Posibilități de Valorificare a Obiectivelor Cultural Turistice în Bazinul Doftanei

Posibilități de valorificare a obiectivelor cultural turistice în bazinul Doftanei

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. FAVORABILITATEA ȘI RESTRICTIVITATEA CADRULUI FIZICO – GEOGRAFIC. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

1.1 Poziția geografică și accesibilitatea în apariția și dezvoltarea obiectivelor cultural-turistice

1.2 Potențialul turistic natural

1.2.1 Potențialul turistic al reliefului

1.2.2 Clima-resursă turistică

1.2.3 Potențialul turistic al rețelei hidrografice

1.2.4 Resursele biogeografice

CAPITOLUL 2. CONSIDERAȚII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ. ANALIZA CADRULUI ISTORIC PENTRU DEZVOLTAREA OBIECTIVELOR CULTURALE

CAPITOLUL 3. TURISMUL ÎN BAZINUL DOFTANEI. POTENȚIALUL TURISTIC AL PATRIMONIULUI CULTURAL

3.1 Potențialul turistic antropic

3.2 Analiza infrastructurii generale și specifice

3.3 Circulația turistică

3.4 Forme și tipuri de turism practicate

CAPITOLUL 4. PRINCIPALELE DIRECȚII DE DEZVOLTARE TURISTICĂ

4.1 Propuneri în ceea ce privește dezvoltarea turismului. Strategii de dezvoltare

4.2 Probleme de mediu

4.3 Analiza SWOT

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1. FAVORABILITATEA ȘI RESTRICTIVITATEA CADRULUI FIZICO – GEOGRAFIC. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

1.1 Poziția geografică și accesibilitatea în apariția și dezvoltarea obiectivelor cultural-turistice

Turismul prezintă o complexitate în continuă dezvoltare, fiind una dintre cele mai complexe ramuri economice din lume, în derularea sa fiind implicată întreaga societate. Astfel, turismul valorifică superior potențialul natural și antropic al unei țări, introducând în circuitul economic laturi inedite ca peisajul, ospitalitatea sau informația.

Bazinul Doftanei reprezintă o importantă zonă turistică, fiind printre cele mai căutate destinații turistice din țara noastră. Acest fapt se datorează resurselor naturale, resurselor antropice, dar și accesibilității în această zonă.
Cu toate că potențialul turistic, natural și antropic, al zonei este extrem de valoros, în foarte puține locuri este exploatat la maximum. De aceea, lucrarea de față descrie evoluția turismului din această regiune și un număr de concluzii în ceea ce privește posibilitatea de dezvoltarea rapidă și durabilă a sa.
Bazinul hidrografic al râului Doftana este situat în jumătatea de vest a perimetrului carpatic și subcarpatic de curbură, pe grupa munților Teleajen și în Subcarpații Teleajenului, fiind încadrat în coordonatele geografice 45°29' – 45°07' latitudine nordică și 25°37' – 25°52' longitudine estică.

Foto 1. Localizarea Bazinului Doftanei în cadrul județului Prahova Foto 2. Bazinul Doftanei

(Sursa: www.valeadoftanei.ro) (Sursa: www.valeadoftanei.ro)

Doftana izvorăște din Munții Ciucașului de la înălțimea de 1450 m. Bazinul său însumează 406 km2, iar lungimea de la izvor până la vărsarea în râul Prahova este de 44 km. Este afluent de gradul I al Prahovei și afluent de gradul II al Ialomiței .

Valea Doftanei, ca unitate morfologică, cuprinde versanți ce încadrează suprafața în care s-a sculptat actualul teren. Caracterul carpatic și subcarpatic al întregului bazin se oglindește în morfologia văii și a afluenților ei, în alimentarea ei, în procesul evoluției și în condițiile climatice în care se desfașoară procesele morfologice actuale. Zona Doftanei este încadrată de culmile Baiu (Gârbova) spre apus și Bratocea – Grohotișu către răsărit. Cele 4 comune din bazinul Doftana cuprind munți cu o altitudine medie de 1200 – 1500 m (N Teșila – Trăisteni), alcătuiți din fliș cretacic. Dealurile subcarpatice (Brebu – Șotrile) cuprind, la altitudini de 800 – 900 m până la 200 – 300 m, formațiuni terțiare, cutate. Culmile muntoase din județul Prahova sunt separate prin văi înguste și adânci. În unele cazuri văile se lărgesc, alcătuind mici depresiuni intramontane (Sinaia spre vest, Cheia spre est, între acestea fiind situată despresiunea Teșila), în care s-au dezvoltat localități axate pe tradiționalele artere de circulație. Depresiunea Teșila a fost sculptată de râul Doftana la întâlnirea dintre stratele de Sinaia și flișul grezos al munților Grohotișu. Spre sud de Teșila se găsesc măguri, local denumite „gâlme”: Gâlma Secăriei, Gâlma Crăiței, Gâlmeia.

Având poziția intermediară între două centre industriale ale țării: orașul Brașov la nord și orașul Ploiești la sud, Valea Doftanei este atrasă în prezent în sfera legăturilor de producție ale acestora .

În teritoriu, ce face obiectul prezentei lucrări, se află sectoare de comunicație a căror importanță depășește limitele regiunii DN1 – E60 – șoseaua națională ce face legătura între București și orașul Brașov, străbate teritoriul de la nord la sud trecând prin localitățile Câmpina, Podul Vadului Breaza, Gura Beliei și Comarnic.

Calea ferată ce traverseaza regiunea prezintă o importanță deosebită în stabilirea legăturilor economice dintre centrele de pe traseu, imprimând zonei o poziție economico- geografică prielnică dezvoltării așezărilor omenești .

1.2 Potențialul turistic natural

1.2.1 Potențialul turistic al reliefului

Bazinul Doftanei se intinde atât pe rama montană, cât și în zona subcarpatică. Datorită caracteristicilor morfologice dictate de o evoluție diferențiată (diferențiere dată de energia eroziunii și de natura litologiei), se pot distinge două sectoare:

a) sectorul montan – de la izvoare la confluența cu Secăria;

b) sectorul subcarpatic – de la confluența cu Secăria la confluența cu Prahova.

Toate culmile de pe stânga Doftanei, sunt flancate de pante ce trec de 20°. Altitudinile se păstreaza deasupra curbei de 1300 m. De la vărsarea Secăriei, pe dreapta și a Păltinoasei, pe stânga, în Doftana, spre sud se desfașoară o a doua mare unitate structurală străbătută de Doftana, Subcarpații.

Relieful petrografic

Relieful dezvoltat pe gresii și conglomerate se referă la orizontul grezos al stratelor de Sinaia din Munții Baiu, fiind cel mai larg răspândit. Rezistența mare la eroziune a dus la apariția unui relief cu aspect impunător și dezvoltarea unor abrupturi cuestice sau generarea unor vârfuri ruiniforme de tipul tigăilor.

Interfluviile montane pe gresii și conglomerate sunt rotunjite și ruiniforme, dar delimitate de văi adânci și înguste, înconjurate de versanți puternic înclinați, pâna la producerea unui aspect de chei.

În conglomeratele Cheilor Doftanei din Subcarpați apar forme specific disecate de ravene cu pantă de peste 50° sau chiar 90°, între acestea apărând stâlpi și coloane asemănătoare celor din Ciucaș, rotunjite prin procese de eolizație, spălare și dezagregare.

Din cauza gresiilor miocene slab cimentate au loc desprinderi de bolovani pe fruntea abruptă a terasei Brebu, în localitatea Lunca Mare.

În Munții Grohotiș s-a dezvoltat relieful pe marne și argile, în orizonturile marno-argiloase a Stratelor de Sinaia. În această zonă se produc mici alunecări superficiale și solifluxiuni.

Relieful carstic și pseudocarstic se dezvoltă pe calcare, gips și sare, în nord-vestul Munților Grohotiș și este reprezentat de lapiezuri, doline și ravene.

Cheile Doftanei

(Sursa: proprie)

Relieful fluviatil

În lungul Doftanei se dezvoltă luncile, iar pe afluenți eroziunea și acumularea sub formă de conuri de dejecție, glacisuri și lunci de dimensiuni reduse (25-50 m lățime) cu pante accentuate. Acest tip de relief s-a format în lungul văilor Negraș, Mușița, Prislop și Florei.

Pe flancul Munților Baiu apar areale limitate de luncă în zonele cu șisturi argiloase și marne, unde au apărut ostroave și renii. În albie se găsesc acumulări de bolovănișuri, nisipuri și piertrișuri venite de pe versanți în urma viiturilor.

Lunca Doftanei este prezentă pe întregul curs al văii, cu o întrerupere la traversarea conglomeratelor de Brebu și în sectorul nordic, păstrându-se până la confluența cu Prahova.

Relieful structural

Cursul superior al râului Doftana se desfășoară în mare parte pe contactul stratelor de Sinaia cu flișul de Teleajen, fiind o vale longitudinală și de contact. În sectorul flișului cutat și faliat, Doftana modelează un culoar de vale larg și uniform. Înălțările recente ale Subcarpaților spre munte au impus un curs transversal al Doftanei, luând aspectul unor depresiuni.

1.2.2 Clima-resursă turistică

Bazinului Doftanei se suprapune pe două unități distincte: carpatică și subcarpatică. Astfel, au fost puse în evidență două climate cu caracteristici diferite: un climat de munte resimțit pe ariile restrânse din extremitatea nordică a bazinului și un climat de tranziție, în jumătatea sudică subcarpatică. Datele necesare sunt deduse pe baza unor evaluări sporadice a stațiilor meteorologice de la Câmpina și Predeal.

Temperatura este unul dintre parametrii meteorologici cei mai importanți ce influențează din plin desfășurarea proceselor fizice și biologice din natură.

Parametrii temperaturii aerului se diferențiază în funcție de relief, altitudine și expunerea versanților (temperatura medie anuală are valori mai mari pe pantele cu expunere sudică, sud- vestică și sud-estică).

Bazinul văii Doftanei se caracterizează printr-o climă moderată, cu temperaturi cuprinse între 6º și 10º C, iar la marile altitudini ale masivelor ce înconjoară comuna Valea Doftanei se înregistrează temperaturi de -2º – 0º C.

Alături de termperatura aerului, precipitațiile atmosferice constituie o importantă caracteristică a climei, fiind în același timp o veriga de bază a circuitului apei în natură. Apa provenită din ploi și din topirea stratului de zăpadă asigură alimentarea râurilor, devenind un important agent modelator al reliefului. Pe lângă aceste trăsături, precipitațiile influențează circulația turistică și determină însușiri ale altor resurse turistice (vegetația, relieful).

Pe culmi și pe pantele montane precipitațiile medii anuale ating 1000 mm, repartizându-se neuniform. Pe culoarele de vale și în depresiuni, precipitațiile medii anuale ating 800 – 1000 mm, iar valorile cele mai reduse se înregistrează în zona subcarpatică (700 – 800 mm).

Suma medie a precipitațiilor este de 779 mm la Câmpina, față de 955,7 la Sinaia, în munte.

Regimul anual al precipitațiilor la stația Câmpina și Predeal este prezentat în tabelul ce urmează, pentru perioada 1988-2008.

Tabel 1. Precipitațiile medii lunare între 1988-2008 (sursa A.N.M.H.)

Regimul eolian constituie un alt element climatic important care prin de viteză, direcție sau frecvență poate influența starea vremii, importantă pentru drumeții. Direcția vântului este determinată de particularitățile circulației generale ale atmosferei și de paticularitățile suprafeței active.

O importanță deosebită pentru amplasarea construcțiilor, pentru silvicultură, agricultură și chiar turism, o reprezintă cunoașterea frecvenței vântului.

Direcția predominantă a vântului la stațiile Predeal și Câmpina este nordul, care are o pondere de 40,1% la stația Predeal și 32,7% la stația Câmpina.

Tabel 2. Viteza vântului la stațiile Câmpina și Predeal (sursa A.N.M.H.)

Sub raport ambiant, râul Doftana este apeciat de turiștii ce se abat prin această zonă. Protejată de brâul muntos, larg deschisă și însorită, cu o moderată temperatură și umiditate, beneficiind de izvoare și fântâni cu apă răcoritoare și având numeroase poieni și pajiști, Doftana are un deosebit potențial turistic.

1.2.3 Potențialul turistic al rețelei hidrografic

Potențialul turistic al rețelei hidrografice se evidențiază în primul rând prin apele de suprafață, respectiv râuri, pârâuri, lacuri, dar și prin apele subterane, freatice și de adâncime. Apa, privită ca resursă turistică, reprezintă „materia primă” pentru diferite forme de turism.

Doftana este afluent pe stânga al Prahovei, cu punctul de confluența în apropiere de localitatea Bănești și își are izvorul în Munții Gârbova, sub pasul Predeluș, la altitudinea dintă cunoașterea frecvenței vântului.

Direcția predominantă a vântului la stațiile Predeal și Câmpina este nordul, care are o pondere de 40,1% la stația Predeal și 32,7% la stația Câmpina.

Tabel 2. Viteza vântului la stațiile Câmpina și Predeal (sursa A.N.M.H.)

Sub raport ambiant, râul Doftana este apeciat de turiștii ce se abat prin această zonă. Protejată de brâul muntos, larg deschisă și însorită, cu o moderată temperatură și umiditate, beneficiind de izvoare și fântâni cu apă răcoritoare și având numeroase poieni și pajiști, Doftana are un deosebit potențial turistic.

1.2.3 Potențialul turistic al rețelei hidrografic

Potențialul turistic al rețelei hidrografice se evidențiază în primul rând prin apele de suprafață, respectiv râuri, pârâuri, lacuri, dar și prin apele subterane, freatice și de adâncime. Apa, privită ca resursă turistică, reprezintă „materia primă” pentru diferite forme de turism.

Doftana este afluent pe stânga al Prahovei, cu punctul de confluența în apropiere de localitatea Bănești și își are izvorul în Munții Gârbova, sub pasul Predeluș, la altitudinea de 1280 m. Desparte Munții Gârbova de Munții Grohotiș și este principala axă de dranaj a apelor din zonă, având direcția nord-sud și concordă cu panta generală a reliefului. Bazinul Doftanei coboară pe o distanță de 50 km, adâncimea normală a râului este de 0,75 m, lățimea medie este de circa 9 km, iar debitul este de 4,54 m3/s.

În cursul său, râul Doftana primește o serie de afluenți importanți pe stânga, cum sunt: Mogoșoaia, Negrașul, Cucioaia, Ghimpoasa, Ermeneasa, Păltinoasa și Valea lui Vlădișor, iar pe partea dreaptă primește afluenții: Prislopul, Brădeasa, Mușița, Orjogoaia, Floreiul și Secăria.

Primăvara, din cauza topirii zăpezilor, atât Doftana, cât și afluenții, își măresc debitul, provocând viituri și inundații în cursul inferior.

Doftana este principala sursă de alimentare cu apă potabilă pentru locuitorii comunei Valea Doftanei, dar și a importantelor orașe Câmpina, Ploiești și Băicoi.

Lacurile

În bazinul Doftanei se întâlnesc două tipuri de lacuri: naturale și antropice.

Lacul antropic Paltinu a fost construit la confluența pârâurilor Păltinoasa și Secăria, fiind cel mai mare din județul Prahova. Importanțele construirii aceastui lac au fost: alimentarea cu apă a unor orașe și zone industriale importante (platforma petrochimică Brazi), pentru agrement, piscicultură, irigații și producerea de energie electrică în cadrul unei minihidrocentrale de 10,2 MW putere instalată. Barajul din beton este construit în formă de arc cu dublă curbură și are o înălțime de 108 m și o lungime de 455 m. Fiind încadrat între stânci dure de gresie, barajul a folosit o îngustare a văii, denumită „La Tocile” – punct unde, în trecut, se exploata gresia utilizată în construcția pietrelor de moară.

Barajul Paltinul

(Sursa: proprie)

Barajul Paltinul

(Sursa: proprie)

Lacul natural Doftana este situat în apropiere de albia Doftanei, la 100 m de comuna Telega și s-a format într-o exploatare de sare, abandonată în 1900. Este unul din cele mai mari lacuri formate în ocne de sare (9200 m3), iar carcteristica cea mai importantă o reprezintă stratificația salinității și modul cum s-au dezvoltat asociațiile faunistice.

Lacul Doftana

(Sursa: proprie)

Lacul Brebu (Mânăstirii) – cel mai important lac situat pe terasa Câmpina, din raza localității Brebu – a fost format prin procese de sufoziune mecanică și procese de disoluție. Alte lacuri mai mici situate pe aceeași terasă fluvială a orașului Câmpina sunt Lacul Paștelui și Lacul Bisericii – situate pe două văi ce fragmentează terasa și care se orientează în sensuri opuse. În prezent, lacul Bisericii este folosit ca ștrand al orașului.

Lacul Brebu

(Sursa: proprie)

Lacul Bisericii, Câmpina

(Sursa: proprie)

Apele subterane

Arealul marnos format din stratele de Sinaia se desfășoară între valea Prahovei și valea Doftanei. În aceste roci circulația apelor este redusă și se realizează pe sistemele de falii și fisuri. O circulație veche a apelor de infiltrație este confirmat de diaclazele de calcite care presupun o mineralizare a apelor pretabilă depunerii.

1.2.4 Resursele biogeografice

Potențialul turistic al resurselor biogeografice este influențat de potențialul reliefului și cel al climei. Din punct de vedere turistic, vegetația reprezintă un element de atractivitate, rolul turistic fiind complex și putând fi apreciat prin valoarea estetică pe care aceasta o imprimă peisajului.

Factorii care influențează componenta și repartiția vegetației sunt factori abiotici (factori cilmatici, edafici și geomorfologici) și biotici.

Dintre factorii climatici, lumina reprezintă cel mai important agent, fiind folosită de plante în procesul de fotosinteză, dar influențează și viața animalelor. Lumina joacă un rol important în viața insectelor, determinând declanșarea sau stoparea unor procese biologice. Mișcarea și deplasarea unora dintre ele, este de asemenea influențată și orientată de către lumină (fototropism).

Culorile de avertizare, precum și cele care imită mediul ambiant, la animale, sunt influențate mult de către lumină. Colorația sau depigmentarea anumitor pești este în directă interdependență cu intensitatea luminii, deci cu adâncimea habitatului acvatic. În funcție de lumină sau de întuneric, se petrec numeroase alte fenomene, ca: atrofierea ochilor speciilor care trăiesc în galerii sau în peșteri (lilieci, cârtițe), declanșarea perioadei de reproducere (pești, păsări, unele mamifere) sau eclozarea ouălelor.

Temperatura acționează asupra fotosintezei, respirației și transpirației plantelor și în activitatea animalelor, influențând mărimea corpului și culoarea blănii.

Umiditatea este importantă deoarece apa este cea care transportă sărurile minerale necesare vieții plantelor , iar animalele au nevoie de apă pentru termoreglarea temperaturii corpului.

Vântul, prin viteză și direcție influențează răspândirea plantelor, polenizarea, precum și zborul animalelor .

Dintre factorii edafici – solul este important, fiind folosit ca suport al plantelor și ca rezervor de hrană.

Vegetația

Bazinul Doftanei este foarte bogat în ierburi și păduri. Vegetația îmbracă întreaga suprafață, dându-i un aspect variat.

Sub un etaj de pajiști subalpine, prezent la altitudini mari, în Munții Grohotiș și Gârbova, unde se găsesc pâlcuri de afin (Vaccinium oxycoccus), smârdar (Rhododendron kotschyi) și ienupăr (Juniperus communis), se desfășoară etajul pădurilor de rășinoase unde există plantații de molid (Picea excelsa) și fâșii înguste de anin alb (Alnus incata). Urmează etajul pădurilor de amestec: molid, brad (Abies alba), fag (Fagus sylvatica); de-a lungul Doftanei se observă defrișări întinse care au generat pajiști. Pădurile pure de fag se întâlnesc până la altitudinea de 1000 m, pe gâlma Secăria, iar în amestec cu bradul până la 1200 m, pe masivul Orjogoaia.

Etajul nemoral cuprinde zona subcarpatică și cea montană, fiind formată predominant din fag și alte specii cum sunt aninul alb sau gorunul (Quercus petraea).

Vegetația cu caracter intrazonal apare în luncile râului Doftana și afluenților ei și este reprezentată prin zăvoaie (păduri de luncă, formate din arbori cu lemn moale – plop (Populus), salcie (Salix)), dar și o vegetație erbacee abundentă.

Stratul de arbuști este constituit mai ales din soc negru (Sambacus nigra), alun (Corylus avellana) , arțar tătăresc (Acer tataricum), păducel (Crataegus oxyacantha).

Versanții văii Doftanei fiind acoperiți în mare parte de păduri și pajiști, silvicultura și zootehnia imprimă o notă specifică peisajului montan. Pădurile de fag și pădurea de amestec îndeplinesc funcția de echilibrare a regimului ploilor și ajută la fixarea solului, împiedicând degradarea terenurilor.

Fauna

Fauna din Bazinul Doftanei este, în genere, specifică celei din Carpați – se întâlnesc animalele sălbatice a căror răspândire pe verticală este determinată de condițiile climatice.

Cerbul (Cervus elaphus carpaticus) și căpriorul (Capreolus capreolus) constituie un admirabil decor al plaiurilor locale; dominând prin mărimea și puterea, se întâlnește ursul (Ursus arctos), ocrotit astăzi prin lege. În jurul stânelor, prin desișurile de foioase, este semnalat uneori lupul (Canis lupus); mistrețul (Sus scrofa) trăiește în făgetul producător de jir. În pădurile din nordul Văii Doftanei trăiesc râsul (Lynx lynx), vulpea (Vulpes vulpes), pisica sălbatică (Felis silvestris) , viezure (Meles meles), nevăstuică (Mustela nivalis) .

Dintre rozătoare este prezent pârșul (Ghlis Ghlis), pârșul de alun (Muscardinus avellanarius) și șoarecele gulerat (Apodemus tauricus). Se mai întâlnesc: veverița (Scirus vulgaris), dihorul (Mustela putoris), jderul (Martes martes), vidra (Lutra lutra).

Fauna ornitologică este la fel de bogată: rândunica (Hirunda rustica), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cucul (Cuculus canorus), ciocănitoarea (Dendrocopos medius), potârnichea (Perdix perdix), mierla de piatră (Monticola saxatilis), prepelița (Coturnix coturnix), vrabia (Passer domesticus), cioara (Corvidae), pițigoiul (Parus major).

Din categoria păsărilor răpitoare sunt de amintit următoarele: vultur (Gyps fulvus), bufniță (Strigidae), uliu (Accipiter nisus).

Dintre reptile sunt de menționat – rareori – vipera (Vipera berus), șopârla de munte (Lacerta vive para).

În apa Doftanei și afluenții acesteia există o faună ihtiologică de munte alcătuită din păstrăv (Salmo Trutta Fario), lipanul (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus meridionalis).

Rezervații – Rezervația Glodeasa

Bazinul văii Doftana, mărginit de Munții Grohotiș la est și de Munții Baiului la vest, include enclava de pădure virgină a Glodesei, cu o suprafață de 534,9 ha și aflată la o altitudine de 650 – 890 m.

Glodeasa este una dintre puținele păduri virgine rămase în țară, alcătuită din fagi și brazi cu vârste cuprinse între 200 și 300 de ani și cu înălțimi de 40 – 50 m. Suprafața ocrotită prezintă o remarcabilă varietate peisagistică: păduri, stânci, roci la zi, pajiști, chei. Calitatea sitului este dată de prezența de specii de plante endemice, aflate pe Lista Roșie națională.

Tipuri de habitate: pădure de fag de tip Luzulo-Fagetum, tufărișuri alpine și boreale, pajiști alpine și subalpine, vegetație pe stânci calcaroase, iazuri și lacuri.

Vegetația este formată din fag (Fagus sylvatica), brad (Abies alba), floarea paștelui (Anemone nemorosa), alun (Corylus avellana), brebenelul (Corydalis solida), brusture negru (Symphytum cordatum), socul negru și roșu (Sambucus nigra, Sambucus racenosa).

Specii endemice de floră: Goodyera repens, Herminium monorchis, Epipogium aphyllum, Euphrasia micrantha, Monotropa hypopitys.

Fauna: ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx), ierunca (Tetrastes bonasia), ciocănitori (Dendrocopos leucotos).

Pe teritoriul comunei Valea Doftanei se află pădurea „Foile verzi”, renumită pentru specia Prunus laurocerasus malin ornamental ce crește aici.

Rezervația Glodeasa

(Sursa: proprie)

CAPITOLUL 2. CONSIDERAȚII DE GEOGRAFIE ISTORICĂ. ANALIZA CADRULUI ISTORIC PENTRU DEZVOLTAREA OBIECTIVELOR CULTURALE

Valea Doftanei este amplasată într-un cadru natural pitoresc, cu valențe turistice, lipsit de surse de poluare și degradare a mediului.
Câmpina lui Grigorescu și Hasdeu este amplasată la răscruce de drumuri, din ea plecând în direcția Nord un drum ce șerpuieste pe valea apei Doftana.
Înainte de intrarea în localitatea Valea Doftanei, apele râului au fost îndiguite prin construcția barajului de la Paltinu, formând un lac de acumulare – zonă turistică de mare atracție.
Cele peste 2800 de gospodării ale localității Valea Doftanei sunt așezate pe terasele în trepte, de o parte și de alta a râului, pe direcția de curgere nord-sud. Este atestată documentar în prima jumătate a secolului al XVI-lea, în timpul domniei lui Radu Paise (1535 -1545) cu satele Teșila și Trăisteni.

Istoria atestă că în secolele XVII- XVIII, românii din Țara Bârsei și din zona Sibiului, nemaiputând îndupleca persecuțiile autorităților austro-ungare, au trecut la sud de Carpați, în Țara Românească, prin pasul Predeluș, stabilindu-se pe Valea Doftanei în satele Teșila și Trăisteni.

Factorii de mediu au fost decisivi în constituirea primelor așezari umane în acest spațiu, fiind adăpostit de păduri și în apropierea apelor. Principala îndeletnicire era păstoritul, activitate ce s-a transmis urmașilor.

Foto 3. Harta Văii Doftanei

(Sursa: www.valeadoftanei.ro)

Conform unei legende din bătrâni, numele satelor Trăisteni și Teșila vin de la ciobanii care făceau transhumanța în trecut. Aceștia plecau de la Brașov spre câmpie cu turmele și atunci cand ajungeau în locul unde este acum satul Trăisteni rămâneau întotdeauna cu mâncare în traistă și astfel, au numit locul Trăisteni. Mai la vale, unde traista nu mai era așa plină, era mai teșită, au numit locul Teșila. O altă legendă spune că numele satului Trăisteni vine de la locul unde erau așezate trei stâne de oi.

http://www.primariacampina.ro/municipiu/date-generale/date-istorice

CAPITOLUL 3. TURISMUL ÎN BAZINUL DOFTANEI. POTENȚIALUL TURISTIC AL PATRIMONIULUI CULTURAL

3.1 Potențialul turistic antropic

Pentru dezvoltarea turismului cultural se ține cont de tot ceea ce înseamnă patrimoniu cultural național și de valorificarea activității turistice. Cultura reprezintă o acumulare de valori materiale și spirituale create de omenire, păstrate și transmise din generație în generație, prin intermediul cărora se reconstituie imaginea unei comunități omenești din trecut.

Patrimoniul cultural este cel care condiționează existența turismului cultural, al cărui obiectiv este acela de a descoperi și aprecia patrimoniul cultural construit și istoria culturală a localității.

În cadrul patrimoniului cultural sunt incluse bunuri materiale imobile și mobile, dar și patrimoniul imaterial, alcătuit din practici , reprezentări, expresii, cunoștințe, aptitudini – dar și instrumente, obiecte, artefacte și spații asociate cu acestea.

În categoria bunurilor materiale mobile se încadrează obiecte cu valoare deosebită sau excepțională, adunate de-a lungul timpului, care dovedesc participarea lor la formarea unei culturi sau civilizații.

Patrimoniul cultural imobil înglobează acele monumente, asambluri sau situri ale căror componente reprezintă elemente de valoare. Protejarea acestor construcții duce la dezvoltarea durabilă a teritoriului, atât la nivel local, cât și național.

Ținând cont de faptul că turismul reprezintă o activitate în continuă creștere și a devenit la fel de importantă ca alte ramuri economice, cum sunt industria, comerțul sau agricultura, realizarea unui turism durabil trebuie să fie dependentă de evoluția economică și socială a unei regiuni. Cultivarea culturii reprezintă un prim proces al dezvoltării durabile, jucând un rol important în creșterea calității vieții și a relțiilor sociale. Astfel, prin dezvoltarea, restaurarea și conservarea obiectivelor cultural turistice, localitățile aflate de-o parte și de alta a bazinului Doftanei pot exercita o mare influență în realizarea unui turism durabil în regiunea Nord-Vestică a județului Prahova. Deși dispune de un potențial bogat, această zonă nu este exploată la maximum din cauza infrastructurii slab dezvoltate. Localitățile de pe valea Doftanei pot contribui la dezvoltarea turismului prin implimentarea unor strategii corespunzătoare. Astefl, ar putea fi construite noi structuri de primire turistică cu funcții de cazare, alimentație și baze de agrement. Datorită obiectivelor existente în zonă, turștii pot îmbina armonios turismul cultural-religios cu agroturismul sau ecoturismul.

Judecătoria Câmpina

A fost înființată în anul 1931 sub denumirea de Judecătoria de Pace Mixtă Câmpina. Ulterior denumirea s-a schimbat în Judecătoria Câmpina. De la înființare și până în prezent activitatea sa nu a fost organizată pe secții.

Judecătoria Câmpina

(Sursa: http://www.prahova-turism.ro)

Primăria Câmpina

Sediul Primăriei Câmpina se află în clădirea cunoscută sub numele de Casa cu Grifoni, construită între anii 1901-1902 de către Gheorghe Ștefănescu, un prosper om de afaceri în domeniul petrolului. Inițial, casa a fost construită pentru familia sa, fiind prima construcție din Câmpina iluminată electric. După Primul Război Mondial, Casa cu Grifoni esre donată pentru a funcționa în ea Școala de Maiștri Sondori și Rafinori, fiind unica de acest fel în lume. Începând cu anul 2002, clădirea aparține patrimoniului Primăriei Câmpina, iar din anul 2004 a început desfășurarea activității Primăriei.

Casa cu Grifoni

(Sursa: http://www.primariacampina.ro)

Primăria Câmpina

(Sursa proprie)

Casa Tineretului, Câmpina

Casa Tineretului este dată în folosire începând cu anul 1982, sub denumirea de Casa de Cultura a Știintei și Tehnicii pentru Tineret, construită cu scopul desfășurării de activități cultural artistice, sportive sau de agrement. Astăzi, edificiul aparține patrimoniului Primăriei Câmpina, sub numele de Casa Tineretului și adăpostește conferințe, simpozioane, spectacole, lansări de carte, expoziții, cursuri, festivaluri sau concerte.

Casa Tineretului

(Sursa: http://www.primariacampina.ro)

Biblioteca Municipală, Câmpina

Biblioteca Municipală din Câmpina a fost înființată în anul 1949 și deține la ora actuală 68500 de volume. Sediul bibliotecii se află într-o clădire veche, refăcută în anul 1940 din cauza cutremurului din același an. Biblioteca are patru secții: sala de lectură, secția de împrumut pentru adulți, secția de împrumut pentru copii și secția de limba engleză – fondată în anul 1998, ca urmare a cooperării dintre Primăria Câmpina și fundația engleză East European Information Share Trust.

Biblioteca Municipală

(Sursa: http://www.primariacampina.ro)

Casa de cultură Geo Bogza, Câmpina

În data de 5 ianuarie 1961 a fost emisă o autorizație pentru executarea de lucrări a Casei de Cultură – o instituție cultural-educativă, cu personalitate juridică. Astăzi, Casa de Cultură se desfășoară pe două dimensiuni: ateliere cu prfil artistic – dansuri populare (Ansamblul Folcloric Ghiocelul, înființat în anul 2000), muzică populară (Grupul Muzical Mlădițe Câmpinene), teatru sau creație literară (Centrul Literar Geo Bogza) și cursuri de pregătire profesională – operare PC, construcție sau alimentație pubică.La momentul actual, activitatea Casei Municipale de Cultură se desfășoară pe două dimensiuni: cercurile și cursurile din domeniul educației permanente și atelierele cu profil artistic.

Ca manifestări artistice se desfășoară de-a lungul anului: Concursul de creație literară „Geo Bogza” (mai), Festivalul Folcloric „Hora Prahoveană” (iunie), Tabăra de pictură „Câmpina, dragostea mea” (iulie), Concursul de pictură „Câmpina 24 h” (septembrie), Serbările Toamnei (septembrie), Târgul de artă (septembrie).

Casa de Cultură Geo Bogza

(Sursa: http://www.primariacampina.ro)

Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu, Câmpina

Muzeul Nicolae Grigorescu este o secție a Muzeului Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”.

Pictorul Nicolae Grigorescu (n. 15 mai 1838, Pitaru, județul Dâmbovița, m. 21 iulie 1907, Câmpina) și-a trăit ultimii trei ani din viață în această casă, construită de el însuși. Casa a ars în timpul Primului Război Mondial, dar din fericire, o parte din obiecte au putut fi salvate, ceea ce a dus la reconstituirea casei artistului, muzeul find deschis în anul 1957. Reconstrucția s-a desfășurat sub îndrumarea fiului marelui pictor, Gheorghe Grigorescu și a sculptorului și ucenicului artistului, Nae Goage.

Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu”

(Sursa: proprie)

Muzeul Memorial „Nicolae Grigorescu”

(Sursa: proprie)

Castelul Iulia Hașdeu, Câmpina

„Bine ați venit la castelul meu, care a fost cândva casa noastră comună, a tatei și a mea; dar eu eram doar spirit luminându-i viața în timp ce tata mă căuta în fiecare stea și mă chema la dânsul să-i aduc mângâierea de care avea nevoie. Într-o scorbură a unui nuc bătrân din parcul castelului era odinioară fotografia mea. Nucii ascund tezaure și eu pentru tatăl meu am fost cel mai scump odor, de aceea toți cei care veneau la castel erau conduși de tata la nuc. Acolo făceau cunoștință cu stăpâna lor, cu mine. Apoi vizitau creația mea – castelul. Să nu vă uimească dacă vă spun că eu l-am inspirat pe tata, conducându-i mâna care trasa ușor pe hârtie planurile castelului. Descoperiți acum castelul – templul și povestea lui!”

Acesta este mesajul cu care Iulia Hașdeu îi întâmpină pe vizitatorii care calcă pragul muzeului. Iulia a fost singurul copil al savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838-1907), născută la București în data de 14 noiembrie 1869. La vârsta de 4 ani învăța singură să scrie și să citească, iar la 7 ani scria proză și poezii. La 11 ani a absolvit gimnaziul și Conservatorul, studiind la Colegiul Sévigné, Paris, câțiva ani mai târziu obținând doctoratul la Facultatea de Litere și Filosofie din Sorbona.

În data de 29 septembrie 1888, Iulia Hașdeu moare de tuberculoză, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu din București. Tatăl Iuliei a construit castelul din Câmpina în memoria fiicei sale, considerându-se inspirat de sufletul copilei defuncte.

B.P. Hașdeu se destăinuie în prologul scris pentru lucrarea sa, Sic Cogito – prima lucrare românească despre spiritism, astfel: „Cum? nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca și când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată mâna mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri și creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie și cetii acolo foarte limpede: „Je suis heureuse; je t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu”.

Era scris și iscălit cu slova fiicei mele. Ce să fie? O va spune această carte.”

Castelul cuprinde două turnuri laterale din piatră ce adăpostesc spații profane și care sprijină turnul cel mare sau templul propriu-zis. Ușa este decorată cu blazon, simboluri și devize, apărate de sfincși feminini.

Castelul este închinat celor două Iulii, fiica și soția lui B.P.Hașdeu, sărbătoarea celor două Iulii desfășurându-se în cadrul muzeului, în fiecare an, la data de 2 iulie.

Muzeul Iulia Hașdeu

(Sursa: http://www.primariacampina.ro)

Muzeul Iulia Hașdeu

(Sursa: proprie)

Interior Muzeul Iulia Hașdeu

(Sursa: proprie)

Interior Muzeul Iulia Hașdeu

(Sursa: proprie)

Interior Muzeul Iulia Hașdeu

(Sursa: proprie)

Muzeul Casa Domnească, Brebu

La Nord-Est de Câmpina se află comuna Brebu. Complexul arhitectural medieval Brebu constituie un important monument istoric din secolul al XVII-lea și este compus din zidul de incintă – construit din cărămidă și piatră de râu, Turnul Clopotniță, Biserica și Casa Domnească.

Construcția Bisericii a început la 27 iunie 1650, în timpul domniei lui Matei Basarab și a fost finalizată de Constantin Brâncoveanu, arhitectura fiind inspirată de Biserica Mânăstirii Dealu (sec. XVI).

În interiorul Casei Domnești se află o interesantă expoziție de artă și istorie medievală, reprezentative pentru cultura Țării Românești din secolul al XVII-lea.

Casa Domnească, Brebu

(Sursa: proprie)

Zidul Casei Domnești

(Sursa: proprie)

Casa Domnească – Biserica, Brebu

(Sursa: proprie)

Parcul și fostul Penitenciar Doftana

Fostul Penitenciar Doftana a fost construit între anii 1894 – 1897, după un model belgian, pe o suprafață de circa 8000 m2, cu un număr inițial de 189 de celule. Mai târziu, ca urmare a transformărilor aduse unor camere comune, numărul lor a crescut la 397. A funcționat până în 4 martie 1977, când, în urma unui alt seism puternic, a fost închis. În prezent este în conservare sub administrația Primăriei Telega. Fostul muzeu este înconjurat de un parc – grădina care poate oferi turiștilor condiții bune pentru destindere și recreere.

Penitenciarul Doftana

(Sursa: http://www.historia.ro)

Penitenciarul Doftana

(Sursa: proprie)

Interior Penitenciarul Doftana

(Sursa: proprie)

Interior Penitenciarul Doftana

(Sursa: proprie)

Interior Penitenciarul Doftana

(Sursa: proprie)

Interior Penitenciarul Doftana

(Sursa: proprie)

Monumentul eroilor din Telega

Muzeul Casa Domnească Brebu

Biserica Sf treime Campina

Biserica Adormirea Maicii Domnului Campina

Biserica Sf Arhangheli Mihail și Gavril

Parohia Romano Catolica Sf Anton, Campina

Manastirea Brebu

Tabăra Internațională de Creație Plastică Valea Neagră