POTENȚIAL TURISTIC AL JUDEȚULUI GIURGIU. IDENTIFICARE ȘI PROMOVARE A RESURSELOR TURISTICE [307435]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:

LECTOR UNIV.DR. TATU FLORINA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

POTENȚIAL TURISTIC AL JUDEȚULUI GIURGIU. IDENTIFICARE ȘI PROMOVARE A RESURSELOR TURISTICE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:

LECTOR UNIV.DR. TATU FLORINA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

INTRODUCERE

Realizarea lucrării cu titlul „Identificarea și promovarea resurselor turistice în județul Giurgiu” a constituit oportunitatea cunoașterii și expunerii mai în detaliu a zonelor protejate și a multitudinii de resurse din județ și o posibilitate de a-mi exprima concepțiile și sugestiile privind dezvoltarea și promovarea turismului din această zonă. Această lucrare reprezintă o [anonimizat] a resurselor existente în una din zonele importante are Regiunii de Sud a Munteniei, stadiul actual de valorificare a [anonimizat] o mai bună gestionare și promovare a factorilor de care dispune regiunea. [anonimizat], modul în care ar putea evolua în timp și succesele de care ar putea beneficia în urma dezvoltării lor. Zona de studiu cuprinde o analiză a [anonimizat] a potențialului turistic am folosit metoda anchetei directe aplicată asupra stadiului actual regiunilor de interes. Cele mai importante areale de interes turistic sunt: [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-Păsărica, [anonimizat] (Comuna Comana), Pădurea Padina Tătarului (Comuna Comana). [anonimizat], [anonimizat] V care evidențiază analiza swot a județului cu potențialul de dezvoltare turistică pentru acesta. Metodologic, [anonimizat], [anonimizat], analiza, sinteza și metoda cartografică. Prima etapă a investigației științifice ce a stat la baza întocmirii studiului realizat a [anonimizat] a căror sursă a fost diversă ([anonimizat], [anonimizat]-ul Ministerului Administrației și Internelor). Întreg suportul metodologic în perioada redactării a fost acordat de către îndrumător sub îndrumarea căruia a fost realizată lucrarea. Doresc să îmi exprim întreaga mea recunoștință deoarece profesionalismul și experiența didactică m-au ajutat să finalizez acest studiu al cărui conținut constituie o bază importantă de cunoștiințe pentru mine. În ansamblu, s-a [anonimizat], structură, [anonimizat]an național, chiar și internațional.

CAPITOLUL I – DATE GENERALE

Așezare geografică și limite

Delimitarea geografică a județului Giurgiu o reprezintă partea sudică a României, în cadrul unității geografice Câmpia Română, pe cursul inferior al Dunării, de-a lungul a 72 km. Străbătut de paralela de paralela 43°53` latitudine nordică și meridianul 25°59` longitudine estică, județul Giurgiu are o suprafață de 3.526 km2.

Județul Giurgiu este învecinat în partea de Nord-Est cu Municipiul București, în partea de Nord cu Județul Dâmbovița, la Nord-Vest cu județul Argeș, la Est cu județul Călărași, la Vest cu județul Teleorman, iar la Sud cu pe o lungime de 72km, fluviul Dunărea care face granița cu Bulgaria.

Modul teritorial-administrativ de împărțire este următorul: Municipiul Giurgiu, orașul Mihăilești, orașul Bolintin-Vale, 51 comune și 166 sate. Acest teritoriu face parte din județele care alcătuiesc Regiunea Sud Muntenia.

Fig.1 Harta poziționării județului Giurgiu în cadrul României

1.2 Istoricul activităților turistice în cadrul județului Giurgiu

Giurgiu este un port dunărean cu o istorie vastă, plină lupte desfășurate în principiu în epoca de apărare a țării împotriva turcilor. Giurgiu apare menționat în actele scrise în 1403, folosit de romani ca sediu al unei garnizoane de pază și locuit fără întrerupere. Cetatea Giurgiu este încărcată de istorie, atingând apogeul în vremea lui Mircea cel Bătrân, de ea fiind legate nume ca Vlad Țepeș și Mihai Viteazul. Cetatea a fost cucerită în anii 1417-1420 împreună cu teritoriul înconjurător și a fost sub ocupație turcească. După războiul ruso-turc din 1828-1829, prin pacea de la Adrianopol, pământul giurgiuvean revine după aproape 400 de ani la glia mamă. Anul 1830 a fost important, deoarcece reședința județului Vlașca aflată la Găiești a fost mutată la Giurgiu. Deși este încadrat într-o zona de câmpie, turismul din județul Giurgiu are o direcție polivalentă ce pornește de la aspectele istorice, reliefate prin monumentele culturale, apoi o latură spirituală ce-și are rădăcinile în tradițiile locale și nu în ultimul rând pe rolul biodiversității dunărene și a luncii fluviatile. Se urmărește crearea unui cadru infrastructural și de primire turistică deoarece actualul sistem hotelier este slab dezvoltat. În cadrul județului se întâlnesc numeroase vestigii care atestă o dezvoltare a vieții sociale și culturale în acest spațiu încă din cele mai vechi timpuri. Paleoliticul și neoliticul au pus amprenta pe acest teritoriu, dovadă fiind săpăturile arheologie de-a lungul timpului. Există multe locuri istorice care atestă istoria vastă a județului, iar pentru vizitarea lor se pot propune trasee turistice având punct de plecare municipiul Giurgiu.

CAPITOLUL II – RESURSE TURISTICE NATURALE

2.1 Elemente de relief. Resurse turistice

Județul Giurgiu reprezintă o arteră importantă pentru Regiunea Sud Muntenia, fiind unul dintre cele 7 județe din componența acesteia. Regiunea cuprinde trei forme majore de relief: munte 9,5 %, deal 19,8%, câmpie și luncă 70,7%. Teritoriul este caracterizat prin forme de relief plate, altitudinea cea mai joasă fiind de 14,6m pe malul Dunării și un maxim de 142m. Subunitățiile principale din care este format relieful aparțin Câmpiei Române Burnas, Vlăsia, Găvanu-Burdea, câmpia de subsidență Titu-Potlogi și Lunca Dunării.

Fig.2 Harta poziționării județului Giurgiu în cadrul Câmpiei Teleormanului(sursa: Enciclopedia Geografică a României)

Geomorfologic, județul Giurgiu se individualizează prin două tipuri de forme de relief: câmpie fluvio-lacustră acoperită cu depozite loessoide, tabulară, nefragmentată, specifică celei mai mari părți a suprafeței județului și câmpia aluvială, holocenă, de subsidență, cu aspect de albie majoră, reprezentând luncile dezvoltate de-a lungul râurilor și în special, de-a lungul Dunării. Terasa cea mai înaltă are o altitudine de 3-4 m fiind situată deasupra zonei de lunca (Luncii Dunării), iar a doua altitudine este de 13-14 m. Cea mai înaltă este Câmpia Burnasului, avand o altitudine de 60-65 de m, dominând lunca fluviului. Lunca Dunării este influențată de modul direct de acțiune al fluviului ce are lățimi ce uneori ajung în unele locuri la 10 km. Totodată, aceasta este îndiguită și canalizată pe areale destul de vaste, fiind transformată în teren agricol. Depozitele aluvionare ce sunt caracterizate prin grosimi ce variază între 15-35m, sunt alcătuite din punct de vedere structural din două complexe litologice: complexul bazal (nisipuri și pietrișuri) și complexul superior (predominant argilo-nisipos). Colmatarea și aluvionarea intensă ulterioară a luncii au dus la dezvoltarea unui microrelief variat și la ridicarea nivelului albiei Dunării.

Fig.3 Harta unităților de relief în județul Giurgiu(sursa: Enciclopedia Geografică a României)

2.2 Elemente de climă și potențial climatic

În județul Giurgiu clima continentală, cu ierni reci și veri calduroase, se caracterizează prin contraste termice de la zi la noapte și de la vară la iarnă. Temperatura medie anuală este de 11,5oC,cu variații de la media de 23oC pe timp de vara la 1,5oC iarna (regimul climatic general se caracterizează prin veri foarte calde, cu cantități medii de precipitații, care cad în mare parte sub formă de averse și prin ierni relative reci, marcate la intervale neregulate, atat de viscole puternice cat și de încălziri frecvente). Datorită uniformității reliefului are o evidentă omogenitate teritorială. În extremitatea sudică a județului se individualizează topoclimatul specific luncii Dunării, cu veri mai calduroase și ierni mai blande decât în restul câmpiei. Județul Giurgiu este caracterizat de precipitații atmosferice care înregistrează cantități medii anuale cu valori cuprinse între 500-600mm. Luna iulie are o cantitate medie de precipitații cu valori cuprinse între 60-80 mm, iar în luna ianuarie, acestea scad pana la 30mm.

Climatul este caracterizat de poziția pe care o are județul Giurgiu în cadrul Câmpiei Române, dar și de condițiile geografice locale. Astfel, clima temperat-continentală a sudului țării are aici caractere de tranziție, rezultate din interferența elementelor climatice ale vestului Câmpiei Române cu cele ale părții estice, iar topoclimatele sunt influențate de caractere locale ale unităților și subunităților naturale și antropice.

Fig.4 Valorile temperaturilor medii lunare maxime/minime în grade celsius(șc) în anul 2017

Fig.5 Graficul temperaturilor temperaturilor medii lunare maxime/minime în grade celsius(șC)

Fig.6.Valorile precipitațiilor medii lunare în mm în anul 2017

Fig.7 Graficul precipitațiilor medii lunare

Turismul în județul Giurgiu se poate practica în cele mai bune condiții în perioada martie-septembrie deoarece temperaturile sunt favorabile practicării turismului, iar precipitațiile scăzute ajută la o bună desfășurare a activitățiilor în aer liber.

2.3 Elemente de hidrografie. Resurse turistice

În județul Giurgiu se înregistrează o mare densitate a rețelei hidrografice, atât în regim natural, cât și artificial. Teritoriul cuprinde următoarea structură din punct de vedere hidrografic: râuri, ape freatice și lacuri și are o lungime de 845km ((lungimea cursurilor de apă în bazinul hidrografic Dunărea este de 128 km, iar în bazinul hidrografic Argeș de 717 km). Fluviul Dunărea reprezintă granița de Sud a județului Giurgiu pe o lungime de 75km și o direcție generală vest-est cu o albie minoră de 0.650-1,000 km lățime, iar albia majoră (lunca), exceptând zona orașului Giurgiu se întinde pe o lățime de 2,0-9,5 km. Albia fluviului Dunărea, prin îndiguirea aproape completă pentru malul românesc, poate transporta pe tronsonul aferent județului Giurgiu debite maxime anuale între 13.400 m3/s – 17.100 m3/s. Controlul debitelor maxime naturale este realizat prin cele două acumulări de la Porțile de Fier. Pe o distanță de 113 km, râul Argeș străbate teritoriul județului Giurgiu fiind îndiguit și regularizat (cursului său superior) prin crearea bazinelor de retenție cu funcție hidroenergetică care limitează inundațiile. În amonte, acest râu prezintă amenajări hidrotehnice complexe, regularizare în aval de barajul Mihăilești, precum și baraje și lacuri de acumulare. Regularizarea debitelor a determinat un debit de minimum 20-25 m3/s, debit care permite asigurarea cu apă brută a prizei Crivina RGA București, pentru alimentarea cu apă a capitalei. Râul Argeș are ca principali afluenți pe teritoriul județului Giurgiu: Neajlovul cu Câlniștea și Dâmbovnicul, Sabarul cu Ciorogârla (care de fapt înseamnă Dâmbovița ca urmare a derivației Brezoaiele-județul Dâmbovița). Lacurile sunt reprezentate de bazine lacustre naturale sau artificiale, cu mărimi destul de diferite și sunt strâns legate de rețeaua hidrografică. După geneza lor, acestea se încadrează în trei tipuri principale: de luncă, de vale și artificiale, primele două fiind naturale. Lacurile din județul Giurgiu sunt naturale (de luncă și de vale) și artificiale. Cel mai mare lac de luncă este Balta Comana, cu o suprafață de 1.180 de ha, iar prin așezarea sa într-o regiune de păduri de foioase întinse și cu un important fond cinegetic, acest lac de luncă prezintă un potențial turistic valoros.

Lacurile de vale propriu-zise, instalate în porțiunile mai joase ale albiilor, cu suprafețe și adâncimi reduse și cu forme, în general alungite în sensul văii, sunt alimentate de râurile respective, de precipitații și de izvoare de fund provenite din pânza freatică. Acestea sunt frecvente pe văile Milcovățului și Ciorogârlei, însă își reduc foarte mult dimensiunile odată cu seceta, prin limitarea alimentării din râuri, precipitații și izvoare de adâncime (parte din pânza freatică). Lacurile artificiale sunt acumulări de apă cunoscute sub numele de iazuri sunt realizate prin bararea văilor cu scurgere temporară sau cu debit mic, în scopul regularizării și menținerii unui volum de apă necesar agriculturii și pisciculturii. Există un număr de 86 de iazuri pe văile cursurilor de apă Bălăria, Câlniștea, Izmar, Zboiu, Valea lui Damian, Valea Porumbenilor, Parapanca, Ciuvica și alte 9 cursuri de apă.

Apele subterane sau freatice, oferă posibilități medii de captare. Există zone în care aceste posibilități sunt superioare mediei si sunt cele situate în lunca Argeșului, zona de nord a județului și de asemenea în lunca Dunării spre stratele acvifere freatice, dar și în domeniul de existență a stratelor Frătești – pentru apele subterane de adâncime. Cele mai bune posibilități de captare a acviferelor freatice sunt în sectoarele situate în partea de est a râului Argeș, în zonele de luncă și terase ale Argeșului precum și în zonele de luncă și terase ale Dunării. Posibilități reduse de captare sunt în sectoarele situate în vestul județului, corespunzător interfluviilor Argeș-Neajlov, Neajlov-Câlniștea. Ape freatice nepotabile se întâlnesc în zone reduse ca extindere și se rezumă la cele situate în lunca râului Neajlov (Comana-Gostinari) și respectiv Milcovăț (Letca Nouă). În ceea ce privește acviferele de adâncime, acestea oferă cele mai mari posibilități de captare în zonele din extremitatea nord-estică a județului, având în vedere că în această zonă complexul acvifer Frătești este constituit din trei orizonturi distincte cu capacități productive destul de bune. Posibilități medii de captare sunt situate și în interfluviul Neajlov- Câlniștea, până la adâncimea de 100 m, zonă în care forajele singulare pot furniza debite între 2-6 l/s.

Fig.8 Harta hidrogeologică a județului Giurgiu(sursa: Enciclopedia Geografică a României)

Fig.9 Harta hidrografică a județului Giurgiu

2.4 Elemente de biogeografie

Datorită poziției geografice a județului, respectiv în partea sudică a României, potențialul ecologic permite dezvoltarea unor asociații vegetale ce pot fi încadrate zonei silvostepei și zonei pădurilor de foioase. Cea mai extinsă, este zona silvostepei este reprezentată prin păduri insulare de stejar brumăriu, precum și amestecul cu stejar pufos. Pe terasa inferioară a Dunării, în zona sudică, vegetația lemnoasă lipsește complet. Influențele antropice au avut efect mare asupra asociațiilor de silvostepă, acestea fiind în mare parte înlocuite cu plantații de salcâm, terenuri agricole și pajiști stepice puternic modificate. În județul Giurgiu s-a dezvoltat o vegetatie ierboasă și lemnoasă, cele mai răspândite exemplare fiind salcia și plopul. În arealele cu terase, se regăsesc păduri de foioase, pe râul Argeș, specii de stejar și plopi în amestec cu salcâm, în spațiul luncilor Argeș și Dunăre stejari, precum și o vegetație de trecere la silvostepă. Dintre arbuști, cei mai răspândiți sunt păducelul, măceșul și lemnul câinesc.

Regiunea de Sud a Munteniei deține un număr de 72 de arii protejate de interes național, printre care sunt reprezentate cateva și din județul Giurgiu.

Pădurea Comana este situată în partea de Sud, la 30 km de București și reprezintă o rezervație forestieră cu aspectul unui codru ce conservă numeroase specii vegetale și animale de origine sudică. Pădurea este reprezentată de trei trupuri de pădure: rezervația naturală pentru protecția lăcrămioarelor „Călugăreni-Fântânelor”, rezervație naturală și științifică pentru protecția bujorului românesc, „Padina Tătarului” și rezervația naturală pentru protecția ghimpelui „Oloaga Grădinari”. În aceste păduri predomină stejarul, teiul, ulmul, sunt adăpostite variate specii faunistice atractive pentru vânători: căprioare, mistreți, iepuri, vulpi. Pădurea Manafu este situată la 36 km sud-vest de București, în comuna Izvoarele. Rezervația forestieră cu o suprafața de 278 de ha, este construită din amestecuri naturale de stejar brumăriu, gârniță. În această arie au fost colonizați fazani și căprioare, Pădurea Manafu devenind astfel un important și recunoscut centru cinegetic. Pădurea Teșila situată în satul Vlașin, comuna Schitu, Rezervația naturală Cama-Dinu-Păsărica, Rezervația naturală Cama-Dinu-Păsărica. Zonele protejate sunt: Pădurea Oloaga-Grădinari (Comuna Comana) – 248 ha, Pădurea Padina Tătarului (Comuna Comana) – 230 ha, Rezervația Teșila (Comuna Schitu) – 52,50 ha În județul Giurgiu, elementele faunistice sunt reprezentate în special prin rozătoare și păsări de baltă. În păduri au fost aclimatizați căpriorul și fazanul. În restul județului apare dropia ca element ocrotit prin lege. În râuri si lacuri se întâlnesc vidra și o mare varietate de pești (știuca, crapul, caracuda, plătica, roșioara etc.). Zăvoaiele și bălțile reprezintă mediul propice pentru specii de păsări ca: rața sălbatică, lișița, eretele alb.

Fig.10 Harta vegetației în județul Giurgiu(sursa: Enciclopedia Geografică a României)

În Rezervațiile naturale din Giurgiu, există numeroase specii protejate precum:

a) Padina Tătarului (Parcul Natural Comana) desemnată pentru protecția speciei Paeonia peregrina ssp. Romanica -Bujor românesc.

b) Oloaga-Grădinari (Parcul Natural Comana) desemnată pentru protecția speciei Ruscus aculeatus – Ghimpe.

c) Balta Comana (Parcul Natural Comana) habitat caracteristic pentru păsările acvatice-zonă umedă.

d) Pădurea Manafu este o rezervație forestieră construită din amestecuri naturale de stejar brumăriu, garniță. Aici au fost colonizați fazanii și căprioarele, devenind astfel și un important centru cinegetic.

f) Rezervația naturală Cama-Dinu-Păsărica cuprinde elemente tipice de luncă inundabilă, în care se găsesc plantații de nuc american și glădiță, perdele de viță sălbatică și hamei, păduri de stejari seculari cu ulm și plop negru. Această revervație adăpostește cea mai mare colonie mixtă de stârci lopătari și cormorani mari din zona Giurgiu. Dintre populațiile de păsări identificate în zonă, multe specii reprezintă procente importante din populațiile de păsări care se cuibăresc în România, cum ar fi: stârcul lopătar, stârcul galben, stârcul cenușiu, stârcul de noapte, egreta mică, egreta mare, cormoranul mare.

Fig.11 Fauna în județul Giurgiu(sursa: Enciclopedia Geografică a României)

Regimul de protecție al rezervațiilor știintifice din parcul Natural Comana

Fig.12 Motivația regimului de protecție a rezervațiilor știintifice din parcul Natural Comana

2.4.1 Parcuri, rezervații naturale

Rezervațiile naturale din Giurgiu care fac parte din cele 72 de rezervații ale Regiunii de Sud a Munteniei sunt: Padina Tătarului (Parcul Natural Comana), Oloaga-Grădinari (Parcul Natural Comana), Balta Comana (Parcul Natural Comana), Pădurea Manafu (în comuna Izvoare), Pădurea Teșila (în satul Vlașin), Rezervația naturală Cama-Dinu-Păsărica. Acestea au primit titlul de Rezervații și monumente ale naturii sunt conform Legii nr. 5 din 6 martie 2000, privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național – Secțiunea a III-a – Zone protejate.

Fig.13 Ariile protejate din județul Giurgiu

Fig.14 Harta localizării rezervațiilor si parcurilor naturale în județul Giurgiu

Județul Giurgiu cuprinde una dintre cele 11 zone umede de interes internațional RAMSAR (Convenția asupra zonelor umede de importanță internațională în special ca habitat al păsărilor acvatice) din România: Parcul Natural Comana, desemnat sit RAMSAR pe 25 octombrie 2011 și care are o suprafață de 24.963 ha, conform Agenției Naționale de Protecție a Mediului. Deoarece limitele parcului natural și alte sitului Natura 2000 sunt parțial diferite, zona este definită prin sintagma de „aria naturală protejată Comana”. Siturile de importanță comunitară giurgiuvene aparțin de următoarele UAT-uri și au ponderi din suprafața acestora, conform Agenției de Protecție a Mediului și Ministerului Mediului:

Fig.15 Situri de importață comunitară din județul Giurgiu

Fig.16 Situri de protecție specială avifaunistică din județul Giurgiu

CAPITOLUL III – RESURSE TURISTICE ANTROPICE

3.1 Resurse turistice religioase

Turismul reprezintă un sector important al economiei mondiale și are tendință de creștere permanentă la nivel internațional.  Obiectivele turismului religios reprezintă valorificarea potențialului edificiilor religioase pentru sporirea eficienței economice și asigurarea unei dezvoltări stabile și durabile a ramurii turistice. Examinarea stării actuale a zonelor de interes turistic și formularea măsurilor strategice de lansare a acestora pe piața turistică și vizitarea regiunilor cu religie comună sau a celor cu religie diferită, pelerinaje și reuniuni religioase. Lăcașurile de cult ca elemente ale peisajului cultural, cimitirile cu arhitectură proprie fac parte componentă a peisajului funerar, și-au adus contribuția la modificarea și/sau tranformarea peisajului urban a anumitor localități ce dețineau în structura confesională un procent ridicat al altor credințe decât cea ortodoxă. Construcția de biserici indiferent de ce cult aparțin, conduce la impregnarea în arhitectura peisajului a unor elemente cu trăsături specifice, prin direcția lor și prin apartenența celor ce le folosesc. Perioada de stăpânire otomană a adus în peisaj moschei ce erau folosite de autoritățile raialei pentru a amprenta spațiul atât fizic cât și mental prin apariția acestor elemente. Ortodocșii sunt cei care dețin majoritatea din totalul populației în județul Giurgiu, aceștia sunt și cei care au în peisaj construcții care să ateste apartenența populației la acest cult. Aceștia s-au menținut pe primul loc ca număr de locuitori având peste 98% din totalul populației. Catolicii, protestanții, mozaicii și musulmanii în mai multe de 110 ani au suferit o scădere constantă a prezenței lor în peisajul urban. Alte confesiuni și cei nedeclarați sunt în continuă creștere datorită secularizării și a expansiunii unor religii moderne cu caracter social.

3.1.1 Edificii religioase

Dintre edificiile religioase prezente în cadrul județului Giugiu, prezentăm următoarele puncte de interes turistic: Mănăstirea Comana, ctitorită de Vlad Țepeș (1456 – 1462) și reconstruită de Radu Șerban (sec. XVII). Aici se află mormintele domnitorilor Radu Șerban și Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, precum și ale familiei Cantacuzino.

Fig.17 Mănăstirea Comana

Biserica „Sfântul Nicolae” de la Mironești (1668 – 1669) Monument istoric și de arhitectură religioasă. Ctitorie din 1521 a marelui vornic Draghici Vintilescu, a suferit adăugiri în sec. XVII-XIX, astfel încât edificiul inițial a devenit altarul noului monument. Biserica a aparținut fostei mănăstiri Strâmbul.

Fig.18 Biserica „Sfântul Nicolae” de la Mironești

Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”- construită între anii 1847-1851 în stil bizantin, deținătoare a unei importante colecții de icoane pe lemn și obiecte de cult din lemn.

Fig.19 Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”

Biserica Sf. Gheorghe a fost ctitorită de preotul Epuras Voicu. Construcția a început în anul 1838, urmând o restaurarea mare între 1936-1937, când a căpătat forma de azi. Turlele sunt așezate una pe naos și cealalta pe pronaos, cu plan în forma de cruce.

Fig.20 Biserica Sf. Gheorghe

Biserica grecească din Giurgiu (1864), cu fresce executate de pictorul G.Tătărescu. Biserica din Zid Sf. Voievozi (Giurgiu –Herăști) a fost construită în anul 1644 și este ctitorie a doamnei Elena (soția lui Matei Basarab si sora lui Udriste Năsturel). A fost renovată în anul 1833 de către prințul sârb Milos Obrenovic. Biserica Sf. Voievozi (Giurgiu-Mihăilești) fost construită în anul 1714 și este un monument istoric și de cultură religioasă. Conacul Băleanu (Giurgiu-Bolintin Vale) este un monument istoric și de arhitectura laică. Conacul familiei boierești Băleanu a fost construit în sec. XVII.

Fig.21 Conacul Băleanu

Loc istoric (Giurgiu-Călugăreni). La 13 august 1595, armata Țării Românesti, comandată de Mihai Viteazul, a reputat o stralucită victorie asupra oastei otomane comandată de marele vizir Sinan Pașa, cu toate că acesta beneficiat de superioritate numerică. Mănăstirea Neajlov (Giurgiu-Clejani) a fost ctitorită de domnul Vlad Călugărul (1492-1493), cu biserica Adormirea Maicii Domnului, reclădită de Nicodim Greceanul (1799). Restaurată și zugravită în 1868.  Ruinele Palatului lui Constantin Cantacuzino (Giurgiu, Mironești). Monument istoric și de arhitectură laică. Palatul construit în sec. XVII a aparținut postelnicului C. Cantacuzino.

Fig. 23 Harta localizării bisericilor în județul Giurgiu

3.2 Resurse turistice istorico-culturale

Turismul are o direcție polivalentă ce pornește de la aspectele istorice, reliefate prin monumentele culturale, apoi o latură spirituală ce-și are rădăcinile în tradițiile locale și nu în ultimul rând pe rolul biodiversității dunărene și a luncii fluviatile. Județul Giurgiu dispune de numeroase vestigii care atestă dezvoltarea vieții sociale și culturale pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme materiale din paleolitic și neolitic. Pe teritoriul județului sunt multe locuri istorice, popasuri necesare pentru a cunoaște trecutul de luptă al poporului nostru. Județul Giurgiu este înscris în Patrimoniul Cultural Național cu 542 de monumente istorice, iar în Repertoriul Arheologic Național cu un număr de 109 situri din totalul de 8.863 înscrise în acest document. Cultura a cunoscut o înflorire încă din deceniul patru al secolului XX. La acea vreme, în Giurgiu ființa Fundația Culturală Regală “Principele Carol”, Ateneul Român “Nicolae Bălănescu”, Societatea muzicală “Cântarea României”, Societatea corală “Lira” și două cinematografe. În prezent, principalele instituții culturale care își desfășoară activitatea în județul Giurgiu sunt: – Muzeul Județean „Teohari Antonescu” (cu profil de arheologie, istorie și istoria culturii –foto dreapta), care are și o secție de etnografie și arte în Giurgiu și Casa memorială „Petre Ghelmez” de la Gogoșari; – Muzeul Sătesc Frătești; – Muzeul Țăranului Român secția Herăști – Teatrul Tudor Vianu; – Biblioteca Județeană „I. A. Basarabescu”; – 2 biblioteci orășenești; – 47 biblioteci comunale. Turnul Ceasornicului  este o construcție care a servit din timpul stăpânirii turcești ca turn de observație și foisor de foc. Turnul a fost ridicat de turci după anul 700. În anul 1839 și s-a montat ceasornicul și i s-au facut mici reparații în partea lui superioară care este construită din lemn, în timp ce partea de sus a fost reconstruită în anul 1883. Camerele din jurul turnului au fost construite în anii 1835 – 1838. Între anii 1839 – 1877 și-au avut sediul în ele magistratul și politia orașului, iar după războiul de independență au ramas ca spații de cafenea și bufet, iar vara și pentru grădină.

Fig.24 Turnul cu ceas din Giurgiu

„Podul Prieteniei” sau podul peste Dunăre este singurul pod care leagă România și Bulgaria, construit pe 2 nivele (cale ferată cel de jos și sosea cel de sus) în anii 1952-1954. Viaductele de acces și podul propriu-zis însumează 37 de deschideri pe o lungime de 2234 m, deschiderea centrală fiind mobilă și putându-se ridica pentru a lăsa sub pod o înălțime liberă de 24 m.

Fig. 25 Podul Prieteniei

Muzeul luptei pentru independența poporului român cu exponate din cele mai vechi timpuri, a fost inaugurat în anul 1977, cu ocazia centenarului independenței, într-o cladire declarată monument de arhitectură si care în perioada 1902-1950 a fost sediul prefecturii județului Vlasc, apoi al sfatului popular raional Giurgiu și al altor servicii. Muzeul reunește cele mai reprezentative dovezi ale luptei pentru independență națională, pentru libertate și dreptate socială. Primele înfrumusețări aduse orașului sunt legate de Gradina Alee (Alei). În anul 1831 s-au sădit primele două rânduri de arbori În gradina Aleiului, s-a nivelat terenul cu nisip și s-a construit “parmaclâc” (îngrădire de lemn) de jur-imprejur.  În parcul medicului Apostol Arsache, din anul 1977, s-a amenajat ,,Aleea Eroilor’’ care expune  busturi ale unor eroi căzuți in razboiul pentru independență de la 1877, realizate de sculptori cunoscuti: Boris Caragea, Constantin Popovici, Horia Flamandu, Vasile Gorduz ș.a. Acest ansamblu monumental memorial expune 23 busturi turnate în bronz pentru următorii eroi: maior Constantin Ene, maior Dimitrie Giurescu, maior Ion Niculae, maior Gheorghe Sontu, căpitan N. Bogdan Lascar, capitan Ion  Nastase, capitan Leon Carcalia, capitan Vasile Panu, locotenent Pavel Bordeianu, loc. Lache Elefterescu, loc. Nicolae Radovici, sublocotenent Vasile Verbiceanu, sergent Marin Georgescu și caporal Ion Pastia. Ruinele cetății Giurgiu sunt localizate în partea sudică a orașului, pe malul nordic al canalului Plantelor. Din punct de vedere istoric, cetatea a fost ocupată de turci în anul 1420, recucerită apoi în 1595 de Mihai Viteazul, reluată ulterior de turci, care au stăpânit-o pana in 1829, potrivit tratatului de la Adrianopole, care a însemnat și distrugerea ei. În prezent, vestigiile ramase la sol, din piatră, sunt cercetate de Muzeul Militar Central și Muzeul județean Giurgiu. Clădirea portului (șoseaua portului), desfășurată pe 1100 mp, are arhitectura cu aspectul unui vapor; pe fațada ei se află o placa comemorativă din marmură, care amintește că la 16 mai 1876 s-a îmbarcat pe vasul Radetki, în acest port, marele revoluționar bulgar Hristo Botev. Mausoleul eroilor, construit în 1934, constituie un monument istoric și comemorativ, desfășurat pe 30 mp, cu elemente ornamentale care împodobesc un sarcofag simbolic deasupra criptelor, având uși cu fier forjat lateral și fiind strajuit de două troite din lemn de stejar. Clădirea Consiliului județean este un monument de arhitectură, construit în anul 1930. Edificiul este amplasat în partea sudică a orașului, în imediata vecinatate a parcului Alei. Construită în stil neoclasic, clădirea este compusă din demisol, parter și două etaje. Interiorul prezinta prin simplitatea și sobrietatea sa o linie clara la nivelul tuturor încăperilor, holurilor și scarilor de acces. Teatrul “Ion Vasilescu’’ este o veche instituție care patrona spectacolele de teatru în perioada dintre cele două războaie mondiale era localul cinematografului, care și-a pastrat acest rol pana în anul 1966, când, la 16 iulie, a fost inaugurată Casa de Cultură a municipiului Giurgiu,într-un nou local.

Fig.26 Obiectivele social-culturale în județul Giurgiu(sursa: Enciclopedia Geografică a României)

3.3 Tradiții și manifestări culturale

Resursele turistice, elemente ale cadrului natural sau cultural istoric, au fost valorificate în turism încă din cele mai vechi timpuri, fie că ne referim chiar și numai la apele minerale sau așezările religioase din antichitate și evul mediu care generau anumite fluxuri de vizitatori. Înscris în Patrimoniul Culural Național, județul Giurgiu are un număr de 452 monumente istorice, iar în Repertoriul Arheologic Național cu un număr de 109 situri din totalul de 8.863 înscrise în acest document. Din punct de vedere cultural, teritoriul a avut o ascensiune înfloritoare încă din deceniul patru al secolului XX, atunci când și-au făcut apariția Fundația Culturală Regală “Principele Carol”, Ateneul Român “Nicolae Bălănescu”, Societatea muzicală “Cântarea României”, Societatea corală “Lira” și două cinematografe. Principalele instituții culturale care își desfășoară activitatea în prezent în județul Giurgiu sunt: Muzeul Județean „Teohari Antonescu” ; Casa memorială „Petre Ghelmez” de la Gogoșari; Muzeul Sătesc Frătești; Muzeul Țăranului Român secția Herăști; Teatrul Tudor Vianu; Biblioteca Județeană „I. A. Basarabescu”; 2 biblioteci orășenești;47 biblioteci comunale. În cadrul Consiliului Local Giurgiu activează „Centrul Cultural Local Ion Vinea”. În acest centru se desfășoară activități de coregrafie, dans modern, dansuri populare și funcționează cercuri de pictură, folk, teatru și canto. Toate aceste instituții urmăresc cu consecvență integrarea actului cultural în viața fiecărei localități, cultivarea gustului artistic al cetățeanului, racordarea la cultura națională și europeană. În prezent, activitatea culturală a județului Giurgiu se desfășoară în următoarele instituții culturale: Muzeul județean „Teohari Antonescu”; Teatrul Valah Giurgiu; Centrul Cultural Local „Ion Vinea”; Școala de Arte și Muzică „Victor Karpis” Giurgiu; Centrul Județean de Conservare și Valorificare a Tradițiilor Culturale; Biblioteca Județeană „I.A. Bassarabescu”; În cele 165 biblioteci (din care 32 în mediul urban și 133 în mediul rural) din care 107 biblioteci școlare și 50 de biblioteci publice. Rețeaua muzeelor și a colecțiilor publice a funcționat în anul 2011 și a avut o suprafață totală de expunere de 1.418 m2. Printre muzeele înregistrate de către Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Giurgiu enumerăm: Muzeul Județean „Teoharie Antonescu”- (cuprinde secții de: arheologie, etnografie, artă plastică, numismatică și istorie memorialistică, carte rară și bunuri bibliofile); Complexul muzeal Călugăreni; Muzeul Nichifor Crainic, comuna Bulbucata, cu specific memorialistic și literal; Muzeul Poliției de Frontieră, cu specific de istorie militară; Muzeul școlar Mihai Eminescu, cu specific istorie locală; Muzeul școlar Dacia, fără personalitate juridică., loc. Frătești – cu specific arheologic, etnografic și numismatic; Muzeul școlar Iepurești, cu specific etnografic. Pe lângă atracțiile naturale pot fi vizitate și obiective culturale sau istorice, mănăstirea Comana reprezintă un centru turistic foarte frecventat, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” și Biserica Schitului Sfântul Nicolae.

CAPITOLUL IV – VALORIFICAREA RESURSELOR TURISTICE

4.1 Infrastructura de cazare

Turismul este un sector important de dezvoltare, corelat strâns cu gradul de accesibilitate și cu politicile de patrimoniu și marketing. Județul Giurgiu deține o serie de avantaje turistice teritoriale, care trebuie însă deservite de o infrastructură adecvată de cazare și deservire.

Fig.27 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.28 Graficul structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.29 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.30 Graficul structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.31 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.32 Graficul structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.33 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune

Fig.34 Graficul capacității de cazare turistică în funcțiune

Fig.35 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune

Fig.36 Graficul capacității de cazare turistică în funcțiune

Fig.37 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune

Fig.38 Graficul capacității de cazare turistică în funcțiune

Prioritățile de investiții vor trebui axate în special asupra creării unei infrastructuri turistice dezvoltate (drumuri naționale, asigurarea de locuri de cazare care să integreze respectul față de mediul înconjurător în activitățile lor cotidiene), dar și asupra creării unei identități turistice potrivite cu specificul geografic și istoric al județului: loc de tranzit între Dunăre și capitală. În acest sens, județul Giurgiu deține atribute incontestabile ce pot aduce o valoare adăugată sporită imaginii turistice a județului. Pentru promovarea turistică a municipiului Giurgiu, a fost înființat Centrul Național de Informare și Promovare Turistică (CNIPT), prin intermediul unui proiect cu finanțare nerambursabilă din Programul Operațional Regional 2007-2013. Turismul în județul Giurgiu ar trebui îmbunătățit prin construirea, reabilitarea și modernizarea structurilor de cazare. Frumusețiile naturale și istorice pe care le deține teritoriul, ar trebui pus și mult în evidență și printr-o modernizare continuă a infrastructurii și serviciilor de turism și o dezvoltare tehnico-edilitară mult mai amplă.

4.2 Infrastructura de alimentație publică

Infrastructura agroturistică a unei regiuni se dezvoltă concomitent cu evoluția mișcării turistice din cadrul ei, având drept suport principal de legătură infrastructura tehnică generală, care o poate influența pozitiv sau din contră poate să-i creeze dezavantaje majore. Baza de cazare și alimentație publică, alături de principalele resurse de atractivitate și infrastructura de acces, reprezintă componentele fundamentale de funcționare a oricărui sistem agroturistic. Infrastructura agroturistică din spațiul analizat, sub aspectul dimensiunii componentelor, diversității și calității sale este foarte slab reprezentată, atât în ceea ce privește capacitățile de cazare, cât și sub aspectul infrastructurii de acces, al calității și diversității serviciilor oferite turiștilor. Alături de baza de cazare, structurile de alimentație din localitățile analizate contribuie la conturarea profilului agroturistic și la creșterea forței de atracție a fluxurilor turistice. În majoritatea lor, unitățile de cazare oferă și condiții de servire a mesei (în saloane pentru micul dejun, restaurante, saloane pentru recepții sau baruri), dar există și unități independente de structurile de cazare.

4.3 Infrastructura de transport

Județul Giurgiu dispune de un sistem de drumuri publice format din drumuri naționale (311,128 km), drumuri județene (537,543 km), drumuri comunale (308,772 km), respectiv 34 de poduri pe traseele de drumuri județene (cu o lungime de 2.210 m) și 20 poduri pe traseele de drumuri comunale (1.054,81 m). Infrastructura rutieră pe teritoriul județului este compusă din: DN 5 (E70, E85) București – Giurgiu-vamă – Bulgaria, DN 6 București – Alexandria – Craiova – Timișoara, E 81 (A 1) București – Pitești, DN 5B Giurgiu – Ghimpați, DN 61 Găești – Ghimpați, DN 5C Giurgiu – Zimnicea, DN 41 (Giurgiu) – Plopșoru – Oltenița, DN 5 A DN 5 – Adunații Copăceni – Grădiștea – Mironești – Hotarele – DN 41 (Greaca).

Apropierea de București asigură accesul rapid la aeroporturile Otopeni și Băneasa. Lungimea liniilor de cale ferată care traversează județul este de 47 de km, calea ferată electrificată, având o lungime de 24 km, asigură legătura cu județul Teleorman (Videle), cu București și cu Ruse.

Rețeaua de drumuri și poduri din județul Giurgiu necesită modernizări, reparații, reabilitări, în cazul:

drumurilor județene: modernizări – 136,62 km, reparații, reabilitări – 133,863 km

drumurile comunale: modernizări – 130,761 km, reparații, reablitări – 55,686 km

Rezultă că din totalul de 846,315 km de drumuri județene și comunale, necesită modernizări 267,381 km și reparații, reabilitări 189,549 km:

din 34 poduri județene, 11 necesită reparații capitale

starea tehnică a DN 5A este necorespunzătoare preluării fluxurilor de transport

podul CF peste râul Argeș este grav avariat prin distrugerea structurii de rezistență și

prăbusirea acestuia în 2008.

Județul Giurgiu avea, în 2012, o rețea de drumuri publice naționale modernizate pentru 97% din lungime (302 km), iar rețeaua de drumuri județene și comunale este modernizată pentru 53% din lungime (449 km). Drumurile județene și comunale au îmbrăcăminți ușoare rutiere pentru 131 km, sunt pietruite pentru 191 km și sunt de pământ în cazul unei lungimi de 76 km. În județul Giurgiu, funcționează servicii de transport public numai în municipiul Giurgiu, pe când pentru celelalte 6 județe din Regiunea Sud Muntenia transportul în comun este prezent în 18 UAT urbane. Străzile orășenești din județul Giurgiu aveau, în 2011, o lungime totală de 195 km: 132 km în municipiul Giurgiu, 52 km în orașul Mihăilești, 11 km în orașul Bolintin-Vale. Raportat la 2002, rețeaua județeană de străzi orășenești s-a extins cu 34 km. Valoarea rețelei de străzi orășenești de la nivelul județului Giurgiu este de trei ori mai mică decât media de lungime totală a străzilor orășenești în județele din Regiunea Sud Muntenia.

Fig. 39 Harta infrastructurii de transport a județului Giurgiu(Sursa: Opiniagiurgiu.ro)

4.4 Forme de turism

Etimologic, cuvântul “turism” provine din termenul englez “tour” (călătorie), sau “ to tour”, “to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa- în general și în Franța- în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez “tour” (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie sau agrement. Turismul poate reprezenta un domeniu de importanță maximă în strategia de dezvoltare a unui județ. Dezavantajul unei regiuni de câmpie, cunoscută în special ca loc de tranzit între două puncte importante din punct de vedere economic, graniță și Capitală, poate reprezenta obiectul unei proiectări eficiente din punctul de vedere al promovării turismului. În acest fel, s-ar putea crea noi oportunități de creștere a numărului locurilor de muncă, susținând totodată economia și diversitatea județului. Prin specificul locativ pe care județul Giurgiu îl oferă, anume apropierea de București și de Dunăre, se vor putea identifica și încuraja exact acele domenii ale turismului care pot aduce eficiență maximă din punctul de vedere al economiei locale: turismul de weekend, turismul ecumenic și turismul de agrement. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, turismul reprezintă „totalitatea relațiilor și fenomenelor care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara locului lor de reședință; activitate prestatoare de servicii care se ocupă cu organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement și de recreare sau în alte scopuri.” Privit în ansamblu, turismul constituie un fenomen social-economic complex, specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influențat de evoluția ei. El reprezintă o activitate esențială în viața națiunilor, iar dezvoltarea sa este legată de libertatea călătoriei-drept uman fundamental.” Astăzi se consideră că turismul reprezintă cea mai mare afacere din lume, el este principala industrie în ceea ce privește contribuția la produsul mondial brut, numărul unu în lume în ceea ce privește forța de muncă angajată și cel mai important investitor de capital. Pe plan social, turismul asigură accesul oamenilor la tezaurul de civilizație și frumusețe al „societății, facilitează schimbul de opinii, idei, gânduri, contribuind în mod direct la formarea intelectuală a indivizilor, la înțelegerea și conlucrarea oamenilor. El are potențialul de a contribui la promovarea dezvoltării societății prin efectele pe planul ocupării, redistribuirii veniturilor și atenuării sărăciei. Din punct de vedere economic turismul se constituie și ca o sursă principală de redresare a economiilor naționale a acelor țări care dispun de importante resurse turistice și le exploatează corespunzător.

Astfel sub aspect strict economic „turismul prezintă numeroase avantaje față de alte domenii de activitate deoarece: valoarea adăugată în turism față de alte ramuri este superioară, datorită faptului că importul de materii prime, pentru acest domeniu este nesemnificativ.” Turismul nu este o ramură energointensivă. Utilizează în mare măsură, materii prime autohtone, practic inepuizabile. Permite transferarea în valută a unor resuse materiale și umane neexploatabile pe altă cale. Privit în corelație cu ansamblul economiei naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului global. Desfășurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. Cererea turistică determină o adaptare a ofertei ce se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector, și indirect, în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalații de agrement. În ultimele decenii au devenit populare noi forme de turism, printre care turismul genealogic, turismul pe canapea și turismul virtual sau turismul de operă. Județul Giurgiu dispune de numeroase tipuri de turism: religios, de agrement, cinegetic, climateric și de recreere. Poziția geografică, precum și cadrul natural și cel cultural istoric favorizează diferitele forme de turism: de circulație, cultural, rural, de vânătoare și pescuit. Există numeroase arii protejate care pun în evidență frumusețea și unicitatea zonei, dar și zone culturale care sunt importante cu o moștenire culturală bogată și diversă (istorie, arhitectură, tradiții și folclor) de interes regional și internațional.

4.4.1 Turismul de recreere și agrement

Acest tip de turism valorifică în primul rând calitățile estetice, de mare atractivitate ale peisajelor naturale, scopul principal al turismului de recreere fiind schimbarea peisajului. El are, în România, caracter sezonier, cu două vârfuri ale cererii turistice în cele două sezoane extreme, durata fiind variabilă, predominând turismul de durată scurtă (week-end) sau de durată medie. Se efectuează la distanțe diferite, în funcție de posibilitățile materiale ale turiștilor și este practicat de turiști proveniți din cele mai diferite clase și medii sociale și de toate grupele de vârstă.

În Giurgiu, turismul de recreere și agrement este cel predominant, acesta fiind făcut de obicei cu transport individual, pe durată relativ scurtă (de weekend), de către turiști proveniți din zonele urbane din apropiere.

4.4.2 Turismul climateric

Giurgiu se înscrie printre județele cu un fond climacteric deosebit, ceea ce a făcut ca activitatea climaterică să aibă o veche tradiție și să cunoască o amplă dezvoltare.

Dincolo de evoluția circulației turistice, cercetările și studiile efectuate asupra cererii turistice relevă existența unei importante cereri potențiale a populației românești pentru turismul de sănătate. Prin urmare, turismul climateric vâlcean are sarcina de a-și menține tradiția și renumele în condițiile unei concurențe tot mai aprige.

Elementele climatice sunt favorabile practicării turismului, neînregistrându-se temperaturi foarte ridicate sau foarte scăzute. Nebulozitatea nu este accentuată, vânturile nu prezintă intensificări importante, precipitațiile sunt în limite normale pentru această regiune, zăpada persistând aproximativ patru luni pe an. Aerul ozonat și plin de esențe volatile de brad influențează benefic sănătatea turiștilor. Rețeaua hidrografică este importantă atât ca densitate cât și ca debite.

Aerul este puternic ozonat și, date fiind distanțele mari de aglomerăriile urbane cu activități industrial, gradul de poluare al aerului este zero, încărcat cu esențe volatile și ioni negative de nivelul altitudinilor înalte, de peste 2000 m.

Dispunerea în teren a Văii Lotrului, o face beneficiară unei lungi perioade a radiației solare, circa 1800 ore/an, echivalând cu o medie de aproape 5 ore/zi.

Datorită tuturor acestor factori naturali de mediu, zona mai este recomandată și pentru afecțiunile ale căilor respiratorii, sistemului nervos și psihic, stress și oboseală fizică.

4.4.3 Turismul cinegetic

De-a lungul timpului, în vederea satisfacerii nevoilor ce sunt în continuă creștere și diversificare, oamenii s-au ocupat cu o multitudine de îndeletniciri de natură economică, socială, politică, militară, sportivă etc.

Vânătoarea reprezintă, potrivit Enciclopediei zoocinegetice, totalitatea acțiunilor întreprinse și a procedeelor folosite, în concordanță cu prevederile legale și cu etica, pentru dobândirea vânatului, în spirit sportiv și cu respect față de frumusețile naturii.

Turismul cinegetic se adresează iubitorilor de aventuri cinegetice și pescarilor, existând un bogat fond de vânătoare: urși, mistreți, căprioare, iepuri, și piscicol: păstrăv, mreană, boisten. Turismul cinegetic în județul Giurgiu este favorizat de ieșirea la Dunăre unde se poate practica pescuitul.

4.4.4 Turismul științific

Acest tip de turism se practică, în ultimele decenii ale secolului nostru, în zonele cu mare tradiție turistică, ca forme de diversificare a activităților turistice și a modalităților de valorificare a altor resurse turistice. În literatura de specialitate este denumit și ecoturism și se practică în mod deosebit în zonele naturale protejate: parcuri naționale, rezervații naturale, peisagistice.

Turismul științific are o mare amploare în Giurgiu, aici regăsindu-se o serie de arii protejate precum Ostroavele Cama – Dinu – Păsărica, Pădurea Oloaga – Grădinari, Pădurea Manafu, Pădurea Padina Tătarului, Pădurea Teșila.

4.5 Fluxuri de turiști

Sosirea unui turist într-o structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică se înregistrează când o persoană este înscrisă în registrul structurii respective, pentru a fi găzduită una sau mai multe nopți. În fiecare structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică se consideră o singură sosire pe turist, indiferent de numărul de înnoptări rezultate din șederea sa neîntreruptă. Înnoptarea reprezintă intervalul de 24 ore, începând cu ora hotelieră pentru care o persoană este înregistrată în evidența structurii de cazare turistică și beneficiază de găzduire in contul tarifului aferent spațiului ocupat, chiar dacă durata de ședere efectivă este inferioară intervalului menționat. Sunt incluse aici și înnoptările aferente paturilor instalate suplimentar (plătite de turiști). Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă.

Fig.40 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.41 Graficul sosirilor turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Sosirile înregistrate în structurile de primire turisticǎ în anul 1999 au fost de 30888, în creștere cu 23819 fațǎ anul 1999.

Fig.42 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.43 Graficul sosirilor turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Sosirile înregistrate în structurile de primire turisticǎ în anul 2000 au fost de 16817, în scădere cu 11497 fațǎ anul 2008.

Fig.44 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.45 Graficul sosirilor turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Sosirile înregistrate în structurile de primire turisticǎ în anul 2009 au fost de 29919, în creștere cu 2004 fațǎ anul 2017.

Fig.46 Înnoptări ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.47 Graficul înnoptărilor turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Înnoptǎrile înregistrate în structurile de primire turisticǎ în anul 1999 au fost de 59058, în creștere cu 13517 fațǎ de anul 1990.

Fig.48 Înnoptări ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.49 Graficul înnoptărilor turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Înnoptǎrile înregistrate în structurile de primire turisticǎ în anul 2000 au fost de 72507, în creștere cu 20645 fațǎ de anul 2008.

Fig.50 Înnoptări ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Fig.51 Graficul înnoptărilor turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică

Înnoptǎrile înregistrate în structurile de primire turisticǎ în anul 2009 au fost de 89699, în creștere cu 35599 fațǎ de anul 2017.

CAPITOLUL V – STRATEGII DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE A RESURSELOR TURISTICE

5.1 Analiza SWOT a Județului Giurgiu – turism, cultură

5.2 Analiza SWOT a Județului Giurgiu – patrimoniu cultural

CONCLUZII

Concluzionând, putem spune că județul Giurgiu are un potențial turistic foarte ridicat, în comparație cu multe alte zone ale României, potențial dat atât de zona geografică, cât și de economia de care dispune județul. În urma lucrării realizate am reușit să analizez formele turimului existent în acest areal, să pun în valoare aspectele ce ar trebui îmbunătățite pentru aplicarea unei strategii de dezvoltare continuă în acest spațiu. Turismul este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând baza, obiectul și domeniul de activitate. Relația turism-mediu este un a foarte strânsă și are o seminificație deosebită, orice modificare a mediului poate aduce prejudicii potențialului turistic prin diminuarea resurselor principale. Un spațiu turistic ce își pierde din valorile propriilor resurse naturale duce treptat la o scădere economică. Produsele turistice care dețin resurse degradate își pierd capacitatea de valorificare și duce la o utilizare mai redusă a bazei materiale turistice și totodată la scăderea încasărilor provenite în urma comercializării. Dezvoltarea potențialului turistic depinde de calitatea mediului înconjurător, așadar protecția și conservarea sa ramane un factor prioritar. Prin măsurile luate în țara noastră pentru protecția mediului, turismul are asigurat un cadrul corespunzător desfășurării sale prin numeroasele reglementări ale legislației care implică legătura dintre turism și natură.

BIBLIOGRAFIE

Lucrări de autor:

Andrei T. M., Valea Dunării între Giurgiu și Brăila – studiu de geografie umană și economică, Editura Cartea Universitară București, 2002

Căpățână D., Ilinca N., Giurgiu – ghid turistic, Editura Șțiință și Sport, București, 1986

Constantin E., Municipiul Giurgiu compendiu geografic, Editura Universul Familiei, București, 2005

Grigore Posea, Enciclopedia Geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică

Iacob G., 1959, Orașul Giurgiu – observații fizice și economico-geografice, Probleme Geografice Volumul VI, București

Nicolae A., Dinamica peisajului urban în orașele giurgiu și călărași – studiu comparativ, Teză doctorat, București, 2011

Păun Ș. B., Monografie Municipiului Giurgiu, Tipografia Giurgiu, 1995

Alte surse:

Proiect – Strategia de dezvoltare socio-economică a județului Giurgiu 2014-2020, Consiliul Județean Giurgiu.

Surse internet:

www.isugiurgiu.ro

Acasă

http://www.giurgiu.insse.ro/

https://www.accuweather.com/ro/ro/giurgiu/273310/month/273310?monyr=1/01/2017

https://www.meteoblue.com/ro/vreme/prognoza/archive/giurgiu_rom%C3%A2nia_677106?fcstlength=1m&year=2017&month=8

www.anpm.ro

www.mmediu.ro

www.wikipedia.ro

http://www.skytrip.ro/

www.123rf.com

http://dantiganila.blogspot.com/2013/05/conacul-baleanu.html

http://www.ipedia.ro/economia-turismului-670/

http://dexonline.ro/definitie/turism

http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/42.-p.200-2031.pdf

http://www.revistadeturism.ro/rdt/article/viewFile/220/129

http://trvfromtravel.ro/

https://www.scribd.com/presentation/189225782/Program-de-marketing-pentru valorificarea-optim%C4%83-a-poten%C5%A3ialului-turistic-din-jude%C5%A3ul-Ramnicu-Valcea-ALEX