Posibilități DE Valorificare A Potențialul Turistic Urban AL Județului Gorj

=== Turismul urban ===

POSIBILITĂȚI DE VALORIFICARE A POTENȚIALUL TURISTIC URBAN AL JUDEȚULUI GORJ

Județul Gorj dispune de un important potențial turistic reprezentat printr-un cadru natural pitoresc deosebit de atractiv, prin monumente de artă și arhitectură de mare valoare artistică, unele dintre ele, de un real interes internațional precum și de un valoros patrimoniu folcloric și etnografic.

Județul Gorj este situat în partea de sud-vest a țării, în nord-vestul Olteniei; se învecinează cu județele Caraș Severin, Dolj, Hunedoara, Mehedinți și Vâlcea. ocupă o suprafață de 5.602 km², fiind un județ de mărime mijlocie, care se suprapune aproape în întregime bazinului hidrografic al cursului mijlociu al Jiului, care străbate județul de la nord la sud.

Cadrul natural

Atractivitatea peisajului geografic cu variate forme de relief, bogația pădurilor care împodobesc arealul montan al județului, rețeaua hidrografică ce a modelat chei și defilee spectaculoase, prezentă apelor minerale, mediul climatic favorabil pentru practicarea unor forme variate de turism fac din judetul Gorj o destinație turistică pentru toate categoriile de turiști, indiferent de anotimp.

Relieful zonei cuprinde o mare varietate de forme de relief care sunt grupate în trei mari unități morfologice, bine delimitate altitudinal, geologic și geomorfologic (munți, dealuri subcarpatice și de podiș)

Unitatile montane

Masivele montane existente în județ fac parte din grupa Carpaților Meridionali. Prezența unei litologii foarte rezistente (granițe, sisturi cristaline) exprimă netezimea interfluviilor, suspendarea lor față de văile puternic adâncite, înălțimile de peste 2.000 de metri, agresivitatea modelării glaciare (circuri, văi glaciare, custuri, morene, roci mutonate, lacuri glaciare) atestă frumusețile de peisaj prezente aici. Existența unei bariere sudice de calcare jurasice explică numeroasele forme carstice care apar la periferia munților și care măresc atractivitatea turistică.

Pe teritoriul județului Gorj, munții reprezintă 30% din suprafața, aceștia fiind prezenți prin culmile lor sudice:

Munții Valcan cu inălțimi de 1946 metri în Vârful Oslea și 1681 metri în

Vârful Straja se desfașoară între râurile Jiu, Cerna și Motru. Culmile sunt ușor accesibile cu plaiuri deschise presărate de numeroase stâne. Formațiunile calcaroase de pe ramura sudică a munților, între Tismana și Șușita, explică existența unor chei și peșteri cu un aspect spectaculos: peșterile Cioaca cu brebenei, Cloșani, Fusteica, Isvarna; Cheile Bistriței, Bălții, Șușiței și Sohodolului.

În cadrul acestei unități montane exista un număr impresionant de trasee turistice (23), care permit cunoașterea de către turiști a frumuseților peisajului.

B. Munții Parâng cuprinși între râurile Jiu și Olteț, cu orientare vest-est, au inălțimi maxime de 2519 metri în Vârful Mândra, 2337 metri in Vârful Mohoru și 2136 m în Vârful Păpușa. Urmele glaciațiunii cuaternare se desfășoară pe o lungime de 10 km, pe custura principală Mândra-Mohoru. De aici se desprind custuri secundare, marcând cel mai complex nucleu glaciar din zonă. Astfel, numeroasele lacuri glaciare din bazinele superioare ale Jiețului, Lotrului, Latoriței, Gilortului măresc valoarea peisagistică a acestei arii montane. Pe culmea sudică apar roci calcaroase unde s-au dezvoltat cheile Oltețului, Galbenului, Peșterile Polovragi, Peștera Muierii, precum și alte forme carstice mai deosebite (doline, polii)

C. Munții Godeanu se desfașoară pe o arie îngustă în partea de nord-vest a județului. Culmile muntoase au altitudini medii între 1800-2000 metri.

Altitudinile cele mai importante se găsesc în Vârful. Micușa – 1824 m, Vârful Balmezu – 1456 m, Vârful Arcanu – 1760 m.

Varietatea peisajului este dată de netezimea platformelor de eroziune, aspectul mai greoi al culmilor, de urme ale eroziunii glaciare. Rocile calcaroase prezente aici au condus la apariția unor forme carstice deosebite: Cheile Cernei, Cheile Cernișoarei, Peștera cu Corali.

Realizarea complexului hidroenergetic Cerna-Motru-Tismana au mărit gradul de accesibilitate turistică în Munții Vâlcan și Godeanu.

Unitățile deluroase subcarpatice și de podiș

Pe teritoriul județului se desfășoară dealurile Subcarpaților Getici, cu două aliniamente de dealuri, cu altitudini medii între 300 – 600 m.

Între ultimele culmi montane si primul aliniament de dealuri sunt prezente un șir de depresiuni submontane mai restrâns ca suprafață: Cerna pe râul omonim, Racovita pe râul Tăraia, Polovragi pe râul Olteț, Baia de Fier pe Galbenu, Novaci pe Gilort, Stanești pe Șușita Verde, Bumbești Jiu pe Jiu, Runcu pe Jaleș,Celei pe Tismana, Padeș pe Motru.

După un alt aliniament de dealuri se desfășoară o arie depresionară mai largă: Târgu Jiu – Câmpu Mare, o adevarată piață de adunare a apelor.

Aria colinară se continuă spre sud cu dealuri mai scunde, cu o structură monoclină, cu bogate resurse de zăcământ (petrol ,gaze, lignit) ce aparțin Podișului Getic.Acest spațiu subcarpatic și de podiș prezintă peisaje mai puțin atractive, regiunea fiind intens populată, terenurile având în majoritate utilizări agricole.

Atractive rămân localitățile unde se face simțită prezența apelor minerale sau a unor obiective cultural istorice deosebite.

Clima

Este temperat-continentală, cu o mare varietate de nuanțe, ca urmare a poziției geografice, a circulației atmosferice și a componentelor de relief prezent. Ea se caracterizează prin următoarele particularități:

– radiația solara se cifrează la 1225 kcal/cm²/an în sud și scade la 1100 kcal/cm²/an în nord;

– temperatura medie anuală înregistrează valori diferite de la nord la sud: 0ºC pe culmile de peste 2000 de metri, 3,4ºC la stația meteo Parâng, 10,1ºC la Târgu Jiu, temperaturi ce dau, în general, confort termic;

– temperatura medie a lunii ianuarie are valori de -5,8ºC la stația meteo Parâng, -9ºC la peste 2000 de metri, -2,5ºC la Târgu Jiu;

– precipitațiile au o distribuție neuniformă în teritoriu și scad de la nord la sud astfel: 1200mm/an la peste 2000 de metri, 950 mm/an la stația meteo Parâng, 865 mm/an la Novaci, 750 mm/an la Târgu Jiu, 585 mm/an la Țânțăreni. Se înregistrează un maxim în mai-iunie și altul în noiembrie, luna februarie având cele mai puține precipitații.

– Stratul de zăpadă are o repartiție neuniformă, în zona montană înaltă durează 180-200 zile (Parâng, Vâlcan, Godeanu) iar grosimea lui poate atinge în zonele adăpostite 7-8 metri. În zona munților mijlocii durata este de doar 140-150 zile și scade în podiș la 60-80 zile/an. Acest lucru este un element extrem de favorabil pentru dezvoltarea sporturilor de iarnă; astfel schiul poate fi practicat din ianuarie până în aprilie.

– Vânturile dominante,pe culmile înalte sunt cele de nord-vest, iar în zonele depresionare se face simțită prezența maselor de aer din sud și sud-vest de origine tropicală. Existența foehnului pe versanții sudici ai munților produce în condițiile unor temperaturi de 0ºC declanșarea unor avalanșe. În depresiunile deluroase climatul este de adăpost, calmul atmosferic fiind predominant.

Vegetația și fauna

Vegetația județului Gorj prezintă următoarea etajare pe verticală :

– etajul pajiștilor alpine cuprinde marile înălțimi, culmile calcaroase, abrupturile stâncoase și grohotișurile. Aici sunt prezente specii de jnepeni, ienuperi, tufe de afin, coacăz, smirdar și multe specii ierboase de tipul gramineelor sau al unor plante cu flori colorate. Este domeniul drumeției montane prin panoramele pitorești ce se desprind de aici .

– etajul pădurilor de conifere se desfășoară între 1400-1700 m, mai ales pe versanții nordici, speciile predominante fiind molidul și bradul. Prezența acestor păduri completează valorile de peisaj și creează o ionizare negativă a aerului, benefică în climatoterapie.

– etajul pădurilor de foioase acoperă îndeosebi versanții sudici unde se găsesc în amestec cu exemplare de conifere. Pe culmile sudice ale munților Parâng și Vâlcan apar făgetele pure sau pe alocuri în amestec cu gorun sau carpen. Arealul stejeretelor din zona deluroasa s-a redus foarte mult în favoarea terenurilor agricole.

Un loc aparte îl ocupă prezența castanului comestibil, pe pantele calcaroase adăpostite, asociat uneori cu alunul turcesc, cu specii mezotermofile (corn, darmox, păducel, scumpie, liliac sălbatic, etc.)

Vegetația județului Gorj,care cuprinde aproximativ 2000 de specii din care 110 specii sunt mediteraneene, 13 pontice, 36 balcanice, 26 balcano-dacice, specii care joaca un rol esențial în diversificarea formelor de turism ce pot fi practicate în județ (drumeție, recreare și odihnă, week-end, cunoaștere știițifică)

Fauna județului este foarte variată și bogată, culmile alpine și circurile glaciare adăpostesc capra neagră (Parâng-Găuri, Ghereșul, Roșiile, Valcan-Oslea). În pădurile de foioase și de amestec specii precum: ursul, mistrețul, lupul, cerbul, căprioara, au o mare valoare cinegetică. Apar și unele specii caracteristice faunei mediteraneene:vipera cu corn, broasca țestoasă de uscat, care constituie adevărate curiozități științifice. Pitorescul pădurilor din aria montană și deluroasă este amplificat de un mare număr de păsări și insecte, cu rol cinegetic, remarcându-se cocoșul de munte și ierunca. Numărul mare de specii cinegetice explică și cabanele de vânătoare prezente îndeosebi în Munții Parâng și Vâlcan. Apele lacurilor de munte, atât cele glaciare cât si cele de baraj sunt bogate în păstrăv. Cursurile superioare și mijlocii ale râurilor Jiu, Jieț, Gilort, Olteț sunt unanim considerate un paradis al pescarilor sportivi prin prezenta speciilor de păstrăv, mreană, clean și scobar.

Ocrotirea naturii

La nivelul județului Gorj există frumuseți ale peisajului, sau specii floristice și faunistice aflate în regim de ocrotire și care atrag anual numeroși turiști. Numărul rezervațiilor este destul de redus, fiind reprezentat de:

a) Cheile Sohodolului – complexă, pe o suprafață de 20 ha, cu o lungime de 10 km, și de mare interes peisagistic și floristic;

b) Cheile Corcoaiei – complexă, pe o suprafață de 10 ha, cu o lungime de 40 km;

c) Cheile Oltețului- floristică, pe o suprafață de 20 ha. Aceste chei, săpate în calcare au și mici grote adăpostind circa 400 de specii de plante, unele cu caracter unicat;

d) Peștera Muierii – speologică, pe o suprafață de 10 ha, cu patru niveluri carstice, situată în apropierea cheilor Galbenului, monument al naturii amenajată pentru vizitare (electrificată);

e) Peștera Gura Plaiului – speologică, pe o suprafață de 1 ha, cu o lungime de 150 km cu intrare prin aven, monument al naturii neamenajat turistic, în prezent nu se vizitează;

f) Peștera Cloșani- speologică, pe o suprafață de 1 ha, formată în calcarele Motrului, fără amenajare adecvată vizitării, nefiind inclusă în circuitul turistic;

g) Peștera Cioaca cu Brebenei – speologică, cu o suprafață de 10,2 ha, cu forme concreționare deosebite, lipsită de amenajare turistică, nefiind inclusă în circuitul turistic;

h) Padurea de castani Pocruia – Tismana – floristică, cu o suprafață de 30,4 ha, unde sunt prezente specii de castani comestibili (Castanea Vesca, Castanea Sativa). Pe alocuri acestea sunt în amestec cu specii de stejari și fag.

Aceste obiective naturale prin particularitățile lor au reale valențe științifice, iar unele dintre ele au intrat în circuitele turistice ale județului, altele fiind interzise turismului.

Cadrul cultural – istoric și etnografic

Ținuturile gorjene dețin importante și valoroase obiective cultural -istorice. Sub aspect etnofolcloric, Gorjul apare ca o arie de interferență folclorică și etnografică, în care descoperim însă un miez alcătuit din trăsături proprii. În momentul de față, în județ se găsesc răspândite inegal un număr de 409 monumente cultural-istorice, grupate astfel:

monumente și situri arheologice – 46;

monumente și ansambluri de arhitectura -308;

monumente și ansambluri de artă plastică cu valoare memorială 42;

clădiri memoriale – 6;

zone istorice urbane și rurale – 7.

Din acest impresionant număr de valori cultural – istorice, nu toate

au și valențe turistice, datorită stadiului de conservare sau a unei accesibilități reduse. În acest context, vor fi prezentate acele vestigii culturale care se pot încadra în realizarea unor programe turistice reprezentative și diversificate.

Monumente și situri arheologice

Fondul arheologic cu valoare turistică este reprezentat prin cele câteva castre romane și asezări vechi mai deosebite, aflate în diverse localități:

– Bumbești Jiu

ruinele castrului roman de piatra, Arcina, sec. III-II î.Hr.;

”La Vartop”, ruinele castrului roman de pământ și așezare civilă, sec.II-I î.Hr;

– Polovragi: fortificație și așezare din epoca geto-dacică, sec.II î.Hr;

– Runcu:

”La Bulboc”, așezare paleolitică din epoca bronzului și care are și câteva desene rupestre,sec. III-II î.Hr.;

”La Cruce” așezare civila din epoca bronzului, geto-dacică, cultura Coțofeni, sec.III-II î.Hr.;

În vatra satului Runcu, ruinele unei construcții medievale din sec.XV-XVI;

– Valea Perilor (comuna Catunele): castrul de pământ, așezare civilă din epoca romană, sec.II-III d.Hr.

Monumente și asamblari de arhitectură

Tezaurul acestei categorii de obiective este deosebit de bogat și cuprinde atât construcții civile cât și religioase. Se remarcă faptul că în județ, în așezările urbane și rurale s-au păstrat un număr important de case vechi, valoroase pentru epoca și stilul în care au fost realizate. Alături de acestea, impresionante sunt cele 114 biserici de lemn, în majoritate situate în mediul rural. Poziția lor în locuri mai puțin accesibile și starea de conservare precară, face ca un mic număr să fie atras în turism.

Dintre cele care prezintă un real interes pentru turism amintim:

municipiul Târgu Jiu:

monumente laice: cladirea fostei prefecturi (1875), 4 case (1930-1938), arhitect J. Doppelreiter, cladirea Bibliotecii Județene (1929), școala normală (Liceul Pedagogic), Liceul ”Tudor Vladimirescu”, casa serdarului I.Chiriță Corbeanu; cladirea Facultatii de Științe Economice și de Drept, stil neoclasic, cladirea actualei Prefecturi, arhitect P.Antonescu, case cu arhitectura secolelor XVIII-XIX, ctitorii ale unor familii boierești: B. Gănescu, D. Măldărescu, Protopop Andrei, C. Brailoiu;

monumente religioase: Catedrala Domnească, cu picturi exterioare, biserica Sfântul Nicolae în stil neobizantin (sec.XVIII), biserica Sfinții Apostoli;

Târgu Cărbunești: biserica de zid Sfântul Ioan Botezatorul, 1870, picturi interioare originale;

Lărgesti (oraș Târgu Cărbunești): schitul Logrești, 1718, astăzi ruine, se păstrează doar biserica Sf.Voievozi cu picturi originale deosebite ;

Baia de Fier: gospodariile Petru Flondor și Ioan Mihuțescu, case și anexe, sec.XX, bine conservate; biserica ”Toți Sfinți”, picturi originale, zid de incintă;

Bălcești (comuna Bengesti-Ciocadia): casele I. Sârbu, I. Avramescu, sec.XX, biserica Sf. Ilie, 1723, cu fresce originale;

Barbatești (comuna Barbatești ): casele C. Bărbătescu, P. Sburlea, sec.XIX;

Bengești (comuna Bengești – Ciocadia): grup de case vechi, sec.XIX-XX, școala cu fântână, clădirea cooperativei de credit, sec.XX , biserica Sfinții Voievozi, 1729, fresce originale, zid de incintă ;

Hobița: biserica de lemn ”Intrarea în Biserică ”, 1828, printre ctitori se numără și bunicul lui Constantin Brâncuși;

Monumente și ansambluri de artă plastică și cu valoare memorială

Județul Gorj se mândrește cu câteva obiective din această categorie , de excepțională valoare artistică și istorică:

municipiul Târgu Jiu: ansamblul cultural C. Brâncuși (Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului), realizat între anii 1837-1838, integrat în patrimoniul UNESCO; mausoleul Ecaterina Teodoroiu, 1935, sculptor Luminița Pătrașcu; monumentul lui Tudor Vladimirescu; podul de peste Jiu ,actualmente mutat la circa 500m în amonte pe Jiu; ceas solar vechi polonez, în centrul civic, 1840;

Padeș (comuna Padeș): monumentul Proclamației lui Tudor Vladimirescu de la 1821,ridicat în Câmpia Soarelui;

Schela(comuna Schela) monument ridicat domnitorului Mihai Viteazul

Sâmbotin (comuna Schela ): monument dedicat generalului de armată I. Dragalina, căzut în primul război mondial în Defileul Jiu lui.

Case memoriale

municipiul Târgu Jiu: casa memoriala ”Ecaterina Teodoroiu”, realizată în 1958;

Hobița (comuna Peștișani): casele memoriale ale sculptorului C. Brancuși și I. Blendea

Vladimir (comuna Vladimir): casa memoriala a pandurului Tudor Vladimirescu.

Valori etnofolclorice

Realitatea etnografică, tradițională se caracterizează prin păstrarea unei remarcabile arhitecturi populare cu trăsături proprii, dezvoltarea prelucrării artistice a lemnului la construcția de case, porți, obiecte de uz casnic si gospodăresc bogat ornamentate, printr-o străveche tradiție în arta țesutului, cusăturilor, costumelor populare, în datini și obiceiuri folclorice.

Se remarcă astfel :

arhitectura populară se evidențiază prin casele cu parter înalt, pe pivnițe, cu prispa în afară și acoperiș în patru ape. Ele pot fi cunoscute și admirate în satele: Arcani, Curtișoara, Glogova, Tismana, Padeș, Runcu. În Gorj ca și în restul Olteniei poate fi cunoscută arta laică a caselor boierești reprezentate mai ales prin cule fortificate, amintiri ale unor vremuri dominate de invazii temporare ale turcilor.

arta prelucrării artistice a lemnului este un frumos și stravechi meșteșug, prezent în localitățile: Crasna, Novaci, Padeș, Pocruia;

arta ceramicii are mai multe centre bine cunoscute: Targu.Jiu, Galeșoaia, Stejerei, Stroiești, Arcani, Rasova, Glogova, Ștefanești. Ponderea cea mai mare o reprezintă ceramica roșie, nesmălțuită, în forme foarte diverse de vase și ulcioare.

arta țesăturilor, broderiilor și costumului popular.

Aceste componente ale artei populare cu o străveche tradiție sunt dominate de culori vii și motive geometrice. Aceste creații artistice pot fi admirate în gospodăriile din localitățile: Crasna, Novaci, Tismana, Polovragi, Runcu și Lelești.

sărbători și manifestări folclorice.

Ca pe întreg teritoriul țării și în Gorj au loc frumoase manifestări folclorice legate de ritmul activităților pastorale și agricole, sau legate de anumite sărbători din calendarul creștin ortodox. Între acestea mai importante sunt:

Alaiul sărbătorilor de iarnă – municipiul Târgu Jiu;

Ziua Oierilor – Novaci (ultima duminică din luna mai);

Ziua Soarelui – dedicată începutului Revoluției de la 1821- Padeș (iunie);

Drăgaica – Crasna (iunie);

Cântecul Munților – Lainici (august);

Cântecul Văilor – nedeie montana la Dragotești (iulie);

Izvoare fermecate – Târgu- Jiu (iunie)

Festivalul de folclor gorjenesc – Tismana (august);

Festivalul folcloric ”Coborâtul oilor de la munte” – Baia de Fier (septembrie);

Festivalul de cântec popular ”Maria Latarețu” – Târgu Jiu (august).

Festivalul internațional de folclor de la Târgu Jiu (septembrie)

Obiective tehnico-economice cu valențe turistice

La nivelul județului Gorj există și câteva realizări tehnico-economice , de mare importanță realizate în ultimele decenii și care pot fi atrase in programe turistice:

barajele si lacurile de acumulare de pe râurile: Cerna, Motru și Tismana;

zonele pomico-viticole.

Potențialul turistic și arealele de concentrare a valorilor turistice

Judetul Gorj deține un valoros potențial turistic caracterizat în principal prin:

un cadru natural generos prin toate componentele sale (relief, apă, floră, faună) și un climat favorabil desfășurării unei intense activități turistice;

importante și variate atracții antropice, unde se impun îndeosebi vechi case de tip culă, schiturile și mănăstirile, bisericile din lemn, complexul sculptural C. Brâncuși;

păstrarea unor vechi ocupații și meșteșuguri, a unor frumoase date și obiceiuri populare unde un loc aparte îl ocupă numeroase nedei pastorale.

Din examinarea întregului potențial turistic se detașează câteva concentrări de atracții și obiective turistice majore care vor determina și direcțiile de dezvoltare a turismului în județ:

– arealul turistic Târgu Jiu – Tismana;

– arealul turistic Parâng -Novaci;

– arealul turistic Cerna;

– arealul turistic Dealurile Subcarpatice.

1.Arealul turistic Târgu Jiu-Tismana

Se găsește situat în partea centrală și de vest a județului și cuprinde o concentrare deosebită de obiective turistice, atât în aria deluroasă și depresionară subcarpatică cât și în cea montana dintre Jiu și Motru.

Se impun prin:

– aspecte peisagistice de o mare diversitate și frumusețe atât în dealurile subcarpatice cât și în munți;

– versanții sudici ai munților Vâlcan cu un domeniu schiabil în jurul cabanelor Straja și Vâlcan, altitudine 1450-1500 metri. Posibilități de practicare a sporturilor de iarnă se mai găsesc și pe pantele nordice ale munților Arcanu , Oslea, Bou, Sigelu Mare, neexistând amenajări adecvate.

Prezenta reliefului carstic cu numeroase chei si peșteri (Cheile Motrului, Cheile Sohodolului, Cheile Tismanei, Cheile Șușitei Verzi, peștera Motru Sec, peștera Cloșani , peștera Cioaca, peștera Cioaca cu Brebenei, peștera Gura Plaiului). În aceste zone se poate practica alpinismul pe pereții cheilor și turismul speologic.

Alpinismul se mai poate practica pe abrupturile Plescioara – 1350 m, Doru Pleșii – 1340 m, stâncile de la Pătrunsa – 1300 metri, la Sudiți – 1820 metri etc.

Existenta pădurii de castan comestibil de la Pocruia – Tismana;

Defileul Jiului de la Lainici, un sector de o rară frumusețe, unde este prezentă și mănăstirea cu același nume;

Areale forestiere extinse în aria montană, locuri ideale pentru recreare și odihnă, speciile de conifere prezente contribuind la purificarea aerului și la ionizarea lui negativ;

Prezența a doua tipuri de bioclimat benefice activităților turistice: unul tonic și stimulant în zona montană, celalalt sedativ specific unităților colinare și depresionare;

Prezența lacurilor de pe valea Motrului (Valea Mare), Valea Bistriței (lacul Vâja, Clocotiș), cu un fond piscicol important;

Păstrăvăria de la Tismana aflată în conservare;

Important fond cinegetic în aria munților Vâlcan și a Subcarpaților Getici;

Complexul sculptural C. Brâncuși din municipiul Târgu Jiu;

Casa memoriala Ecaterina Teodoroiu Târgu Jiu;

Muzeul de arhitectură populară de la Curtișoara;

Satul Hobița – comuna Peștișani – casa memoriala a lui Constantin Brâncuși și biserica de lemn a satului;

Localitatea Tismana binecunoscută pentru mănăstirea de aici și zestrea sa etnoculturală deosebit de bogată;

Localitățile rurale precum: Padeș, Frâncești, Peștișani, Bâlta, Runcu, Lelesti, se remarcă prin existența unor vechi gospodarii tărănești, biserici de lemn cu valoare de monumente, opere monumentale și de arte plastice. Aici au continuat să se practice vechi meșteșuguri ale artei și creației populare.

Accesul din zonă se desfășoară pe DN 67 și pe alte drumuri județene modernizate.

Formele de turism care se pot practica în acest areal sunt: turismul montan, sporturi de iarna, speologie, alpinism, pescuit sportiv și vânătoare, turism cultural (etnografic, științific, ecologic, religios), turism itinerant și de tranzit.

2. Arealul turistic Parâng – Novaci

Acest areal se circumscrie zonei montane si sectorului subcarpatic de la est de râul Jiu.

Se individualizează prin :

versanții sudici ai munților Parâng și Căpățânei cu peisaje de mare atractivitate și forme de relief din cele mai pitorești și interesante sub aspect științific sau estetic;

forme carstice spectaculoase: abrupturi calcaroase (Hornu Vânturilor, Creasta peșterii, Creasta cu Arini, Cheile Oltetului, Cheile Galbenului si Cheile Gilortului), pesteri (Polovragi, Muierilor);

platforma calcaroasă cu abrupturi care domină depresiunea Novaci cu plantații de pomi, nuci sau vie;

prezența reliefului glaciar și periglaciar, cu creste, culmi, vârfuri, circuri și văi glaciare ce adăpostesc lacuri glaciare;

domeniul schiabil de largă extensiune în aria cabanei Rînca, la peste 1500 m cu mari posibilități de amenajare. Pârtiile naturale se găsesc și pe partea nordică a muntelui Corneșu Mic și Papușa (Parâng);

alpinismul se poate practica în Cheile Oltețului, Cheile Galbenului, Jiețului, Muntele Găurii, unde traseele au diferite grade de dificultate;

prezenta apelor minerale au permis dezvoltarea stațiunii balneoclimaterice de interes regional și local Săcelu.

Stațiunea este profilată, în principal, pe tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor.

Situat într-o regiune de dealuri din zona Subcarpaților Meridionali, la altitudinea de 340 m, Săcelu are un climat continental moderat de coline si pădure. Temperatura medie anuală este de 95C (media lunii iulie, 20°C, iar a lunii ianuarie, —2°C). Precipitațiile medii anuale se situează la 900 mm. Umiditatea relativă oscilează între 64—84%. Vânturile predominante bat din direcțiile nord-est si est.

Factori naturali terapeutici. Ape minerale 'sulfuroase, clorurate, iodurate, brumurate, sodice, utilizate în cura internă și externă, cu o mineralizare totală de 2,8—34,0 g/1; nămol extras din lac; bioclimat de cruțare.

Indicații terapeutice : afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloza cervicală, dorsală si lombară, artroze, poliartroze) ; afecțiuni reumatismale inflamatorii (stări algice articulare) ; afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrita scapulohumerală) ; afecțiuni posttraumatice (dureri articulare posttraumatice, stări după operații pe articulații, stări după fracturi, entorse, luxații) ; afecțiuni neurologice periferice și centrale (parapareze la doi ani de la debut) ; afecțiuni ginecologice (metroanexite cronice, insuficiență ovariană); afecțiuni respiratorii (persoane expuse la noxe profesionale ori cu frecvente pneumopatii microbiene sau virotice) ; afecțiuni otorinolaringologice (rino-sinuzite cronice, laringite cronice) ; afecțiuni asociate (afecțiuni ale tubului digestiv, afecțiuni hepato-biliare, afecțiuni renale și ale căilor urinare).

Instalații de tratament. Instalații pentru băi la cadă cu apă minerală ; instalații pentru ungeri cu nămol și băi în bazine cu apă minerală : buvete pentru cura internă cu apă minerală : instalații pentru electroterapie : ștrand pentru aero-helioterapie.

Acces și servicii oferite. Stațiune sezonieră de interes general aflată la 30 km de Tîrgu Jiu. Căi de acces : feroviare : gările Cărbunești sau Tîrgu Jiu pe linia Filiași – Petrosani – Simeria, apoi cu autobuzul până în stațiune : auto : DN 67 de la Tîrgu Jiu sau de la Râmnicu Vâlcea. cu deviere la Scoarța pe DJ 661 (7 km până în stațiune). Cazarea se asigură în vile de diferite categorii. Masa se servește la pensiune.

Obiective turistice în stațiune și în împrejurimi. La Săcelu pot fi vizitate: Muzeul sătesc, profilat pe istorie si etnografie, exponatele sale evidențiind permanența și continuitatea de locuire pe aceste locuri, precum și aspecte interesante ale culturii populare tradiționale ; tot în comună se află un monument de arhitectură populară, casa lui D. Moangă, construită în secolul al XVIII-lea. Din stațiune se organizează excursii la Târgu Jiu (dintre obiectivele turistice amintim operele sculptorului Constantin Brâncuși existente în parcul orașului : Coloana infinitului. Masa tăcerii, Poarta sărutului, Aleea scaunelor, Muzeul județean, cu secții de istorie, etnografie și științele naturii, Casa memorială a Ecaterinei Teodoroiu etc.), la Hobița. localitatea natală a lui Constantin Brâncuși (în comună este amenajată Casa memorială a sculptorului), la Peștera Muierii, la Peștera Polovragi, la mănăstirea Tismana, monument de arhitectură datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea, pe Valea Jiului, la stațiunea montană Rânca etc.

– în acest areal există un bioclimat tonic montan și unul de cruțare, sedativ specific ariei deluroase amândouă favorabile practicării turismului pe tot parcursul anului;

– existența unor importante areale împădurite ce dețin un fond cinegetic deosebit de valoros pentru practicarea vânătorii sportive;

– în multe localități ale zonei (Crasna, Mușetești, Baia de Fier, Bumbești – Pițic, Scoarța, Polovragi etc. ) există multe monumente cultural – istorice și de arhitectură (vechi gospodarii, case de tip culă, biserici de lemn) la care se adaugă valori etnoculturale și manifestări folclorice. Dintre aceste obiective culturale se detașează în mod deosebit mănăstirea Polovragi, monument de artă feudala.

Formele de turism specifice acestui areal sunt: turism montan

pentru drumeție; turism balnear: sporturi de iarna; turism speologic;

alpinism; turism cultural; turism de tranzit; turism de sfârșit de

saptămână.

3. Arealul turistic Cerna

Pe teritoriul județului Gorj, în partea de nord-vest, se află izvoarele și lacul de acumulare al râului Cerna. Acest areal deține obiective turistice naturale și antropice importante, dar mai greu accesibile (130 km de orașul Târgu-Jiu) și numai pe DN 67 (Târgu Jiu – Drobeta Turnu Severin), DN 66 (Drobeta Turnu Severin – Băile Herculane), DN 67 D (Băile Herculane – Valea Cernei).

Se evidențiază prin:

peisaje alpine, montane, carstice deosebit de pitorești;

Cheile Corcoaiei și Ciucevele Cernei de mare spectaculozitate;

forme carstice atractive (peșteri, abrupturi, hornuri cu grohotișuri etc.);

alpinismul se poate practica și pe pereții înalti ai cheilor amintite;

gradul înalt de împădurire, pantele accentuate fac ca domeniul schiabil sa fie redus;

climatul este montan tonic si stimulant, fara aspecte negative care sa influenteze activitatile turistice;

fondul piscicol si cinegetic este deosebit de bogat(urs, mistret, păstrăv);

lacul de acumulare Valea lui Iovan poate fi valorificat prin agrement nautic si pescuit sportiv;

gospodariile risipite de o parte si de alta a Cernei(Cerna Sat), de pe Plaiul Bulzului, Culmea Gardomanului, Alunul oferă locuri de popas pe timp scurt.

Aceste atracții turistice pot fi puse în valoare prin intermediul DN 66 A care face legătura între Petroșani – Băile Herculane, pe Văile Jiețului de Vest și Cerna.

Formele de turism practicabile în acest areal sunt: turismul montan; turismul de recreare și odihnă; turismul speologic; turismul de alpinism; turismul de cunoaștere științifică; turismul de pescuit și vânătoare sportivă.

Promovarea turismului durabil în municipiul Târgu Jiu

Impactul relației turism – mediu

Menținerea durabilității turismului presupune controlul impactului socioeconomic și asupra mediului, stabilirea indicatorilor de mediu și menținerea calității produsului turistic și a piețelor turistice. Impactul negativ al turismului poate fi minimizat prin planificare, dezvoltare și conducere adecvate. Dezvoltarea turismului trebuie monitorizată continuu, iar în cazul apariției unor probleme, acestea trebuie rezolvate pentru a se asigura o dezvoltare durabilă.

Între turism și mediu există o relație strânsă. Turismul poate avea atât impact pozitiv, cât și negativ, în funcție de modul în care este planificat,

dezvoltat și condus. Trebuie luate diverse măsuri de protecție a mediului, cum ar fi dezvoltarea unor sisteme adecvate de utilități și transport, utilizarea corectă a terenului și aplicarea unor principii și standarde de dezvoltare, administrarea fluxului de vizitatori și controlul accesului turiști lor la obiective.

Turismul poate avea un impact socioeconomic atât pozitiv, cât și negativ. Oricum, impactul socioeconomic este generat de toate tipurile de dezvoltare și în special de către expunerea societăților tradiționale la mijloacele moderne de informare în masă. Turismul este unul dintre factorii externi de influență asupra unei zone. Pentru a minimiza efectele negative și pentru a le întări pe cele pozitive, pot fi adoptate diverse politici. O abordare de bază, deja evidențiată, se referă la încurajarea participării comunității în sectorul turismului. Căile cele mai importante de intensificare a beneficiilor economice sunt: stabilirea unor legături puternice între turism și alte sectoare economice, încurajarea angajării de forță de muncă locală, deținerea proprietăților și administrarea întreprinderilor de turism de către localnici și creșterea cheltuielilor turistice mai ales prin cumpărarea articolelor din producția locală.

Pentru minimalizarea efectelor socioculturale negative sunt necesare unele măsuri: menținerea autenticității artei și meșteșugurilor locale, asigurarea accesului localnicilor la atracțiile și facilitățile turistice, prevenirea aglomerării punctelor de atracție, informarea localnicilor în privința turismului, de exemplu despre obiceiurile și portul local, aplicarea unui control strict asupra traficului și utilizării drogurilor, asupra criminalității și prostituției, dacă în zonă există astfel de probleme.

Chiar dacă proiectele turistice au fost planificate cu respectarea normelor de mediu, iar procedura de evaluare a efectelor asupra mediului este aplicată corect, dezvoltarea turismului trebuie monitorizată în permanență pentru a se evita apariția unui impact negativ serios. Tehnica utilizată în prezent pentru monitorizarea efectelor este stabilirea indicatorilor de mediu pentru fiecare zonă turistică sau zonă de dezvoltare. Acești indicatori trebuie măsurați periodic și dacă apar probleme trebuie luate măsuri corective. Trebuie menținută calitatea produsului turistic, iar produsul trebuie revitalizat periodic, astfel încât nivelul de satisfacție a clienților să se mențină înalt, iar piața turistică să-și mențină dimensiunile. În unele zone poate fi necesară chiar modificarea produsului turistic și reorientarea piețelor turistice.

Controlul impactului turismului asupra mediului în Tg.Jiu

Între turism și mediu există o relație strânsă în mai multe privințe. Multe caracteristici ale mediului natural sau antropic constituie atracții pentru turiști. Mediul ambiant constituie materia primă pentru turism, pe care o consumă sau o deteriorează parțial, în funcție de gradul de încărcare și de modul de aplicare a dezvoltării durabile De asemenea, turismul poate contribui la protecția mediului. Facilitățile turistice și infrastructura constituie elemente ale mediului antropic, iar dezvoltarea turismului și utilizarea turistică a unei zone pot genera atât efecte pozitive, cât și negative asupra mediului. Nivelul general al calității mediului din zona turistică este important atât pentru localnici, cât și pentru turiști.

Dezvoltarea turismului și utilizarea turistică a mediului înconjurător pot genera mai multe tipuri de efecte asupra acestuia. Dacă turismul este corect planificat, dezvoltat și administrat, efectele pot fi pozitive, iar dezvoltarea turistică adecvată ajută la:

– justificarea costurilor conservării zonelor naturale importante – parcuri, zone verzi – întrucât acestea constituie atracții pentru turiști;

– justificarea costurilor conservării așezărilor arheologice și istorice, întrucât acestea constituie atracții pentru turiști;

– îmbunătățirea calității mediului zonelor respective, întrucât turiștilor le place să viziteze locurile atractive, curate și nepoluate. Îmbunătățirea infrastructurii destinate turismului contribuie, de asemenea, la o calitate mai bună a mediului;

– determinarea localnicilor să acorde o importanță mai mare mediului, observând interesul turiștilor pentru conservarea acestuia.

Daca turismul nu este bine planificat, dezvoltat și administrat, poate genera mai multe tipuri de efecte negative asupra mediului:

– poluarea apei rezultată din gestionarea incorectă a sistemelor de eliminare a apelor uzate și a deșeurilor solide de către hoteluri și alte facilități. Poluarea apei include poluarea râurilor, lacurilor și apelor de coastă datorită conductelor de canalizare și a apelor subterane din cauza infiltrațiilor deșeurilor materiale.

– poluarea aerului rezultată din folosirea excesivă în zonele turistice a vehiculelor cu combustie internă și sistemelor inadecvate de evacuare a gazelor arse.

– poluarea fonică rezultată din activitățile turistice și din cauza vehiculelor turiștilor, inclusiv aparatelor de zbor.

– congestionarea traficului generată de turiști în zonele cu atracții și facilități importante.

– priveliști neatractive (poluare vizuală) rezultate ca urmare a mai multor factori: design-ul inadecvat al hotelurilor și al altor facilități turistice, planificarea defectuoasă a anexelor (o planificare proastă a utilizării terenului), folosirea unor panouri publicitare mari și inestetice și obstrucționarea priveliștilor datorată dezvoltării facilităților turistice.

– murdărirea peisajului citadin de către turiști și modificarea aspectului exterior prin inscripționarea cu graffiti și vandalism.

– distrugerea zonelor naturale prin suprautilizare sau utilizare defectuoasă de către turiști și dezvoltarea inadecvată a turismului. Mediul natural de coastă, toate zonele turistice importante sunt în mod special vulnerabile la deteriorări ecologice.

– deteriorarea așezărilor arheologice și istorice prin suprautilizarea sau utilizarea lor defectuoasă de către turiști și dezvoltarea inadecvată a turismului.

– riscurile ambientale cum ar fi eroziunea, alunecările de teren, distrugerile provocate de valurile înalte, cutremurele, inundațiile etc. și problemele legate de utilizarea terenului, rezultate din planificarea, poziționarea și construcția inadecvată a facilităților turistice.

Problemele legate de mediu pot apărea în orice zonă. Se prezintă tipurile de efecte negative care pot apărea în zonele turistice de coastă.

Protecția mediului înconjurător și minimalizarea impactului asupra acestuia trebuie luate în considerare în procesul de planificare turistică. Un principiu de bază important este nedepășirea capacității de susținere a așezări lor. Alte măsuri de protecție a mediului care trebuie integrate în procesul de planificare, dezvoltare și administrare turistică includ:

– dezvoltarea și proiectarea adecvată a unor sisteme utilitare corespunzătoare de alimentare cu apă, energie electrică, administrare a deșeurilor pentru facilitățile turistice. Măsurile de economisire a energiei, cum ar fi utilizarea energiei solare, și economisirea apei ar trebui încorporate în dezvoltarea facilităților turistice;

– dezvoltarea unor sisteme adecvate de transport rutier și alte tipuri de transport, cu accent pe folosirea unor sisteme de transport public nepoluante. Troleibuzele, de exemplu, pot fi folosite în stațiuni și în parcuri. Întreținerea adecvată a vehiculelor turistice este importantă atât pentru prevenirea poluării aerului, cât și pentru securitatea călătorilor;

– valorificarea ecologică corespunzătoare a terenului și aplicarea unor principii de planificare, regulamente, standarde de dezvoltare și design arhitectural stricte în zonele turistice. Controlul mijloacelor publicitare și îngroparea conductelor de alimentare sunt importante în menținerea unui mediu înconjurător atractiv;

– oferirea de spațiu liber, parcuri și peisaj în concordanță cu mediul în zonele turistice și în stațiuni;

– controlarea atentă a fluxului de vizitatori la obiectivele de atracție turistică. În zonele sensibile, numărul vizitatorilor va trebui limitat sau interzis în anumite momente sau chiar pe tot timpul anului. Pentru zonele importante, pot fi utilizate tehnicile de simulare, ca de exemplu construirea unei replici a atracției turistice, cu interzicerea accesului turiștilor la cea originală;

Referitor la controlul folosirii directe a atracțiilor de către vizitatori – în special în parcul municipal unde sunt situate operele lui Constantin Brâncuși – este importantă informarea turiștilor cu privire la controale și de ce trebuie ele aplicate. Dacă turiștii înțeleg de ce controalele sunt necesare, le vor accepta mai ușor. Este necesară patrularea în zonele turistice pentru monitorizarea folosirii atracțiilor de către vizitatori, prevenirea turiștilor în cazul că încalcă regulamentele și stabilirea unor penalități pentru cei care comit încălcări grave. Dacă localnicii obțin niște beneficii din turismul în zonele protejate, ei le vor respecta și nu se vor angaja în acțiuni cum ar fi braconajul sau desfășurarea unor activități agricole în cadrul acestor zone.

Turoperatorii au un rol important în controlul impactului asupra mediului și în menținerea activității turistice prin promovarea tipurilor adecvate de produse și acțiuni turistice.

Controlul efectelor socioeconomice

Între efectele sociale, culturale și economice, atât cele pozitive, cât și cele negative, există o relație strânsă. Pe lângă efectele asupra mediului, planificarea turismului ar trebui să aibă în vedere și efectele socioeconomice care por apărea de-a lungul întregului proces de planificare, în așa fel încât beneficiile să fie maximizate, iar problemele minimizate.

Turismul este uneori criticat pentru efectele socioculturale negative, mai ales în comunitățile mici și tradiționaliste. Deși turismul poate provoca efecte negative, trebuie să recunoaștem că toate tipurile noi de dezvoltare aduc efecte, inclusiv expuneri la influențe exterioare, cum ar fi mass-media modernă, cu jurnale, reviste, radio și televiziune. Cetățenii care au călătorit în afara țării lor, aduc noi idei și modificări de comportament. Turismul este de obicei numai unul dintre numeroasele tipuri de dezvoltare și de influență exterioară care generează efecte într-un domeniu anume.

Este importantă înțelegerea tuturor tipurilor de efecte socioeconomice, modul cum le putem provoca pe cele pozitive și evita pe cele negative. Efectele socioeconomice pozitive se referă la următoarele:

– Beneficiile economice și îmbunătățirea standardelor de viață într-o zonă

Beneficiile economice se măsoară prin:

– Numărul de salariați și venitul din sectorul turismului, atât direct, din hoteluri, restaurante, agenții de turism, magazine cu amănuntul, cât și indirect, din sectoarele de aprovizionare, cum ar fi agricultura, pescuitul, producția de obiecte meșteșugărești și din diferite sectoare de producție și construcții. Există, de asemenea, locuri de muncă generate de cheltuielile făcute de angajații direcți și indirecți, de exemplu în magazinele cu amănuntul.

– Stimularea investițiilor locale prin crearea unor întreprinderi locale de turism și prin dezvoltarea calificărilor pentru angajarea în sectorul turismului.

– Câștigurile din schimbul valutar la nivel național.

– Contribuția la taxele guvernamentale, inclusiv la nivel local, dacă există taxe locale legate de turism. Aceste taxe pot fi folosite pentru a îmbunătăți dotările comunității, serviciile și infrastructura locală.

– Efectul multiplicator al turismului, care servește drept catalizator pentru extinderea altor activități economice locale.

– Îmbunătățirea infrastructurii, care servește și comunității locale, finanțate parțial de turism.

– Conservarea moștenirii culturale a unei zone. Moștenirea culturală, care cuprinde dansuri, muzică, teatru, meșteșuguri, port, obiceiuri, tradiții, ceremonii și alte modele culturale, poate fi în pericol de dispariție din cauza dezvoltării moderne. Deoarece aceste modele culturale sunt atracții importante pentru vizitatori, turismul oferă o justificare și contribuie la suportul financiar necesar al conservării lor. De asemenea, turismul contribuie la întreținerea muzeelor, teatrelor și a altor locuri și activități culturale care sunt utilizate atât de localnici, cât și de turiști.

– Localnicii vor fi mândri de cultura lor, văzând că turiștii sunt interesați și vor să o cunoască.. Menținerea formației de dansuri și cântece populare Doina Gorjului este o dovadă a aprecierii de către autoritățile locale a tradițiilor și etnoculturii.

– Vor exista schimburi culturale între turiști și rezidenți, fiecare informându-se reciproc despre cultura celuilalt. Ele pot conduce la înțelegere și toleranță și la relații pașnice între oameni ce provin din medii culturale diferite.

Impactul socioeconomic negativ se referă la pierderi din profitul potențial dacă turismul nu se află în strânsă legătură cu celelalte activități economice din zona respectivă, cele mai importante fiind producția de bunuri și servicii utilizate în turism. Dacă serviciile sunt prestate, iar obiectivele turistice sunt deținute și conduse de persoane din afara zonei respective sau dacă localnicii nu sunt angajați în turism, se pot înregistra atât pierderi în beneficiile locale, cât și respingerea turismului de către localnici. Dacă nu este dezvoltat și sistemic, turismul poate conduce la creșterea prețurilor terenurilor și produselor pe plan local.

De asemenea, se pot crea și distorsiuni economice ale forței de muncă, dacă turismul e concentrat doar în câteva zone, fără să corespundă dezvoltării (de orice tip) celorlalte zone din teritoriul respectiv sau dacă atrage persoane din alte domenii de activitate, cum ar fi agricultura. Dependența prea mare a unei zone de turism poate duce la declinul altor zone, a activităților economice și la dezechilibrarea balanței comerciale.

Dezvoltarea necontrolată a turismului poate avea impact sociocultural

negativ. Concentrarea atracțiilor turistice locale poate fi respinsă de către localnici, care nu pot beneficia de acestea. Comercializarea excesivă a artei și meșteșugurilor locale poate conduce la pierderea autenticității dansului, muzicii și valorilor artistice în general. "Efectul demonstrativ" de a imita modelele comportamentale și vestimentația turiștilor, mai ales la tineri, pot determina probleme sociale și pierderea identității culturale. Neînțelegeri și conflicte se pot naște între localnici și turiști, din cauza diferențelor de limbaj, obiceiuri, valori religioase și modele comportamentale. Turiștii pot fi iritați și își pot face o impresie negativă despre zonă, dacă sunt asaltați de vânzători și de comercializarea permanentă de bunuri și servicii. Problemele sociale locale legate de droguri, alcoolism și prostituție pot fi exacerbate de turism, deși turismul nu este cauza principală a acestor probleme.

O direcție importantă de planificare generală în scopul sporirii efectelor pozitive și reducerea celor negative este încurajarea comunității de a se implica în turism. Localnicii ar trebui să înțeleagă turismul, să participe la luarea deciziilor de planificare, dezvoltare și conducere a turismului și să aibă posibilitatea de a primi beneficii din turism. Este, de asemenea, importantă promovarea unei anumite forme a turismului, care să se potrivească mediului social și natural al zonei. Stațiunile mari și medii sunt recomandabile în anumite locuri, iar dezvoltarea la scară mică e mai potrivită în alte locuri, în timp ce în zonele urbane recomandabilă este dezvoltarea intensivă a turismului. Una dintre politicile importante în turism este aceea de a dezvolta turismul în mod treptat, gradual, ceea ce permite localnicilor să se adapteze în timp și face posibilă reducerea impactului social și asupra mediului înconjurător și creează posibilitatea remedierii problemelor care apar.

O politică de bază în ceea ce privește sporirea beneficiilor locale din turism etc. stabilirea unor legături intersectoriale puternice cu alte sectoare economice. Turismul ar trebui să utilizeze la maximum producția locală de bunuri și servicii: materiale de construcție, de decor și mobilier, obiecte de artă și meșteșugărești, servicii locale de transport. De fapt, utilizarea bunurilor și serviciilor locale poate face turismul dintr-o anumită zonă mai atractiv pentru turiști din punct de vedere educațional, dându-le acestora impresia că au fost într-un loc unic și original. Programele trebuie să fie astfel stabilite încât să încurajeze legăturile intersectoriale. Poate fi nevoie, de exemplu, de îmbunătățirea calității produselor agricole utilizate în industria turistică, pentru a furniza un anumit nivel calitativ al produselor. Totuși, importul de bunuri din alte zone ale țării sau regiunii este uneori necesar și inevitabil pentru a crea calitatea corespunzătoare produsului turistic. Oricum, turismul poate aduce beneficii importante zonei, chiar dacă unele bunuri și servicii sunt importate.

Este, de asemenea, important să se caute modalități de încurajare a participării locale la deținerea și conducerea unităților și serviciilor turistice prin acordare de credite cu dobândă mică și a altor facilități investitorilor locali, și de a oferi acestora consultanță pentru înființarea de întreprinderi în domeniul turistic. Oricum, pentru turismul la scară mare, este necesar să se apeleze la capital și management extern, dacă nu există suficiente resurse pe plan local. În activitățile turistice, ar trebui să se acorde prioritate angajării localnicilor și ar fi necesară aplicarea unor programe speciale de pregătire profesională pentru ca aceștia să lucreze eficient. Dacă există potențial și căi de acces, turismul ar trebui încurajat în zonele defavorizate, unde există probleme legate de lipsa activităților economice și a locurilor de muncă.

Încasările din activitățile turistice pot fi majorate prin variate metode. Zona turistică poate furniza oportunități pentru comerț, prin producerea de obiecte meșteșugărești și mai ales a unor articole de vestimentație. Numărul și varietatea atracțiilor și activităților turistice locale pot fi extinse, ca și circuitele turistice locale, ceea ce va determina creșterea duratei sejurului și a cheltuielilor turiștilor. Câteodată, aceasta se poate realiza prin simpla informare a turiștilor referitor la varietatea circuitelor și facilități lor puse la dispoziția acestora.

Alte abordări în legătură cu întărirea impactului socioeconomic pozitiv și scăderea impactului negativ sunt următoarele:

– menținerea autenticității dansului, muzicii, teatrului, artelor și meșteșugurilor locale în zonele tradiționale, prin programe de pregătire și control al calității.

– asigurarea accesului localnicilor la atracțiile turistice, prin măsuri care să permită stabilirea unor taxe mai reduse pentru aceștia, gratuități pentru localnici în anumite zile, reduceri pentru grupurile de studenți și vârstnici.

– stabilirea de măsuri organizatorice și controlul folosirii în scop turistic a atracțiilor, astfel încât să se evite supraaglomerarea punctelor de atracție turistică.

– dacă veniturile locale sunt reduse, este necesară stabilirea unor tarife de cazare scăzute și alte facilități pentru localnici.

– informarea localnicilor despre turism (Programe de informare/conștientizare publică) și a turiști lor despre obiceiurile locale. (Codul comportamentului turiștilor).

– arhitectura hotelurilor și a altor obiective turistice care reflectă stilul și arhitectura locală să se integreze în mediul cultural ambiental local.

– prin tehnica marketingului selectiv vor fi atrase segmentele de turiști care vor respecta mediul înconjurător și tradițiile culturale și vor fi interesate de cunoașterea acestora.

– efectuarea unui control strict al traficului și consumului de droguri, al criminalității, prostituției și mai ales al prostituării copiilor, dacă acestea sunt probleme actuale sau potențiale ale zonei respective. Turiștii trebuie preveniți în legătură cu vizitarea zonelor cu rate ridicate ale criminalității.

– controlul relațiilor dintre turiști și vânzătorii locali de bunuri și servicii. Se pot dezvolta piețe de obiecte meșteșugărești în zonele turistice, în care vânzătorii au posibilitatea să închirieze spații comerciale la prețuri mici.

În zonele turistice nou-create, e necesară stabilirea unor programe socioculturale care să facă posibilă o abordare sistemică a turismului și să ajute la menținerea valorilor culturale. In același timp, aceste valori culturale pot deveni atracții turistice..

Menținerea produsului turistic și a pieței turistice urbane

Menținerea durabilității sectorului turistic necesită păstrarea și uneori sporirea calității produsului turistic, a atracțiilor turistice, facilităților, serviciilor și infrastructurii corespunzătoare. Menținerea fizică a atracțiilor, facilităților și infrastructurii este esențială pentru desfășurarea activității turistice în condiții bune. Un management eficient asigură menținerea calității serviciilor.

Prin existența standardelor de calitate a produsului turistic, nivelurile de satisfacție a clienților sunt menținute la un înalt nivel, iar piața turistică consolidată.

CONDUCEREA SECTORULUI TURISTIC ÎN TÂRGU JIU

Scurtă trecere în revistă

Existența unui management eficient al sectorului turistic, realizat de către autoritățile locale, în cooperare cu sectorul privat și organizațiile neguvernamentale, este de o importanță majoră. Managementul turistic are mai multe funcții: planificarea și coordonarea activității instituțiilor și organismelor din turism cu cele ale altor agenții guvernamentale, stabilirea și organizarea serviciilor, și facilităților acordate turiștilor, marketing, educație și instruire, menținerea durabilității sectorului turistic, monitorizarea și gestionarea situațiilor de criză atunci când acestea apar.

Instituțiile guvernamentale cu atribuții în domeniul turismului sunt de regulă organizate pe câteva domenii de activitate: planificare și dezvoltare, marketing, statistică și cercetare, educație și instruire. De multe ori, o instituție semiautonomă este desemnată pentru a se ocupa de promovare și alte activități. Sectorul turistic privat este de regulă organizat în asociații, care au obiective bine precizate: reprezentarea intereselor firmelor în fața guvernului, controlul calității serviciilor prestate de firmele de turism și sponsorizarea unor evenimente speciale.

Un instrument de lucru în managementul turistic este sistemul computerizat care furnizează baze de date pentru cercetările de marketing, pentru dezvoltarea activităților și pentru monitorizarea evoluției sectorului turistic. Sistemul informațional de management din turism conține toate tipurile de informații: privind sosirile, caracteristicile și preferințele turiștilor, facilitățile și serviciile oferite, date economice și de mediu, mărirea impactului sociocultural.

Monitorizarea turismului este o altă funcție esențială a managementului. Monitorizarea are în vedere măsurarea implementării planurilor, piesele turistice, implementarea proiectelor, măsurarea impactului socioeconomic și de mediu al turismului, evaluarea nivelului de satisfacție a turistului etc. Durabilitatea sectorului turistic este asigurată prin controale ale calității și modificări aduse produsului turistic și piețelor turistice, bazate pe schimbarea circumstanțelor.

De asemenea, trebuie realizată educarea publicului, mai ales în zonele turistice noi. Aceasta ia forma programelor de educație turistică ce utilizează atât tehnici speciale, cât și mass-media. Este important în mod special să se instituționalizeze educația turistică, prin promovarea ei în școli. Turiștii ar trebui să fie informați despre obiceiurile locale. O abordare eficientă presupune elaborarea unui cod de comportament al' turistului, care să fie pus la dispoziția tuturor turiștilor sub formă de broșură și să fie inclus în prezentările ghidului.

Menținerea siguranței și securității turiștilor este o problemă vitală a managementului turistic. Există numeroase aspecte privind securitatea și siguranța. Conducerea locală ar trebui să aibă un plan și un program de siguranță și securitate, și chiar turiștii ar trebui să-și asume responsabilitatea propriei lor securități. Pe măsură ce o zonă turistică se maturizează, o problemă des întâlnită devine saturarea atracțiilor turistice și a facilităților oferite. Există mai multe tehnici de a crește capacitatea de primire a unei zone, cele mai importante fiind dispersarea turiștilor în întreaga zonă și reducerea sezonalității. În ciuda acestora, odată atinsă capacitatea maximă de primire, ar trebui limitată primirea de noi turiști. O funcție importantă a managementului este de a gestiona situațiile de criză, cum ar fi un dezastru natural.

În concluzie, dezvoltarea optimă a turismului necesită un efort și o conducere susținute și corelate ale tuturor părților implicate – guvern, sector privat, organizații neguvernamentale și turiști.

Funcțiile și organizarea managementului turistic în Târgu Jiu

Conducerea eficientă a sectorului turistic de către autoritățile locale într-o zonă urbană, este esențială pentru o dezvoltare durabilă a turismului. Managementul turistic la nivel local are mai multe funcții:

– Să stabilească politica de dezvoltare a turismului, să realizeze planificarea turistică, să coordoneze implementarea obiectivelor din plan. Managementul turistic este responsabil de revizuirea planurilor și de îmbunătățirea și extinderea producției turistice în vederea menținerii durabilității sectorului.

– Să coopereze în activitatea desfășurată cu organismele de planificare existente la nivel local sau central și cu asociațiile de protecție a mediului. Să ia în considerare propunerile de dezvoltare turistică, să se asigure că acestea sunt în concordanță cu obiectivele din plan și cu standardele existente. Dacă nu există nici o agenție de planificare sau de protecție a mediului, atunci biroul local de turism are responsabilitatea de revizuire și acțiune a planurilor.

– Să coopereze cu agențiile de transport și cu cele care gestionează infrastructura, pentru a se asigura că infrastructura pentru turism este disponibilă unde și când este nevoie, și că aceasta se ridică la standarde acceptabile.

– Să coopereze cu alte agenții guvernamentale, inclusiv cu acele agenții răspunzătoare de zonele protejate (parcuri și rezervații) și de conservarea obiectivelor istorice și arheologice. Este importantă și cooperarea cu instituțiile de sănătate publică și de siguranță, o cooperare între sectorul public, privat și cu organizații neguvernamentale locale, mai ales în proiectele ecoturistice, sau cele destinate comunității.

– Să stabilească și să urmărească respectarea standardelor pentru facilitățile asigurate turiștilor și serviciile prestate acestora, inclusiv licențierea și verificarea sistemului de clasificare a hotelurilor, precum și standardele de siguranță în transportul turistic.

– Să realizeze activități de marketing turistic, inclusiv cercetări, atunci când sunt necesare, și să asigure servicii de informare. La nivel local, aceasta va presupune cooperarea în ceea ce privește marketingul cu instituțiile. regionale și naționale de turism.

– Să stabilească standarde și programe de educare și instruire pentru persoanele care vor lucra în turism, să suplimenteze programele de acest gen existente la nivel local și național, de exemplu, deschiderea unui hotel, a unei unități de catering sau a unui centru de informare pentru instruirea practică. Un aspect important al funcției de educare și instruire este formularea și aplicarea programelor de educație turistică, precum și informarea turiștilor referitor la obiceiurile locale.

– Să monitorizeze dezvoltarea turismului și să se asigure că turismul își menține poziția în ceea ce privește dezvoltarea locală și marketingul, inclusiv satisfacerea cerințelor pieței. Monitorizarea și alte activități de cercetare necesită existența unei baze de date, sub forma unui sistem informațional de management în turism.

– Să răspundă la situații de criză, atunci când acestea apar. Pot apărea numeroase situații neașteptate de criză, ce pot leza activitatea turistică, cum ar fi dezastre naturale sau epidemii ce pot leza turiștii, accidente sau probleme privind criminalitatea, declinul brusc al unei piețe turistice importante sau instabilitate politică temporară.

În funcție de situația existentă pe plan local, pot apărea și alte funcții ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea unui management eficient în turism.

Atât în întreprinderile din sectorul privat, cât și în cele guvernamentale, este necesar un management eficient. Așa cum s-a arătat în capitolul 5, guvernul inițiază și conduce activitățile de amenajare a noilor zone turistice, pentru ca ulterior dezvoltarea facilităților comerciale și a serviciilor turistice să fie realizată mai ales în sectorul privat.

Instituțiile guvernamentale cu atribuții în domeniul turismului, indiferent că funcționează la nivel local, regional sau național, sunt organizate în funcție de activitățile funcționale:

Servicii de planificare și dezvoltare:

Activitățile se referă la politica de dezvoltare și planificare, la coordonarea implementării planurilor de dezvoltare, la stabilirea și administrarea facilităților și la urmărirea respectării standardelor serviciilor.

Servicii de marketing:

Activitățile se referă la planificarea de marketing și promovare, la colaborarea cu instituțiile de turism existente la nivel național sau regional, la gestionarea oficiilor locale de informare a turiștilor.

Servicii de statistică și cercetare:

Activitățile se referă la bazele de date statistice, rezumate și rapoarte, la

operarea sistemului informațional de management în turism, la realizarea de anchete speciale și studii de cercetare.

Servicii de educare și instruire:

Activitățile se referă la planificarea și programarea forței de muncă, la stabilirea și administrarea standardelor de instruire, la gestionarea programelor de instruire și a instituțiilor de la nivel local și la realizarea unui program de educare a turiștilor.

Atunci când planul de dezvoltare turistică este de mare anvergură, de cele mai multe ori, se înființează o unitate separată de implementare a planului. Aceasta se poate afla fie în subordinea departamentului de plan și dezvoltare, fie în răspunderea directă a directorului de turism. Poate fi, de asemenea, organizată o unitate separată, semiautonomă, pentru serviciile de marketing, și pentru alte funcții ale managementului legate de implementarea dezvoltării turismului. Plasarea activităților de marketing în răspunderea unui departament separat oferă avantajul unei mai mari adaptabilități la tendințele pieței. De asemenea, se coordonează activitatea cu cea a sectorului privat și cu activitățile de promovare. Deși este într-un fel autonom, acest departament trebuie făcut responsabil de folosirea eficientă a fondurilor sale, de obicei prin elaborarea unui raport anual referitor la derularea programului și acțiunilor efectuate.

Deoarece turismul este o activitate multisectorială, este esențială cooperarea permanentă între instituțiile guvernamentale cu atribuții în sectorul turistic și alte instituții guvernamentale și între sectorul public și cel privat. Aceasta poate fi obținută cel mai bine prin înființarea unui comitet turistic, cu reprezentanți ai agențiilor guvernamentale, ai sectorului privat și ai altor organizații relevante.

Un management eficient al turismului practicat de guvern necesită un personal motivat, calificat din punct de vedere tehnic, o conducere eficientă facilități și echipament de birotică adecvate, suport logistic și resurse pentru activități speciale, cum ar fi conducerea anchetelor turistice. Activitățile promoționale, în mod special, au nevoie de finanțare suficientă.

Dacă guvernul trebuie să se implice în dezvoltarea stațiunilor sau a altor tipuri de atracții și facilități turistice, o abordare des întâlnită este aceea de a organiza un consorțiu public de dezvoltare. Această entitate este înființată de guvern, dar funcționează ca o entitate independentă, conform normelor guvernamentale. De obicei, atunci când sectorul privat din respectiva zonă turistică se dezvoltă, consorțiul public își poate vinde bunurile investitorilor particulari.

Întreprinderile private din domeniul turismului se organizează de obicei în

asociații și trebuie încurajate să procedeze astfel. Aceste asociații se pot constitui separat pentru fiecare tip de întreprinderi: hoteluri, restaurante, agenții de turism și servicii de transport (închirierea de mașini). În zonele turistice mai mici se pot combina grupuri, cum ar fi hoteluri și restaurante, sau se pot realiza asocieri pentru toate întreprinderile cu activitate turistică sau parțial turistică. Dacă întreprinderile locale de turism dintr-o zonă nouă nu au luat inițiativa de a se organiza, atunci instituțiile guvernamentale de turism trebuie să le încurajeze și să le ajute în organizarea lor.

Asociațiile private din domeniul turismului au câteva funcții importante:

. Să organizeze forumuri pentru discutarea și rezolvarea problemelor comune ale întreprinderilor de turism.

. Să propună instituțiilor de turism guvernamentale realizarea de îmbunătățiri în

sectorul turistic.

. Să asigure reprezentanți în consilii și comitete constituite pe probleme turistice.

. Să efectueze cercetări de marketing și să asigure instruirea personalului întreprinderilor turistice.

. Să stabilească și să mențină facilități adecvate și servicii standard pentru membrii lor, să acționeze împotriva membrilor care nu îndeplinesc standardele sau încalcă regulile de conduită.

. Să sponsorizeze evenimente speciale, cu fonduri proprii sau în cooperare cu instituțiile guvernamentale.

Sectorul privat are un rol esențial în promovarea turismului durabil. Organizațiile nonguvernamentale pot adesea să joace un rol important în dezvoltarea unor proiecte comunitare de turism, în domeniul ecoturismului și turismului rural. Ele sunt de asemenea frecvent implicate și în proiecte de conservare. Managementul turistic ar trebui să încurajeze implicarea organizațiilor neguvernamentale, atunci când proiectele acestora sunt compatibile cu politica și planificarea turistică și corespund activității acestor organizații.

Sistemul informațional în turism și monitorizarea activităților specifice

Un instrument esențial al managementului turistic este sistemul informațional. Acesta asigură baza de date pentru organizarea cercetărilor de marketing, pentru luarea deciziilor cu privire la dezvoltarea activităților și monitorizarea activităților în turism, pentru îmbunătățirea produsului turistic. Sistemul informațional trebuie să fie compatibil cu standardele statistice recomandate de O.M.T., cu sistemele informaționale ale instituțiilor de turism regionale sau locale, pentru a permite schimbul rapid de informații. Dacă este suficient de fiabil, atunci sistemul informațional local de management în turism ar trebui conectat în rețea cu sistemele naționale și regionale.

Informațiile ce ar trebui incluse într-un sistem local de management în turism se referă la :

. sosirile de turiști în zonă și caracteristicile acestora: naționalitate (pentru interni regiunea din care provin), scopul călătoriei, vârsta, sexul, ocupația, venitul, dacă călătoresc individual sau în grup, durata șederii și sosirile sezoniere și orice alte caracteristici relevante pentru cercetarea turismului în zonă.

. nivelul de satisfacție a turiștilor și atitudinea acestora referitor la tipul și calitatea atracțiilor, facilităților, serviciilor și infrastructurii;

. atracțiile turistice clasificate în funcție de tip și localizare, numărul și caracteristicile turiștilor ce vizitează atracțiile specifice zonei, precum și periodicitatea sosirii vizitatorilor la diferite atracții;

. condițiile de cazare oferite în funcție de tip, număr de camere, localizare, prețuri și nivel calitativ, dacă unitățile de cazare au fost mărite sau îmbunătățite;

. alte facilități și servicii turistice, cum ar fi: restaurante, servicii de transport, agenții de închiriat mașini, după tip, mărime, localizare și nivel calitativ (dacă este relevant);

. date economice despre turism, cum ar fi: cheltuielile turiștilor, personalul angajat în turism pe categorii, contribuția turismului la dezvoltarea economiei locale și la bugetul local sau central, alte date economice relevante;

. toate categoriile de informații despre impactul asupra mediului sociocultural;

. alte informații, ca de exemplu: rezultatele monitorizării dezvoltării turismului, propunerile de dezvoltare viitoare, proiectele avute în vedere etc.

Anchetele vor avea ca obiective cunoașterea caracteristicilor turiștilor, motivația de călătorie și nivelul de satisfacție. Ele pot fi organizate permanent sau periodic și pe baza unor eșantioane. Informațiile privind turismul local vor fi publicate în pliante, broșuri, periodice și distribuite agenții lor guvernamentale, altor societăți de turism, investitorilor și tuturor părților interesate de tendințele din zona turistică respectivă.

O altă funcție importantă a managementului este monitorizarea activităților turistice:

– Progresul realizat prin implementarea planurilor și programelor de dezvoltare a turismului.

– Piața turistică, incluzând sosirile de turiști și caracteristicile acestora, durata șederii și distribuția sezonieră, numărul de vizitatori ai atracțiilor turistice și în ce măsură obiectivele de piață au fost atinse.

– Progresul proiectelor specifice de dezvoltare.

– Impactul economic, sociocultural și asupra mediului înconjurător și calitatea generală a mediului în zonele turistice.

– Nivelul satisfacției turiștilor.

– Educarea și instruirea personalului ce lucrează în turism.

– Orice alt factor important al turismului în zonă.

Monitorizarea va indica dacă turismul are caracteristicile de dezvoltare durabilă și va detecta orice problemă înainte de a deveni serioasă, pentru ca măsurile de remediere să fie eficiente. În general, monitorizarea oferă o bază pentru evaluare, stabilește dacă planurile, programele sau politica de dezvoltare a turismului sunt eficiente și pot asigura atingerea obiectivelor de dezvoltare, sau dacă este nevoie de ajustări. O planificare eficientă a dezvoltării turistice are nevoie de experimente și simulări, de diferite modalități de abordare pentru a determina care sunt cele mai potrivite soluții pentru zona respectivă.

Monitorizarea trebuie făcută pe o bază structurală, formală, respectând un anumit program. Sistemul informațional de management reprezintă un important instrument folosit în procesul de monitorizare. Anchetele speciale, inspecțiile pe teren trebuie realizate pentru a obține toate informațiile necesare monitorizării. Anchetele trebuie să conțină interviuri și întâlniri cu localnicii pentru a stabili atitudinea acestora și participarea lor la dezvoltarea turismului. Rezultatele procesului de monitorizare trebuie să fie publicate și puse la dispoziția agențiilor guvernamentale și sectorului privat.

Pregătirea publicului și informarea turiștilor

Localnicii, și în special comunitățile din vecinătatea zonelor dezvoltate turistic, trebuie educați și informați în ceea ce privește turismul: beneficiile sale, problemele care pot apărea (și cum să le facă față), programele și planurile de dezvoltare, evenimentele turistice și cum să facă față turiștilor proveniți din medii culturale și lingvistice diferite. Este important să se arate localnicilor căile prin care beneficiază direct sau indirect de pe urma activităților turistice. O importanță particulară o au reședințele (casele particulare) și modul cum acestea pot beneficia, direct sau indirect, din turism. Trebuie urmărită actualizarea cunoștințelor comunității despre protecția mediului înconjurător, conservarea așezărilor istorice și arheologice, menținerea artei tradiționale și a meșteșugurilor populare și îmbunătățirea calității mediului. Toate acestea sunt aspecte esențiale ale conștiinței publice, datorită importanței pe care o are conservarea pentru dezvoltarea turistică.

Educarea publicului în domeniul turismului se face prin intermediul programelor de informare turistică. De la început, aceste programe trebuie proiectate ca făcând parte din planurile și programele de ansamblu de dezvoltare turistică, iar apoi derulate consecvent. Oricum, aceste programe pot fi elaborate și aplicate și după ce turismul începe să se dezvolte într-o anumită zonă. Programele de informare publică trebuie pregăti te sistematic și orientate spre grupurile-țintă folosind tehnicile de conștientizare.

Tehnicile de bază care se aplică frecvent în programele de informare publică sunt următoarele:

– programe radio care explică evenimentele și activitățile curente din turism,

precum și conceptele de bază. Radioul este deseori cea mai bună cale de contact cu un mare număr de oameni, dispersați în teritoriu.

– programe TV despre turism, permanente, săptămânale sau ocazionale. Programele vor include uneori interviuri cu persoane din industria turismului, pentru a le face mai interesante și mai atractive.

– articole în ziare despre produsele turistice, evenimente și proiecte de dezvoltare. Acestea pot fi săptămânale sau lunare.

– postere (realizate pentru a fi pe înțelesul tuturor), cărți, broșuri pentru promovarea turismului, cu distribuție largă.

– instruirea pentru turism prin sistemul local de învățământ. Aceasta este cea mai bună metodă de expunere instituționalizată a turismului pentru tânăra generație și indicarea posibilităților de a face carieră în domeniul turismului. Prezentările speciale pot fi făcute chiar de oficiali din turism.

– întâlniri ale comunității cu oficiali din turism invitați pentru a face prezentări.

Siguranța și securitatea turiștilor în mediul urban

Siguranța și securitatea sunt elemente esențiale ale dezvoltării cu succes a turismului, iar abordările privind dezvoltarea și conducerea turismului ar trebui să includă principii de siguranță și securitate. Anexa 8 reproduce Rezoluția Organizației Mondiale a Turismului (O.M.T.), dată publicității cu ocazia întâlnirii experților în siguranță și securitate din 1994. Publicația OMT, "Siguranța și securitatea turiștilor", examinează detaliat subiectul și identifică originea riscurilor în patru surse:

Mediul uman și instituțional

Riscurile cu origine în mediul uman și instituțional apar atunci când turiștii cad victime delincvenței (jafuri, furturi de buzunare), violenței (răpire, crimă organizată, terorism, războaie, agitații politice și religioase), respectiv lipsei serviciilor publice și instituționale de protecție.

Turismul și sectoarele asociate

Funcționarea deficitară a turismului și a sectoarelor asociate poate fi responsabilă de afectarea securității personale, a integrității fizice și a intereselor economice ale turiștilor. Aceasta este consecința unor deficiențe ale standardelor de siguranță din instituțiile turistice, a deficiențelor în salubrizare și protecția mediului și a absenței protecției împotriva criminalității și delincvenței, fraudelor, nerespectării contractelor și grevelor personalului.

Călătorii individuali

Călătorii pot crea probleme de siguranță și securitate, atât lor, cât și gazdelor.

Acestea se referă la:

– practici sportive periculoase, în conducerea autoturismelor, în consumul de

mâncare și băutură;

– starea de sănătate inițială a turiștilor se poate deteriora în timpul călătoriei;

– comportamentul turiștilor lipsit de respect față de localnici și pentru legile locale;

– activitatea criminală sau ilicită;

– vizitarea unor zone periculoase;

– pierderea bunurilor personale din neglijență.

Riscurile fizice și de mediu

Aceste riscuri apar când călătorii sunt:

– nepreveniți cu privire la caracteristicile naturale ale destinațiilor și ale efectelor lor; . nepregătiți din punct de vedere medical (vaccinare, profilaxie);

– neprecauți în ceea ce privește hrănirea și igiena;

– expuși la situații de risc (dezastre naturale și epidemii).

Zonele turistice la toate nivelurile, de la cel internațional și național la cel

local, ar trebui să aibă un plan și un program de securitate și siguranță turistică.

Acest plan va include următoarele elemente:

– identificarea riscurilor potențiale pentru turiști, în concordanță cu tipul călătoriei, al sectoarelor și zonelor turistice vizitate;

– detectarea și prevenirea atacurilor criminale asupra turiștilor;

– protecția turiști lor și a localnicilor față de traficul de droguri;

– protecția zonelor turistice și a facilităților împotriva acțiunilor ilicite;

– instituțiile de suport pentru operatorii facilităților turistice în cazul unor astfel de evenimente;

– managementul rezolvării crizelor în cazul dezastrelor naturale sau al altor riscuri;

– responsabilitățile privind comunicarea cu presa națională sau străină;

– adoptarea standardelor și practicilor de siguranță în zonele și facilitățile turistice,

cu referire specială la protecția împotriva incendiilor, furtului și cerințele sanitare;

– stabilirea regulilor obligatorii de funcționare a instituțiilor turistice;

– precizarea cerințelor de siguranță și securitate care trebuie îndeplinite la autori

zarea instituțiilor de cazare, restaurantelor, autobuzelor folosite de turiști, mașinilor de închiriat, taxiurilor;

– pregătirea și prezentarea adecvată a informațiilor și documentației privind securitatea turiștilor;

– dezvoltarea politicilor referitoare la sănătatea turiștilor, incluzând un sistem de

urmărire și rezolvare a problemelor de sănătate ale acestora;

– dezvoltarea sistemului de asigurări a turiști lor și a asistenței pe timpul călătoriei;

– colectarea și comunicarea rezultatelor cercetării delictelor și infracțiunilor împotriva călătorilor.

Autoritățile locale ar trebui să identifice și să supravegheze riscurile cu privire la siguranța și securitatea zonelor lor administrative și să remedieze situația, acolo unde este necesar. În mod special este importantă aplicarea corectă a standardelor de sănătate și siguranță în locurile de cazare, restaurante și în celelalte facilități turistice. Nici un risc nu poate fi complet eliminat iar turiștii ar trebui să fie informați pentru a lua precauțiile necesare acolo unde există un risc. Trebuie făcut orice demers pentru controlarea delictelor și evitarea hărțuirii turiștilor. În unele zone turistice se organizează chiar a așa-zisă „poliție turistică”. Aceasta este formată din persoane antrenate special, care patrulează în zonele turistice, împiedicând orice act criminal în desfășurare, descurajând hărțuirea turiștilor de către curioși, răspunzând întrebărilor turiștilor și atenționând turiștii atunci când fac ceva necugetat. Prezența lor în zona turistică este ea însăși o împiedică împotriva crimei și hărțuirii.

Saturația

Când turismul n-a fost suficient planificat sau chiar dacă planificarea s-a făcut conform principiilor dezvoltării durabile, există pericolul ca, la un moment dat, capacitatea maximă de susținere a mediului natural sau social sau a infrastructurii zonei turistice să fie atinsă. Va apărea saturația, iar calitatea produsului turistic și a experienței turiștilor vor fi depreciate, ca urmare a problemelor de mediu și sociale. Va scădea calitatea, se va înregistra o diminuare a nivelurilor de satisfacție a turiștilor și o scădere a piețelor turistice; precum și o inversare a piețelor cu cele mai puțin dorite.

Nivelurile de saturație a zonelor turistice trebuie anticipate și trebuie aplicate strategii de management potrivite. Dacă saturația a fost totuși atinsă, trebuie adoptate strategii pentru refacerea zonei. Sunt trei strategii de bază cu ajutorul cărora se face față saturației: creșterea capacității zonei, limitarea numărului turiștilor care vizitează zona și dispersarea presiunii exercitate de turiști. Strategiile pot fi aplicate separat sau combinat.

Creșterea capacității unei zone turistice poate fi realizată prin mai multe tehnici:

• mărirea capacității serviciilor utilitare: creșterea rezervei de apă, electricitatea, gestionarea deșeurilor și telecomunicațiile. Măsurile de conservare pot fi folosite pentru reducerea utilizării rezervei de apă și a electricității. Tehnicile de reciclare pot fi folosite pentru conservarea apei uzate;

• mărirea capacității mijloacelor și serviciilor de transport. Este preferabilă limitarea accesului vehiculelor private și asigurarea transportului de la parcări la punctele de atracție a zonei de către un autobuz nepoluant. Este bine ca facilitățile de cazare să fie amplasate în afara zonei de atracție;

• amplasarea pe cât posibil a atracțiilor aproape de punctele de acces ale zonei pentru a reduce traficul către alte părți ale zonei;

• într-o zonă turistică foarte mare, cum ar fi un parc natural, dezvoltarea mai multor zone de atracție, astfel încât nici un loc să nu devină prea aglomerat. Stabilirea mai multor trasee pentru dispersarea excursioniștilor;

• furnizarea mai multor facilități de grup și reducerea numărului de facilități individuale;

• realizarea unui flux turistic mai eficient prin zonă, fără să se reducă experiența turistului;

• educarea turiștilor pentru o folosire mai atentă a zonei astfel încât aceasta să sufere cât mai puține deteriorări chiar dacă numărul turiștilor crește;

• dacă există resentimente locale cu privire la creșterea numărului de turiști, este necesară educarea localnicilor cu privire la importanța turismului, asigurându-i

că unele beneficii ale turismului revin comunităților locale și că atracțiile sunt disponibile și pentru ei la prețuri acceptabile;

• îmbunătățirea facilităților existente pentru a fi mai bine proiectate și adecvate mediului;

• dacă stațiunea este prea mică sau vulnerabilă și tinde să se deprecieze din cauza vizitării excesive, se impune realizarea unei machete sau a unei copii în apropiere, pe care turiștii să o poată vizita și interzicerea accesului în zona originală.

Mărirea capacității se poate realiza până la o limită maximă peste care nu se poate trece. Dacă cererea continuă să crească, atunci trebuie limitat numărul turiștilor care vizitează zona, în special în perioadele de vârf, când capacitățile sunt mai mult decât depășite. Câteva tehnici de reducere a numărului turiștilor ar putea fi:

• stabilirea unor măsuri proprii de limitare, cum ar fi impunerea unor tarife mai mari pentru cazare, creșterea taxelor de intrare și ridicarea (mărirea) în timpul perioadei de vârf, precum și reducerea acestora în timpul extrasezonului;

• închiderea unor zone vulnerabile (cum ar fi zonele fragile din punct de vedere ecologic) în anumite perioade, pentru a permite relansarea lor ulterioară;

• limitarea accesului în zona centrală, și, în mod deosebit, pe strada Eroilor prin interzicerea accesului autovehiculelor personale și prin limitarea locurilor în mijloacele de transport în comun;

• stabilirea unui sistem de rezervare pentru folosirea facilităților;

• stabilirea numărului maxim de persoane care au acces în zonă;

• stabilirea unui număr maxim de facilități de cazare pe axa Brâncuși care pot fi dezvoltate în zonă.

Frecvent, accesul în zonă este controlat sistematic prin rezervarea locurilor de cazare, a locurilor în trenuri în perioadele de vârf. Deoarece saturația are loc în timpul perioadelor de vârf de sezon, pot fi folosite și tehnici de reducere a sezonalității sosirilor de turiști. De menționat că în municipiul Tg. Jiu nu se întâlnesc astfel de situații ; chiar în această fază se dorește promovarea agresivă a turiștilor pentru numărul sosirilor în Târgu Jiu este înca destul de mic.

În condițiile de aglomerare turistică se practică dispersarea presiunii exercitate de sosirile turiștilor în alte locuri speciale din zona turistică. Acest lucru poate fi făcut prin dezvoltarea de noi atracții și puncte turistice din apropiere dacă o parte din atracțiile potențiale și zonele accesibile sunt disponibile în zonă. De exemplu, dacă un parc natural devine aglomerat, alte parcuri pot fi amenajate și deschise vizitatorilor, în timp ce unele atracții istorice devin saturate, alte zone istorice noi pot fi restaurate și îmbunătățite și pentru a oferi posibilități de vizitare. Dispersarea turiștilor este de asemenea de dorit, deoarece acest lucru permite distribuția adecvată a beneficiilor turistice în zonă. Câteodată, atracțiile turistice artificiale (parcurile tematice, de exemplu) pot înlocui atracțiile turistice naturale. Totuși, acest mod de abordare necesită investiții publice și private substanțiale în infrastructura și în dezvoltarea atracțiilor, facilităților și serviciilor.

Ritmul sosirilor de turiști poate fi planificat pe tot timpul anului, pentru a reduce aglomerațiile de sezon și a distribui beneficiile din turism pe parcursul întregului an. Din fericire, o tendință actuală în turism este aceea a unor vacanțe de mai scurtă durată (5-10 zile) petrecute în toate perioadele anului. În Târgu Jiu pot fi folosite câteva tehnici pentru a reduce sezonalitatea:

• dezvoltarea atracțiilor turistice și activităților care să atragă turiștii în diferite momente ale anului, și în special în timpul extrasezonului. De exemplu, se pot desfășura activități pe timpul verii (drumeții pe Dealul Târgului, organizarea de concursuri de orientare tuistică în pădurea din localitatea suburbană Drăgoeni, găzduirea de conferințe și seminarii). Stațiunile de pe litoral pot găzdui conferințe în sezoanele de toamnă, iarnă, primăvară, în același timp, pot fi organizate evenimente speciale cum ar fi: festivaluri culturale, competiții sportive;

• folosirea tehnicilor de marketing în cadrul unor programe promoționale speciale în timpul extrasezonului și vizarea expresă a anumitor segmente de piață, cum ar fi bătrânii și pensionarii, care pot călători în orice moment al anului.

• aplicarea mecanismelor de preț: tarife de cazare și taxe de primire ridicate în timpul perioadelor de vârf și tarife joase în extrasezon.

• încurajarea turismului intern și a folosirii atracțiilor de către localnici în timpul extrasezonului prin oferirea unor stimulente, cum ar fi scutirea de taxe sau taxe mici de primire.

Responsabilități în susținerea și conducerea turismului durabil în municipiul Tg. Jiu

Realizarea turismului durabil presupune în municipiul Târgu Jiu o cooperare între toate părțile implicate. Autoritățile locale, departamentele guvernamentale naționale de turism, întreprinderile din sectorul privat al turismului, organizațiile neguvernamentale și chiar turiștii au responsabilități în realizarea turismului durabil.

Este important ca autoritățile locale să înființeze un oficiu de turism puternic, condus eficient, cu fonduri adecvate și cu o echipă motivată profesional și competentă, care să îndeplinească funcțiile de conducere în turism. Inexistența în Târgu Jiu a unui astfel de oficiu de turism constituie un obstacol important în promovarea turismului în municipiul Tg.Jiu, în special a imaginii lui Constantin Brâncuși prin operele sale din acest oraș. Organizațiile neguvernamentale devin din ce în ce mai active (Asociația de turism Integrat Gorjul, Asociația Pro-Brâncuși, Fundația Coloana Infinitului din Tg. Jiu, Fundația Constantin Brâncușu), mai ales în dezvoltarea și conservarea monumentelor turistice și pot acorda un suport puternic turismului durabil.

Industria turismului, în special prin asociațiile profesionale, trebuie să aibă un rol esențial în menținerea unor standarde calitative înalte ale facilităților, în aplicarea și supravegherea măsurilor de protecție a mediului, în respectarea tradițiilor culturale locale și în aducerea de beneficii din turism comunităților locale. Turiștii, care au devenit mai sensibili la problemele ambientale și sociale, au un rol important în selectarea facilităților și serviciilor pe care le solicită și în respectarea mediului și comunității atunci când călătoresc.

Toate aceste grupuri trebuie să-și coordoneze eforturile și programele în vederea atingerii unui scop comun, și anume, dezvoltarea durabilă a turismului.

Managementul crizelor

O importantă funcție a conducerii este de a răspunde rapid și eficient situațiilor de criză. Crizele în turism în municipiul Tg. Jiu pot fi provocate de situații neprevăzute: calamități naturale (vânturi puternice și inundații asociate cu furtuni puternice, cutremure), epidemii (cum ar fi holera sau hepatita), tulburări politice și proteste, conflicte etnice și războaie civile, acte violente de terorism, acte criminale grave împotriva turiștilor cum ar fi crima și răpirea. O criză care afectează turismul poate fi descrisă astfel:

• Apare un incident și, adesea, mass-media descrie incidentul în cei mai duri termeni, exagerând dimensiunile crizei.

• Turiștii părăsesc teritoriul, turoperatorii anulează rezervările, iar agenții de transport întrerup vânzările.

• Destinația respectivă suferă din punct de vedere economic din cauza reducerii numărului de turiști sosiți.

• Destinația respectivă începe propria relatare în presă a situației exacte.

• Dacă, ulterior, este realizată o promovare viguroasă și adesea costisitoare, în cele din urmă turiștii vor include din nou zona în preferințele lor, activitatea turistică reintrând în normal.

Autoritățile locale ar trebui să aibă un plan general pe care să-1 aplice în cazul unui dezastru. Trebuie să existe, de asemenea, planuri de acțiune în cazul unor crize majore care ar putea afecta activitatea turistică. Aceste planuri ar trebui corelate cu planurile naționale și regionale în cazul dezastrelor. În plus, mass-media trebuie să prezinte situațiile apărute într-o manieră exactă și onestă. Aceste principii pot fi aplicate atât la nivel local, cât și la nivel național. După eveniment, informația inițială despre dezastru este difuzată în mass-media și este evaluată corect pentru a micșora efectele negative și a reduce posibilitatea producerii unor viitoare crize similare; poate fi organizată o campanie promoțională ulterioară pentru a reînnoi imaginea favorabilă a zonei și, în cele din urmă, să retragă fluxul normal de turiști.

Principiile conlucrării cu presa în timpul unei situații de criză:

1. Informația se răspândește în jurul globului în câteva minute. Dacă nu se oferă informația repede, mass-media va răspândi totuși știrile, dar fără a avea avantajul aportului organizatorului de turism. Atunci când are loc un incident, obiectivul ar trebui să fie acela de a se asigura că informația voastră face parte din prima variantă de prezentare a incidentului. Scopul este de a transforma impresiile vagi și dăunătoare privind natura și realizarea incidentului într-o imagine detaliată a riscurilor potențiale.

2. Prin natura lor, evenimentele legate de siguranță și securitate sunt excepționale. Calamitățile naturale, infracționalitatea și problemele legate de sănătate nu cunosc frontiere. Dacă un eveniment neprevăzut apare în zona respectivă, se poate oferi toate informațiile – cine, ce, când, unde, cum – și se adaugă pe cât posibil și informații de fond. Informația de fond tinde să situeze asemenea evenimente într-o perspectivă aparte.

3. Prima întrevedere cu presa poate genera nevoia de noi informații sau de interviuri. Cooperarea cu presa poate aduce avantaje pe termen lung.

4. Instituțiile guvernamentale naționale de turism ar trebui să aibă o persoană desemnată pentru a lucra cu presa. Această persoană trebuie să fie familiarizată cu toate informațiile referitoare la securitate și siguranță, să aibă o bază de date cu toți reprezentanții presei din țară și principalii reprezentanți ai presei din străinătate. Oficiile de turism din străinătate ar trebui să procedeze în mod similar. Mass-media va fi mult mai înțelegătoare dacă va cunoaște persoana respectivă și dacă este obișnuită să lucreze cu ea. Dacă mass-media primește un flux corect de informații de la purtătorul de cuvânt, aceste informații vor fi de obicei știri „fierbinți", tinzând de la început să situeze situațiile de urgență într-un context excepțional.

O asemenea politică poate ajuta la realizarea informării corecte, bazate pe principiile eticii și deschiderii care permit accesul publicului la planurile turistice locale în cazul unor evenimente neprevăzute și printr-o atitudine profesională îndreptată spre aspectele legate de securitate și siguranță.

În orice situație de criză sau în afara ei, relațiile publice sunt importante, în turism, noțiunea de public cuprinde publicul intern (angajații și familiile lor, acționarii sau proprietarii) și publicul extern (turiștii și turiștii potențiali, firmele de turism cunoscute, întreprinderile colaboratoare, comunitatea locală, autoritățile centrale și locale, media, școlile de turism etc.). Activitățile desfășurate în domeniul relațiilor publice (în care intră întotdeauna presa) trebuie să se asigure că opiniile mediului extern sunt și rămân favorabile firmei turistice. Cu alte cuvinte, pe de o parte, să mențină permanent o imagine pozitivă, iar pe de altă parte, să contracareze atitudinile negative bazate pe fapte reale sau ireale, apărute în rândul colaboratorilor sau concurenților.

Responsabilități în susținerea turismului

Măsurile ce pot fi luate de către guvern, organizațiile neguvernamentale, industria turistică și turiștii individuali pentru sprijinirea turismului sunt numeroase și importante.

Ce poate face guvernul?

A. Guvernul poate include dezvoltarea turismului durabil în procesul general de planificare prin:

• Colaborarea cu organizațiile interguvernamentale (OIG). Preluarea responsabilității cercetării aspectelor culturale, economice și de mediu. Stabilirea unor modele economice care să ajute la definirea unor niveluri adecvate și a unor tipuri de activități economice pentru zonele urbane și rurale.

• Dezvoltarea standardelor și regulilor pentru evaluarea impactului cultural și cel asupra mediului înconjurător. Monitorizarea situației existente și realizarea unor propuneri de dezvoltare.

• Introducerea unor sisteme de evaluare a mediului local pentru industria turistică.

• Introducerea turismului în planificarea utilizării terenului, pentru a minimiza conflictul cu întrebuințările tradiționale ale pământului. Asigurarea corespondenței între nivelul de dezvoltare și capacitatea maximă de susținere a destinațiilor turistice, cât și a monitorizării și ajustării adecvate. Dezvoltarea unor standarde de construcție și arhitectură, care vor asigura compatibilitatea proiectelor de dezvoltare a turismului cu cultura locală și mediul natural.

• Utilizarea unor instrumente și tehnici adecvate pentru a analiza efectele proiectelor de dezvoltare turistică în zonele tradiționale moștenite și asupra monumentelor istorice, ca parte integrantă a evaluării impactului asupra culturii și mediului.

Conservarea și monitorizarea păstrării și protejării operelor lui Constantin Brâncuși din parcul municipal șia Coloanei infinitului.

• Elaborarea unor reglementări legislative pentru a preveni atât comerțul ilegal cu suveniruri sau cu obiecte istorice, cât și cercetările arheologice neoficiale, degradarea valorilor estetice și pângărirea locurilor sacre.

• Crearea unor consilii turistice consultative din care vor face parte populația locală, publicul larg, organizațiile neguvernamentale și toți cei implicați direct sau indirect în procesul de luare a deciziilor.

B. Guvernul poate promova și sprijini dezvoltarea turismului durabil prin:

• Inițierea unor programelor educative de conștientizare a publicului.

• Asocierea tuturor instituțiilor guvernamentale implicate în turism și a instituțiilor care pot avea atribuții în turism. Adoptarea unor măsuri pentru ca interesele turismului să fie reprezentate la întâlnirile importante de planificare economică și de mediu.

• Promovarea unei politici de dezvoltare a turismului durabil în toate acordurile locale și naționale.

Ce pot face organizațiile neguvernamentale care reprezintă și protejează interesele publicului?

• Organizațiile neguvernamentale pot susține implicarea localnicilor în cercetări și în culegerea de date din domeniul turismului durabil.

• Organizațiile neguvernamentale se pot implica în educarea și formarea publicului, cu privire la avantajele economice pe care le presupune dezvoltarea turismului durabil, la necesitatea unei baze materiale sigure, și a unui comportament adecvat al responsabililor din guvern, industria turistică sau al turiștilor.

• Organizațiile neguvernamentale pot monitoriza impactul turismului asupra culturii, mediului local, participarea echitabilă a tuturor agenților direct sau indirect implicați în dezvoltarea turismului local, impactul altor sectoare economice asupra turismului durabil și angajamentele guvernului și industriei turistice referitor la turismul durabil.

Ce poate face industria turistică ce oferă servicii și produse turiștilor?

• Industria turistică poate proteja biosfera prin întreținerea parcurilor naturale.

• Industria turistică poate asigura folosirea rațională, durabilă a terenurilor, apei (în special bazinul Jiului prin depoluare), a rezervației de narcise pestrițe de pe « Dealul Târgului » și a pădurilor din perimetrul zonelor adiacente municipiului Tg. Jiu în activitățile de dezvoltare turistică.

• Industria turistică poate reglementa legislativ modul de eliminare a deșeurilor; de exemplu prin refolosire și reciclare, reducerea, pe cât posibil, a deșeurilor, adoptarea unor reglementări privind tratarea apelor uzate și a deșeurilor.

• Industria turistică poate întreprinde acțiuni eficiente privind energia, de exemplu prin maximizarea folosirii energiei solare, eoliene și a altor surse de energie. Industria turistică poate minimaliza riscurile; de exemplu, prin evitarea locurilor periculoase, în care se organizează circuitele turistice. Industria turistică poate prelua activitatea de marketing prin promovarea turismului, care reduce impactul asupra mediului și prin informarea turiștilor cu privire la impactul prezenței lor. Industria turistică poate micșora pagubele, de exemplu prin înlocuirea sau restaurarea mediilor degradate și prin compensarea efectelor locale negative.

• Industria turistică poate oferi informații complete, credibile și reale turiștilor. Industria turistică poate impune valorile mediului înconjurător în deciziile conducerii, de exemplu prin reprezentare la nivelul executiv al consiliilor și al altor grupări de conducere. Industria turistică poate conduce procesul de evaluare regulată a mediului; de exemplu prin conducerea evaluărilor independente privind influența afacerilor din turism asupra mediului, asupra calității apei, consumului de energie, eliminarea deșeurilor, estetica ambientală.

Ce pot face turiștii individuali – ultimii consumatori ai mediului

• Turiștii individuali pot alege acele oferte ce demonstrează că respectă principiile etice și protejează mediul înconjurător. Turiștii individuali pot învăța și respecta moștenirea umană și naturală a comunităților-gazdă, respectiv geografia, istoria, obiceiurile, tradițiile și problemele locale curente. Turiștii individuali pot călători într-o manieră civilizată și propice mediului, abținându-se de la un comportament nepotrivit care afectează negativ comunitatea-gazdă sau degradează mediul natural local. Turiștii individuali pot preveni cumpărarea și folosirea acelor produse, servicii și mijloace de transport care pun în pericol ecosistemul și cultura locală.Turiștii individuali pot decide provocarea unui impact minim asupra mediului în călătoria lor.

• Turiștii individuali pot sprijini acțiunile de conservare din țările-gazdă.

În eforturile de sprijinire a turismului sunt implicate atât autoritățile (centrale și/sau locale), cât și cele neguvernamentale, în principal din considerente economice, îmbunătățirea situației balanței de plăți, dezvoltarea regională, diversificarea economică, creșterea veniturilor populației și ale statului, crearea de noi locuri de muncă, stimularea investițiilor nonturistice.

Promovarea produsului turistic « Tipticul brâncușian de la Târgu Jiu »

Turismul în Târgu Jiu poate fi orientat spre mai multe direcții: turism istoric și religios, turism sportiv și de agrement, dar mai ales turismul cultural.

Valoarea și densitatea monumentelor istorice – biserici și mănăstiri, muzee, case memoriale – situează municipiul Târgu Jiu printre primele orașe în țară din punct de vedere al resurselor cultural-istorice. Unic și inegalabil în lume rămâne „Complexul muzeistic brâncușian în aer liber de la Târgu Jiu”, dăltuit pentru eternitate de titanul de la Hobița. Acesta reprezintă un deosebit de atractiv obiectiv turistic, de interes internațional, care, prin punerea în valoare pe principii manageriale, oferă posibilitatea dezvoltării rapide a turismului, domeniu ce poate constitui o sursă de creștere economică semnificativă a întregii zone în următorii ani.

Târgu Jiu este renumit pentru frumusețea peisajelor sale, pentru bogăția tradițiilor, pentru locașurile de cult, și, mai ales, pentru capodoperele artei populare. Toate aceste aspecte au fost stilizate și imortalizate cu genialitate prin forța simbolurilor de către Constantin Brâncuși prin tripticul de la Târgu Jiu: Masa tăcerii, Poarta sărutului și Coloana recunoștinței fără de sfârșit. Din rațiuni obiective, dar mai ales subiective, operele lui Brâncuși de la Târgu Jiu nu au fost promovate cu profesionalism pentru atragerea turiștilor și dezvoltarea, implicită, a turismului ca ramură economică și alternativă la profilul energetic al județului. Deși valoarea artistică deosebită a celor trei opere create la Târgu Jiu poate constitui o garanție a atracției turiștilor, lipsa măsurilor coerente a responsabililor din acest domeniu nu au reușit să formeze și să impună pe piața turistică mondială celebra marcă „Brâncuși”. Fără o corelare cu serviciile turistice și cu activitatea turoperatorilor locali, existența operelor brâncușiene la Târgu Jiu nu este suficientă pentru „industrializarea” turismului și introducerea pe scară largă în circuitul turistic intern și internațional a produsului turistic „Brâncuși la Târgu Jiu”.

Turoperatorii care concep și promovează oferta turistică Brâncuși întâmpină dificultăți în valorificarea acesteia, datorită imposibilității alinierii serviciilor turistice oferite de către prestatori la normele calitative cerute pe plan internațional.

Târgu Jiu reprezintă totuși o destinație turistică în cadrul macroprodusului turistic România.

În țările cu tradiție în domeniul industriei ospitalității există programe turistice de 12 zile în care turiștii nu au timp să se plictisească. Un produs turistic care se desfășoară pe parcursul a 7 zile numai în Târgu Jiu n-ar fi deocamdată posibil, deoarece turistul străin este dinamic, amator de programe dense. El vrea să „puncteze" cât mai multe obiective, atracții și activități turistice în agenda sa turistică (turoperatorii din SUA promovează în cadrul ofertelor lor programul „Europa în numai 5 zile").

În Târgu Jiu, de obicei, vizitatorul vede două mănăstiri, operele lui C. Brâncuși, apoi se plictisește și pleacă mai departe spre alte atracții turistice. De altfel, aici trebuie stabilită ca strategie de marketing, promovarea în cadrul aceluiași produs turistic (de tip circuit) a două sau mai multe destinații turistice complementare (nordul Olteniei: Vâlcea, Gorj, Mehedinți).

Ca urmare, o atracție precum operele lui Brâncuși de la Târgu Jiu constituie numai motivul principal prin care turiștii străini să fie atrași în România, urmând ca, odată ajunși aici, aceștia să fie orientați spre celelalte obiective turistice.

Realitatea arată că activitatea de incoming este slab dezvoltată în județul Târgu Jiu. Marea majoritate a agențiilor de turism românești desfășoară preponderent o activitate de outgoing, considerată în prezent de către operatorii autohtoni ca fiind mai profitabilă.

Dacă avem în vedere faptul că, în prezent, cererea pentru turismul intern este în scădere și va urma acest trend până când situația economică a populației se va îmbunătăți, eforturile de marketing trebuie orientate spre atragerea în Târgu Jiu a cât mai mulți turiști străini ce provin din țările dezvoltate.

În general, în Târgu Jiu, turiștii vin în grupuri organizate, în cadrul unor circuite concepute, distribuite și promovate de agențiile turoperatoare din București. Orașul Târgu Jiu constituie în prezent numai o zonă de tranzit. Ca urmare, se impune conceperea unei oferte turistice deosebit de atractive care să urmărească reținerea turiștilor cu cel puțin încă o zi în zonă. Pentru a împlini acest deziderat este necesară elaborarea unei strategii de marketing coerente la nivelul întregii zone turistice a Târgu Jiului. În acest sens este nevoie de o colaborare a tuturor celor implicați și interesați de dezvoltarea industriei ospitalității în regiune pentru a stabili conținutul programelor turistice care vor fi promovate sub marca Brâncuși.

În vederea atingerii acestui deziderat trebuie pornit de la realizarea unei analize SWOT a produsului turistic Brâncuși.

Astfel, printre punctele tari ale produsului turistic Brâncuși putem menționa:

• Valoarea artistică excepțională a complexului operelor brâncușiene de la Târgu Jiu;

• Valoarea de unicat. Reprezintă cel mai mare complex în aer liber realizat vreodată de Brâncuși, având o valoare incomensurabilă;

• Amplasarea operelor ce formează tripticul brâncușian pe axa Est-Vest, care traversează centrul orașului Târgu Jiu și îl împarte în două părți egale. Axa Brâncuși are o lungime de 1752 m și este pietonală, fiind locul preferat de pelerinaj al localnicilor și turiștilor;

• În proximitatea operelor brâncușiene, pe axă se află cele mai importante structuri de primire cu funcțiuni de cazare, restaurație și agrement (hotelurile Târgu Jiu și Miami, biblioteca Cristian Tell, Universitatea C. Brâncuși, catedrala Sfinții Apostoli etc.);

• Organizarea anuală la Tg. Jiu a concursului internațional de sculptură „C Brâncuși”;

• Brâncuși este cea mai cunoscută personalitate din istoria României, în țară și în străinătate, fiind o punte de legătură între artă și turism;

• Brâncuși este adevăratul mentor spiritual al românilor, este idolatrizat și constituie un „bun” național;

• Brâncuși este universal, aparține prin opera sa și prin imagine patrimoniului universal;

• Brâncuși reprezintă o marcă a calității în artă, o instituție, o certitudine. Promovarea imaginii lui Brâncuși în turism reprezintă garanția reușitei în condițiile promovării profesioniste a produsului turistic;

Numărul mare de iubitori ai artei lui Brâncuși constituie un atu important în promovarea turismului cultural în România în general și în Târgu Jiu în special;

• Existența în întreaga lume a peste o sută de fundații, asociații și cluburi care promovează opera și imaginea lui C. Brâncuși;

• Turismul de tip evenimente prin organizarea manifestărilor culturale legate de C. Brâncuși (Stagiunea de iarnă a Școlii de Arte, Omagierea sculptorului cu ocazia zilei de naștere, Salonul de iarnă al artelor populare, Simpozionul „Brâncuși cel fără de sfârșit”, Sacrul în artă – Salonul de primăvară al tinerilor sculptori, Programul de turism cultural: „Drumul lui Brăncuși”, Salonul național de fotografie de artă „Masa tăcerii”, Miracolul Brâncuși – spectacol de sunet și lumină la Coloana fără sfârșit, Raliul „Coloana infinitului”, Colocviu: „Brâncuși – energia infinitului,” Tabăra de sculptură „Constantin Brâncuși”(lemn, sticlă, piatră), Colocviu: „Moștenirea Brâncuși – soluții și responsabilități”, Nominalizarea premiilor Brâncuși, Salonul de toamnă al artelor populare, Salonul de toamnă al sculptorilor Târgu Jiueni, Festivalul acordării anuale a premiilor Brâncuși pentru artă);

• Existența unui potențial turistic alternativ care permite realizarea unor programe turistice complexe și variate, având ca principal punct de atracție operele brâncușiene de la Târgu Jiu: case tradiționale, artizanat, posibilități de turism sportiv (vară-iarnă), potențial natural ridicat ( existența unor izvoare naturale), forme de relief deosebite, mediul natural bine conservat, diversitatea deosebită, peisajele naturale atractive (cu păduri, râuri, lacuri, munți), specialitățile gastronomice locale, bucătăria tradițională, obiceiurile și tradițiile, muzica și dansurile tradiționale, sporturile de iarnă, agroturismul, ecoturismul ;

• Populația locală este primitoare și deschisă turismului; în plus autoritățile locale (responsabilii politici și administrativi ai județului) au identificat turismul ca o activitate prioritară în dezvoltarea economică a județului, care ar putea conduce la dezvoltarea economică generală a regiunii Oltenia; firmele private manifestă, de asemenea, un interes sporit pentru turism.

• Infrastructura turistică de bază din anumite locuri poate fi dezvoltată de la zero;

• Multitudinea formelor de turism practicate în județul Gorj: turismul itinerant cu valențe culturale, turismul balnear, turismul rural, ecoturismul, turismul de tranzit, turismul pentru vânătoare și pescuit, turismul pentru echitație, turismul pentru sporturile de iarnă, turismul de congrese și reuniuni, turismul de odihnă, recreare și agrement.

Turismul cultural prezintă mari posibilități de atracție pentru turiștii străini prin integrarea valorilor de patrimoniu cultural național în cel european și mondial (operele lui Brâncuși).

În plus, o atracție deosebită a zonei o constituie numeroasele activități artizanale ce au loc aici: confecționarea de obiecte din sticlă (existența în Târgu Jiu a trei fabrici de sticlă și a doi maeștri sticlari recunoscuți în lumea întreagă), pictarea icoanelor (pe sticlă și icoane de vatră, unice în lume: Tismana, Polovragi,) ,sculptura în lemn (Peștișani-Hobița, Novaci), olăritul (Găleșoaia), sculptura în piatră (Peștișani, Dobrița), țesutul (Tismana, Arcani, Runcu – celebrele ii și covoare de Tismana) și lucrăturile din piele, blănărie (Novaci, Baia de Fier) . Ca urmare, considerăm că este indispensabilă crearea unor rețele de expoziții cu vânzare a artizanatului local, care să includă și activitatea de informare și promovare turistică.

Promovarea circuitului brâncușian include satele legate de copilăria, școala și călătoriile de cunoaștere ale lui Brâncuși (Hobița, Peștișani, Brădiceni, Tismana).

Punctele slabe ale produsului turistic Brâncuși:

– inexistența unui muzeu Brâncuși cu toate operele în miniatură și explicațiile scrise aferente;

– inexistența unor ghizi bine pregătiți în cunoașterea operei și biografiei lui Brâncuși precum și a limbilor străine;

– lipsa de comunicare și de coeziune între autoritățile locale și fundațiile și asociațiile pro-Brâncuși pentru realizarea unor obiective de interes comun;

– mentalitatea unor oameni de a face rapid bani, mai degrabă decât să ofere servicii de calitate, inclusiv servicii turistice legate direct de promovarea operelor și imaginii lui Brâncuși;

– indiferența oamenilor pentru protejarea operelor de artă și a mediului;

– numărul mare de cerșetori care agasează grupurile de turiști străini, creând o imagine generală defavorabilă;

– inexistența unui salon restaurant cu specific brâncușian (Brâncuși fiind un priceput și pasionat bucătar, autor de rețete culinare de mare valoare);

– insuficienta pregătire de specialitate a unor lucrători din industria ospitalității, lipsa de motivare a personalului;

– interes scăzut pentru investiții;

– calitatea relativ slabă a serviciilor turistice oferite în regiune;

– indicele redus de ocupare a capacității de cazare (cea 30%);

– perturbarea transportului datorat stării căilor de acces (infrastructura precară, lipsă indicatoare, gropi);

– deficiențe ale infrastructurii turistice: lipsa magazinelor de specialitate (articole sportive, suveniruri, hărți, ghiduri, pliante etc.), starea de conservare și de curățenie a unor monumente;

lipsa unor marcaje turistice;

– existența în unele cazuri a unor condiții precare de cazare, lipsa curățeniei;

– insuficienta ofertă de agrement;

– teritoriul nu dispune decât de echipamente foarte sporadice de recreare și sport accesibile turiștilor;

– insuficienta dezvoltare a potențialului turistic existent;

– insuficienta promovare a unor obiective turistice (lipsa unor indicatoare rutiere și a unei semnalizări eficiente, a unor informații turistice), inexistența centrelor de informare turistică, lipsa materialelor promoționale de tipul broșurilor oferite gratuit în cadrul unităților de cazare sau în parcul municipal unde sunt amplasate două din operele lui C. Brâncuși, lipsa unor ghiduri culturale din care turistul să poată afla activitățile și evenimentele culturale ce se desfășoară pe parcursul sejurului său; lipsa organizării evenimentelor care pun în evidență tradițiile și obiceiurile din regiune;

• aparenta sărăcie văzută din exterior și impresia neglijării multor monumente chiar din zonele istorice.

Oportunități:

• refacerea rețelei județene de drumuri, prioritate având cele care asigură accesul spre punctele de interes turistic, de regulă frecvent căutate;

• consolidarea relațiilor de parteneriat între toți operatorii turistici din zonă; în acest sens trebuie concepute și promovate programe turistice care să combine vizitarea obiectivelor turistice din Gorj, Vâlcea și Mehedinți sau realizarea unui circuit „Turismul în Oltenia de nord” care să includă mănăstirile renumite din această zonă, turismul rural și operele lui C. Brâncuși;

• crearea unei burse de turism la Târgu Jiu;

• organizarea de închirieri de case tradiționale pentru perioada de vacanță. Aceste case ar putea fi integrate în una sau mai multe rețele europene profesionale de locație și distribuite de rețeaua de agenții de turism din România;

• dotarea structurilor de primire cu săli de conferințe, seminarii precum ș infrastructura aferentă, deoarece afacerile se numără printre motivațiile principale ale turiștilor de a reveni în Târgu Jiu și de a cunoaște zona;

• încurajarea dezvoltării unor forme noi de turism (de aventură, științific, treking, waching birds etc.);

• susținerea proiectelor care introduc valoare turistică, obiective și evenimente culturale și spirituale legate de Brâncuși;

• crearea de noi locuri de muncă și apariția oportunităților de a face carieră în domeniul industriei ospitalității;

• îmbunătățirea infrastructurii;

• constituirea unei rețele de centre de informare turistică în apropiere principalelor obiective turistice;

• crearea unui centru internațional de afaceri în apropierea axei Brâncuși;

• crearea unor parteneriate cu organisme sau investitori străini în sectorul turistic; integrarea în programele finanțate de Uniunea Europeană;

• interesul crescut al turiștilor din Franța, Luxemburg, Belgia pentru operele lui Brâncuși;

Amenințări:

• eventuala degradare prematură a monumentelor de artă și arhitectură;

• creșterea competitivității între regiuni și lipsa de colaborare între acestea;

• scăderea veniturilor reale ale populației, inflația;

• diminuarea disponibilităților de timp liber;

• schimbarea preferințelor consumatorilor de turism cultural, respectiv migrarea turistică către alte forme de turism și alte țări și/sau regiuni;

• concurența acerbă manifestată pe plan intern și internațional în turism, turismul ilicit;

• instabilitatea politicilor guvernamentale privind turismul și fiscalitatea;

• condiții meteo nefavorabile, combinate cu eventuale dezastre naturale;

• proasta percepție a României în exterior.

Destinația turistică ”Târgu Jiu-operele brâncușiene” este inclusă în 10-15% din circuitele turistice in România, însă, în general, este considerată o zonă de tranzit, durata medie a șederii turiștilor aici fiind de 1-1,5 nopți.

Ca urmare, considerăm că se impune conceperea unei oferte unitare personalizate . Aceasta trebuie să includă programe turistice proprii, are să permită reținerea turiștilor 3-4 nopți în zonă. O astfel de ofertă ar trebui să cuprindă propuneri combinate, o diversitate de programe de vânătoare și pescuit, drumeții, plimbări cu cai, mountain-bike, vizite la stână, alpinism, parapantă etc. În vederea facilitării conceperii unor programe turistice unitare pentru „Brâncuși” este necesară existența unei comunicări eficiente între reprezentanții agențiilor de turism și ai structurilor de primire (hoteluri, vile, pensiuni etc.).

În concluzie, crearea unei mărci turistice „Brâncuși” presupune ca acest produs să fie unul complet, care să includă vizitarea și a unor atracții culturale precum mănăstiri, muzee, biserici, cetăți etc.. Pentru a reuși prelungirea sejurului turistic în zonă mai mult de 2 zile trebuie concepute atracții suplimentare( în afara mănăstirilor, turismul de aventură: plimbările cu barca pneumatică pe Jiu, alpinismul, parapantă, mountain-biking, turismul ecvestru.

În ceea ce privește construirea de structuri de primire (activitate ce a luat un avânt deosebit în ultimul timp),se consideră că trebuie avută în vedere realizarea unei arhitecturi tradiționale, atât exterioare cât și interioare care să creeze o atmosferă specifică zonei. În plus, în cadrul produselor turistice, în zonă trebuie valorificată gastronomia specifică, tradițională și integrate manifestările culturale (de exemplu, organizare de programe folclorice cu ocazia cinelor, parada portului popular etc.).

Principala măsură care trebuie întreprinsă în cadrul acestei politici de marketing este evident că trebuie să vizeze redimensionarea raportului dintre prețul produselor turistice și calitatea serviciilor prestate, astfel încât tarifele mari practicate să fie justificate de o calitate pe măsură.

Având în vedere că principala atracție a zonei o constituie produsul turistic „Brâncuși, trebuie concepută o strategie unitară referitoare la tarife, promovare, modalități de comercializare. În mod similar poate fi conceput și comercializat un voucher care să permită vizitarea tuturor muzeelor din zonă la un preț promoțional.

Ceea ce se recomandă structurilor de primire cu destinație turistică din Târgu Jiu este promovarea unor prețuri mici pentru un pachet minim de servicii oferite pentru a-i atrage pe turiști la destinație, urmând ca aici să-i determine pe aceștia să cheltuiască mai mult prin oferirea unor servicii suplimentare: excursii în zonă, drumeții, vizitarea unor atracții locale (stână, rezervații), organizarea unor programe folclorice; comercializarea de suveniruri (obiecte de artizanat)etc.

În momentul de față, în Târgu Jiu nu sunt agenții de turism locale care să fie recunoscute ca agenții receptoare („ground operator") de către societățile de turism naționale și europene.

Agențiile de turism locale (ca, de altfel, majoritatea celor din România) preferă să desfășoare o activitate de „outgoing" (trimiterea turiștilor români în străinătate), prestând o activitate de detailiști pentru turoperatorii din București sau alte orașe mari din țară.

Ca urmare, o oportunitate deosebită a agențiilor de voiaj locale o constituie dezvoltarea activității de incoming, constând în atragerea turiștilor străini în Târgu Jiu. În acest sens, este necesară colaborarea cu marii turoperatori internaționali precum TUI, Thomson, American Express, Thomas Cook etc.

În acest domeniu, operatorii din turism au semnalat problemele care apar uneori în relația între agențiile de turism și unitățile de cazare, comunicarea dintre acestea fiind uneori defectuoasă. Astfel, au apărut situații în care tarifele contractuale între aceste unități au fost mai mari decât cele afișate la recepție. Rezultatul a fost acela că prețul practicat de agențiile de turism a fost mai mare decât cel practicat de unitatea de cazare pentru turismul neorganizat (pe cont propriu). Ca urmare, turiștii care au apelat la serviciile intermediarilor din industria ospitalității, odată ajunși la recepție au fost nemulțumiți de discrepanța dintre tarife.

Așadar, obiectivele și strategiile privind promovarea pe piață a produsului turistic “Brâncuși” vor fi implementate printr-un Program Național de Marketing și Promovare, care va cuprinde acțiuni cu adresabilitate la nivelul profesioniștilor din turism și/sau al potențialilor turiști.

Programul va fi revizuit și adaptat periodic (de preferință anual) și va cuprinde:

• evaluarea rezultatelor activității de turism;

• analiza activității de promovare desfășurate;

• analiza tendințelor cererii turistice;

• analiza serviciilor și produselor oferite;

• identificarea de noi produse și servicii ce pot fi oferite cu succes pe piață;

• stabilirea cheltuielilor necesare pentru implementarea programului;

• stabilirea cadrului organizatoric de realizare;

• evaluarea impactului pe care îl va avea aplicarea programului propus asupra pieței turistice interne și internaționale (număr de turiști, venituri din turism).

O condiție esențială a elaborării și implementării Programului Național de Marketing și Promovare a operelor lui Brâncuși o reprezintă crearea cadrului organizatoric adecvat – de tip partenerial între organe ale administrației centrale și locale de stat, agenți economici, asociații și organizații profesionale, cu statut propriu de organizare și funcționare.

BIBLIOGRAFIE :

1. Barbu, Gheorghe "Turismul și calitatea vieții", Editura Politică,

București, 1980

2. Bausch, Thomas "Le Tourisme et l'Environnement en Europe",

Alpenforschungsinstitut GmbH., Germania, publicat de

"Office deșt Publications Officielles des Communautes

Europeennes", Luxemburg, 1995

3. Davidson, Rob "Tourism in Europe", Editura PITMAN, TECHNIPLUS,

Paris, 1992

4. Ionică, M. Minciu,

5. R. Stănciulescu, G. "Economia serviciilor", Editura Uranus, București,

1997

6. Istrate, I. Bran,

E. Roșu, A. G. "Economia turismului și mediului înconjurător",

Editura Economică, București, 1996

7. Minciu, R. "Economia turismului", curs – material didactic,

A.S.E., 1992

8. Minciu R.

Ispas Ana "Economia turismului", Universitatea Transilvania,

Brașov, 1994

9. Languar R. Sociologie au tourisme et des voyages,

Presses Universitaires de France, Paris, 1985

10. Pascariu G. C., Turismul internațional, Studii de caz și lucrări

practice, Editura Fundației Gh. Zane, Iași,

1996

11. Pruteanu O. Managementul calității, Editura Junimea, lași,

1998

12. Pruteanu O.ș.a. Managementul și controlul calității, Editura

Tehnica, Info. Chișinău. 2000

13. Pugna C. Conceptul evolutiv al managementului

calității, partea II, Tribuna Calității nr. 11-12.

2002

14. Rotam A., și altii, Managementul resurselor umane, Editura

Universității Al. I. Cuza, lași, 1994

15. Rusu Costache,

Rusu Bogdan, Costurile calității. Editura Economica,

București, 2001

16. Rusu Costache,,

Voicu Monica, Managementul resurselor umane și asigurarea

calității Editura Economică. 2001, București.

17. Rusu Gheorghe

(coordonator). Manual de inginerie Economică. Bazele.

Editura Dacia, cluj. Napoca 2001.

18. Savu, D.V. "Integrare Europeană", Editura Oscar Print,

București, 1996

19. Saylor James H, TQM Simplified, Ediția a II- a, New York,

Mc. Graw Hill, 1996.

20. Șchiopu D., Ecologie și proiecția mediului, Ed. Didactica

și Pedagogică, București, 1997

21. Stanciu Fl. Strategii manageriale, conexiuni .Tribuna

Calității, nr.4, 2002

22. Stanciulescu G. Managementul operațiunilor din turism,

Editura ALL BECK, 2002

23. Stanciulescu G. Economia întreprinderii și elemente de

legislație, Editura Oscar Prinț, București,

2001

24. Stanciulescu G. Managementul operațiunilor din turism,

Editura ALL BECK. 2001

25. Stănciulescu G. „Managementul turismului durabil în centrele urbane”,

Ed. Economică, București, 2004