Posibilitati Si Limite de Recuperare In Scolioza C Dreapta
Posibilitati si limite de recuperare in scolioza"C" dreapta
CUPRINS
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
I.1. Importanța temei
I.2. Motivarea alegerii temei
CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A TEMEI
II.1. Caracteristicile anatomo-funcționale ale coloanei vertebrale
II.2. Scolioza
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
III.1. Scopul și obiectivele cercetării
III.2. Metodele de cercetare utilizate
CAPITOLUL IV – ANALIZA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR
IV.1. Studiu clinic
CAPITOLUL VI – CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
MOTTO:
"SĂNĂTATEA NU ESTE TOTUL, DAR FĂRĂ SĂNĂTATE TOTUL E NIMIC"
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
I.1. Importanța temei
Sistemul osos este alcătuit din totalitatea oaselor și articulațiilor dintre ele. La o persoană adultă, scheletul osos conține 223 oase, dintre care 95 oase sunt perechi, iar 33 oase sunt neperechi.
Oasele împreună cu mușchii reprezintă partea pasivă a aparatului locomotor.
Coloana vertebrală este segmetul axial al scheletului trunchiului, care se întinde între baza craniului și oasele bazinului, având o structură rezistentă, dar în același timp flexibilă, care îndeplinește mai multe funcții, și anume :
Funcția de susținere, adică susține trunchiul, menținând poziția normală a acestuia;
Funcția de mobilitate, permite corpului posibilitatea de a se mișca și de a avea o bună elasticitate, de a fi flexibil ;
Funcția de protecție, măduva spinării este protejată împotriva oricărei agresiuni mecanice.
Coloana vertebrală poate fi afectată de numeroase cauze care duc la dezechilibre ale funcțiilor coloanei. Problemele apărute la coloana vertebrală în copilărie, se vor amplifica în perioada de pubertate și mai ales în perioada de maturitate, dacă nu se vor lua măsuri din timp.
Degradarea oricărui element anatomic al coloanei vertebrale duce la dereglarea oricărei funcții al acestui organ.
Deformările coloanei vertebrale pot fi :
în plan frontal ( văzută din față), coloana vertebrală poate prezenta o deformare spre dreapta sau spre stânga numită scolioză;
în plan sagital, antero-posterior ( văzută din profil), coloana vertebrală poate prezenta cifoză, adică, accentuarea curburii dorsale peste limitele fiziologice ;
lordaza, adică, accentuarea curburii lombare dincolo de amplitudinea fiziologică.
1.2. Motivația alegerii temei
Lucrarea de față va aborda tulburarea de statică în plan frontal, adică scolioza școlarilor și adolescenților.
Starea de bine fizică, psihică și socială, adică sănătatea școlarului este expresia condițiilor sociale, economice și de mediu în care trăiește și se dezvoltă acesta. În ultrimul timp, tot mai mulți școlari suferă de deformări ușoare sau severe ale coloanei vertebrale, sub formă de scolioză, cifoză, lordoză.
Poziția incorectă a copilului pe scaun încă din primii ani de viață, la masă, acasă, apoi la grădiniță, la școală, în bancă, în fața calculatorului sau televizorului, purtarea incorectă a gheozdanului, creșterea bruscă în înălțime, evitarea practicării regulate a sportului care întărește musculatura spatelui sau neglijarea kinetoterapiei în cazul în care boala s-a instalat, pot genera în timp o parte dintre aceste deformări sau contribuie la agravarea deformărilor coloanei deja existente, poate chiar ireversibile.
Cauzele scoliozei sunt genetice și hormonale. Peste 80% din cazurile de scolioză sunt afectate fetele.Coloana vertebrală începe să semene cu litera ,,S” și poate fi cauza unor probleme fizice grave: reducerea capacității respiratorii, umeri inegali, talie inegală sau înclinarea spre o parte a corpului cu afectarea organelor intratoracice, suferințe emoționale, etc.
Pentru a descoperi formele congenitale ale deformării coloanei vertebrale, examinarea copilului se face încă de la naștere și trebuie continuată de medicul de familie și de medicul școlar, și bineânțeles de către părinți, care pot depista cel mai ușor orice deformare care apare la nivelul coloanei vertebrale și a toracelui.
Părinții bine informați asupra acestor probleme ale coloanei vertebrale, vor recunoaște din timp semnalele de alarmă și se vor adresa pediatrilor care vor stabili diagnosticul, tratamentul și recuperarea copiilor pentru îmbunătățirea performanțelor fizice și intelectuale. Scolioza este depistată, de cele mai multe ori la examenul de screening.
Boala apare la pubertate în 92-93% din cazuri ( scoliozele ideopatice), restul au alte cauze. Este de patru ori mai frecventă la fete ( care sunt mai predispuse genetic), decât la băieți; creșterea nivelului hormonilor feminini duce la relaxarea și slăbirea ligamentelor, mușchilor și articulațiilor aferente coloanei vertebrale.
CAPITOLUL II – FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A TEMEI
II.1. Caracteristicile anatomo-funcționale ale coloanei vertebrale
Tudor Sbenghe, în „Kinesiologie “ (2005), spune despre coloana vertebrală că îndeplinește două funcții contradictorii:
o funcție care conferă stabilitatea,asigurând statica corpului;
o funcție dinamică care conferă flexibilitatea, elasticitatea trunchiului și gâtului.
Coloana vertebrală este o structură rezistentă, dar în același timp flexibilă, care susține capul și corpul, menține trunchiul în poziție dreaptă, permițând în același timp mișcarea acestuia.
Se cunosc mai multe posturi de bază ale coloanei vertebrale: decubit, șezând, ortostatism.
Coloana vertebrală reprezintă segmentul axial al scheletului trunchiului, cel mai important segment al aparatului locomotor, este situată pe linia mediană și pe partea posterioară a trunchiului. Coloana vertebrală este un tub articular osos, lung, care se întinde între baza craniului și celelate segmente ale corpului,care alcătuiesc trunchiul: torace și bazin. Pe coloană se inseră membrele superioare pe centura scapulară și membrele inferioare pe centura pelvină.
Coloana vertebrală servește ca înveliș de protecție a măduvei spinării și ca punct de inserție pentru unele viscere. Dispune de un grad mare de mobilitate care interesează articulațiile intervertebrale, amplitudinea fiind variabilă în funcție de regiune.
La extremitatea superioară se articulează cu baza craniului,coloana toracală se articulează cu coastele,iar prin intermediul acestora cu celelalte elemente ale centurii scapulare și membrelor superioare.
Coloana vertebrală este fixată prin osul sacru în peretele posterior al bazinului osos, iar prin bazinul osos, coloana are legături strânse cu membrele inferioare.
Scheletul osos
Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 formațiuni osoase, numite vertebre, dispuse metameric, care se suprapun. În funcție de regiunea în care sunt localizate, aceste vertebre sunt: cervicale, toracale, lombare, sacrale, coccigiene, și anume:
regiunea cervicală: 7 vertebre;
regiunea toracală: 12 vertebre;
regiunea lombară: 5 vertebre;
regiunea sacrală : 5 vertebre;
regiunea coccigiană: 4-5 vertebre.
Fiecare vertebră este alcatuită dintr-un corp vertebral în partea ventrală, un arc vertebral în partea dorsală sau posterioară, care se leagă de corp prin intermediul pediculilor și gaura vertebrală cuprinsă între arc și corp.
Prin suprapunerea vertebrelor se formează un canal, canalul vertebral, cu întindere de la osul occipital până la hiatul sacrat, în acest orificiu aflându-se măduva spinării și rădăcinile nervoase.
Corpul vertebral are o formă cilindrică și devine din ce în ce mai voluminos, pe măsură ce coborâm spre bazin, ceea ce ajută la suportarea greutății corpului în poziție bipedă.
Corpul vertebral prezintă 2 fețe mai scobite spre centru,una superioară și alta inferioară, iar între ele se adăpostește nucleul pulpos.
Arcul vertebral posedă câte trei prelungiri numite apofize. Arcul posterior are o formă neregulată, median și posterior prezintă o apofiză spinoasă, lateral prezintă două apofize transverse și deasupra și dedesubt prezintă câte două suprafețe articulare.
Fig. 1
Fig. 2
Discul sau fibrocartilajul intervertebral este elementul de integrare a corpurilor vertebrale în axul anterior al rahisului, fiind cele mai mari în regiunea lombară. Discurile intervertebrale în totalitatea lor reprezintă o pătrime din înălțimea coloanei.
Discul intervertebral prezintă două porțiuni: una periferică și alta centrală, unde porțiunea periferică, denumită inelul fibros, este de natură fibro-cartilaginoasă, iar porțiunea centrală, denumită nucleul pulpos poate hernia din inelul fibros în care este strânsă.
Inelul fibros este format din lame concentrice aproximativ 15 – 20 anterior de nucleu și 7 – 10 posterior. Grosimea lor variază de la 0,75 mm la 1,5 mm, de la o lamelă la alta. Ele se așează pe plăcile cartilaginoase care acoperă vertebrele adiacente și sunt unite între ele în partea antero-laterală de fibre transversale. Partea posterioară are o structură fibro-cartilaginoasă nediferențiată.
Trecerea din zona antero-laterală în cea posterioară se face brusc, determinând punctele slabe postero-laterale ale inelului. Al treilea punct slab este situat postero-median, pentru că acolo grosimea inelului fibros este cea mai mică. Toate aceste puncte slabe ale inelului fibros duc la cele trei varietăți de hernii discale: postero-median, postero-lateral, paramedian.
Posterior, inserția inelului fibros pe vertebra adiacentă și aderentă ligamentului longitudinal posterior este mult mai lată, creându-și o zonă de minimă rezistență, ce ajută în morfopatologia herniei de disc.
Structura lamelor inelului fibros este alcătuită din fibre conjunctive care sunt dispuse extrem de variat, făcând legătura între corpii vertebrali, unindu-i și opunând rezistență la mobilizarea coloanei în toate planurile și axele de mișcare.
Nucleul pulpos este o formațiune ovoidă albicioasă, gelatinoasă, foarte vâscoasă și omogenă. Este în conexiune cu inelul lamelar pe care-l înconjoară și față de care nu este strict delimitat. Nu aderă pe platoul vertebral, de care poate fi ușor detașat. La etajul lombar, nucleul pulpos este situat la unirea treimii mijlocii cu treimea posterioară a discului și este mai voluminos decât la alte etaje. Nucleul pulpos, fiind o formațiune sferică, conjunctivă, moale, flexibilă, elastică și compresibilă, este supus constant unor forțe de încărcare prin presiune, care tind să-l deformeze. Prin mișcarea predominantă de flexie a coloanei vertebrale se încarcă zona anterioară a corpilor vertebrali, care reacționează prin dezvoltarea de osteofite, dar și zona posterioară a nucleului pulpos unde progresiv structura se deteriorează, favorizând ruperea nucleului pulpos și hernia de disc.
Structurile ligamentare
Ligamentul longitudinal anterior se inseră pe fața laterală și anterioară a vertebrelor, respectând zona listelului marginal. Acesta nu are decât aderențe laxe cu discul.
Ligamentul longitudinal posterior este strâmt înapoia corpurilor vertebrale și larg la nivelul discurilor vertebrale.
Ligamentele galbene asigură unirea lamelor vertebrale. Au culoarea galbenă( de unde și denumirea), au formă dreptunghiulară și ocupă spațiul ce se întinde de la procesul articular până la baza procesului spinos.
Ligamentele interspinoase sunt lame sagitale ce se situează în spațiul dintre două procese spinoase învecinate. Ele se inseră pe procesele spinoase corespunzătoare prin marginile superioară și inferioară.
Ligamentele intertransversare asigură unirea proceselor transverse. Ele sunt de dimensiuni mai reduse în regiunea cervicală și toracică, dar sunt dezvoltate mai mult în regiunea lombară.
Mușchii coloanei vertebrale
Coloana este menținuprocesul articular până la baza procesului spinos.
Ligamentele interspinoase sunt lame sagitale ce se situează în spațiul dintre două procese spinoase învecinate. Ele se inseră pe procesele spinoase corespunzătoare prin marginile superioară și inferioară.
Ligamentele intertransversare asigură unirea proceselor transverse. Ele sunt de dimensiuni mai reduse în regiunea cervicală și toracică, dar sunt dezvoltate mai mult în regiunea lombară.
Mușchii coloanei vertebrale
Coloana este menținută de mușchii spinali poliarticulari care, pornesc de la occipital și merg până la sacru și iliac. Sunt dispuși astfel încât formează un trunchi lombar care se subțiază pe măsură ce se apropie de torace și un altul cervical care se subțiază, de asemenea, coborând spre torace. Astfel, rezultă din aceasta, o comasare a mușchilor spinali în zonele lordotice (lombar și cervical).
Mișcările coloanei vertebrale sunt: flexia, extensia, rotația și circumducția, înclinările laterale, stânga și dreapta, mișcări ce sunt executate de un număr mare de mușchi situați atât pe coloana vertebrală, cât și pe cap și pe bazin.
Nervii spinali conectează măduva cu receptorii și efectorii (somatici și vegetativi). Aceștia sunt în număr de 31 de perechi și au dispoziție metamerică:
– în regiunea cervicală există 8 nervi cervicali,
– în regiunea toracală sunt 12 nervi,
– 5 în regiunea lombară,
– 5 în regiunea sacrală,
– 1 în regiunea coccigiană.
Nervii spinali conțin atât fibre ( rădăcini) senzitive, cât și motorii:
– anterioară (ventrală), motorie;
– posterioară (dorsală), senzitivă, care prezintă pe traiectul ei ganglionul spinal.
Ambele rădăcini, anterioară și posterioară ale nervului spinal se unesc și formează trunchiul nervului spinal care este mixt.Acesta are în structura sa fibre somatomotorii, somatosenzitive, viscerosenzitive, visceromotorii.
Curburile coloanei vertebrale
Coloana vertebrală trebuie să fie dreaptă în mod normal dacă privești frontal.
Curburile coloanei cervicale au apărut ca adaptare la ortostatism.
Poziția coloanei se menține datorită tonicității musculare, a elasticității ligamentelor și discurilor, precum și datorită unirii anatomice a vertebrelor .
Coloana vertebrală prezintă în plan sagital ( antero-posterior), patru curburi fiziologice alternative:
curbură cervicală cu convexitate ventrală, are maximul de curbură la nivelul vertebrelor C6-C7 ( apare când ia copilul poziția șezând);
curbura dorsală sau toracală cu convexitatea dorsală,are maximul de curbură la nivelul vertebrelor T5-T6 ( o găsim la nou-născut);
curbura lombară cu convexitatea ventrală, are maximul de curbură la nivelul vertebrelor T3-T4( apare odată cu mersul la solicitările mușchilor flexori și extensori ai coloanei pentru susținerea echilibrului);
curbura pelvină sau sacrală cu convexitatea dorsală, are maximul de curbură la nivelul vertebrelor S3-S4.
Aceste curburi cresc rezistența și elasticitatea coloanei vertebrale, atenuează șocurile verticale și favorizează menținerea echilibrului coloanei pe bazin, adică, menține poziția normală a corpului, ușurând eforturile centurii musculare a coloanei.
Fig. 4 Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale
Biomecanica coloanei vertebrale
Coloana vertebrală execută mișcări complexe, în care intervin mai multe componente vertebrale. Aceste mișcări se realizează datorită însumării ușoarelor deplasări ale corpilor vertebrali, ce au loc la nivelul discurilor vertebrale până la nivelul articulațiilor. Mișcările sunt limitate de rezistența articulațiilor intervertebrale, de ligamentele coloanei vertebrale și de mușchii coloanei vertebrale.
Deplasările coloanei se execută pe acest nucleu ca pe o axă, astfel putându-se realiza următoarele mișcări:
– flexie / extensie;
– înclinare laterală;
– rotație;
– circumducție.
SCOLIOZA
DEFINIȚIE :. Scolioza este o boală evolutivă, caracterizată prin una sau mai multe curburi laterale ( deviații laterale ) ale coloanei vertebrale, vizibile în plan frontal, însoțită de rotația vertebrelor, cu evoluție progresivă și cu consecințe asupra morfologiei și funcționării acesteia.
Scolioza este cea mai comună deformare a coloanei vertebrale. Alte deformări ale coloanei vertebrale sunt cifoza și lordoza, dar frecvența acestor diformități este mult mai puțin frecventă.
Diagnosticul scoliozei se pune atunci când există două anomalii principale ale coloanei vertebrale:
Curbarea laterală : dacă coloana este privită în plan anteroposterior apare o curbură anormală în acest plan. Când pacientul se apleacă spre înainte să-și atingă picioarele cu mâna, această curbură persistă.. Deviațiile laterale mai mici de 10 grade sunt considerate a fi în limite normale, deci, nu orice înclinare ușoară laterală a coloanei vertebrale este neapărat o scolioză.
Rotatia vertebrelor: aceasta este, de obicei, greu de observat pe radiografii, dar este întotdeauna prezentă într-o scolioză reală.
Diagnosticul scoliozei și stabilirea tipului acesteia sunt realizate cu ajutorul unei radiografii.
Un diagnostic precoce poate să prevină progresia deformării.
Majoritatea scoliozelor nu sunt însoțite de durere, și de accea, poate fi dificil de detectat precoce. Scolioza este depistată, de cele mai multe ori la examenul de sceening sau de către unii părinți, care sunt bine informați asupra acestor deformări ale coloanei vertebrale, recunoscând din timp semnele și recurg apoi, la un specialist.
Caracteristicile scoliozei:
– un umăr, șold sau sân, pot fi unul mai proeminent decat celălalt ( sunt inegali);
– un șold poate fi mai sus situat decât celălalt șold (hainele nu se potrivesc simetric- de exemplu pantalonii);
– corpul pare să se încline într-o parte.
CLASIFICARE:
Scoliozele sunt de două feluri : scolioze funcționale (nestructurale) și scolioze structurale.
1. SCOLIOZELE FUNCȚIONALE:
a). atitudinea scoliotică,
b). scolioza profesională și din tulburări de auz și de vedere,
c). scolioza statică, care poate să fie :
– prin asimetrie de bazin (redoare a șoldului);
– prin ascensionarea congenitală a omoplatului;
– prin inegalitatea membrelor inferioare.
d). scolioza antalgică (sindromul vertebral din discopatia vertebrală).
2. SCOLIOZELE STRUCTURALE SAU OSOASE:
A). Scolioza congenitală:
1). prezintă malformații vertebrale asimetrice: hemivertebre, sacralizare, blocuri vertebrale, condrodistrofii (nanism);
2). Nu prezintă malformații vertebrale: scolioza idiopatică a nou-născutului.
B). Scolioza apărută în cursul creșterii:
1). apar afecțiuni genetice de tip : sindromul Marfan, boala Lobstein, boala Ehlers-Danlos, boala Marquio, boala Recklinghausen;
2). apar afecțiuni musculare (miopatii) : distrofii musculare, miopatii congenitale, miopatii metabolice,sindroame miotonice;
3). apar afecțiuni neurologice: poliomielită, boala Friedreich, paralizia cerebrală infantilă;
4). Rahitismul.
C). Scoliozele secundare unor afecțiuni dobândite:
1). osoase: traumatisme (fracturi-luxatii), toracoplastie, laminectomie, costectomii;
2). neurologice: poliomielita, scolioze tetanice, neurofibromatoza, siringomielita, tumori vertebro-medulare;
3). empiem toracic cu retracție fibroasă.
D). Scoliozele idiopatice (esențiale) : acestea sunt cele mai frecvente (75%), și anume :
a). scolioza infantilă (0-3 ani);
b). scolioza juvenilă (3-14 ani);
c). scolioza adolescenților (este cea mai frecventă în pubertate);
d). scolioza idiopatică a adultului ( posibil debut în adolescență).
Examenul scoliotic se face astfel :
clinic , în picioare , culcat sau în poziție șezândă;
în picioare, vedere din spate, fața și profil – trohanterele, spinele iliace, linia apofizelor spinoase vertebrale , apofiza spinoasa a șaptea cervicală , spina și vârful omoplatului;
examenul cu firul de plumb, în care se observă curbura scoliotică și echilibrul bazinului;
inspecția dinamică se face prin aplecarea în față cu mâinile balante și genunchii întinși sau se face prin evidențierea rotațiilor coloanei scoliotice și apariția gibozităților atunci când genunchii sunt întinși și călcâiele sunt la același nevel;
din profil, atunci când se asociază cu o eventuală hipercifoză dorsală;
examenul șezând , daca scolioza persistă, este o tulburare la nivelul bazinului sau rahisului, iar dacă scolioza dispare, se datorează egalității în lungime a membrelor inferioare;
examenul culcat, atunci când dispar curburile suple și rămân cele adevărate.
examen radiologic, care certifică clasificarea (mai mic de 20, sunt scolioze ușoare , între 30-50 sunt scolioze medii , între 50-70 sunt scolioze severe , între 70-100 sunt scolioze foarte severe , > 100 sunt scolioze foarte grave ).
Scoliozele congenitale
Cea mai des întâlnită scolioză congenitală este provocată de turtirea uneia sau mai multor vertebre. Aceasta capată o formă neregulată, mai îngustă într-o parte și mai înaltă în partea opusă .
Câteodată, vertebrele se sudeaza între ele , formând adevărate blocuri neregulate . Aceste anomalii se văd, cel mai des , în zonele de trecere lombosacrale și dorsolombare ale coloanei vertebrale; ele se găsesc și sub forma coastelor lățite sau sudate între ele parțial sau pe toată întinderea unor coaste supranumerare sau atipice , a apofizelor transverse costiforme sau a coastelor lombare și cervicale unilaterale .
Scoliozele nestructurale (funcționale)
Ele pot fi provocate de contracturi musculare paravertebrale antalgice ca în hernia de disc, de anchiloze ale șoldului în poziții vicioase, de inegalități ale membrelor inferioare etc. Aceste probleme scoliotice nu evoluează și pot dispărea odată cu corectarea sau dispariția cauzei care le-a produs.
Caracteristica acestor scolioze nestructurale, funcționale sau atitudinile scoliotice este că, deviația laterală a coloanei este complet reductibilă clinic și radiologic în poziția culcat. Acest fel de scolioze nu se însoțesc de modificări de structura vertebrală sau gibozitate. Ele se reduc spontan sau prin intervenție minimă. Atitudinea scoliotică se combină frecvent cu atitudinea cifolordotică și nu se însoțește de o rotație a vertebrelor.
Scoliozele structurale
Aparitia scoliozelor structurale pot avea numeroase cauze : genetice, congenitale, neurologice, musculare, metabolice, dar cele mai multe scolioze au cauza necunoscută (ex. scoliozele idiopatice: aproximativ 75%).
Scoliozele structurale sunt caracterizate printr-o inflexiune laterală a rahisului cu raza mare de curbură ce antrenează un aspect discret, asimetric al ansamblului spatelui: omoplatul mai proeminent, un umăr mai ascensionat, asimetria discretă a triunghiului taliei, un șold ușor ascensionat și poate chiar un ușor dezechilibru lateral al trunchiului. Gibozitatea se află de partea convexității curburii.
Scoliozele funcționale sunt provocate de o functiune asimetrică sau insuficientă a coloanei vertebrale.
Aceste forme de scolioză au o serie de caracteristici particulare: un început greu de precizat, o evoluție lentă, cu păstrarea coloanei vertebrale un timp destul de îndelungat. De obicei, curbura scoliotica se îndreaptă în decubit, în suspensie și prin redresări pasive și active .
Cele mai frecvente forme de scolioze funcționale întâlnite la școlari sau peșcolari sunt : scolioze prin deprindere, scolioze statice și atitudinile scoliotice.
Atitudinile scoliotice
Atitudinea scoliotică este o simplă înclinare sau încurbare laterală a coloanei vertebrale , destul de instabilă, care se îndreaptă spontan în decubit, suspensie și prin executarea unor mișcări active de flexie și extensie. Această curbură se poate corecta în poziție stând , prin mișcări active și presiuni aplicate pe convexitatea curburii.
Atitudinea scoliotică este provocată de o slăbire a funcției de sprijin a coloanei vertebrale, asupra căreia acționează, pe o durată lungă de timp, factori puternici de presiune. Tinerii, baieții și mai ales, fetele debile sau cu insuficiențe neurologice, în staționarea prelungită, cand obosesc, iau o pozitie ,, soldie”, de sprijin , pe un singur picior .
Din cauza acestei poziții bazinul se va înclina în sens lateral și va curba coloana vertebrală cu convexitatea de partea membrului inferior scurtat functional sau flectat .
Strâmbarea coloanei vertebrale în sens scoliotic se datorează poziției șezând, asimetrică a trunchiului, păstrată ore întregi la scris, citit și socotit, defectele de văz, de auz , de cădere a luminii, de construcție greșită a bancilor.
Atitudinile scoliotice sunt însoțite de atitudini defectuase ale umerilor, omoplaților, a membrelor superioare, ale bazinului, a șoldurilor și a membrelor inferioare .
Curbura scoliotică este asocia de foarte multe ori cu o curbură cifotică sau lordotică a coloanei vertebrale sau chiar a spatelui întreg .
Copii trebuie să fie învățați cum să aibă o poziție corectă, o simetrie, un echilibru, orientarea în spațiu, dar mai ales, atenția, autocontrolul, voința de a se corecta și de a se întări din punct de vedere fizic .
Scoliozele prin deprindere
Scolioza prin deprindere sau habituală este o atitudine scoliotică netratată la timp. Aceasta scolioză evoluează în timp, ea fiind favorizată școlari și preșcolari menținută de poziția defectuasă șederii în bancă. Atitudinea scoliotică nu constitue singura sursă a scoliozelor habituale, numeroase alte cauze pot contribui la producerea lor. Cele mai importante cauze ale scoliozelor habituale sunt asimetriile morfologice și funcționale care dezechilibrează coloana vertebrală și îngreunează funcționarea mușchilor spatelui. Sarcinile coloanei vertebrale sunt dispuse inegal, acestea exercită presiuni mari de partea arcului curburii și întinderi de partea convexității, care, cu timpul, duc la modificari de structură a elementelor anatomice componente .
Primele semne de scolioză habituală se observa în jurul vârstei de 7 – 10 ani și acestea evoluează până la sfârșitul creșterii, adică până la 20 – 22 ani.
Scolioza unică se compensează ajungând în formă dublă, având o curbură dorsală dreaptă cât și o altă curbură lombară stângă.
Evoluția scoliozei habituale este lentă, coloana vertebrală ramâne mult timp mobilă și cu posibilități de corectare .
Scoliozele statice
Scolioza statică se produce aproape întotdeauna pe baza unor asimetrii morfologice și funcționale ale bazinului și membrelor inferioare.
Înclinarea bazinului lateral și în jos, determină, în mod mecanic, o încurbare a coloanei vertebrale în același sens . Funcțiunea de sprijin și de mișcare a corpului în această nouă poziție, se îndeplinește mai greu, pentru că mușchii laterali ai coloanei vertebrale sunt inegal solicitați . Astfel, mușchii care mențin activă coloana, obosesc mai repede și organismul caută să găsească, în mod reflex, o nouă poziție de echilibru .
Unul dintre membrele inferioare poate fi scurtat în urma unei fracturi care s-a consolidat vicios, a unei dezlipiri diafizoepifizice, care tulbură creșterea în lungime a osului sau a unei anchiloze în flexie. Luxația congenitală coxofemurală de o singură parte, contracturile musculare reflexe, înclinările inegale ale colului pe diafiza femuarlă ( coxa vara sau coxa valga ), coxalgia, produc inegalități în lungimea membrelor inferioare, dar și sprijin inegal pe picioare .
În toate cazurile de scolioză statică apar semne caracteristice de asimetrie a bazinului, a crestelor și spinelor iliace, a șanțurilor iterfesiere și subfesiere . În decubit, se măsoară lungimea membrelor inferioare de la spina iliaca anterosuperioară, până la maleola peronieră sau tibiala. Astfel se constată scurtarea unuia dintre membre.
Pentru a vedea la ce nivel este asimetria, se face proba redresării curburii prin înalțarea bazinului din pozitia șezând .
Scoliozele patologice
Factorul primar al derivațiilor în scoliozele patologice este modificarea gravă a formei și a structurii elementelor componente ale coloanei vertebrale, dar și tulburările funcționale consecutive .
Scoliozele patologice duc foarte des, la o accentuare mai mare a curburilor, față de scoliozele funcționale; ele sunt atipice ca așezare și formă, au o evoluție inegală și o tendință netă de fixare .
Aceste scolioze, în ordinea producerii lor, sunt : congenitale, rahitice, pleuretice, prin tulburări de creștere și diverse .
Scoliozele rahitice
Deformațiile rahitice încep să se observe odata cu încărcarea funcțională a coloanei vertebrale. Aceste deviații scoliotice se produc prin deformarea corpului vertebrelor. Acestor modificări osoase li se adaugă insuficiența musculară și laxitatea articulară specifică rahiticilor .
Scoliozele rahitice au nevoie de cel mai precoce și cel mai atent tratament profilactic .
Copiii expuși la eforturi fizice grele, vor trebui să poarte la școală și în timpul lucrului un corset ortopedic, pe care-l vor scoate doar în perioada de repaus .
În timpul verii, este recomandată cura heliomarină și băile de soare, iar iarna se recomandă expunerea la radiații ultraviolete. Exercițiile pentru aceste afecțiuni vor fi executate din pozitia pe genunchi cu sprijin pe palme și în poziția decubit, care dau corpului o larga baza de sprijin și scad sarcinile coloanei vertebrale .
Scoliozele paralitice
Scoliozele paralitice se produc în urma scăderii sau a pierderii complete a capacității funcționale a mușchilor perivertebrali, prin pareze și paralizii cu localizare asimetrică .
Scoliozelor paralitice conțin deviații spastice, care prezintă o scolioză în ,, S “, prin adaugarea unei curburi lombare cu convexitatea de partea membrului inferior sănătos sau în ,, C “, cu convexitatea dorsală de partea membrului superior contracturat.
Au existat cazuri de scolioza prin dureri organice ( renale ) sau prin contractura musculară reflexă provocată de dureri reumatice lombare. Acestea sunt atitudini antalgice, care dispar odată cu durerile care le-au produs .
Scolioza pleuretică
Scolioza pleuretică apare în timpul sau în urma inflamațiilor pleurale cronice, după un piotorax fistulizat ( pleurezie purulentă) sau după pleureziile serofibrinoase, cu tendința de formare de aderențe .
Aceste afecțiuni sunt urmate de procese de scleroza pleurală, de îngroșări și retracții cicatriceale, care provoacă asimetria toracelui și încurbarea coloanei vertebrale .
Tratamentul scoliozelor pleuretice va fi intodeauna profilactic și constă, în exerciții active de respiratie, simetrice sau asimetrice, care se fac de preferință după câteva mișcări pregătitoare de trunchi și membre. Cea mai buna poziție de lucru este decubit, pe partea sănătoasă. Acestui tratament i se vor adăuga stimulente și tonice generale ale organismului .
Dacă tratamentul a fost început la timp, câteva luni de exerciții fizice vor fi suficiente, iar dacă s-au produs asimetrii morfologice și funcționale, durata tratamentului se va prelungi .
Scoliozele grave ale adolescenților și tinerilor
Scoliozele grave ale adolescenților și tinerilor apar la pubertate sau în perioada postpubertară și sunt deviații de aceeași natură cu cifozele grave. Aceste scolioze au fost socotite multă vreme de natură rahitică, datorită tulburărilor în procesele de osificare, manifestate sub forma unor epifizite sau osteocondrite a vertebrelor dorsale și mai ales lombare. Această deviație se produce mai frecvent la băieți ( invers decât celelalte curburi scoliotice).
Vertebrele bolnave sunt dureroase spontan, la presiune și percuție. Copiii prezintă mai multe simptome ca : dureri, oboseală și rigiditatea coloanei mai ales în timpul orelor de educatie fizică, al crosurilor sau al jocurilor sportive . În repausul prelungit, aceste simptome se reduc și dispar .
Faza acute poate dura de la cateva luni la 2-3 ani, după care deviația se fixează, curbura capătă un relief rotunjit, caracteristic.
Tratamentul început după ce coloana s-a deformat și s-a fixat, dă rezultate modeste. În faza acută a acestei deformări, se recomandă, cu insistență, repausul și imobilizarea coloanei vertebrale în poziție corectă și corectivă, fie în aparate gipsate fie în corsete ortopedice, până la vindecarea proceselor patologice .
Scoliozele diverse
Scoliozele traumatice sunt foarte rare în perioada de creștere a copiilor.
Deviația se produce fie prin acțiunea directă a traumatismului care dislocă, luxează sau fracturează vertebrele, fie mai târziu, după prăbușirea vertebrelor fracturate și neconsolidate . Se mai pot produce scolioze și prin leziuni ale părților moi perivertebrale, dar mai ales prin cicatrice retractile.
Scoliozele traumatice se tratează atât prin procedee ortropedice, cât și prin procedee chirurgicale.Tratamentul postoperator de reducere funcțională a coloanei vertebrale se face prin exerciții fizice și masaj.
Tuberculoza osteoarticulară a coloanei vertebrale poate să producă, prin prabușirea vertebrelor, o cifoscolioză unghiulară tipică. Evolutia și tratamentul acestei deformări sunt aceleași ca și în morbul lui Pott.
Au fost cazuri rare de scolioză însoțind miopatia, care atinge în mod inegal mușchii trunchiului și membrelor, precum și de scolioze produse de unele afecțiuni ale măduvei spinării .
Aceste forme grave de scolioză se tratează doar în spitale și sanatorii specializate.
2) INVESTIGAȚII PARACLINICE:
EXAMENUL RADIOLOGIC
Importanța examenului radiologic:
– determinarea numărului de curburi;
– clasarea diferitelor tipuri de curburi;
– măsurarea angulației curburii;
– precizarea gradului de înclinare și rotație a coloanei;
– compararea vârstei osoase cu cea cronologică;
– urmărirea evoluției sub tratament.
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC
Scoliozele nestructurale (atitudinile scoliotice) au o posibilitate de recuperare simpla corectand sau inlaturand cauza producerii lor .
Scoliozele structurale în perioada creșterii sunt evolutive, indiferent de etiologie (unele scolioze infantile se pot corecta spontan) și sunt cu atât mai grave, cu cât vârsta de debut este mai mică.
TRATAMENTUL PROFILACTIC:
Toate deprinderile care pot favoriza sau accentua deviația vertebrală, ca de exemplu, ,,atitudinea soldie, de sprijin pe un singur picior, pe care o iau adeseori copii și adolescenții (mai ales fetele), trebuie combătute. De exemplu, purtarea ghiozdanului cu cărti trebuie să se facă pe spate, iar dacă se face în mână, sa se alterneze foarte des, dintr-o mână în cealaltă.
Se recomandă ca tineretul, școlarii și preșcolarii, să nu stea prea mult timp la masa de lucru, până când oboseala i-ar face să ia o pozitie incorectă, ci să facă pauze în care să-și dezmurțească corpul făcând câteva exercitii fizice sau să se întindă în pat.
Trebuie combătute pozițiile vicioase pe care unii copii și le însușesc în timpul somnului, ca de exemplu în flexie accentuată, sau în decubit lateral, mereu pe aceeasi parte. Foarte utilă este montarea unei plăci dure sub saltea. În cazul utilizării corsetului Milwaukee, de exemplu, în timpul somnului, autoredresarea activă a coloanei este favorizată de planul ferm al patului.
TRATAMENT IGIENO-DIETETIC:
Greutatea si aspectul popnderal al pacientului este un factor important in corectarea scoliozei , astfel ca pacientul nu trebuie sa fie suptaponderal si nici obez , intrucat greutatea deformeaza coloana vertebrala si are influente asupra ortostatismului si a unei pozitii corecte .
Pacientul trebuie sa urmeze o dieta normocalorica , pentru a evita obezitatea
TRATAMENT MEDICAMENTOS:
Tratamentul medicamentos se bazeaza pe folosirea de medicamente cu rol antialgic si rol antiinflamator de tipul Algifen , Ibuprofen , Aspirina si de tip Mydocalm , mai toate cu rol decontracturant si miorelaxant .Cortizonul are deasemenea un rol foarte important , dar este necesar un dozaj foarte corect și de monitorizat stadiul evolutiv. Se mai administrează calciu și clorocalcin,vitamine din grupurile D, B și vitamina C.
TRATAMENTUL ORTOPEDICO-CHIRURGICAL:
Colana vertebrală, privită din partea dorsală, trebuie sa fie perfect dreaptă și să aiba 0 grade, iar privită din profil, coloana nu este dreaptă, ci se pot observa 4 curburi fiziologice:
– lordoza cervicală (concavitatea înspre posterior și convexitatea spre interior);
– cifoza toracală (convexitate spre posterior și concavitate spre interior- 35-40 de grade);
– lordoza lombară (concavitatea spre posterior și trebuie să aibă între 45-50 de grade);
– lordoza sacrală.
Exista o diferență foarte mare între scolioza propriu-zisă și unele deviații sau posturi adoptate (pozitii anormale) care seamănă cu această afecțiune.
TRATAMENTUL ORTOPEDIC CU APARATE
Tratamentul ortopedic dispune de aparate corectoare active și pasive.
Aparatele ortopedice active Aparatul Milwaukee este folosit ca mijloc de autoredresare a coloanei , prin purtarea permanenta a acestuia . De recomantdat sa nu fie purtat si pe timp de noapte pentru ca la solioze sub 30 grade s-a observat evolutivitatea acestora .
Aparatele ortopedice pasive obțin corecția deviației, folosind forța de presiune, de obicei la nivelul părții convexe a curburii și forța de tracțiune care tinde să elongheze coloana și astfel să reducă curbura.
Pentru aceleași deviații vertebrale de gravitate medie, se folosesc aparate de tip Contrel , special construite , care sunt recomandate si in timpul noptii avand un sistem special de tractiune asupra musculaturii si coloanei
Mijloacele de ajutor
Orteza este un mijloc/dispozitiv extern, folosit pentru modificarea caracteristicilor structurale și funcționale ale sistemului neuro-mioartrokinetic.
Scopul prescrierei și aplicării unei orteze este de menținere sau de refacere a funcției segmentului la care este aplicată.
În prezent, felul și tipul ortezelor s-a diversificat, de la un simplu suport (cu rol static), la mijloace tehnice complexe. Există o varietate a meterialelor care sunt necesare pentru orteze. Ele sunt folosite în neurologie, reumatologie, ortopedie-traumatologie, medicină sportivă. Orteza trebuie adaptată în raport cu multiple aspecte (particularități individuale, patologie, materiale avute la dispoziție, etc).
Rolul ortezelor:
– de suport sau stabilizare;
– de corectare a posturii;
– pentru stabilitate și asigurarea unor mișcări corecte;
– de îmbunătățire a funcției coloanei în condițiile unei asistări corespunzătoare a mobilității la acel nivel, cu posibilitatea aplicării unei tracțiuni;
– de a reduce durerea și presiunea în segmentul respectiv prin transferul de forță de la zona afectată la altă zonă;
– de a permite controlul unei mișcări direcționate;
– asistarea segementelor ale căror grupe musculare au o forță limitată, în contextul variatelor situații patologice până la dobândirea parametrilor musculari corespunzători;
– de protecție a structurilor segmentului respectiv (mușchi, ligamente, oase, nervi,vase), pe toată perioada programului de recuperare.
Corsetele fac parte din tratamentul ortotic, fiind confecționate din material termoformabil și ajută la imobilizarea , corecția sau susținerea coloanei vertebrale.
Sunt mai multe tipuri de corsete: corsete de susținere, corsete de corecție, corsete de menținere, corsete de tratament (cifoze,scolioze,lordoze), corsete de imobilizare.
Corsetele Cheneau – sunt realizate din material termoformabil, prezintă două pelote de corecție, înconjoară întreaga zonă toracală, lombară și sacroiliacă.
Corsetele Boston – sunt constituite dintr-un modul cu deschidere dorsală, prezintă pelote de corecție care se pot ajusta și înconjoară întreaga zonă toracală, lombară și sacroiliacă.
Corsetele Hessing – permit imoblizarea parțială a coloanei vertebrale și se realizează din material moale, cu suport elastic, cu întărituri din material dur sau din materiale termoformabile. Acestea pot prezenta benzi întăritoare sau armătură metalică, care se pot ajusta.
Corsetele de hiperextensie – sunt realizate din material moale cu suport elastic, cu întărituri din material dur sau material termoformabile, se pot ajusta și are funcția de a limita mișcările laterale sau de rotație, datorită celor 3 puncte de sprijin : toracal, lombar și pelvin. Pot înconjura tot trunchiul sau anumite părți ale acestuia.
Corsetele Stagnara – sunt realizate din material termoformabil sau din material textile căptușit cu burete, care oferă o poziționare fermă a coloanei cervico-toraco-lombo-sacrale. Închiderea se face cu scai, fiind indicate în diferite afecțiuni ale coloanei sau a contracturilor musculare.
Corsetele de corecție – acestea sunt dispozitive care țin coloana vertebrală într-o poziție corectivă pe durata perioadei de creștere. Acestea sunt prescrise de un medic ortoped specialist și sunt purtate până când procesul de creștere este încheiat.
I. PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI B.F.T.
Balneofizioterapia este cea mai recomandată în cazul scoliozelor, cu cele mai eficiente rezultate. S-a dovedit că nu exista contraindicații, excluzând doar formele complicate (cardiaci, pulmonari decompensați, etc).
Cel mai des folosite sunt : electroterapia, termoterapia și balneoterapia.
Obiectivele urmărite de tratamentul B.F.T. sunt urmatoarele:
– combaterea durerii,
– refacerea echilibrului muscular;
– tonifierea musculaturii,
– refacerea mobilitătii articulare;
– recâștigarea mobilității coloanei vertebrale.
Tratamentul funcțional are drept scop promovarea exercițiilor de asuplizare a coloanei, de armonizare a curburilor fiziologice și de tonifiere a musculaturii paravertebrale.
II. TRATAMENTUL PRIN HIDRO-TERMOTERAPIE :
Termoterapia locală poate fi folosită ca procedură de relaxare musculară, pentru creșterea metabolismului tisular local prin vasodilatația cutanată și musculară.
Indicația de termoterapie trebuie să fie corectă și metodologia de aplicare să fie respectată.
Termoterapia cuprinde mai multe proceduri ce dezvoltă o mare cantitate de căldură. Efectele de bază ale termoterapiei sunt:
– analgezia,
– hiperemia,
– hipertermia locală și sistemică,
– creșterea tonusului muscular,
– creșterea elasticității țesutului conjunctiv.
Pentru încalzirea structurilor profunde se folosesc microundele sau undele scurte prin folosirea unor metode strict balneologice , ca impachetari cu namol , bai cu abur , cu aer cald , de lumina , de soare si nisip , cataplasme si baie kinetoterapeutica.
III. TRATAMENTUL PRIN ELECTROTERAPIE :
Electroterapia este folosită pentru tratarea deformărilor coloanei. Rolul acesteia este de a reduce retracțiile și contracțiile prin încălzirea profundă a regiunii (ultrasunete, diadinamice), de a limita efectele dureroase sau anchilozele și artrozele secundare,
de a asupliza musculatura și ligamentele retractate și sclerozate (ionizările cu iodura de potasiu 4-5%, ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau fenilbutazonă).
În contracturile musculare ( mai ales cele dureroase la solicitările pasive, de întindere) se mai pot folosi băi de lumină infraroșie, masaj, iar în hipotoniile musculare, se folosește termoterapie, curenți aperiodici de joasă frecvență, curenți faradici și galvanizări.
IV. TRATAMENTUL PRIN MASAJ :
Masajul este o procedură terapeutică a B.F.T. și constă în manevre executate de specialiști pe suprafata corpului unei persoane cu o anumită intensitate și într-o anumită ordine, în funcție de regiunea masată, de evoluția bolii și de starea generală a organismului, în scop terapeutic, igienic sau sportiv.
V. TRATAMENTUL PRIN GIMNASTICA MEDICALĂ
Etapele tratamentului :
în prima etapă se determină atitudinea vicioasă;
– a doua etapă este una corectivă;
– a treia etapă este una de consolidare și de adaptare.
Scolioza în «C» dreaptă sau stângă ( în funcție de partea în care este convexitatea) este o deformare a coloanei vertebrale sub formă de deviație în plan frontal, care dă corpului o înclinare de partea concavitătii, stângă sau draptă, în raport cu gradul curburii. La deviația inițială, adăugțndu-se o deviație de partea opusă determină apariția scoliozei în «S».
Exercițiile vor fi executate din pozitia șezând : stând cu sprijin asimetric, pe genunchi, pe genunchi cu sprijin pe palme și constau din aplecări laterale de partea convexitatii curburii coloanei vertebrale, menținerea trunchiului în poziție corectivă și exerciții de respirație.
Firul cu plumb întins de la protumberanța occipitală externă, va trece prin șanțul interfesier, încrucisând linia spinoaselor în anumite puncte și se îndepărtează în altele, nivel la care sunt măsurate săgețile curburii scoliotice în „C” dreapta sau stânga.
Se vor urmări și observa de asemenea :
– numărul curburilor scoliozei;
– tulburarile statice ale: piciorului, genunchiului;
– eventualele inegalități de lungire a membrelor inferioare (măsurarea se va face de la spina iliaca antero-superioară, până la vârful maleolei interne;
– direcția încurbării scoliozei,care este definită prin direcția convexității;
– nivelul încurbării ( poate fi : în 2 încurbări și în 3 încurbări);
Gimnastica kinetică se folosește pentru a combate dezechilibrele musculo-ligamentare și pentru a dezvolta grupele musculare necesare menținerii corecției obținute prin gimnastica posturală.
Exercițiile se fac cu coloana în extensie (cât mai dreaptă, chiar forțarea spre spate), întrucât, în flexie, sunt favorizate deviațiile laterale. Segmentele care nu participă la mișcare trebuie blocate pentru a evita mișcările compensatorii.
Mișcările active corective își exercită acțiunea asupra curburii scoliotice principale, prin intermediul centurilor și prin travaliul mișcărilor paravertebrale:
– exerciții corective cu „scurtare” aplicate la nivelul convexității ( mușchii sunt permanent contractați, surmenați și alungiți pentru a menține echilibrul rahidian) sunt masajul, razele ultrascurte, ultrasunetele ce favorizează efectuarea exercițiilor;
– exerciții corective cu „alungire” aplicate la nivelul concavității curburii scoliotice (unde s-au produs retracții musculo-aponevrotice și unde apar mai întâi procesele artrozice) ajutate prin tracțiuni vertebrale, precedate de termoterapie și urmate de masaj, suspendări asimetrice la spalier cu brațul de partea concavitătii mai sus.
Gimnastica respiratorie în scolioze este întotdeauna asociată exercițiilor specifice corective. Fiecare exercițiu este însoțit de mișcări respiratorii și expiratorii ritmice, la care se asociază instruirea bolnavului pentru respirația unilaterală. Se pot asocia și exerciții separate de respirație sau exercițiile kinetice, dar acestea nu trebuie prea mult folosite, căci produc oboseală și perturbări prin hiperoxigenare, atâta vreme cât nevoia de oxigen nu este creată de o activitate musculară echivalentă.
Obiective:
Combaterea dezechilibrelor musculo – ligamentare.
Corectarea posturilor vicioase prin: posturari corective (coordonare și autocoordonare) și prin posturări hipercorective cu caracter antalgic.
Dezvoltarea grupelor musculare necesare menținerii corecției obținute prin exercițiile specifice de recuperare și a gimnasticii medicale.
Conștientizarea pozițiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor și a bazinului, prin adoptarea unor posturi corective (corecte).
Menținerea și corectarea posturilor și aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperării.
Creșterea și refacerea mobilității articulare și musculare, treptat.
Tonifierea musculaturii afectate în regim de scurtare și de alungire, acolo unde este suferind (nivel c.v).
Corectarea și menținerea tonusului muscular, prin exerciții și gimnastică medicală.
Creșterea forței și rezistenței la nivel lombosacrat.
Educarea și reeducarea conștientizată prin percepție a pacientului, a senzațiilor de echilibru, a orientării mișcărilor în spațiu, a senzației de verticalizare ți de înclinare a corpului; senzația de mișcare rectilinie; senzația de rotație; senzația de vizualizare; senzația de lateralitate.
Mijloace și metode folosite :
Complexul de exerciții se adresează scoliozei în „C” dreapta, iar pentru scolioza în „C” stânga se vor executa aceleași exerciții, cu segmentele de partea cealaltă.
Gimnastica kinetică combate dezechilibrele musculo-ligamentare și dezvoltă grupele musculare necesare menținerii corecției obținute prin gimnastica posturală. Exercițiile se fac cu coloana în extensie (cât mai dreaptă, chiar forțarea spre spate), întrucât, în flexie sunt favorizate deviațiile laterale. Segmentele care nu participă la mișcare trebuie blocate pentru a evita mișcările compensatorii. Mișcările active corective își exercită acțiunea asupra curburii scoliotice principale prin intermediul centurilor și prin travaliul mișcărilor paravertebrale.
Gimnastica respiratorie în scolioze este de fapt inseparabilă de exercițiile specifice corective. Fiecare exercitiu este însoțit de mișcări respiratorii și expiratorii ritmice, la care se asociază instruirea bolnavului pentru respirația unilaterală. Se pot asocia și exerciții separate de respirație sau precedând exercițiile kinetice, dar acestea nu trebuie prea mult folosite, căci produc oboseală și perturbații prin hiperoxigenare, atâta vreme cât nevoia de oxigen nu este creată de o activitate musculară echivalentă.
Pacienții cu scolioză în „C” sau „S” acuză tulburări statice de mers, iar ce a determinat această decompresare a coloanei vertebrale, au fost factorii din mediul profesional (posturări incorecte și vicioase la birou și eforturi fizice din timpul adolescenței).
Obiective:
1. Corectarea posturilor vicioase prin : posturări corective (coordonare și autocoordonare) și posturări hipercorective cu caracter antalgic.
2. Combaterea dezechilibrelor musculo – ligamentare.
3. Dezvoltarea grupelor musculare necesare menținerii corecției obținute prin exercițiile specifice de recuperare și a gimnasticii medicale.
4. Conștientizarea pozițiilor corecte a coloanei vertebrale, a umerilor și a bazinului, prin adoptarea unor posturi corective (corecte).
5. Menținerea și corectarea posturilor și aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperarii.
6. Creșterea și refacerea mobilității articulare și musculare, treptat.
7. Tonifierea musculaturii afectate în regim de scurtare și de alungire, acolo unde este suferind (nivel c.v).
8. Corectarea și menținerea tonusului muscular, prin exerciții și gimnastică medicală.
9. Creșterea forței și rezistenței la nivel lombosacrat.
10. Educarea și reeducarea conștientizată prin percepție a pacientului, a senzațiilor de echilibru, a orientării mișcărilor în spațiu, a senzației de verticalizare și de înclinare a corpului; senzația de mișcare rectilinie; senzația de rotație; senzația de vizualizare; senzația de lateralitate.
11. Reantrenarea pacientului la efort se poate face prin creșterea treptată a forței și rezistenței la nivelul grupelor musculare. Se vor introduce o serie de aparate ajutătoare în recuperare și reantrenare, cum ar fi:
bicicleta ergometrica;
stepperul;
placa de echilibru și spalierul;
aparatul multifuncțional helcometru;
covorul rulant;
gim-ball.
Mijloace și metode folosite:
5. GIMNASTICA MEDICALĂ:
Metoda Klapp
Exerciții pentru corectarea scoliozei în ,,C” dreapta
1. Obiectiv: Tonifiere în condiții de scurtare a abdominalilor și paravertebralilor dreapta și a adductorilor coapsei.
A: P.I. : atârnat cu spatele la scara fixă
T1 : ridicarea M.I.-re spre dreapta
T2-T3: mentinere
T4 : revenire în PI
T : T1 : contracție centrică a abdominalilor și paravertebralilor din partea dreaptă și a adductorilor coapsei
T2-T3: izometrie
T4 : relaxare
E : – scară fixă
– ritm ½
– dozaj : 2 serii a 5 repetări
– pauza : 30 sec între serii
2. Obiectiv : Tonifiere în condiții de alungire a paravertebralilor stânga
A: P.I. : stând, un baston ținut deasupra capului
T1 : fandare laterală pe M.I. drept, simultan cu îndoirea trunchiului lateral dreapta
T2-T3: menținere
T4 : revenire în P.I.
T T1 : contracție excentrică a paravertebralilor din partea stânga
T2-T3: izometrie
T4 : contracție concentrică a paravertebralilor stânga
E – baston
– ritm ½
– dozaj: 2 serii a 6 repetări
– pauza: 30 sec între serii
3. Obiectiv: Tonifiere în condiții de scurtare a paravertebralilor dreapta
A: P.I. : culcat lateral pe partea stânga, brațele ridicate în sus în prelungirea capului
T1 : ridicarea trunchiului
T2-T3: menținere
T4 : revenire în P.I.
T T1 : contracție excentrică a paravertebralilor din partea stânga și a oblicilor abdominali
T2-T3: izometrie
T4 : relaxare
E – saltea
– dozaj : 2 serii a 8 repetări
– pauză: 30 sec între serii
– ritm ½
4. Obiectiv: Tonifiere în condiții de scurtare a paravertebralilor dreapta
A: P.I. :culcat ventral, coatele îndoite, un baston ținut pe umeri
T1 : ridicare cu răsucirea trunchiului spre stânga
T2-T3:menținere
T4 : revenire în P.I.
T : T1 : contracție centrică a abdominalilor și paravertebralilor dreapta în poziția scurtată și a paravertebralilor în poziție alungită
T2-T3: izometrie( 8 sec)
T4 : relaxare
E – saltea
– baston
– dozaj: 2 serii a 6 repetări
– pauză : 30 sec între serii
– ritm ½
5. Obiectiv: Tonifiere în condiții de alungire a paravertebralilor stânga
A P.I. : stând
T1 : semifandare înainte pe M.I. stâng simultan cu ridicarea M.S. stâng sus lateral dreapta
T2-T3: menținere
T4 : revenire în P.I.
T : T1 : contracție centrică a paravertebralilor stânga
T2-T3: izometrie
T4 : relaxare
E – dozaj : 2 serii a 8 repetări
– pauză: 30 sec între serii
– ritm ½
6. Obiectiv: Tonifiere în condiții de alungire a paravertebralilor stânga
A P.I. : stând
T1 : fandare laterală pe M.I. drept simultan cu ridicarea M.S. stâng sus lateral
T2-T3: mentinere
T4 : revenire în P.I.
T : T1 : contracție excentrică a paravertebralilor stânga
T2-T3: izometrie (8 sec)
T4 : relaxare
E – dozaj : 2 serii a 8 repetări
– pauza: 30 sec între serii
– ritm ½
7. Obiectiv: Tonifiere în condiții de alungire a paravertebralilor stânga
A P.I. : asezat călare pe scaun, o ganteră în mâna stângă
T1 : ridicarea prin laterală sus a M.S. stâng simultan cu îndoirea ușoară lateral dreapta a trunchiului
T2 : revenire în P.I.
T : T1 : contracție excentrică a paravertebralilor stânga
T2 : relaxare
E -scaun
– gantera
– dozaj : 2 serii a 5 repetări
– pauza: 30 sec între serii
– ritm ½
8. Obiectiv: Tonifiere în condiții de scurtare a paravertebralilor dreapta
A P.I. : atârnat cu fața la scara fixă
T1 : aducere M.I.-re lateral dreapta
T2 : revenire în P.I.
T : T1 : contracție concentrică a paravertebralilor dreapta și a adductorilor M.I.-re
T2 : relaxare
E -scara fixă
– dozaj : 2 serii a 5 repetări
– pauza: 30 sec între serii
– ritm ½
9. Obiectiv: Tonifiere în condiții de scurtare a paravertebralilor dreapta și a adductorilor M.I. drept
A P.I. : atârnat cu fața la scara fixă
T1 : aducere M.I drept lateral dreapta
T2-T3: menținere
T4 : revenire în P.I.
T : T1 : contracție concentrică a paravertebralilor dreapta și a adductorilor M.I drept
T2-T3 : izometrie
T4 : relaxare
E -scara fixă
– dozaj : 2 serii a 5 repetări
– pauza: 30 sec între seri
– ritm ½.
10. Obiectiv: Tonifiere în condiții de alungire a paravertebralilor dreapta
A P.I. : stând depărtat, un baston ținut diagonal la spate, apucat cu mana stânga de sus și dreapta de jos
T1 : îndoirea trunchiului lateral dreapta
T2-T3: menținere
T4 : revenire în P.I.
T : T1 : contracție excentrică a paravertebralilor stânga
T2-T3 : izometrie
T4 : relaxare
E – baston
– dozaj : 2 serii a 8 repetări
– pauza: 30 sec între serii
– ritm ½
Program de kinetoprofilaxie
Exerciții de respirație
Ex. 1
Obiectiv: reeducarea respirației costal superioare
A: P.I.-stând depărtat cu mâinile pe regiunea inferioară a coastelor
T1- ridicarea ușoară a umerilor-inspir
T2- aplecarea ușoară a trunchiului înainte cu apăsarea mâinilor asupra coastelor-expir
T : T1- contracție izotonică concentrică a mușchilor inspiratori
T2- relaxare
E: – ritm respirator
– forța gravitațională
– dozaj : 3 serii a 10 repetări
– pauza: 30 sec între serii
Ex. 2
Obiectiv: reeducarea respirației costal inferioare
A: P.I.-stând depărtat
T1- ridicarea M.S. lateral la orizontală, cu întinderea axială a coloanei-inspir
T2- coborârea M.S. prin lateral se încrucișează înaintea corpului cu ușoară aplecare înainte a trunchiului și a capului-expir
T : T1- contracție izotonică concentrică a mușchilor inspirului
T2- contracție izotonică excentrică a extensorilor
E: – ritm respirator
– forta gravitațională
– dozaj : 3 serii a 10 repetări
– pauza: 30 sec între serii
Ex. 3
Obiectiv: reeducarea respirației costal superioare
A: P.I.-asezat pe un scaun cu M.S. pe lângă corp
T1- întinderea axială a C.V., cu ușoară ridicare a umerilor-inspir
T2- relaxare-expir
T : T1- contracție izotonică concentrică a mușchilor inspiratori și a mușchilor erectori spinali
T2- contracție izotonică concentrică a mușchilor expirului
E: – ritm respirator lent
– forța gravitatională
– scaun
– dozaj : 3 serii a 10 repetări
– pauza: 30 sec între serii
Ex. 4
Obiectiv: reeducarea respirației costale (inferioare și superioare)
A: P.I.-așezat pe un scaun, mâinile pe umeri
T1- ușoară extensie a capului cu aducerea coatelor înapoi-inspir
T2- ușoară aplecare a capului și a trunchiului înainte cu apropierea coatelor înainte -expir
T : T1- contracție izotonică concentrică a mușchilor inspiratori și a extensorilor capului și trunchiului
T2- contracție izotonică concentrică a mușchilor expirului, contracție izotonică concentrică a flexorilor capului și trunchiului
E: – ritm respirator
– forta gravitațională
– scaun
– dozaj : 3 serii a 10 repetări
– pauza: 30 sec între serii
Ex. 5
Obiectiv: reeducarea respirației forțate
A: P.I.-ortostatism cu spatele lipit de spalier, picioarele ușor depărtate
T1- inspir”adânc”
T2- expir sacadat lent
T : T1- contracție izotonică concentrică a mușchilor inspiratori
T2- contracție izotonică concentrică a mușchilor expirului (transversului abdominal)
E: – ritm respirator lent
– spalierul
– dozaj : 3 serii a 10 repetări
– pauza: 30 sec între serii
Ex. 6
Obiectiv: reeducarea respirației abdominale și costal inferioare : A: P.I.-decubit dorsal cu genunchii îndoiți, tălpile pe sol, mâinile la ceafă
T1- ridicarea genunchilor la piept-expir
T2- coborârea genunchilor în P.I. -inspir
T : T1- contracție izotonică concentrică a mușchilor expirului, a musculaturii abdominale, a flexorilor coapsei pe bazin
T2- contracție izotonică concentrică a mușchilor inspirului, contracție izotonică excentrică a flexorilor coapsei pe bazin și a abdominalilor
E: – ritm respirator
– forța gravitațională
– salteaua
– dozaj : 3 serii a 10 repetări
– pauza: 30 sec între serii
Alte exerciții pentru scolioză care se mai pot face :
1. "Ceasul" este un exercițiu specific pentru copii și adulți. Se practică pe saltea. Pacientul se așează întins, cu fața în jos. Ajutat de mâini, își arcuiește coloana în partea opusă scoliozei, în timp ce membrele inferioare și bazinul ramân fixe. Astfel, mișcarea corpului său se aseamănă cu cea efectuată de acele unui ceasornic.
2. "Pisica" este un alt exercițiu care se face pe saltea.
Din poziția inițială "în patru labe", pacientul efectuează mișcări de lordozări și cifozări (adică, își arcuiește spatele întocmai ca și o pisică atunci când este furioasă).
3. Exerciții la spalier. Cu o mână se prinde spalierul, iar cealaltă se fixează deasupra capului. Picioarele sunt lipite de spalier, dar trunchiul se arcuiește, lateral, în sensul opus scoliozei.
4. Exercitiul cu bastonul. Pacientul ține bastonul în față, de capete, cu ambele mâini, apoi îl ridică deasupra capului. Se pot face fandări în față, când cu un picior, când cu celalalt
Hidrokinetoterapia
Hidrokinetoterapia (exercițiile efectuate în bazin) este de un real ajutor. Exercițiile practicate în apă, tonifică musculatura paravertrebrală și realizează un echilibru muscular dreapta – stânga.
Înotul este foarte recomandat pentru scolioză.
Pacienții trebuie să continue acasă exercițiile efectuate sub supravegherea specialistului.
Metoda FED
Există trei reguli generale în tratarea scoliozei.
a). Când deformarea coloanei vertebrale este cuprinsă între 0 și 30 de grade, scolioza se tratează prin kinetoterapie.
b). Când deformarea coloanei este între 30 și 50 de grade, se recomandă kinetoterapie și purtarea unui corset.
c). Cand deviația coloanei depășește 50 de grade se impune intervenția chirurgicală.
Această procedură terapeutică revoluționară, FED, introdusă de la începutul anului și în Romania, este o variantă modernă și eficientă pentru evitarea operației.
Denumită FED – fixare, elongare și derotare, metoda a fost concepută în urmă cu 30 de ani și perfecționată continuu de profesorul Santos Sastre de la Universitatea din Barcelona.
Metoda FED este aplicată în țara noastră de Profesor Doctor Elena Căciulan, Președintele Asociației Profesionale a Kinetoterapeuților.
Metoda FED se realizează cu ajutorul unui aparat în care este fixat pacientul, într-o postură care permite elongarea și derotarea coloanei vertebrale. Aparatul are un braț mecanic, care exercită presiune asupra unor puncte-cheie de la nivelul coloanei vertebrale, ceea ce conduce în timp la corectarea formei acesteia. Principalul avantaj al aparatului FED este că produce simultan derotarea coloanei vertebrale și elongarea musculaturii retractante, obținându-se treptat revenirea coloanei vertebrale în poziție normală.
4. KINETOTERAPIA:
Kinetoterapia urmărește echilibrarea musculaturii paravertebrale și a bazinului. În general, sunt eficiente exercițiile simetrice, angajând abductorii și adductorii coapsei, ca și muschii paravertebrali lombari, vizând mai ales, să îi creeze pacientului simțul poziției corecte a bazinului și să tonifice mușchii care asigură echilibrarea acestuia.
Modificarea lungimii și tonusului mușchilor care mențin echilibrul bazinului, este în general consecința, și nu cauza înclinării laterale a acestuia în atitudinile scoliotice. Dacă deja apar aceste modificări, trebuie să se corecteze și să se reechilibreze lungimea și tonusul acestor mușchi.
Mobilizarea coloanei vertebrale trebuie să preceadă tonificarea musculară, pentru ca aceasta să se poată face pe un schelet cât se poate de corectat sau de flexibil.
Pentru mobilizarea coloanei vertebrale se folosesc următoarele procedee:
a) Întinderea în lungime.
b) Flexia laterală.
c) Derotarea.
d) Presiunea directă asupra gibozității.
a). Întinderea în lungime acționează corectiv atât asupra deviației laterale a coloanei, cât și asupra rotației vertebrale.
Întinderea se poate realiza în mod pasiv, sub acțiunea greutății corpului, prin:
– atârnări în brațe la spalier sau pe o bară;
– atârnări prin prindere de cap cu un căpăstru, de obicei în poziția culcat pe un plan înclinat, alunecos;
– se poate efectua de asemenea, prin tracțiuni simultane de șolduri și de cap sau umeri, cu dispozitive speciale.
Întinderea se poate realiza în mod activ prin auto-extensie, cu contracția mușchilor paravertebrali.
b). Flexia laterală, corectivă, în direcția convexității, este usor de realizat în scoliozele cu o singură curbura, în,,C", însă în scoliozele cu dublă curbură, corectarea prin inflexiune laterală se poate face prin mai multe modalități:
– acționând simultan asupra ambelor curburi, dar în sens invers asupra uneia față de cealaltă;
– acționând selectiv asupra uneia din curburi, în timp ce cealaltă este fixata în poziție corectă sau hipercorectată.
O curbură dorsală se poate fixa în poziție corectă prin:
– tracțiune asupra brațului din partea concavității;
– presiune directă asupra hemitoracelui din partea convexității;
O curbură lombară se poate fixa în poziție corectă, prin:
– tracțiune asupra membrului inferior corespunzător concavității;
– ridicarea fesei de partea convexă prin fixarea unui suport pe scaun în poziția sezând;
– flexia pe bazin a coapsei din partea convexității.
c). Derotarea vertebrală.
În scolioze se produce o rotare a vertebrelor din curbură, care își deplasează fața anterioară a corpului vertebral înspre convexitate, antrenând în această rotare și coastele, ceea ce face sa apară o gibozitate în hemitoracele din partea convexității.
Derotarea trebuie făcută în sensul invers.
De exemplu, dacă este prezentă o scolioză dorsală dreaptă, derotarea trebuie să se facă prin deplasarea umărului drept înainte și a celui stâng înapoi. Pentru a fi durabilă, derotarea trebuie făcută activ, cu participarea contracțiilor musculare corective.
d). Presiunea directă asupra gibozității se aplică pe hemitoracele corespunzător convexitatii, în direcție oblică dinapoi înainte. Ea favorizează atât derotarea vertebrelor, cât și reducerea curburii scoliotice. Presiunea se poate face manual, sau cu ajutorul unei pelote aplicată sub gibozitate, pe care apasă greutatea corpului.
V. TERAPIA OCUPAȚIONALĂ:
Este o metodă de reeducare activă care completeaza kinetoterapia și folosește diverse activităti adaptate la tipul de deficiențe motorii ale individului cu scop recreativ și terapeutic, ajutând individul să folosescă mai bine mușchii rămași indemni și recuperând funcția celor afectați de boală, contribuind astfel la readaptarea funcțională la gesturile vieții curente.
Asistența, în terapia ocupațională se desfășoară în două etape:
– primirea pacientului și evaluarea lui : este cel mai important moment, penru că de calitatea evaluării depinde alegerea mijloacelor și aplicarea tratamentului.
– etapa de tratament (asistența propriu-zisă).
În cazul pacienților cu scolioză putem aplica din activitățile esențiale tehnicile sportive cu caracter recreativ, cu practicarea integrală. Vom alege acele sporturi sau jocuri ce pot avea o contribuție la atingerea obiectivelor terapeutice propuse.
Cele mai indicate în cazul pacienților cu scolioză ar fi : înotul, voleiul, baschetul, bedmintonul.
Înotul trebuie să fie simetric și făcut mulți ani la rând (bras, spate, fluture). Este un excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor coloanei vertebrale și de dirijare a dezvoltării simetrice a toracelui.
Gimnastica respiratorie în apă, se face sub formă de înot sau programe specializate. Exercițiile se execută timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat până la bărbie, membrele inferioare întinse și atingând fundul bazinului cu vârful degetelor de la picioare. Această gimnastică asuplizează curburile, nivelează centurile, stimulează autocontrolul și favorizează dezvoltarea simetrică a toracelui și creșterea capacității vitale. Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluției bolii și de încadrarea rațională a ergoterapiei în complexele de recuperare și readaptare funcțională.
Pacienții care practică volei, bedminton sau baschet ar trebui să-și folosească mai mult mâna de pe partea unde se află concavitatea curburii scoliotice, deoarece umărul de pe acea parte este căzut.
PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
III.1. Scopul și obiectivele cercetării
Scopul acestei lucrări este depistarea cât mai precoce a deficiențele de coloană la populația tânără ( preșcolari, școlari, adolescenți ) pentru a putea preveni sau corecta cât mai devreme deformările coloanei vertebrale.
Ameliorarea și recuperarea acestor deficiențe este foarte importantă pentru îmbunătățirea activităților școlare și extrașcolare, cât și pentru crearea unor condiții optime de viață în societate.
Pentru perfecționarea modalităților de recuperare funcțională a copiilor afectați, trebuie adoptate strategii complexe.
În această lucrare, se propune analiza datelor și informațiilor asupra mecanismelor de producere a deficiențelor, pentru a putea fi corectate și a se lua măsuri de prevenție.
Trebuie analizată kinetoprofilaxia și programul de kinetoterapie pe care copiii îl vor desfășura, precum și stabilirea unui eșantion de copii pe categorii de vârstă. Trebuiesc realizate testări intermediare pentru verificarea eficacității programului de kinetoterapie ales, precum și compararea rezultatelor inițiale și finale, în urma tratamentului.
Obiectivele cercetării sunt:
să se stabilească care sunt mijloacele optime din cadrul programului kinetic aplicat în conformitate cu starea pacientului;
să stabilească perioada optimă de tratament, în urma căruia se obține ameliorarea simptomatologiei;
să se stabilească indicațiile și contraindicațiile aplicării programului kinetic în cadrul asistenței medicale complexe a pacientului;
să se stabilească numărul optim de ședințe de program recuperator;
să stabileasca ce program kinetic trebuie sa urmeze in continuare chiar si la domiciliu
III.2. Metodele de cercetare utilizate
Studiul pe care l-am efectuat s-a bazat pe câteva metode de cercetare, și anume:
metoda studiului bibliografic – reprezentat din parcurgerea referințelor bibliografice existente în biblioteca Facultății și a Bibliotecii centrale ,,General Tell” Tg Jiu , date informaționale computerizate (internet) care mi-au permis studiul aparițiilor recente din străinătate;
metoda observării și înregistrării datelor – care a constat din măsurarea parametrilor fiziologici semnificativi, obținuți în cadrul evaluării complete a pacienților, conform unei metodologii cunoscute în ergofiziologie, care au respectat normele internaționale, aplicate și la noi în țară;
metoda prelucrării statistico-matematice a datelor obținute – care a constat din prelucrarea rezultatelor obținute, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici măsurați, conform metodelor de calcul, a indicilor economiei cardiovasculare de efort, a tipologiei specifice (cuantificate internațional); determinarea scorurilor scalelor utilizate; interpretarea tuturor rezultatelor pe baza normelor standard existente;
metoda grafică – a constat din reprezentarea grafică a variațiilor parametrilor urmăriți și a indicilor măsurați pe baza acestora; cu ajutorul acestei reprezentări grafice se obține o mai bună vizualizare a efectelor experimentului precum și o apreciere de ansamblu a rezultatelor cercetării;
metoda de evaluare – pentru pacienții luați în studiu (incluși într-un trial descriptiv), folosind scale nominale (clasificarea simplă în diferite categorii, fără existența unor relații speciale între acestea) și scale ordinale (care măsoară amplitudinea unei proprietăți folosind o clasificare predeterminată a unor răspunsuri posibil a fi obținute).
Cercetarea pe care am efectuat-o a cuprins un lot de 22 pacienți cu deformări ale coloanei vertebrale, respectiv cu scolioza C dreaptă și stângă, cu vârste cuprinse între 6 -20 ani. Studiul s-a realizat în Clinica de Medicină Fizică și Recuperare Larimed Tg Jiu, în perioada noiembrie 2014 – mai 2015.
Pacienții au fost urmăriți în regim ambulatoriu pe o perioadă de o lună, evaluarea complexă având loc la intrarea în studiu (începerea tratamentului recuperator) și la sfârșitul terapiei fizical-kinetice (1 lună). În această perioadă aceștia au efectuat un program de reabilitare complex bazat pe kinetoterapie, masaj, electroterapie.
Selecția cazurilor:
criterii de includere:
pacienți diagnosticați cu scolioza C dreaptă și în paralel, scolioză C stângă, clinic și imagistic;
pacienții la care au fost disponibile și s-au putut obține în momentul studiului date clinico-funcționale complete conform obiectivelor de studiu;
pacienți care au urmat programul complex de evaluare și recuperare pe o perioadă de o lună.
Tabel nr.4 Repartiția pacienților după vârstă, sex, mediu de proveniență și tip de afecțiune
Repartiția pe grupe de vârstă a pacienților denotă o incidență mai mare a deformărilor în plan frontal la copii cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani, incidența scăzând odată cu creșterea în vârstă.
Grafic nr.1 Repartiția lotului studiat în funcție de vârstă
Lotul de pacienți studiați a fost alcătuit din 16 femei reprezentând 52% și 6 bărbați reprezentând 48%, la care am făcut o evaluare completă (etiopatogenică, clinică, funcțională).
Grafic nr.2 Repartiția lotului studiat în funcție de sex
Din punct de vedere al mediului de proveniență 16 pacienți au fost din mediul urban și 6 de pacienți din mediul rural.
Grafic nr.3 Repartiția lotului studiat în funcție de mediul de proveniență
Repartiția în funcție de tipul de afecțiune (scolioza C dreapta si scolioza C stanga) relevă o incidență mai mare a cazurile de scolioza C dreapta decat de Scolioza C stanga.
63 % – scolioza C dreapta
37% – scolioza C stânga
Grafic nr.4 Repartiția lotului studiat în funcție de tipul de afecțiune
Obiectivele și metodologia de tratament
Obiectivele programului de Kinetoprofilaxie pentru scolioze:
1. Conștientizarea deformațiilor este necesară și prioritară în cronologia tratamentului kinetoterapic. Aceasta permite favorizarea acceptării și implicarea pacientului în proiectul terapeutic.
Poate fi realizat în două moduri diferite: utilizarea oglinzilor, percepții ale zonelor de contact în decubit dorsal sau pe un perete, conștientizare proprioceptivo-senzorială. Această coonștientizare poate fi statică sau dinamică, dar în fiecare caz în parte, kinetoterapeutul își ajută și își îndrumă pacientul prin voce și gesturi.
2. Diminuarea durerii este posibilă prin :
• masaj, care pe lângă acțiunea sa antalgică și relaxantă permite un câștig de mobilitate a diferitelor planuri musculo-aponevrotice și cutanate;
• fizioterapie (electroterapie, termoterapie, etc)
3. Asuplizările trebuie să se efectueze în extensie axială cu scop corector, coloana fiind descărcată :
• în mod pasiv : se practică mai ales în scoliozele mai evoluate – derotație asociată cu o înclinare laterală corectivă prin presiuni manuale lente și progresive efectuate la nivelul gibozităților;
• în mod activ : se cere din partea pacientului un efort mai mare și o mai bună cunoaștere a efectelor sale cu participare conștientă. Exercițiile gimnice pentru tonifierea musculaturii sunt deosebit de importante, căutându-se înlăturarea dezechilibrelor musculo-ligamentare și tonifierea musculaturii în poziție corijată; se practică predominant extensie prin tracțiune axială permanentă, flexia favorizând deviațiile laterale.
Este important ca terapeutul să verifice, vizual și prin palpare, eficacitatea și localizarea corectării obținute.
4. Asuplizările la nivelul centurilor se referă la mușchii pectorali, ischio-gambieri, psoas, drept anterior, pătrat lombar, trapez.
Mijloacele utilizate sunt întinderile pasive, active și tehnicile: contractat-relaxat.
5. Tonifierea musculară este efectuată în poziție corectată asupra unor structuri și zone deja asuplizate. Sunt interesate următoarele :
• zona paravertebrală: exerciții de auto-creștere activă în poziție șezând și în poziție în picioare;
• mușchii fixatori ai omoplaților și cei abdominali.
6. Integrarea/dobândirea unei noi scheme și reeducare posturală începe cu coonștientizarea deformațiilor sau dizarmoniilor, continuând cu corectări localizate, apoi cu corectări globale. Exercițiile sunt realizate în statică, în dinamică, apoi pe un balon de reeducare, pentru a solicita menținerea poziției corectate.
7. Reeducarea respiratorie constă în realizarea unei flexibilități toracice și a unei modelări a toracelui, favorizând expansiunea acestuia în plan frontal.
8. Adaptarea la locul de muncă, adică poziția pacientului în perioada de școlarizare este primordială. Subiectul în cauză, trebuie determinat să transpună poziția corectată în activitățile vieții cotidiene.
9. Reeducarea în cadrul unui tratament ortopedic prin corset prezintă obiective suplimentare: supravegherea la nivel cutanat și supravegherea/adaptarea apareiajului.
Schematic, sunt descrise două faze de reeducare:
• faza în corset, care curprinde exerciții pentru degajarea și retroversiunea bazinului;
• faza în absența corsetului, care reia obiectivele de mai sus.
În cazul pacienților îngrijiți în corset gipsat, tratamentul reeducativ este acela al unei reeducări în corset.
Educatia actului respirator are mai multe obiective :
luarea la cunoștință a actului respirator ( recunoașterea celor doi timpi : inspirație , expirație );
obișnuirea cu respirația nazală ;
obișnuirea bolnavului cu respirații mai rare și cu o schimbare în ritmul inspirului față de expir;
educarea celor două mecanisme se întrepătrund și se completează cu inspirație profundă – cel costodiafragmatic cu cel sterocostal;
progresiv și dozat în educația respirației – se vor folosi exerciții funcționale și globale, spirometrul, ca și unele discipline sportive ca natația; Metoda patrupeda Klapp, care este folosită la scară largă în recuperarea scoliozelor .
Elementele de diagnostic și de evoluție a diferitelor forme de scolioze, consemnate cu ocazia unor examene repetate le 2- 3 luni, au rolul cel mai important în alegerea tehnicilor de recuperare .
Elementele de diagnostic și tehnici de recuperare :
localizarea vârfului curburii la nivelul unei vertebre anumite în funcție de care se va alege poziția de plecare pentru mobilizare,
determinarea sensului curburii scoliozei, care implică tehnici de mobilizare variate;
precizarea numărului de curburi – una sau mai multe –ca și mărimea acestora și eventualele rotații ale coloanei .
Tehnicile de recuperare în funcție de gradele de gravitate sunt :
– primul grad cu unghiul curburii sub 30 grade, reprezintă, în primul rând, recuperare .
Inițial, se lucrează cu înteaga musculatură a rahisului prin mișcări active, cinetice, poziția de plecare fiind fie de decubit, fie patrupedă. Ulterior, s-a trecut la activități de recuperare mai greu de de executat, în raport cu progresul obținut, folosind mișcări active specifice asimetrice, localizate la un segment din rahis ( de exemplu, înclinarea laterală a trunchiului, care să corecteze curbura, inversând deviația – în cazul scoliozei C, spre stânga ).
Dacă individul a evoluat favorabil și este bine antrenat, și scolioza nu este prea evoluată, se poate trece la mișcări active globale, ca de exemplu, mersul patrupedic .
În final, se recomandă reeducarea posturală în statiune verticală, așezat în picioare;
– La cel de-al doilea grad de unghi cu curburi între 30- 50 grade, se suplimentează cu o reeducare prin aplicarea unui corset amovibil, mai ales copiilor ce stau timp îndelungat în bancă, în clasă în poziția așezat. Numărul mare al acestor cazuri, indică terapeuților tehnici corespunzătoare, cât și controale radiologice la 2-3 luni și dacă este nevoie, mai des .
– La al treilea grad, cu unghiul curburii de peste 50 grade, sunt forme grave de scolioză, care necesită corsete succesive,și chiar corecție prin grefă . Preoperator, în timpul purtării corsetelor succesive, se va efectua o reeducare urmărindu-se tonicitatea musculaturii rahidiene și îmbunătățirea respirației prin gimnastică respiratorie .
După operație, corsetul de gips îl va înlocui pe cel de plastic, continuându-se gimnastica respiratorie .
Tehnicile de recuperare ale scoliozelor sunt numeroase, locul principal, având-ul tehnicile gimnice Ling și Klapp .
CAPITOLUL IV – ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
Evaluarea clinico-funcțională a pacienților s-a realizat cu ajutorul scalelor de evaluare în ziua 0 (ziua internării) precum și ulterior, după o perioadă de o lună de la aplicarea programului kinetic propus, în regim ambulatoriu.
IV.1. STUDIU CLINIC – BAZAT PE INFORMAȚIA OBȚINUTĂ PRIN MĂSURARE
1. Descrierea lotului de pacienți și scopul studiului clinic
Măsurările s-au efectuat pe un lot de 22 de pacienți, de ambe sexe, cu vârsta curprinsă între 6 și 20 ani. Subiecții sunt elevi de scoală generală și liceu. Elevii urmează o programă școlară care cuprinde și ore de exerciții fizice (cât este prevăzut în învățamântul obligatoriu general).
S-a urmărit, în mod special, repararea defectelor de postura si implementarea unui program de recuperare , prin metode de kinetoterapie si de gimnastica recuperatorie , urmarindu-se deasemenea si receptivitatea acestora pe grupe de varsta , precum si de constientizarea defectelor de statica
2. Efectuarea măsurărilor și prelucrarea datelor:
Lotul de subiecți a fost investigat cu un set de date primare, conținând coordonate ale apofizelor vertebrale de la C7 până la S3, la care s-au adăugat informațiile adiționale aferente scapulei, apofizelor iliace și apofizei proximale humerale. În figura ce urmează sunt prezentate cele 27 de puncte în care au fost aplicate marchere de prelevare a coordonatelor 3D.
Poziția celor 27 marchere de prelevare a coordonatelor
Rezultate, după rularea secvenței de calcul pentru un anumit subiect.
Captura rezultatelor numerice și grafice rezultate prin :
Deformația scoliotică dreaptă (unghiul dintre linia vertebrelor C7 – T1 și linia vertebrelor T11 – T12 );
Deformația scoliotică stângă (unghiul dintre linia vertebrelor T11 – T12 și linia vertebrelor S1 – S3 ).
Deformatia scoliotică dreaptă Deformatia scoliotică stângă
Unghiul Cobb (unghiul dintre normalele la linia vertebrelor C7 – T1, respectiv L4 – L5 );
Înclinarea laterală (unghiul dintre linia vertebrelor C7 – S1 și verticala care trece prin C7 ).
.
Înclinarea laterală Unghiul Cobb
Parametri măsurați în plan transversal (xz)
Rotatia pelvică (unghiul dintre linia apofizelor iliace P1 – P2 și linia omoplaților O1 – O2 ).
Rotația pelvică
3. Rezultatele studiului clinic
Pe baza rapoartelor de investigare s-a întocmit :
Variația parametrului Înclinația trunchiului pe lotul studiat pentru fiecare pacient in parte
Variația parametrului Deformație scoliotică dreaptă pe lotul studiat
Variația parametrului Deformație scoliotică stângă pe lotul studiat
Variația parametrului Înclinare laterală pe lotul studiat
Variația parametrului Unghiul Cobb pe lotul studiat
Metode folosite :
Metoda gimnică clasică
Metoda Klapp cu mișcări active specifice :
reeducare posturală, prin gimnastică, începe din decubit dorsal,alungirea axiaăa activă a rahisului, apoi poziție patrupede și apoi șezand, apoi poziție ortostatică corectată cu călcâiele lipite, genunchii în extensie, abdomen retractat și bărbie retrasă. Recuperările se fac inițial, în fața oglinzii, ulterior, fără control vizual și treptat automatizate;
reeducarea scoliozei prin exerciții asuplizante pasive și active;
tonifierea musculaturii, din poziția decubit ventral, din poziție patrupedă;
– exerciții generale și de echilibrare generală;
educație respiratorie.
La acestea, se mai adaugă (ca și recomandare după ședințele efectuate în centrul de recuperare) :
– alte exerciții de gimnastică medicală și altele( ceasul, pisica, bastonul ) ;
– ocupaționale, înotul, metoda FED;
– metode ortopedico-chirurgicale;
– kinetoterapie prin masaj ;
– cura balneară, etc .
– revenire anuală la control radiologic și evaluare statică.
Variația parametrului Rotație pelvică pe lotul studiat
scolioza severa, indicată prin valori ale unghiului Cobb peste 25 deg, distanțe scapulare peste 10 mm și înclinări laterale peste 5 deg, nu este prezentă. Totuși, parametrii scoliotici la nivelul unor segmente ale coloanei pune în evidență deformații scoliotice destul de semnificative, atât la nivel toracic, cât și lombar.
se consideră importantă introducerea parametrilor deformație scoliotică dreapta/stânga, care descriu mai corect forma coloanei decât parametrii globali de tip Cobb.
înclinarea laterală, deși este prezentă în toate cazurile de scolioză, poate avea valori nenule și în absența acesteia. Reprezentările grafice din anexe indică pentru majoritatea subiecților o înclinare spre stânga, explicabilă prin postura incorectă în bancă sau la birou, practicată în mod curent.
defectele de coloană depistate la subiecții investigați nu pun probleme de limitare sau blocare totală a mobilității, ci sunt de natură posturală.
în cazurile de deformații mici este suficientă corecția prin controlul conștient al posturii, mai ales în poziția sezând.
în cazurile cu deformații mai accentuate sunt necesare corsetele de corectie.
la grupa de vârstă și la nivelul defectelor depistate în lotul de subiecți investigați recuperarea totala este posibilă.
Investigația parametrilor posturali de coloană vertebrală este obligatorie pentru elevii din ciclul primar și gimnazial în scopul depistării precoce a deformațiilor de coloană. Se asigură astfel prevenția afecțiunilor grave generate de deformațiile severe și corectarea deformațiilor ușoare cu disconfort minim pentru pacient și costuri reduse pentru societate.
La finalul studiului, s-a tras concluzia că :
cei mai disciplinați s-au dovedit pacienții cu vârsta între 6 și 10 ani;
pacienții cu vârsta între 6 și 10 ani nu au absentat și întârziat niciodată, iar în decurs de o oră au efectuat exact după indicații, atât exerciții prin metoda Klapp, cât și exerciții de respirație;
Pacienții cu vârsta de la 11 la 20 de ani conștientizează mai bine în ce privește continuarea exercițiilor și acasă, corectarea posturii în repaus în șezut ( în bancă ), corectarea prin metode ocupaționale practicând înot la ștrand pe timp de vară, sau la bazin pe timp rece;
corectarea prin metoda FED, de cei cu vârsta de peste 10 ani, purtarea corsetului probat și corespunzator;
2 pacienți, un băiat de 14 ani și o fetiță de 16 ani, constituie pacienți cu multă voință, dar care au început exercițiile mult mai târziu ( în urmă cu 3 și respectiv 2 ani ) având un unghi Cobb de 28 și respectiv 32 de grade, cu evolutie de stagnare și nu de reducere a acestui unghi, propunându-li-se purtarea corsetului corector în permanență după terminarea exercițiilor zilnice și reevaluare ortopedico-chirurgicală și radiologică , în vederea intervenției chirurgicale:
Exercițiile de respirație din cadrul kinetoprofilaxiei, urmăresc menținerea ritmului respirator, reeducarea respirației costale, abdominale și fortate, putând fi urmate acasă de exerciții ca ,,ceasul” , ,, pisica” sau terapie ocupațională, înotul;
Procentul de evoluție în ce privește reducerea unghiului Cobb la lotul studiat este de 92 % , 8 % fiind cele 2 cazuri fară evoluție favorabilă;
O statistică pertinentă este greu de realizat doar dupa 1 lună de zile, întrucât gimnastica medicală și recuperatorie este de lungă durată, și chiar dacă este ,,recuperată” corecția, trebuie continuată gimnastica pentru a nu recidiva scolioza.
CAPITOLUL V – CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Mijloacele kinetoterapiei pentru tratamentul corectiv al scoliozei :
tratamentul prin mișcare referitor la exerciții active care să frâneze evoluția;
metoda translației, a lui Roeder și Ledent – constând în deplasarea pe partea corectoare, a unui segment de corp;
metoda Klapp – poziția patrupedă pentru activarea musculaturii în condiția unei coloane orizontale neâncărcate;
metoda Bobath – cu mingea – care folosește tridimensionalitatea acționării asupra coloanei în diferite ipostaze și poziții cu și fără ajutor;
metoda Niederhoffer – prin folosirea tensiunilor izometrice – prin apropierea coloanei cât mai mult de linia mediană;
metoda V Vojta – exercițiu activ reflex – acționează mai ales asupra musculaturii proprii din straturile profunde ale coloanei ce nu poate fi pusă în funcție prin voința pacienților .
Această ultimă metodă este folosită foarte rar, deoarece necesită pregătire de specialitate superioară și este mai greu acceptată de pacient, fiind obositoare.
Concluzii generale
Metode folosite :
Metoda gimnica clasică
Metoda Klapp cu mișcări active specifice
reeducare posturală, prin gimnastică, începe din decubit dorsal, alungirea axială activă a rahisului, apoi poziție patrupede si apoi șezând, apoi poziție ortostatică corectată cu călcâiele lipite, genunchii în extensie, abdomen retractat și bărbie retras. Recuperările se fac, inițial, în fața oglinzii, ulterior, fără control vizual și treptat automatizate;
reeducarea scoliozei prin exerciții asuplizante pasive și active;
tonifierea musculaturii, din poziția decubit ventral, din poziție patrupedă;
exerciții generale și de echilibrare generală;
educație respiratorie.
La acestea se mai adaugă :
– alte exerciții de gimnastică medicală și altele ( ceasul, pisica, bastonul ;
– ocupaționale, înotul, metoda FED;
– metode ortopedico-chirurgicale;
– kinetoterapie prin masaj;
– cura balneară, etc
Concluzii după efectuarea exercițiilor
Deviațiile coloanei vertebrale în plan frontal și lateral apar și evoluează la toate vârstele, cu preponderență până la vârsta de 18 ani, dar trebuie monitorizate cu atenție în perioada de creștere.
Tipul de tratament ales trebuie să fie individual pentru fiecare pacient în parte, adaptat la problemele acestuia, urmărit cu atenție și schimbat în cazul întârzierii rezultatelor sau disconfortului pacientului.
Un tratament aplicat și executat corect, precum și o relație de colaborare și armonie între pacient și kinetoterapeut duce la rezultate sigure și optime.
O importanță deosebită implică și analizarea organismului ca întreg, deoarece o deformare a coloanei și a posturii pacientui, atrage după sine complicații ale organismului ca întreg.
Efectul pozitiv demostrat al programului kinetic în asistența medicală a pacientului cu tulburări de statică vertebrală (scolioza) este de îmbunătățire a tulburăriilor de statică, justificând menirea kinetoterapiei în asistența medicală.
Eficacitatea programului de recuperare fundamentat pe programul kinetic s-a dovedit a fi benefic prin îmbunătățirea mobilității coloanei vertebrale, fapt demonstrat prin tinderea la valori normale a indicilor reprezentativi;
Beneficiile programului de recuperare sunt exprimate prin ameliorarea simptomatologiei, staticii, limitarea utilizării serviciilor medicale, creșterea calității vieții.
Propuneri
Interpretarea și diagnosticarea tulburărilor de statică vertebrală trebuiesc realizate cât mai precoce, deoarece au un rol important în dezvoltarea armonioasă a școlarului și adolescentului;
Tratamentul tipului de afecțiune trebuie să înceapă cât mai precoce pentru a putea preveni/corecta/îmbunătății deviațiile existente;
Trebuiesc cunoscute cauzele care determină aceste tulburări, pentru a le îndepărta;
Programul începe cu exerciții de corectare, urmate de exerciții de tonifiere musculară și de respirație;
Nu se exagerează cu acestea, deoarece se poate produce inversarea curburilor;
Trebuiesc prevenite contracturile musculare;
Este indicată folosirea de mijloace externe care promovează poziția corectă a coloanei vertebrale și anume folosirea de corsete și orteze;
Se poate apela la electroterapie, hidrotermoterapie, masaj, ca mijloace ajutătătoare;
Trebuiesc îmbunătățiți factorii și condițiile de mediu (adaptarea pupitrelor și birourilor de lucru pentru fiecare copil);
Trebuie acordat un loc important odihnei;
Supravegherea școlarilor în vederea purtării corecte a ghiozdanelor și evitarea adoptării pozițiilor vicioase;
Evitarea purtării de tocuri înalte la fetele care ajung la pubertate;
Promovarea sănătății și prevenirea obezității.
BIBLIOGRAFIE
1. Baciu C. – Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor , Editura Sport – Turism , București,1977
2. Papilian V. – Anatomia omului volumul I – Aparatulul locomotor, Editura Medicală București,1992
3. Sbenghe T. –Kinesiologie, știința mișcării , Editura Medicală București , 2005
4. Dumitru D. – Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale, Editura Sport-Turism, București , 1984
5. Bratu I. – Gimnastică pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice, Editura Sport- Turism, București 1977
6 Birtolon A. – Exerciții fizice și coloana vertebrală , Editura Sport- Turism, București 1978
7 Ispas C. – Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico-traumatice, partea I Deficiențe fizice, București 2005
8. Cordun M. – Kinetologia medicală, Editura Axa ,București , 1999
9. Sbenghe T. – Kinetoterapia profilactică terapeutică și de recuperare , Editura Medicală București ,1998
10. Marinescu L, Popescu R. – Bazele fizice și anatomice ale Kinetologiei – Testarea musculo-articulară , Editura Agora ,1999
11. Kiss I.- Fiziokinetoterapie și Recuperare Medicală, Editura Medicală – București, 1999
12. F. Plas . E . Hagron – Kinetoterapia activa – Hexagon , Polirom Bucuresti 2004
13 C . Albu , Tiberiu- Leonard Vlad . Adriana Albu – Kinetoterapia pasiva , Polirom Bucuresti 2004
14 . Dumitru Motet – Kinetoterapia in beneficiul copilului – Ed SemnE, Bucuresti 2011
15 . Laurian Sdic – Kinetoterapia in recuperarea algiilor si a tulburarilor de statica vertebrala – Editura medicala 1992
16. www.proteze-orteze.ro/index.php?route=information/information&information_id=8
17 . www.elipetromed.ro/fiziokinetoterapie-scolioza.html
18. https://www.reginamaria.ro/spitale/spitalul-baneasa/ortopedie…/scolioza
Rezumat – pe baza lui voi face PPT
1. Lucrarea cuprinde o parte teoretica și una specială.
Cea teoretică – noțiuni despre coloana vertebrală și scolioza.
Cea specială – studiu despre metodele ce se folosesc în practică, în centrele de corectare și recuperare.
2. Definiție și câteva tipuri de scolioză.
Metode de tratament în scolioza tip C dreapta
Repere ( în funcție de unghiul Cobb )
3. Noțiuni despre lotul studiat
Câteva exemple de repartiție pe sexe, vârstă, demografie
4 . Metode folosite de Larimed
Metoda de evaluare cu firul de plumb
Metode de corectură cu exercitii
5. Obiectivele urmărite
– corectare posturi
– conștientizare posturi incorecte
6. Metoda Klapp
– exerciții de corectare a scoliozei C dr
– câteva obiective din primele 10
– câteva exemple de ex. la spalier, din culcat, cu bastonul, pe scaun etc
7. Exerciții pentru respirație
– exemplificări din cele 6
– importanța lor – ajută la rezistența și menținerea tonusului organismului
– alte exerciții – ceasul, pisica – folosite în practică, în afara celor de la sală
8. Câteva noțiuni despre lotul urmărit
Imposibiliatea de a face o statistică perfectă pe o singură lună – metodele folosite sunt de lungă durată – de la luni la ani
9. Ce randament s-a obținut pe lotul studiat
Ce nereușite au fost .
10. concluzii
– metode folosite în recuperarea sc C dr ( gimnastică + trat chir –ortop + bft )
– limite de recuperare – rezultate obținute ( în funcție de vârstă și stadiul de descoperire, nu toate se recuperează 100% )
– propuneri , dacă sunt .
BIBLIOGRAFIE
1. Baciu C. – Anatomia funcțională și biomecanica aparatului locomotor , Editura Sport – Turism , București,1977
2. Papilian V. – Anatomia omului volumul I – Aparatulul locomotor, Editura Medicală București,1992
3. Sbenghe T. –Kinesiologie, știința mișcării , Editura Medicală București , 2005
4. Dumitru D. – Reeducarea funcțională în afecțiunile coloanei vertebrale, Editura Sport-Turism, București , 1984
5. Bratu I. – Gimnastică pentru prevenirea și corectarea deficiențelor fizice, Editura Sport- Turism, București 1977
6 Birtolon A. – Exerciții fizice și coloana vertebrală , Editura Sport- Turism, București 1978
7 Ispas C. – Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico-traumatice, partea I Deficiențe fizice, București 2005
8. Cordun M. – Kinetologia medicală, Editura Axa ,București , 1999
9. Sbenghe T. – Kinetoterapia profilactică terapeutică și de recuperare , Editura Medicală București ,1998
10. Marinescu L, Popescu R. – Bazele fizice și anatomice ale Kinetologiei – Testarea musculo-articulară , Editura Agora ,1999
11. Kiss I.- Fiziokinetoterapie și Recuperare Medicală, Editura Medicală – București, 1999
12. F. Plas . E . Hagron – Kinetoterapia activa – Hexagon , Polirom Bucuresti 2004
13 C . Albu , Tiberiu- Leonard Vlad . Adriana Albu – Kinetoterapia pasiva , Polirom Bucuresti 2004
14 . Dumitru Motet – Kinetoterapia in beneficiul copilului – Ed SemnE, Bucuresti 2011
15 . Laurian Sdic – Kinetoterapia in recuperarea algiilor si a tulburarilor de statica vertebrala – Editura medicala 1992
16. www.proteze-orteze.ro/index.php?route=information/information&information_id=8
17 . www.elipetromed.ro/fiziokinetoterapie-scolioza.html
18. https://www.reginamaria.ro/spitale/spitalul-baneasa/ortopedie…/scolioza
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Posibilitati Si Limite de Recuperare In Scolioza C Dreapta (ID: 157608)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.