Posibilitati de Utilizare a Mijloacelor Moderne de Calcul In Domeniul Contabilitatii Datoriilor Si Creantelor Comerciale

Plan lucrare de licenta

INTRODUCERE

Capitolul I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND DATORIILE ȘI CREANȚELE COMERCIALE

1.1 Conceptul de datorie și creanță

1.2 Delimitari și structuri privind datoriile și creanțele comerciale

1.2.1 Delimitari și structuri privind datoriile comerciale

1.2.2 Delimitari și structuri privind creanțele comerciale

1.3 Cadrul normativ al contabilității datoriilor si creanțelor comerciale

Capitolul II SC COMAT BACAU SA cadru organizațional al contabilității datoriilor și creanțelor comerciale

2.1 Prezentare generală

2.1.1 Scurt istoric

2.1.2 Dinamica indicatorilor economico- financiari

2.2 Structura tehnico- organizatorica a întreprinderii

2.3 Organizarea compartimentului financiar-contabil

Capitolul III Organizarea și conducerea contabilității datoriilor și creanțelor comerciale în cadrul SC COMAT BACAU SA

3.1 Sistemul purtătorilor primari de informații privind datoriile și creanțele comerciale

3.2 Sistemul de conturi utilizat pentru evidența datoriilor și creanțelor comerciale

3.3 Reflectarea în contabilitate a operațiilor privind datoriile și creanțele comerciale

3.3.1 Operații privind datoriile comerciale: furnizori și efecte comerciale de plătit

3.3.2 Operații privind creanțele comerciale: clienți și efecte comerciale de primit

3.3.3 Operații privind reducerile de preț efectuate în relațiile comerciale

3.3.4 Operații privind avansurile intersocietati

3.3.5 Operații privind efectele de comerț

3.3.6 Particularități privind datoriile și creanțele comerciale exprimate in valută

3.4 Informații privind datoriile și creanțele comerciale prezentate în situațiile financiare

3.4.1 Informatii prezentate in situatiile financiare privind datoriile si creantele comerciale

3.4.2 Analiza datoriilor si creantelor comerciale

Cap IV Posibilități de utilizarea mijloacelor moderne de calcul în domeniul contabilității datoriilor și creanțelor comerciale

4.1 Delimitări conceptuale privind informatizarea sistemului informațional contabil

4.2 Aspecte privind informatizarea contabilității datoriilor și creanțelor comerciale

4.2.1 Descrierea aplicației

4.2.2 Prezentarea intrărilor

4.2.3 Prezentarea ieșirilor

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Contabilitatea și gestiunea datoriilor și creanțelor comerciale este un domeniu în care contabilitatea, prin funcțiile sale de reflectare, calcul, analiză și control poate duce la optimizarea deciziilor economice, la întărirea disciplinei și simțului de responsabilitate în gestionarea resurselor.

Tema aleasă pentru lucrare se numește „Contabilitatea datoriilor și creanțelor comerciale”, efectuată la S.C. COMAT BACĂU S.A. Lucrarea este structurată în trei capitole:

Primul capitol debutează cu noțiuni generale privind datoriile și creanțele comerciale, respectiv definirea conceptelor de creanță și datorie, delimitări privind datoriile și creanțele comerciale, iar în finalul acestui capitol am abordat aspecte referitoare la cadrul normativ al contabilității datoriilor și creanțelor comerciale.

Conținutul capitolului II îl constituie prezentarea societății S.C COMAT BACĂU S.A, denumirea și forma jurică, obiectul de activitate, scurt istoric al activității, dinamica principalilor indicatori economico – financiari, structura tehnico – organzatorică precum și organizarea compartimentului financiar – contabil al societății.

Capitolul III intitulat „Organizarea și conducerea contabilității datoriilor și creanțelor comerciale în cadrul SC COMAT BACAU SA” reprezintă partea principală a lucrării. În cadrul acestui capitol sunt supuse analizei probleme esențiale legate de organizarea și conducerea contabilității, respectiv, purtătorii primari de informații, sistemul de conturi utilizat și reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind datoriile și creanțele comerciale. Tot în cadrul acestui capitol am prezentat modul de valorificare a infomației contabile pe baza analizei economico – financiare.

Ultimul capitol am abordat problematica referitoare la perfecționarea contabilității datoriilor și creanțelor comerciale prin informatizarea acesteia, în acest sens am analizat conceptele teoretice corespunzătoare și am prezentat o aplicație informatică.

În încheierea lucrării am concluzionat aspectele esențiale referitoare la analiza capitolelor parcurse și propunerile personale pentru îmbunătățirea sau completarea activității în domeniul contabilității datoriilor și creanțelor comerciale.

Capitolul I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND DATORIILE ȘI CREANȚELE COMERCIALE

Conceptul de datorie și creanță

Pentru a-și realiza obiectul de activitate, o întreprindere intră în relații cu mediul economico-social. Astfel, pentru a-și asigura existentul de bunuri economice de natura activelor imobilizate, activelor circulante sau alte bunuri necesare desfășurării activității, întreprinderea intră în relații de colaborare cu terțe persoane fizice sau juridice. În procesul de aprovizionare, întrepinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte personae fizice și juridice, creându-și astfel datorii. De asemenea, vinde produsul activității sale în cadrul procesului de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanțele. Concluzionând datoriile și creanțele rezultă ca urmare a tranzacțiilor încheiate de întreprindere sau a altor evenimente din trecut.

În cadrul bilanțului sub formă de tablou, datoriile sunt elemente ale pasivului patrimonial, constituind surse atrase pe termen scurt. În sens juridic, pasivul reprezintă drepturile și obligațiile cu valoare economică. În sens economic, pasivul cuprinde datoriile și capitalul propriu.

„Datoria reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.”

Caracteristicile esențiale ale unei datorii sunt:

întreprinderea are o obligație actuală. Obligația este un angajament sau o responsabilitate de a acționa într-un anumit fel. Obligațiile apar ca urmare a unui contract, a unei responsabilități sau din activitatea normală, din dorința de a menține relații bune de afaceri sau de a se comporta într-o manieră echitabilă;

stingerea obligației prezente implică renunțarea întreprinderii la anumite resurse care încorporează beneficii economice, în scopul satisfacerii cerințelor celeilalte părți. Stingerea obligației se face prin: prestare de servicii, plata în numerar, transferul altor active, transformarea obligației în capital propriu, înlocuirea obligației respective cu altă obligație, precum și prin renunțarea de către creditor la drepturile sale.

O datorie poate fi recunoscută în bilanț atunci când o ieșire de resurse purtătoare de beneficii economice va rezulta din lichidarea unei obligații prezente iar valoarea la care se realizează această lichidare poate fi evaluată în mod credibil.

Datoriile se pot clasifica după mai multe criterii:

După natura obligațiilor pe care le generează, se disting:

datorii comerciale;

datorii financiare;

datorii salariale;

datorii sociale;

datorii fiscale;

alte datorii.

În unele lucrări de specialitate, datoriile sunt clasificate după conținutul economic și obiectul lor astfel:

datorii față de furnizori;

datorii față de clienți pentru avansurile primite de la aceștia;

datorii față de buget;

datorii din efecte de comerț;

datorii fată de salariați;

datorii fată de asigurările și protecția socială

datorii față de acționari;

alte datorii.

După termenul de achitare:

datorii pe termen scurt (curente);

datorii pe termen lung (peste un an).

Conform Standardului Internațional de Contabilitate IAS 1 Prezentarea Situațiilor financiare „o datorie este clasificată drept datorie curentă atunci când satisface oricare din următoarele criterii:

se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;

este deținută în primul rând în scopul de a fi tranzacționată;

este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.

Entitatea nu are un drept necondiționat de a amâna decontarea datoriei pentru cel puțin 12 luni după data bilanțului.”

Creanța reprezintă dreptul creditorului, care a avansat valori economice debitorului (persoana fizică sau juridică ce a beneficiat de valoarea avansată), de a primi de la acesta din urmă echivalentul bunurilor date. În cadrul bilanțului prezentat sub formă de tablou, creanțele sunt elemente ale activului patrimonial și constituie mijloace economice sub forma activelor circulante în decontare.

Activele circulante sunt bunuri și valori care participă la un singur circuit economic, sunt deținute pe termen scurt (mai puțin de un an) și cuprind: stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt, casa și conturi la bănci.

Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:

se așteaptă sa fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;

este deținut în scopul tranzacționării;

se așteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;

este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.

Activul, ca parte a bilanțului, reprezintă totalitatea bunurilor economice ca obiecte de drepturi și obligații. În sens economic, activul reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate.

Creanțele sunt recunoscute în bilanț atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către întrepindere și creanța are o valoare ce poate fi evaluată în mod credibil.

Creanțele entității față de terți se încadrează în categoria creanțelor pe termen scurt sau curente.

După natura lor, creanțele se clasifică astfel:

creanțe comerciale;

creanțe generate de relațiile de decontări cu personalul;

creanțe generate de relațiile de decontări cu bugetul statului;

creanțe față de asociați sau acționari

creanțe privind decontările în cadrul grupului;

alte creanțe.

În funcție de termenul de decontare creanțele se grupează în:

creanțe pe termen lung (peste un an)

pe termen scurt

Delimitari și structuri privind datoriile și creanțele comerciale

1.2.1 Delimitări și structuri privind datoriile comerciale

Operațiile comerciale presupun o legătură între doi agenți economici: furnizorul (cel care vine) și clientul (cel care cumpără).

Datoriile comerciale rezultă în urma achiziționării de bunuri sau servicii. Sumele de plată rezultate în urma tranzacțiilor cu furnizorii și care sunt scadente, de regulă, în mai puțin de un an sunt considerate datorii comerciale.

Datoriile comerciale cuprind elemente precum:

furnizori (persoane fizice sau juridice care livrează agentului economic bunuri, îi prestează servicii sau efectuează lucrări, contra unui echivalent valoric)

efecte comerciale de plătit (titluri de valoare negociabile care atestă existența unei datorii in cadrul relațiilor comerciale cu decontare pe termen scurt)

avansuri primite de la clienți.

Datoriile comerciale se clasifică astfel:

În funcție de momentul decontării, cumpărările de bunuri și servicii sunt:

cumpărări cu decontare imediată în numerar;

cumpărări pe credit (comercial sau cambial).

Creditul comercial reprezintă amânarea la plată acordată de către furnizor clientului, amânare care este prevăzută într-un contract.

Creditul cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial, de obicei o cambie, în care se consemnează suma de plată, scadența și banca unde se va face decontarea.

În funcție de natura activelor cumpărate pe credit, se disting datorii care provin

din cumpărări de:

stocuri și servicii;

imobilizări.

În funcție de natura creditelor primite, există datorii din cumpărări pe:

credit comercial;

credit cambial.

După sediul furnizorului:

datorii interne;

datorii externe.

Delimitări și structuri privind creanțele comerciale

Creanțele comerciale reflectă drepturile întreprinderii față de ciale;

creanțe generate de relațiile de decontări cu personalul;

creanțe generate de relațiile de decontări cu bugetul statului;

creanțe față de asociați sau acționari

creanțe privind decontările în cadrul grupului;

alte creanțe.

În funcție de termenul de decontare creanțele se grupează în:

creanțe pe termen lung (peste un an)

pe termen scurt

Delimitari și structuri privind datoriile și creanțele comerciale

1.2.1 Delimitări și structuri privind datoriile comerciale

Operațiile comerciale presupun o legătură între doi agenți economici: furnizorul (cel care vine) și clientul (cel care cumpără).

Datoriile comerciale rezultă în urma achiziționării de bunuri sau servicii. Sumele de plată rezultate în urma tranzacțiilor cu furnizorii și care sunt scadente, de regulă, în mai puțin de un an sunt considerate datorii comerciale.

Datoriile comerciale cuprind elemente precum:

furnizori (persoane fizice sau juridice care livrează agentului economic bunuri, îi prestează servicii sau efectuează lucrări, contra unui echivalent valoric)

efecte comerciale de plătit (titluri de valoare negociabile care atestă existența unei datorii in cadrul relațiilor comerciale cu decontare pe termen scurt)

avansuri primite de la clienți.

Datoriile comerciale se clasifică astfel:

În funcție de momentul decontării, cumpărările de bunuri și servicii sunt:

cumpărări cu decontare imediată în numerar;

cumpărări pe credit (comercial sau cambial).

Creditul comercial reprezintă amânarea la plată acordată de către furnizor clientului, amânare care este prevăzută într-un contract.

Creditul cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial, de obicei o cambie, în care se consemnează suma de plată, scadența și banca unde se va face decontarea.

În funcție de natura activelor cumpărate pe credit, se disting datorii care provin

din cumpărări de:

stocuri și servicii;

imobilizări.

În funcție de natura creditelor primite, există datorii din cumpărări pe:

credit comercial;

credit cambial.

După sediul furnizorului:

datorii interne;

datorii externe.

Delimitări și structuri privind creanțele comerciale

Creanțele comerciale reflectă drepturile întreprinderii față de persoane fizice sau juridice, determinate de vânzări de bunuri, executări de lucrări și prestări de servicii, pentru care aceasta primește un echivalent valoric sau o contraprestație.

Creanțele comerciale cuprind:

creanțele rezultate din vânzarea de bunuri, prestarea de servicii sau executarea de lucrări ce fac obiectul de activitate al întreprinderii;

creanțe pentru efecte comerciale de primit (titluri de valoare negociabile care atestă existența unei creanțe în cadrul relațiilor comerciale cu decontare pe termen scurt);

avansuri acordate furnizorilor.

Creanțele comerciale pot fi clasificate după mai multe criterii:

După termenul de încasare:

creanțe exigibilie- termenul de încasare este menționat pe baza documentelor de livrare;

creanțe neexigibile- pentru vânzările efectuate fără factură și a căror termen de încasare se va preciza ulterior, în momentul sosirii facturii.

După modalitatea de decontare:

creanțe decontate prin cont bancar, cu ordin de plată;

creanțe decontate prin casierie, pe bază de chitanță;

creanțe decontate prin efecte comerciale.

După sediul clientului:

creanțe interne;

crențe externe, față de clienții străini, provenite din activitatea de export.

După caracterul juridic:

creanțe certe – se bazează pe un raport juridic atestat prin documente;

creanțe incerte – nerealizate la termen, a căror recuperare devine incertă, nesigură.

Cadrul normativ al contabilității datoriilor și creanțelor comerciale

Cadrul normativ al contabilității datoriilor și creanțelor comerciale cuprinde:

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în 2008, cu modificările și completările ulterioare;

Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor (OMEF) nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile;

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 din noiembrie 2009;

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2239 din 30 iunie 2011 pentru aprobarea Sistemului simplificat de contabilitate;

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară;

Standardul Internațional de Contabilitate 1 (IAS 1), Prezentarea situațiilor financiare.

IAS 1 precizează criteriile ce trebuie îndeplinite pentru ca un activ sau o datorie să fie clasificate ca fiind curente, celelalte fiind clasificate ca necurente. Aceste criterii nu au la bază o delimitare financiară în funcție de exercițiul financiar, ci fac apel și la ciclul de exploatare al întreprinderii, definit ca timpul de la data achiziției activelor pentru a fi folosite în activitatea productivă până la realizarea lor în numerar sau echivalente de numerar. Astfel, conform IAS 1, activele curente vor include crențele comerciale care urmează să fie încasate ca parte din cursul normal al ciclului de exploatare al unei întreprinderi, chiar și atunci când nu se așteaptă ca acestea să fie realizate în decurs de 12 luni de la sfârșitul perioadei de raportare. Datoriile comerciale, cum ar fi datoriile față de furnizori sau datoriile salariale, sunt considerate ca facând parte din fondul de rulment folosit de o întreprindere în timpul derulării ciclului de exploatare și sunt clasificate ca fiind curente chiar dacă sunt exigibile după mai mult de 12 luni de la sfârșitul perioadei de raportare.

Ordinul Ministerului Economie și Finanțelor (OMEF) nr. 3512/2008 face referire la sistemul purtătorilor primari de informații privind datoriile și creanțele comerciale.

Reglementările aprobate prin Ordinul nr. 2239 din 30 iunie 2011, cuprind aspecte privind datoriile și creanțele comerciale aplicabile operatorilor economici care utilizează sistemul simplificat de contabilitate.

Atât OMFP nr. 1286/2012, cât și OMFP 3055/2009, reglementează regulile de întocmire, aprobare, auditare statutară și publicare a situațiilor financiare anuale și a situațiilor financiare anuale consolidate ale societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (conform OMFP nr. 1286/2012), dar și a tuturor operatorilor economici ale căror titluri nu sunt tranzacționate pe o piață reglementată (conform OMFP nr. 3055/2009), reguli de înregistrare în contabilitatea acestora a operațiunilor economico – financiare efectuate, precum și planul de conturi aplicabil, conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Potrivit Legii contabilității nr 82/1991, republicată în 2008, cu modificările și completările ulterioare, creanțele și datoriile persoanei juridice se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală. Creanțele și datoriile în devize se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiunilor, cât și în devize. Operațiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoașterii inițiale în moneda de raportare, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare și moneda străină la data efectuării tranzactiei.

Potrivit art. 16 din Legea contabilității nr 82/1991, republicată în 2008, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr 37/2011, contabilitatea furnizorilor și clienților, a celorlalte datorii și creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.

CAP II SC COMAT BACAU SA CADRUL ORGANIZAȚIONAL AL CONTABILITĂȚII DATORIILOR ȘI CREANȚELOR COMERCIALE

2.1 Prezentarea firmei

Societatea comercială ”COMAT BACĂU” S.A. este personă juridică română,înființată în anul 1991, prin preluarea patrimoniului I.E.G.A.D. (”Întreprinderi En – Gross pentru Aprovizionare și Desfacere”), având forma juridică de societate pe acțiuni. Sediul societății este în România, județul Bacău, localitatea Bacău, str Constantin Mușat, nr.1, Cod unic de Identificare: RO 945705, Nr. Registrul Comerțului: J4/646/1991.

Societatea are ca domeniu de activitate comerțul, iar obiectul principal de activitate este potrivit codului CAEN 5152 Comerț cu ridicata al metalelor și minereurilor metalice. Prin profilul său de activitate, S.C. COMAT BACĂU S.A pune la dispoziția consumatorilor industriali și individuali posibilitatea de a achiziționa o gamă largă de produse.

De remarcat este faptul că produsele comercializate de S.C COMAT BACĂU S.A provind direct de la producătorii din toate zonele țării, fiind continuu în concurență de calitate și preț cu unii producători zonali, forțându-i pe aceștia să-și ridice permanent standardele de calitate și să-și mențină prețurile la anumite niveluri.

2.1.1 Scurt istoric

Creșterea complexității economice românești, dezvoltarea de noi centre industriale și apariția de noi ramuri industriale, a impus în perioada de înainte de Revoluție organizarea unei circulații raționale și eficiente a materialelor și produselor industriale.

Anul 1973 s-a impus ca an hotărâtor al reorganizării sistemului centralizat de aprovizionare ”tehnico-materială”. În acea perioadă, în economia româneasca funcționa o rețea largă de întreprinderi, baze și depozite de aprovizionare și desfacere în subordinea ministerelor economice și a altor organisme centrale și locale. Existența și dirijarea centralizată a celor cca. 265 unități existente în rețeaua de aprovizionare-desfacere presupunea cheltuieli mari determinate de numărul mare de baze și depozie care derulau în paralel aceleașsi grupe mari de produse, evident cu implicații negative privind stocurile cu mișcare lentă și foarte lentă. De asemenea, trebuie precizat că subordonarea celor 265 de unități de comerț ale ministerelor și diverselor organisme locale, a condus la specializarea lor pe anumite categorii și game de produse, aceasta îngreunând mult procesul de aprovizionare al întreprinderilor productive.

Astfel în urma H.G. 569/1973 la data de 01.06.1973, au luat ființă în subordinea ”Ministerului Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlul Gospodăririi Fondurilor Fixe” (M.A.T.M.C.G.F.F), 39 de baze județene de aprovizionare tehnico-materială, printre caare și ”Baza Județeană de Aprovizionare Tehnico-Materială” Bacău (B.J.A.T.M. BACĂU). Imediat după înființare s-a început construcția de depozite închise, apoi a celor închise înalte, dotate cu translatoare, ce au permis preluarea de la producători și aprovizionarea unităților zonale cu o gamă variată de produse și materii prime. Astfel prin intermediul bazelor create, aflate în acea perioadă în subordinea M.A.T.M.C.G.F.F., se derulau materiale și produse industriale ce reprezentau peste 35% din consumul total al întreprinderilor și al populației. În acea perioadă întregul proces de aprovizionare și desfacere era centralizat pe baza reparațiilor emise de către M.A.T.M.C.G.F.F. în baza cererilor întreprinderilor consumatoare, cereri înaintate ministerelor, prin intermediul unităților specializate pe profil (unități din cadrul ministerelor care coordonau activitatea întreprinderilor producătoare pe profil, așa numitele ”CENTRALE”).

Sistemul centralizat al aprovizionării tehnico-materiale a avut multe implicații negative printre care și crearea de stocuri fără mișcare la consumatorii direcți, stocuri ce grefau negativ costurile de producție. Sarcina preluării și introducerii în circuitul economic a produselor și materialelor, a revenit printr-o hotărâre guvernamentală tot acestor baze care au beneficiat de anumite facilități asigurate de guvern respectiv: dotarea corespunzătoare, cursuri de calificare pentru personal, credite cu o dobândă avantajoasă.

Odată cu schimbările revoluționare din anul 1989, politica economică cu centralismul excesiv și reparațiile pentru tot ce înseamnă producție și consum, nu mai putea continua, iar regulile tranziției și economiei de piață au început să se impună și în transformarea rolului bazelor de aprovizionare tehnico-materială. Astfel la 9 mai 1990 a apărut o H.G. 491, prin care cele 40 de baze județene de aprovizionare tehnică și materială din subordinea fostului M.A.T.M.C.G.F.F. devenit Ministerul Economiei Naționale, s-au transformat în ”Întreprinderi En-Gross pentru Aprovizionare și Desfacere” (I.E.G.A.D.). Aceste întreprinderi pentru aprovizionare și desfacere en-gross au reprezentat perioada de tranziție a bazelor către noile societăți comerciale prevăzute în legile 15 și 31/1990. Legile apărute în august 1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, au creat cadrul legal pentru transformarea întreprinderilor I.E.G.A.D. în societăți comerciale. În prezent sunt un total de 44 de baze județene denumite COMAT, din care 4 SC COMAT în municipiul București și 40 de SC COMAT județene.

Cu toate că și-au îmbunătățit substanțial calitatea serviciilor, și-au diversificat gama materialelor și produselor livrate, și au depus eforturi pentru creșterea productivității muncii prin investiții atât în logistică cât și în personal, unele baze teritoriale au cedat rolul de cel mai mare angrosist din județ concurenților apăruți ulterior cu același profil de activitate.

În prezent toate societățile comerciale COMAT sunt privatizate și fac parte din ”Organizația Patronală și Profesională COMAT”, organizație care are rolul de a promova, susține și apăra interesele profesionale, tehnico economice și juridice în raporturile acestora cu instituțiile publice și administrative precum și organizarea periodică de întâlniri pe probleme ce reprezintă interes pentru activitatea lor.

Societatea are relații de parteneriat cu numeroase firme din țară, având drept clienți firme cu același profil de activitate cum ar fi: Comat SA Brașov, Comat SA Constanța, Comat Electro SA București și firme cu alt profil de activitate cum ar fi: Vrancart Adjud. Furnizorii sunt reprezentați de următoarele firme: Tepro Iași, Ductil Buzău, Chimcomplex SA Borzești, Laminate București.

Infrastructura- reprezintă spațiile de lucru și instalațiile asociate, materialele, softul, sculele și echipamentele, serviciile, comunicațiile, transportul și instalațiile corespunzătoare produselor și serviciilor organizației: clădiri proprii, spații pentru depozitare acoperite și în aer liber, atelier propriu de reparații auto, autoturisme și autocamioane proprii, oficiul de calcul și multe alte echipamente cum ar fi: translatoare electrice, automacarale, poduri rulante, electro și motostivuitoare, cale ferată și locomotivă pentru manevră.

2.1.2 Dinamica indicatorilor economico-financiari

Ca urmare a activității desfășurate în perioada 2009 – 2012 S.C COMAT BACĂU S.A a înregistrat următoarea evoluție a principalilor indicatori financiari:

Tabel nr. 2.1 Indicatori economico – financiari pentru perioada 2009 – 2012

Indicatorii de profitabiliate- exprimă eficiența entității în realizarea de profit din

resursele disponibile.

Rentabilitatea capitalului angajat – reprezintă profitul pe care îl obține entitatea din banii investiți în afacere.

Rentabilitatea capitalului angajat =

Figura nr. 2.2 Rentabilitatea capitalului angajat

Rentabilitatea capitalului angajat a înregistrat o evoluție oscilantă pe perioada analizată, cu o scădere de la 0,13 (2009) la 0,1 (2010), o creștere de la 0,1 (2010) la 0,12 (2011), iar din 2011 în 2012 se înregistrează o scădere de la 0,12 la 0,11. Profitul obținut de entitate din banii investiți în afacere nu înregistrează scăderi drastice, ceea ce conduce la ideea unui management eficient.

Marja brută din vânzări =

Figura nr. 2.3 Marja brută

Marja brută din vânzari variază de la un an la altul, astfel înregistrează o scădere de la 10,70% în 2009 la 10,68% în 2010, o creștere de la 10,68% în 2010 la 13,63% în 2011 și din 2011 în 2012 înregistrează o scădere de la 13,63% la 11,40%. Marja brută din vânzări evidențiază capabilitatea firmei de a-și controla costurile de producție si de a obține prețul de vânzare optim.

Productivitatea muncii =

Figura nr. 2.4 Productivitatea muncii

În perioada 2009-2011 se observă o descreștere a productivității muncii de la 158 460,15 în 2009 la 143 837,14 în 2011 datorită scăderii numărului de salariați, iar în 2012 se înregistrează o creștere față de 2011 de 30 236,38 (de la 143 837,14 în 2011 la 174 100,52 în 2012), scăderea numărului de salariați de la 49 în 2011 la 44 în 2012 nu influențează în mod nefavorabil productivitatea muncii.

Solvabilitatea patrimonială =

Figura nr. 2.5 Solvabilitatea patrimonială

În perioada analizată valoarea indicatorului este în scădere de la 26,2% în 2009 la 23,8% în 2012, situație nefavorabilă pentru întreprindere, ceea ce evidențiază faptul că aceasta nu este capabilă să își finanțeze activele prin fondurile proprii.

Indicatori de lichiditate:

Indicatorul lichidității curente (indicatorul capitalului circulant)

Figura nr. 2.6 Lichiditatea curentă

Lichiditatea curentă oscilează de la un an la altul în perioada analizată. Se observă o creștere de la 18,21 în 2009 la 25,65 în 2010, situație favorabilă, întreprinderea putând astfel să-și acopere din datoriile curente, iar în următorii ani este în scădere de la 25,65 în 2010 la 4,5 în 2012, fiind o situație nefavorbilă pentru întreprindere având în vedere faptul că activele curente pot acoperi foarte puțin din datoriile curente.

Indicatorul lichidității imediate (indicatorul test acid) = Active curente – Stocuri (Indicatorul test acid)

Figura nr. 2.7 Lichiditatea imediată

În cazul lichidității imediate se observă o creștere de la un an la altul, de la 4 069 807 în 2009 la 6 491 292 în 2012, situație favorabilă, întreprinderea fiind capabilă să acopere datoriile curente din activele curente.

Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) – furnizează informații cu privire la :

Viteza de rotație a activelor imobilizate – evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizare prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de active imobilizate =

Figura nr. 2.8 Viteza de rotație a activelor imobilizate

Se observă eficacitatea managementului financiar în 2009 și 2012, datorită unei valori mai mari a cifrei de afaceri generate pe baza activelor imobilizate, în 2010 și 2011 se observă o scădere a indicatorului datorită scăderii cifrei de afaceri.

Viteza de rotație a activelor totale =

Figura nr. 2.9 Viteza de rotație a activelor totale

Valoarea acestui indicator oscilează pe perioada analizată datorită scăderii cifrei de afaceri generate pe baza activelor totale, înregistrând valori mai ridicate în 2009 (4,3) și 2012 (4,5).

2.2 Structura tehnico- organizatorică a întreprinderii

Mediul de lucru în cadrul organizației este o combinație de aspecte umane și fizice. Acești factori influențează motivația, satisfacția, dezvoltarea și performanțele angajaților, cât și calitatea produselor și serviciilor. Poate influența aptitudinea personalului de a contribui la realizarea obiectivelor organizației. Sunt asigurate condiții de igienă și securitate și condiții efective de lucru.

Managemenul resurselor – prin analize, auditări programate și suplimentare, interne și externe se urmărește documentat identificarea,, asigurarea și utilizarea resurselor materiale în cadrul prestării serviciului și controlului prestării: servicii auxiliare- echipamente clasice, tehnici de îmbunătățire continuă a calității, a performanțelor serviciului prestat, inclusiv riscuri, costuri, profit,etc., îndrumare și asistență sistematică a clienților.

Managementul asigură resurse suficiente, corespunzătoare și planificate pentru implementarea și îmbunătățirea proceselor, punerea în practică a politicilor organizației și pentru atingerea obiectivelor organizației în vederea întreținerii calității și asigurarea satisfacției clienților. Acestea cuprind:

selectarea personalului pe baza capabilității, conștientizarea și instruirea sa pentru a îndeplini atributele definite de fișa postului și obictivele calității;

selectarea furnizorilor dupa capabilități;

gestionarea informațiilor și infrastucturii organizației cu evaluarea eficacității utilizării lor;

asigurarea unui mediu de lucru adecvat și tuturor resurselor corespunzătoare, inclusiv timpul, componentele, motivarea, managementul, finanțarea, etc.;

asigurarea echipmentelor hard și soft corespunzătoare.

Resursele sunt utilizate în mod eficace și oportun în funcție de necesități. Resursele sunt

examinate pentru gestiunea întregii organizații și pentru gestiunea organizării proiectelor, soluțiilor integrate și paricipării la licitații.

Managementul resurselor umane:

determină necesitățile de competențe și formare a personalului propriu ce desfășoară activități ce afectează calitatea;

asigură accesul la instruire pentru a satisface aceste necesități;

impune ca personalul sa se conformeze politicii calității și cerințelor sistemului de management al calității;

asigură ca personalul să fie conștient de activitatea sa și de modul în care contribuie la realizarea obiectivelor calității;

asigură avanajele unei performanțe individuale crescute;

determină rolul personalului și responsabilității în obținerea conformității cu politica, cu procedurile calității;

evaluează eficacitatea instruirii.

Pricipalele funcțiuni ale unității sunt:

funcțiunea operativă sau de producție, care grupează totalitatea activităților legate de fluxul material, deci a activităților prin care se transformă resursele primare, materiale în produse finite și a celor prin care se asigură condițiile tehnico-materiale necesare.

Din punct de vedere al sistemului de producție, al rezultatelor, aceasta este funcțiunea principală. Ca activiăți de bază ale funcțiunii de producție sunt:

programarea producției de bază și auxiliare;

exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor, mașinilor, aparaturii tehnice, etc.

funcțiunea financiar – contabilă, care grupează activitățile de asigurare, utilizare și control/evaluare a resurselor financiare necesare deesfășurării normale a procesului de producție al respectivei organizații.

funcțiunea- resurse umane sau personal, care grupează toate activitățile legate de resurse umane începând cu recrutarea și până la pensionarea personalului organizației având ca principale activiăți: selecția, instruirea, formarea, încadrarea, promovarea, protecția, motivarea, evaluarea, planificarea, cariera personalului. Această funcțiune cade atât în responsabilitatea compartimentului specializat al firmei, cât și în sarcina conducătorilor ca principali factori de formare și sudare a intereselor fiecăror colectivități profesionale.

funcțiunea comercială, care grupează toate activitățile prin care se asigură resursele materiale necesare sistemului de producție, stocarea acestora, cât și a resurselor productive a transporturilor și desfacerii lor. Cuprinde trei tipuri de activități:

aprovizionarea prin care firma își asigură obiectul și mijloacele de muncă

necesare atingerii obiectivelor firmei;

desfacerea prin care are loc transformarea rezultatelor obținute în urma procesului

de aprovizionare, în cea a circulației mărfurilor încasând contravaloarea acestora;

marketing-ul care recunoaște procesele prin care cererea de bunuri sau servicii

este identificată și anticipată de către firmă, după care se studiază și se analizează comportamentul consumatorului, în scopul orientării eforturilor firmei spre dezvoltarea aprovizionării de bunuri sau prestări de servicii cerute în acel moment.

S.C. COMAT BACĂU S.A dispune de o structură organizotorică de tip piramidal, iar conducerea societății se realizează de către un director și un consiliu de administrație, numiți de către AGA. La nivel central, structura se prezintă astfel:

Adunarea Generală a Acționarilor;

Consiliul de Administrație;

Directorul General;

Directorii Executivi.

Structura organizatorică a organizației este conform organigramei din Anexa nr. 1 Organigrama S.C. COMAT BACĂU S.A.

2.3 Organizarea compartimentului financiar-contabil

Contabilitatea societății S.C. COMAT BACĂU S.A se organizează și se conduce într-un compartiment distinct (compartimentul financiar – contabil), condus de către directorul economic.

Forma de înregistrare contabilă utilizată este cea pe jurnale:

pentru evidența cronologică: Registrul jurnal și jurnale auxiliare;

pentru evidența sistematică sintetică: cartea mare specific formei pe jurnale- balanța de verificare sinteică;

pentru evidența sistematică analitică: cartea mare dezvoltătoare, balanțele analitice de verificare

Principalele activități desfășurate în cadrul funcțiunii financiar-contabile sunt:

activități financiare cu caracter anticipat. Această activitate privește asigurarea de fonduri, controlul respectivei discipline financiare mai ales în relațiile cu băncile, furnizorii și beneficiarii, operații de urmărire a încasărilor și plăților.

activități financiar-contabile cu caracter de control post operativ și control ierarhic curent. Activitea financiar- contabilă de control se desfășoară în vederea analizării activității economice a prețurilor, inventarierii resurselor și mijloacelor existente, etc.

În condițiile economiei de piață, când la nivelul organizațional, obiectivul strategic se reduce în menținerea sau creșterea profitului, importanța acestei funcțiuni crește considerabil.

Cap III Organizarea și conducerea contabilității datoriilor și creanțelor comerciale în cadrul SC COMAT BACĂU SA

Conform Legii contabilității 82/1991 republicată, contabilitatea clienților și furnizorilor, precum și a celorlalte creanțe și obligații se ține pe categorii, dar și pe fiecare persoană fizică sau juridică.

Sistemul purtătorilor primari de informații privind datoriile și creanțele comerciale

Documentele financiar-contabile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate a operațiunilor privind datoriile și creanțele comerciale sunt structurate astfel:

Documente pentru înregistrarea creanțelor față de clienți sau a datoriilor față de furnizori: Factura;

Documente pentru înregistrarea decontărilor între entitățile din cadrul grupului: Factura;

Documente pentru înregistrarea decontărilor între unitate și subunitate: Notă de debitare-creditare;

Alte documente pentru înregistrarea datoriilor și creanțelor față de terți: Decont pentru operațiuni în participație, Notă de contabilitate, Extras de cont, Fișă de cont pentru operațiuni diverse;

Documente pentru stingerea datoriilor și creanțelor:

cu numerar: Chitanță, Chitanță pentru operațiuni în valută, Dispoziție de plată/încasare către casierie;

prin virament: Ordin de plată, CEC, Cambie, Bilet la ordin.

Factura este utilizată ca document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a bunurilor livrate și a serviciilor prestate, document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, document de încărcare în gestiunea cumpărătorului, document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului, precum și pentru alte situații prevăzute de lege. Se întocmește în două sau mai multe exemplare pentru livrări de bunuri și/sau prestări de servicii.

Nota de debitare – creditare servește ca document de înregistrare a operațiunilor de decontare intervenite între unitate și subunități care țin contabilitate proprie și între subunități alea aceleiași unități care țin contabilitate proprie, ca document justificativ de înregistrare în contabilitate. Se întocmește în două exemplare, de către compartimentul financiar – contabil, pe baza actelor justificative care stau la baza operațiunii. Primul exemplar circulă la unitatea sau subunitatea care participă a operațiunea de decontare, pentru înregistrare, al doilea exemplar la compartimentul financiar – contabil, pentru înregistrare.

Decontul pentru operațiuni în participație se utilizează în toate domeniile de activitate în care se efectuează operațiuni în participație. Servește ca document pe baza căruia se decontează cheltuielile și veniturile realizate din operațiuni în participație, precum și sumele virate între coparticipanți. Se întocmește de către unitatea care ține contabilitatea asocierilor în participație, lunar, în două exemplare, pe fiecare coparticipant, cu veniturile și cheltuielile ce revin acestuia, pentru înregistrarea în contabilitate proprie, potrivit cotelor prevăzute în contractele de asociere încheiate. Un exemplar circulă la beneficiar, la compartimentul financiar – contabil, al doilea exemplar la compartimentul care ține contabilitatea operațiunilor în participație și care întocmește decontul.

Nota de contabilitate servește ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea sintetică și analitică, de regulă pentru operațiunile care nu au la bază documente justificative. Se întocmește, într – un exemplar, de către compartimentul financiar – contabil. Circulă la persoana autorizată să verifice și să semneze documentul și la persoana care asigură contabilitatea sintetică și analitică în cadrul compartimenului financiar – contabil.

Extrasul de cont servește la comunicarea și solicitarea de la debitor a sumelor pretinse, rămase neachitate, provenite din relații economico – financiare și ca instrument de conciliere prearbitrară. De asemenea, se utilizează ca document de inventariere a soldurilor conturilor privind datoriile și creanțele entiății în relație cu terții. Se întocmește în trei exemplare, de către compartimentul financiar – contabil al unității beneficiare, pe baza datelor din contabilitatea analitică. Toate exemplarele ajung la conducătorul compartimentului financiar – contabil și conducătorul unității emitente, pentru semnare; la unitatea debitoare rămân două exemplare, care restituie unității emitente exemplarul 2 semnat pe verso de conducătorul unității și conducătorul compartimentului financiar – contabil, pentru confirmarea debitului. Eventualele obiecții asupra sumelor prevăzute în extrasul de cont se consemnează într-o notă explicativă semnată de conducătorul unității și conducătorul compartimentului financiar – contabil, care se anexează la exemplarul 2 al extrasului de cont.

Fișa de cont pentru operațiuni diverse servește la ținerea contabilității analitice a conturilor de clienți, debitori, furnizori, creditori, etc., la ținerea contabilității sintetice a operațiunilor economico – financiare. Se întocmește într – un exemplar, pentru fiecare client, debitor, furnizor sau creditor și se sortează pe conturi analitice. În cazul în care se utilizează pentru ținerea contabilității sintetice a operațiunilor economico – financiare, fișele de cont se deschid pentru fiecare cont sintetic de gradul I care nu se desfășoară pe conturi sintetice de gradul II, și pentru conturile de gradul II prevăzute în planul de conturi aplicabil. Se completează, la începutul anului, pe baza soldurilor de la sfârșitul anului precedent, iar în cursul anului, pe baza documentelor justificative referitoare la operațiunile intervenite. Nu circulă, fiind un document de înregistrare contabilă.

Chitanța servește ca document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității și de înregistrare în registrul de casă în contabilitate. În cazul în care sumele înscrise pe chitanță sunt aferente livrărilor de bunuri sau prestărilor de servicii scutite fără drept de deducere conform prevederilor legale, formularul de chitață este documentul justificativ care stă la baza înregistrării veniturilor în contabilitate. Se întocmește în contabilitate în două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unității și se semnează de acesta pentru primirea sumei. Circulă la depunător (exemplarul 1, cu ștampila unității), exemplarul 2 rămâne în carnet, fiind folosit ca document de verificare a operațiilor efectuate în registrul de casă.

Chitanța pentru operațiuni în valută servește ca document justificativ pentru încasările și plățile în valută efectuate în numerar, document justificativ de înregistrare în registrul de casă în valută și în contabilitate. Se întocmește la unitățile care efectuează operațiuni în valută, în două exemplare, pentru fiecare sumă în valută, de către casierul unității și se semnează de către acesta. Circulă la depunător/ plătitor, exemplarul 1, cu ștampila unității, exemparul 2 este folosit ca document de verificare a operațiunilor înregistrate în registrul de casă în valută.

Dispoziția de plată/încasare către casierie servește ca dispoziție pentru casierie, în vedera achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum și a diferenței de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit, pentru procurare de materiale, etc., dispoziție pentru casierie, în vederea încasării în numerar a unor sume care nu reprezintă venituri din activitatea de exploatare, potrivit dispozițiilor legale, ca document justivicativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate, în cazul plăților în numerar efectuate fără alt document justificativ. Se întocmește în două exemplare de către compartimentul financiar – contabil: în cazul utilizării ca dispoziție de plată, când nu există alte documente prin care se dispune plata (stat de salarii), în cazul utilizării ca dispoziție de plată a avansurilor pentru cheltuieli de deplasare, procurare de materiale, etc., în cazul utilizării ca dispoziție de încasare, când nu există alte documente prin care se dispune încasarea (aviz de plată, somații de plată, etc.). se semnează de întocmire la compartimentul financiar – contabil. Circulă la persoana autorizată să exercite controlul financiar preventiv, pentru viză în cazurile prevăzute de lege, la persoanele autorizate să aprobe încasarea sau plata sumelor respective, la casierie, pentru efectuarea operațiunii de încasare sau plată, după caz, și se semnează de casier; în cazul plăților se semnează și de către persoana care a primit suma, la compartimentul financiar – contabil, anexă la registrul de casă, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate (exemplarul 2).

Ordinul de plată este un instrument de plată, un înscris prin care o persoană, numită emitent, se obligă să plătească o sumă de bani la scadență altei persoane numită beneficiar, sau la ordinul acesteia.

CEC – ul este un instrument de plată prin care titularul unui cont dă o instrucțiune băncii sale de a pune la dispoziție o anumită sumă de bani unei alte entități, persoană fizică sau juridică.

Cambia este un titlu de credit și, în același timp, instrument de plată, prin care o persoană numită trăgător, dă dispoziție altei persoane numită tras să plătească necondiționat, la scadență, o sumă de bani unei terțe persoane numite beneficiar sau la ordinul acesteia.

Biletul la ordin este înscrisul prin care emitentul, având atât calitatea de trăgător, cât și pe cea de tras, se obligă expres și necondiționat să plătească, într-un anumit loc și la o dată precis stabilită, o sumă de bani datorată unei persoane numită beneficiar.

Sistemul de conturi utilizat pentru evidența datoriilor și creanțelor comerciale

La reflectarea în contabilitate a operațiunilor economice privind datoriile și creanțele comerciale derulate pe parcursul unui exercțiu financiar se are în vedere conținutul economic al acestora, cu respectarea principiilor, bazelor, regulilor și politicilor contabile permise de reglementarea contabilă aplicată. Conturile utilizate pentru evidența datoriilor și creanțelor comerciale sunt cele din clasa 4 ”Conturi de terți” care fac parte din următoarele grupe de conturi: 40 ”Furnizori și conturi asimilate”, 41 ”Clienți și conturi asimilate”, 45 ”Grup și acționari/ asociați”, 48 ”Decontări în cadrul unității”.

Din grupa 40 ”Furnizori și conturi asimilate” fac parte următoarele conturi:

401 Furnizori;

403 Efecte de plătit;

404 Furnizori de imobilizări;

405 Efecte de plătit pentru imobilizări;

408 Furnizori – facturi nesosite;

409 Furnizori – creditori.

Conturile din cadrul acestei grupe sunt conturi de pasiv, în creditul lor fiind evidențiate datoriile comerciale create, iar în debit stingerea acestora. Excepție face contul 409 Furnizori – creditori (cont de activ), care are funcțiunea contabilă inversă conturilor grupei din care face parte

Contul 401 Furnizori (cont de pasiv) ține evidența datoriilor și a decontărilor în relațiile cu furnizorii, alții decât entitățile afiliate și entitățile legae pri interese de participare, pentru aprovizionări de bunuri sau servicii prestate.

În creditul contului 401 Furnizori se înregistrează:

valoarea la preț de cumpărare sau standard (prestabilit) al materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, animalelor și păsărilor, mărfurilor și ambalajelor, achiziționate cu titlu oneros de la terți pe bază de facturi (301, 302, 303, 341, 345, 346, 361, 371, 381, 321, 322, 323, 326, 327, 328), precum și diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente, în cazul în care evidența acestora se ține la prețuri standard (308, 368, 388);

rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate în exercițiul financiar curent, aferente exercițiilor financiare precedente (117);

valoarea materialelor achiziționate, nestocate și consumul de energie și apă (604, 605);

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (409);

valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, mărfurilor, ambalajelor etc. achiziționate, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent (601, 602, 603, 607, 608);

valoarea serviciilor prestate de terți (611 la 626, 628, 471);

valoarea facturilor primite, în cazul în care acestea au fost evidențiate anterior ca facturi nesosite (408);

taxa pe valoarea adăugată aferentă furnizorilor (4426);

valoarea timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și călătorie și a altor valori achiziționate (532);

valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate terților (658);

valoarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate, aferente perioadei (652);

diferențele nefavorabile de curs valutar din evaluarea soldului în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

diferențele nefavorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668);

valoarea avansurilor facturate (409).

În debitul contului 401 Furnizori se înregistrează:

plățile efectuate către furnizori (512, 531, 541, 542);

valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (403);

valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plăților cu aceștia (409);

sumele nete achitate colaboratorilor și impozitul reținut (512, 531, 444);

valoarea la preț de înregistrare a produselor cuvenite unităților prestatoare, ca plată în natură potrivit prevederilor contractuale (345);

datorii prescrise, scutite sau anulate, potrivit legii (758);

valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării (609);

valoarea sconturilor obținute de la furnizori (767);

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, predate furnizorului (409);

diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizori, la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

diferențele favorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768).

Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor.

Contul 403 Efecte de plătit (cont de pasiv) ține evidența obligațiilor de plătit pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie, etc.)

În creditul contului 403 Efecte de plătit se înregistrează:

valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (401);

diferențele nefavorabile de curs valutar, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665).

În debitul contului 403 Efecte de plătit se înregistrează:

plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale (512);

diferențele favorabile de curs valutar constatate la evaluarea, la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, a efectelor comerciale de plătit sau la lichidarea acestora (765).

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de plătit.

Contul 404 Furnizori de imobilizări (cont de pasiv) ține evidența obligațiilor de plată față de furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale, alții decât entitățile afiliate și entitățile legate prin interese de participare.

În creditul contului 404 „Furnizori de imobilizări“ se înregistrează:

valoarea imobilizărilor facturate de furnizori sau a serviciilor prestate de terți pentru realizarea acestor imobilizări (201, 203, 205, 208, 211, 212, 213, 214, 223, 224, 231, 233);

rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate în exercițiul financiar curent, aferente exercițiilor financiare precedente (117);

obligația de plată a ratelor pe baza facturilor emise de locator, în cazul leasingului financiar, și a dobânzii aferente (167, 666);

valoarea avansurilor acordate furnizorilor de imobilizări (232, 234);

taxa pe valoarea adăugată aferentă furnizorilor de imobilizări (4426);

valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate terților (658);

diferențele nefavorabile de curs valutar înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665);

diferențele nefavorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668).

În debitul contului 404 „Furnizori de imobilizări“ se înregistrează:

sumele achitate furnizorilor de imobilizări, precum și valoarea avansurilor decontate furnizorilor de imobilizări (512, 531, 541, 232, 234);

valoarea garanțiilor depuse la terți (167);

valoarea acceptată a efectelor de plătit pentru imobilizări (405);

datorii prescrise, scutite sau anulate, potrivit legii (758);

valoarea sconturilor obținute de la furnizorii de imobilizări (767);

diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări, la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării (765);

diferențele favorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768).

Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.

Contul 405 Efecte de plătit pentru imobilizări (cont de pasiv) ține evidența obligațiilor de plată către furnizorii de imobilizări, pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie, etc).

În creditul contului 405 Efecte de plătit pentru imobilizări se înregistrează:

valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit pentru imobilizări (404);

diferențele nefavorabile de curs valutar din evaluarea soldului în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665).

În debitul contului 405 Efecte de plătit pentru imobilizări se înregistrează:

plățile efectuate către furnizorii de imobilizări pe bază de efecte comerciale, la scadența acestora (512);

diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit pentru imobilizările achiziționate.

Contul 408 Furnizori- facturi nesosite (cont de pasiv) ține evidența decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri și prestările de servicii, pentru care nu s-au primit facturi.

În creditul contului 408 Furnizori – facturi nesosite se înregistrează:

valoarea bunurilor aprovizionate sau a serviciilor prestate de către furnizori, precum și a altor datorii către aceștia (301, 302, 303, 361, 371, 381, 4428, 604, 605, 611 la 626, 628, 658);

rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile, constatate în exercițiul financiar curent, aferente exercițiilor financiare precedente (117);

diferențele nefavorabile de curs valutar înregistrate la primirea facturii sau la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, aferente datoriilor în valută către furnizori (665);

diferențele nefavorabile înregistrate la primirea facturii sau la închiderea exercițiului, aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute (668).

În debitul contului 408 Furnizori – facturi nesosite se înregistrează:

valoarea facturilor sosite (401);

diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la primirea facturii sau la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

diferențele favorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la primirea facturii sau la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768).

Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.

Contul 409 Furnizori- debitori (cont de activ)- ține evidența avansurilor acordate furnizorilor pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor sau pentru prestări servicii.

În debitul contului 409 Furnizori – debitori se înregistrează:

valoarea avansurilor facturate (401);

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (401);

diferențele favorabile de curs valutar, aferente avansurilor în valută acordate furnizorilor, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

diferențele favorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768).

În creditul contului 409 Furnizori – debitori se înregistrează:

valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plăților cu aceștia (401);

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, înapoiate furnizorilor, precum și valoarea ambalajelor degradate (401, 608);

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc (381);

diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valută acordate furnizorilor, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

diferențele nefavorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668).

Soldul contului reprezintă avansuri acordate furnizorilor, nedecontate.

Din grupa 41 Clienți și conturi asimilate fac parte următoarele conturi:

411 Clienți;

413 Efecte de primit;

416 Clienți incerți;

418 Clienți – facturi de întocmit;

419 Clienți – creditori.

Contul 411 Clienți (cont de activ)- ține evidența creanțelor și decontărilor în relațiile cu clienții interni și externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri, etc. vândute, servicii prestate, pe bază de facturi, cu excepția entităților afiliate și a entităților legate prin interese de participare, inclusiv a clienților incerți, rău-platnici, dubioși sau aflați în litigiu.

În debitul contului 411 Clienți se înregistrează:

valoarea la preț de vânzare a mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc. livrate și serviciilor prestate, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă (701 la 708, 4427);

valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate, evidențiate anterior în contul „Clienți – facturi de întocmit“ (418);

creanța reprezentând ratele aferente leasingului financiar (267);

dobânda cuvenită locatorului pentru ratele de leasing financiar (766);

venituri înregistrate în avans sau de realizat, aferente perioadelor sau exercițiilor financiare următoare (472);

valoarea avansurilor facturate clienților (419, 4427);

valoarea creanțelor reactivate (754);

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienților (419);

valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate de terți (758);

diferențele favorabile de curs valutar, aferente creanțelor în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

diferențele favorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768);

rezultatul favorabil provenit din corectarea erorilor contabile aferente exercițiilor financiare anterioare (117).

În creditul contului 411 Clienți se înregistrează:

sumele încasate de la clienți (512, 531);

decontarea avansurilor încasate de la clienți (419);

valoarea garanțiilor reținute de terți (267);

valoarea cecurilor și efectelor comerciale acceptate (511, 413);

valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării (709);

valoarea sconturilor acordate clienților (667);

sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidență a clienților incerți sau în litigiu (654);

creanțe prescrise, scutite sau anulate, potrivit legii (658);

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienți (419);

diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în valută, înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

diferențele nefavorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la decontarea acestora sau cu ocazia evaluării lor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668).

Soldul contului reprezintă sumele datorate de clienți.

Contul 413 Efecte de primit de la clienți (cont de activ)- ține evidența creanțelor de încasat, pe bază de efecte comerciale.

În debitul contului 413 Efecte de primit se înregistrează:

sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate (411);

diferențele favorabile de curs valutar, aferente efectelor comerciale de încasat, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765).

În creditul contului 413 Efecte de primit se înregistrează:

efecte comerciale primite de la clienți (511);

sumele încasate de la clienți prin conturile curente (512);

diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor datorate de clienții externi a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, înregistrate la primirea efectelor comerciale sau cu ocazia evaluării creanțelor la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665).

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit

Contul 418 Clienți – facturi de întocmit (cont de activ) – evidențiează livrările de bunuri sau prestările de servicii, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu s-au întocmit facturi.

În debitul contului 418 Clienți – facturi de întocmit se înregistrează:

valoarea livrărilor de bunuri sau a serviciilor prestate către clienți, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă, precum și a altor creanțe față de aceștia (701 la 708, 4428, 758);

diferențele favorabile de curs valutar, aferente creanțelor în valută înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

diferențele favorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768).

În creditul contului 418 Clienți – facturi de întocmit se înregistrează:

valoarea facturilor întocmite (411);

diferențele nefavorabile de curs valutar aferente clienților – facturi de întocmit, înregistrate la primirea facturii sau la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

diferențele nefavorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la primirea facturii sau la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668).

Soldul contului reprezintă valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate, pentru care nu s-au întocmit facturi

Contul 419 Clienți – creditori (cont de pasiv) – ține evidența clienților – creditori, reprezentând avansurile încasate de la clienți.

În creditul contului 419 Clienți – creditori se înregistrează:

sumele facturate clienților reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii (411);

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienților (411);

diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valută primite de la clienți, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

diferențele nefavorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668).

În debitul contului 419 Clienți – creditori se înregistrează:

decontarea avansurilor încasate de la clienți (411);

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienți (411);

valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite de clienți (708);

diferențele favorabile de curs valutar, aferente avansurilor decontate, precum și cele aferente datoriilor în valută către clienți, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

diferențele favorabile, aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, înregistrate cu ocazia decontării sau la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768).

Soldul contului reprezintă sumele datorate clienților – creditori.

Din grupa 45 Grup și acționari/asociați fac parte următoarele conturi:

451 Decontări între entitățile afiliate;

453 Decontări privind interesele de participare.

Contul 451 Decontări între entitățile afiliate (cont bifuncțional) – evidențiează operațiile între entitățile afiliate.

În debitul contului 451 Decontări între entitățile afiliate se înregistrează:

sumele virate altor entități afiliate (512);

sumele cuvenite din vânzări de bunuri și prestări de servicii către entități afiliate, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă (701 la 708, 4427);

prețul de vânzare al imobilizărilor corporale și necorporale cedate entităților afiliate, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă (758, 4427);

prețul de vânzare al imobilizărilor financiare cedate la entități afiliate (764);

dividende aferente investițiilor deținute la entități afiliate (761, 762);

valoarea creanțelor reactivate (754);

valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate de entitățile afiliate (758);

dobânzile cuvenite aferente împrumuturilor acordate entităților afiliate (766);

diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută față de entitățile afiliate, la decontarea acestora (765);

diferențele favorabile aferente datoriilor față de entitățile afiliate, cu decontare în funcție de cursul unei valute, la decontarea acestora (768);

diferențele favorabile de curs valutar la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar, din evaluarea soldului în valută, aferent decontărilor față de entități afiliate (765);

diferențele favorabile aferente soldului decontărilor față de entități afiliate, cu decontare în funcție de cursul unei valute, la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768).

În creditul contului 451 Decontări între entitățile afiliate se înregistrează:

sumele încasate de la alte entități afiliate (512);

valoarea imobilizărilor facturate de furnizori – entități afiliate sau a serviciilor prestate de terți pentru realizarea acestor imobilizări (203, 205, 208, 211, 212, 213, 214, 231, 233);

valoarea la preț de cumpărare sau standard (prestabilit) a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar etc. primite de la entități afiliate (301, 302, 303, 308, 361, 368, 371, 381, 388);

taxa pe valoarea adăugată aferentă furnizorilor (4426);

dobânzile datorate aferente împrumuturilor angajate (666);

încasarea dividendelor din participații (512);

valoarea debitelor scăzute din evidență (654);

diferențele nefavorabile aferente creanțelor în valută față de entitățile afiliate, cu ocazia decontării acestora (665);

diferențele nefavorabile aferente creanțelor față de entitățile afiliate, cu decontare în funcție de cursul unei valute, cu ocazia decontării acestora (668);

diferențele nefavorabile de curs valutar din evaluarea soldului în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

diferențele nefavorabile aferente soldului decontărilor cu entitățile afiliate, cu decontare în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668).

Soldul debitor al contului reprezintă creanțele entității, iar soldul creditor, datoriile entității în relațiile cu entitățile afiliate.

Contul 453 Decontări privind interesele de participare (cont bifuncțional) – ține evidența decontărilor privind interesele de participare.

În debitul contului 453 Decontări privind interesele de participare se înregistrează:

sumele virate entităților legate prin interese de participare (512);

sumele cuvenite din vânzări de bunuri și prestări de servicii către entități legate prin interese de participare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă (701 la 708, 4427);

prețul de vânzare al imobilizărilor corporale și necorporale cedate entităților legate prin interese de participare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă (758, 4427);

valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate de entitățile legate prin interese de participare (758);

dividende aferente investițiilor deținute la entitățile legate prin interese de participare (761);

prețul de vânzare al imobilizărilor financiare cedate entităților legate prin interese de participare (764);

dobânzile cuvenite aferente împrumuturilor acordate entităților legate prin interese de participare (766);

diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută față de entitățile legate prin interese de participare, înregistrate la decontarea acestora (765);

diferențele favorabile aferente datoriilor față de entitățile legate prin interese de participare, cu decontare în funcție de cursul unei valute, înregistrate la decontarea acestora (768);

diferențele favorabile de curs valutar din evaluarea soldului în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (765);

diferențele favorabile aferente decontărilor față de entitățile legate prin interese de participare, cu decontare în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (768);

valoarea creanțelor reactivate (754).

În creditul contului 453 Decontări privind interesele de participare se înregistrează:

sumele încasate de la entitățile legate prin interese de participare (512);

valoarea imobilizărilor facturate de furnizori – entități legate prin interese de participare sau a serviciilor prestate de terți pentru realizarea acestor imobilizări (203, 205, 208, 211, 212, 213, 214, 231, 233);

valoarea la preț de cumpărare sau standard (prestabilit) a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar etc. primite de la entități legate prin interese de participare (301, 302, 303, 308, 361, 368, 371, 381, 388);

taxa pe valoarea adăugată aferentă furnizorilor (4426);

dobânzile datorate aferente împrumuturilor primite de la entități legate prin interese de participare (666);

încasarea dividendelor din participații (512);

valoarea debitelor scăzute din evidență (654);

diferențele nefavorabile aferente creanțelor în valută față de entități legate prin interese de participare, cu ocazia decontării acestora (665);

diferențele nefavorabile aferente creanțelor față de entități legate prin interese de participare, cu decontare în funcție de cursul unei valute, cu ocazia decontării acestora (668);

diferențele nefavorabile de curs valutar din evaluarea soldului în valută, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (665);

diferențele nefavorabile aferente decontărilor cu entități legate prin interese de participare, cu decontare în funcție de cursul unei valute, înregistrate la finele lunii, respectiv la închiderea exercițiului financiar (668).

Soldul debitor al contului reprezintă creanțele privind interesele de participare, iar soldul creditor, datoriile privind interesele de participare.

Din grupa 48 Decontări în cadrul unității fac parte următoarele conturi:

481 Decontări între unitate și subunități;

482 Decontări între subunități.

Contul 481 Decontări între unitate și subunități (cont bifuncțional) – ține evidența decontărilor între unitate și subunitățile sale fără personalitate juridică, care conduc contabilitatea proprie.

În debitul contului 481 Decontări între unitate și subunități se înregistrează:

valori materiale și bănești transferate subunităților (în contabilitatea unității) sau unității (în contabilitatea subunității) (301, 302, 303, 341, 361, 371, 381, 512, 531).

În creditul contului 481 Decontări între unitate și subunități se înregistrează:

valori materiale și bănești primite de unitate de la subunități (în contabilitatea unității) sau cele primite de subunitate de la unitate (în contabilitatea subunităților) (301, 302, 303, 341, 361, 371, 381, 512, 531).

Soldul debitor al contului reprezintă sumele de încasat, iar soldul creditor, sumele datorate pentru operațiuni din cadrul unei entități cu subunități fără personalitate juridică.

Contul 482 Decontări între subunități (cont bifuncțional) – ține evidența decontărilor între subunitățile fără personalitate juridică din cadrul aceleiași unități, care conduc contabilitate proprie.

În debitul contului 482 Decontări între subunități se înregistrează:

valori materiale și bănești transferate între subunități (301, 302, 303, 341, 361, 371, 381, 512, 531).

În creditul contului 482 Decontări între subunități se înregistrează:

valori materiale și bănești primite (301, 302, 303, 341, 361, 371, 381, 512, 531).

Soldul debitor reprezintă sumele de încasat de la alte subunități, iar soldul creditor, sumele datorate pentru operațiuni față de subunități ale aceleiași entități.

Reflectarea în contabilitate a operațiilor privind datoriile și creanțele comerciale

Operații privind datoriile comerciale: furnizori și efecte comerciale de plătit

După cum am precizat și la paragraful 3.2, datoriile comerciale pe care întreprinderea și le creează în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri materiale, lucrări și servicii sunt reflectate în conturile din grupa 40 Furnizori și conturi asimilate, care are în componență următoarele conturi : 401 Furnizori, 403 Efecte de plătit, 404 Furnizori de imobilizări, 405 Efecte de plătit pentru imobilizări, 408 Furnizori – facturi nesosite, 409 Furnizori – creditori.

Principalele tipuri de operațiuni privind datoriile comerciale sunt următoarele:

S.C. COMAT BACĂU S.A. se aprovizionează de la furnizorul DAMILA cu mărfuri și

ambalaje, conform Facturii nr. 39/17.12.2012, după cum urmează : oțel rotund în cantitate de 3.150 kg la un preț unitar de 3 lei/kg, sârmă neagră în cantitate de 3.625 kg la un preț unitar de 4 lei/kg și ambalaje în valoare de 150 lei. Factura cuprinde TVA 24%.

S.C. COMAT BACĂU S.A achită datoria față de furnizorul DAMILA, aferentă Facturii

nr. 39/17.12.2012, conform Ordinului de plată nr. 808/13.12.2012.

S.C COMAT BACĂU S.A achiziționează de la furnizorul INFOSTAR, conform Facturii nr. 23/12.12.2012, un computer în valoare de 2.014,13 lei.

S.C COMAT BACĂU S.A are o datorie față de furnizorul de imobilizări INFOSTAR,

pentru care a emis Biletul la ordin nr. 25/ 12.12. 2012 cu suma de 2.500 lei, cu scadența la 3 luni.

La scadență, se achită valoarea Biletului la ordin nr. 25/12.12.2012.

S.C COMAT BACĂU S.A primește de la furnizorul Adimet la sfărșitul lunii noiembrie, o factură care se prezintă astfel:

mărfuri 100.000 lei

rabat 4% 4.000 lei

Net comercial 96.000 lei

scont de decontare 2% 1.920 lei

Net financiar 94.080 lei

TVA 24% 22.579 lei

Total de plată 116.659 lei

Reducerile financiare sunt înregistrate odată cu primirea facturii.

S.C COMAT BACĂU S.A acordă un avans în valoare de 25.000 lei pentru aprovizionarea cu mărfuri în perioada următoare. Ulterior se primesc mărfuri în valoare de 48.000 lei, TVA 24%. Diferența se achită printr-un ordin de plată.

înregistrarea avansului:

plata avansului:

înregistrarea facturii de achiziție:

stornarea avansului:

plata furnizorului:

Societatea înregistrează cheltuieli reprezentând consumul de apă pentru care nu s-a primit Factură, la o valoare estimată de 1.200 lei, TVA 24%.

Ulterior se primește Factura nr. 183/ 11/12/2012.

Se constată că valoarea facturii este mai mare decât valoarea estimată, respectiv 1.500 lei.

Operații privind creanțele comerciale: clienții și efectele comerciale de primit

După cum am preciza și în paragraful 3.2, creanțele comerciale rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii proprii ciclului de exploatare al întreprinderii, atât clienților interni cât și celor externi, sunt reflectate în conturile din grupa 41 Clienți și conturi asimilate.

În contabilitate sunt delimitate și evidențiate, ca structuri distincte, creanțele sub forma clienților incerți, clienți în litigiu și clienți dubioși.

Clienții sunt considerați incerți în cazul în care creanțele nu au fost încasate la termenul stabilit și există condiții care determină lipsa de încredere în capacitatea financiară a acestora de a-și onora obligațiile asumate.

Clienții sunt considerați litigioși în situația în care s-a deschis o acțiune judecătorească pentru recuperarea sumelor care fac obiectul creanțelor.

Clienții dubioși sunt cei în cazul cărora creanțele nu mai pot fi recuperate.

Pentru a exemplifica modul de funcționare a acestor conturi se consideră următoarele operațiuni:

S.C. COMAT BACĂU S.A. cu activitate de desfacere a mărfurilor en – gross vinde mărfuri și ambalaje către întreprinderile comerciale cu amănuntul (en detail) cu decontare ulterioară, conform Facturii nr. 11/7.12.2012 după cum urmează: tablă neagră în cantitate de 120 buc la prețul negociat de 132,5 lei/buc; oțel rotund în cantitate de 4.900 kg la prețul unitar de 4 lei/ kg; ambalaje la prețul de vânzare 120 lei. Factura cuprinde TVA 24%.

S.C. COMAT BACĂU S.A. a vândut mărfuri, clientului ASI METAL, la prețul de vânzare de 4.500 lei, TVA 24%. Livrarea s-a făcut în baza Avizului de însoțire nr. 17/20.11.2012. Până la sfârșitul exercițiului financiar nu se întocmește factura.

În exercițiul următor se întocmește factura, valoarea acesteia fiind de 4.800 lei, TVA 24%.

– pentru diferența în plus se înregistrează:

Se încasează, prin bancă, Factura nr. 11/7.12.2012 aferentă mărfurilor vândute.

S.C. COMAT. BACĂU S.A primește un avans pentru mărfurile pe care urmează să le vândă clientului Metal Band, în valoare de 10.000 lei. Ulterior mărfurile se livrează clientului în valoare de 20.000 lei, TVA 24%.

înregistrarea avansului:

înregistrarea facturii:

stornarea avansului:

încasarea creanței:

Operații privind reducerile de preț efectuate în relațiile comerciale

Reducerile de natură comercială și financiară apar în derularea relațiilor comerciale dintre agenții economici pentru a stimula activitatea economică a partenerilor.

Reducerile cu caracter comercial pot îmbrăca următoarele forme:

rabatul se acordă de către furnizor pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate;

remiza se acordă de către furnizor pentru fidelitatea clientului sau pentru un volum mare al unor comenzi;

risturnul se acordă clienților, la sfârșitul unei perioade, pentru depășirea de către aceștia a unui anumit plafon valoric anual, pentru a recompensa fidelitatea acestora față de produsele vânzătorului.

Reducerile cu caracter financiar se acordă în cazul achitării datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate și poartă denumirea de sconturi de decontare. Sub aspect metodologic, trebuie avute în vedere anumite reguli:

mai întâi, se calculează reducerile comerciale în ordinea: rabaturi – remize și apoi se calculează reducerile financiare, suma absolută a fiecărei categorii de reduceri determinându-se în funcție de ”netul” anterior, deci sub formă de cascadă;

reducerile comerciale se contabilizează doar dacă acestea se acordă ulterior printr-o factură distinctă și nu prin factura ințială, în contabilitate înregistrându – se ”netul” comercial;

risturnele, fiind calculate asupra ansamblului operațiilor efectuate într-o perioadă determinată, se acordă prin facturi distincte și, deci, se contabilizează.

Se consideră că S.C COMAT BACĂU S.A a livrat clientului ASI METAL mărfuri după cum urmează:

mărfuri (preț de livrare) 40.000 lei

rabat 10% 4.000 lei

36.000 lei

remiză 5% 1.800 lei

net comercial 34.200 lei

scont de decontare 2% 684 lei

net de plată 33.516 lei

TVA 24 % 8.044 lei

Total de plată 41.560 lei

Înregistrarea facturii:

Încasarea facurii:

Ulterior se constată că reducerile comerciale au fost acordate pe o factura distinctă.

Mărfuri la preț de livrare 40.000 lei

TVA 24% 960 lei

Suma de plată 40.960 lei

înregistrarea facturii inițiale:

înregistrarea facturii întocmite ulterior pentru reducerile comerciale acordate:

rabat 4.000 lei

remiză 1.800 lei

5.800 lei

scont de decontare 684 lei

6.484 lei

TVA 24% 1.556 lei

decontara facturii, avându-se în vedere și reducerile comerciale acordate:

Operații privind avansurile intersocietăți

Există situații în care clienții acordă furnizorilor avansuri bănești, astfel clientul își creează creanțe față de furnizori, evidențiate în contul de activ 409 Furnizori – debitori dezvoltat pe două subconturi, 4091 Fuznizori – debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor și 4092 Furnizori – debitori pentru prestări de servicii, iar furnizorii își creează față de clienți obligații, evidențiate în contul de pasiv 419 Clienți – creditori.

Pentru a exemplifica modul de funcționare a acestor conturi, se consideră următoarele operațiuni:

S.C COMAT BACĂU S.A în vederea achiziționării unor mărfuri și ambalaje, încheie un

contract cu furnizorul DAMILA, în valoare de 30.000 lei, acordând suma de 15.000 lei ca acont. Ulterior, după execuția produselor comandate, furnizorul livrează și facturează societății produse în valoare de 28.000 lei, TVA 24%. Se decontează avansul acordat și se mai achită o diferență de 19.720 lei.

înregistrarea facturii de avans:

plata avansului pentru livrarea de mărfuri:

facturarea mărfurilor livrate de către furnizorul DAMILA societății S.C. COMAT

BACĂU S.A:

decontarea acontului plătit furnizorului:

achitarea diferenței de 19.720 lei:

S.C COMAT BACĂU S.A în vederea livrării unor mărfuri, încheie un contract cu Vasarom, în valoare de 50.000 lei, primind suma de 20.000 lei ca avans. Ulterior, după livrarea produselor, societatea livrează și facturează clientului Vasarom în valoare de 52.000 lei, TVA 12.480 lei. Se decontează avansul primit și se încasează diferența de 44.480 lei.

înregistrarea facturii de avans:

primirea avansului:

facturarea mărfurilor livrate către clientul Vasarom:

decontarea avansului primit:

încasarea diferenței:

Operații privind efectele de comerț

Efectele comerciale sunt titluri de valoare, negociabile pe termen scurt sau imediat, care atestă, după caz, creditele comerciale primite sau acordate în relațiile comerciale ale întreprinderii cu furnizorii și clienții. Ele circulă sub diferite denumiri cum ar fi: cambii, bilete la ordin, cecuri.

Pentru evidența operațiunilor privind efectele de comerț, se folosesc conturile 403 Efecte de plătit, 405 Efecte de plătit pentru imobilizări, 413 Efecte de primit de la clienți, precum și contul de trezorerie 511 Valori de încasat, dezvoltat pe două subconturi 5113 Efecte de încasat și 5114 Efecte remise spre scontare.

Pentru a exemplifica principalele operații cu efecte comerciale și modul în care se înregistrează în contabilitate, se consideră următoarele exemple:

S.C COMAT BACĂU S.A a vândut mărfuri clientului ASI METAL în valoare de 20.000 lei

inclusiv TVA și dorește confirmarea în scris a capacității de plată a acestuia. În acest caz va primi sub semnătura acestuia un bilet la ordin.

primirea biletului la ordin de la client:

depunerea biletului la ordin, la bancă, în vederea încasării

încasarea biletului la ordin în valoare de 20.000 lei

Valoarea nominală a unui efect deținut de societate este de 15.000 lei, iar valoarea scontată la unitatea bancară este de 12.000 lei.

Agio = 15.000 lei – 12.000 lei= 3.000lei

S.C COMAT BACĂU S.A remite băncii spre încasare la 12.12.12 un efect comercial în valoare de 25.000 lei. La 05.01.13 se încasează efectul, taxa plătită pentru serviciul bancar fiin 200 lei. Efecul remis la încasare este scontat înainte de termen.

remiterea efectului pentru a fi scontat înainte de termen:

scontarea efectului înainte de termen:

Particularități privind datoriile și creanțele comerciale exprimate în valută

După cum am menționat și la paragraful 1.3 conform OMFP nr. 3055/2009 contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută. Creanțele și datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută. O tranzacție în valută trebuie înregistrată la cursul valutar, comunicat de BNR, de la data efectuării operațiunii. Diferențele de curs valutar apar în momentul decontării creanțelor și datoriilor în valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul lunii sau față de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar.

Deoarece S.C. COMAT BACĂU S.A. nu efectuează operațiuni în valută presupunem următoarele operații:

S.C. COMAT BACAU S.A. vinde marfă către o societate din Anglia în condiția de livrare CIF pentru suna de 10.000 USD, conform facturii nr.15/10.05.2013. Asigurarea mărfurilor pe parcurs extern este de 1000 USD, transportul extern, calculat la facturare este de 800 USD, iar valoarea mărfurilor este de 26.500 lei.

Livrarea mărfurilor la extern:

Primirea facturii privind asigurarea externă:

Plata facturii:

Încasarea de la extern a contravalorii mărfurilor vândute, cursul valutar la data încasării

fiind de 3,3 lei/USD:

Valoarea de încasat 10.000 USD x 3,3 lei/USD = 33.000 lei

Valoarea în lei la facturare 10.000 USD x 3,2 lei/USD = 32.000 lei

Diferența de curs valutar (+) = 1.000 lei

Primirea facturii pentru transportul extern: 810 USD, cursul din facutră fiind de 3,15 lei/USD față de 3,2 lei/USD, din momentul livrării:

Valoarea la cursul livrării: 810 USD x 3,15 lei/USD = 2.551,5lei

Valoarea la cursul din factură 810 USD x 3,2 lei/USD = 2.592 lei

Diferența de curs valutar (+) = 40,5 lei

Determinarea diferenței între cheltuielile antecalculate de 800 USD și cele efective 810 USD:

10 USD x 3,2 lei/USD = 32 lei

Plata cheltuielilor de transport, cursul valutar la momentul plății fiind de 3,25 lei/USD:

Valoarea în lei, la data plății 810 USD x 3,25 lei/ USD = 2.632,5 lei

Valoarea în lei la facturare 810 USD x 3,15 lei/USD = 2.551,5 lei

Diferența de curs valutar (-) = 81 lei

S.C COMAT BACĂU S.A are la finele anului 2012 următoarele solduri în valută:

soldul client extern 10.000 euro, la cursul de 4,2 lei/ euro =42.000 lei;

soldul furnizr extern 2.000 USD, la cursul de 3,2 lei/USD = 6.400 lei.

Cu ocazia închiderii exercițiului financiar, societatea trebuie să reevalueze soldurile utilizând cursurile de închidere comunicate de BNR pentru închiderea exercițiului și anume: 1 Euro = 4,3 lei, 1USD = 3,3 lei.

Sold client extern 10.000 euro x 4,3 lei – 42.000 lei = 1.000 lei

Sold furnizor extern 2.000 USD x 3,3 lei – 6.400 lei = 200 lei

3.4 Informații privind datoriile și creanțele comerciale prezentate în situațiile financiare

3.4.1 Informatii prezentate in situatiile financiare privind datoriile și creanțele comerciale

Obiectivul situațiilor financiare este acela de a oferi informații despre poziția financiară, performanța și fluxurile de trezorerie ale unei entități, informații care ajută utilizatorii la luarea deciziilor economice. Situațiile financiare individuale sau consolidate care trebuie întocmite de către entitățile care aplică Standardele Internaționale de Raportare Financiară cuprind:

bilanțul;

contul de profit și pierdere;

situația modificărilor capitalurilor proprii;

situația fluxurilor de trezorerie;

notele explicative.

Bilanțul arată poziția financiară a întreprinderii la sfârșitul exercițiului financiar, dar această poziție este dată de rezultatele obținute de întreprindere de la înființare și până la data bilanțului. De asemenea, bilanțul furnizează informații despre ratele de rentabilitate, structura capitalului, lichiditatea, solvabilitatea și flexibilitatea întreprinderii. Informațiile referitoare la creanțele comerciale le regăsim în cadrul bilanțului sub formă de listă la punctul B. ACTIVE CIRCULANTE, sub denumirea de Creanțe, iar datoriile comerciale la punctul D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN.

Contul de profit și pierdere prezintă veniturile și cheltuielile după natura lor, grupate pe feluri de activități (de exploatare, financiară, extraordinară). Astfel nu regăsim informații directe referitoare la datoriile și creanțele comerciale, ci sunt asociate cheltuielilor și veniturilor rezultate din tranzacțiilor cu clienții, respectiv furnizorii societății.

Notele explicative reprezintă o altă componentă a situațiilor financiare anuale, prin care se completează și explică datele înscrise în bilanț și în contul de profit și pierdere. Acestea conțin informații suplimentare, relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute. Informații despre datoriile și creanțele comerciale regăsim în Nota 5- Situația datoriilor și creanțelor.

Analiza datoriilor și creanțelor comerciale

Pe baza datelor preluate din situațiile financiare anuale, în special din bilanț și contul de profit și pierdere, se poate efectua cercetarea mediului economic prin analiza economico – financiară. Analiza utilizează un ansamblu de instrumente de lucru, prin care se poate interpreta informația contabilă, cu ajutorul unor indicatori specifici.

Pornind de la informațiile din tabelul de mai jos se va efectua analiza indicatorilor: viteza de rotație a debitelor – clienți, viteza de rotație a creditelor – furnizori.

Viteza de rotație a debitelor – clienți exprimă viteza de rotație a perioadei de recuperare a creanțelor, numărul de rotații pe care realizarea scadenței acoperă fluxul de vânzări pe durata exercițiului.

Viteza de rotație a debitelor – clienți =

Analiza duratei în zile a unei rotații

Modificarea totală a duratei în zile a unei rotații:

= 42,64

= -19,21

Măsurarea influențelor factorilor asupra modificării duratei în zile a unei rotații:

influența cifrei de afaceri:

=

influența modificării soldului mediu al clienților:

=

Se constată că viteza de rotație a debitelor – clienți înregistrează o scădere pe parcursul celor doi ani, de la 42,64 rotații/an în 2011 la 23,43 rotații/an în 2012.

Viteza de rotație a creditelor – furnizori exprimă viteza de rotație a plăților scadente.

Viteza de rotație a creditelor – furnizori =

Analiza duratei în zile a unei rotații

Modificarea totală a duratei în zile a unei rotații:

=*365 =19,3-19,28= 0,02

Măsurarea influențelor factorilor asupra modificării duratei în zile a unei rotații:

influența cifrei de afaceri:

influența modificării datoriilor comerciale:

=

Viteza de rotație a creditelor – furnizori înregistrează o evoluție nefavorabilă în 2012, în sensul creșterii sale cu 0,02 rotații/an față de anul 2011.

CAPITOLUL IV

POSIBILITĂȚI DE UTILIZARE A MIJLOACELOR MODERNE DE CALCUL ÎN DOMENIUL CONTABILITĂȚII DATORIILOR ȘI CREANȚELOR COMERCIALE

4.1 Delimitări conceptuale privind informatizarea sistemului informațional contabil

Sistemul este o entitate formată din două sau mai multe componente sau subsisteme, care interacționează între ele pentru atingerea unui obiectiv. „Orice sistem este caracterizat prin faptul că este legat de mediul ambiant, că are o anumită structură, funcționează după anumite reguli și urmărește un anumit scop.”

Orice sistem este format din intrări, prelucrări și ieșiri. Pentru o entitate intrările sunt reprezentate de resursele economice pe care aceasta le utilizează în activitățile sale; prelucrările sunt procesele prin care intrările sunt transformate în ieșiri; iar ieșirile sunt bunurile și serviciile obținute de întreprindere.

Sistemul informațional este o componentă esențială a oricărei organizații, ce poate juca un rol important în succesul unei întreprinderi, prin fapul că furnizează informații utile conducerii. „Sistemul informațional reprezintă un ansamblu de fluxuri informaționale, de mijloace și metode de culegere, prelucrare și transmitere a informațiilor, în vederea luării deciziilor pe toate treptele organizatorice ale conducerii și asigurării unei bune funcționări a sistemului operațional.”

Serviciul contabilitate este considerat punctul central al activității economice, iar sursele de informații sunt: serviciile desfacere, aprovizionare, financiar, personal, producție. Informatizarea întreprinderilor a evoluat de la aplicații informatice simple la sisteme informatice complexe, capabile să gestioneze eficient informațiile existente și să ofere soluții pentru atingerea obiectivului esențial și anume eficiența gestionării resurselor.

Sistemul informațional contabil face parte din sistemul informațional și poate fi definit ca fiind un set de resurse umane și de capital care colectează, procesează, stochează, accesează și transmite datele și informațiile despre procesele contabile ce au loc în organizație. Sistemul informațional contabil poate fi structurat pe cele două laturi ale contabilității:

subsistemul contabilității de gestiune care oferă informații contabile utilizatorilor interni;

subsistemul contabilității financiare care oferă informații contabile utilizatorilor externi.

Sistemele informatice de contabilitate furnizează o multitudine de tipuri de date și informații precum: date financiare, date non – financiare, aanalize rezultate din managementul datelor, informații de căutare, informații despre management, despre acționari/ asociați, etc. Influența tehnologiei informației asupra raportărilor financiare primare se face simțită în furnizarea informației financiar – contabile. Cu ajutorul internetului se pot face modificări asupra modului de furnizare a conținutului rapoartelor financiare, sau a disponibilității informației .

Sistemul informatic de contabilitate are rolul de a furniza informații referitoare la: venituri, clienți, dinamica încasărilor și plăților, cheltuieli, principalii furnizori, etc. Aceste informații trebuie furnizate în timp util, cât mai exact, pentru toți destinatarii informației contabile, astfel un sistem informatic modern este capabil să preia automat datele furnizate de către alte subsisteme.

4.2 Aspecte privind informatizarea contabilității datoriilor și creanțelor comerciale

Existența sistemelor informatice moderne a devenit posibilă după ce calculatoarele s-au răspândit în lumea afacerilor. Existența sistemelor informatice contabile a început odată cu informatizarea facturării și a unor operații contabile aferente.

Principalele funcții pe care le îndeplinește programul de gestiune a datoriilor și creanțelor comerciale sunt:

înregistrarea datelor de identificare referitoare la furnizorii și clienții societății, precum și la produsele și serviciile intrate sau ieșite în cadrul firmei precum și actualizarea acestora;

prelucrarea datelor referitoare la tranzacțiile efectuate cu aceste categorii de terți;

obținerea de rapoarte privind diferitele ipostaze în care clienții și furnizorii se află în derularea afacerilor cu societatea.

Pornind de la aceste funcții programul realizează mai multe module precum:

modulul actualizare care efecuează operațiile de adăugare, modificare și ștergere a înregistrărilor din baza de date a aplicației;

modulul rapoarte realizează rapoartele ce privesc gestiunea furnizorilor și clienților din cadrul societății;

modulul interogare ce realizează interogări de tip SQL referitoare la operațiunile desfășurate cu diferiți clienți și furnizori;

modulul utilitare ce asigură transferul și arhivarea, restaurarea și reindexarea bazei de date.

4.2.1 Descrierea aplicației

Microsoft Access 2007 este un sistem de gestiune al bazelor de date din cadrul suitei Microsoft Office, prin intermediul căruia se permite stocarea și gestionarea cantităților mari de date, organizate în baze de date. Programul Access include un număr mare de facilități privind gestiune bazelor de date, capabil să combine într-un singur fișier de tip .mdb toate obiectele cu care lucrează: tabele, interogări, formulare, rapoarte și paginilor de acces la date.

Pentru exemplificare am creat o bază de date privind gestiunea furnizorilor și clienților de la care firma achiziționează produsele, facturilor de intrare, clienților, facturilor de ieșire, valoarea totală a fiecărei facturi de ieșire/intrare.

Această aplicație oferă o analiză a modalităților practice de utilizare a instrumentelor informatice pentru elaborarea sistemelor de gestiune a evidenței furnizorilor și clienților în cadrul societății S.C COMAT BACĂU S.A. Este o aplicație ușor de utilizat atât pentru utilizatori cât și pentru cei care administrează baza de date.

.

Prezentarea intrărilor

Pentru crearea aplicației s-au parcurs mai mulți pași.

Din pachetul de programe Microsoft Office s-a deschis editorul de baze de date Microsoft Access, care afișează ecranul din figura 4.1.

Figura 4.1. Fereastra principală

Am construit o bază de date nouă, pe care am denumit-o Gestiune datorii și creanțe.mdd. În fereastra principală se selectează Blank Database, în partea dreaptă se introduce numele bazei de date (figura 4.2) și se activează butonul Create, care va afișa rezultatul din figura 4.3.

Figura 4.2. Fereastra Blank Database

Figura 4.3. Fereastra Database

Coloana Add new field se va completa cu numele câmpurilor dorite să apară în tabela respectivă.

Din baza de date nou creată am selectat Design view din bara de meniuri, în fereastra deschisă am completat numele tabelului Furnizori (Figura 4.4 Crearea tabelului), apoi am introdus datele în tabel. În coloana Data type (Figura 4.5 Fereastra Database Design)se va selecta tipul de date necesare pentru funcționarea programului și anume Text dacă vom introduce date formate din litere, number dacă vom introduce date formate din cifre, Currency dacă vom introduce măsuri monetare. În ultima coloană Description se va prezenta, dacă se dorește, o scurtă descriere a informațiilor introduse.

Figura 4.4 Crearea tabelului

Figura 4.5 Fereastra Database Design

Am creat astfel, 6 tabele împreună cu atributele specifice și relațiile de asociere ale acestora.

Primul tabel creat denumit Furnizori (Figura 4.6 Tabela Furnizori (proprietăți)) cuprinde următoarele atribute:

id_furnizori – reprezentând cheia primară a tabelului

Nume

Codul Unic de Înregistrare

Nr_RegCom

IBAN-ul

Adresa, compusă din

– Stradă

Localitate

Județ

Telefon

Figura 4.6 Tabela Furnizori (proprietăți)

În interiorul tabelului am introdus datele de identificare ale fiecărui furnizor.

Figura 4.7 Tabela Furnizori

Similar am creat următoarele tabele a căror structură se prezintă astfel:

FacturiIntrare (ID_fact, Data_emitere, Data_scadentă, Data_primire, Produs, Cantitate, Prețunitar, TVA, Valoare, ID_furnizor);

Aprovizionări (ID_aprov, Produs, Cantitate, Preț, Data, ID_furnzior);

Clienți (ID_client, Nume, CUI, Nr_RegCom, Strada, Localitate, Județ, Telefon);

FacturiIeșire (Nr_fact, Data_emitere, Data_scadentă, Data_primire, Produs, Cantitate, Prețunitar, TVA, Valoare, ID_client);

Vânzări (ID_vz, Produs, Cantitate, Preț, Data, ID_client);

Stoc (ID_prod, ID_aprov, ID_vz)

După realizarea tabelelor, am creat relația dintre ele utilizând funcția Relationship din meniul Database Tools și se va observa conecția cu o linie între câmpurile tabelelor ca în Figura 4.8 Relații între tabele. O relație între două tabele se realizează prin operația drug and drop de la cheia primară a tabelei principale la cheia externă a tabelei secundare (Figura 4.9 Tabela Furnizori și FacturiIntrate). Access va deschide fereastra de dialog Edit Relationships prezentată în Figura 4.10. Relația între cele două tabele am creat – o selectând proprietatea Enforce Referential Integrity, astfel sistemul nu va accepta introducerea datelor privind factura dacă nu au fost introduse în prealabil datele privind furnizorul. Figura 4.11 prezintă rezultatul operației întreprinse, adică crearea unei relații unu la mai mulți între tabelele Furnizori și FacturiIntrare.

Figura 4.8 Relații între tabele.

Figura 4.9 Tabela Furnizori și FacturiIntrate

Figura 4 .10 Fereastra Edit Relationships

Figura 4.11 Relația creată între tabela Furnizori și tabela FacturiIntrare

Prezentarea ieșirilor

Interogarea permite vizualizarea, modificarea și analiza datelor în diferite moduri. Prin intermediul acesteia utilizatorul poate specifica câmpurile de date din tabele pe care dorește sa le vizualizeze, ordinea de afișare a câmpurilor, criteriile de filtrare și de sortare a articolelor asociate. Am creat interogarea Furnizori din județul Iași (Figura 4.14 Furnizori Iași) cu scopul de a afla detalii legate de furnizorii localizați în județul Iași.

Am acționat fila Create și apoi am executat un click pe Query Design din grupul de intrumente. Efectul este afișarea ferestrei de dialog Show table (Figura 4.12 Fereastra Show Table). Am efectuat dublu click pe numele tabelului Furnizori, am închis fereastra Show Table prin butonul de comandă Close, activându-se fereastra Select Query (Figura 4.13 Fereastra Select Query). Din tabela Furnizori am selectat câmpurile Nume, Strada, Localitate, Județ, Telefon cu dublu click. Aceste câmpuri vor apărea în tabela de jos pe rândul Field, iar numele tabelei pe rândul Table. În dreptul criteriului de interogare sub câmpul Județ se scrie Iași.Se salvează interogarea cu numele Furnizori din județul Iași.

Figura 4.12 Fereastra Show Table

Figura 4.13 Fereastra Select Query

Figura 4.14 Furnizori Iași

Similar am procedat și pentru celelalte interogări.

Formularele permit introducerea, extragerea, ștergerea și afișarea datelor din baza de date. Pentru crearea formularelor am selectat fila Create și apoi butonul Form din grupul de butoane Forms creîndu-se un MainForm. Programul Access creează formularul și îl afișează în Layout View. Astfel am creat formularele Furnizori, Clienți, FacturiIntrare, FacturiIeșire.

Figura 4.15 Formularul Furnizori

Pentru a putea vizualiza într-un mod mai formal clienții, furnizorii, facturile emise și intrate s-au creat rapoarte. Pentru crearea rapoartelor am selectat fila Create și apoi butonul Report din grupul de butoane Reports creîndu-se un MainReport. Programul Access creează raporul și îl afișează în Layout View. Astfel am creat rapoartele Furnizori, Clienți, FacturiIntrare, FacturiIeșire.

Figura 4.16 Raportul Clienți

CONCLUZII

Contabilitatea datoriilor și creanțelor este un importan subsistem de informare și asistare a deciziei în cadrul unei societăți. Prin operațiunile pe care le generează, urmărește creșterea încrederii între partenerii care participă la viața economică, care să convingă asupra situației financiare a întreprinderii, a solvabilității, a performanțelor de exploatare, etc.

Creanțele societății trebuie recuparate conform termenelor stabilite, iar datoriile trebuie plătite de aseamenea într-o proporție cât mai mare. Imposibilitatea recuperării unei părși din creanțele societății poate conduce la neplata datoriilor, astfel viteza de rotație a debitelor – clienți calculează eficiența acesteia în colectarea creanțelor sale și exprimă numărul de zile până când debitorii ăși achită datoriile către entitate.

Succesul societății S.C COMAT BACĂU S.A se datorează unor atuuri importante cum ar fi: imaginea bună și bine administrată. Ca orice afacere se confruntă și cu situații dificile dar reușește să-ș desfășoare corect activitatea. În ceea ce privește operațiunile privind decontările cu furnizorii și clienții se recomandă o diversitate a tipurilor de vânzări și cumpărări precum cele pe credit cambial și cele pe credit comercial. Volumul și diversitatea acestor tipuri de relații pot fi influențate de natura și complexitatea activității desfășurae, care impun existența unor colaborări permanente cu numeroși furnizori și clienți.

BIBLIOGRAFIE

Adam Romică – Sisteme informatice de gestiune – Note de curs, Editura ALMA MATER, Bacău 2013;

Bărbăcioru Victoria, Contabilitatea întreprinderii, VOL II, Editura Reprografia Universității din Craiova, 1998;

Coman Florin, Contabilitate financiară și fiscalitate, Editura Economică, București, 2009;

Deju Mihai, Muntean Mircea, Rotilă Aristița, Dragomirescu Simona-Elena, Solomon Daniela – Cristina, Păcurari Doina, Contabilitate generală. Concepte, Aplicații, Studii de caz, Editura ALMA MATER, Bacău, 2010

Dragomirescu Simona – Elena, Bazele contablității curs universitar, Editura ALMA MATER, Bacău, 2012;

Feleagă Niculae, Ionașcu Ion, Tratat de contabilitate financiară, vol II, Editura Economică, București, 1998;

Pătruț Vasile, Rotilă Aristița, Contabilitate și diagnostic financiar- Fundamente teoretice și aplicații practice, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2010

Ristea Mihai (coordonator), Contabilitatea societăților comerciale, vol II, Editura Universitară, București, 2009;

*** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în 2008, cu modificările și completările ulterioare;

*** Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor (OMEF) nr. 3512/2008- privind documentele financiar-contabile;

*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 – pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 din noiembrie 2009;

*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2239 din 30 iunie 2011 – pentru aprobarea Sistemului simplificat de contabilitate;

*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1286/2012 – pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară;

*** Standardul Internațional de Contabilitate 1 (IAS 1), Prezentarea situațiilor financiare

BIBLIOGRAFIE

Adam Romică – Sisteme informatice de gestiune – Note de curs, Editura ALMA MATER, Bacău 2013;

Bărbăcioru Victoria, Contabilitatea întreprinderii, VOL II, Editura Reprografia Universității din Craiova, 1998;

Coman Florin, Contabilitate financiară și fiscalitate, Editura Economică, București, 2009;

Deju Mihai, Muntean Mircea, Rotilă Aristița, Dragomirescu Simona-Elena, Solomon Daniela – Cristina, Păcurari Doina, Contabilitate generală. Concepte, Aplicații, Studii de caz, Editura ALMA MATER, Bacău, 2010

Dragomirescu Simona – Elena, Bazele contablității curs universitar, Editura ALMA MATER, Bacău, 2012;

Feleagă Niculae, Ionașcu Ion, Tratat de contabilitate financiară, vol II, Editura Economică, București, 1998;

Pătruț Vasile, Rotilă Aristița, Contabilitate și diagnostic financiar- Fundamente teoretice și aplicații practice, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2010

Ristea Mihai (coordonator), Contabilitatea societăților comerciale, vol II, Editura Universitară, București, 2009;

*** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în 2008, cu modificările și completările ulterioare;

*** Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor (OMEF) nr. 3512/2008- privind documentele financiar-contabile;

*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 – pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 din noiembrie 2009;

*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2239 din 30 iunie 2011 – pentru aprobarea Sistemului simplificat de contabilitate;

*** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1286/2012 – pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară;

*** Standardul Internațional de Contabilitate 1 (IAS 1), Prezentarea situațiilor financiare