Posibilitati Si Limite de Recuperare In Scoliozac Dreapta
Posibilitati si limite de recuperare in scolioza"C" dreapta
CUPRINS
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
I.1. Importanța temei
I.2. Motivarea alegerii temei
CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A TEMEI
II.1. Caracteristicile anatomo-funcționale ale coloanei vertebrale
II.2. Scolioza
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
III.1. Scopul și obiectivele cercetării
III.2. Metodele de cercetare utilizate
CAPITOLUL IV – ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR
IV.1. Studiu clinic
CAPITOLUL VI – CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
MOTTO:
"SĂNĂTATEA NU ESTE TOTUL, DAR FĂRĂ SĂNĂTATE TOTUL E NIMIC"
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
I.1. Importanța temei
Coloana vertebrală reprezintă un complex anatomic de elemente structurale extrem de variate și care sunt astfel organizate încât sa-i permită acesteia îndeplinirea simultană a unei multitudini de funcții, atât statice cât și dinamice:
– funcția de susținere (susține trunchiul imprimând individului o postură caracteristică);
– funcția de protecție (apără măduva spinării împotriva agresiunilor mecanice);
– funcția de mobilitate (prin complexitatea construcției sale conferă corpului posibilitatea de a se mișca și de a avea funcția morfogenetică : particularitățile mecanicii coloanei vertebrale se răsfrâng asupra formei și așezării viscerelor toraco-abdominale).
O multitudine de cauze pot strica acest echilibru armonios al coloanei vertebrale , împiedicând îndeplinirea în condiții optime a funcțiilor ei. Apărute în copilărie, aceste dezechilibre, în plan frontal și sagital, se vor agrava, preponderent în perioada puseului pubertar de creștere, până la maturitatea osoasă. Impresionanta complexitate de elemente anatomice ale coloanei vertebrale împreună cu marea varietate de funcții pe care le îndeplinește justifică denumirea sa generică de ,,organ axial al corpului’’.Alterarea oricăreia dintre aceste componente se răsfrânge negativ asupra funcției întregului organ axial.
Se înțelege astfel cât de alarmante pot fi perturbările produse de tulburările de statică ale coloanei vertebrale.
Tulburările de statică ale coloanei vertebrale sunt reprezentate de :
– cifoze;
– scolioze;
– lordoze
În prezenta lucrare se vor aborda tulburările de statică în plan sagital, și anume cifozele și lordozele adolescențiilor.
I.2. Motivarea alegerii temei
Starea de sănătate a școlarului reflectă bunăstarea acestuia și este, în esență, expresia condițiilor sociale, economice și de mediu în care trăiește și se dezvoltă acesta. Tot mai mulți școlari suferă de boli datorate deformării ușoare sau severe ale coloanei vertebrale, sub formă de cifoză, lordoză, scolioză, ceea ce conduce la diminuarea confortului personal și implicit la reducerea capacității de efort fizic și intelectual, respectiv la modificări ale formei cutiei toracice cu implicații asupra capacității vitale respiratorii. Aceste deformări care apar la populația de vârstă școlară, sunt favorizate în special de poziția incorectă adoptată de elev în bancă, respectiv de designul băncilor (scaunelor) care favorizează la rândul lui apariția atitudinilor vicioase.
O data cu creșterea gradului de informare a populației privind sănătatea tinerilor a crescut si atenția acordată deformărilor coloanei vertebrale. Se urmărește depistarea precoce a acestor deficiențe la populația de vârstă școlară, în scopul corectării acestor deformații aflate în stadiu incipient, în vederea ameliorării și recuperării, pentru îmbunătățirea performanțelor profesionale.
Pentru unele fete, adolescenta poate insemna debutul unei boli grave – scolioza. Aceasta deviatie a coloanei vertebrale, care in cazurile grave ajunge sa semene cu litera S, este sursa unor suferinte fizice serioase: reducerea capacitatii respiratorii, asimetria toracelui si afectarea organelor intratoracice, dar suferinte emotionale care duc la izolare si dificultati de intregrare in societate.
Aceasta boala, care poate evolua spre invaliditate, apare de obicei la pubertate (cu exceptia scoliozei congenitale) si este de patru ori mai frecventa in randul fetelor decat al baietilor. Scolioza incepe sa se manifeste la pubertate din cauza modificarilor hormonale declansate in cazul fetelor la varsta de 9-12 ani. Cresterea nivelului hormonilor feminini conduce la relaxarea si slabirea ligamentelor, muschilor si articulatiilor aferente coloanei vertebrale. Aceste modificari determina deformarea coloanei vertebrale in cazul fetelor predispuse genetic la scolioza. Nu purtarea ghiozdanului sau pozitia gresita in banca provoaca scolioza, pentru ca atunci ar suferi deformari ale coloanei vertebrale in aceeasi proportie si baietii, ceea ce nu se intampla .
CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A TEMEI
II.1. Caracteristicile anatomo-funcționale ale coloanei vertebrale
După Tudor Sbenghe în „Kinesiologie “ (2005), coloana vertebrală îndeplinește două funcții contradictorii:
– o funcție care conferă stabilitatea,asigurând statica corpului;
– o funcție dinamică care conferă flexibilitatea trunchiului și gâtului
Coloana determină posturile de bază: decubit, șezând, ortostatism.
Reprezintă segmentul cel mai important al aparatului locomotor, format dintr-o tijă osoasă lungă,situată pe linia mediană și pe partea posterioară a trunchiului. De ea sunt legate celelate segmente ale corpului,care alcătuiesc trunchiul: torace și bazin. Pe coloană se inseră membrele superioare pe centura scapulară și membrele inferioare pe centura pelvină.
Coloana vertebrală servește ca înveliș de protecție a măduvei spinării și ca punct de inserție pentru unele viscere. Dispune de un grad mare de mobilitate care interesează articulațiile intervertebrale, amplitudinea fiind variabilă în funcție de regiune.
La extremitatea superioară se articulează cu baza craniului,coloana toracală se articulează cu coastele,iar prin intermediul acestora cu celelalte elemente ale centurii scapulare și membrelor superioare.
Coloana vertebrală este fixată prin osul sacru în peretele posterior al bazinului osos, iar prin bazinul osos, coloana are legături strânse cu membrele inferioare.
Scheletul osos
Coloana vertebrală este formată din 33-34 piese osoase, numite vertebre, care se suprapun. Acestea sunt dispuse în 5 regiuni, astfel:
– regiunea cervicală:7 vertebre;
– regiunea toracală: 12 vertebre;
– regiunea lombară: 5 vertebre;
– regiunea sacrală : 5 vertebre;
– regiunea coccigiană: 4-5 vertebre.
Fiecare vertebră este alcatuită dintr-o parte anterioară numită corp vertebral și o parte posterioară numită arc vertebral, care se leagă de corp prin intermediul pediculilor.
Corpul vertebral este de formă cilindrică și devine din ce în ce mai voluminos,pe măsură ce coborâm spre bazin,pentru a suporta greutatea corpului în stațiunea bipedă.
Corpul vertebral prezintă 2 fețe mai scobite spre centru,una superioară și alta inferioară,iar între ele se adăpostește nucleul pulpos.
Arcul posterior are o formă neregulată,posterior și median prezintă o apofiză spinoasă,lateral două apofize transverse și deasupra și dedesubt câte două suprafețe articulare.
Corpul vertebral este de formă cilindrică și devine din ce în ce mai voluminos,pe măsură ce coborâm spre bazin,pentru a suporta greutatea corpului în stațiunea bipedă.
Corpul vertebral prezintă 2 fețe mai scobite spre centru,una superioară și alta inferioară,iar între ele se adăpostește nucleul pulpos.
Arcul posterior are o formă neregulată,posterior și median prezintă o apofiză spinoasă,lateral două apofize transverse și deasupra și dedesubt câte două suprafețe articulare.
Orificiile vertebrelor,suprapuse unul în continuarea celorlalte,formează canalul vertebral cu întindere de la osul occipital până la hiatul sacrat ,în acest orificiu adăpostindu-se măduva spinării și rădăcinile nervoase.
Fig. 1
Fig. 2
Discul sau fibrocartilajul intervertebral reprezintă elementul de integrare a corpurilor vertebrale în axul anterior al rahisului, atingând dimensiunile cele mai mari în regiunea lombară. Se admite că discurile intervertebrale în totalitatea lor reprezintă o pătrime din înălțimea coloanei. Fiecărui disc interertebral i se descriu două porțiuni: una periferică și alta centrală. Porțiunea periferică, denumită inelul fibros, este de natură fibro-cartilaginoasă. Porțiunea centrală, denumită nucleul pulpos poate hernia din inelul fibros în care este strânsă.
Inelul fibros este alcătuit din lame concentrice în număr de 15 – 20 anterior de nucleu și 7 – 10 posterior, a căror grosime variază de la 0,75 mm la 1,5 mm de la o lamelă la alta. Ele se inseră pe plăcile cartilaginoase care acoperă vertebrele adiacente și sunt solidarizate între ele de fibre transversale în partea antero-laterală. Partea posterioară are o structură fibro-cartilaginoasă nediferențiată care se umflă prin inhibiție apoasă. Trecerea din zona antero-laterală în cea posterioară se face brusc, determinând punctele slabe postero-laterale ale inelului. Al treilea punct slab este situat postero-median, unde grosimea inelului fibros este cea mai mică. Aceste puncte slabe ale inelului fibros explică cele trei varietăți de hernii discale: postero-lateral, postero-median, paramedian.
Posterior, inserția inelului fibros pe vertebra adiacentă și aderentă ligamentului longitudinal posterior este mult mai lată, creându-și o zonă de minimă rezistență, cu importanță în morfopatologia herniei de disc.
Fibrele conjunctive din structura lamelor inelului fibros sunt dispuse extrem de variat, făcând legătura între corpii vertebrali, solidarizându-i și opunând rezistență la mobilizarea coloanei în toate planurile și axele de mișcare.
Nucleul pulpos este o formațiune ovoidă albicioasă, foarte vâscoasă, gelatinoasă și omogenă. Este în conexiune intimă cu inelul lamelar care-l înconjoară și față de care nu este strict delimitat. Nu aderă pe platoul vertebral, de care poate fi ușor detașat. La etajul lombar nucleul pulpos este mai voluminos decât la alte etaje și este situat la unirea treimii mijlocii cu treimea posterioară a discului. Formațiune conjunctivă, sferică, moale, elastică, flexibilă și compresibilă – nucleul pulpos este supus constant unor forțe de încărcare prin presiune, care tind să-l deformeze. Prin mișcarea predominantă de flexie a coloanei vertebrale se încarcă pe de o parte zona anterioară a corpilor vertebrali, care reacționează prin dezvoltarea de osteofite, și pe de altă parte zona posterioară a nucleului pulpos unde progresiv structura se deteriorează, favorizând ruperea nucleului pulpos și hernia de disc.
Structurile ligamentare
Ligamentul longitudinal anterior se inseră pe fața anterioară și laterală a vertebrelor respectând zona listelului marginal și nu are decât aderențe laxe cu discul.
Ligamentul longitudinal posterior este larg la nivelul discurilor și strâmt înapoia corpurilor vertebrale.
Ligamentele galbene asigură unirea lamelor vertebrale, fiind denumite așa datorită culorii lor; au forma dreptunghiulară, ocupând spațiul ce se întinde de la procesul articular până la baza procesului spinos.
Ligamentele interspinoase sunt lame sagitale situate în spațiul dintre două procese spinoase învecinate. Prin marginile superioară și inferioară, se inseră pe procesele spinoase corespunzătoare.
Ligamentele intertransversare asigură unirea proceselor transverse. Ele sunt de dimensiuni mai reduse în regiunea cervicală și toracică, dar ajung la o dezvoltare mai mare în regiunea lombară.
Mușchii coloatunghiulară, ocupând spațiul ce se întinde de la procesul articular până la baza procesului spinos.
Ligamentele interspinoase sunt lame sagitale situate în spațiul dintre două procese spinoase învecinate. Prin marginile superioară și inferioară, se inseră pe procesele spinoase corespunzătoare.
Ligamentele intertransversare asigură unirea proceselor transverse. Ele sunt de dimensiuni mai reduse în regiunea cervicală și toracică, dar ajung la o dezvoltare mai mare în regiunea lombară.
Mușchii coloanei vertebrale
Coloana este menținută de mușchii spinali poliarticulari care, pornind de la sacru și iliac, merg până la occipital. Sunt astfel dispuși încât formează un trunchi lombar care se subțiază pe măsură ce se apropie de torace și un altul cervical care se subțiază de asemenea, coborând spre torace, rezultând din aceasta o comasare a mușchilor spinali în zonele lordotice (lombar și cervical).
Mișcările coloanei vertebrale sunt: flexia, extensia, înclinările laterale, rotația și circumducția, mișcări ce sunt executate de un mare număr de mușchi situați atât pe coloana vertebrală, cât și pe bazin și pe cap.
Nervii spinali conectează măduva cu receptorii și efectorii (somatici și vegetativi). Sunt în număr de 31 de perechi și au dispoziție metamerică. În regiunea cervicală există 8 nervi cervicali, în regiunea toracală sunt 12 nervi, 5 în regiunea lombară și sacrală și unul în regiunea coccigiană. Nervii spinali sunt formați din două rădăcini:
– anterioară (ventrală), motorie
– posterioară (dorsală), senzitivă, care prezintă pe traiectul ei ganglionul spinal.
Rădăcinile anterioară și posterioară ale nervului spinal se unesc și formează trunchiul nervului spinal care este mixt, având în structura sa fibre somatomotorii, visceromotorii, somatosenzitive, viscerosenzitive.
Curburile coloanei vertebrale
“Curburile coloanei cervicale au apărut ca adaptare la ortostatism. Curbura toracală o găsim la nou-născut,curbura cervicală apare când ia copilul poziția șezând,iar cea lombară apare odată cu mersul. Acum apar solicitările mușchiilor flexori și extensori ai coloanei cervicale pentru susținerea echilibrului”. (Dumitru D. “Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale”,1984).
Atitudinea coloanei se menține datorită tonicității musculare,a elasticitații ligamentelor și discurilor, precum și datorită unirii anatomice a vertebrelor .
Coloana vertebrală prezintă în plan sagital,patru curburii fiziologice alternative:
curbură cervicală cu convexitate ventrală,are maximul de curbură la nivelul vertebrelor C6-C7;
curbura dorsală cu convexitatea dorsală,are maximul de curbură la nivelul vertebrelor T5-T6;
curbura lombară cu convexitatea ventrală,are maximul de curbură la nivelul vertebrelor T3-T4;
curbura pelvină cu convexitatea dorsală,are maximul de curbură la nivelul vertebrelor S3-S4.
Fig. 4
Aceste curburi dau o elasticitate coloanei,atenuează șocurile verticale și favorizează menținerea echilibrului coloanei pe bazin,ușurând eforturile centurii musculare a coloanei.
Biomecanica coloanei vertebrale
Coloana vertebrală prezintă mișcări complexe,în care intervin mai multe segmente vertebrale. Acestea se realizează datorită însumării ușoarelor deplasări ale corpilor vertebrali, ce au loc la nivelul discurilor vertebrale până la nivelul articulațiilor. Deplasările coloanei se execută pe acest nucleu ca pe o axă,astfel putându-se realiza următoarele mișcări:
– flexie/extensie;
– înclinare laterală;
– rotație;
– circumducție;
Acestea sunt limitate de rezistența articulațiilor intervertebrale,de ligamentele coloanei și de corsetul muscular al acesteia.
Papilian V. – Anatomia omului volumul I – Aparatulul locomotor, Editura Medicală București,1992
Baciu C. – Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor , Editura Sport – Turism , București,1977
SCOLIOZA
DEFINITIE : este o deviatie laterala, incomplet reductibila a rahisului, cu evolutie progresiva si cu consecinte asupra morfologiei si functionalitatii acestuia.
Scolioza este cea mai comuna diformitate a coloanei vertebrale. Alte diformitati ale coloanei vertebrale sunt cifoza si lordoza, dar aceste diformitati sunt mult mai putin frecvente. Diagnosticul scoliozei este evocat atunci cand exista doua anomalii principale ale coloanei vertebrale:
Curbarea laterala: ceea ce insemna ca daca o coloana este privita in plan anteroposterior apare o curbura anormala in acest plan. Aceasta curbura persista de obicei cand pacientul se apleaca spre inainte sa-si atinga picioarele cu mana. O usoara inclinare laterala a coloanei vertebrale nu este neaparat o scolioza. Astfel deviatiile laterale mai mici de 10 grade sunt considerate a fi in limite normale.
Rotatia vertebrelor: Rotatia vertebrelor este de obicei greu de observat pe radiografii, dar este intotdeauna prezenta intr-o scolioza reala.
Scolioza cauzeaza rareori durere, si de accea poate fi dificil de detectat precoce. Astfel unii parinti observa unele caracteristici ale scoliozei la copilul lor in timpul verii, cand acestia poarta costume de baie:
Un umar, sold sau san poate fi mai proeminent decat celelalt
Un sold poate fi mai sus situat decat celelalt
Hainele nu se potrivesc simetric- de exemplu pantalonii
Corpul pare sa se incline intr-o parte
CLASIFICARE:
Scoliozele sunt impartite in doua grupe principale: scolioze functionale (nestructurale) si scolioze structurale.
1. SCOLIOZELE FUNCTIONALE:
A) atitudinea scoliotica
B) scolioza profesionala si din tulburari de auz si vedere
C) scolioza statica:
–prin asimetrie de bazin (redoare a soldului)
–prin ascensionarea congenitala a omoplatului
–prin inegalitatea membrelor inferioare
D) scolioza antalgica (sindromul vertebral din discopatia vertebrala)
2. SCOLIOZELE STRUCTURALE SAU OSOASE:
A) Scolioza congenitala:
1)cu malformatii vertebrale asimetrice: hemivertebre, blocuri vertebrale, sacralizare, condrodistrofii (nanism)
2)fara malformatii vertebrale: scolioza idiopatica a nou-nascutului
B) Scolioza aparuta in cursul cresterii:
1)afectiuni genetice: sindromul Marfan, boala Ehlers-Danlos, boala Recklinghausen, boala Lobstein, boala Marquio
2)afectiuni musculare (miopatii): distrofii musculare, sindroame miotonice, miopatii congenitale, miopatii metabolice
3)afectiuni neurologice: boala Friedreich, poliomielita, paralizia cerebrala infantila
4)rahitismul
C) Scoliozele secundare unor afectiuni dobandite:
1)osoase: traumatisme(fracturi-luxatii), costectomii, toracoplastie, laminectomie
2)neurologice: neurofibromatoza, siringomielita, tumori vertebro-medulare, poliomielita, scolioze tetanice
3)empiem toracic cu retractie fibroasa
D) Scoliozele idiopatice(esentiale): cele mai frecvente(75%):
1)scolioza infantila(0-3 ani)
2)scolioza juvenila(3-14 ani)
3)scolioza adolescentilor (cea mai frecventa dupa pubertate)
4)scolioza idiopatica a adultului (posibil debut in adolescenta)
Examenul scoliotic :
clinic , in picioare , sezand sau culcat
in picioare vedere din spate fata si profil – linia apofizelor spinoase vertebrale , apofiza spinoasa a saptea cervicala , spinele iliace , spina si varful omoplatului , trohanterele
examenul cu firul de plumb , observandu-se curbura scoliotica , si echilibrul bazinului
inspectia dinamica prin aplecarea in fata cu mainile balante si genunchii intinsi , evidentierea rotatiilor coloanei scoliotice si aparitia gibozitatilor cand genunchii sunt intinsi si calcaiele la acelasi nevel
din profil eventuala asociere cu o hipercifoza dorsala
examenul sezand – daca scolioza dispare se datoreaza egalitatii in lungime a membrelor inferioare , iar daca persista = tulburare la nivelul bazinului sau rahisului
examenul culcat –dispar curburile suple si raman cele adevarate
examen radiologic – certifica clasificarea ( < 20 usoare , 30-50 medii , 50-70 severe , 70-100 foarte severe , > 100 foarte grave )
Scolioze congenitale
Cea mai tipica scolioza congenitala este provocata de turtirea uneia sau mai multeor vertebre , care capatao forma neregulata , mai inalta intr-o parte si mai ingusta in partea opusa .
Alteori vertebrele se sudeaza intre ele , formand adevarate blocuri neregulate . Aceste anomalii se observa , mai ales , in zonele de trecere dorsolombare si lombosacrale ale coloanei vertebrale .
Anomaliile se prezinta sub forma coastelor latite sau sudate intre ele partial sau pe toata intinderea unor coaste supranumerare sau atipice , a apofizelor transverse costiforme sau a coastelor lombare si cervicale unilaterale .
Scoliozele nestructurale (functionale)
Ele pot fi provocate de inegalitati ale membrelor inferioare, de anchiloze ale soldului in pozitii vicioase, de contracturi musculare paravertebrale antalgice ca in hernia de disc etc.Aceste atitudini scoliotice nu sunt evolutive si dispar odata cu disparitia sau corectarea cauzei care le-a produs.
Scoliozele nestructurale, functionale sau atitudinile scoliotice se caracterizeaza prin faptul ca deviatia laterala a coloanei este complet reductibila clinic si radiologic in pozitia culcat. Acest tip de scolioze nu se insotesc de modificari de structura vertebrala sau gibozitate si se reduc spontan sau prin interventie minima. Atitudinea scoliotica nu se insoteste de o rotatie a vertebrelor, dar se combina frecvent cu atitudinea cifolordotica.
Scoliozele structurale
Cauzele care duc la aparitia scoliozelor structurale pot fi neurologice, musculare, genetice, congenitale, metabolice, dar marea majoritate a scoliozelor au cauza necunoscuta (ex. scoliozele idiopatice: aproximativ 75%).
Scoliozele structurale constau intr-o inflexiune laterala a rahisului cu raza mare de curbura ce antreneaza un aspect discret asimetric al ansamblului spatelui: un umar mai ascensionat, omoplatul mai proeminent, asimetria discreta a triunghiului taliei, un sold usor ascensionat si chiar un usor dezechilibru lateral al trunchiului Gibozitatea este situata de partea convexitatii curburii.
Scoliozele functionale sunt provocate de o functiune insuficienta sau asimetrica a coloanei vertebrale.
Aceste forme de scolioza au o serie de caractere particulare ,un inceput greu de precizat , o evolutie lenta cu pastrarea coloanei vertebrale un timp destul de indelungat ; curbura scoliotica se indreapta in decubit, insuspensie si prinredresari passive si active .
Scoliozele functionale intalnite foarte frecvent la copiii de scoala sunt : atitudinile scoliotice , scolioze prin deprindere si scolioze statice.
Atitudinile scoliotice
Atitudinea scoliotica este o simpla inclinare sau incurbare lateral a coloanei vertebrale , destul de instabila , care se indreapta spontan indecubit , suspensie si prin executarea unor miscari active de extensie si flexie .urbura se poate corecta si hipercorecta in pozitie stand , prin miscari active si presiuni aplicate pe convexitatea curburii.Ea este provocata de o slabire a functiunii de sprijin a coloanei vertebrale , asupra carei actioneaza pe o durata lunga de timp factorii puternici de presiune .In statiunea prelungita , baietii si maiales fetele debile sau cu insuficiente neurologice cand
obosesc o pozitie ,, soldie”,de sprijin , pe un singur picior ..
Aceasta pozitie va inclina bazinul in sens lateral si va incurba coloana vertebrala cu convexitatea de partea membrului inferior scurtat functional sau flectat .
Pozitia sezand asimetrica a trunchiului pastrata ore intregi la scris , citit si socotit , defectele de vaz, de auz , de cadere a luminii , de constructive a bancilor , fac pe copii sa-si modifice pozitia normal a corpuluisi sa-si stambe coloana vertebrala in sens scoliotic
Atitudinile scoliotice sunt insotite de atitudini defectuase ale umerilor , omoplatilor si membrelor superioare , ale bazinului , soldurilor si membrelor inferioare .
Curbura scoliotica se poate asocia cu o curbura cifotica sau lordotica a coloanei vertebrale sau chiar a spatelui intreg .
Trebuie sa dezvoltam la copii simtul pozitiei corecte , a simetriei , al echilibrului , al orientarii in spatiu , dar mai ales atentia , autocontrolul , vointa , de a se corecta si de a se intari din punct de vedere fizic .
Scoliozele prin deprindere
Scolioza prin deprindere sau habituala este de fapt o atitudine scoliotica netratata la timp , care evolueaza , fiind favorizata la copii de pozitie defectuasa mentinuta tot timpul sederii in banca . . Se pare insa ca atitudinea scoliotica nu constitue singura sursa o scoliozelor habituale si ca numeroase cause pot contribui la producerea lor.. Adevaratele cauze ale scoliozelor habituale sunt asimetriile morfologice si functionale care dezechilibreaza coloana vertebrala si ingreuneaza functiunea muschilor spatelui.
In aceste cazuri , sarcinile coloanei vertebrale sunt dispuse inegal , exercita presiuni mari de partea arcului curburii si intinderi de partea convexitatii , care duc cu timpul la modificari de structura a elementelor anatomice componenete .
Primele semne de scolioza habituala se observa in jurul varstei de 7 – 10 ani si evolueaza pana la sfarsitul cresterii , adica pana la 20 – 22 ani. Scolioza unica se compenseaza ajungand in forma dubla , cu o curbura dorsala dreapta si alta , lombara stanga.
Evolutia scoliozei habituale este lenta , coloana vertebrala ramane multa vreme mobile si cu posibilitati de corectare .
Scoliozele statice
Scolioza statica se produce mai intotdeauna pe baza unor asimetrii morfologice si functionale ale bazinului si membrelor inferioare .
Inclinarea bazinului lateral si in jos determina , in mod mecanic , o incurbare a coloanei vertebrale in acelasi sens . In aceasta noua pozitie , functiunea de sprijin si de miscare a corpului se indeplineste mai greu , pentru ca grupele de muschi laterali ai coloanei vertebrale sunt inegal solicitate . Muschii care mentin active coloana , vor obosi repede si organismul va cauta sa gaseasca in mod reflex ,o noua pozitie de echilibru .
Unul dintre membrele inferioare poate fi scurtat in urma unei fracturi vicios consolidate , a unei dezlipiri diafizoepifizice , care tulbura crestereain lungime a osului sau a unei anchiloze in flexie . Luxatia congenitala coxofemurala de o singura parte , inclinarile inegale ale colului pe diafiza femuarla ( coxavara sau coxavalga ) , coxalgia si contracturile musculare reflexe produc inegalitati in lungimea membrelor inferioare si sprijin inegal pe picioare .
In toate cazurile de scolioza statica apar semne caracteristice de asimetrie a bazinului , a crestelor si spinelor iliace , a santurilor iterfesiere si subfesiere . In decubit masuram lungimea membrelor inferioare de la spina iliaca anterosuperioara pana la maleola peroniere sau tibiala si constatam scurtarea unuia dintre ele . proba redresarii curburii prin inaltarea bazinului din pozitia sezand ne arata la ce nivel se afla asimetria .
Scoliozele patologice
In scoliozele patologice , factorul primar al derivatiilor este modificarea grava a formei si structurii elementelor componente ale coloanei vertebrale si tulburarile functionale consecutive .
Scoliozele patologice duc destul de des la o accentuare mai mare a curburilor decat in cazul scoliozelor functionale ., ele sunt atipice ca forma si asezare , au o evolutie capricioasa inegala si o tendinta neta de fixare .
In ordinea producerii lor , aceste scolioze sunt : congenitale, rahitice , pleuretice , prin tulburari de crestere si diverse .
Scoliozele rahitice
Deformatiile rahitice incep sa se observe o data cu incatrcarea functionala a coloanei vertebrale .Deviatia scoliotica se produce prin deformarea corpului vertebrelor .La modificarile osoase se adauga insuficienta musculara si laxitatea articulara specifica rahiticilor .
Scoliozele rahitice necesita cel mai precoce si mai atent tratament profilactic .
Copiii expusi la eforturi fizice grele vor trebui sa poarte in timpul lucrului si la scoala un corset ortopedic , pe care-l vor scoate in perioada de repaus .
In timpul verii , se recomanda cura heliomarina sau baile de soare , iaarna se recomanda expunerea la radiatii ultraviolete .
. Exercitiile vor fi executate de preferinta din decubit si pozitia pe genunchi cu sprijin pe palme , care dau corpului o larga baza de sprijin si scad sarcinile coloanei vertebrale .
Scoliozele paralitice
Scoliozele paralitice se produc in urma scaderii sau a pierderii complete a capacitatii functionale a muschilor perivertebrali , prin pareze si paralizii cu localizare asimetrica .
In cadrul scoliozelor paralitice au fost introduse deviatii spastice , care prezinta o scolioza ,, in C “ cu convexitatea dorsala de partea membrului superior contracturat , sau in ,, S “, prin adaugarea unei curburi lombare cu convexitatea de partea membrului inferior sanatos
Se citeaza cazuri de scolioza prin contractura musculara reflexa provocata de dureri reumatice lombare sau prin dureri organice ( renale ) . Acestea sunt atitudini antalgice , care dispar odata cu durerile care le-au produs .
Scolioza pleuretica
Scolioza pleuretica apare in timpul sau in urma inflamatiilor pleurale cronice , dupa pleureziile serofibrinoase , cu tendinta de formare de aderente , sau dupa un piotorax fistulizat ( pleurezie purulenta ) .
Aceste afectiuni sunt urmate de procese de sceroza pleurala , de ingrosari si retractii cicatriceale , care provoaca asimetria toracelui si incurbarea coloanei vertebrale .
Tratamentul scoliozelor pleuretice va fi intodeauna profilactic Acest tratament consta indeosebi in exercitii active de respiratie , simetrice sau asimetrice , care se fac de preferinta dupa cateva miscari pregatitoare de trunchi si membre . Pozitia cea mai buna de lucru este decubit pe partea sanatoasa . La acest tratament vor fi adaugate stimulente si tonice generale ale organismului .
Daca tratamentul a fost inceput la timp , vor fi suficiente cateva luni de exercitii fizice , iar daca s-au produs asimetrii morfologice si functionale , durata se va prelungi .
Scolioze grave ale adolescentilor si tinerilor
Scoliozele grave ale adolescentilor si tinerilor sunt deviatii de aceeasi natura cu cifozele grave , care apar la pubertate sau in perioada postpubertara . Aceste scolioze au fost socotite multa vreme de natura rahitica , din cauza tulburarilor in procesele de osificare , manifestate sub forma unor epifizite sau osteochondrite a fertebrelor dorsale si maiales lombare . Spre deosebire de celelalte curburi scoliotice , deviatia aceasta se produce mai frecvent la baieti
Vertebrele bolnave sunt dureroase spontan , la presiune si percutie .Copiii se plang de dureri , oboseala si rigiditatea coloanei , mai ales in timpul orelor de educatie fizica , al crosurilor sau al jocurilor sportive . Aceste simptome se reduc si dispar in repausul prelungit .
Dupa trecerea fazei acute , care poate dura de la cateva luni la 2-3 ani , deviatia se fixeaza , curbura capata un relief rotunjit , caracteristic .
Tratamentul inceput dupa ca coloana s-a deformat si s-a fixat , da rezultate modeste . In faza acuta a tulburarilor se recomanda cu insistenta repausul si imobilizarea coloanei vertebrale in pozitie corecta si corectiva , iin aparate gipsate sau corsete ortopedice , pana la vindecarea proceselor patologice .
Scoliozele diverse
Scoliozele traumatice sunt foarte rare in perioada de crestere . Deviatia se produce imediat prin actiunea directa a traumatismului care disloca , luxeaza sau fractureaza vertebrele , sau mai tarziu dupa prabusirea vertebrelor fracturate si neconsolidate .
Se produc scolioze si prin leziuni ale partilor moi perivertebrale , dar mai ales prin cicatrice retractile
Scoliozele traumatice se trateaza prin procedee ortropedice si chirurgicale , . Exercitiile si masajul fac parte din tratamentul postoperator de reducere functionala a coloanei vertebrale . Tuberculoza osteoarticulara a coloanei vertebrale poate sa produca prin prabusirea veretebrelor o cifoscolioza unghiulara tipica . Evolutia si tratamentul acestei deviatii sunt aceleasi ca si in morbul lui Pott.
Se citeaza cazuri rare de scolioza insotind miopatia , care atinge in mod inegal muschii trunchiului si membrelor , precum si de scolioze produse de unele afectiuni ale maduvei spinarii .
Aceste forme grave de scolioza se trateaza in spitale si sanatorii specializate
2) INVESTIGATII PARACLINICE:
EXAMENUL RADIOLOGIC este fundamental. El permite:
– determinarea numarului de curburi,
– clasarea diferitelor tipuri de curburi,
– masurarea angulatiei curburii,
– precizarea gradului de inclinare si rotatie a coloanei,
– compararea varstei osoase cu cea cronologica
– urmarirea evolutiei sub tratament.
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC
Scoliozele nestructurale (atitudinile scoliotice) nu sunt evolutive si dispar odata cu disparitia sau corectarea cauzei care le-a produs.
Scoliozele structurale evolueaza in perioada cresterii, indiferent de etiologie (unele scolioze infantile se pot corecta spontan), fiind cu atat mai grave cu cat varsta de debut este mai mica.
Dumitru Motet – Kinetoterapia in beneficiul copilului – pag 88- 101
TRATAMENT
PROFILACTIC:
Trebuie combatute anumite deprinderi care pot favoriza sau accentua deviatia vertebrala, ca de exemplu, ,,atitudinea soldie", de sprijin pe un singur picior, pe care o iau adeseori copiii si adolescentii (mai ales fetele). Purtarea ghiozdanului cu carti este recomandabil sa se faca pe spate, iar daca se face in mana, sa se alterneze dintr-una in cealalta.
Este recomandabil ca pacientul sa nu stea timp indelungat la masa de lucru, pana cand oboseala l-ar face sa ia o pozitie incorecta, ci sa faca pauze in care sa execute cateva exercitii fizice sau sa se intinda pe pat.
Este necesar sa se incerce combaterea pozitiilor vicioase pe care unii copii si le insusesc in timpul somnului, ca de exemplu in flexie accentuata, sau in decubit lateral mereu pe aceeasi parte.
Adeseori este utila montarea unei placi dure sub saltea. In cazul utilizarii corsetului Milwaukee, de exemplu, autoredresarea activa a coloanei in timpul somnului este favorizata de planul ferm al patului.
TRATAMENT IGIENO-DIETETIC:
Se recomandă pacienților cu scolioză o dietă adecvată astfel încât greutatea lor corporală să fie optimă în raport cu înălțimea și vârsta. Acest lucru este necesar mai ales la pacienții supraponderali, deoarece greutatea poate accentua deviațiile coloanei vertebrale.
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
Se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen, fenilbutazona, aminofenazina, aspirina), antalgice si decontracturante, acestea din urma avand rol de relaxare a musculaturii ale carei contractii pot genera deformari ale coloanei. Administrarea de cortizon joaca un rol foarte important dar trebuie avut in vedere dozajul si stadiul evolutiv. Se mai administreaza calciu si clorocalcin.
Se mai prescriu vitamine din grupurile D, B si vitamina C.
TRATAMENTUL ORTOPEDICO-CHIRURGICAL:
Vazuta din partea dorsala, colana vertebrala trebuie sa fie perfect dreapta si sa aiba 0 grade. Privita din profil coloana nu este dreapta ci se pot observa niste inflexiuni, adica lordoza cervicala (concavitatea inspre posterior si convexitatea spre interior), cifoza toracala (convexitate spre posterior si concavitate spre interior- 35-40 de grade) si lordoza lombara (concavitatea spre posterior si trebuie sa aiba intre 45-50 de grade).
Exista o diferenta importanta intre scolioza propriu-zisa si unele deviatii sau posturi adoptate (pozitii anormale) care seamana cu aceasta afectiune.
TRATAMENTUL ORTOPEDIC CU APARATE
Tratamentul ortopedic dispune de aparate corectoare active si pasive.
Aparatele ortopedice pasive realizeaza corectia deviatiei folosind forta de presiune, de obicei la nivelul partii convexe a curburii si forta de tractiune care tinde sa elongheze coloana si astfel sa reduca curbura.
Aparatele ortopedice active cauta sa obtina corectie printr-o autoredresare activa a coloanei. Aparatul clasic activ este aparatul Milwaukee. Corsetul lui este purtat permanent sau intermitent, in functie de gravitatea curburii. Exista actualmente tendinta de a aplica corsetul Milwaukee noaptea in cazurile de deviatii mici (scolioza sub 30*), dar care la controale repetate fac dovada evolutivitatii lor.
O alta serie de metode ortopedice: tractiunea continua in timpul noptii (Cotrel), stimularea electrica a musculaturii din convexitate cu aparate special construite, se adreseaza acelorasi deviatii vertebrale de gravitate medie si se asociaza in programul terapeutic.
Mijloacele de ajutor
1. Orteza=mijloc/dispozitiv extern folosit pentru modificarea caracteristicilor structurale și funcționale ale sistemului neuro-mioartrokinetic, obiectivul fundamental al prescrierei și aplicării unei orteze de menținere sau de refacere a funcției segmentului la care este aplicată.
În prezent, numărul și tipul ortezelor s-a diversificat, de la un simplu suport (cu rol static) la mijloace tehnice complexe. Se remarcă o varietate a meterialelor din care acestea sunt perturbări musculo-scheletale), neurologie, reumatologie, ortopedie-traumatologie, medicină sportivă. Orteza trebuie adaptată în raport cu multiple aspecte (particularități individuale, patologia, materiale avute la dispoziție, etc).
Rolul ortezelor:
– de suport sau stabilizare;
– de îmbunătățire a funcției în condițiile unei asistări corespunzătoare a mobilității la acel nivel,cu posibilitatea aplicării unei tracțiuni
– de a permite controlul unei mișcări direcționate
– asistarea segementelor ale căror grupe musculare au o forță limitată,în contextul variatelor situații patologice până la dobândirea parametrilor musculari corespunzători;
– de a reduce durerea și presiunea în segmentul respectiv prin transferul de forță de la o zonă topografică la alta
– de protecție a structurilor segmentului respectiv(mușchi,ligamente,oase,nervi,vase) pe toata perioada programului de recuperare;
Se utilizează orteze pentru corectarea posturii,pentru stabilitate și asigurarea unor mișcări corecte.
Corsetele fac parte din tratamentul ortotic, fiind confecționate din material termoformabil și permit imobilizarea , corecția sau susținerea coloanei vertebrale.
Există mai multe tipuri de corsete: corsete de susținere, corsete de corecție, corsete de menținere, corsete de tratament (cifoze,scolioze,lordoze), corsete de imobilizare.
Corsete Cheneau – se realizează din material termoformabil,prezintă două pelote de corecție,înconjoară întreaga zonă toracală,lombară și sacroiliacă.
Corsete Boston – au un design specific,sunt constituite dintr-un modul cu deschidere dorsală,prezintă pelote de corecție care se pot ajusta și înconjoară intreaga zonă toracală,lombară și sacroiliacă.
Corsete Hessing – permit imoblizarea parțială a coloanei vertebrale,se realizează din material moale,cu suport elastic,cu întărituri din material dur sau din material termoformabile.Pot prezenta benzi întăritoare sau armatură metalică,care se pot ajusta.
Corsete de hiperextensie – se realizează din material moale cu support elastic,cu întărituri din material dur sau material termoformabile.Se pot ajusta,are funcția de a limita mișcările laterale sau de rotație,datorită celor 3 puncte de sprijin:toracal,lombar și pelvin. Pot înconjura tot trunchiul sau anumite părți ale acestuia.
Corsete Stagnara – pot fi realizate din material termoformabil sau din material textile căptușit cu burette, oferind o poziționare fermă a coloanei cervicotoracolombosacrale. Închiderea se face cu scai,fiind indicate în diferite afecțiuni ale coloanei sau a contracturilor musculare.
Corsete de corecție – sunt dispositive care țin coloana vertebrală într-o poziție corectivă pe durata perioadei de creștere.Sunt prescrise de un medic ortoped specialist,și sunt purtate până când procesul de creștere este încheiat.
www.elipetromed.ro/fiziokinetoterapie-scolioza.html
I PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI BFT
Balneofizioterapia are cele mai largi recomandari, cu cele mai eficiente rezultate. Aproape ca nu exista contraindicații , excluzand numai formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensați, etc).
Mijloacele fizicale cele mai folosite sunt din domeniul electroterapiei, termoterapiei și balneoterapiei.
Tratamentul funcțional are ca scop promovarea exercițiilor de asuplizare a coloanei, de armonizare a curburilor fiziologice și de tonifiere a musculaturii paravertebrale.
Obiective urmarite de tratamentul B.F.T. sunt urmatoarele:
– combaterea durerii
– refacerea echilibrului muscular
– tonifierea musculaturii
– refacerea mobilitatii articulare
– recaștigarea mobilitații coloanei vertebrale
II TRATAMENTUL PRIN HIDRO-TERMOTERAPIE:
Termoterapia locala se foloseste ca procedura de relaxare musculara, cresterea metabolismului tisular local prin vasodilatatia cutanata si musculara. Mijloacele se aleg în functie de posibilitati si pot fi extrem de simple sau sofisticate. Important este ca indicatia de termoterapie sa fie corecta si metodologia de aplicare sa fie respectata.
Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de caldura. Efectele de baza ale termoterapiei sunt:
– analgezia,
– hiperemia,
– hipertermia locala si sistemica,
– cresterea tonusului muscular,
– cresterea elasticitatii tesutului conjunctiv.
. Pentru incalzirea structurilor profunde se folosesc microundele sau undele scurte.
1. Impachetarea namol
2. Baile de abur complete
3. Baile de aer cald
4. Baile de lumina
5. Baile de soare si nisip
6. Cataplasmele
7. Baia kinetoterapeutica
8. Dusul subacvatic
III TRATAMENTUL PRIN ELECTROTERAPIE:
Electroterapia are unele aplicatii in deformarile coloanei. Rolul sau este de a reduce retractiile si contractiile prin incalzirea profunda a regiunii (ultrasunete, diadinamici), de a asupliza musculatura si ligamentele retractate si sclerozate (ionizarile cu iodura de potasiu 4-5%, ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau fenilbutazona), de a limita efectele dureroase sau anchilozele si artrozele secundare.
Contracturile musculare, mai ales cele dureroase la solicitarile pasive, de intindere, mai pot beneficia de bai de lumina infrarosii, masaj, iar hipotoniile musculare de termoterapie, curenti aperiodici de joasa frecventa, curenti faradici si galvanizari.
TRATAMENTUL PRIN MASAJ:
MASAJUL este o procedura terapeutica a BFT, care consta in manevre executate pe suprafata corpului cu o anumita intensitate si intr-o anumita ordine, in functie de regiunea masata, de evolutia bolii si de starea generala a organismului, in scop terapeutic, igienic sau sportiv.
https://www.reginamaria.ro/spitale/spitalul-baneasa/ortopedie…/scolioza
V TRATAMENTUL PRIN GIMNASTICAMEDICALA
Etapele tratamentului
in prima etapa se determina atitudinea vicioasa
etapa a doua este una corectiva
etapa a treia este una de consolidare si de adaptare
Scolioza in «C» dreapta sau stanga, in functie de partea in care este convexitatea, este o deficienta a coloanei vertebrale sub forma de deviatie in plan frontal, care da corpului o inclinare de partea concavitatii, in raportul cu gradul curburii. Compensarea deviatiei initiale de o deviatie de partea opusa determina aparitia scoliozei in «S».
Exercitiile se vor executa din pozitia sezand, stand cu sprijin asimetric, pe genunchi, pe genunchi cu sprijin pe palme si constau din aplecari laterale de partea convexitatii curburii coloanei vertebrale, mentinerea trunchiului in pozitie corectiva si exercitii de respiratie.
Firul cu plumb intins de la protumberanta occipitala externa, va trece prin santul interfesier, incrucisand linia spinoaselor in anumite puncte si se indeparteaza in altele, nivel la care sunt masurate sagetile curburii scoliotice in „C” dreapta sau stanga.
Se vor urmari si observa de asemenea:
– tulburarile statice ale: piciorului, genunchiului;
– eventualele inegalitati de lungire a membrelor inferioare (masurarea se va face de la spina iliaca antero-superioara, pana la varful maleolei interne;
– numarul curburilor scoliozei;
– directia incurbarii scoliozei,care este definita prin directia convexitatii;
– nivelul incurbarii care poate fi simplu, in doua incurbari si in 3 incurbari;
Gimnastica kinetica combate dezechilibrele musculo-ligamentare si dezvolta grupele musculare necesare mentinerii corectiei obtinute prin gimnastica posturala. Exercitiile se fac cu coloana in extensie (cat mai dreapta, chiar fortarea spre spate), intrucat in flexie sunt favorizate deviatiile laterale. Segmentele care nu participa la miscare trebuie blocate pentru a evita miscarile compensatorii. Miscarile active corective isi exercita actiunea asupra curburii scoliotice principale fie indirect – prin intermediul centurilor si prin travaliul miscarilor paravertebrale:
– exercitii corective cu „scurtare” aplicate la nivelul convexitatii (unde muschii sunt permanent contractati, surmenati si alungiti pentru a mentine echilibrul rahidian), masajul, razele ultrascurte, ultrasunetele favorizeaza efectuarea exercitiilor;
– exercitii corective cu „alungire” aplicate la nivelul concavitatii curburii scoliotice (unde s-au produs retractii musculo-aponevrotice si unde apar mai intai procesele artrozice) ajutate prin tractiuni vertebrale, precedate de termoterapie si urmate de masaj, suspendari asimetrice la spalier cu bratul de partea concavitatii mai sus.
Gimnastica respiratorie in scolioze este de fapt inseparabila de exercitiile specifice corective. Fiecare exercitiu este insotit de miscari respiratorii si expiratorii ritmice, la care se asociaza instruirea bolnavului pentru respiratia unilaterala. Se pot asocia si exercitii separate de respiratie sau precedand exercitiile kinetice, dar acestea nu trebuie prea mult folosite, caci produc oboseala si perturbatii prin hiperoxigenare, atata vreme cat nevoia de oxigen nu este creata de o activitate musculara echivalenta.
Obiective:
Corectarea posturilor vicioase prin: posturari corective (coordonare si autocoordonare) si posturari hipercorective cu caracter antalgic.
Combaterea dezechilibrelor musculo – ligamentare.
Dezvoltarea grupelor musculare necesare mentinerii corectiei obtinute prin exercitiile specifice de recuperare si a gimnasticii medicale.
Constientizarea pozitiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor si a bazinului, prin adoptarea unor posturi corective (corecte).
Mentinerea si corectarea posturilor si aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperarii.
Cresterea si refacerea mobilitatii articulare si musculare, treptat.
Tonifierea musculaturii afectate in regim de scurtare si de alungire, acolo unde este suferind (nivel c.v).
Corectarea si mentinerea tonusului muscular, prin exercitii si gimnastica medicala.
Cresterea fortei si rezistentei la nivel lombosacrat.
Educarea si reeducarea constientizata prin perceptie a pacientului, a senzatiilor de echilibru, a orientarii miscarilor in spatiu, a senzatiei de verticalizare si de inclinare a corpului; senzatia de miscare rectilinie; senzatia de rotatie; senzatia de vizualizare; senzatia de lateralitate.
Mijloace si metode folosite:
Complexul de exercitii se adreseaza scoliozei in „C” dreapta, iar pentru scolioza in „C” stanga se vor executa aceleasi exercitii, cu segmentele de partea cealalta.
Gimnastica kinetica combate dezechilibrele musculo-ligamentare si dezvolta grupele musculare necesare mentinerii corectiei obtinute prin gimnastica posturala. Exercitiile se fac cu coloana in extensie (cat mai dreapta, chiar fortarea spre spate), intrucat in flexie sunt favorizate deviatiile laterale. Segmentele care nu participa la miscare trebuie blocate pentru a evita miscarile compensatorii. Miscarile active corective isi exercita actiunea asupra curburii scoliotice principale fie indirect – prin intermediul centurilor si prin travaliul miscarilor paravertebrale.
Gimnastica respiratorie in scolioze este de fapt inseparabila de exercitiile specifice corective. Fiecare exercitiu este insotit de miscari respiratorii si expiratorii ritmice, la care se asociaza instruirea bolnavului pentru respiratia unilaterala. Se pot asocia si exercitii separate de respiratie sau precedand exercitiile kinetice, dar acestea nu trebuie prea mult folosite, caci produc oboseala si perturbatii prin hiperoxigenare, atata vreme cat nevoia de oxigen nu este creata de o activitate musculara echivalenta.
-in cazul pacientilor cu scolioza in „C” sau „S”, au acuzat tulburari statice de mers, iar ceea ce a determinat aceasta decompresare a coloanei vertebrale, au fost factori din mediul profesional (posturari incorecte si vicioase la birou si eforturi fizice din timpul adolescentei).
Obiective:
Corectarea posturilor vicioase prin: posturari corective (coordonare si autocoordonare) si posturari hipercorective cu caracter antalgic.
Combaterea dezechilibrelor musculo – ligamentare.
Dezvoltarea grupelor musculare necesare mentinerii corectiei obtinute prin exercitiile specifice de recuperare si a gimnasticii medicale.
Constientizarea pozitiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor si a bazinului, prin adoptarea unor posturi corective (corecte).
Mentinerea si corectarea posturilor si aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperarii.
Cresterea si refacerea mobilitatii articulare si musculare, treptat.
Tonifierea musculaturii afectate in regim de scurtare si de alungire, acolo unde este suferind (nivel c.v).
Corectarea si mentinerea tonusului muscular, prin exercitii si gimnastica medicala.
Cresterea fortei si rezistentei la nivel lombosacrat.
Educarea si reeducarea constientizata prin perceptie a pacientului, a senzatiilor de echilibru, a orientarii miscarilor in spatiu, a senzatiei de verticalizare si de inclinare a corpului; senzatia de miscare rectilinie; senzatia de rotatie; senzatia de vizualizare; senzatia de lateralitate.
Reantrenarea pacientului la efort prin cresterea treptata a fortei si rezistentei la nivelul grupelor musculare, se vor introduce o serie de aparate ajutatoare in recuperare si reantrenare, cum ar fi:
bicicleta ergometrica;
stepperul;
placa de echilibru si spalierul;
aparatul multifunctional helcometru;
covorul rulant;
gim-ball.
Mijloace si metode folosite:
5. GIMNASTICA MEDICALA:
Metoda Klapp
Exercitii pentru corectarea scoliozei in ,,C” dreapta
1.Obiectiv: Tonifiere in conditii de scurtare a abdominalilor si paravertebralilor dreapta si a adductorilor coapsei.
A: P.I. : atarnat cu spatele la scara fixa
T1 : ridicarea M.I.-re spre dreapta
T2-T3: mentinere
T4 : revenire in PI
T : T1 : contractie centrica a abdominalilor si paravertebralilor din paretea dreapta si a adductorilor coapsei
T2-T3: izometrie
T4 : relaxare
E : – scara fixa
– ritm ½
– dozaj : 2 serii a 5 repetari
– pauza : 30 sec intre serii
2. Obiectiv : Tonifiere in conditii de alungire a paravertebralilor stanga
A: P.I. : stand, un baston tinut deasupra capului
T1 : fandare laterala pe M.I. drept simultan cu indoirea trunchiului lateral dreapta
T2-T3: mentinere
T4 : revenire in P.I.
T T1 : contractie excentrica a paravertebralilor din partea stanga
T2-T3: izometrie
T4 : contractie concentrica a paravertebralilor stanga
E – baston
– ritm ½
– dozaj: 2 serii a 6 repetarii
– pauza: 30 sec intre serii
3. Obiectiv: Tonifiere in conditii de scurtare a paravertebralilor dreapta
A: P.I. : culcat lateral pe partea stanga, bratele ridicate in sus in prelungirea capului
T1 : ridicarea trunchiului
T2-T3: mentinere
T4 : revenire in P.I.
T T1 : contractie excentrica a paravertebralilor din partea stanga si a oblicilor abdominali
T2-T3: izometrie
T4 : relaxare
E – saltea
– dozaj : 2 serii a 8 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
– ritm ½
4. Obiectiv: Tonifiere in conditii de scurtare a paravertebralilor dreapta
A: P.I. :culcat ventral, coatele indoite, un baston tinut pe umeri
T1 : ridicare cu rasucirea trunchiului spre stanga
T2-T3:mentinere
T4 : revenire in P.I.
T : T1 : contractie centrica a abdominalilor si paravertebralilor dreapta in pozitia scurtata si a paravertebralilor in pozitie alungita
T2-T3: izometrie( 8 sec)
T4 : relaxare
E – saltea
– baston
– dozaj: 2 serii a 6 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
– ritm ½
5. Obiectiv: Tonifiere in conditii de alungire a paravertebralilor stanga
A P.I. : stand
T1 : semifandare inainte pe M.I. stang simultan cu ridicarea M.S. stang sus lateral dreapta
T2-T3:mentinere
T4 : revenire in P.I.
T : T1 : contractie centrica a paravertebralilor stanga
T2-T3: izometrie
T4 : relaxare
E – dozaj : 2 serii a 8 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
– ritm ½
6. Obiectiv: Tonifiere in conditii de alungire a paravertebralilor stanga
A P.I. : stand
T1 : fandare laterala pe M.I. drept simultan cu ridicarea M.S. stang sus lateral
T2-T3:mentinere
T4 : revenire in P.I.
T : T1 : contractie excentrica a paravertebralilor stanga
T2-T3: izometrie (8 sec)
T4 : relaxare
E – dozaj : 2 serii a 8 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
– ritm ½
7. Obiectiv: Tonifiere in conditii de alungire a paravertebralilor stanga
A P.I. : asezat calare pe scaun, o gantera in mana stanga
T1 : ridicarea prin laterala sus a M.S. stang simultan cu indoirea usoara lateral dreapta a trunchiului
T2 : revenire in P.I.
T : T1 : contractie excentrica a paravertebralilor stanga
T2 : relaxare
E -scaun
– gantera
– dozaj : 2 serii a 5 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
– ritm ½
8. Obiectiv: Tonifiere in conditii de scurtare a paravertebralilor dreapta
A P.I. : atarnat cu fata la scara fixa
T1 :aducere M.I.-re lateral dreapta
T2 : revenire in P.I.
T : T1 : contractie concentrica a paravertebralilor dreapta si a adductorilor M.I.-re
T2 : relaxare
E -scara fixa
– dozaj : 2 serii a 5 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
– ritm ½
9. Obiectiv: Tonifiere in conditii de scurtare a paravertebralilor dreapta si a adductorilor M.I. drept
A P.I. : atarnat cu fata la scara fixa
T1 :aducere M.I drept lateral dreapta
T2-T3: mentinere
T4 : revenire in P.I.
T : T1 : contractie concentrica a paravertebralilor dreapta si a adductorilor M.I drept
T2-T3 : izometrie
T4 : relaxare
E -scara fixa
– dozaj : 2 serii a 5 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
– ritm ½
Laurian Sdic – Kinetoterapia in recuperarea algiilor si a tulburarilor de statica vertebrala – Editura medicala 1992
10. Obiectiv: Tonifiere in conditii de alungire a paravertebralilor dreapta
A P.I. : stand departat, un baston tinut diagonal la spate, apucat cu mana stanga de sus si dreapta de jos
T1 : indoirea trunchiului lateral dreapta
T2-T3: mentinere
T4 : revenire in P.I.
T : T1 : contractie excentrica a paravertebralilor stanga
T2-T3 : izometrie
T4 : relaxare
E – baston
– dozaj : 2 serii a 8 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
– ritm ½
Program de kinetoprofilaxie
Exercitii de respiratie
Ex. 1
Obiectiv: reeducarea respiratiei costal superioare
A: P.I.-stand departat cu mainile pe regiunea inferioara a coastelor
T1- ridicarea usoara a umerilor-inspir
T2- aplecarea usoara a trunchiului inainte cu apasarea mainilor asupra coastelor-expir
T : T1- contractie izotonica concentrica a muschilor inspiratori
T2- relaxare
E: – ritm respirator
– forta gravitationala
– dozaj : 3 serii a 10 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
Ex. 2
Obiectiv: reeducarea respiratiei costal inferioare
A: P.I.-stand departat
T1- ridicarea M.S. lateral la orizontala, cu intinderea axiala a coloanei-inspir
T2- coborarea M.S.prin lateral se incruciseaza inaintea corpului cu usoara aplecare inainte a trunchiului si a capului-expir
T : T1- contractie izotonica concentrica a muschilor inspirului
T2- contractie izotonica excentrica a extensorilor
E: – ritm respirator
– forta gravitationala
– dozaj : 3 serii a 10 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
Ex. 3
Obiectiv: reeducarea respiratiei costal superioare
A: P.I.-asezat pe un scaun cu M.S. pe langa corp
T1- intinderea axiala a C.V., cu usoara ridicare a umerilor-inspir
T2- relaxare-expir
T : T1- contractie izotonica concentrica a muschilor inspiratori si a muschilor erectori spinali
T2- contractie izotonica concentrica a muschilor expirului
E: – ritm respirator lent
– forta gravitationala
– scaun
– dozaj : 3 serii a 10 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
Ex. 4
Obiectiv: reeducarea respiratiei costale (inferioare si superioare)
A: P.I.-asezat pe un scaun, mainile pe umeri
T1- usoara extensie a capului cu aducerea coatelor inapoi-inspir
T2- usoara aplecare a capului si a trunchiului inainte cu apropierea coatelor inainte -expir
T : T1- contractie izotonica concentrica a muschilor inspiratori si a extensorilor capului si trunchiului
T2- contractie izotonica concentrica a muschilor expirului, contractie izotonica concentrica a flexorilor capului si trunchiului
E: – ritm respirator
– forta gravitationala
– scaun
– dozaj : 3 serii a 10 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
Ex. 5
Obiectiv: reeducarea respiratiei fortate
A: P.I.-ortostatism cu spatele lipit de spalier, picioarele usor departate
T1- inspir”adanc”
T2- expir sacadat lent
T : T1- contractie izotonica concentrica a muschilor inspiratori
T2- contractie izotonica concentrica a muschilor expirului (transversului abdominal)
E: – ritm respirator lent
– spalierul
– dozaj : 3 serii a 10 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
Ex. 6
Obiectiv: reeducarea respiratiei abdominale si costal inferioare : A: P.I.-decubit dorsal cu genunchii indoiti, talpile pe sol, mainile la ceafa
T1- ridicarea genunchilor la piept-expir
T2- coborarea genunchilor in P.I. -inspir
T : T1- contractie izotonica concentrica a muschilor expirului, a musculaturii abdominale, a flexorilor coapsei pe bazin
T2- contractie izotonica concentrica a muschilor inspirului, contractie izotonica excentrica a flexorilor coapsei pe bazin si a abdominalilor
E: – ritm respirator
– forta gravitationala
– salteaua
– dozaj : 3 serii a 10 repetari
– pauza: 30 sec intre serii
Ce exercitii se mai pot face
1 "Ceasul" este un exercitiu specific pentru copii si adulti. Se practica pe saltea. Pacientul se aseaza intins, cu fata in jos. Ajutat de maini, isi arcuieste coloana in partea opusa scoliozei, in timp ce membrele inferioare si bazinul raman fixe. Astfel, miscarea corpului sau se aseamana cu cea efectuata de acele unui ceasornic.
2 "Pisica" este un alt exercitiu care se face pe saltea.
Din pozitia initiala "in patru labe", pacientul efectueaza miscari de lordozari si cifozari (adica isi arcuieste spatele intocmai ca si o pisica atunci cand este furioasa).
3 Exercitii la spalier. Cu o mana se prinde spalierul, iar cealalta se fixeaza deasupra capului. Picioarele sunt lipite de spalier, dar trunchiul se arcuieste, lateral, in sensul opus scoliozei.
4 Exercitiul cu bastonul. Pacientul tine bastonul in fata, de capete, cu ambele maini, apoi il ridica deasupra capului. Se pot face fandari in fata, cand cu un picior, cand cu celalalt. Acest tip de exercitiu poate fi facut si fara baston.
Laurian Sdic – Kinetoterapia in recuperarea algiilor si a tulburarilor de statica vertebrala – Editura medicala 1992
Exercitii in bazin cu apa
Hidrokinetoterapia (exercitiile efectuate in bazin) poate fi de ajutor. Exercitiile practicate in apa tonifica musculatura paravertrebrala si realizeaza un echilibru muscular dreapta – stanga. De asemen ea inotul este recomandat.
Pacientii trebuie sa continue acasa exercitiile efectuate sub supravegherea specialistului.
Metoda FED
Exista trei reguli generale in tratarea scoliozei.
Cand deformarea coloanei vertebrale este cuprinsa intre 0 si 30 de grade, scolioza se trateaza prin kinetoterapie.
Intre 30 si 50 de grade se recomanda kinetoterapie si purtarea unui corset,
Cand deviatia coloanei depaseste 50 de grade se impune interventia chirurgicala.
O procedura terapeutica revolutionara, introdusa de la inceputul anului si in Romania, este o varianta moderna si eficienta pentru evitarea operatiei.
Denumita FED – fixare, elongare si derotare, metoda a fost conceputa in urma cu 30 de ani si perfectionata continuu de profesorul Santos Sastre de la Universitatea din Barcelona. Metoda FED este aplicata in tara noastra de profesor doctor Elena Caciulan, presedintele Asociatiei Profesionale a Kinetoterapeutilor. Ea ne explica in continuare in ce consta aceasta metoda si ce rezultate se pot obtine.
Metoda FED se realizeaza cu ajutorul unui aparat in care este fixat pacientul intr-o postura care permite elongarea si derotarea coloanei vertebrale. Aparatul are un brat mecanic, care exercita presiune asupra unor puncte-cheie de la nivelul coloanei vertebrale, ceea ce conduce in timp la corectarea formei acesteia. Principalul avantaj al aparatului FED este ca produce simultan derotarea coloanei vertebrale si elongarea musculaturii retractante, obtinandu-se treptat revenirea coloanei vertebrale in pozitie normala.
4. KINETOTERAPIA:
Kinetoterapia urmareste echilibrarea musculaturii paravertebrale si a bazinului. In general sunt eficiente exercitiile simetrice, angajand abductorii si adductorii coapsei, ca si muschii paravertebrali lombari, vizand mai ales sa ii creeze pacientului simtul pozitiei corecte a bazinului si sa tonifice muschii care asigura echilibrarea acestuia.
Modificarea lungimii si tonusului muschilor care mentin echilibrul bazinului este in general consecinta, iar nu cauza inclinarii laterale a acestuia in atitudinile scoliotice. Este necesar ca odata constituite aceste modificari, sa se corecteze si sa se reechilibreze lungimea si tonusul acestor muschi.
Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie sa preceada tonificarea musculara, pentru ca aceasta sa se poata face pe un schelet cat se poate de corectat sau de flexibil. Pentru mobilizarea coloanei vertebrale se folosesc urmatoarele procedee:
a) Intinderea in lungime.
b) Flexia laterala.
c) Derotarea.
d) Presiunea directa asupra gibozitatii.
a) Intinderea in lungime actioneaza corectiv atat asupra deviatiei laterale a coloanei, cat si asupra rotatiei vertebrale.
Intinderea se poate realiza in mod pasiv, sub actiunea greutatii corpului, prin:
– atarnari in brate la spalier sau pe o bara;
– atarnari prin prindere de cap cu un capastru, de obicei in pozitia culcat pe un plan inclinat, alunecos;
– se poate efectua de asemenea prin tractiuni simultane de solduri si de cap sau umeri, cu dispozitive speciale.
In mod activ, intinderea se poate realiza prin auto-extensie, cu contractia muschilor paravertebrali.
b) Flexia laterala, corectiva, in directia convexitatii, este usor de realizat in scoliozele cu o singura curbura, in,,C". In scoliozele cu dubla curbura, corectarea prin inflexiune laterala se poate face prin mai multe modalitati:
– actionand simultan asupra ambelor curburi, dar in sens invers asupra uneia fata de cealalta;
– actionand selectiv asupra uneia din curburi, in timp ce cealalta este fixata in pozitie corecta sau hipercorectata.
Se poate fixa in pozitie corecta o curbura dorsala prin:
– tractiune asupra bratului din partea concavitatii;
– presiune directa asupra hemitoracelui din partea convexitatii;
O curbura lombara se poate fixa in pozitie corectata prin:
– tractiune asupra membrului inferior corespunzator concavitatii;
– ridicarea fesei de partea convexa prin fixarea unui suport pe scaun in pozitia sezand;
– flexia pe bazin a coapsei din partea convexitatii.
c) Derotarea vertebrala. In scolioze se produce o rotare a vertebrelor din curbura, care isi deplaseaza fata anterioara a corpului vertebral inspre convexitate, antrenand in aceasta rotare si coastele, ceea ce face sa apara o gibozitate in hemitoracele din partea convexitatii.
Derotarea trebuie facuta in sensul invers. De exemplu, daca este prezenta o scolioza dorsala dreapta, derotarea trebuie sa se faca prin deplasarea umarului drept inainte si a celui stang inapoi. Pentru a fi durabila derotarea trebuie facuta activ, cu participarea contractiilor musculare corective.
d) Presiunea directa asupra gibozitatii se aplica pe hemitoracele corespunzator convexitatii, in directie oblica dinapoi inainte. Ea favorizeaza atat derotarea vertebrelor, cat si reducerea curburii scoliotice. Presiunea se poate face manual, sau cu ajutorul unei pelote aplicata sub gibozitate, pe care apasa greutatea corpului.
V. TERAPIA OCUPATIONALA:
Este o metoda de reeducare activa care completeaza kinetoterapia folosind diverse activitati adaptate la tipul de deficiente motorii ale individului cu scop recreativ si terapeutic, ajutand bolnavul sa folosesca mai bine muschii ramasi indemni si recuperand functia celor afectati de boala, contribuind astfel la readaptarea functionala la gesturile vietii curente.
Asistenta in terapia ocupationala se desfasoara in doua etape:
–primirea pacientului si evaluarea lui: este cel mai important moment penru ca de calitatea evaluarii depinde alegerea mijloacelor si aplicarea tratamentului.
–etapa de tratament (asistenta propriu-zisa).
In cazul pacientilor cu scolioza putem aplica din activitatile esentiale tehnicile sportive cu caracter recreativ, cu practicarea integrala. Vom alege acele sporturi sau jocuri ce pot avea o contributie la atingerea obiectivelor terapeutice propuse. De exemplu: inotul, voleiul, baschetul, bedmintonul sunt foarte indicate in cazul pacientilor cu scolioza.
Inotul trebuie sa fie simetric si facut multi ani la rînd (bras, spate, fluture). Este un excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale si de dirijare a dezvoltarii simetrice a toracelui.
Pacientilor care practica volei, bedminton sau baschet le vom spune sa-si foloseasca mai mult mana de pe partea unde se afla concavitatea curburii scoliotice deoarece umarul de pe acea parte este cazut.
Gimnastica respiratorie, in apa, se face sub forma de inot sau programe specializate. Exercitiile se executa timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pana la barbie, membrele inferioare intinse si atingand fundul bazinului cu varful degetelor de la picioare. Aceasta gimnastica asuplizeaza curburile, niveleaza centurile, stimuleaza autocontrolul si favorizeaza dezvoltarea simetrica a toracelui si cresterea capacitatii vitale. Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evolutiei bolii si de încadrarea rationala a ergoterapiei in complexele de recuperare si readaptare functionala.
. Plas . E . Hagron – Kinetoterapia activa – Hexagon , Polirom Bucuresti 2004
TRATAMENTUL BALNEOLOGIC :
Bolnavul cu SCOLIOZA poate beneficia de tratament balneo-fizical in statiuni profilate pe tratamentul afectiunilor aparatului locomotor (Felix, Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol etc.), unde asocierea factorilor naturali (apa minerala, namol terapeutic, climatul) este benefica si, impreuna cu programele de kinetoterapie adecvate, pot contribui la recuperarea functionala.
Tratamentul balnear vizeaza urmatoarele obiective:
Incetinirea procesului degenerativ
Imbunatatirea circulatiei locale si generale
Ameliorarea sau mentinerea mobilitatii articulare si a fortei musculare.
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
III.1. Scopul și obiectivele cercetării
Scopul acestei lucrări este de a depista cât mai precoce deficiențele de coloană la populația tânără (copii, adolescenți) pentru a putea preveni sau corecta cât mai devreme deformările coloanei vertebrale. Este important să fie ameliorate și recuperate pentru îmbunătățirea activităților școlare și extrașcolare, cât și pentru crearea unor condiții optime de viață în societate.
Pentru perfecționarea modalităților de recuperare funcțională a copiilor afectați, trebuie adoptate strategii complexe.
În această lucrare, se propune analiza datelor și informațiilor asupra mecanismelor de producere a deficiențelor, pentru a putea fi corectate și a se lua măsuri de prevenție.
Este important să fie analizată kinetoprofilaxia și programul de kinetoterapie pe care copiii îl vor desfășura, precum și stabilirea unui eșantion de copii pe categorii de vârstă. Trebuiesc realizate testări intermediare pentru verificarea eficacității programului de kinetoterapie ales, precum și compararea rezultatelor inițiale și finale,în urma tratamentului.
Obiectivele cercetării sunt:
să se stabilească care sunt mijloacele optime din cadrul programului kinetic aplicat în conformitate cu starea pacientului;
să stabilească perioada optimă de tratament, în urma căruia se obține ameliorarea simptomatologiei;
să se stabilească indicațiile și contraindicațiile aplicării programului kinetic în cadrul asistenței medicale complexe a pacientului;
– să se stabilească numărul optim de ședințe de program recuperator;
– să se alcătuiască programul kinetic pe care pacientul va trebui să-l urmeze la domiciliu în condițiile desfășurării unui regim normal de viață și activitate socială.
III.2. Metodele de cercetare utilizate
Studiul pe care l-am efectuat s-a bazat pe câteva metode de cercetare, și anume:
metoda studiului bibliografic – reprezentat din parcurgerea referințelor bibliografice existente în biblioteca facultății si a bibliotecii centrale General Tell Tg Jiu , date informaționale computerizate (internet) care mi-au permis studiul aparițiilor recente din străinătate;
metoda observării și înregistrării datelor – care a constat din măsurarea parametrilor fiziologici semnificativi, obținuți în cadrul evaluării complete a pacienților, conform unei metodologii cunoscute în ergofiziologie, care au respectat normele internaționale, aplicate și la noi în țară;
metoda prelucrării statistico-matematice a datelor obținute – care a constat din: prelucrarea rezultatelor obținute, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici măsurați, conform metodelor de calcul, a indicilor economiei cardiovasculare de efort, a tipologiei specifice (cuantificate internațional); determinarea scorurilor scalelor utilizate; interpretarea tuturor rezultatelor pe baza normelor standard existente;
metoda grafică – a constat din reprezentarea grafică a variațiilor parametrilor urmăriți și a indicilor măsurați pe baza acestora; cu ajutorul acestei reprezentări grafice se obține o mai bună vizualizare a efectelor experimentului precum și o apreciere de ansamblu a rezultatelor cercetării;
metoda de evaluare – pentru pacienții luați în studiu (incluși într-un trial descriptiv), folosind scale nominale (clasificarea simplă în diferite categorii, fără existența unor relații speciale între acestea) și scale ordinale (care măsoară amplitudinea unei proprietăți folosind o clasificare predeterminată a unor răspunsuri posibil a fi obținute).
Cercetarea pe care am efectuat-o a cuprins un lot de 22 pacienți cu deformări ale coloanei vertebrale, respectiv cu scolioza C dreapta si stanga , cu vârste cuprinse între 6 -20 ani. Studiul s-a realizat în Clinica de Medicină Fizică și Recuperare Larimed Tg Jiu,în perioada noiembrie 2014 – mai 2015
Pacienții au fost urmăriți în regim ambulatoriu o perioadă de o lună, evaluarea complexă având loc la intrarea în studiu (începerea tratamentului recuperator) și la sfârșitul terapiei fizical-kinetice (1 lună). În această perioadă aceștia au efectuat un program de reabilitare complex bazat pe kinetoterapie, masaj, electroterapie.
Selecția cazurilor:
criterii de includere:
pacienți diagnosticați cu scolioza C dreapta si in paralel scolioza C stanga, clinic și imagistic;
pacienții la care au fost disponibile și s-au putut obține în momentul studiului date clinico-funcționale complete conform obiectivelor de studiu;
pacienți care au urmat programul complex de evaluare și recuperare pe o perioadă de o lună;
Tabel nr.4 Repartiția pacienților după vârstă, sex, mediu de proveniență și tip de afecțiune
Repartiția pe grupe de vârstă a pacienților denotă o incidență mai mare a deformărilor în plan frontal la copiii cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani, incidența scăzând o dată cu creșterea în vârstă.
Grafic nr.1 Repartiția lotului studiat în funcție de vârstă
Lotul de pacienți studiați a fost alcătuit din 16 femei reprezentând 52% și 6 bărbați reprezentând 48%, la care am făcut o evaluare completă (etiopatogenică, clinică, funcțională).
Grafic nr.2 Repartiția lotului studiat în funcție de sex
Din punct de vedere al mediului de proveniență 16 pacienți au fost din mediul urban și 6 de pacienți din mediul rural.
Grafic nr.3 Repartiția lotului studiat în funcție de mediul de proveniență
Repartiția în funcție de tipul de afecțiune (scolioza C dreapta si scolioza C stanga) relevă o incidență mai mare a cazurile de scolioza C dreapta decat de Scolioza C stanga.
63 % – scolioza C dreapta
37% – scolioza C stanga
Grafic nr.4 Repartiția lotului studiat în funcție de tipul de afecțiune
Obiectivele și metodologia de tratament
Obiectivele programului de Kinetoprofilaxie:
Pentru scolioze:
1. Coonștientizarea deformațiilor este necesară și prioritară în cronologia tratamentului kinetoterapic.Ea permite favorizarea acceptării și implicarea pacientului în proiectul terapeutic.
Poate fi realizat în două moduri diferite: utilizarea oglinzilor, percepții ale zonelor de contact în decubit dorsal sau pe un perete,conștientizare proprioceptivo-senzorială.Această coonștientizare poate fi statică sau dinamică,dar în fiecare caz în parte kinetoterapeutul își ajută și își îndrumă pacientul prin voce și gesturi.
2. Diminuarea durerii este posibilă prin :
• masaj,care pe lângă acțiunea sa antalgică și relaxantă permite un câștig de mobilitate a diferitelor planuri musculo-aponevrotice și cutanate;
• fizioterapie (electroterapie, termoterapie, etc)
3. Asuplizările trebuie sa se efectueze in extensie axiala in sens corector , coloana fiind descarcata :
• în mod pasiv:se practica mai ales in scoliozele mai evoluate – derotatie asociata cu o inclinare laterala corectiva prin presiuni manuale lente si progresive efectuata la nivelul gibozitatilor;
• în mod activ:cer din partea pacientului un effort mai maresi o mai buna cunoastere a efectelor sale cu participare constienta . Exercitiile gimnice pentru tonifierea musculaturiisunt deosebit de importante , cautandu-se inlaturarea dezechilibrelor musculo- ligamentaresi tonifierea musculaturii in pozitie corijata ; se practica predominant extensie prin tractiune axiala permanenta , flexia favorizand deviatiile laterale.
Este important ca terapeutul să verifice ,vizual și prin palpare,eficacitatea și localizarea corectării obținute.
4. Asuplizările la nivelul centurilor se referă la muchii pectorali, ischio-gambieri, psoas, drept anterior, pătrat lombar, trapez.
Mijloacele utilizate sunt întinderile pasive,cele active, tehnicile: contractat-relaxat.
5. Tonifierea musculară este efectuată în poziție corectată asupra unor structuri și zone deja asuplizate. Privește mai ales :
• zona paravertebrală: exerciții de auto-creștere activă în poziție șezând și în poziție în picioare;
• mușchii fixatori ai omoplaților și cei abdominali.
6. Integrarea/dobândirea unei noi scheme și reeducare posturală începe cu coonștientizarea deformațiilor sau dizarmoniilor, continuând cu corectări localizate,apoi cu corectări globale. Exercițiile sunt realizate în statică,în dinamică, apoi pe un balon de reeducare, pentru a solicita menținerea poziției corectate.
7. Reeducarea respiratorie constă în realizarea unei flexibilități toracice și a unei modelări a toracelui,favorizând expansiunea acestuia în plan frontal.
8. Adaptarea la locul de muncă,adică poziția pacientului în perioada de școlarizare este primordială.Subiectul în cauză trebuie determinat să transpună poziția corectată în activitățile vieții cotidiene.
9. Reeducarea în cadrul unui tratament ortopedic prin corset prezintă obiective suplimentare:supravegherea la nivel cutanat și supravegherea/adaptarea apareiajului.
Schematic,sunt descrise două faze de reeducare:
• faza în corset care curprinde exerciții pentru degajarea și retroversiunea bazinului
• faza în absența corsetului,care reia obiectivele prezentate mai sus
În cazul pacienților îngrijiți în corset gipsat, tratamentul reeducativ este acela al unei reeducări în corset.
Pentru scoliozele usoare , pretabile la tratament de recuperare , nu duc la modificari de mecanica respiratori care sa necesite un tratament ortopedicochirurgical deosebit ;
Educatia actului respirator are mai multe obiective :
luarea la cunostinta a actului respirator ( recunoasterea celor doi timpi – inspiratie , expiratie )
obisnuirea cu respiratia nazala
obisnuirea bolnavului cu respiratii mai rare si cu o schimbare in ritmul inspirului fata de expir
educarea celor doua mecanisme se intrepatrund si se completeaza cu inspiratie profunda – cel costodiafragmatic cu cel sterocostal
progresiv si dozat in educatia respiratiei se vor folosi exercitii functionale si globale , spirometrul , ca si unele discipline sportive ca natatia ; Metoda patrupeda Klapp , este folosita la scara larga in recuperarea scoliozelor .
Elementele de diagnostic si de evolutie a diferitelor forme de scolioze , consemnate cu ocazia unor examene repetate le 2- 3 luni , au rolul cel mai important in alegerea tehnicilor de recuperare .
Elementele de diagnostic si tehnici de recuperare :
localizarea varfului curburiila nivel unei vertebre anumite in functie de care se va alege pozitia de plecare pentru mobilizare
determinarea sensului curburii scoliozei , care implica tehnici de mobilizare variate
precizarea numarului de curburi – una sau mai multe –ca si marimea acestora si eventualele rotatii ale coloanei
Tehnicile indicate de recuperare in functie de gradele de gravitate sunt :
-primul grad cu unghiul curburii sub 30 grade , reprezinta in primul rand recuperare
Initial se lucreaza cu inteaga musculatura a rahisului prin miscari active , cinetice , pozitia de plecare fiind fie de decubit , fie patrupeda .
Ulterior , s-a trecut la activitati de recuperare mai greu de de executat , in raport cu progresul obtinut , folosind miscari active specifice asimetrice , localizate la un segment din rahis( de exemplu , inclinarea laterala a trunchiului , care sa corecteze curbura , inversand deviatia – in cazul scoliozei C , spre stanga )
Daca subiectul a evoluat favorabil si este bine antrenat , si scolioza nu este prea evoluata , se poate trece la miscari active globale , ca de exemplu mersul patrupedic .
In final , se recomanda reeducarea posturala in statiune verticala , asezat in picioare .
-La cel de-al doilea grad de unghi cu curburi intre 30- 50 grade , se suplimenteaza cu o reeducare prin aplicarea unui corset amovibil , mai ales copiilor ce stau timp indelungat in banca , in clasa in pozitia asezat . Numarul mare al acestor cazur , indica terapeutilor tehnici corespunzatoare , cat si controale radiologice la 2-3 luni si daca este nevoie , mai des .
– La al treilea grad , cu unghiul curburii de peste 50 grade , sunt forme grave de scolioza , care necesita corsete succesive ,si chiar corectie prin grefa . Preoperator , in timpul purtarii corsetelor succesive , se va efectua o reeducare urmarindu-se tonicitatea musculaturii rahidiene si imbunatatirea respiratiei prin gimnastica respiratorie .
Dupa operatie , corsetul de gips il va inlocui pe cel de plastic , continuandu-se gimnastica respiratorie .
Tehnicile de recuperare ale scoliozelor sunt numeroase , locul principal , avandul tehnicile gimnice Ling si Klapp .
CAPITOLUL IV – ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
Evaluarea clinico-funcțională a pacienților s-a realizat cu ajutorul scalelor de evaluare în ziua 0 (ziua internării) precum si ulterior după o perioadă de o lună de la aplicarea programului kinetic propus, în regim ambulatoriu.
Date fiind obiectele cercetării (rolul kinetoterapeutului în activitatea de evaluare corectă și completă etiopatogenică, clinică și funcțională a pacientului cu tulburări de statică vertebrală, cu reeducarea funcțională a trunchiului, coloanei în vederea ameliorării clinico-funcționale prin combaterea atrofiilor musculare și ameliorarea amplitudinii de mișcare la nivelul trunchiului, precizarea exercițiilor optime din cadrul programului kinetic aplicat în conformitate cu statusul funcțional al pacientului, stabilirea duratei optime și ritmul ședințelor kinetice) am stabilit ca variabile de cercetat în cadrul studiului următorii parametrii:
IV .1 STUDIU CLINIC- BAZAT PE INFORMATIA OBTINUTA PRIN MASURARE
1 Descrierea lotului de pacienti si scopul studiului clinic
Masurarile s-au efectuat pe un lot de 22 de pacienti , de ambe sexe, cu varsta curprinsa intre 6 si 20 ani. Subiectii sunt elevi de scoala generala si liceu . Elevii urmeaza o programa scolara care cuprinde si ore de exercitii fizice intr-o mare masura cat este prevazut in invatamantul obligatoriu general. S-a urmarit, in mod special manifestarea unor defecte de postura, a caror caror cauza a exclus activitatea sportiva sanatoasa. Omiterea activitatii fizice regulate este cunoscuta drept cauza a slabirii tonusului muscular si ca urmare a aparitiei deformatiilor de coloana, care determina posturi incorecte si mobilitate rsdusa sau/si asimetrica. In consecinta, s-a urmarit depistarea defectelor de coloana datorate unor obiceiuri gresite, lipsei de ergonomie a mobilierului scolar si a celui afectat pregatirii lectiilor de catre parinti etc.
2 Efectuarea masurarilor si prelucrarea datelor
Lotul de subiecti a fost investigat cu un set de date primare, continand coordonate ale apofizelor vertebrale de la C7 pana la S3, la care s-au adaugat informatiile aditionale aferente scapulei, apofizelor iliace si apofizei proximale humerale. In figura ce urmeaza sunt prezentate cele 27 de puncte in care au fost aplicate marchere de prelevare a coordonatelor 3D.
Pozitia celor 27 marchere de prelevare a coordonatelor
Rezultate, dupa rularea secventei de calcul pentru un anumit subiect.
Captura a rezultatelor numerice si grafice rezultate prin
Deformatia scoliotica dreapta (unghiul dintre linia vertebrelor C7 – T1 si linia vertebrelor T11 – T12 )
Deformatia scoliotica stanga (unghiul dintre linia vertebrelor T11 – T12 si linia vertebrelor S1 – S3 )
Deformatia scoliotica dreapta Deformatia scoliotica stanga
Inclinarea laterala (unghiul dintre linia vertebrelor C7 – S1 si verticala care trece prin C7 )
Unghiul Cobb (unghiul dintre normalele la linia vertebrelor C7 – T1, respectiv L4 – L5 )
.
Inclinarea laterala Unghiul Cobb
Parametri masurati in plan transversal (xz)
Rotatia pelvica (unghiul dintre linia apofizelor iliace P1 – P2 si linia omoplatilor O1 – O2 )
Rotatia pelvica
3 Rezultatele studiului clinic
Pe baza rapoartelor de investigare s-a intocmit un.
Variatia parametrului Inclinatia trunchiului pe lotul studiat
Variatia parametrului Deformatie scoliotica dreapta pe lotul studiat
www.scrigroup.com/…/CORSETURI-STUDIU-CLINIC-BAZAT-35238….
Variatia parametrului Deformatie scoliotica stanga pe lotul studiat
Variatia parametrului Inclinare laterala pe lotul studiat
Variatia parametrului Unghiul Cobb pe lotul studiat
Metode folosite :
Metoda gimnica clasica
Metoda Klapp cu miscari active specifice
reeducare posturala, prin gimnastica , incepe din decubit dorsal ,alungirea axiala activa a rahisului , , apoi pozitie patrupede si apoi sezand ., apoi pozitie ortostatica corectata cu calcaie lipite , genunchi in extensie abdomen retractat si barbie retrasa . Recuperarile se fac initial in fata oglinzii , ulterior fara control vizual si treptat automatizate .
reeducarea scoliozei prin exercitii asuplizante pasive si active
tonifierea musculaturii , din pozitia decubit ventral , din pozitie patrupeda
exercitii generale si de echilibrare generala
educatie respiratorie
La acestea se mai adauga :ca si recomandare dupa sedintele efectuate in centrul de recuperare :
-alte exercitii de gimnastica medicala si altele ( ceasul ,pisica , bastonul ,,)
-ocupationale , inotul , metoda FED
– metode ortopedico-chirurgicale
– kinetoterapie prin masaj , ….
-cura balneara etc
– revenire anuala la control radiologic si evaluare statica
Variatia parametrului Rotatie pelvica pe lotul studiat
scolioza severa, indicata prin valori ale unghiului Cobb peste 25 deg, distante scapulare peste 10 mm si inclinari laterale peste 5 deg, nu este prezenta. Totusi parametrii scoliotici la nivelul unor segmente ale coloanei pune in evidenta deformatii scoliotice destul de semnificative atat la nivel toracic, cat si lombar
se considera importanta introducerea parametrilor deformatie scoliotica dreapta/stanga, care descriu mai corect forma coloanei decat parametrii globali de tip Cobb
inclinarea laterala, desi este prezenta in toate cazurile de scolioza, poate avea valori nenule si in absenta acesteia. Reprezentarile grafice din anexe indica pentru majoritatea subiectilor o inclinare spre stanga, explicabila prin postura incorecta in banca sau la birou, practicata in mod curent
defectele de coloana depistate la subiectii investigati nu pun probleme de limitare sau blocare totala a mobilitatii, ci sunt de natura posturala
in cazurile de deformatii mici este suficienta corectia prin controlul constient al posturii, mai ales in pozitia sezand
in cazurile cu deformatii mai accentuate sunt necesare corsetele de corectie
la grupa de varsta si la nivelul defectelor depistate in lotul de subiecti investigati recuperarea totala este posibila
investigatia parametrilor posturali de coloana vertebrala este obligatorie pentru elevii din ciclul primar si gimnazial in scopul depistarii precoce a deformatiilor de coloana. Se asigura astfel preventia afectiunilor grave generate de deformatiile severe si corectarea deformatiilor usoare cu disconfort minim pentru pacient si costuri reduse pentru societate.
La finalul studiului , s-a tras concluzia ca :
cei mai disciplinati s-au dovedit pacientii cu varsta intre 6 si 10 ani
pacientii cu varsta intre 6 si 10 ani nu au absentat si intarziat niciodata , iar in decurs de o ora au efectuat exact dupa indicatii , atat exercitii prin metoda Klapp cat si exercitii de respiratie
pacientii cu varsta de la 11 la 20 de ani constientizeaza mai bine in ce priveste continuarea exercitiilor si acasa , corectarea posturii in repaus in sezut ( in banca ) , corectarea prin metode ocupationale practicand inot la strand pe timp de vara , sau la bazin pe timp rece .
corectarea prin metoda FED , de cei cu varsta de peste 10 ani , purtarea corsetului probat si corespunzator
2 pacienti , un baiat de 14 ani si o fetita de 16 ani , constitue pacienti cu multa vointa , dar care au inceput exercitiile mult mai tarziu ( in urma cu 3 si respectiv 2 ani ) avand uu unghi Cobb de 28 si respectiv 32 de grade, cu evolutie de stagnare ci nu de reducere a acestui unghi , propunandu-li-se purtarea corsetului corector in permanenta dupa terminarea exercitiilor zilnice si reevaluare ortopedico-chirurgicala si radiologica , in vederea interventiei chirurgicale .
Exercitiile de respiratie din cadrul kinetoprofilsaxiei , urmaresc mentinerea ritmului respirator ,reeducarea respiratiei costale , abdominale si fortate , putand fi urmate acasa de exercitii ca ,,ceasul” , ,, pisica” sau terapie ocupationala , inotul .
Procentul de evolutie in ce priveste reducerea unghiului Cobb la lotul studiat este de 92 % , 8 % fiind cele 2 cazuri fara evolutie favorabila .
O statistica pertinenta este greu de realizat doar dupa 1 luna de zile , intrucat gimnastica medicala si recuperatorie este de lunga durata , si chiar daca este ,,recuperata” corectia , trebuie continuata gimnastica pentru a nu recidiva scolioza .
CAPITOLUL V – CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Mijloacele kinetoterapiei pentru tratamentul corectiv al scoliozei
tratamentul prin miscare referitor la exercitii active care sa franeze evolutia
metoda translatieie , a lui Roeder si Ledent – constand in deplasarea pe partea corectoare , aunui segment de corp
metoda Klapp- pozitia patrupeda pentru activarea musculaturii in conditia unei coloane orizontale neincarcate .
metoda Bobath – cu mingea – care foloseste tridimensionalitatea actionarii asupra coloanei in diferite ipostaze si pozitii cu si fara ajutor
metoda Niederhoffer – prin folosireatensiunilor izometrice – prin apropierea coloanei cat mai mult de linia mediana
metoda V Vojta – exercitiu activ reflex – actioneaza mai ales asupra musculaturii proprii din straturile profunde ale coloanei ce nu poate fi pusa in functie prin vointa pacientilor
Aceasta ultima metoda este folosita foarte rar , intru-cat necesita pregatire de specialitate superioara si este mai greu acceptata de pacient fiind obositoare
Concluzii generale
Metode folosite :
Metoda gimnica clasica
Metoda Klapp cu miscari active specifice
reeducare posturala, prin gimnastica , incepe din decubit dorsal ,alungirea axiala activa a rahisului , , apoi pozitie patrupede si apoi sezand ., apoi pozitie ortostatica corectata cu calcaie lipite , genunchi in extensie abdomen retractat si barbie retrasa . Recuperarile se fac initial in fata oglinzii , ulterior fara control vizual si treptat automatizate .
reeducarea scoliozei prin exercitii asuplizante pasive si active
tonifierea musculaturii , din pozitia decubit ventral , din pozitie patrupeda
exercitii generale si de echilibrare generala
educatie respiratorie
La acestea se mai adauga :
-alte exercitii de gimnastica medicala si altele ( ceasul ,pisica , bastonul ,,)
-ocupationale , inotul , metoda FED
– metode ortopedico-chirurgicale
– kinetoterapie prin masaj , ….
-cura balneara etc
Concluzii dupa efectuarea exercitiilor
Deviațiile coloanei vertebrale în plan frontal si lateral apar și evoluează la toate vârstele, cu preponderenta pana la varsta de 18 ani , dar trebuie monitorizate cu atenție în perioada de creștere.
Tipul de tratament ales trebuie să fie individual pentru fiecare pacient în parte, adaptat la problemele acestuia, urmărit cu atenție și schimbat în cazul întârzierii rezultatelor sau disconfortului pacientului.
Un tratament aplicat și executat corect, precum și o relație de colaborare și armonie între pacient și kinetoterapeut duce la rezultate sigure și optime.
O importanță deosebită implică și analizarea organismului ca întreg, deoarece o deformare a coloanei și a posturii pacientui, atrage după sine complicații ale organismului ca întreg.
Efectul pozitiv demostrat al programului kinetic în asistența medicală a pacientului cu tulburări de statică vertebrală (scolioza) este de îmbunătățire a tulburăriilor de statică, justificând menirea kinetoterapiei în asistența medicală.
Eficacitatea programului de recuperare fundamentat pe programul kinetic s-a dovedit a fi benefic prin ameliorarea următorilor parametrii:
îmbunătățirea mobilității coloanei vertebrale, fapt demonstrat prin tinderea la valori normale a indicilor reprezentativi;
Beneficiile programului de recuperare sunt exprimate prin ameliorarea simptomatologiei, staticii, limitarea utilizării serviciilor medicale, creșterea calității vieții.
Propuneri
Interpretarea și diagnosticarea tulburărilor de statică vertebrală trebuiesc realizate cât mai precoce, deoarece au un rol esențial în dezvoltarea armonioasă a școlarului și adolescentului;
Tratamentul tipului de afecțiune de asemenea trebuie să înceapă cât mai precoce pentru a putea preveni/corecta/îmbunătății deviațiile existente;
Trebuiesc cunoscute cauzele care determină aceste tulburări, pentru a le îndepărta;
Programul începe cu exerciții de corectare, urmate de exerciții de tonifiere musculară si de respiratie;
Nu se exagerează cu acestea deoarece se poate produce inversarea curburilor;
Trebuiesc prevenite contracturile musculare;
Este indicată folosirea de mijloace externe care promovează poziția corectă a coloanei vertebrale și anume folosirea de corsete și orteze;
Se poate apela la electroterapie, hidrotermoterapie, masaj, ca mijloace ajutătătoare;
Trebuiesc îmbunătățiți factorii și condițiile de mediu (adaptarea pupitrelor și birourilor de lucru pentru fiecare copil);
Trebuie acordat un loc important odihnei;
Supravegherea școlarilor în vederea purtării corecte a ghiozdanelor și evitarea adoptării pozițiilor vicioase;
Evitarea purtării de tocuri înalte la fetele care ajung la pubertate;
Promovarea sănătățiii și prevenirea obezității.
BIBLIOGRAFIE
1. Baciu C. – Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor , Editura Sport – Turism , București,1977
2. Papilian V. – Anatomia omului volumul I – Aparatulul locomotor, Editura Medicală București,1992
3. Sbenghe T. –Kinesiologie, știința mișcării , Editura Medicală București , 2005
4. Dumitru D. – Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale, Editura Sport-Turism, București , 1984
5. Bratu I. – Gimnastică pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice, Editura Sport- Turism, București 1977
6 Birtolon A. – Exerciții fizice și coloana vertebrală , Editura Sport- Turism, București 1978
7 Ispas C. – Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico-traumatice, partea I Deficiențe fizice, București 2005
8. Cordun M. – Kinetologia medicală, Editura Axa ,București , 1999
9. Sbenghe T. – Kinetoterapia profilactică terapeutică și de recuperare , Editura Medicală București ,1998
10. Marinescu L, Popescu R. – Bazele fizice și anatomice ale Kinetologiei – Testarea musculo-articulară , Editura Agora ,1999
11. Kiss I.- Fiziokinetoterapie și Recuperare Medicală, Editura Medicală – București, 1999
12. F. Plas . E . Hagron – Kinetoterapia activa – Hexagon , Polirom Bucuresti 2004
13 C . Albu , Tiberiu- Leonard Vlad . Adriana Albu – Kinetoterapia pasiva , Polirom Bucuresti 2004
14 . Dumitru Motet – Kinetoterapia in beneficiul copilului – Ed SemnE, Bucuresti 2011
15 . Laurian Sdic – Kinetoterapia in recuperarea algiilor si a tulburarilor de statica vertebrala – Editura medicala 1992
16. www.proteze-orteze.ro/index.php?route=information/information&information_id=8
17 . www.elipetromed.ro/fiziokinetoterapie-scolioza.html
18. https://www.reginamaria.ro/spitale/spitalul-baneasa/ortopedie…/scolioza
BIBLIOGRAFIE
1. Baciu C. – Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor , Editura Sport – Turism , București,1977
2. Papilian V. – Anatomia omului volumul I – Aparatulul locomotor, Editura Medicală București,1992
3. Sbenghe T. –Kinesiologie, știința mișcării , Editura Medicală București , 2005
4. Dumitru D. – Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale, Editura Sport-Turism, București , 1984
5. Bratu I. – Gimnastică pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice, Editura Sport- Turism, București 1977
6 Birtolon A. – Exerciții fizice și coloana vertebrală , Editura Sport- Turism, București 1978
7 Ispas C. – Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico-traumatice, partea I Deficiențe fizice, București 2005
8. Cordun M. – Kinetologia medicală, Editura Axa ,București , 1999
9. Sbenghe T. – Kinetoterapia profilactică terapeutică și de recuperare , Editura Medicală București ,1998
10. Marinescu L, Popescu R. – Bazele fizice și anatomice ale Kinetologiei – Testarea musculo-articulară , Editura Agora ,1999
11. Kiss I.- Fiziokinetoterapie și Recuperare Medicală, Editura Medicală – București, 1999
12. F. Plas . E . Hagron – Kinetoterapia activa – Hexagon , Polirom Bucuresti 2004
13 C . Albu , Tiberiu- Leonard Vlad . Adriana Albu – Kinetoterapia pasiva , Polirom Bucuresti 2004
14 . Dumitru Motet – Kinetoterapia in beneficiul copilului – Ed SemnE, Bucuresti 2011
15 . Laurian Sdic – Kinetoterapia in recuperarea algiilor si a tulburarilor de statica vertebrala – Editura medicala 1992
16. www.proteze-orteze.ro/index.php?route=information/information&information_id=8
17 . www.elipetromed.ro/fiziokinetoterapie-scolioza.html
18. https://www.reginamaria.ro/spitale/spitalul-baneasa/ortopedie…/scolioza
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Posibilitati Si Limite de Recuperare In Scoliozac Dreapta (ID: 144732)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.