solidă de gheață și depinde în principal de intensitatea Soarelui, circulația generală a atmosferei, umiditatea solului și aerului, altitudinea și forma reliefului.
Influențele climatice oceanice reduc durata intervalului cu îngheț. Acest fenomen meteorologic produce disfuncționalități în traficul rutier și feroviar, dar și pagube în agricultură, pomicultură, silvicultură.
Se constată că luna ianuarie are cele mai numeroase zile de îngheț cu o valoare de 26,25 zile, pe când luna aprilie are o valoare scăzută de 1,25 zile datorită temperaturilor mai ridicate (Fig. nr. 5.12).
Fig. nr. 5.12 Numărul mediu lunar al zilelor cu îngheț la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2000
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.7.2. Bruma
Acest fenomen meteorologic apare în urma condensării și înghețării vaporilor de apă de la suprafața solului, formându-se un strat subțire de gheață pe întinderea solului, temperatura atingând punctul de îngheț. Manifestarea brumei necesită apariția înghețului, iar producerea înghețului nu presupune întotdeauna prezența brumei.
Bruma se produce în urma temperaturilor scăzute sub 0 ºC, când este timp senin deoarece se accentuează radiația nocturnă ducând la coborârea temperaturii solului și aerului la sub 0 ºC, intensitatea redusă a vântului sub 2 m/s, umiditatea ridicată a aerului și solului. De asemenea și condițiile anticiclonice ce impun calm atmosferic, o insolație ridicată pe timpul zilei, creșterea radiației efective în timpul nopții ce produc temperaturi negative și sublimarea vaporilor de apă din stratul de inversiune produs la sol reprezintă condiții favorabile producerii brumei.
Media lunară a numărului zilelor cu brumă variază între 0,7 și 10 zile, de asemenea, lunile cu cele mai mari valori ale zilelor cu brumă sunt decembrie cu 9,5 zile și noiembrie cu 9,35 zile; lunile ianuarie și februarie au un număr al zilelor cu brumă ce depășește 7 zile, valori scăzute ale manifestării acestui fenomen meteorologic întâlnim în luna septembrie cu 0,7 zile, dar și luna aprilie având 1,6 zile (Fig. nr. 5.13).
Fig. nr. 5.13 Numărul mediu lunar de zile cu brumă la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2000
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.7.3. Chiciura
Chiciura, mai poartă denumirea de promoroacă, este indusă de sublimarea vaporilor de apă și înghețul picăturilor suprarăcite fiind cunoscută sub numele de chiciură granulară, apărând în condiții de calm atmosferic și prezenței maselor de aer foarte rece și umed. Chiciura se depune pe copaci, firele conductorilor telegrafici și electrici, firele de la telecabine și telescaune putând provoca pagube materiale prin ruperea acestora. Acest fenomen meteorologic se poate produce în orice moment al zilei, nedepinzând de gradul de acoperire al cerului cu nori (Clima României, 2008).
Conform figurii cu numărul 5.14 se remarcă o medie scăzută a numărului de zile cu fenomene de chiciură, fiind cuprinsă între 0,3 și 1,7 zile. Luna cu cele mai multe zile cu fenomene de chiciură este ianuarie înregistrând 1,65 zile. De asemenea, luna decembrie prezintă valori mai ridicate ale zilelor cu fenomene de chiciură ajungând la 1,4 zile. Acest fenomen meteorologic mai apare și în lunile februarie cu o valoare de 0,3 zile și noiembrie înregistrând 0,35 zile fiind valori scăzute.
Fenomenul în sine nu constituie un factor cu influență negativă în desfășurarea activităților turistice, dar, fiind asociat cu temperaturi extrem de scăzute, poate afecta anumite categorii de persoane, precum cele care suferă de afecțiuni ale aparatului respirator sau reumatice.
Fig. nr. 5.14 Numărul mediu lunar de zile cu fenomene de chiciură la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2000
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.7.4. Aversele de ninsoare și măzăriche
Ninsoarea, cunoscută și sub denumirile de nea și omăt, face parte din categoria precipitațiilor solide, fiind formată din cristale fine de gheață, iar când acestea determină o creștere bruscă a stratului de zăpadă, având intensitate accentuată se produc aversele de ninsoare.
Aversele au o durată scurtă cu intensitate puternică având început și sfârșit brusc și provin din norii convectivi (Ciulache, 2000).
Măzărichea face parte tot din categoria precipitațiilor solide regăsindu-se sub două forme, măzărichea moale și măzărichea tare. Măzărichea moale are diametrul cuprins între 1 și 5 mm, formându-se în partea superioară a norilor Cumulonimbus. Măzărichea tare, formată din particule de gheață opace, are dimensiuni ce depășesc 1-5 mm. Se depune pe granulele de zăpadă și măzăriche moale ce sunt acoperite de un strat subțire de gheață. Prezintă duritate iar când ajung pe suprafața Pământului sar. Acest fenomen meteorologic apare în condiții de temperaturi negative, căzând din norii Cumulonimbus dezvoltați pe verticală, în principal principal la începutul primăverii și toamna fiind însoțite de ploaie. Aversele de măzăriche apar toamna și iarna producând pagube în transporturi, agricultură, pomicultură, viticultură.
Se observă că numărul mediu lunar de zile cu fenomene de averse de ninsoare și măzăriche la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2000 are valori reduse, lunile care înregistrează cel mai mare număr al zilelor cu acești hidrometeori sunt februarie și martie cu 0,3 zile, luna decembrie prezintă 0,15 zile, iar ianuarie are valori reduse de 0,05 zile având o frecvență redusă (Fig. nr. 5.15).
Fig. nr. 5.15 Numărul mediu lunar de zile cu fenomene de averse de ninsoare și măzăriche la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2000
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
Când diametrul granulelor de măzăriche moale este mai mic de 1 mm apare zăpada grăunțoasă, care se depune predominant pe timpul iernii din norii de tip Stratus iar aversele se produc la începutul primăverii și toamna fiind formate dintr-un mixt de stropi de ploaie și fulgi de nea. Se constată că numărul mediu lunar de zile cu zăpadă și zăpadă grăunțoasă variază între 0,3 și 7 zile, lunile decembrie, ianuarie și februarie au valori ce depășesc 5 zile, numărul cel mai ridicat înregistrându-se în luna ianuarie cu 6,75 zile, iar valoarea cea mai scăzută dintre lunile în care se produc aceste fenomene meteorologice este octombrie cu 0,3 zile (Fig. nr. 5.16).
Fig. nr. 5.16 Numărul mediu lunar de zile cu zăpadă și zăpadă grăunțoasă la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2000
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.7.5. Ceața
Acest fenomen meteorologic presupune aglomerația particulelor de apă din atmosferă produsă în apropierea suprafeței solului și care scade vizibilitatea. Condițiile de formare a ceții presupun o umiditate ridicată a solului, vânt slab cu viteză de până la 3 m/s, inversiunea termică a sol prin creșterea temperaturii aerului cu altitudinea. În cadrul formării ceții apare răcirea radiativă din timpul nopții constituind o cauză termică, iar advecția termică manifestată prin mișcările a două mase de aer cu temperaturi diferite reprezintă o cauză dinamică.
În figura cu numărul 5.17 se observă că numărul mediu de zile cu ceață din Râmnicu Vâlcea din perioada 1981 – 2000, variază între 0,1 și 11 zile. Numărul mediu al zilelor cu ceață crește cu altitudinea, fiind mai redus datorită condițiilor geografice locale, ajungând la un număr de 41.05 zile. Perioada ce are ponderea cea mai ridicată de producere a ceții este cuprinsă între lunile noiembrie – ianuarie, deoarece temperaturile sunt mai reduse iar vaporii de apă au o saturație scăzută. Valori mici sub 2 zile ale numărului mediu de zile cu ceață se întâlnesc în perioada aprilie-septembrie.
Fig. nr. 5.17 Numărul mediu de zile cu ceață la Râmnicu Vâlcea în perioada 1981 – 2000
Sursa: prelucrare date de la Stația Meteorologică Râmnicu Vâlcea
5.8. Indici bioclimatici
Analiza indicilor bioclimatici este necesară în stabilirea favorabilității climatice pentru turism, a perioadelor favorabile pentru desfășurarea activităților turistice, a gradului de confort climatic ce influențează organismul uman, dar și a tipurilor de topoclimate ce pot avea caracter prielnic sau mai puțin prielnic în derularea activităților turistice și a celor umane.
Starea de confort este resimțită și prin practicarea diferitelor activități turistice având efect pozitiv prin odihnirea și fortificarea organismului. Starea de inconfort, în funcție gradul de adaptare al persoanelor, la producerea acesteia contribuind și intensitatea acțiunii factorilor climatici, determină stres diminuat de aclimatizare sau stres amplificat ce pune în pericol sănătatea.
Dintre indicii bioclimatici au fost studiați indicele termo-higrometric, indicii de stres bioclimatic precum stresul cutanat, stresul pulmonar și stresul bioclimatic total.
5.8.1. Indicele termo-higrometric
În calcularea indicelui termo-higrometric este necesară analiza temperaturii și umezelii relative a aerului, determinând clasificarea pentru perioadele calde și cele excesiv de reci a tipurilor și condițiilor de climă. În cazul în care, temperatura aerului este mai mare de 46 ºC și umezeala relativă a aerului prezintă variații, indicele termo-higrometric va indica un tip de bioclimat de caniculă extremă. Indicele termo-higrometric este exprimat în grade Celsius.
Valorile lunare ale indicelui termo-higrometric din Râmnicu Vâlcea variază între 1 și 20 ºC, valorile cele mai mari fiind înregistrate în sezonul estival cu peste 17 ºC, maximul fiind stabilit în luna iulie cu 20,39 ºC. În sezonul rece sunt înregistrate valorile cele mai scăzute sub 5 ºC, minimul fiind înscris în luna ianuarie cu 0,81 ºC (Fig. nr. 5.18, Tabelul nr. 5.1).
Fig. nr. 5.18 Valorile lunare ale indicelui termo-higrometric în Râmnicu Vâlcea
Tabelul nr. 5.1 Tipul de bioclimat în funcție de valorile lunare ale indicelui termo-higrometric în Râmnicu Vâlcea
Se observă că predomină tipul de bioclimat din categoria frig (lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, octombrie, noiembrie, decembrie), fiind urmat de cel de confort (lunile mai, iunie, septembrie). Lunile în care se regăsește bioclimatul de confort sunt cele mai potrivite pentru desfășurarea activităților turistice. Datorită faptului că acest tip de bioclimat se regăsește într-un interval de timp limitat, este nevoie de o adaptare a organismului mai ridicată (Fig. 5.19).
Fig. nr. 5.19. Tipuri de bioclimat în funcție de valorile indicelui termo-higrometric în Râmnicu Vâlcea
Fluctuația valorilor indicelui termo-higrometric este direct proporțională cu scăderea sau creșterea temperaturii. Așadar, în categoria tipului de bioclimat cald ce impune o stare de disconfort bioclimatic prin încălzire, se încadrează lunile iulie și august. Pentru bioclimatul de tip confort se încadrează lunile mai, iunie și septembrie. Starea de disconfort bioclimatic prin răcire, specifică bioclimatului rece, este manifestată în lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, octombrie, noiembrie, decembrie.
La Râmnicu Vâlcea, valorile indicelui termo-higrometric corespund tipului de bioclimat rece, impunând un efort de adaptare calorică mai ridicat pentru organismul uman.
5.8.2. Indicii de stres bioclimatic
Indicii de stres bioclimatic reliefează marcarea factorilor meteorologici centrali ce acționează asupra organismului uman și modalitatea în care acesta se manifestă pentru a-și menține starea de echilibru termic sau păstrarea temperaturii interne constante a corpului omenesc numită homeotermie.
Din categoria indicilor de stres bioclimatic fac parte: stresul cutanat, stresul pulmonar și stresul bioclimatic total.
5.8.2.1. Stresul cutanat
Acest indice bioclimatic se manifestă prin senzația de frig sau cald emisă la nivelul pielii prin încercarea organismului uman de a-și păstra temperatura corpului constantă. Stresul cutanat corespunde cu puterea de răcire care constituie cantitatea de căldură exprimată în milicalorii, pe care o pierde un corp inert pe secundă și pe cm2 cu temperatura de 36,5 ºC (Cheval et al, 2003, p. 38).
În sezonul estival, temperaturile crescute și viteza redusă a vântului determină producerea termolizei, cunoscută și sub denumirea de termodispersie, prin care organismul încearcă sa-și restabilească temperatura prin pierderea căldurii, în special prin transpirație. Indicele specific declanșării termolizei vara este numit hipotonic și are limitele cuprinse între 0 și 299.
În lunile în care se manifestă indicele relaxant sau de confort, organismul își menține temperatura constantă, limitele acestui indice sunt incluse între 300 și 599.
În sezonul rece, temperaturile scăzute și vântul intens duc la un stres prin declanșarea termogenezei, manifestat prin capacitatea de încălzire a organismului prin frisoane. Indicele în care se regăsește stresul prin declanșarea termogenezei iarna este numit hipertonic, limitele sale sunt cuprinse între 600 și 1500.
Fig. nr. 5.20. Stresul cutanat și indicii în Râmnicu Vâlcea
În figura cu numărul 5.20, se observă că valorile cele mai ridicate ale stresului cutanat din Râmnicu Vâlcea corespund cu indicele hipertonic regăsite în perioada noiembrie – martie, iar valorile cele mai scăzute sunt specifice indicelui hipotonic, întâlnite în sezonul estival. În lunile aprilie, mai, septembrie, octombrie, indicele are caracter relaxant. Valoarea cea mai ridicată a indicelui de stres bioclimatic cutanat este stabilită în luna ianuarie având 712,23 unități, iar luna cu valoarea cea mai scăzută a stresului cutanat este înregistrată în luna iulie având 250,14 unități.
Lunile cu indice relaxant sunt favorabile pentru practicarea activităților turistice.
5.8.2.2. Stresul pulmonar
Stresul bioclimatic pulmonar se raportează la schimbul de gaze prin absorbția oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon între om și mediul înconjurător. Acest indice include tensiunea vaporilor de apă din atmosferă, fiind exprimată în milibari, contribuind la folosirea de către organismul uman în procesul respirației. (Cheval et al, 2003, p. 40).
În funcție de valorile tensiunii vaporilor de apă din Râmnicu Vâlcea se stabilește indicele și tipul de stres. Dacă tensiunea vaporilor de apă are valori mai mici de 7,5 milibari, organismul resimte efectele stresului, manifestat prin deshidratare sau concentrare moleculară a oxigenului. Când tensiunea vaporilor de apă este mai mare de 11,7 milibari, organismul acumulează stres prin hidratare sau diluția plasmei. Între valorile 7,5 și 11,6 ale tensiunii vaporilor de apă stresul pulmonar este echilibrat.
În sezonul rece, tipul de stres este deshidratat, iar în sezonul estival, stresul este hidratat. Conform figurii cu numărul 5.21, se constată că predomină tipul de stres hidratant, vara, în următoarele luni: mai, iunie, iulie, august, septembrie, fiind urmat de cel dezhidratat, iarna, întâlnindu-se în următoarele luni: ianuarie, februarie, martie, decembrie. Lunile cu stres echilibrat sunt următoarele: aprilie, noiembrie, octombrie.
Valoarea cea mai mare a stresului pulmonar, regăsită în tabelul cu numărul 5.5. a fost înregistrată în luna iulie, cu 16,5 unități, iar valoarea cea mai redusă a fost stabilită în luna ianuarie, cu 4,9 unități.
Tab. nr. 5.2. Tensiunea vaporilor de apă și indicii specifici acestor valori la Râmnicu Vâlcea
Fig. nr. 5.21 Tipuri de stres în funcție de valoarea tensiunii vaporilor de apă în Râmnicu Vâlcea
5.8.2.3. Stresul bioclimatic total
Acest indice accentuează violența globală a bioclimatului, organismul uman resimțind stresul prin intermediul pielii și al plămânilor. (Cheval et al, 2003, p. 42).
Gradul de stimulare a climatului se determină pe baza sumei stresurilor pozitive, întrucât factorii climatici pot stresa, stimula sau relaxa organismul. În urma calculului stresului bioclimatic total, indicat în tabelul cu numărul 5.7., a rezultat o valoare de 9 unități, ceea ce înseamnă că gradul de stimulare a climatului este 1. Gradul de stimulare a climatului în Râmnicu Vâlcea are o valoare scăzută ceea ce înseamnă că organismul resimte mai ușor, pe un interval mai mare de timp, factorii de stres.
Tab. nr. 5.3 Stresul bioclimatic total și gradul de stimulare a climatului în Râmnicu Vâlcea
Prin aplicarea acestor metode de calcul, se poate aprecia că zona studiată este aptă pentru practicarea turismului tot timpul anului, dar cu intensitate mai mare în timpul verii.
De asemenea, în înțelegerea cauzalității unor aspecte comportamentale, un rol important îl are clima iar indicatorii bioclimatici au rolul de a evidenția influența exercitată de climă asupra organismului uman.
CAPITOLUL VI
STADIUL ACTUAL DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC BALNEOCLIMATERIC
Punerea în valoare a potențialului turistic balneoclimateric este importantă pentru dezvoltarea zonei studiate, stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului dispunând de resursele necesare care aduc avantaje atât pentru turiști cât și pentru creșterea economiei.
În ultimii ani, punerea în valoare a stațiunilor balneoclimaterice de pe Valea Oltului, dezvoltarea acestora, îmbunătățirea și modernizarea bazei tehnico-materiale și a infrastructurii au fost neglijate ceea ce a dus la un regres pentru stațiunile balneoclimaterice. De asemenea, au cunoscut o decădere și datorită neimplicării instituțiilor competente și neimplementării unor planuri care să ducă la evoluția stațiunilor balneoclimaterice.
În prezent se urmărește o rezolvare în cadrul problemelor apărute pentru potențialul turistic balneoclimateric și o ameliorare a cauzelor care au dus la deteriorarea, stagnarea și involuția acestuia prin intermediul Programului Operațional Regional (POR) focalizat în special pe dezvoltarea infrastructurii și pe mediul de afaceri, și implementarea/finanțare proiectelor de dezvoltare regională.
6.1. Rolul turismului balnear în contextul dezvoltării regionale și locale
Turismul contribuie la dezvoltarea economiei prin dinamică, motivații, varietatea formelor de manifestare și urmărește atragerea fluxurilor turistice prin existența zonelor atractive de interes turistic care sunt completate de pachetele și varietatea de servicii turistice. Oferta turistică îmbracă o formă variată prin relief, peisaje, climă, hidrografie incluzând și resursele hidrominerale, floră, faună.
Pentru turismul balnear este importantă prezența resurselor hidrominerale, fiind o veche formă de turism ce se practică pe teritoriul țării încă din antichitate. În cadrul stațiunilor de pe Valea Oltului, se găsesc trei stațiuni balneoclimaterice care fac parte din turismul internațional, și anume, Călimănești-Căciulata, Băile Govora și Băile Olănești. Printre beneficiile turismului balnear sunt menționate practicarea acestei forme în tot timpul anului, însă cu fluxuri turistice mai mari în sezonul estival; prezența factorilor naturali de cură diverși; perioada în care se dispune de produsele de tratament, variază.
Turismul balneo-medical include și o gamă variată de tratamente noi/actuale pentru a fi practicate atât de turiști români cât și străini. Astfel, s-au format ramuri noi în cadrul tratamentelor precum secții de geriatrie, tratamentul acestora fiind practicat în asociere cu factorii naturali de cură. Pentru efectuarea tratamentelor balneare este necesară și dispunerea de o bază tehnico-materială corespunzătoare precum realizarea de trasee turistice în aer liber; amenajarea corespunzătoare a suprafețelor de apă și cea a piscinelor pentru exercitarea în special în sezonul estival a procedurilor cu factori termici contrastanți, cum ar fi helioterapia însoțită de băile reci, amenajarea băilor hipertermale umede și uscate; reînnoirea instalațiilor pentru preluarea, distribuirea, transportul și recuperarea factorilor terapeutici naturali; diversificarea factorilor naturali în cazul unor stațiuni balneoclimaterice; amenajarea stațiunilor balneoclimaterice de pe Valea Oltului în conformitate cu standardele europene.
6.2 Strategii de dezvoltare a turismului balneoclimateric pe Valea Oltului
În ultima perioadă, activitatea turistică din stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului a cunoscut un impuls în cadrul valorificării potențialului turistic balneoclimateric și prin finanțarea acordată de Programul Operațional Regional și implementarea proiectelor de dezvoltare regională. Aceste proiecte sunt necesare în dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii, a bazei tehnico-materiale, pentru modernizarea sistemelor din cadrul bazelor de tratament și a altor probleme ce trebuie soluționate întrucât stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului s-au confruntat cu deteriorarea infrastructurii turistice și a bazei tehnico-materiale și încă solicită îmbunătățiri și modernizări ale acestor structuri.
Printre strategiile de dezvoltare a turismului balneoclimateric din arealul studiat, se urmărește și dezvoltarea diferitelor forme de turism, precum: turismul balnear, turismul climateric, turismul de îngrijire a sănătății, turismul recreativ, turismul religios, turismul rural, turismul cultural, turismul de drumeție, turismul de agrement, turismul de afaceri, turismul școlar. Dezvoltarea turismului balneoclimateric este necesară întrucât joacă un rol important pentru îmbunătățirea și diversificarea activităților turistice din cadrul stațiunilor balneoclimaterice. Stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului constituie atracții turistice având potențial de valorificare prin existența apelor minerale, a nămolurilor sapropelice, a salinei de la Ocnele Mari aducând beneficii pentru sănătate. Ocnele Mari are ca specific salina amenajată pentru desfășurarea diverselor activități de către turiști, în cadrul ei aflându-se biserică, muzeu, magazine cu suveniruri, restaurant, bar, cramă, teren de fotbal, teren de tenis, teren de baschet, masă de biliard, locuri de joacă pentru copii, spațiu amenajat pentru desfășurarea evenimentelor festive.
Turismul balneoclimateric de pe Valea Oltului trebuie să intre în atenția autorităților competente pentru a fi valorificat și dezvoltat întrucât în zonă există numeroase surse balneoclimaterice. Astfel, în cuprinsul teritoriului ce include stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului, se impune luarea unor serii de măsuri care să promoveze, modernizeze și să atragă fluxuri de turiști către aceste stațiunile balneoclimaterice.
Pentru dezvoltarea turismului balneoclimateric de pe Valea Oltului și a economiei sunt necesare aplicarea unor strategii turistice pe termen lung ce vizează menținerea culturii, valorilor, tradițiilor, peisajelor naturale. De asemenea, pe lângă atracțiile turistice, trebuie să se dispună de servicii de calitate pentru a duce la creșterea numărului de înnoptări și a cheltuielilor realizate de către turiști.
Implementarea politicilor de desfășurare a activităților turistice din această zonă este utilă pentru modernizarea și îmbunătățirea bazei tehnico-materiale și de tratament din cadrul turismului balneoclimateric, ceea ce duce și la creșterea economiei. Turismul balneoclimateric din cadrul stațiunilor de pe Valea Oltului, trebuie să dispună de campanii publicitare și de promovare ce includ totodată, politici de programe și investiții, de calitate – preț și de promovare.
Statul și autoritățile locale implementează politici de programe și investiții, acestea urmărind atragerea investitorilor, modernizarea infrastructurii, în special prin amenajarea stațiunilor balneoclimaterice, a căilor rutiere și feroviare. Prin aplicarea Programului Operațional Regional se are în vedere modernizarea și reabilitarea stațiunilor balneoclimaterice Călimănești-Căciulata, Băile Govora, Băile Olănești și municipiul Râmnicu Vâlcea.
Pentru dezvoltarea turismului balneoclimateric, un rol însemnat îl are și politica de calitate – preț, întrucât prețurile trebuie să fie accesibile iar serviciile turistice să ofere calitate pentru a crește numărul turiștilor, a duratei sejururilor și al distanțelor de voiaj. De asemenea, se poate recurge și la reduceri ale pachetelor turistice, pentru asigurarea medicală și ale serviciilor de transport cu scopul de a atrage turiști în stațiunile balneoclimaterice.
Politica de promovare contribuie la dezvoltarea turismului balneoclimateric întrucât urmărește vânzarea produselor turistice. Politica de promovare este strâns legată de propaganda publicitară turistică deoarece contribuie la atragerea unui număr mare de turiști români, dar și străini.
În concluzie, pentru îmbunătățirea turismului balneoclimateric este necesară aplicarea diferitelor strategii turistice, gen implementarea proiectelor și politicilor de dezvoltare regională, pentru că acestea contribuie la dezvoltarea regională și locală a zonei, la creșterea economiei și aduc avantaje de care dispun locuitorii zonei, turiștii, cât și cei din mediul de afaceri.
CONCLUZII
Analiza potențialului balneoclimateric în zona studiată evidențiază importanța și complexitatea ce revine turismului balnear în dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice de pe Valea Oltului.
Turismul balneoclimateric din Subcarpații Vâlcii prezintă importanță prin faptul că această zonă are bogate surse hidrominerale, iar compoziția chimică a izvoarelor din stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului este remarcată și apreciată în tratamentul balnear.
Stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului dispun de baze de tratament în care sunt folosite metode diversificate de tratament, și care sunt utilate cu buvete pentru crenoterapie, instalații de balneoterapie, climatoterapie, termoterapie, hidroterapie în funcție de fiecare stațiune.
Pentru creșterea atracțiilor turistice în stațiunile balneoclimaterice de pe Valea Oltului trebuie luate măsuri care să valorifice resursele turistice existente prin punerea în valoare a cadrului natural prin specificitatea acestuia, să se țină cont de necesitățile și cerințele turiștilor, începerea unor demersuri pentru atragerea de fonduri europene, desfășurarea unor acțiuni pentru implementarea unor proiecte care să dezvolte stațiunile balneoclimaterice.
Turismul balnear prezintă interes major în rândul populației, întrucât se are în vedere nevoia de relaxare și recreere, dar și efectuarea unor tratamente balneare profilactice, dispunând și de un peisaj pitoresc specific zonei.
În concluzie, stațiunile balneoclimaterice din Defileul Oltului dispun de resursele hidrominerale și climatice necesare ce pot contribui la evoluția desfășurării activităților turistice, întrucât acestea dețin potențial balneoclimateric ridicat și aduc avantaje prin faptul că se desfășoară activități turistice pe tot timpul anului, prin existența factorilor naturali de cură variați, iar gama produselor de tratament este diversificată.
BIBLIOGRAFIE
Badea L., Rusenescu C., (1970), Județul Vâlcea, Editura Academiei, București
Belozerov V., Fărcaș I., (1971), Îndrumător metodologic pentru lucrările practice de meteorologie și climatologie, Editura Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj – Napoca
Berlescu E., (1971), Stațiunile balneare de-a lungul timpului și azi, Editura Medicală, București
Berlescu E., (1998), Enciclopedia de balneoclimatologie a României, ediția a II-a, Editura All, București
Cândea M., Erdeli G., Simon T., Peptenatu D., (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară București, București
Cheval S., Croitoru A., Dragne D., Dragotă C., Gaceu O., Patriche C., Popa I., Teodoreanu E., Voiculescu M., (2003), Indici și metode cantitative utilizate în climatologie, Editura Universității din Oradea, Oradea
Ciulache S., (2000), Monografia climatică – ghid de elaborare, Editura RAO, București
Ielenicz M., Pătru I., Ghincea M., (2003), Subcarpații României, Editura Universitară București, București
Ielenicz M., Comănescu L., (2006), România, potențial turistic, Editura Universitară București, București
Ionac N., (2000), Mic tratat de geografie medicală, Editura Universității din București, București
Istrate I., (1987), Turismul – un fenomen în mișcare, Editura Academiei Române, București
Marcu F., Maneca C., (1986), Dicționarul de neologisme, Editura Academiei, București
Munteanu C., Cinteză D., (2011), Cercetarea științifică a factorilor naturali, Editura Balneară, București
Munteanu L., Stoicescu C., Grigore L., (1986), Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România, Editura Sport – Turism, București
Tamaș C., (1989), Ghid de oraș, Râmnicu Vâlcea, Editura Sport – Turism, București
Teleki N., Muntele L., Bibicioiu S., (2004), România balneară, Organizația Patronală a Turismului Balnear din România (O.P.T.B.R.), București
Teodoreanu E., Dacoș-Swoboda, Voiculescu M., Enache L., (1984), Bioclima stațiunilor balneoclimaterice din România, Editura Sport – Turism, București
Velcea V., Savu Al., (1982), Geografia Carpaților și a Subcarpaților Românești, Editura didactică și pedagogică, București
BIBLIOGRAFIE
Badea L., Rusenescu C., (1970), Județul Vâlcea, Editura Academiei, București
Belozerov V., Fărcaș I., (1971), Îndrumător metodologic pentru lucrările practice de meteorologie și climatologie, Editura Universitatea Babeș – Bolyai, Cluj – Napoca
Berlescu E., (1971), Stațiunile balneare de-a lungul timpului și azi, Editura Medicală, București
Berlescu E., (1998), Enciclopedia de balneoclimatologie a României, ediția a II-a, Editura All, București
Cândea M., Erdeli G., Simon T., Peptenatu D., (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Editura Universitară București, București
Cheval S., Croitoru A., Dragne D., Dragotă C., Gaceu O., Patriche C., Popa I., Teodoreanu E., Voiculescu M., (2003), Indici și metode cantitative utilizate în climatologie, Editura Universității din Oradea, Oradea
Ciulache S., (2000), Monografia climatică – ghid de elaborare, Editura RAO, București
Ielenicz M., Pătru I., Ghincea M., (2003), Subcarpații României, Editura Universitară București, București
Ielenicz M., Comănescu L., (2006), România, potențial turistic, Editura Universitară București, București
Ionac N., (2000), Mic tratat de geografie medicală, Editura Universității din București, București
Istrate I., (1987), Turismul – un fenomen în mișcare, Editura Academiei Române, București
Marcu F., Maneca C., (1986), Dicționarul de neologisme, Editura Academiei, București
Munteanu C., Cinteză D., (2011), Cercetarea științifică a factorilor naturali, Editura Balneară, București
Munteanu L., Stoicescu C., Grigore L., (1986), Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România, Editura Sport – Turism, București
Tamaș C., (1989), Ghid de oraș, Râmnicu Vâlcea, Editura Sport – Turism, București
Teleki N., Muntele L., Bibicioiu S., (2004), România balneară, Organizația Patronală a Turismului Balnear din România (O.P.T.B.R.), București
Teodoreanu E., Dacoș-Swoboda, Voiculescu M., Enache L., (1984), Bioclima stațiunilor balneoclimaterice din România, Editura Sport – Turism, București
Velcea V., Savu Al., (1982), Geografia Carpaților și a Subcarpaților Românești, Editura didactică și pedagogică, București
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Potentialul Balneoclimateric al Statiunilor de pe Valea Oltului (ID: 144745)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.