Potentialul Agricol al Romaniei

Potențialul agricol al României

În românia zonele rurale beneficiază de un potențial de creștere considerabil, aceste zone rurale au un rol social bine definit.În conformitate cu precizarea din legislația naționala, România are în structura teritoriului național o pondere a zonelor rurale de 87% ,incluzând aproape jumătate din populația țarii, respectiv un nr de 8,99 milioane locuitori in 2014.

Agricultura din România față de majoritatea zonelor din Uniunea Europeană a fost și este în continuare un sector primordial, prin ponderea populației ocupate în agricultura cât și prin contribuția sa în economie. Randamentul sectorului agricol românesc rămân aproape modest, în relief cu potențialul său natural și cu așteptările populației legate de facilitarea finanțării sistemului. Procesul de creștere economică a inceput in anul 2011 (cu 2,5% fața de anul de referința 2010), aceasta creștere economică s-a datorat pe baza măririi VAB din sectorul silvicultură, agricultură și pescuit.(+11,3%), în timp ce exporturile au impulsionat dinamica din unele ramuri industriale (+5%).

Economia rurală românească este dominată de secorul agricol, reprezentat în mare masură de fermele de semisubzistența si cele de subzistență care produs, in general pentru autoconsum. Economia rurală rămâne slab integrată in economia de piață.

România dispune de resurse agricole care au o importanță mare în Europa de Est și centrală, datorită suprafeței agricole in folosință de 13,3 milioane hectare. (reprezentând aproximativ jumate din teritoriul actual al României)

Deși zone semnificative din suprafața agricolă utilizată sunt clasificate ca fiind zone defavorizate, condițiile pedologice sunt deosebit de favorabile activităților agricole de producție în regiunile de sud și de vest ale țării. Cea mai mare parte a suprafeței agricole utilizate este arabilă (8,3 milioane ha), urmată de pășuni și fînețe (4,5 milioane ha), culturi permanente (0,3 mil. ha) și grădini familiare (0,2 mil. ha).

Performanța agriculturii în România este afectată grav de fragmentarea excesivă a proprietății (3.859 mii ferme, în 2010, față de 3.931 mii ferme, în 2007 ‐ cu nici 2% mai puțin), în condițiile în care un procent de 93% din numărul total de ferme românești aveau, în 2010, o suprafață mai mică de 5 hectare și dețineau 29,6% din totalul suprafeței agricole utilizate (prin comparație, ponderea fermelor sub 5 hectare, la nivelul UE‐28, este de 69%, iar suprafața utilizată de 6%). Obiectivele politcii de dezvoltare rurală trebuie sa se axeze pe numărul fermelor de subzistență care sunt în scădere, daca se vrea ca agricultura românească sa continue sa existe si să modifice piața comunitară.

Tabel 3.1: Indicatorii exploatațiilor agricole în România, în perioada 2002-2010

Sursa: Recensământul General Agricol 2010, INS, 2011

Pe de altă parte, un număr de 13.740 ferme mari din România (0,4% din total) exploatau, în 2010, o suprafață de 6,5 milioane hectare (48,9% din SAU totală), mărimea medie a unei ferme fiind de 474 ha (față de 265 hectare media europeană). România are așadar o structură bipolară a fermelor agricole: fermele mari, competitive, coexistă cu fermele mici, aflate la limita subzistenței.

Din tabelul 3.1 decurge că suprafața agricolă utilizată la nivel național, în anul agricol 2009/2010, a fost de 13.305 mii ha, din care 7.449 mii ha (56%) revin exploatațiilor agricole fără personalitate juridică și 5.856 mii ha (44%), exploatațiilor agricole cu personalitate juridică.

Numărul exploatațiilor agricole înregitrat, în anul 2010, a fost mai mic cu 14% față de cel înregsitrat la Recensămantul General Agricol 2002, fapt datorat, in principal comasării unor exploatații fară personalitate juridică.

În perioada analizată se poate observa un trend in scădere a numărului total de exploatații (cu 626 mii, respectiv 14%). Aceste modificări ale sectorului producției agricole din România rămân relativ modeste. In calea realizării unei creșteri competitive ale a sectorului agricol românesc este fragmentarea intensă a producțiilor agricole și a terenurilor.

În comparație cu alte state din Uniunea Europeană, forța de muncă din agricultura româneasca este suprdimensionată.

Anul 2011 a înregistrat un nivel ridicat in ceea ce privește rata de ocupare în sectorul agricol, piscicol și forestier.

Rata de ocupare în activități agricole, forestiere și piscicole rămâne la un nivel ridicat – (28,6%, în 2011) comparativ cu media europeană (4,7%), iar evoluția sa în ultimii ani (începând cu 2005 – 31,6%) nu a înregistrat evoluții spectaculoase.

3.1. Prezentarea S.C. AGRO STROE S.R.L.

S.C. AGRO STROE S.R.L. este o societate agricolă comercială, care își desfășoară activitatea în comuna Movila, județul Ialomița și exploatează un teren arabil cu o suprafață de 342 pe care îl deține în arendă.

Societatea a fost înființată în anul 2003 ca societate cu răspundere limitată, având ca obiect de activitate, conform clasificării CAEN 0161 – Activități auxiliare pentru producția vegetală.

Resursele fizice ale societății agricole. Modul de folosință al terenului.

Suprafața agricolă a societății este de 342 hectare, aflată în proprietate privată și cuprinde categoria de folosință teren arabil. (tabel 3.1).

Tabel 3.1: Structura categoriilor de folosință a terenului

Sursa: Documente contabile, S.C. Agro Stroe S.R.L., 2010-2012

Baza tehnico-materială a societății agricole

Evoluția pe trend pozitiv a tehnicii agricole a creat o diversitate a producției de utilaje astfel că există posibilitatea unor opțiuni în alegerea soluțiilor de mecanizare, realizându-se ceea ce în literatura de specialitate se definește ca “activități concurențiale”. Din acest punct de vedere, eficiența mecanizării apare condiționată, de complexul de factori ce definesc condițiile naturale și economice în care are loc folosirea tractoarelor și mașinilor agricole.

Analiza bazei tehnico-materiale este privită prin evoluția sa în dinamica, cât și din punct de vedere al elementelor sale componente. Scopul utilizării mijloacelor mecanice este de realizarea unei lucrări care să dea un randament cat mai mare pe unitate de produs si să reducă consumul de timp de muncă.

Mijloacele fixe existente în societate constau din sediul central și din parcul de mașini și utilaje agricole. Societatea agricolă se caracterizează, din punct de vedere al nivelului de dotare tehnică, printr-un număr relativ redus de mijloace tehnice, care pot afecta realizarea în condiții optime a lucrărilor agricole

Producția vegetală

Structura de producție are profil cerealier, culturile practicate fiind grâul și orzul, dar și plante oleaginoase și legume pentru industrializare (fasole verde, mazăre, castraveți cornișon, etc). Având în vedere suprafața de care dispune exploatația, 342 ha, au fost înființate sole, astfel încât se aplice rotația culturilor an de an și în acest mod să se realizeze și o bună combatere a bolilor, dăunătorilor și a buruienilor (tabel 3.2).

Tabel 3.2: Structura culturilor în perioada 2010-2012

Sursa: Documente contabile, S.C. Agro Stroe S.R.L., 2010-2012

Producțiile medii și totale

Producțiile medii ale tuturor culturilor se situează peste media regională și națională. La cultura de grâu, chiar și în anul 2012 care nu a fost un an favorabil agriculturii, producția medie a fost cu 20% peste media înregistrată la nivelul județului Ialomița (2785 kg/ha). La cultura de orz, producția medie se situează la dublul mediilor la nivel județean (2674 kg/ha în 2012), dar și național (2542 kg/ha în 2010 și 3170 kg/ha în 2011). La cultura de rapiță producția medie din anul 2010 a fost cu 65% mai mare decât media la nivel național, iar în anul 2011 cu 64,7%. Același trend pozitiv se regăsește și la cultura porumbului, mediile înregistrate fiind mai mari cu 67% în 2010, 72% în 2011 și cu 145% în 2012 față de media națională (tabel 3.3 )

Tabel 3.3: Producțiile medii pe culturi în perioada 2010-2012

Sursa: Documente contabile, S.C. Agro Stroe S.R.L., 2010-2012;

Producțiile totale reflectă trendul producțiilor medii, dar și al suprafeței cultivate. Rezultatele se regăsesc în nivelul veniturilor și, ulterior, în cel al profitului realizat (tabel 3.4).

Tabel 3.4: Producțiile totale pe culturi în perioada 2010-2012

Sursa: Documente contabile, S.C. Agro Stroe S.R.L., 2010-2012;

Producția marfă

În anii 2010, 2011 și 2012, unitatea agricolă a vândut întreaga producție obținută la toate culturile, cu excepția culturii de rapiță, valorificată în proporție de 75%, în anul 2010 (tabelu3.5).

Tabel 3.5: Ponderea producției marfă în producția agricolă

Sursa: Documente contabile, S.C. Agro Stroe S.R.L., 2010-2012;

Se observă că producția destinată comercializării are un volum ridicat,ceea ce denotă un grad de calitate corespunzător standardelor pieței.

De asemenea se observă o usoară scădere a producție marfă exprimată in tone în anul 2012 față de anul de referință 2011.

Costurile, prețurile și rentabilitatea produselor

Producția destinată vânzării, prețurile și costurile de producție raportate la tona de produs emit semnale diferite în cei trei ani de analiză. În ceea ce privește prețul de vânzare, în perioada analizată, la produsele grâu, orz, rapiță, porumb a crescut, a rămas la un nivel constant (legume pentru industrializare), sau s-a redus (porumb LH în anul 2012). Pe tipuri de produse, aceste prețuri s-au concretizat în valori pozitive ale gradului de rentabilitate sau prin pierderi (la grâu și la orz în 2010) (tabel 3.7)

Tabel 3.7: Dinamica costurilor de producție, a prețurilor de vânzare și a rentabilității pe produs

Sursa: Documente contabile, S.C. Agro Stroe S.R.L., 2010-2012;

Culturile cele mai rentabile sunt: rapița, care a înregistrat în perioada analizată rate ale profitului cuprinse între 55,4% – 79,3%, urmată de porumb LH cu rate ale profitului cuprinse între 54,0% – 73,5%, porumb cu rate ale profitului între 43,1% – 67,8% și legume pentru industrializare cu o rată a profitului cuprinsă între 45,0% – 51,4%. Culturile de grâu și orz, în perioada studiată au avut o profitabilitate variabilă, în 2010 fiind pe pierdere, iar în următorii doi ani au avut rate ale profitului cuprinse între 7,5% – 53,1%.

Sunt necesare măsuri de modernizare a societății agricole, de creare a unei structuri de producție care să preîntâmpine eventualele oscilații ale pieței produselor agricole.

Politica de piață

Având în vedere obiectul de activitate, societatea agricolă urmărește integrarea pe piață produselor agricole care se obțin. În acest sens, demersurile sunt orientate spre o structură de producție și spre modalitatea în care aceasta poate să satisfacă cererea, astfel încât să reducă din influențele concurenței din exploatații agricole cu activitate similară care pot contrasta prin volum, calitatea producție și rentabilitate economică.

O exploatație de o asemenea dimensiune trebuie gestionată prin diverse politici de produs și de preț (tabel 3.8).

Tabel 3.8: Corelația producție marfă – prețuri – venituri totale

Sursa: Documente contabile, S.C. Agro Stroe S.R.L., 2010-2012;

Managementul resurselor umane

Forța de muncă de care dispune societatea agricolă este diferită atât din punct de vedere al pregătirii profesionale, cât și ca vârstă și este formată din muncitori permanenți și din asociatul unic care dorește să participe efectiv la procesul de muncă. Pe parcursul perioadei analizate numărul angajaților a variat, în funcție de necesități (tabel 3.9).

Calitățile profesionale ale angajaților sunt date de absolvirea unor școli de specialitate, precum și urmarea unor cursuri de instruire.

Tabel 3.9: Structura forței de muncă:

Sursa: Prelucrare documente contabile, S.C. Agro Stroe S.R.L., 2010-2012;

Se observă că în cadrul societății forța de muncă cu studii de specialitate agricole este în procent de 55%, de unde rezultă că nivelul de pregătire este unul ridicat. În ceea ce privește echilibrul dintre vârstele angajaților observăm că există un raport adecvat între puterea de muncă și experiența necesară societății.

În timpul campaniilor agricole societatea utilizează forța de muncă sezonieră pentru a putea face față volumului de lucrări ce trebuie efectuate.

3.2. Necesarul de investiții prevăzute pentru buna desfășurare a activității la S.C AGRO S.R.L

Din datele de mai sus se poate observa că principalele culturi însumează o producție anuală de aproximativ 2000 tone. Această producție poate fi considerată o producție bună, compatibilă cu potențialul agricol al zonei. S.C. AGRO STROE S.R.L. își propune dezvoltarea și retehnologizarea bazei proprii de mecanizare în vederea creșterii rentabilității societății printr-o exploatare eficientă a suprafețelor de teren arendate.

Pentru a lucra în bune condiții terenul arendat, pe lângă utilajele existente, care în parte au început să fie amortizate, sunt necesare utilaje performante, de productivitate ridicată, cu care să se execute lucrări de bună calitate și în perioada optimă. Totodată sunt necesare mijloace de transport de mare capacitate care să permită livrarea în timp util a produselor finite obținute în cadrul societății, reducerea pierderilor de producție și creșterea eficientă a societății agricole.

În urma rezultatelor analizei și a studiului caracteristicilor pieței, managementul S.C. AGRO STROE S.R.L. a ajuns la concluzia că necesarul de lucrări agricole de bună calitate, executate cu personal calificat și cu mașini noi și moderne, este foarte mare. Chiar dacă în ultimii ani producția agricolă a avut rezultate relativ bune, din motivele arătate mai sus, se simte nevoia achiziției de echipamente noi și performante care să-i asigure aplicarea unor tehnologii optime cu costuri reduse, care să conducă la creșterea competitivității societății agricole.

Obiectivul general al investiției

Pentru o mai bună exploatare a celor 342 ha teren arabil arendat societatea dorește să achiziționeze următoarele utilaje independente:

tractor 125 – 160 CP;

tractor 280 – 330 CP;

mașina erbicidat;

tocător resturi vegetale;

cisternă transport apă pentru erbicidare.

Obiectivele modernizării SC AGRO STROE SRL

Modernizarea contribuie la atingerea următoarelor obiective ale societății:

asigurarea unei baze de mașini și utilaje agricole performante în vederea maximizării eficienței activităților mecanizate;

reducerea pierderilor de producție și creșterea eficienței exploatației agricole;

creșterea veniturilor în cadrul sectorului de activitate al societății.

Investițiile prevăzute pentru aceste echipamente vor permite îmbunătățirea tehnologiilor de cultură, inclusiv efectuarea lucrărilor respective în condiții care să asigure atât creșterea producțiilor, cât și păstrarea și ameliorarea stării de fertilitate a solului și eliminarea riscului de poluare a solului și apei.Elementele astfel menționate susțin necesitatea esențială, prevăzută în proiect, a modernizării parcului de mașini agricole de care dispune în prezent ferma.

3.4. Analiza SWOT a S.C AGRO STROE S.R.L

Puncte forte

Suprafața de care dispune societatea este propice culturilor cerealiere, dar și a altor culturi, mai puțin extensive (legumicole);

Potențialul agricol al zonei în care este amplasată societatea indică obținerea unor producții mari la hectar;

Rentabilate ridicată la unele produse: rapița, care a înregistrat în perioada analizată rate ale profitului cuprinse între 55,4% – 79,3%, urmată de porumb LH cu rate ale profitului cuprinse între 54,0% – 73,5%, porumb cu rate ale profitului între 43,1% – 67,8% și legume pentru industrializare cu o rată a profitului cuprinsă între 45,0% – 51,4%.

Nivelul de pregătire al personalului este ridicat – forța de muncă cu studii de specialitate agricole este în procent de 55% din total permanenți

În structura personalului există specialiști cu studii superioare economice

Activitatea economică a societății comerciale este îndreptată către piață, deoarece toată producția agricolă obținută se vinde către terți

Puncte slabe

Nivelul de înzestrare tehnică nu este suficient nevoilor existente, fiind necesară realizarea de investiții, mai ales în ceea ce privește achiziționarea a două tractoare și a altor echipamente

Trend demografic negativ – populație rurală în scădere (în special tineri) și în curs de îmbătrânire

Infrastructură rurală de bază slab dezvoltată sau incompletă: infrastructura rutieră, de apă, canalizare, racordare la rețelele de comunicații în bandă largă

Capacitate scăzută de a elabora și de a implementa în mod eficient proiecte cu finanțare europeană

Costuri mari ale produselor de creditare

Sistem public de consultanță este inadecvat în raport cu cerințele pieței

Lipsa unui spațiu propriu de depozitare

Oportunități

Societatea agricolă dispune de condiții naturale favorabile unei structuri de producție largi, cu posibilitatea aplicării unor tehnologii moderne

Integrarea activității agricole cu cea de procesare prin diversificarea activităților și creșterea competitivității economice – creșterea valorii adaugate prin diversificarea ofertei de produse

Accesarea fondurilor structurale pentru achiziționarea de mijloace tehnnice

Consolidarea parteneriatelor, ca bază pentru întărirea strategiilor locale, care pot facilita inovarea, promovarea cooperării și creșterea economică locală

Creșterea permanentă a cererii de alimente de calitate pe piețele naționale și internaționale

Reducerea efectele schimbărilor climatice, prin folosirea de tehnologii inovative care să asigure un management eficient al resurselor naturale

Înființarea și dezvoltarea de lanțuri locale de aprovizionare cu produse agro-alimentare și de rețele de desfacere care să conecteze producătorii și consumatorii

Posibilitatea de utilizare a instrumentelor de gestionare a riscurilor în agricultură (asigurarea recoltelor, înființarea de fonduri mutuale, stabilizarea veniturilor)

Adaptarea la efectele schimbărilor climatice prin înființarea perdelelor forestiere

Amenințări

Existența sau apariția de noi concurenți

Concurența importului de produse agroalimentare de pe piața UE, la prețuri mai mici decât cele interne

Volatilitatea prețurilor pentru produse agricole – lipsa unui preț de referință la cereale

Variațiile anuale ale producțiilor generate de modificările climatice

Creșterea prețurilor factorilor de producție

Scăderea populației rurale, în special în rândul tinerilor și al persoanelor calificate

Schimbările climatice

Creșterea impactului negativ asupra mediului a activităților agricole (degradarea solurilor, poluarea apelor, afectarea biodiversității și creșterea emisiilor GES) ca rezultat al intensivizării agriculturii în urma creșterii cererii globale de produse alimentare (în special pe terenurile agricole cele mai productive)

Lipsa capitalului pentru susținerea investițiilor