Posibilitati Si Limite de Evaluare a Eficientei Planului de Management a Deseurilor Medicale la Nivelul Regiunii de Sud Vest
Posibilități și limite de evaluare a eficienței
planului de management a deșeurilor medicale
la nivelul regiunii de sud-vest
Cuprins
Introducere
Capitolul I. Definirea și clasificarea deșeurilor medicale
Capitolul II. Structura cadru a planului de management al deșeurilor periculoase
2.1. Suport legislativ
2.2. Suport instituțional
2.3. Suport informațional
Capitolul III. Indicatori ai planului de management a deșeurilor periculoase și analiza acestora
3.1. Conceptul de eficiență și posibilități de aplicare în managementul deșeurilor periculoase
3.2. Indicatori în expresie fizică
3.3. Indicatori în expresie valorică
Capitolul IV. Riscuri
Capitolul IV. Contribuții la fundamentarea planului de management al deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Concluzii și propuneri
Bibliografie
Anexe
Introducere
Gestiunea deșeurilor periculoase devine o problematică la scară mondială. În mod cert, și prin definiție, aceste deșeuri au un impact mare asupra sănătății populației și mediului înconjurător. Deșeurile periculoase, pe lângă faptul că reprezintă o resursă pierdută, pot avea una sau mai multe proprietăți (ex.: inflamabilitate, corozivitate, toxicitate etc.), necesitând o gestionare riguroasă din “leagăn și până în mormânt”. Deținătorii unor astfel de deșeuri vor înțelege potențialele costuri de responsabilitate asociate cu acest regim riguros de gestionare. Experiența din alte țări indică faptul că acest lucru poate da naștere comerțului ilegal, depozitare ilegală, precum și unor contaminări semnificative de mediu (ex.: sol, canalizări și stații de tratare a apelor uzate etc.).
Primul capitol al lucrării are ca scop de furnizarea unor noțiuni generale despre tipurile de deșeuri și despre deșeurile rezultate din activitatea medicale.
Cel de-al doilea capitol cuprinde trei subcapitole. Primul subcapitol conține partea legislativă, prezentând directivele importante gestionării deșeurilor periculoase și transpunerea lor în legislația internă. Subcapitolul doi descrie locul de producere a deșeurilor, ce măsuri trebuie avute în vedere atunci când se elaborează colectarea selectivă, circuitul transmiterii datelor pentru realizarea Sintezei naționale și prezentarea agenților economici autorizați să transporte, să elimine prin tratare sau prin sterilizare și locațiile de depozitate a deșeurilor. Ultimul subcapitol face o scurtă prezentare a persoanelor responsabile cu gestionarea corectă a deșeurilor spitalicești periculoase.
Al treilea capitol începe prin a prezenta modalitatea de transpunere a conceptului de eficiență economică în activitatea medicală. De asemenea sunt descrise și etapele de colectare, ambalare, depozitare temporară, transport și eliminare finală a deșeurilor, cantitățile rezultate din regiunea selectată cât și indicatori economici și cei specifici activității medicale.
Capitolul patru este dedicat principalelor tipuri de pericole asociate deșeurilor medicale și care pot prezenta un risc pentru persoanele care le manipulează, cât și modalitățile de educare, instruire și formare a personalului medical.
Ultimul capitol are în vedere integrarea tuturor informațiilor obținute și descrie modalitatea realizării unui plan de managementul al deșeurilor rezultate din activitatea medicală. Acesta pornește de la descrierea succintă a regiunii de sud-vest, trecând apoi prin etapele necesare realizări unui astfel de plan.
Lucrarea se încheie cu o prezentare a principalelor concluzii rezultate din abordarea acestei teme.
Capitolul I. Definirea și clasificarea deșeurilor medicale
Deșeurile sunt substanțe, materiale, obiecte, resturi de materii prime provenite din activitățile economice, menajere și de consum.
Există mai multe tipuri de deșeuri:
deșeuri menajere – deșeuri provenite din activitățile casnice și de consum;
deșeuri de producție – deșeuri rezultate în urma unor procese tehnologice;
deșeuri animaliere – sunt cele care provin de la creșterea și îngrijirea animalelor;
deșeuri de construcție – sunt cele care provin de la întreprinderile și organizațiile ce extrag și utilizează materiale de construcție;
deșeuri periculoase – reprezintă deșeurile care sunt periculoase pentru sănătatea populației și mediul înconjurător. Din această categorie fac parte deșeurile toxice și inflamabile, explozive, corozive, infecțioase și altele.
Ca în orice întreprindere după activitatea de producție rezultă deșeuri, însă în cazul activităților medicale deșeurile rezultate sunt deopotrivă periculoase și/sau nepericuloase.
Conform Hotărârii Guvernului nr. 856/2002, deșeurile nepericuloase ce pot fi asimilabile celor menajere sunt etichetate cu codul 18 01 04, sper deosebire de deșeurile medicale periculoase care sunt evidențiate prin mai multe coduri specifice activității de proveniență.
Deșeurile nepericuloase reprezintă deșeurile asimilabile celor menajere, având același regim de colectare și îndepărtare ca cel al deșeurilor menajere. Ele rezultă din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare și a oficiilor de distribuție a hranei.
„Următoarele materiale se includ în categoria deșeurilor nepericuloase: ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare (cu excepția celor provenite de la secțiile de boli contagioase), sacii și alte ambalaje din material plastic, recipiente din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice, etc.”
Deșeurile periculoase reprezintă deșeurile rezultate din activitățile medicale care prezintă un risc real pentru sănătatea umană și pentru mediu. Acestea apar ca urmare a activităților de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenția bolilor și recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală și producerea, testarea, depozitarea și distribuția medicamentelor și produselor biologice.
În conformitate cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) deșeurile medicale periculoase se clasifică astfel:
Deșeurile infecțioase sunt deșeurile care conțin agenți patogeni (bacterii, viruși, paraziți sau microorganisme) și care în concentrația sau cantitate suficientă pot provoca boli persoanelor susceptibile. În această categorie sunt incluse orice instrumente sau materiale care au intrat în contact cu persoane sau animale infectate.
Deșeurile anatomo-patologice și părți anatomice sunt deșeurile care cuprind organe, țesuturi, părți anatomice, material biopsie și cadavre de animale, sânge și alte fluide biologice. Această categorie ar trebui să fie considerată ca o subcategorie a deșeurilor infecțioase, chiar dacă sunt incluse părți sănătoase ale corpului.
Deșeuri înțepătoare-tăietoare sunt acelea care ar putea provoca leziuni prin înțepare sau tăiere. Acestea cuprind: acele, ace hipodermice, bisturiu sau alte lame, seturile de perfuzie, sticla spartă. De obicei ele sunt considerate deșeuri periculoase, chiar dacă au intrat în contact sau nu cu material infectat.
Deșeurile farmaceutice includ: seruri, medicamente și vaccinuri rămase nefolosite sau cu termen de valabilitate depășit, care trebuie să fie eliminate în mod corespunzător. De asemenea în acesta categorie sunt incluse sticlele sau cutiile care conțin reziduuri, mănuși, flacoane cu medicamente.
Deșeurile genotoxice sunt extrem de periculoase și pot avea proprietăți mutagene, teratogene sau cancerigene. Acestea necesită o atenție specială deoarece ridică probleme serioase de siguranța atât în timpul manipulări în interiorul spitalelor cât și după eliminare. În această categorie sunt cuprinse anumite medicamente citostatice sau deșeuri provenite de la pacienții tratați cu medicamente citostatice, produse chimice și materiale radioactive.
Medicamentele citotoxice sunt cel mai des folosite în departamente specializate, cum ar fi secțiile de oncologie și radioterapie, al căror rol principal este tratarea cancerului. În spitale oncologice specializate, deșeurile genotoxice (cu conținut de substanțe citostatice sau radioactive) pot constitui cel mult 1% din totalul deșeurilor medicale.
Deșeurile chimice sunt reprezentate de substanțele chimice solide, lichide sau gazoase, provenite de la blocurile de diagnosticare, cercetare sau de la procedurile de dezinfecție și curățare. Acestea sunt considerate periculoase dacă au una din următoarele proprietăți: toxic, coroziv (de exemplu, acizi cu pH <2 și baze cu pH> 12), inflamabil, reactiv chimic (exploziv, reacționează în contact cu apa, sensibile la șoc), oxidant. Însă există și cele nepericuloase cum ar fi: zaharurile, aminoacizii și câteva săruri organice și anorganice.
Deșeurile cu un conținut ridicat de metale grele sunt o subcategorie a deșeurilor chimice periculoase și sunt de obicei extrem de toxice. Majoritatea echipamentelor conținând mercur au fost înlocuite cu instrumente electronice (termometre, aparate de măsurare a tensiunii, etc.), însă atunci când echipamentul care conține mercur se sparge, mercurul trebuie recuperat. De asemenea deșeurile rezultate din stomatologie au un conținut ridicat de mercur.
Deșeurile radioactive sunt deșeuri solide, lichide și gazoase contaminate cu radionuclizi. Acestea apar ca urmare a procedurilor precum analiză în vitro de țesuturi organice și fluide, localizarea de tumorii, precum și în diverse practici de investigație și terapie.
În majoritatea cazurilor planul de management, pentru un spital din România, prezintă următoarea distribuție a deșeurilor rezultate din activitatea medicală:
• 80% sunt deșeuri medicale care pot fi tratate în același regim de colectare și îndepărtare ca cel al deșeurilor menajere;
• 15% deșeuri infecțioase și anatomo-patologice;
• 1% deșeuri înțepătoare-tăietoare;
• 3% deșeuri chimice și farmaceutice;
• mai puțin de 1% deșeuri speciale, precum deșeurile radioactive sau citostatice sau termometre sparte și baterii uzate.
Schema 1.1. Structura deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Capitolul II. Structura cadru a planului de management
al deșeurilor periculoase
2.1. Suport legislativ
Statele membre ale Uniunii Europene acordă atenție principiilor internaționale importante care guvernează domeniul protecției mediului și implicit gestionarea deșeurilor periculoase. Acestea sunt:
• Principiul „poluatorul plătește” care presupune că unitatea sanitară să răspundă de îndepărtarea și eliminarea finală în siguranță a deșeurilor produse.
• Principiul „precauțiunii” se referă la necesitatea de a lua măsuri de precauție împotriva apariției riscurilor ce pot fi generate de gestionarea incorectă a deșeurilor medicale periculoase.
• Principiul „proximității” presupune ca eliminarea finală a deșeurilor să se facă cât mai aproape de locul lor de proveniență pentru a reducere riscurile ce pot apărea pentru sănătatea umană și mediul înconjurător.
Directivele cadru în domeniul gestionării deșeurilor sunt Directiva 2008/98/CE privind deșeurile și Directiva 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor.
În anul 2008, la nivel european a fost adoptată o nouă directivă privind deșeurile, respectiv Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile.
„Această directivă stabilește un cadru juridic pentru tratarea deșeurilor în cadrul Comunității. Obiectivul major al noii directive europene privind deșeurile este acela de evitare a generării de deșeuri și utilizarea deșeurilor ca resurse cu ajutorul societăților de reciclare. Un alt obiectiv este cel al protecției mediului și a sănătății umane, prin prevenirea efectelor adverse cauzate de generarea și gestionarea deșeurilor.
Această directivă abrogă Directivele 75/439/CEE, 91/689/CEE și 2006/12/CE.
Directiva se aplică deșeurilor care nu conțin:
*efluenți gazoși emiși în atmosferă;
*deșeuri radioactive;
*soluri necontaminate și alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităților de construcție;
*explozibili dezafectați;
*materii ferilor în cadrul Comunității. Obiectivul major al noii directive europene privind deșeurile este acela de evitare a generării de deșeuri și utilizarea deșeurilor ca resurse cu ajutorul societăților de reciclare. Un alt obiectiv este cel al protecției mediului și a sănătății umane, prin prevenirea efectelor adverse cauzate de generarea și gestionarea deșeurilor.
Această directivă abrogă Directivele 75/439/CEE, 91/689/CEE și 2006/12/CE.
Directiva se aplică deșeurilor care nu conțin:
*efluenți gazoși emiși în atmosferă;
*deșeuri radioactive;
*soluri necontaminate și alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităților de construcție;
*explozibili dezafectați;
*materii fecale;
*ape uzate;
*subproduse de origine animală;
*carcase de animale care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare.
Ierarhia deșeurilor
Pentru a proteja mai bine mediul, statele membre trebuie să ia măsuri pentru tratarea deșeurilor lor în conformitate cu ierarhia deșeurilor, care se aplică în ordinea priorităților:
*prevenirea;
*pregătirea pentru reutilizare;
*reciclarea;
*alte operațiuni de valorificare, în special valorificarea energetică;
*eliminarea.
Statele membre pot pune în aplicare măsuri legislative pentru consolidarea acestei ierarhii în tratarea deșeurilor. Cu toate acestea, ele trebuie să se asigure că gestionarea deșeurilor nu pune în pericol sănătatea umană și nu afectează mediul.
Gestionarea deșeurilor
Orice producător sau deținător de deșeuri trebuie să efectueze el însuși operațiunea de tratare a deșeurilor sau trebuie să transfere această operațiune unui agent, unei unități sau întreprinderi. Statele membre pot coopera, dacă este necesar, pentru înființarea unei rețele de instalații de eliminare a deșeurilor. Această rețea trebuie să permită independența Uniunii Europene în materie de tratare a deșeurilor.
Deșeurile periculoase trebuie depozitate și tratate în condiții de protecție a mediului și a sănătății. Acestea nu trebuie în niciun caz amestecate cu alte deșeuri periculoase și trebuie ambalate sau etichetate conform standardelor internaționale sau comunitare.
Autorizare și înregistrare
Orice unitate sau întreprindere care intenționează să desfășoare activități de tratare a deșeurilor trebuie să obțină o autorizație din partea autorității competente, care stabilește, în special, cantitatea și tipul de deșeuri tratate, metoda utilizată, monitorizarea și controlul operațiunilor.
Orice metodă de incinerare sau de coincinerare care vizează valorificarea energiei trebuie să se efectueze numai dacă această valorificare are un randament energetic ridicat.
Planuri și programe
Autoritățile competente sunt obligate să stabilească unul sau mai multe planuri de gestionare care să acopere întregul teritoriul statului membru în cauză. Aceste planuri conțin în special tipul, cantitatea, sursa deșeurilor, schemele existente de colectare și criteriile de identificare a amplasamentului.”
România transpune în legislația națională noua Directivă 2008/98/CE privind deșeurile, prin publicarea Legii nr.211/2011 privind regimul deșeurilor.
„Prin noua lege sunt urmărite următoare măsuri:
introducerea răspunderii extinse a producătorului pentru a consolida reutilizarea produselor, prevenirea apariției deșeurilor, valorificarea deșeurilor;
măsuri de stimulare a creării unor rețele de reutilizare și reparare a produselor;
clarificarea responsabilităților factorilor implicați în sistemul de gestionare a deșeurilor;
introducerea noțiunilor de „subprodus” și „încetare a statutului de deșeu”;
suportarea costurilor gestionării deșeurilor de către producătorul inițial de deșeuri, sau de către deținătorii actuali ori anterior ai deșeurilor;
aplicarea sancțiunilor în cazul neconformării cu prevederile actului normativ.”
Directiva 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor
„Această directivă vizează integrarea în legislația existentă a progreselor tehnice înregistrate în materie de control al emisiilor provenite din incinerare și garantarea respectării angajamentelor internaționale ale UE în ceea ce privește reducerea poluării, în special a celor legate de stabilirea valorilor limită pentru emisiile de dioxine, mercur și pulberi generate de incinerarea deșeurilor. Directiva se bazează pe o abordare integrată: valorilor limită actualizate pentru emisiile atmosferice li se adaugă limite privind deversările în apă.
Incinerarea deșeurilor periculoase și nepericuloase poate produce emisii de substanțe care să polueze aerul, apa și solul și să aibă efecte negative asupra sănătății umane. Pentru a limita aceste riscuri, Uniunea Europeană impune condiții de exploatare și cerințe tehnice stricte instalațiilor de incinerare și de coincinerare a deșeurilor.
Instalațiile
Această directivă se aplică nu doar instalațiilor pentru incinerarea deșeurilor solide și lichide, ci și instalațiilor de coincinerare.
Sunt excluse din domeniul de aplicare a directivei instalațiile experimentale care vizează îmbunătățirea procesului de incinerare și care tratează mai puțin de 50 de tone de deșeuri pe an, precum și instalațiile care tratează doar:
• deșeuri vegetale agricole și forestiere;
• deșeuri vegetale provenind din industria alimentară, dacă se valorifică căldura produsă;
• anumite deșeuri vegetale fibroase rezultate din producția de celuloză virgină și din producția de hârtie dacă sunt coincinerate la locul de producere și dacă este valorificată căldura produsă;
• anumite deșeuri de lemn;
• deșeuri de plută;
• deșeuri radioactive;
• carcase de animale;
• deșeuri rezultate din exploatarea resurselor de petrol și gaz și incinerate la bordul instalațiilor maritime.
Avizele
Toate instalațiile de incinerare sau de coincinerare trebuie să primească un aviz pentru a-și desfășura activitatea. Acest aviz este emis de o autoritate competentă sub rezerva respectării condițiilor prevăzute în prezenta directivă. Avizul precizează categoriile și cantitățile de deșeuri care pot fi tratate, capacitatea de incinerare sau de coincinerare a instalației și procedurile de prelevare de probe și de măsurare a poluanților aerului și apei care vor fi utilizate.
Livrarea și recepția deșeurilor
La livrarea și recepția deșeurilor, operatorul instalației de incinerare sau de coincinerare adoptă măsurile de precauție necesare pentru a preveni sau a limita efectele nocive asupra mediului și riscurile pentru sănătatea umană.
În plus, înainte ca deșeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalație de incinerare sau de coincinerare, operatorul instalației trebuie să dispună de informații administrative privind procesul de producție, compoziția fizică și chimică a deșeurilor, precum și riscurile inerente acestora.
Condițiile de exploatare
Pentru a garanta combustia integrală a deșeurilor, directiva prevede obligația ca toate instalațiile să mențină gazele rezultate din incinerare și din coincinerare la o temperatură minimă de 850°C timp de cel puțin două secunde. Dacă este vorba de deșeuri periculoase, cu un conținut de substanțe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1 %, temperatura trebuie adusă la 1100°C timp de cel puțin două secunde.
Căldura produsă prin incinerare sau coincinerare trebuie valorificată cât mai mult posibil.
Valori limită ale emisiilor atmosferice
Valorile limită ale emisiilor atmosferice pentru instalațiile de incinerare sunt indicate în anexa V a directivei. Acestea se referă la metalele grele, dioxine și furani, monoxidul de carbon (CO), pulberi, carbonul organic total (COT), acidul clorhidric (HCI), acidul fluorhidric (HF), dioxidul de sulf (ȘO2) și oxizii de azot (NO și NO2).
Determinarea valorilor limită ale emisiilor atmosferice pentru instalațiile de coincinerare este prevăzută la anexa II. Sunt prevăzute, de asemenea, dispoziții speciale privind cuptoarele din ciment și instalațiile de combustie pentru coincinerarea deșeurilor.
Evacuarea apelor reziduale provenite din epurarea gazelor de eșapament
Instalațiile de incinerare sau de coincinerare trebuie să dețină un aviz care să le autorizeze să evacueze apele reziduale provenite din epurarea gazelor de eșapament. Acest aviz trebuie să garanteze respectarea valorilor limită ale emisiilor indicate în anexa IV a directivei.
Reziduurile
Reziduurile generate prin incinerare sau coincinerare trebuie să fie reduse la minimum și să fie reciclate pe cât posibil. La transportul reziduurilor uscate, trebuie luate măsuri de precauție pentru a se evita dispersarea acestora în mediul înconjurător. Trebuie efectuate teste pentru a se stabili caracteristicile fizice și chimice ale reziduurilor, precum și potențialul poluant al acestora.
Controlul și supravegherea
Directiva prevede instalarea obligatorie a unor echipamente de măsurare care să permită supravegherea parametrilor de exploatare și a emisiilor pertinente. Emisiile în aer și în apă se măsoară încontinuu sau periodic conform articolului 11 și anexei III a directivei.
Accesul la informație și participarea publicului
Solicitările de avize pentru instalații noi sunt puse la dispoziția publicului, pentru ca acesta să poată face observații înainte ca autoritatea competentă să adopte o decizie.
Instalațiile cu o capacitate nominală mai mare sau egală cu două tone pe oră trebuie să pună la dispoziția autorității competente și a publicului un raport anual privind propria funcționare și supraveghere. Lista instalațiilor care nu ajung la două tone pe oră este întocmită și publicată de către autoritatea competentă.
Sancțiunile
Statele membre stabilesc sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prevăzute de directivă.”
România transpune Directiva 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor prin publicarea Hotărârii de Guvern nr. 128/2002 cu modificările și completările ulterioare (Hotărâre de Guvern nr. 268/2005).
„Conținutul hotărârii este structurat astfel:
capitolul 1 unde sunt prevăzute dispoziții generale ale legii;
capitolul 2 prezintă modul de autorizare a activității de incinerare și coincinerare;
capitolul 3 face referire la accesul publicului la informație;
capitolul 4 sunt prezentate sancțiunile;
capitolul 5 conține dispozițiile tranzitorii și finale.
De asemenea hotărârea cuprinde și 8 anexe privind:
specificația termenilor utilizați;
normele tehnice privind exploatarea, urmărirea și controlul instalațiilor și proceselor de incinerare și coincinerare a deșeurilor;
factori de echivalență pentru dibenzo-p-dioxine și dibenzofurani;
determinarea valorilor limită de emisie în aer pentru coincinerarea deșeurilor;
tehnicile de măsurare;
valorile limite de emisie pentru poluanții din apele uzate de la spălarea gazelor de ardere la deversarea din instalația de incinerare sau coincinerare;
valorile limite pentru emisii în aer;
formala de calcul al concentrației de emisie la procentul standard al concentrației de oxigen.”
2.2. Suport instituțional
Fiecare unitate este trecută într-o anumită categorie de producători de deșeuri în funcție de cantitățile de deșeuri generate:
Tabelul 2.2.1. Producătorii de deșeuri medicale
Sursă: Ordinul nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naționala de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale.
Principalele tipuri de deșeuri specifice activităților medicale în funcție de sursa de generare sunt prezentate în Anexa 1.
Orice unitatea sanitară este obligată să delege unui angajat din departamentul administrativ responsabilitatea implementării colectării selective a deșeurilor din cadrul instituției. Responsabilitățile privind colectarea selectivă, la nivelul instituției, sunt trecute în fișa postului persoanei desemnate de către conducătorul instituției.
De asemenea instituția are obligația de a elabora planul de măsuri privind colectarea selectivă a propriilor deșeuri, pe categorii, care va conține, în mod obligatoriu, următoarele informații:
„a) numele și datele de contact ale responsabilului cu organizarea colectării selective la nivelul instituției publice;
b) descrierea organizării colectării selective (scop, tipuri de containere, planșe cu precizarea amplasării locațiilor);
c) obligațiile angajaților și măsurile aplicabile în cazul nerespectării îndatoririlor;
d) modalitatea de stocare temporară a deșeurilor colectate;
e) programul de instruire a angajaților privind colectarea selectivă a deșeurilor;
f) programul de raportare a rezultatelor;
g) programul de informare a vizitatorilor instituției publice;
h) detaliile contractului de predare a deșeurilor colectate selectiv.”
Atunci când cantitățile de deșeuri sunt înregistrate, pe coduri, pentru realizarea bazei naționale de date circuitul începe cu preluarea datelor de la locul de proveniență, adică unitățile sanitare. După ce cantitățile sunt consemnate în registrul de evidență a deșeurilor, informațiile ajung la direcția de sănătate publică județeană, care le transmite către centrul regional de sănătate publică. De aici Institutul Național de Sănătate Publică preia datele din toată țara și întocmește Sinteza națională „Monitorizarea sistemului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală”, raportare statistică anuală a deșeurilor rezultate din activitatea medicală la nivel național. Aceasta este transmisă Ministerului Sănătății spre informare și pentru elaborarea raportării anuale, trimisă ulterior Comisiei Europene prin intermediul Ministerului Mediului.
Preluarea deșeurilor colectate selectiv se face de operatorii economici autorizați din spațiile de depozitare special amenajate în incinta instituției publice.
Transportul deșeurilor periculoase de la producător până la locul de eliminare se face prin respectarea normelor de igienă și securitate, cu scopul protejării personalului, populației generale și mediului. Transportul lor spre locul de eliminare se face conform rutelor avizate de Direcția de sănătate publică.
Vehiculul care transportă deșeurile periculoase trebuie conceput, amenajat special și avizat sanitar de Ministerul Sănătății și Familiei.
În continuare sunt prezentate situația depozitelor municipale (tabelul nr. 2.2.2.), operatorii autorizați să elimine deșeurile prin incinerare (tabelul nr. 2.2.3.), operatori economici autorizați pentru tratarea prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase (tabelul nr. 2.2.4.) și operatorii economici autorizați pentru transportul deșeuri medicale periculoase (tabelul nr. 2.2.5.):
Tabel nr. 2.2.2. Situația depozitelor municipale conforme – octombrie 2014 –
Sursă: Agenția Națională de Protecție a Mediului (accesat pe 11.12.14)
Tabel nr. 2.2.3. Operatori economici autorizați pentru eliminarea prin incinerare* a deșeurilor
– 1 octombrie 2013 –
Sursă: Agenția Națională de Protecție a Mediului (accesat pe 11.12.14)
Tabel nr. 2.2.4. Operatori economici autorizați pentru tratarea prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase*
Sursă: Institutul Național de Sănătate Publică București
Tabel nr. 2.2.5. Operatori economici autorizați pentru transportul deșeurilor medicale periculoase
– Situație la data 31.05.2014-
Sursă: Agenția Națională de Protecție a Mediului (accesat pe 11.12.14)
2.3. Suport informațional
Conform Ordinului nr. 219/2002 persoanele cu responsabilități în domeniul gestionării deșeurilor rezultate din activitățile medicale sunt următoarele:
Coordonatorul activității de protecție a mediului este persoana care are cele mai multe responsabilități în gestionarea deșeurilor medicale. El elaborează și supune spre aprobare conducerii planul de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale, pe baza regulamentelor interne și a codurilor de procedură pentru colectarea, depozitarea, transportul și eliminarea deșeurilor periculoase. Stabilește codul de procedură a sistemului de gestionare a deșeurilor periculoase și supraveghează activitatea personalului care intră în contact cu ele.
De asemenea este cel care evaluează cantitățile de deșeuri periculoase și nepericuloase produse în unitatea sanitară și este coordonatorului echipei de investigare pentru determinarea cantităților produse pe tipuri de deșeuri, în vederea completării bazei naționale de date și a evidenței gestiunii deșeurilor.
El alege și apoi propune directorului unității metodele de tratare și soluția de eliminare finală, într-un mod cât mai eficient, a deșeurilor periculoase din cadrul unității, alegând tot odată și agentul economic care să se ocupe de transportul și eliminarea finală a deșeurilor.
Și nu în ultimul rând colaborează cu medicul-șef SPCIN sau cu medicul delegat cu responsabilități în prevenirea și combaterea infecțiilor nosocomiale, în scopul derulării unui sistem de gestionare corect și eficient a deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală.
Directorul unității inițiază programul de introducere a sistemului de gestionare a deșeurilor periculoase, prevede fondurile necesare pentru funcționare și nominalizează persoanele care se vor ocupa de sistem.
De asemenea aprobă planul de formare profesională continuă și planul de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale, pe baza regulamentelor interne și a codurilor de procedură ale sistemului de gestionare a deșeurilor periculoase din unitate.
Medicul-șef SPCIN sau medicul delegat cu responsabilități în prevenirea și combaterea infecțiilor nosocomiale participă la stabilirea codului de procedură a sistemului de gestionare a deșeurilor periculoase și supraveghează activitatea personalului care intră în contact cu ele.
El elaborează, aplică și răspunde de educare și formarea continuă a personalului și i-a parte la coordonarea investigației-sondaj pentru determinarea cantităților produse pe tipuri de deșeuri, în vederea completării bazei de date naționale și a evidenței gestiunii deșeurilor.
Șeful serviciului administrativ este răspunzător de aprovizionarea unității cu materiale necesare sistemului de gestionare a deșeurilor periculoase și controlează respectarea condițiilor tehnice stipulate în contractul încheiat cu agenții economici care prestează activitățile de transport și eliminarea finală a deșeurilor periculoase.
Medicul șef de secție controlează modul în care se aplică codul de procedură stabilit pe secție, semnalează imediat directorului adjunct economic și șefului serviciului administrativ deficiențele în sistemul de gestionare a deșeurilor și participă la realizarea investigației-sondaj pentru determinarea cantităților produse pe tipuri de deșeuri, în vederea completării bazei naționale de date și a evidenței gestiunii deșeurilor.
Asistenta-șefă, asistentele și infirmierele aplică procedurile stipulate de codul de procedură și aplică metodologia de investigație-sondaj pentru determinarea cantităților produse pe tipuri de deșeuri, în vederea completării bazei de date naționale și a evidenței gestiunii deșeurilor. În plus, asistenta-șefă trebuie să prezinte medicului șef de secție sau coordonator planificarea necesarului de materiale pentru sistemul de gestionare a deșeurilor periculoase.
Capitolul III. Indicatori ai planului de management
a deșeurilor periculoase și analiza acestora
3.1. Conceptul de eficiență și posibilități de aplicare în managementul deșeurilor periculoase
Eficiența economică înseamnă obținerea unor efecte economice utile, în condițiile cheltuirii într-un mod rațional și avantajos a resurselor materiale, umane, financiare, de care o întreprindere dispune. În cazul activităților medicale conceptul de eficiență se transpune prin prevenirea și minimizarea cantității de deșeuri generate în unitatea sanitară.
Reducerea cantităților de deșeuri medicale se realizează prin reutilizarea și reciclarea categoriilor de deșeuri care se pretează la astfel de operațiuni.
Materialele folosite în activitatea medicală, care nu sunt de unică folosință pot fi recuperate, refolosite și reciclate doar după ce acestea au trecut printr-unul din procesele de sterilizare. De asemenea instrumentele care sunt utilizate la efectuarea analizelor de laborator pot fi refolosite după ce au fost sterilizate.
În cazul deșeurilor chimice și farmaceutice, o măsură importantă de prevenire și minimizare ar fi ca achiziționarea lor să se facă în cantități relativ mici astfel încât utilizarea lor în tratamentul medical să nu ducă la depășirea termenului de valabilitate. În eventualitatea în care unitatea sanitară a acumulat o cantitate prea mare de medicamente expirate, acestea se păstrează într-o zonă dedicată și clar delimitată, pentru a putea fi returnate către furnizor.
Etape în minimizarea cantități de deșeuri:
„ 1. Reducerea de la sursă a deșeurilor se poate realiza prin:
*achiziționare de materiale care generează cantități mici de deșeuri;
*utilizarea de echipamente moderne ce nu generează substanțe chimice periculoase, precum înlocuirea termometrelor de mercur cu cele electronice, utilizarea radiografiilor computerizate;
*gestionarea corectă a depozitelor de materiale și reactivi.
Separarea la sursă
Recuperarea și reciclarea la sursă:
*reciclarea hârtiei și a cartonului, a sticlei, a ambalajelor din aluminiu (conserve), deșeuri din construcții și demolări;
*achiziționarea de produse din materiale ce se pot recupera;
*compostarea deșeurilor alimentare organice;
*recuperarea argintului din substanțe fotografice.
Tratarea deșeurilor
Eliminarea finală în condiții corespunzătoare”
Prevenirea și minimizarea cantității de deșeuri în unitatea sanitară
Schema 3.1.1. Institutul Național de Sănătate Publică – „Managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală”, pagina 21
Etapele gestionării deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Prin Ordinul nr. 1226/2012 se aprobă „Normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale”. Acestea reglementează modul în care se realizează colectarea separată pe categorii, ambalarea, stocarea temporară, transportul, tratarea și eliminarea deșeurilor medicale, o atenție deosebită acordându-se deșeurilor periculoase în vederea prevenirii contaminării mediului și a afectării stării de sănătate.
1 Colectarea la locul de producere (sursă)
Deșeurile spitalicești asimilabile celor menajere pot fi colectate și eliminate împreună cu deșeurile municipale solide, însă în cazul celor speciale este nevoie de o atenție deosebită, atât în timpul colectării cât și al tratării sau eliminării acestora, deoarece reprezintă un pericol pentru oricine intră în contact cu ele.
Prima etapa în gestionarea deșeurilor medicale este reprezentată de colectarea și separarea pe categorii a deșeurilor, iar producătorul este responsabil pentru corectitudinea separării acestora. În situația în care separarea este incertă ca o măsură de precauție deșeurile trebuie puse într-un container folosit pentru deșeuri medicale periculoase.
2 Ambalarea deșeurilor
Ambalajul în care se face colectarea și care vine în contact direct cu deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosință și se elimină odată cu conținutul.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă folosirea următoarelor culori și tipuri de containere pentru deșeurile spitalicești:
Tabelul nr. 3.1.1. Ambalarea deșeurilor
* A se vedea Anexa 2 Pictograme utilizate în marcarea deșeurilor
** Nu sunt produse în toate spitalele.
„Deșeurile infecțioase – cod deșeu 18 01 03*
Deșeurile infecțioase se colectează în cutii din carton prevăzute în interior cu saci galbeni din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcați cu galben, de diferite capacități, în funcție de cantitatea de deșeuri produsă. Atât cutiile prevăzute în interior cu saci din polietilenă, cât și sacii sunt marcați și etichetați în limba română cu următoarele informații: tipul deșeului colectat, pictograma „Pericol biologic”, capacitatea recipientului, modul de utilizare, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data începerii utilizării recipientului pe secție, unitatea sanitară și secția care a folosit recipientul, persoană responsabilă cu manipularea lor, data umplerii definitive, marcaj conform standardelor Națiunilor Unite (UN), în conformitate cu Acordul european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase (ADR). Cutiile din carton prevăzute cu saci de plastic în interior sunt stocate temporar pe suprafețe uscate. Sacii au rezistență mecanică mare, se pot închide ușor și sigur, utilizând sigilii de unică folosință. Termosuturile sunt continue, rezistente și nu permit scurgeri de lichid. Atunci când nu este pus în cutie de carton care să asigure rezistență mecanică, sacul se introduce în pubele prevăzute cu capac și pedală sau în portsac, fiind obligatoriu ca și acesta din urmă să aibă capac. Gradul de umplere a sacului nu va depăși trei pătrimi din volumul său. Pubelele cu pedală și capac sunt inscripționate cu pictograma „Pericol biologic”.
Deșeurile înțepătoare-tăietoare infecțioase și neinfecțioase – cod deșeu 18 01 03*, respectiv 18 01 01
Această categorie de deșeuri se colectează în același tip de recipient confecționat din material plastic rigid, rezistent la acțiuni mecanice. Unitățile sanitare utilizează recipiente de diferite capacități, în funcție de cantitatea de deșeuri produsă. Recipientul este prevăzut la partea superioară cu un capac special care să permită introducerea deșeurilor și să împiedice scoaterea acestora după umplerea recipientului, fiind prevăzut în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul recipientului are orificii pentru detașarea acelor de seringă și a lamelor de bisturiu. Recipientele sunt prevăzute cu un mâner rezistent pentru a fi ușor transportabile la locul de stocare temporară și, ulterior, la locul de tratare/eliminare finală. Recipientele utilizate pentru deșeurile înțepătoare-tăietoare infecțioase au culoarea galbenă și sunt marcate cu pictograma „Pericol biologic”.
Recipientul destinat colectării deșeurilor înțepătoare-tăietoare are următoarele caracteristici:
a) este impermeabil, prezintă etanșeitate, are sistem de închidere temporară și definitivă. Prin sistemul de închidere temporară se asigură o măsură de prevenție suplimentară, iar prin sistemul de închidere definitivă se împiedică posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deșeurile înțepătoare-tăietoare și a mediului, precum și posibilitatea de refolosire a acestora de către persoane din exteriorul unității sanitare;
b) este marcat și etichetat în limba română cu următoarele informații: tipul deșeului colectat, pictograma „Pericol biologic”, capacitatea recipientului (l sau kg), modul de utilizare, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data începerii utilizării recipientului pe secție, unitatea sanitară și secția care au folosit recipientul, persoană responsabilă cu manipularea lui, data umplerii definitive, marcaj conform standardelor UN, în conformitate cu ADR;
c) respectă condițiile tehnice prevăzute de Standard SR 13481/2003: „Recipiente de colectare a deșeurilor înțepătoare-tăietoare rezultate din activități medicale. Specificații și încercări„ sau cu alte standarde europene;
d) prezintă siguranță și stabilitate pe masa de tratament sau acolo unde este amplasat, astfel încât să se evite răsturnarea accidentală a acestuia și împrăștierea conținutului.
Deșeuri anatomo-patologice – cod deșeu 18 01 02 (cu excepția 18 01 03*)
Deșeurile anatomo-patologice și părțile anatomice sunt considerate deșeuri infecțioase, având codul 18 01 02 (cu excepția 18 01 03*). Deșeurile anatomo-patologice, părțile anatomice, recipientele cu sânge, sunt colectate în mod obligatoriu în cutii din carton rigid, prevăzute în interior cu sac din polietilenă care trebuie să prezinte siguranță la închidere, sau în cutii confecționate din material plastic rigid cu capac ce prezintă etanșeitate la închidere, având marcaj galben, special destinate acestei categorii de deșeuri. Cutiile sunt etichetate cu următoarele informații: tipul deșeului colectat, pictograma „Pericol biologic”, capacitatea recipientului (l sau kg), modul de utilizare, linia de marcare a nivelului maxim de umplere, data distribuirii recipientului pe secție, unitatea sanitară și secția care a folosit recipientul, persoană responsabilă cu manipularea lui, data umplerii definitive, marcaj conform standardelor UN, în conformitate cu ADR.
Deșeurile nepericuloase ce pot fi asimilabile celor menajere – cod deșeu 18 01 04
Această categorie de deșeuri se colectează în saci din polietilenă de culoare neagră, inscripționați „Deșeuri nepericuloase”. În lipsa acestora se pot folosi saci din polietilenă transparenți și incolori, sacii pot fi etichetați cu codul 18 01 04. Aceste deșeuri sunt stocate temporar într-un spațiu special amenajat, separat de deșeurile periculoase și sunt preluate de companiile de salubritate, pe bază de contract.
Deșeurile chimice, constând din sau conținând substanțe periculoase – cod 18 01 06*
Deșeurile chimice periculoase rezultate din activitatea unităților sanitare, se colectează în recipiente speciale, cu marcaj adecvat pericolului („Inflamabil”, „Corosiv”, „Toxic” etc.) și se tratează conform prevederilor legale privind deșeurile periculoase. Recipientele în care se colectează deșeurile chimice sunt proiectate și realizate în așa fel încât să împiedice orice pierdere de conținut și corespund standardelor UN, în conformitate cu prevederile ADR.
Deșeuri chimice – cod 18 01 07, altele decât cele specificate la 18 01 06*
Aceste deșeuri nu sunt considerate periculoase și se colectează separat în ambalajul original și pot fi împachetate în recipiente care nu corespund standardelor UN, în conformitate cu ADR. În cazul în care aceste deșeuri nu se mai află în ambalajul original, ele se stochează și ambalează în recipiente care corespund standardelor UN, în conformitate cu ADR. În cazul deșeurilor rezultate de la aparatele de diagnoză ce conțin substanțe chimice periculoase în cantități neglijabile, sunt urmate instrucțiunile specifice aparatului respectiv. Aceste deșeuri se valorifică sau elimină ca deșeuri nepericuloase. Ambalajele sunt etichetate cu codul 18 01 07.
Deșeuri de medicamente citotoxice și citostatice – cod 18 01 08*
Gestionarea deșeurilor de medicamente identificate prin codul 18 01 08* (deșeuri citotoxice și citostatice) vor fi reglementate prin ordin al ministrului sănătății, conform prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în sănătate publică, cu modificările și completările ulterioare. Această tip de deșeuri se elimină numai prin incinerare în incineratoare de deșeuri periculoase.
Deșeuri de medicamente – cod 18 01 09, altele decât cele specificate la 18 01 08*
Gestionarea deșeurilor de medicamente identificate prin codul 18 01 09 (medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08*) vor fi reglementate prin ordin al ministrului sănătății, conform prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în sănătate publică, cu modificările și completările ulterioare.
Tratare și eliminare se realizează prin returnare pe bază de contract cu farmacii sau depozitele de medicamente în vederea eliminării finale prin incinerare. O altă măsură ar fi incinerarea în incineratoare de deșeuri periculoase pe baza unui contract cu un agent economic autorizat.
Deșeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice – cod 18 01 10*
Aceste deșeuri se colectează separat de alte deșeuri, în recipiente sigilabile care sunt etichetate adecvat.
Stocarea temporară se realizează în conformitate cu recomandările firmei care le preia în vederea transportului.
Nu este permisă incinerarea, iar valorificarea se realizează de către firme autorizate.”
3 Depozitarea temporară
„Depozitarea temporară trebuie realizată în funcție de categoriile de deșeuri colectate la locul de producere. Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate depozitării temporare.”
Durata depozitării temporare va fi cât mai scurtă posibil, iar condițiile de depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare. În cazul deșeurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depășească în total 72 de ore: 48 de ore în incinta unității și 24 de ore pentru transport și eliminare finală. Fiecare unitate sanitară are prevăzut în proiectul inițial un spațiu de depozitare temporară, în cazul contrar sau în cazul unui nou proiect spațiul se va construii sau se va amenaja ulterior.
Spațiul de depozitare temporară trebuie să aibă două compartimente:
„un compartiment pentru deșeurile periculoase, prevăzut cu dispozitiv de închidere care să permită numai accesul persoanelor autorizate;
un compartiment pentru deșeurile asimilabile celor menajere, amenajat conform normelor de igienă în vigoare, privind mediul de viață a populației.”
O condiție a spațiului de depozitare pentru deșeuri periculoase este aceea că trebuie să asigure, ca perioadă de timp, depozitarea temporară a cantităților de deșeuri periculoase acumulate dintre două îndepărtări succesive.
Spațiul de depozitare temporară a deșeurilor periculoase este o zonă cu potențial septic și este separat de restul construcției. Pentru evacuarea în rețeaua de canalizare a apelor uzate rezultate în urma curățirii și dezinfecției, încăperea este prevăzută cu sifon de pardoseală. Spațiului trebuie prevăzut cu ventilație corespunzătoare care să nu permită descompunerea materialului organic din compoziția deșeurilor periculoase și de asemenea trebuie asigurată dezinsecția și deratizarea spațiului pentru a preveni apariția insectelor și rozătoarelor.
4 Transportul
Transportul deșeurilor periculoase până la locul de eliminare finală se face cu respectarea strictă a normelor de igiena și securitate în scopul protejării personalului și populației.
Transportul deșeurilor periculoase în incinta unității sanitare se face pe un circuit separat față de cel al pacienților și vizitatorilor. Deșeurile sunt transportate cu ajutorul unor cărucioare speciale sau al unor containere mobile, ele spălându-se și dezinfectându-se după fiecare utilizare, la locul de descărcare.
Transportul extern (în afara unității sanitare) a deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală se va realiza pe rute cât mai scurte posibil, evitându-se arterele aglomerate.
„Vehiculul care transportă deșeurile periculoase trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
– să fie destinat, amenajat special și utilizat numai pentru transportul deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală;
– să fie autoutilitară sau autovehicul cu masa totală maximă autorizată;
– compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina șoferului, să fie realizat din materiale ușor lavabile și rezistente la abur și agenți chimici folosiți la curățenie și dezinfecție;
– să aibă în dotare containere din plastic cu capac, tip europubelă, în care sunt depozitate deșeurile ambalate în timpul transportului, în condiții de siguranță;
– să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;
– să conțină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deșeurilor periculoase în mediu în caz de accident;
– să existe permanent o trusă sau un mini compartiment ce conține saci din plastic, echipament de protecție, echipamente de curățenie, dezinfecție, trusă de prim-ajutor;
– să fie prevăzut cu trusă conform prevederilor Acordului european privind transportul internațional rutier al mărfurilor periculoase (A.D.R.);
– compartimentul destinat containerelor va fi prevăzut cu sisteme de răcire a aerului: aer condiționat, echipament frigorific;
– autovehiculul va fi marcat și inscripționat cu datele de identificare ale societății transportatoare pe ambele părți laterale, activitatea prestată „Transport deșeuri periculoase rezultate din activitatea medicală”, pictograma „Pericol biologic” și marcaj A.D.R.”
Conducătorul auto trebuie să aibă cunoștințe referitoare la natura încărcăturii și la normele de igienă privind deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală.
5 Eliminarea finală
Deșeurile periculoase produse de unitățile sanitare trebuie eliminate specific fiecărei categorii de deșeuri, prin procedee autorizate. Metodele de eliminare trebuie să asigure distrugerea rapidă și completă a factorilor cu potențial nociv pentru mediul înconjurător și pentru sănătatea populației.
Metodele acceptate pentru eliminarea finală a deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală sunt:
Incinerarea. Deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală se pot elimina prin incinerare în incineratoare zonale, de capacitate mare, care să deservească mai multe unități medicale. Indiferent de tip și capacitate, incineratoarele trebuie să respecte normele și standardele în vigoare privind emisiile în atmosferă și pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare și din procesele de reținere și purificare a gazelor (cenușa zburătoare, zgură, ape reziduale). Aceste produse vor fi colectate și îndepărtate în așa fel încât să nu afecteze mediul.
Un aspect important care trebuie luat în considerare este faptul că nu toate categoriile de deșeuri se pretează a fi incinerate, deoarece conținutul acestora, prin ardere afectează major mediul și implicit sănătatea populației. Deșeurile care nu trebuie incinerate sunt:
– Deșeuri radioactive;
– Deșeuri din material plastic halogenat (PVC);
– Deșeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice;
– Recipiente ce conțin gaz sub presiune;
– Recipiente ce conțin metale grele;
– Reactivi chimici în cantități mari;
– Săruri ce conțin argint sau deșeuri ce provin de la radiografii.
Decontaminarea termică la temperaturi scăzute. Sterilizarea deșeurilor periculoase, rezultate din activitatea medicală, se realizează cu echipamente specializate de tratament termic, la temperaturi scăzute (1050C…1770C), unde are loc acțiunea generală de inactivare/neutralizare a microorganismelor (patogene sau saprofite) conținute în deșeuri. Aceste echipamente includ dispozitive de procesare mecanică (mărunțire) a deșeurilor.
Deșeurile tratate prin sterilizare devin deșeuri nepericuloase, fiind preluate apoi de către companii de salubritate în baza contractelor de prestări servicii încheiate și depozitate ulterior în depozitul de deșeuri nepericuloase.
Se recomandă folosirea acestei metode doar pentru deșeurile înțepătoare-tăietoare, deșeurile infecțioase și deșeurile chimice, deoarece densitatea părților anatomice umane și a carcaselor contaminate de animale nu permite ce aburul să le penetreze.
3.2. Indicatori în expresie fizică
Ministerul Sănătății, prin Institutul Național de Sănătate Publică, elaborează anual Sinteza națională „Monitorizarea sistemului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală” și actualizează baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitatea medicală.
Institutul Național de Sănătate Publică este cel care realizează baza de date în privința deșeurilor rezultate din activitatea medicală, printr-un sistem de raportare trimestrială a datelor colectate de unitățile sanitare cu paturi, sub coordonarea direcțiilor de sănătate publică locale, pe baza metodologiei de colectare a datelor.
Culegerea și raportarea datelor pentru baza națională de date a deșeurilor rezultate din activitatea medicală se realizează în baza Metodologiei de culegere a datelor și a Metodologiei privind inspecția modului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea medicală. Metodologia de culegere a datelor se aplică lunar, iar metodologia de inspecție, trimestrial, la nivelul unitarilor sanitare cu pături.
Tipurile de deșeuri, inclusiv cele periculoase prevăzute în Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, întâlnite frecvent în activitățile medicale, sunt exemplificate în tabelul următor:
Tabelul nr. 3.2.1. Categorii de deșeuri rezultate din activități medicale
Notă: Deșeurile periculoase sunt marcate cu un asterisc (*) conform prevederilor Anexei nr. 2 „Lista cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase” la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare.
Schema logică privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale se regăsește în Anexa 3.
Cantitățile și tipurile de deșeuri din activitatea medicală variază în funcție de mărimea unității, specificul activității și al serviciilor prestate, numărul de pacienți asistați sau internați la un moment dat, perioada anului.
Tabelul nr. 3.2.2. prezintă cantitățile de deșeuri la nivel național, iar tabelul nr. 3.2.3. pe cele din regiunea de sud-vest, ambele fiind exprimate în tone/an (2013).
Tabelul nr. 3.2.2. Cantități de deșeuri la nivel național, pe coduri de deșeuri
*Ministere cu retea proprie (Ministerul Afacerilor Interne; Ministerul Justiției; Ministerul Apărării Naționale; Ministerul Transporturilor; Serviciul Român de Informații)
Sursă: Institutul Național de Sănătate Publică București
Tabelul nr. 3.2.3. Cantitatea generată și raportată de unitățile sanitare cu paturi private si publice
Sursă: Institutul Național de Sănătate Publică București
Cantitățile de deșeuri produse de unitățile medicale nepericuloase sunt în creștere, mai ales datorită folosirii din ce în ce mai extinse a materialelor de unică folosință. De asemenea sterilizarea instrumentelor în pachete ambalate, utilizând material poros special, duce la creșterea însemnată a cantităților de deșeuri. Toate aceste ambalaje sunt nepericuloase, dacă nu au ajuns să fie contaminate cu sânge. De altfel separarea deșeurilor nepericuloase de cele periculoase încă de la locul de producere determină scăderea cantității de deșeuri periculoase.
3.3. Indicatori în expresie valorică
În general, eficiența economică se determină prin :
raportarea efectelor obținute la eforturile depuse pentru obținerea lor
raportarea eforturilor la efectele înregistrate
1.Rentabilitatea
reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a obține profit
exprimă eficiența cu care sunt utilizați și combinați factorii de producție
se măsoară cu indicatori exprimați în mărime absolută și relativă
– profit ( P) : P =Cifra de afaceri – Cheltuieli totale (în mărime absolută)
– rata rentabilității ( în mărime relativă)
* comercială: Rc= (RE/CA)x 100 , unde: Rc – rata comercială
RE – rezultatul exercițiului(profit net)
CA – cifra de afaceri (încasări)
* economică: Re= (RE/At) x 100, unde: Re – rata economică
At – active totale
* financiară: Rf = (RE/K)x100 , unde: Rf – rata financiară
K – capitaluri
2.Eficiența utilizării potențialului uman al întreprinderii
exprimă nivelul producției pe un salariat și se calculează ca:
* productivitate medie a muncii: WM=Q/Ns,
unde: WM – productivitatea muncii unui salariat, într-o anumită perioadă de timp
Q – producția totală
Ns – factorul de producție
* productivitate marginală a muncii: Wmg = Q/ Ns,
unde: Wm – productivitate marginală
Q – modificarea producției totale
Ns – modificarea factorului de producție
3.Eficiența utilizării mijloacelor fixe
* cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe: C = CA/MF x 1000
unde: CA – cifra de afaceri realizată de întreprindere (ca efect)
MF – mijloacele fixe folosite (ca eforturi) pentru obținerea efectelor
* profitul la 1000 lei mijloace fixe: Pf = P/MF x 1000
unde: P – profitul obținut de întreprindere (ca efect)
4.Nivelul costurilor se exprimă în:
* indicatori absoluți – suma totală a cheltuielilor
* indicatori relativi– cheltuieli la 1000 de lei cifră de afaceri Cn=(Ch/CA) x 1000
unde: Ch – cheltuieli totale realizate
CA – cifra de afaceri (încasări)
5.Eficiența investițiilor
– rate de rentabilitate minimă: R=P/I, unde R – rata rentabilității
P – profitul
I – volumul investiție
Indicatori specifici activității medicale
1. Indicatori fizici: cantitatea de deșeuri rezultate din activitatea medicală generată în kg/24 h/pat ocupat; cantitatea de deșeuri rezultate din activitatea medicală generată anual; cantitatea de deșeuri incinerată/tratată prin sterilizare termică, anual; cazuri noi de boală diagnosticate la personalul unității sanitare, în decursul anului
2. Indicatori de eficiență: (gradul sau procentul) minimizarea cantității de deșeuri rezultate din activitatea medicală, la nivelul unităților sanitare
3. Indicatori de tip SMART (Monitorizare și evaluare):
– Nr. unităților sanitare cu paturi publice și private care au raportat date
– Nr. de paturi ocupate/an în spitalele publice care au raportat date
– Nr. de paturi ocupate/an în spitalele private care au raportat date
– Nr. total de cazuri de îmbolnăvirea în rândul personalului implicat în manipularea deșeurilor
– Nr. total de accidente cu ace de seringi sau alte obiecte ascuțite și alte accidente din care poate rezulta transmiterea unei infecții serioase sau vătămarea.
Costuri legate de managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Conform principiului „poluatorul plătește” orice unitate sanitară trebuie să-și aloce resurse financiare pentru derularea unui management adecvat gestionării al deșeurilor. Implementarea și funcționarea continuă a unui astfel de sistem reprezintă o cheltuială importantă pentru bugetul unității sanitare. Sursele de finanțare pentru buget provin din: bugetul de stat, bugetul asigurărilor de sănătate, venituri proprii și sponsorizări.
În categoria costurile interne intră separarea la sursă, ambalarea, amenajarea spațiilor de depozitare temporară, transportul intern, tratamente de neutralizare, iar în cazul în care unitatea dispune de mijloace proprii de eliminare a deșeurilor la aceasta se adăugă și costurile legate de investiția inițială de capital, cele de operare, cele referitoare la utilității (combustibil, electricitate, apă, etc.) și cele de amortizare a incineratorului sau a echipamentului de sterilizare.
Costurile externe se referă la plata serviciilor de transport a deșeurilor până la locul de eliminare și la eliminarea finală a lor în incinerator/stație de tratare termică.
Pentru a putea reduce costurile se pot lua măsuri speciale în diferite etape ale sistemului de management al deșeurilor:
La locul de producere. Aceasta se aplică la separarea corectă, la sursă, pentru diferitele tipuri de deșeuri, pentru gestionarea corectă a depozitelor de materiale și reactivi pentru minimizarea cantităților de deșeuri și pentru aprovizionarea cu materialele necesare.
Planificarea coerentă a sistemului de gestionare. Se realizează prin dezvoltarea și implementarea sistemului de gestionare a deșeurilor la nivelul fiecărei secții din spital și prin organizarea colectării și a transportului deșeurilor astfel încât toate operațiunile să nu prezinte risc și să fie eficiente.
Verificarea periodică și controlul costurilor. Costurile gestionării deșeurilor rezultate din activitatea medicală sunt înscrise separat în bugetul spitalului, astfel încât costurile din diferite perioade să poată fi comparate.
Alegerea metodelor și echipamentelor corespunzătoare de tratare și eliminare finală a deșeurilor periculoase
Măsuri ce trebuie luate la nivelul personalului. Aici se regăsesc cursurile de formarea profesională pentru personalul medical și modalitățile de protejare pentru cei expuși riscurilor asociate gestionării deșeurilor medicale periculoase.
Cooperarea între unitățile sanitare locale. Aceasta se realizează realizată prin achiziționarea în comun a ambalajelor pentru deșeuri, a contractelor comune pentru transport și eliminare finală cu agenții privați și prin organizarea de seminarii și sesiuni de comunicare, cu participarea mai multor unități sanitare.
Alte măsuri
• „Proiectarea tuturor componentelor sistemului de gestionare la capacitatea necesară (evitarea subdimensionări sau supradimensionării);
• Anticiparea tendințelor viitoare în domeniul gestionării deșeurilor și a legislației.”
A se vedea Anexa nr? (pus tabele cu cost eliminare)
Capitolul IV. Contribuții la fundamentarea planului de
managementul al deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Ținând seama de legislația în vigoare, de nivelul geografic și de acoperirea zonei de planificare, planul de gestionare a deșeurilor trebuie să conțină cel puțin:
„a) tipul deșeurilor pe coduri, cantitatea și sursa deșeurilor generate, precum și o evaluare a evoluției viitoare a fluxurilor de deșeuri;
schemele existente de colectare, tratare și principalele instalații de eliminare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale;
o evaluare a necesarului de scheme de colectare, infrastructura necesară și, dacă este cazul, investițiile legate de acestea;
informații suficiente cu privire la criteriile de identificare a amplasamentelor și capacității instalațiilor de tratare și/sau eliminare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale;
politici generale de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale, inclusiv tehnologii și metode planificate de gestionare a deșeurilor sau politici privind deșeurile care ridică probleme specifice de gestionare.”
Orice unitatea sanitară trebuie să parcurgă anumiți pași pentru întocmirea planului de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale. În conformitate cu Ordinul nr. 1226/2012, Anexa 4, Secțiunea a 2-a, acestea sunt cele nouă etape care trebuie urmărite în realizarea planului:
Informații generale privind unitatea sanitară
Situația actuală privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile unității sanitare
2.1. Proceduri și practici existente
2.2. Responsabilități privind gestionarea deșeurilor
2.3. Tipurile deșeurilor pe coduri și cantități de deșeuri rezultate din activitățile medicale
2.4. Localizarea și organizarea facilităților de colectare și stocare temporară a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
2.5. Modul de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute (abur, aer cald etc.) și modul de eliminare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
3. Obiective strategice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
3.1. Prevenirea generării deșeurilor
3.2. Colectarea, stocarea temporară, tratarea prin decontaminare termică la temperaturi scăzute, analizarea rezultatului decontaminării, eliminarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
4. Măsuri privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
4.1. Colectarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
4.2. Stocarea temporară a deșeurilor rezultate din activitățile medicale
4.3. Transportul intern al deșeurilor rezultate din activitățile medicale
5. Identificarea și evaluarea opțiunilor existente de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute și eliminarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
6. Proceduri pentru situații de urgență
6.1. Împrăștieri accidentale de deșeuri infecțioase
6.2. Împrăștieri accidentale de chimicale periculoase
7. Instruirea personalului
8. Estimarea costurilor privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
9. Planul de acțiune
În continuare este prezentat planul de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale la nivelul regiunii de sud-vest.
PLAN REGIONAL DE GESTIONARE A DEȘEURILOR
REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE
I. DESCRIEREA ZONEI
1.1 GEOGRAFIE
Regiunea de dezvoltare Sud – Vest este alcătuită din cinci județe: Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea. De asemenea, aceasta mai este cunoscută și sub numele de Regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia deoarece este alcătuită în proporție de 82,4% din regiunea istorică Oltenia.
Delimitarea începe de la fluviul Dunărea la Sud, Olt la Est (al treilea ca mărime din România) și Munții Carpați la Nord și Vest. Printre vecini se numără Bulgaria, Serbia și regiunile Sud – Muntenia, Centru – Transilvania, și Vest – Banatul.
Din punct de vedere administrativ, teritoriul este compus din 40 de orașe -din care 11 sunt municipii-, 408 comune și 2070 sate.
În conformitate cu datele Institutului Național de Statistică populația în anul 2014, este de 2.191.347 locuitori, în mediul urban aflându-se 1.053.110, iar în mediul rural 1.138.237.
Cele mai importante orașe sunt Craiova, Râmnicu Vâlcea, Drobeta Turnu – Severin, Târgu Jiu și Slatina. Multe dintre orașele mici (sub 20.000 locuitori), nu au o structură și dezvoltare corespunzătoare precum Vânju Mare, Dăbuleni, Scornicești etc.
1.2. INDUSTRIE
Tabelul nr. 1 prezintă populația ocupată civilă, pe ramuri ale economiei.
Tabel nr. 1 – mii persoane –
Sursă: Bază de date Tempo Online, Institutul Național de Statistică, accesat pe 17.11.2014
Din punct de vedere al participării la principalele activități economice, agricultură, silvicultură și pescuit se află pe primul loc cu 37,8%, urmată de industrie cu 18,03%, comerț cu ridicată și cu amănuntul (11,88%), construcții (6,89%), învățământ (4,36%), sănătate și asistentă socială (4,04%), iar pe ultimul loc se află sectorului tranzacțiilor imobiliare (0,42%).
1.3 INFORMAȚII GENERALE PRIVIND UNITĂȚILE SANITARE
La nivel regional unitățile sanitare cu pături, din sistemul public și privat, care prin natura actelor medicale generează cantități de deșeuri medicale sunt după cum urmează:
Tabel nr. 2
Sursă: Bază de date Tempo Online, Institutul Național de Statistică, accesat pe 17.11.2014
Tabel nr. 3 Cantități totale deșeuri generate într-un județ – kg/pers –
Sursă: Institutul Național de Sănătate Publică București
Bază de date Tempo Online, Institutul Național de Statistică, accesat pe 19.11.2014
La nivelul regiunii, 67,84% din deșeurile medicale generate sunt deșeuri nepericuloase asimilabile celor menajere, iar 32,16% sunt deșeuri periculoase. Din datele furnizate de Institutul Național de Sănătate Publică București, în anul 2013 au fost generate la nivel de regiune aproximativ 576.15 tone deșeuri periculoase, care au fost eliminate prin intermediul stațiilor de incinerare, din județele Dolj și Vâlcea.
Deșeurile nepericuloase cu o cantitate de 1215.11 tone au fost tratate în județul Dolj prin intermediul stației de tratare termică la temperaturi scăzute (sterilizare).
În conformitate cu date prezentate în tabel nr.3 populația din județul Olt a generat cea mai mare cantitate de deșeuri rezultate din urmă serviciilor medicale prestate, cu 2,43 kg/persoană. Acest se datorează numărul foarte mare de deșeuri nepericuloase precum ambalajele materialelor sterile, ghipsul necontaminat, hârtii, sacii și alte ambalaje din material plastic, etc.. Cea mai mică cantitate înregistrată este în județul Mehedinți cu 0.23 kg/persoană.
II. SITUAȚIA ACTUALĂ PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR
REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE UNITĂȚILOR SANITARE
2.1. PROCEDURI ȘI PRACTICI EXISTENTE
Întreaga activitate de gestionare a deșeurilor din cadrul unităților sanitare, publice și private se desfășoară având în vedere următoarele:
– este numit un reprezentant responsabil pentru activitatea sus menționată;
– sunt elaborate și se aplică proceduri și protocoale specifice;
– se organizează separarea deșeurilor în funcție de tipurile de deșeuri:
deșeuri periculoase
deșeuri nepericuloase
– se colectează deșeurile la punctul lor de generare în containere adecvate depozitării și transportului;
– se identifică tipurile de deșeuri prin coduri de culoare, etichete de identificare și se aplică etichete de avertizare acolo unde este necesar conform procedurii de colectare, sortare și eliminare a deșeurilor;
– se utilizează codurile din Anexa nr. 2 a Hotărârii de Guvern nr. 856/2002 cu privire la evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase;
– se cântăresc după fiecare ridicare de pe secții;
– se gestionează pe fișe de evidență odată cu cântărirea acestora;
– se depozitează în spații de stocare temporare, special amenajate;
– se elimină cu ajutorul unor agenți economici autorizați cu astfel de servicii și sunt angajați prin contract.
2.2. RESPONSABILITĂȚI PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR
Persoanele desemnate cu responsabilități în monitorizarea și gestionarea deșeurilor medicale
2.3. Tipuri și cantități de deșeuri rezultate din activitățile medicale
Tipuri și cantități de deșeuri, pe cod de deșeu, rezultate din activitatea medicală
a unităților sanitare publice și private din cadrul regiunii de sud – vest
– Cantități exprimate în tone/an 2013 –
Sursă: Institutul Național de Sănătate Publică București
Notă:
2.4. LOCALIZAREA ȘI ORGANIZAREA FACILITĂȚILOR DE COLECTARE ȘI STOCARE TEMPORARĂ A DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE
În cadrul unităților sanitare publice și private, colectarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală se efectuează la sursă de producere, ca de exemplu: secția unității sanitare, sala de tratament, salonul pacientului, sala de operație, etc..
Depozitarea acestora este de scurtă durată datorită naturi lor (48 de ore pentru cele periculoase), prin urmare spațiul unde vor fi stocate este unul special amenajat format din două compartimente unul pentru deșeurile nepericuloase și unul pentru deșeurile periculoase, în care au acces numai persoanele autorizate.
2.5. MODUL DE TRATARE PRIN DECONTAMINARE TERMICĂ LA TEMPERATURI SCĂZUTE (ABUR, AER CALD, ETC.) ȘI MODUL DE ELIMINARE A DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE
Deșeurile medicale periculoase generate de unitățile publice și private din regiune sunt înlăturate fie prin incinerare, fie prin metoda tratării prin decontaminare termică la temperaturi scăzute.
Instalațiile de incinerare a deșeurilor sunt proiectate, echipate, construite și exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din incinerarea deșeurilor să fie aduse, în mod controlat și omogen, la o temperatură de cel puțin 850 °C, timp de cel puțin două secunde.
Principiul care stă la baza funcționării incineratoarelor este cel al pirolizei termo-chimice, care permite, în condiții controlate riguros, ruperea legăturilor moleculare din substanțele organice supuse tratamentului termic prin incinerare.
Spre deosebire de deșeurile municipale care sunt eliminate prin această metodă, incinerarea celor periculoase necesită temperaturi de ardere mult mai ridicate datorită stării lor de toxicitate.
În funcție de compoziția materialelor, volumul deșeurilor se poate reduce până la 95-96%, ca urmare a arderii în incineratoare.
Decontaminarea termică reprezintă operațiunea care se bazează pe acțiunea căldurii umede sau uscate, la temperaturi scăzute, în scopul reducerii încărcării cu microorganisme (patogene sau saprofite) a deșeurilor medicale periculoase.
Decontaminarea termică a deșeurilor periculoase, rezultate din activitatea medicală, se realizează cu echipamente specializate de tratament termic, la temperaturi scăzute (105ºC…177ºC), unde are loc acțiunea generală de inactivare/neutralizare a microorganismelor (patogene sau saprofite) conținute în deșeuri. Aceste echipamente includ dispozitive de procesare mecanică (mărunțire) a deșeurilor.
Deșeurile tratate prin sterilizare devin deșeuri nepericuloase, care sunt apoi preluate de către companiile de salubritate, pe baza contractelor de prestări servicii încheiate, pentru a putea fi depozitate ulterior în depozitele de deșeuri nepericuloase.
În regiunea sud-vest exista trei stații de incinerarea a deșeurilor periculoase și o stație de decontaminare termică la temperaturi scăzute. Două din stațiile de incinerare se află în județul Dolj, iar a treia este în județul Vâlcea, ele preluând și cantitățile generate de județele vecine. În eventualitatea în care un spital din regiunea menționată nu deține aparatura necesară strerilizării deșeurilor, acestea pot fi trimise stație de tratare termică din județul Dolj.
III. OBIECTIVE STRATEGICE PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE
3.1. PREVENIREA GENERĂRII DEȘEURILOR
Acest lucru se poate realiza prin utilizarea unui management corespunzător, și anume:
separarea corectă pe categorii la locul de producere a deșeurilor;
analiza costurilor de eliminare pe kilogram sau volum;
selectarea unor metode de eliminare finală a deșeurilor medicale periculoase, cu impact minim asupra mediului și sănătății;
aprovizionarea unității cu materialele necesare care nu generează sau generează cantități mici de deșeuri;
utilizarea de metode și echipamente moderne ce nu generează substanțe chimice periculoase, cum ar fi înlocuirea termometrelor cu mercur cu cele electronice, utilizarea radiografiilor computerizate în locul celor clasice;
îmbunătățirea controlului inventarului prin:
– folosirea stocului vechi înaintea celui nou;
– comandarea de substanțe chimice periculoase numai atunci când acestea sunt necesare și în cantități minime pentru evitarea expirării acestora;
– gestionarea corectă a depozitelor de materiale și reactivi astfel încât să nu se deterioreze și să nu expire.
reciclarea hârtiei, cartonului, sticlei, a ambalajelor de aluminiu, deșeuri din construcții și demolări;
recuperarea argintului din substanțele fotografice;
pregătirea soluțiilor de spălare și dezinfecție pavimente cu respectarea cantității și a concentrației stipulate;
3.2. MINIMIZAREA CANTITĂȚII DE DEȘEURI
Utilizarea acestui obiectiv este indicat deoarece ajută la protejarea mediului înconjurător, protecția muncii, reducerea costurilor privind managementul deșeurilor în unitatea sanitară și îmbunătățirea relației de comunicare cu membrii comunității. Aceasta presupune îndeplinirea următoarelor etape:
a) reducerea la sursă a deșeurilor se poate realiza prin:
– achiziționarea de materiale care generează cantități mici de deșeuri;
– utilizarea de metode și echipamente moderne ce nu generează substanțe chimice periculoase;
– gestionarea corectă a depozitelor de materiale și reactivi.
b) separarea la sursă și colectarea în ambalaje corespunzătoare pentru fiecare tip de deșeu;
c) tratarea deșeurilor prin utilizarea metodei de decontaminare termică la temperaturi scăzute;
d) selectarea unor metode de eliminare finală a deșeurilor medicale periculoase, cu impact minim asupra mediului și sănătății.
3.3. COLECTAREA, STOCAREA TEMPORARĂ, TRATAREA PRIN DECONTAMINARE TERMICĂ LA TEMPERATURI SCĂZUTE, ANALIZAREA REZULTATULUI DECONTAMINĂRII, ELIMINAREA DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE
Pe tot parcursul gestionării deșeurilor medicale este important să se respecte etapele și să se utilizeze mijloacele corespunzătoare fiecărei categorii de deșeuri:
– colectarea riguroasă pe categorii a deșeurilor rezultate din activitatea medicală;
– utilizarea de recipiente corespunzătoare, specifice fiecărei categorii de deșeuri;
– respectarea intervalului de timp privind staționarea deșeurilor medicale în unitatea sanitară;
– amenajarea corespunzătoare a spațiului de stocare temporară a deșeurilor medicale, în unitatea sanitară;
– respectarea unui circuit separat de cel al pacienților și vizitatorilor, pentru transportul deșeurilor în unitatea sanitară;
– utilizarea unor mijloace de transport intern adecvate deșeurilor periculoase medicale;
– alegerea unor metode adecvate de tratare/eliminare finală pentru deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală;
– testarea inactivării microbiene a deșeurilor medicale periculoase tratate prin decontaminare termică la temperaturi scăzute, în echipamente destinate special acestei categorii de deșeuri.
IV. MĂSURI PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR REZULTATE
DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE
4.1. COLECTARE
separarea deșeurilor periculoase de cele nepericuloase;
separarea pe categorii a deșeurilor periculoase, utilizând ambalaje adecvate;
depozitarea lor este temporară, pentru deșeurile periculoase nu se depășesc 48 de ore;
deșeurile medicale sunt clasificate pe categorii și tipuri, fiind cântărite și evidențiate în cuprinsul raportărilor efectuate de către unitatea sanitară, separate pe fiecare tip de deșeu în parte
notarea datelor în formularele de gestiune zilnică;
verificarea cântăririi de către persoanele care au această atribuție;
resturile alimentare provenite de la bolnavi internați în secții de boli infecțioase și în spitale de boli infecțioase, vor fi tratate ca fiind deșeuri periculoase.
4.2. STOCARE TEMPORARĂ
verificarea asigurării și respectării condițiilor și normelor de igienă în vigoare de stocare temporară a deșeurilor rezultate din activitățile medicale;
amenajarea spațiului de depozitare și respectarea intervalului de timp privind stocarea temporară a deșeurilor medicale.
4.3. TRANSPORTUL INTERN
stabilirea și respectarea circuitului separat de transport a deșeurilor în incinta unității sanitare, ținând cont și de intervalul orar stabilit pentru transportul lor;
colectarea în containere mobile cu pereți rigizi cu care se și transportă până la locul de depozitare temporară;
închiderea sacilor cu sigilii de unică folosință;
utilizarea de cărucioare speciale și a lifturilor destinate pentru acest scop, pentru transportul acestora până la locul de depozitare;
completarea fișelor de igienizare;
curățarea și dezinfectarea după fiecare utilizare în locul unde are loc descărcarea, utilizând produse biocide;
curățarea și dezinfectarea containerelor mobile, după fiecare utilizare.
4.4. TRANSPORTUL EXTERN
se face către stațiile de tratare/incinerare și se realizează pe baza contractelor cu operatorii economici autorizați.
V. IDENTIFICAREA ȘI EVALUAREA OPȚIUNILOR EXISTENTE DE TRATARE PRIN DECONTAMINARE TERMICĂ LA TEMPERATURI SCĂZUTE ȘI ELIMINAREA DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE
În România, eliminarea deșeurilor medicale periculoase se face cu ajutorul incinerării sau al sterilizării la temperaturi scăzute.
Tratarea prin decontaminare termică la temperaturi scăzute se realizează în echipamente de mică capacitate, proprii uniților sanitare și în sistem centralizat în stații de tratare de mare capacitate.
La nivelul țării, există 10 stații de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase. Deși este o alternativă preferată față de incinerare, nu toate tipurile de deșeuri rezultate din activitatea medicale pot fi tratate prin utilizarea acestei metode. Deșeurile acceptate sunt cele înțepătoare-tăietoare și cele infecțioase (însă nu toate de exemplu cadavrele de animale rezultate din activitatea de cercetare și experimentare).
Incinerarea este o metodă recunoscută de eliminare a deșeurilor periculoase medicale, adresându-se unei game mult mai largi de deșeurilor, însă există câteva categorii care nu se recomandă a fi procesate prin această metodă. În România există un număr de 11 incineratoare zonale de deșeuri periculoase care procesează și deșeuri medicale.
VI. PROCEDURI PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ
În cazul situațiilor de urgență, unitățile publice sau private trebuie să urmeze procedurile stipulate în planurile de gestionare a deșeurilor medicale.
În conformitate cu informațiile furnizate de Institutul Național de Sănătate, procedurile sunt după cum urmează:
A. Împrăștieri accidentale de deșeuri infecțioase
Proceduri în situații de urgență asociate împrăștierii sângelui sau a secrețiilor
Împrăștieri mari:
izolarea zonei afectate;
acoperirea suprafeței împrăștierii cu lavete sau prosoape de hârtie;
turnarea de soluție dezinfectantă;
îndepărtarea tuturor resturilor ascuțite și colectarea într-un container pentru deșeuri ascuțite;
curățarea și dezinfectarea zonei contaminate (hipoclorit de sodiu 10%);
spălarea cu apă și detergent;
informarea superiorului responsabil despre incident.
Împrăștieri mici:
spălarea cu atenție a lichidului împrăștiat;
curățarea zonei cu lavete absorbante în soluție de hipoclorit de sodiu 10%;
spălarea zonei cu apă și detergent;
utilizarea mânușilor de unică folosință pe toată durata procedurii ;
informarea superiorului responsabil despre incident.
Echipament individual de protecție: mănuși de latex nesterilizate de unică folosință, mască, ochelari de protecție, halat.
Trusă de intervenție: saci de plastic pentru deșeuri infecțioase, o cantitate suficientă de prosoape de hârtie/lavete, clește pentru colectarea deșeurilor de sticlă spartă, făraș ce poate fi autoclavat sau dezinfectat, dezinfectant chimic (hipoclorit de sodiu) și instrucțiuni scrise privind procedura de intervenție.
Proceduri în situații de urgență asociate transportului deșeurilor infecțioase
Deșeu solid infecțios
izolarea zonei afectate;
utilizarea echipamentului individual de protecție;
încărcarea deșeului solid infecțios împrăștiat în timpul transportului în incinta unității, după care se colectează în saci noi pentru deșeuri infecțioase.
Deșeu lichid infecțios
spălarea zonei cu apă din abundență în cazul producerii accidentului într-o zonă umedă (toaletă);
limitarea împrăștierii în zone uscate (secții) și utilizarea de șervete de hârtie sau lavete absorbante pentru a acoperi și colecta lichidul;
utilizarea de dezinfectant concentrat;
eliminarea materialelor contaminate pe circuitul deșeurilor infecțioase;
dezinfecția zonei accidentului și zonelor adiacente cu soluție concentrată de dezinfectant (hipoclorit de sodiu 10%);
spălarea cu apă și detergent după procedurile obișnuite;
informarea persoanei responsabile privind incidentul.
Echipament individual de protecție: mănuși de latex nesterilizate de unică folosință, mască, ochelari de protecție, halat.
Trusă de intervenție: saci de plastic pentru deșeuri infecțioase, o cantitate suficientă de prosoape de hârtie/lavete, clește pentru colectarea deșeurilor de sticlă spartă, făraș ce poate fi autoclavat sau dezinfectat, dezinfectant chimic (hipoclorit de sodiu).
B. Împrăștieri accidentale de chimicale periculoase
Proceduri în situații de urgență asociate deșeurilor citotoxice-citostatice
– alertarea personalului;
– izolarea zonei în care s-a produs accidentul;
– în cazul substanțelor lichide, se așteaptă sedimentarea aerosolilor;
– în cazul substanțelor solide (pulbere), înlăturarea acestora se face doar după ce produsul împrăștiat a fost acoperit cu material absorbant;
– deșeurile rezultate colectate în pungă vor fi îndepărtate în containerul pentru deșeuri citotoxice-citostatice.
– se curăță apoi zona contaminată cu detergent și cu apă caldă din abundență.
Procedura recomandată în caz de contact cu pielea diferă în funcție de tipul substanței.
Echipament individual de protecție: mânuși rezistente la substanțe chimice, mască, ochelari de protecție, halat, eventual sorț de protecție și încălțăminte protectoare de unică folosință.
Trusă de intervenție: o cantitate suficientă de absorbanți, un făraș de plastic, saci de plastic pentru deșeuri periculoase, substanțe de curățare.
Proceduri în situații de urgență asociate împrăștierii glutaraldehidei sau aldehidei formice
Împrăștieri mici
– informarea lucrătorilor din aceeași incintă;
– izolarea zonei și evacuarea personalului;
absorbția materialului împrăștiat cu prosoape de hârtie;
curățarea zonei cu mare atenție pentru a nu se omite zonele greu accesibile;
spălare din abundență cu apă și detergent;
gestionarea deșeurile rezultate;
raportarea accidentului persoanei responsabile;
monitorizarea stării de sănătate a populației.
Împrăștieri mari
intervenția unei echipe pregătite și dotate adecvat, precum cele de intervenție în caz de incendiu;
curățarea zonei se face prin folosirea ureei sau a unor săruri de amoniu, disponibile în kit-urile de intervenție specifice, împreună cu instrucțiunile de folosire.
Echipament individual de protecție: ochelari de protecție, mască cu filtru pentru formaldehidă/glutaraldehidă, îmbrăcăminte de protecție (halat cu închidere la spate), șorț impermeabil de protecție, mânuși rezistente la substanțe chimice (vinil).
Trusă de intervenție: saci de deșeuri periculoase, făraș/cupă și racletă de colectare a resturilor solide, materiale absorbante, substanță neutralizantă specifică.
Proceduri în situații de urgență asociate spargerii termometrelor cu mercur
Împrăștieri mici (ex. Spargerea unui termometru)
izolarea zonei afectate;
colectarea resturilor de sticlă sau elemente ascuțite cu o pensă;
inițierea colectării picăturilor de mercur;
împrăștierea pulberii neutralizante din kit-urile de intervenție împreună cu o cantitate mică de apă;
colectarea picăturilor reziduale cu o pipetă/seringă sau cu bureții din trusă/kitul de intervenție;
eliminarea mânușilor și echipamentelor de protecție folosite;
raportarea incidentului superiorului responsabil;
monitorizarea medicală a personalului expus.
Echipament individual de protecție: mănuși și echipament de protecție pentru încălțăminte, ambele de unică folosință, precum și ochelari de protecție.
Trusă de intervenție: pungi sigilabile, recipient de sticlă sigilabil, pungi de colectare a deșeurilor contaminate, etichete, pensă pentru colectarea deșeurilor de sticlă spartă, făraș de plastic, spatulă de colectare (sau bucată de carton sau hârtie groasă), cca. 500 mg. pulbere neutralizantă (de zinc sau sulf) și bureți de colectare a mercurului, spray de umezire a pulberii, o cantitate suficientă de prosoape de hârtie, instrucțiuni scrise privind procedura de intervenție.
VII. INSTRUIREA PERSONALULUI
Instruirea personalului o etapă importantă a implementării unui sistem de gestionare a deșeurilor în unitățile sanitare. Prin educarea și formarea profesională se urmărește conștientizarea personalului asupra riscurilor și pericolelor, potențiale, asociate deșeurilor medicale, în special celor periculoase, precum și importanța utilizării constante a echipamentului de protecție.
Educarea personalului este necesară pentru implementarea corectă a planului de gestionare. Scopul principal îl reprezintă conștientizarea asupra problemelor legate de sănătate, siguranță și mediu și cum pot afecta acestea personalul unității sanitare în munca lor de fiecare zi.
Conform Ordinului nr. 1226/2012, fiecare unitate sanitară este obligată să asigure instruirea și formarea profesională continuă pentru angajați, cu privire la gestionarea deșeurilor medicale, în oricare dintre următoarele situații:
a) la angajare;
b) la preluarea unei noi sarcini de serviciu sau la trecerea pe un alt post;
c) la introducerea de echipamente noi sau la modificarea echipamentelor existente;
d) la introducerea de tehnologii noi;
e) la recomandarea persoanei desemnate să coordoneze activitatea de gestionare a deșeurilor rezultate din unitatea sanitară existentă care a constatat nereguli în aplicarea codului de procedură, precum și la recomandarea inspectorilor sanitari de stat;
f) la recomandarea coordonatorului activității de protecție a sănătății în relație cu mediul;
g) periodic, indiferent dacă au survenit sau nu schimbări în sistemul de gestionare a deșeurilor.
VIII. ESTIMAREA COSTURILOR PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR
REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE
Costurile legate de gestionarea deșeurilor medicale se împart în costuri interne și costuri pentru contracte (externe).
Costurile interne cuprind:
– separarea la sursă;
– ambalarea (ambalaje specifice fiecărei categorii de deșeuri medicale);
– amenajarea și întreținerea spațiilor de stocare temporară;
– transportul intern al deșeurilor (mijloace de transport intern: cărucioare speciale, containere mobile, etc.);
– echipament de protecție pentru personalul medical;
– echipamente de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute localizate în incinta unităților sanitare (spații amenajate, asigurarea de utilități, suportarea cheltuielilor aferente funcționării echipamentului, consumabile, piese de schimb, training pentru personal, etc.).
Costurile externe cuprind costurile pentru încheierea și respectarea contractelor cu terți, respectiv:
– transportul deșeurilor periculoase/nepericuloase la locul de tratare/eliminare finală;
– tratarea în sistem centralizat/eliminarea finală pentru deșeurile periculoase/nepericuloase în incinerator/depozit de deșeuri.
Costurile variază în funcție de complexitatea serviciilor oferite de operatorii economici.
Măsuri de reducere a costurilor:
separarea corectă la sursă, pe categorii a deșeurilor rezultate din activitatea medicală;
achiziționarea de materiale care generează cantități mici de deșeuri;
selectarea metodelor de tratare/eliminare finală eficiente pentru deșeurile medicale generate;
exploatarea corespunzătoare a echipamentului de tratare prin decontaminare la temperaturi scăzute, localizat în unitatea sanitară;
selectarea operatorilor economici care prezintă credibilitate și au prețuri rezonabile pentru serviciile de colectare/transport/tratare/eliminare finală a deșeurilor medicale;
organizarea de sesiuni pentru formarea profesională a personalului implicat în gestionarea deșeurilor medicale;
protecția personalului unității sanitare, împotriva riscurilor ce pot apărea ca urmare a gestionării incorecte a deșeurilor medicale periculoase.
X. PLAN DE GESTIONARE A DEȘEURILOR MEDICALE 2014
Concluzii și propuneri
Cea mai răspândită metodă de eliminare a deșeurilor medicale periculoase este incinerarea. Incinerarea este o metodă simplă și eficientă de reducere a cantităților de deșeuri însă eliminarea în acest mod produce efecte nocive atât asupra mediului cât și asupra sănătăți populației din vecinătatea stației de incinerare.
Din cauza efectelor negative (emisii de gaze în atmosferă, cenușă ce poate afecta pânza freatică) ale metodei de incinerare tot mai puțină populație acceptă construirea de incineratoare noi în apropierea aglomerărilor urbane, astfel încât este necesară utilizarea la scară largă a alternativelor.
Cea mai răspândită metodă de tratare a deșeurilor medicale periculoase este incinerarea.
Instalația de incinerare reprezintă orice instalație tehnică fixă sau mobilă și echipamentul destinat tratamentului termic al deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii de ardere rezultate.
Spre deosebire de deșeurile municipale care sunt eliminate prin aceasta metoda, incinerarea celor periculoase necesita temperaturi de ardere mult mai ridicate datorita stări lor de toxicitate
În funcție de compoziția materialelor, volumul de deșeuri se reduce până la 95-96%, în urma arderii în incineratoare.
Caracteristici funcționale:
Principiul care sta la baza funcționarii incineratoarelor este cel al pirolizei termo-chimice, care permite, in condiții controlate riguros, ruperea legăturilor moleculare din substanțele organice supuse tratamentului termic prin incinerare.
Constructiv, incineratoarele sunt compuse din doua camere de ardere (camera de combustie primara si camera de post combustie), cu control independent al parametrilor de funcționare prin intermediul unui sistem de automatizare condus, de un automat programabil asistat de calculator.
Instalația de monitorizare continua a emisiilor la cos are rolul atât de a furniza informații pentru optimizarea proceselor de incinerare, cat si de stoca datele măsurate, in vederea gestionarii acestora ulterior.
Camera de combustie primara este zona in care se dezvolta controlat temperaturi de pana la 8500C, necesare distrugerii structurii moleculare a deșeurilor organice, valorificându-se, datorita conducerii automate a proceselor, puterea calorica a deșeurilor.
Camera de post-combustie, unde temperaturile dezvoltate sunt menținute constant intre 1.000…1.1000C, asigura arderea completa a compușilor organici volatili, rezultați in prima camera. Datorita arderii turbionare, asigurate constructiv, timpul de rezidenta al gazelor in aceasta zona se situează in jurul a 2 secunde, ceea ce permite o ardere optimizata a gazelor, astfel încât valorile emisiilor se încadrează in cerințele impuse de normele europene in domeniul incinerării deșeurilor periculoase.
În momentul de față tehnologiile alternative incinerării sunt procesele termice (temperatură scăzută 1050C – 1770C, temperatură medie 1770C – 3700C, temperatură ridicată 5400C – 83000C), procesele chimice, procesele de iradiere și procesele biologice. Cea mai utilizată tehnologie alternativă în România este procesul termic la temperatură scăzută, care utilizează energia termică pentru inactivarea deșeurilor.
Există trei categorii de procese termice la temperatură scăzută:
dezinfecția cu aer cald
dezinfecția cu căldura umedă (abur)
dezinfecția cu microunde.
Dezinfecția cu abur utilizează aburul pentru inactivarea deșeurilor și se face în mod curent în autoclavă.
Descriere proces
Tratamentul în autoclavele cu abur combină umiditatea, căldura și presiunea pentru inactivarea microorganismelor. Toate autoclavele cu abur au din construcție o cameră din metal pentru a rezista la creșterea presiunii/temperaturii. Mărimea dispozitivelor poate varia de la echipamente care se pun pe o masă, la echipamente de capacitate mare care pot trata peste o tonă de deșeuri pe ciclu.
Avantajele acestei metode sunt acelea că după tratare deșeurilor pot fi recunoscute, costul de funcționare fiind mai mic comparativ cu incinerarea.
Dezavantajul este acela că în afara deșeurile tăietoare-înțepătoare și infecțioase părțile anatomice umane, carcasele contaminate de animale nu pot fi tratate deoarece densitatea acestora nu permite penetrarea lor cu abur. De asemenea, deșeurile radioactive și citotoxice nu se tratează prin autoclavare.
În concluzie dezinfecția cu abur este o alternativă viabilă pentru eliminarea deșeurilor.
Metodele termice la temperaturi scăzute utilizează energia termică spre a decontamina deșeurile, fără să producă modificări chimice, neavând loc procese de piroliză sau combustie.
Metodele termice la temperaturi scăzute implica procese care se realizează în intervalul 93șC…177șC.
Decontaminarea termică reprezintă operațiunea care se bazează pe acțiunea căldurii umede sau uscate pentru îndepărtarea, prin reducere, a microorganismelor (patogene sau saprofite) conținute în deșeurile medicale periculoase la temperaturi scăzute.
Decontaminarea termică a deșeurilor periculoase, rezultate din activitatea medicală, se realizează cu echipamente specializate de tratament termic, la temperaturi scăzute (105șC…177șC), unde are loc acțiunea generală de inactivare/neutralizare a microorganismelor (patogene sau saprofite) conținute în deșeuri. Aceste echipamente includ dispozitive de procesare mecanică (mărunțire) a deșeurilor.
Neutralizarea deșeurilor medicale periculoase prin autoclavare, fără mărunțirea si amestecarea acestora, doar sterilizează sau dezinfectează deșeurile, fără a le modifica forma, volumul deșeurilor rămânând același, neputându-se face diferența între deșeurile tratate și cele netratate termic, fapt ce a generat confuzii in rândul unor anumite categorii de persoane fizice, care le-au preluat din depozitele de deșeuri, in vederea refolosirii.
Neutralizarea deșeurilor medicale periculoase prin metoda de decontaminare termica, urmată de compactare, contribuie la atingerea țintelor de reducere a deșeurilor la depozitare, prin reducerea volumului deșeurilor cu până la 80%.
Bibliografie
Cărți
Institutul Național de Sănătate Publică, Managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Yves Chartier, Jorge Emmanuel, Ute Pieper, Annette Prüss, Philip Rushbrook, Ruth Stringer, William Townend, Susan Wilburn și Raki Zghondi (2014), Safe management of waste from health-care activities – 2nd edition, Organizația Mondială a Sănătății
Periodice
Broșură privind gestionarea deșeurilor medicale
Articole sau documente descărcate de pe internet
Agenția Națională de Protecție a Mediului, Lista depozitelor de deșeuri municipale conforme cu prevederile legislative, accesat în data de 11.12.2014
Agenția Națională de Protecție a Mediului, Operatori economici autorizați pentru incinerarea deșeurilor, accesat în data de 11.12.2014
Agenția Națională de Protecție a Mediului, Operatori economici autorizați pentru transportul deșeurilor medicale periculoase, accesat în data de 11.12.2014
Institutul Național de Statistică, Bază de date Tempo Online, Industrie și Unitățile sanitare cu pături, din sistemul public și privat, accesat pe 17.11.2014
Pagini web
http://www.anpm.ro
www.wikipwdia.org
http://www.mmediu.ro/beta/domenii/gestionarea-deseurilor/legislatie-deseuri-2/
www.insse.ro
Documente interne
Cantități de deșeuri la nivel național, pe coduri de deșeuri – 2013, Institutul Național de Sănătate Publică București
Cantitatea generată și raportată de unitățile sanitare cu pături private și publice, exprimată în tone/an 2013, Institutul Național de Sănătate Publică București
Cheltuieli de eliminare a deșeurilor medicale din cadrul spitalului „X” din regiunea selectată
Alte documente (Hotărâre de Guvern, documente elaborate de organisme naționale/internaționale, anuare statistice etc.).
Directiva 2008/98/CE privind deșeurile.
Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor.
Directiva 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor.
Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale.
Hotărâre de Guvern nr. 856/2002, privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.
Ordinul nr. 1279/2012 privind aprobarea Criteriilor de evaluare, a condițiilor de funcționare și monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase.
Ordinul nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naționala de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale.
Legea nr. 132 din 30 iunie 2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice.
Ordinul nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activități medicale .
Hotărâre de Guvern nr. 1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României.
Anexe
Anexa 1 Principalele tipuri de deșeuri specifice activităților medicale în funcție de sursa de generare
1 Conform Listei Europene a deșeurilor, Hotărâre de Guvern 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.
Sursă: Broșură privind gestionarea deșeurilor medicale, p.14
Anexa 2 Pictograme utilizate în marcarea deșeurilor
Coroziv (C)
Aceste substanțe atacă și distrug țesuturile vii, inclusiv ochii și pielea.
Ușor inflamabil (F)
Aceste substanțe se aprind cu foarte mare ușurință (punct de aprindere: 210C-550C). Nu trebuie depozitate în aceeași încăpere cu substanțele explozibile.
Toxic (T)
Aceste substanțe pot cauza moarte. Efectele apar după ce substanța a fost înghițită sau inhalată, sau atunci când intră în contact cu pielea.
Dăunător sănătății (Xn)
Aceste substanțe sunt similare cu cele toxice, dar nu sunt la fel de periculoase.
Pericol de explozive (E)
Un exploziv este un compus sau un amestec susceptibil unei reacții chimice rapide, descompuneri sau combustie, cu generare rapidă a căldurii și gaze cu un volum combinat mult mai mare decât substanța inițială.
Iritant (I)
Aceste substanțe pot provoca înroșirea pielii sau apariția bășicilor.
Foarte Inflamabil (F+)
Substanțele și preparatele lichide care au un punct de aprindere extrem de scăzut (<21°C) și, prin urmare i-au foc cu ușurință.
Foarte toxic (T+)
Substanțe și preparate care, în cantități foarte mici, provoacă moartea sau afecțiuni acute sau cronice ale sănătății prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată.
Oxidant (O)
Aceste substanțe furnizează oxigen, care permit altor materiale o ardere mult mai rapidă.
Dăunător mediului (N)
Substanțe care, dacă ar urmau să intre în mediu, ar prezenta sau ar putea prezenta un risc imediat sau întârziat pentru unul sau mai multe componente ale mediului înconjurător.
Nici un echivalent direct; folosirea simbolului adecvat Toxicitate specifică pentru organe
Aceste substanțe pot cauza:
• deteriorarea organului sau organelor după o singură expunere sau una prelungită;
• sensibilizarea căilor respiratorii;
• alergii, astm sau dificultate în a respira în caz de inhalare.
Anexa 3 Schema logică privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
Sursă: Broșură privind gestionarea deșeurilor medicale, p. 6-7
Anexa 4 Exemple de postere
Sursă: Institutul Național de Sănătate Publică – „Managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală”, p. 36
Anexa nr
Așa cum am mai menționat fiecare unitate medicală produce o anumita cantitate de deșeuri în funcție de anumiți factori, de aici rezultând și diferite costuri aferente eliminări lor.
În continuare voi prezenta cheltuieli de eliminare a deșeurilor medicale din cadrul spitalului „X” din regiunea selectată. Unitatea are în total 6 secții, 340 de paturi și 10626 de externări în 2010 și 10481 de externări în 2011.
Tabel nr. 4.2. Tabel deșeuri medicale anul 2010
Notă: 18.01.01 – deșeuri tăietoare – înțepătoare
18.01.02 – deșeuri infecțioase
18.01.03 – deșeuri anatomo – patogene
Prețul înscris în tabel nu conține TVA. În costul eliminări intră și transportul acestora de la spital până la operatorul care le elimină.
Tabelul nr. 4.3. Tabel deșeuri medicale anul 2011
Notă: 18.01.01 – deșeuri tăietoare – înțepătoare
18.01.02 – deșeuri infecțioase
18.01.03 – deșeuri anatomo – patogene
Prețul înscris în tabel nu conține TVA. În costul eliminări intră și transportul acestora de la spital până la operatorul care le elimină.
Anexa 5 Directive și legislații
Reglementări specifice deșeurile medicale
Ordinul MS nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și a Metodologiei culegerii datelor pentru baza naționala de date privind deșeurile rezultate din activități medicale. Ordinul reprezintă reglementarea tehnică specifică referitoare la gestionarea acestei categorii de deșeuri.
Ordinul MS nr. 1279/2012 privind aprobarea Criteriilor de evaluare, a condițiilor de funcționare și monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase
Ordinul MS nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și control a infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare
Hotărâre de Guvern nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activității de transport rutier de mărfuri periculoase în România și reglementările referitoare la transportul internațional al mărfurilor periculoase pe calea ferată (RID)
Directiva 98/2008 privind deșeurile
Legislație românească
Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor;
Hotărâre de Guvern nr. 870/2013 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor 2014-2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 750 din 04.12.2013 (M.Of. nr. 750/2013);
Ordin Ministru nr. 1364/1499/2006 privind aprobarea planurilor regionale de gestionare a deșeurilor (M.Of. nr. 232/04.04.2007, iar anexele 1-8 în nr. 232bis din aceeași dată);
Ordin Ministru nr. 1385/29.12.2006 privind aprobarea Procedurii de participare a publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor de gestionare a deșeurilor, adoptate sau aprobate la nivel național, regional și județean (M.Of. nr. 66/29.01.2007);
Ordin Ministru nr. 951/06.06.2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale și județene de gestionare a deșeurilor (M.Of. nr. 497 și 497bis/25.07.2007);
Directiva nr. 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor abrogă Directivele 89/369/EEC, 89/429/EEC, privind incinerarea deșeurilor municipale și Directiva 94/67/EC privind incinerarea deșeurilor periculoase
Legislație românească
Hotărâre de Guvern nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor (M.Of. nr. 160 din 6 martie 2002) modificată și completată prin Hotărâre de Guvern nr. 268/2005 (M.Of. nr. 332 din 20 aprilie 2005);
Ordinul nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deșeurilor (M.Of. nr. 86 din 26 ianuarie 2005, publicat în M.Of. nr. 86bis din 26 ianuarie 2005);
Ordinul 1274/2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităților de eliminare a deșeurilor, respectiv depozitare și incinerare (M.Of. nr. 1180 din 28 decembrie 2005), completat prin Ordinul MMDD nr. 636/2008 (M.Of. nr. 425 din 6 iunie 2008)
Directiva Consiliului nr. 94/62/EC privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, modificată prin Directiva 2004/12/CE și de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003
Legislație românească
Hotărâre de Guvern nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje (M.Of. nr. 639 din 20 iulie 2005) ambalaje modificată și completată prin Hotărâre de Guvern nr. 1872/2006 (M.Of. nr. 15/10.01.2007);
Ordinul nr. 927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje (M.Of. nr. 929 din 18 octombrie 2005);
Ordinul nr. 1281/1121/2005 privind stabilirea modalităților de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării selective (M.Of. nr. 51 din 19 ianuarie 2006);
Ordinul nr. 1229/731/1095/2005 pentru aprobarea Procedurii și criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare, și reciclare a deșeurilor de ambalaje (M.Of. nr. 27 din 12 ianuarie 2006), modificat prin Ordinul 194/360/1395/2006 (M.Of. nr. 499 din 08 iunie 2006) și Ordinul nr. 968/2006 (M.Of. nr. 836 din 11 octombrie 2006) și Ordinul nr. 1207/2007 (M.Of. nr. 740 din 01.11.2007);
Ordinul nr. 493/2006 privind constituirea Comisiei de evaluare și autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje (M.Of. nr. 456/25 mai 2006) modificat prin Ordinul nr. 1140/2006 (M.Of. nr. 888/31 oct. 2006) și Ordinul nr. 978/2009 (M.Of. nr. 978/10 iulie 2009)
Decizia nr. 2000/532/CE privind lista deșeurilor, amendată de Decizia nr. 2001/119, (ce înlocuiește Decizia nr. 94/3/CE privind lista deșeurilor și Decizia nr. 94/904/CE privind lista deșeurilor periculoase)
Legislație românească
Hotărâre de Guvern nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase (M.Of. nr. 659 din 5 septembrie 2002) modificat prin Hotărâre de Guvern nr. 210/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului (M.Of. nr. 187 din 19 martie 2007)
Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri, cu modificările și completările ulterioare. Acest regulament a intrat în vigoare începând cu data de 15 iulie 2007, înlocuind Regulamentul nr. 259/93/CEE pentru supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în, înspre și dinspre Comunitatea Europeană
Legislație românească
Hotărâre de Guvern nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deșeuri – abrogă Hotărâre de Guvern nr. 895/2006 pentru aplicarea Regulamentului CEE 259/93, (M.Of. nr. 255/02.08.2007) modificată și completată prin Hotărâre de Guvern 1453/2008 (M.Of. nr. 783 din 24 noiembrie 2008);
Hotărâre de Guvern nr. 1061/10.09.2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României (M.Of. nr. 672/30.09.2008);
Ordinul nr. 1119/2005 privind delegarea către Agenția Națională pentru Protecția Mediului a atribuțiilor ce revin Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor în domeniul exportului deșeurilor periculoase și al transportului deșeurilor nepericuloase în vederea importului, perfecționării active și a tranzitului (M.Of. nr. 1024 din 18 noiembrie 2005)
Directiva nr. 2002/96/CE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, modificată prin Directiva 2003/108/EC
Legislație românească
Hotărârea nr. 1037 din 13 octombrie 2010 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice
Ordinul nr. 1441 din 23 mai 2011 privind stabilirea metodologiei de constituire și gestionare a garanției financiare pentru producătorii de echipamente electrice și electronice
Ordinul nr. 901/2005 privind aprobarea măsurilor specifice pentru colectarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice care prezintă riscuri prin contaminare pentru securitatea și sănătatea personalului din punctele de colectare (M.Of. nr. 910 din 12 octombrie 2005);
Ordinul nr. 1225/721/2005 privind aprobarea Procedurii și criteriilor de evaluare și autorizare a organizațiilor colective în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (M.Of. nr. 1161 din 21 decembrie 2005), modificat și completat prin Ordin Ministru nr. 910/2007 (M.Of. nr. 428 din 27 iunie 2007);
Ordinul nr. 66/20 ianuarie 2006 privind constituirea Comisiei de evaluare și autorizare a organizațiilor colective în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice, M.Of. nr. 353 din 19 aprilie 2006 modificat și completat prin Ordin Ministru nr. 1099/2007 (ordin intern), Ordinul nr. 262/2009;
Ordinul nr. 1223/715/2005 privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidență și raportare a datelor privind echipamentele electrice și electronice și deșeurile de echipamente electrice și electronice (M.Of. nr. 1 din 3 ianuarie 2006) modificat și completat prin Ordinul nr. 706/2007 (M.Of. nr. 307 din 9.05.2007);
Ordinul 556/435/191 din 5 iunie 2006 privind marcajul specific aplicat echipamentelor electrice și electronice introduse pe piață după data de 31 decembrie 2006 (M.Of. nr. 608 din 13 iulie 2006);
Directiva nr. 2002/95/EC privind restricționarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamente electrice și electronice, amendată prin:
Decizia Comisiei 2005/618/CE, în scopul stabilirii valorilor maxime ale concentrațiilor anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice, modificată prin Decizia Comisiei 2005/717/CE de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei Directivei 2002/95/CE privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice și
Decizia Comisiei 2005/747/CE de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei Directivei 2002/95/CE privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice
Legislație românească
Hotărâre nr. 992/2005 (M.Of. nr. 822 din 12 septembrie 2005) privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (M.Of. nr. 822 din 12 septembrie 2005), modificată prin Hotărâre de Guvern nr. 816 din 21 iunie 2006 (M.Of. nr. 588 din 7 iulie 2006). Anexă la Hotărâre de Guvern a fost modificată prin Ordinul MMDD nr. 1226/1771/2007 (M.Of. nr. 626 din 12 septembrie 2007), și Ordinul 1771/2007 (M.Of. nr. 626 din 12 septembrie 2007), completată prin Ordinul nr. 344/2009 (M.Of. nr. 291 din 5 mai 2009) și prin Ordinul 732/2009 (M.Of. nr. 291 din 5 mai 2009)
Bibliografie
Cărți
Institutul Național de Sănătate Publică, Managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Yves Chartier, Jorge Emmanuel, Ute Pieper, Annette Prüss, Philip Rushbrook, Ruth Stringer, William Townend, Susan Wilburn și Raki Zghondi (2014), Safe management of waste from health-care activities – 2nd edition, Organizația Mondială a Sănătății
Periodice
Broșură privind gestionarea deșeurilor medicale
Articole sau documente descărcate de pe internet
Agenția Națională de Protecție a Mediului, Lista depozitelor de deșeuri municipale conforme cu prevederile legislative, accesat în data de 11.12.2014
Agenția Națională de Protecție a Mediului, Operatori economici autorizați pentru incinerarea deșeurilor, accesat în data de 11.12.2014
Agenția Națională de Protecție a Mediului, Operatori economici autorizați pentru transportul deșeurilor medicale periculoase, accesat în data de 11.12.2014
Institutul Național de Statistică, Bază de date Tempo Online, Industrie și Unitățile sanitare cu pături, din sistemul public și privat, accesat pe 17.11.2014
Pagini web
http://www.anpm.ro
www.wikipwdia.org
http://www.mmediu.ro/beta/domenii/gestionarea-deseurilor/legislatie-deseuri-2/
www.insse.ro
Documente interne
Cantități de deșeuri la nivel național, pe coduri de deșeuri – 2013, Institutul Național de Sănătate Publică București
Cantitatea generată și raportată de unitățile sanitare cu pături private și publice, exprimată în tone/an 2013, Institutul Național de Sănătate Publică București
Cheltuieli de eliminare a deșeurilor medicale din cadrul spitalului „X” din regiunea selectată
Alte documente (Hotărâre de Guvern, documente elaborate de organisme naționale/internaționale, anuare statistice etc.).
Directiva 2008/98/CE privind deșeurile.
Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor.
Directiva 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor.
Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale.
Hotărâre de Guvern nr. 856/2002, privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.
Ordinul nr. 1279/2012 privind aprobarea Criteriilor de evaluare, a condițiilor de funcționare și monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase.
Ordinul nr. 219/2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naționala de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale.
Legea nr. 132 din 30 iunie 2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice.
Ordinul nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activități medicale .
Hotărâre de Guvern nr. 1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României.
Anexe
Anexa 1 Principalele tipuri de deșeuri specifice activităților medicale în funcție de sursa de generare
1 Conform Listei Europene a deșeurilor, Hotărâre de Guvern 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.
Sursă: Broșură privind gestionarea deșeurilor medicale, p.14
Anexa 2 Pictograme utilizate în marcarea deșeurilor
Coroziv (C)
Aceste substanțe atacă și distrug țesuturile vii, inclusiv ochii și pielea.
Ușor inflamabil (F)
Aceste substanțe se aprind cu foarte mare ușurință (punct de aprindere: 210C-550C). Nu trebuie depozitate în aceeași încăpere cu substanțele explozibile.
Toxic (T)
Aceste substanțe pot cauza moarte. Efectele apar după ce substanța a fost înghițită sau inhalată, sau atunci când intră în contact cu pielea.
Dăunător sănătății (Xn)
Aceste substanțe sunt similare cu cele toxice, dar nu sunt la fel de periculoase.
Pericol de explozive (E)
Un exploziv este un compus sau un amestec susceptibil unei reacții chimice rapide, descompuneri sau combustie, cu generare rapidă a căldurii și gaze cu un volum combinat mult mai mare decât substanța inițială.
Iritant (I)
Aceste substanțe pot provoca înroșirea pielii sau apariția bășicilor.
Foarte Inflamabil (F+)
Substanțele și preparatele lichide care au un punct de aprindere extrem de scăzut (<21°C) și, prin urmare i-au foc cu ușurință.
Foarte toxic (T+)
Substanțe și preparate care, în cantități foarte mici, provoacă moartea sau afecțiuni acute sau cronice ale sănătății prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanată.
Oxidant (O)
Aceste substanțe furnizează oxigen, care permit altor materiale o ardere mult mai rapidă.
Dăunător mediului (N)
Substanțe care, dacă ar urmau să intre în mediu, ar prezenta sau ar putea prezenta un risc imediat sau întârziat pentru unul sau mai multe componente ale mediului înconjurător.
Nici un echivalent direct; folosirea simbolului adecvat Toxicitate specifică pentru organe
Aceste substanțe pot cauza:
• deteriorarea organului sau organelor după o singură expunere sau una prelungită;
• sensibilizarea căilor respiratorii;
• alergii, astm sau dificultate în a respira în caz de inhalare.
Anexa 3 Schema logică privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale
Sursă: Broșură privind gestionarea deșeurilor medicale, p. 6-7
Anexa 4 Exemple de postere
Sursă: Institutul Național de Sănătate Publică – „Managementul deșeurilor rezultate din activitatea medicală”, p. 36
Anexa nr
Așa cum am mai menționat fiecare unitate medicală produce o anumita cantitate de deșeuri în funcție de anumiți factori, de aici rezultând și diferite costuri aferente eliminări lor.
În continuare voi prezenta cheltuieli de eliminare a deșeurilor medicale din cadrul spitalului „X” din regiunea selectată. Unitatea are în total 6 secții, 340 de paturi și 10626 de externări în 2010 și 10481 de externări în 2011.
Tabel nr. 4.2. Tabel deșeuri medicale anul 2010
Notă: 18.01.01 – deșeuri tăietoare – înțepătoare
18.01.02 – deșeuri infecțioase
18.01.03 – deșeuri anatomo – patogene
Prețul înscris în tabel nu conține TVA. În costul eliminări intră și transportul acestora de la spital până la operatorul care le elimină.
Tabelul nr. 4.3. Tabel deșeuri medicale anul 2011
Notă: 18.01.01 – deșeuri tăietoare – înțepătoare
18.01.02 – deșeuri infecțioase
18.01.03 – deșeuri anatomo – patogene
Prețul înscris în tabel nu conține TVA. În costul eliminări intră și transportul acestora de la spital până la operatorul care le elimină.
Anexa 5 Directive și legislații
Reglementări specifice deșeurile medicale
Ordinul MS nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și a Metodologiei culegerii datelor pentru baza naționala de date privind deșeurile rezultate din activități medicale. Ordinul reprezintă reglementarea tehnică specifică referitoare la gestionarea acestei categorii de deșeuri.
Ordinul MS nr. 1279/2012 privind aprobarea Criteriilor de evaluare, a condițiilor de funcționare și monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase
Ordinul MS nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și control a infecțiilor nosocomiale în unitățile sanitare
Hotărâre de Guvern nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activității de transport rutier de mărfuri periculoase în România și reglementările referitoare la transportul internațional al mărfurilor periculoase pe calea ferată (RID)
Directiva 98/2008 privind deșeurile
Legislație românească
Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor;
Hotărâre de Guvern nr. 870/2013 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor 2014-2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 750 din 04.12.2013 (M.Of. nr. 750/2013);
Ordin Ministru nr. 1364/1499/2006 privind aprobarea planurilor regionale de gestionare a deșeurilor (M.Of. nr. 232/04.04.2007, iar anexele 1-8 în nr. 232bis din aceeași dată);
Ordin Ministru nr. 1385/29.12.2006 privind aprobarea Procedurii de participare a publicului la elaborarea, modificarea sau revizuirea planurilor de gestionare a deșeurilor, adoptate sau aprobate la nivel național, regional și județean (M.Of. nr. 66/29.01.2007);
Ordin Ministru nr. 951/06.06.2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale și județene de gestionare a deșeurilor (M.Of. nr. 497 și 497bis/25.07.2007);
Directiva nr. 2000/76/EC privind incinerarea deșeurilor abrogă Directivele 89/369/EEC, 89/429/EEC, privind incinerarea deșeurilor municipale și Directiva 94/67/EC privind incinerarea deșeurilor periculoase
Legislație românească
Hotărâre de Guvern nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor (M.Of. nr. 160 din 6 martie 2002) modificată și completată prin Hotărâre de Guvern nr. 268/2005 (M.Of. nr. 332 din 20 aprilie 2005);
Ordinul nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deșeurilor (M.Of. nr. 86 din 26 ianuarie 2005, publicat în M.Of. nr. 86bis din 26 ianuarie 2005);
Ordinul 1274/2005 privind emiterea avizului de mediu la încetarea activităților de eliminare a deșeurilor, respectiv depozitare și incinerare (M.Of. nr. 1180 din 28 decembrie 2005), completat prin Ordinul MMDD nr. 636/2008 (M.Of. nr. 425 din 6 iunie 2008)
Directiva Consiliului nr. 94/62/EC privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, modificată prin Directiva 2004/12/CE și de Regulamentul (CE) nr. 1882/2003
Legislație românească
Hotărâre de Guvern nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje (M.Of. nr. 639 din 20 iulie 2005) ambalaje modificată și completată prin Hotărâre de Guvern nr. 1872/2006 (M.Of. nr. 15/10.01.2007);
Ordinul nr. 927/2005 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje (M.Of. nr. 929 din 18 octombrie 2005);
Ordinul nr. 1281/1121/2005 privind stabilirea modalităților de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării selective (M.Of. nr. 51 din 19 ianuarie 2006);
Ordinul nr. 1229/731/1095/2005 pentru aprobarea Procedurii și criteriilor de autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare, și reciclare a deșeurilor de ambalaje (M.Of. nr. 27 din 12 ianuarie 2006), modificat prin Ordinul 194/360/1395/2006 (M.Of. nr. 499 din 08 iunie 2006) și Ordinul nr. 968/2006 (M.Of. nr. 836 din 11 octombrie 2006) și Ordinul nr. 1207/2007 (M.Of. nr. 740 din 01.11.2007);
Ordinul nr. 493/2006 privind constituirea Comisiei de evaluare și autorizare a operatorilor economici în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje (M.Of. nr. 456/25 mai 2006) modificat prin Ordinul nr. 1140/2006 (M.Of. nr. 888/31 oct. 2006) și Ordinul nr. 978/2009 (M.Of. nr. 978/10 iulie 2009)
Decizia nr. 2000/532/CE privind lista deșeurilor, amendată de Decizia nr. 2001/119, (ce înlocuiește Decizia nr. 94/3/CE privind lista deșeurilor și Decizia nr. 94/904/CE privind lista deșeurilor periculoase)
Legislație românească
Hotărâre de Guvern nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase (M.Of. nr. 659 din 5 septembrie 2002) modificat prin Hotărâre de Guvern nr. 210/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului (M.Of. nr. 187 din 19 martie 2007)
Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri, cu modificările și completările ulterioare. Acest regulament a intrat în vigoare începând cu data de 15 iulie 2007, înlocuind Regulamentul nr. 259/93/CEE pentru supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în, înspre și dinspre Comunitatea Europeană
Legislație românească
Hotărâre de Guvern nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deșeuri – abrogă Hotărâre de Guvern nr. 895/2006 pentru aplicarea Regulamentului CEE 259/93, (M.Of. nr. 255/02.08.2007) modificată și completată prin Hotărâre de Guvern 1453/2008 (M.Of. nr. 783 din 24 noiembrie 2008);
Hotărâre de Guvern nr. 1061/10.09.2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României (M.Of. nr. 672/30.09.2008);
Ordinul nr. 1119/2005 privind delegarea către Agenția Națională pentru Protecția Mediului a atribuțiilor ce revin Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor în domeniul exportului deșeurilor periculoase și al transportului deșeurilor nepericuloase în vederea importului, perfecționării active și a tranzitului (M.Of. nr. 1024 din 18 noiembrie 2005)
Directiva nr. 2002/96/CE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, modificată prin Directiva 2003/108/EC
Legislație românească
Hotărârea nr. 1037 din 13 octombrie 2010 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice
Ordinul nr. 1441 din 23 mai 2011 privind stabilirea metodologiei de constituire și gestionare a garanției financiare pentru producătorii de echipamente electrice și electronice
Ordinul nr. 901/2005 privind aprobarea măsurilor specifice pentru colectarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice care prezintă riscuri prin contaminare pentru securitatea și sănătatea personalului din punctele de colectare (M.Of. nr. 910 din 12 octombrie 2005);
Ordinul nr. 1225/721/2005 privind aprobarea Procedurii și criteriilor de evaluare și autorizare a organizațiilor colective în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (M.Of. nr. 1161 din 21 decembrie 2005), modificat și completat prin Ordin Ministru nr. 910/2007 (M.Of. nr. 428 din 27 iunie 2007);
Ordinul nr. 66/20 ianuarie 2006 privind constituirea Comisiei de evaluare și autorizare a organizațiilor colective în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice, M.Of. nr. 353 din 19 aprilie 2006 modificat și completat prin Ordin Ministru nr. 1099/2007 (ordin intern), Ordinul nr. 262/2009;
Ordinul nr. 1223/715/2005 privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidență și raportare a datelor privind echipamentele electrice și electronice și deșeurile de echipamente electrice și electronice (M.Of. nr. 1 din 3 ianuarie 2006) modificat și completat prin Ordinul nr. 706/2007 (M.Of. nr. 307 din 9.05.2007);
Ordinul 556/435/191 din 5 iunie 2006 privind marcajul specific aplicat echipamentelor electrice și electronice introduse pe piață după data de 31 decembrie 2006 (M.Of. nr. 608 din 13 iulie 2006);
Directiva nr. 2002/95/EC privind restricționarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamente electrice și electronice, amendată prin:
Decizia Comisiei 2005/618/CE, în scopul stabilirii valorilor maxime ale concentrațiilor anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice, modificată prin Decizia Comisiei 2005/717/CE de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei Directivei 2002/95/CE privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice și
Decizia Comisiei 2005/747/CE de modificare, în scopul adaptării la progresul tehnic, a anexei Directivei 2002/95/CE privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice
Legislație românească
Hotărâre nr. 992/2005 (M.Of. nr. 822 din 12 septembrie 2005) privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (M.Of. nr. 822 din 12 septembrie 2005), modificată prin Hotărâre de Guvern nr. 816 din 21 iunie 2006 (M.Of. nr. 588 din 7 iulie 2006). Anexă la Hotărâre de Guvern a fost modificată prin Ordinul MMDD nr. 1226/1771/2007 (M.Of. nr. 626 din 12 septembrie 2007), și Ordinul 1771/2007 (M.Of. nr. 626 din 12 septembrie 2007), completată prin Ordinul nr. 344/2009 (M.Of. nr. 291 din 5 mai 2009) și prin Ordinul 732/2009 (M.Of. nr. 291 din 5 mai 2009)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Posibilitati Si Limite de Evaluare a Eficientei Planului de Management a Deseurilor Medicale la Nivelul Regiunii de Sud Vest (ID: 144730)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.