Posibilitati de Perfectionare a Sistemului de Calcul Privind Dobanda Aferenta Descoperitului de Card
Contents
INTRODUCERE
La început, instituțiile financiare emitente de credit-carduri s-au confruntat cu o problemă deosebit de importantă. Bancherii nu știau ce segment de piață să abordeze cu prioritate în emiterea cardurilor: cel al comercianților (astfel încât deținatorii să poată utiliza cardul în multe locuri) sau cel al deținătorilor (astfel încât comercianții să poată utiliza carduri). Multe bănci au atacat ambele segmente în egală măsură, dar s-a dovedit ulterior că tactica cea mai bună era atragerea comercianților în acceptarea cardurilor. Astfel, consumatorii (potențialii deținători de carduri) puteau observa din ce în ce mai mute locuri unde își puteau folosi cardurile.
Rețelele hoteliere de lux, companiile petroliere sau marile magazine au adoptat imediat cardurile de plată pentru a obține fidelitatea din partea clienților.
Ușurința în utilizare a cardurilor a asigurat succesul acestora. Băncile au promovat ideea ușurinței în utilizare, atrăgând atenția asupra faptului că nu mai era nevoie ca deținătorii de carduri să poarte asupra lor sume însemnate de numerar, numai apăreau probleme ivite în utilizarea cecurilor, nu exista nici o dificultate în achiziționarea de bunuri și servicii, iar cardurile erau acceptate de foarte mulți comercianți.
Costurule referitoare la gestiunea cecurilor au determinat bancile să încurajeze plățile prin intermediul cardurilor. Afirmația cu privire la eliminarea progresiva a cecurilor și înlocuirea lor cu carduri este exagerata: cele două instrumente vor coexista, completându-se în unele funcții.
Cardul bancar asigură obținerea instantanee de credite. Acest aspect este foarte convenabil pentru acei consumatori care nu dispun de sumele necesare sau nu doresc să achiziționeze anumite produse din fondurile proprii. Creditele obținute automat prin utilizarea cardului puteau fi rambursate într-o singură rată, la scadență, sau în rate lunare flexibile. Pentru prima dată în istoria bancară, clienții băncilor puteau obține credite fără să mai completeze cereri de credite, chiar dacă se aflau în altă localitate.
În timp ce clienții furnizau noi surse de venit băncilor în urma utilizării cardurilor, același lucru se întâmpla și cu comercianții, aceștia plătind comisioane băncii pentru prestarea serviciilor de prelucrare și decontare a tranzacțiilor cu carduri.
Pe lângă veniturile din comisioane, comercianții mai aduceau și depozite suplimentare băncii. Lista cu chitanțe a comerciantului era considerată drept un depozit. Deci, banii obținuți din achizițiile clienților cu ajutorul cardului generau noi depozite pentru bancă, iar aceste sume, la rândul lor, deveneau noi sume de creditare.
Se poate observa, astfel, crearea unei relații ciclice de interdependență între cele trei părți participante la acest nou fenomen, și anume cardul. Tocmai această relație unică a dus la dezvoltarea rapidă a acestui nou produs încă de la lansarea sa pe piață.
Capitolul 1 : Rolul sistemelor de plăți în activitatea instituțiilor de credit din România
CONSIDERAȚII PRIVIND SISTEMELE DE PLĂȚI DIN ROMÂNIA
În economia de piață, operațiunile de plăți reprezintă un circuit vital, fluxurile plăților reprezentând, de fapt, fluxul resurselor ce revin sau sunt atribuite oricărei enități economice sau sociale și funcție de care depinde evoluția, menținerea sau eliminarea, diminuarea sau dezvoltarea activităților sau potențialului lor.
Desfășurarea fluxurilor de plăți, oportunitatea, încetinirea sau accelerarea lor depind de capacitatea de plată a entităților economice, politica de efectuare a plăților desfășurată de entitățile economice, eficiența tehnologiilor și capacităților organizatoare ale sistemelor de plăți derulate prin bănci.
Latura cea mai semnificativă în economia de piață pentru fiecare entitate economică este capacitatea de plată. Fiecare entitate economică căutând să își programeze plățile către beneficiari, respectiv creditori entități economice, la un termen care să fie optim pentru firmă, în condițiile specificate în relațiile contractuale.
Programarea plăților la termene optime pentru entitatea economică se orientează conform cerințelor de a asigura o maximă lichiditate pentru aceasta cu costuri minime, respectiv cu cheltuieli de tranzacție cât mai reduse. După ce a fost decisă efectuarea plății, derularea ei propriu-zisă trece în competența băncilor și durata acestei derulări depinde de tehnologia și capacitățile organizatorice ale sistemelor de plăți și compensări.
Pe măsura introducerii tehnologiilor noi bazate pe telematică, respectiv prin îmbinarea metodelor de telecomunicații moderne, cu informatice au fost reconsiderate instrumentele tradiționale de plată, cecul și cambia, prin alinierea lor la cerințele transferului electronic de fonduri. Cerințele circuitelor informatizate de plăți a dus la utilizarea unor metode de rezumare prin redarea elementelor esențiale, prin caractere cu cerneală magnetică, în scopul de a înlocui circuitul propriu-zis al documentelor suport-hârtie.
De asemenea evoluția instrumentelor de plată este caracterizată și prin diminuarea accelerată a documnetelor suport-hârtie și creșterea rapidă a dispozițiilor de plată exprimate prin mesaje electronice.
Perfecționarea relațiilor de plăți implică accelerarea circuitelor de plăți prin rapiditatea transmiterii mesajelor de plăți.
Astfel de la o fază inițială în care mesajele de plăți ordonate de plătitori se înmagazinează un timp până se creează facilități de transmitere – sistemul offline -, se încearcă dezvoltarea sistemelor în care transmiterea mesajelor de plăți către bănci să se facă continuu – sistemul online – , iar pentru plățile de talie ridicată, și mai ales pentru cele care se derulează pe plan internațional să se asigure decontarea în timp real, respectiv intrarea sumei în contul beneficiarului șă fie simultană cu dispunerea plății de către titularul plătitor. Accelerarea plăților în economie este strâns legată de progresul sistemelor de compensare interbancară și de dezvoltarea sistemelor informatice de plăți.
1.2.ROLUL BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI ÎN SFERA SISTEMELOR DE PLĂȚI ȘI DECONTARE
1.2.1.PRINCIPALELE ATRIBUȚII ALE BĂNCII NAȚIONALE ROMÂNE
Banca Națională a României (BNR) reprezintă banca centrală a României. Banca Națională a României este o instituție publică independent și cu personalitate juridică. Banca Națională a României a luat ființă în anul 1880, având un capital inițial de 30 milioane de lei ( dintre care 20 de milioane erau capital privat aparținând în principal familiei Brătianu, iar restul de 10 milioane de lei fiind capital de stat). Banca Națională a României reprezintă a 13 bancă central care lua ființă în lume, fiind înființată înaintea băncii central a Japoniei sau a Rezervei Federale din Statele Unite ale Americii. Prima bancnotă pe care a emis-o Banca Națională a României a fost ceea de 1000 lei, care a fost în circulație până în anul 1933. Aceasta a fost o instituție una privată, până în anul 1948, fiind controlată de către acționarii care, au sfidat guvernul propriului lor partid politic.
Pe parcursul timpului, Banca Națională a României s-a transformat într-o instituție de supraveghere, control și susținere a întregului sistem bancar, dobândind astfel denumirea de ,,bancherul celorlalte bănci,,.
Principala sarcină a Băncii Naționale a României este aceea de a reglementa și influența comportamentul economic al celorlate bănci, în conformitate cu obiectivele politicii economice, utilizând instrumente specific ( de exemplu vânzarea-cumpărarea de titluri și devize) și prin măsuri de control selective al creditelor. Astfel, Banca Națională a României supraveghează lichiditatea băncilor și acționează ca un creditor în ultimă instanță pentru acestea, refinanțându-le.
Banca Națională a României reprezintă banca centrală a țării, având personalitate juridică. Reprezintă o instituție publică, ce își are sediul principal în capital țării, București, dar poate avea sucursale și/sau agenții în alte orașe din țară.
Obiectivul principal al Băncii Naționale a României îl reprezintă asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
Principalele atribuții al Băncii Naționale a României sunt:
Elaborează și aplică politica monetară și cursul de schimb;
Autorizează, reglementează și supraveghează prudențial instituțiile de credit, promovează și monitorizează buna funcționare a sistemelor de plăți pentru a asigura stabilitatea financiară;
Emiterea de bancnotelor și monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul țării;
Stabilește regimul valutar și supraveghează respectarea acestuia;
Administrează rezervele internaționale ale țării.
De asemenea, Banca Națională a României sprijină economia generală a statului, fără a prejudicia îndeplinirea obiectivului său fundamental cu privire la asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. În cadrul politicii sale monetare, Banca Națională a României dispune de proceduri și instrumente ce sunt specific pentru operațiunile de piață monetară și de creditare a instituțiilor de credit, dar și a mecanismelor rezervelor minime obligatorii.
Este interzis, Băncii Naționale a României să achiziționeze de pe piața primară a creanțelor asupra statutului.
Pe piața secundară, Banca Națională a României, poate efectua operațiuni reversibile, cumpărări sau vânzări directe sau ia în gaj, pentru a acorda credite colaterale, creanțe asupra sau titluri ale statului, autorităților publice central și/sau locale, poate efectua swapuri valutare, poate emite certificate de depozit și poate atrage depozite de la instituții de credit, în condițiile considerate a fi necesare pentru a se realize obiectivele politicii monetare.
Banca Națională a României reprezintă singura instituție autorizată pentru a emite însemne monetare, ca mijloace legale de plată pe teritoriul tării. Moneda națională a României este leul, iar subdiviziunea acesteia este banul.
Situațiile financiare ale Băncii Naționale a României se întocmesc în conform principiilor și regulilor contabile prevăzute de standarde internaționale de contabilitate, ce sunt aplicate băncilor centrale, recunoscute de Banca Centrală Europeană.
Acestea cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere și note explicative, fiind supuse controlului de audit realizat de către auditori financiari autorizați de Camera Auditorilor financiari din România, care sunt selectați pe bază de licitație de Consiliul de Administrație. Situațiile financiare anuale trebuie să oferea o imagine fidelă a poziției și performanței financiare pentru respectivul exercițiu financiar. Modelele situațiilor financiare se elaborează de Banca Națională a României, cu avizul consultativ al Ministerului Finanțelor Publice.
Banca Națională a României are autorizarea de a colecta date și informații statistice primare ce sunt necesare pentru a aduce la îndeplinire atribuțiile legale, și pentru a asigura măsurile de protecție referitoare la subiecți individuali – persoane fizice și/sau juridice – date ce se obțin direct și/sau indirect, din surse administrative și/sau din alte surse.
Principiile ce stau la baza raporturilor interne și/sau internaționale ale Băncii Naționale a României se stabilesc, în conformitate cu legislația în vigoare, având drept scop atingerea obiectivelor stabilite. Astfel că, pe plan intern Banca Națională a României, colaborează cu autoritățile publice central și/sau locale pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite. Conform art. 3 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, în îndeplinirea atribuțiilor sale, banca centrală și membrii organelor sale de conducere nu solicită și nu îndeplinesc instrucțiuni ale autoritățileor publice sau ale oricărei alte instituții și/sau autoritate.
Orice proiect de act normative al autorităților publice centrale, care are legătură cu domeniile de activitate în care banca central are atribuții, este adoptat după ce în prealabil este solicitat avizul Băncii Naționale a României, avizul fiind transmis în termen de maxim 30 zile lucrătoare. Conform art. 3 alin. (3) din Legea Statutului Băncii Naționale a României, aceasta colaborează cu Ministerul Finanțelor Publice în ceea ce privește stabilirea de indicatori macroeconomici, în baza cărora este elaborate proiectul annual de buget.
Pentru a duce la îndeplinire angajamentele ce rezultă din tratate, acorduri sau convenții la care România este parte, banca centrală colaborează cu autoritățile din țară și din străinătate prin furnizare de informații, adoptare de măsuri corespunzătoare sau prin orice alt mijloc compatibil din punct de vedere legal.
În scopul aplicării prevederilor legale cu privire la activitatea bancară, ce face referire la colaborarea cu autorități competente din statele membre ale Uniunii Europene, Banca Națională a României asigură condițiile necesare pentru a se realize schimbul de informații cu acestea. Informațiile sunt furnizate autorităților competente din acele state care fac obiectul cerințelor ce fac referire la secretul profesional, prevăzute de art. 52 alin. (1) din Legea Statutului Băncii Naționale a României.
Conform alin. (7) din art. 3 al Legii 312/2004, banca centrală, poate încheia acorduri de colaborare referitoare la schimburi de informații cu autorități competente din terțe tări, prevăzute la alin.(8), în condițiile în care informațiile ce se furnizează sunte supuse cerințelor referitoare la păstrarea secretului profesional, conform art. 52.
Astfel, schimbul de informații trebuie să fie circumscris exclusive scopului îndeplinirii sarcinilor ce le revin autorităților din domeniul supravegherii. Astfel, de exemplu, pentru exercitarea funcției de supraveghere, Banca Națională a României asigură schimbul de informații cu:
Autorități responsabile cu supravegherea altor instituții financiare și autorități ce au ca responsabilitate supravegherea piețelor financiare din țară și sin statele membre ale Uniunii Europene;
Organisme și instituții, din țară și din state membre ale Uniunii Europene, care sunt implicate în lichidarea și falimentul instituțiilor de credit;
Persoane din țară și din statele membre ale Uniunii Europene, care sunt responsabile cu realizarea activității de audit financiar;
Organisme ce administrează schemele de garantare a depozitelor din țară și din statele membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, banca centrală poate colabora, cu autorități din tară și din statele membre ale Uniunii Europene, care au ca obligații:
Supravegherea instituțiilor și/sau organismelor care sunt implicate în lichidarea și falimentul instituțiilor de credit sau în alte proceduri similare;
Supraveghează persoanele ce realizează auditul financiar al instituțiilor de credit, al societăților de servicii de investiții financiare, sau al altor instituții financiare.
Banca Națională a României comunică Comisiei Europene și statelor membre ale Uniunii Europene, numele autorităților din țară ce pot primi informații cu privire la cele amintite anterior.
Pe plan extern, Banca Națională a României este împuternicită de către Parlament pentru:
Participă la organizațiile internaționale ce au caracter financiar, bancar, monetar sau de plăți;
Participă la tratativele și negocierile externe în problemele financiare, monetare, valutare, de credit, de plăți dar și în domeniul autorizației și supravegherii bancare, în numele statului;
Exercită drepturile și îndeplinește obligațiile ce revin statului în calitate de membru al Fondului Monetar Internațional, inclusiv de a utiliza utilitățile acestei instituții de finanțare pe termen lung și mediu pentru nevoile balanței de plăți și consolidarea rezervelor internaționale ale statului;
Negociază și încheie acordurile, convențiile sau alte înțelegeri cu privire la împrumuturile pe termen scurt și alte operațiuni financiare și/sau bancare cu instituțiile financiare internaționale, societățile bancare și/sau nebancare, cu condiția rambursării acestora în termen de un an;
încheie, în numele său sau în numele statului, în contul și din ordinul acestuia, acorduri și contracte de decontare și de plăți cu instituții publice sau private cu sediul în străinătate.
Banca Națională a României prezintă un rol intrinsec în menținerea stabilității financiare, date fiind responsabilitățile care rezultă din dubla sa ipostază de autorite monetară și prudențială. Aceste atribuții sunt subsumate obiectivelor de stabilitate financiară care sunt exercitate atât prin reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor ce se află sub autoritatea sa ,dar și prin formularea și transmiterea eficientă a măsurilor de politică monetară și pentru supravegherea unei funcționării optime a sistemelor de plăți și decontări de iportanță sistemică.
De asemenea, este necesară identificarea riscurilor și vulnerabilităților întregului sistem financiar, atât în ansamblu cât și pe component, pentru că monitorizarea stabilității financiare este une preventivă. Apariția și dezvoltarea anumitor disfuncționalității, precum evaluarea incorectă a riscurilor și ineficiența alocării capitalului, poate afecta stabilitatea sistemului financiar și a stabilității economice.
Cooperarea dintre banca centrală și alte autorități de supraveghere și reglementare a diferitelor sectoare din sistemul financiar roman s-au intensificat, pe măsură ce sistemul financiar, în ansamblul său, a devenit din ce în ce mai complex și dinamic, determinând întrepătrunderi la nivel instituțional.
În acest fel a fost necesară conlucrarea dintre autoritățile responsabile cu autorizarea, reglementarea, supravegherea și controlul piețelor ce compun sistemul financiar, pentru a se asigura transparența și integritatea sistemului financiar și a piețelor sale componente, pentru a respecta cadrul legislativ aplicabil, dar și pentru a lărgi cadrul național de stabiltate financiară.
Evoluțiile sistemului financiar, din ultima perioadă, au făcut ca autoritățile competente cu autorizarea, reglementarea, supravegherea și controlul piețelor component ale sistemului financiar să conlucreze pentru a asigura integritatea și transparența acestuia, respectând prevederile legale în vigoare, precum și lărgirea cadrului național de stabilitate financiară.
Cerințele Uniunii Europene care fac referire la managementul crizelor financiare, impugn existența unui accord de cooperare între autoritățile naționale de supraveghere a sistemului financiar, banca centrală și Ministerul Finanțelor Publice, și are ca obiectiv principal schimbul de informații, precum prevenirea, gestionarea, evaluarea problemelor cu impact sistemic.
Pentru implementarea acestor cerințe, la data de 31 iulie 2007, s-a semnat Acordul pentru Cooperare în Domeniul Stabilității Financiare și al Gestionării Crizelor Financiare, pe baza căruia a luat ființă Comitetul Național pentru Stabilitate Financiară. Membrii acestui comitet sunt: Ministrul Finanțelor Publice, Guvernatorul Băncii Naționale a României, Președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Președintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, Directorul Executiv al Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.
Banca Națională a României participă, alături de alte state membre al Uniunii Europene, la consolidarea arhitecturii create de Uniunea Europenaă în domeniul gestionării crizelor financiare. Astfel că, la date de 1 august 2007, Guvernatorul Băncii Naționale a României a semnat declarația cu privire la aderarea la Acordul privind principiile de bază pentru cooperarea în domeniul gestionării situațiilor de criză ( acesta a fost semnat de statele membre ale Uniunii Europene în anul 2003) și la Acordul de cooperare între autoritățile cu responsabilități de monitorizare a sistemelor de plăți și autorităților de supraveghere bancară ( acesta a fost semnat de statele membre ale Uniunii Europene în anul 2001).
De asemenea, la 1 iunie 2008 intra în vigoare Acordul de cooperare între autoritățile de supraveghere financiară, băncile central și ministerele de finanțe din Uniunea Europenaă privind stabilitatea financiară transfrontalieră, România semnând acordul, prin intermediul Băncii Naționale a României, Ministerului Economiei și Finanțelor, Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private. Acordul înlocuia Acordul de cooperare dintre autorități de supraveghere bancară, bănci centrale și ministere de finanțe din țările Uniunii Europene în domeniul situațiilor de criză financiară, care fusese semnat în anul 2005.
În cadrul sistemului bancar, Banca Națională a României deține un rol major. Prin funcțiile pe care le îndeplinește, Banca Națională a României este o placă turnată a sistemului bancar, sustinându-și pe deplin denumirea de bancă centrală a țării. Fiind implicată pe deplin în emisiunea monetară, în procesul de creditare și de dirijare prin credit și monedă a economiei țării, în operațiuni valutare și în alte asemenea operațiuni banca centrală s-a aflată de multe în atenția mai multor publicații. Activitatea Băncii Naționale a României se întemeiază pe principalele funcții ale acesteia. Acestea sunt:
Funcția de emisiune și creditare;
Funcția valutară;
Funcția de bancă a băncilor;
Funcția de bancă centrală;
Funcția politicii monetare
Fig. 1 Funcțiile Băncii Naționale a României
Funcția de emisiune și creditare;
Banca Națională a României emite monede și bancnote ca mijloace legale de plată pe teritoriul țării, și cu o putere liberatorie nelimitată. Pentru a îndeplini această funcție, bancnotele emise trebuie să nu poată fi imitate și sp fie rezistente, iar volumul emisiunii să fie proporțional cu nevoile economice ale țării, o insuficiență a acestora provocând un risc deflaționist, iar un exces al acestora provocând un risc inflaționist. Atâta timp cât bancnotele sunt convertibile în monedă de aur sau în lingouri, volumul emisiunii este reglat în funcție de încasări. Pe parcursul timpului, volumul emisiunii s-a stabilit ca un multiplicator al volumului încasărilor, iar în present nu există alte limite ale volumului emisiunii decât cele ce sunt fixate de banca centrală, în accord cu autoritățile publice, pentru a furniza economiei naționale volumul necesar de lichiditate. Depozitele monetare la banca centrală și bancnotele reprezintă ,,baza,, circulației monetare a țării.
Banca Națională a României participă la funcția monetară nu doar sub forma emiterii de bancnote, ci și sub forma activelor scripturale în conturile deschise în cartotecile sale, acordând diferite împrumuturi, pe următoarele căi:
Creditarea trezoreriei publice;
Intervențiile de pe piața valutară.
În ceea ce privește refinanțarea creditelor care sunt acceptat de către bănci, de către Banca Națională a României se realizează prin 2 tehnici:
Rescontul, adică scontarea de către Banca Națională a României a efectelor care sunt
ținute de bănci, la o rată fixă a dobânzii, rata care constituie rata dobânzi directoare în economia țării. În prezent, această tehnică se utilizează restrictiv.
Intervențiile de pe piața monetară. Acestea constituie mijlocul principal de refinanțare a creditelor, sub forma pensiunilor pe piața interbancară, sau sub forma operațiunilor de vânzare-cumpărare de bonuri de tezaur sau obligațiuni.
Această funcție conferă Băncii Naționale a României un rol esențial în sistemul monetar și de credit, care îi permite să exercite controlul asupra creației monetare și să orienteze distribuirea creditelor în funcție de nevoile economiei țării. Realizând această funcție Banca Națională a României se poate afirma ca și bancă a băncilor.
Funcția valutară;
În îndeplinirea acestei funcții, Banca Națională a României îi sunt încredințate atribuții autoritare de a aplica sistemul de restricții valutare pe care statul le decide și le aplică, dintre care amintim:
Controlul asupra plăților în devize;
Preluarea în favoarea economiei țării a unei părți din încasările valutare;
Controlul și efectuarea schimburilor valutare.
Pentru a îndeplini funcția valutară, banca centrală are sarcinile următoarele:
Emiterea reglementărilor cu privire la operațiunile cu valută și aur, în vederea protejării monedei naționale;
Elaborarea balanței de plăți externe;
Stabilirea și publicarea cursului de schimb;
Administrarea și păstrarea rezervelor valutare a statului.
Funcția de bancă a băncilor comerciale;
Banca Națională a României îndeplinește efectiv, față de celelalte bănci comerciale, rolul de bancă cu privire la depozite și mai ales la acordarea de credite acestora. Rezultând din această funcție, resursele de creditare sporesc, ca și o consecință a constituirii depozitelor băncilor comerciale la Banca Națională a României, contribuind la multiplicarea procesului de creație monetară. În această funcție, banca centrală se afirmă ca și supraveghetor al comerțului de bancă supunând unui control funcționarea și orientarea băncilor comerciale.
Funcția de bancă centrală;
Ca și bancă centrală, Banca Națională a României îndeplinește atribuții ce pot fi grupate astfel:
Operațiunile cu Trezoreria statului. Bănci Naționale a României i se atribuie obligația de a ține în evidențele sale contul curent al Trezoriei statului fără a percepe însă comisioane sau fără a plăti dobânzi pentru a îndeplini aceste atribuții.
Relația cu bugetul de stat. Acestuia Banca Națională a României îi acordă împrumuturi pentru a acoperi decalajul temporar între cheltuieli și venituri.
Participă în numele statului la stabilirea și dezvoltarea relațiilor financiare internaționale
Funcția politicii monetare
Pentru a îndeplini această funcție, Banca Națională a României, colaborează cu Ministerul Finanțelor. Banca centrală fixează nivelul obiectivelor intermediare cu privire la rata de creștere anuală a agregatelor, asigurând astfel reglarea monetară fie în cadrul dispozitivului cantitativ de control al creditului, fie prin mecanismul intervențiilor sale pe piața interbancară.
Banca Centrală concentrează instrumente de comanda vitale pentru economie, având posibilitatea de a influența, de a orienta într-un sens sau altul evoluția economiilor naționale.
Banca Centrală furnizează toate informațiile și datele necesare elaborării politicii monetare, publicând statistici referitoare la agregatele monetare, la corespondențele sale, la sistemul financiar, precum și la piața capitalurilor. Ea stabilește, de asemenea, date referitoare la balanța de plăți și îndatorarea externă.
Conform legislației în vigoare, Banca Națională a României utilizează procedure și instrumente ce sunt specific pentru operațiunile de piață monetară, de creditare a băncilor și de control al lichidităților prin rezervele minime obligatorii.
Pe piața monetară, Banca Națională a României întreprinde operațiuni precum: scontarea, luarea în gaj, vânzare de creanțe, titluri și/sau alte valori supra statului, băncilor și/sau altor instituții, atragerea de depozite de la bănci, în condițiile ce le consider potrivnice pentru realizarea obiectivelor politcii monetare. Acestea sunt efectuate conform art. 7 din regulamentul nr. 1/2000. Astfel că, operațiunile de piață monetară ale băncii central sunt efectuate în baza următoarelor tipuri de tranzacții, conform prevederilor legale în vigoare:
Cumpărări, vânzări reversibile de active eligibile pentru tranzacționare.
Acordarea de credite colaterale cu active eligibile pentru garantare, tranzacții reversibile, în scopul injectării de lichiditate, pe baza cărora Banca Națională a României acordă credite băncilor, iar acestea păstrează proprietatea asupra activelor eligibile aduse în garanție.
Vânzări, cumpărări de active eligibile pentru a tranzacționa cu scopul absorbției sau al creșterilor de lichiditate, potrivit cărora Banca Națională a României vinde sau cumpără active eligibile pentru tranzacționare, ce implică transferul proprietății asupra activelor eligibile prin mecanismul livrare contra plată de la vânzător la cumpărător.
Emite certificate de depozit, având ca scop absorbția de lichiditate.
Swap valutar.
Atragere de depozite, pentru a crește lichiditățile de la băncile participanților eligibili, cu o scadență prestabilită.
Operațiunile de creditare ale Băncii Naționale a României, conform legislației în vigoare, sunt realizate prin acordare de credite în condiții optime de garantare, rambursare și dobândă, care se stabilesc prin reglementării proprii. Prevederile legale, interzic Băncii Naționale a României creditarea societăților bancare sub forma autorizării descoperirii de cont.
În ceea ce privește politica valutară, Banca Națională a României prezintă calitatea de agent al statului în ceea ce privește aplicarea reglementărilor legale care vizează controlul valutar la instituțiile cărora le-a acordat autorizația și de la care trebuie să solicite informații și documente ce sunt necesare pentru a îndeplini atribuțiilor care îi revin, fiind împuternicită cu luarea de măsuri pentru impunerea respectării reglementărilor sale.
Obligațiile Băncii Naționale a României cu privire la administrarea regimului valutar, sunt:
Emite reglementări ce fac referire la operațiuni cu active externe și aur pentru a proteja moneda națională;
Elaborează balanța de plăți și alte lucrări ce privesc poziția investițională internațională a țării;
Stabilește cursul de schimb valutar, calculează și public cursurile medii pentru evidența statistic:
Autorizează și retrage autorizația, aupreveghează instituțiile ce au obținut autorizația pentru efectuarea de tranzacții valutare;
Stabilește plafoane și alte asemenea limite pentru a deține active externe și operațiuni cu aur și active externe pentru persoane fizice și juridice;
Stabilește plafonul și condițiile îndatorății externe a persoanelor fizice și juridice ce intră sub incidența regimului valutar;
Păstrează și administrează rezervele internaționale ale statului;
Elaborează reglementările cu privire la monitorizarea și controlul tranzacțiilor valutare pe teritoriul țării;
1.2.2.MONITORIZAREA SISTEMELOR DE PLĂȚI
La nivel internațional, sistemele de plăți și sistemele de decontări au dobândit o importanță deosebită în ultima perioadă, datorită creșterii volumului și valorilor tranzacțiilor comerciale și financiare (de pe piețale monetare și valutare), datorită globalizării și liberei circulații a capitalurilor.
La nivel național, după aderarea la Uniunea Europeană s-a manifestat o creștere a volumului tranzacțiilor de plată, dar și a interesului operatorilor economici pentru existența anumitor sisteme de plată.
Monitorizarea sistemelor de plată reprezintă o funcție principală nouă a băncilor centrale. Aceasta presupune supravegherea funcționării sigure și eficiente a sistemelor de plată și decontare a operațiunilor cu instrumente financiare pentru a asigura și menține stabilitatea financiară. Realizarea acestor scopuri poate și atinsă datorită utilizării unor procedure actualizate pentru detectarea, identificarea și controlul în scopul scăderii riscurilor ce se pot manifesta în cadrul sistemelor și mai ales a riscului sistemic.
Obiectivele principale ale băncii centrale în domeniul monitorizării sistemelor de plăți sunt:
Menținerea stabilității financiare. Bănca centrală este interesată în funcționarea și operarea sigură și eficientă a sistemelor de plată ce afectează stabilitatea domeniului financiar. Participanții au încredere într-o funcționare și operare eficientă a sistemelor de plăți și, atunci când aceștia sunt parte a unei tranzacții, anticipează fluxurile de fonduri. Însă orice defecțiune apărută în cadrul acestor fluxuri cauzată de ineficineța sistemelor de plată naționale conduce la apariția și dezvoltarea efectelor negative asupra participanților.
Asigurarea canalelor adecvate de transmitere a politicii monetare. Banca centrală folosește o gamă largă de operațiuni de pisță monetară pentru implementarea propriilor politicii monetare. De exemplu: finalizarea tranzacțiilor de vânzare ori cumpărare de instrumente financiare depinde de funcționarea eficientă și sigură a sistemelor ce asigură decontarea fondurilor.
Asigurarea eficienței sistemelor de plată. Banca centrală depune eforturi pentru prevenirea apariției oricărei defecțiuni tehnice a infrasctructurilor folosite de către sistemele de plăți, sau/și disfuncționalități organizaționale la nivelul operatorului de sistem, și/sau la nivelul participanților, și solicit principia și proceduri eficiente și transparente de conducere a sistemului.
Respectarea cadrului legislative de către operatorii de sisteme de plăți
Menținerea încrederii publicului în sistemele de plăți, instrumentele de plăți și moneda națională.
Banca centrală monitorizează sisteme de plăți ce funcționează în țara noastră, indiferent dacă acestea sunt operate sau nu de către aceasta. Banca Națională a României monitorizează sistemul SaFir, sistem de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare ce este operat de banca centrală și de asemenea monitorizează împreună cu Comisia Națională de Valori Mobiliare sistemele de de decontare cu instrumente financiare ce nu sunt operate de banca centrală.
Pentru a elimina, însă, orice tip de conflict de interese, Banca Națională a României (fiind în același timp și operator de sistem și autoritate de monitorizare pentru sistemele ReGIS și SaFIR), a hotărât ca activitatea de monitorizare a sistemelor și activitatea de operare să fie strict separată.
1.3.SISTEME ELECTRONICE DE PLĂȚI DIN ROMÂNIA
Sistemul Electronic de Plăți din România (SEP) a fost dezvoltat pentru a gestiona:
Creșterea constantă a pachetului de plăți inter-bancare
Necesitatea de a efectua plăți fără numerar în mod eficace
Necesitatea de a armoniza sistemul de plăți din România cu cerințele europene
1.3.1.SISTEMUL REGIS
ReGis constituie sistemul RTGS pentru plățo în moneda națională (lei) oferit de Banca Națională a României. Sistemul este utilizat pentru decontarea operațiunilor BNR, a transferurilor inter- bancare, dar și a plăților în lei ce au o valoare mare (peste 50000 lei) ori sunt urgente.
Sistemul asigură procesarea în timp real și decontarea în numerar Băncii Naționale a României avînd o finalitate imediată.
Sistemul îndeplinește cerințele necesare pentru a putea fi un sistem de plăți de o importanță sistematică și în concluzie este desemnat prin Ordinul Guvernatorului BNR nr. 637/2011, ca intrând sub incidența Legii cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plată și de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare nr. 253/2004.
Sistemul este administrat de către Banca Națională a României. În această calitate Banca Națională a României, controlează și gestionează buna funcționare a sistemului, autorizând participarea la sistem, stabilind și modificând normele de sistem, urmărind respectarea acestora de către particpanți și aplicând sancțiuni în situația încălcării acestora.
Operarea de ordin tehnic a sistemului ReGis este externașizată de către TRANSFOND S.A, societatea comercială ce s-a constituit în anul 2000 de către Banca Națională a României și care deține 34% din capitalul social al societății, având un număr de 23 instituții de credit.
Sunt eligibile pentru participarea la sistemul ReGIS următoarele tipuri de entități:
Insituții de credit persoane juridice române;
Sucursale ce s-au înființat pe teritoriul României de către instituții de credit, persoane juridice străine aparținând Spațiului Economic European, cae au fost notificate de Banca Națională a României de autoritatea competentă din statul memebru de origine.
Sucursale ce s-au înființat pe teritoiul țării noastre de către instituții de credit persoane juridice străine ce nu fac parte din Spațiul Economic European, însă au fost autorizate de Banca Națională a României.
Trezoreria statului
Organizații care prestează serviciile de decontare sau compensare și care sunt supravegheate de o autoritate competentă, și fac parte din Spațiul Economic European.
1.3.2.SISTEMUL SENT
Sistemul SENT reprezintă un sistem electronic de compensare multilaterală a plăților interbancare de valaore mică ce se transmit între participanți, pe parcursul a mai multe sesiuni zilnice. Acest sistem se diferențiază prin numărul mare de instrucțiuni procesate în fiecare zi și prin valoare individuală diminuată a acestora, precum și prin folosirea rețelei virtuale TFDNet pentru realizarea schimbului de mesaje între participant și sistem.
Sistemul prezintă următoarele funcționalități:
Asigurarea schimburilor de instrucțiuni de plată dintre participanți;
Gestionarea în mod automat a garanțiilor;
Calcularea poziților nete ale participanților prin compensare multilaterală și prin generare a instrucțiunilor de plată pentru decontarea de poziții nete;
Inițierea în mod automat a decontării finale în sistemul Regis a poziților nete la finalul fiecărei sesiuni de compensare prin transmiterea acestor poziții la sistemul ReGIs pentru a se opera în conturile de decontare ale participanților.
1.3.3. SISTEMUL TARGET 2 – ROMÂNIA
TARGET 2 ( Trans European Automated Real – timel Gross settlement Express Transfer) constituie sistemul cu decontare pe bză brută în timp real pentru plățile în moneda Euro, ce se pune la dispoziție de Eurosistem. Eurosistem este format din Banca Centrală Europeană și din bănci centrale ale statelor memebre ale Uniunii Europene ce au adoptat moneda Euro.
Sistemul este folosit pentru decontarea operațiilor băncilor centrale, a transferurilor inter-bancare de valoare ridicată în moneda euro, dar și a altor plăți în moneda euro. Totodată prin sistem se pot deconta transferurile de fonduri aferente sistemelor de plăți și sistemelor compensare – decontare a operațiilor bancare cu instrumente financiarea ( sisteme auxiliare).
Sistemul asigură în timp real procesare de plăți și decontare în conturile deschise la băncile centrale, cu finalitate imediată. Sistemul TARGET 2 a fost operaționalizat in noimebrie 2007, înlocuind sistemul TARGET ( care se afla în funcțiune din ianuarie 1999).
Sistemul conferă servicii de bază armonizate și o infrastructură tehnică comună, cu o eficacitate mărită, inclusiv din punct de vedere al recuperării consturilor. Sistemul a fost proiectat pentru a putea permite ulteriaore schimbări, ce se datorează atât evoluției tehnologiei cât și continuului proces de extindere a Eurosistemului.
Din punct de vedere legal, sistemul a fost structurat ca o mulțime de sisteme de plăți naționale, avînd norme de funcționare armonizate.
Platforma comună unică și infrastructura tehnică se pune la dispoziție și se operează din punct de vedere tehnic, în numele Eurosistemului, către Banque de France, Banca d'Italia și Deutsche Bundesbank.
Componenta națională a sistemului poartă denumirea de TARGET -2 România și a fost operaționalizată cu succes de BNR în iulie 2011. În prezent, sistemul are înregistrați ca și participanți: 22 de instituții de credit, BNR și un sistem auxiliar.
1.3.4.IMPLEMENTAREA ZONEI UNICE DE PLĂȚI ÎN EURO ( SEPA)
Implementarea zonei unice de plăți în Euro ( Single Euro Payments Area – SEPA) urmărește extinderea procesului de integrare la nivel europena și în domeniul plăților de valoare mică în Euro, prin creearea unei unice piețe la nivel european pentru instrumentele de plată în moneda euro.
La început SEPA, corespundea unei zone geografice alcătuite din cel 27 state membre ale UE, plus Islanda, Norvegia, Liechenstein, Monaco și Elveția. În prezent, SEPA include 34 state din toată Europa însă și teritorii alfate în afara UNE, drept urmare a încheierii unor accorduri ce au în vedere participarea la schema SEPA a unor instituții financiare sau comunități financiare din afara Uniunii Europene.
În mod conceptual, SEPA constituie o zonă unde toate plățile în euro, inclusiv cele transfrontaliere, se tratează ca și plăți naționale ( fără a mai exista o distincție între plățile transfrontaliere și plățile naționale.
Prin implementarea SEPA se are în vedere asigrarea unui nivel corespunzător de eficacitate și concurență de piață, prin care să fie stimulate economii importante de scară și să asigure economiei europene un înalt nivel de competitivitate.
În scopul de a asigura transparența pe parcursul procesului de migrare a furnizorilor de infrastructuri de plată către stanardele noi SEPA, Eurosistemul publica un set de condiții de compatibilitate ce trebuiau respectate de toți furnizorii de infrastructurio și termenii de referință ce au la bază aceste condiții.
SEPA se poate realiza prin:
adoptarea unui singur set de instrumente de plată pentru plățile în euro;
implementare a unor infrastructuri de procesare eficace pentru plățile în moneda euro;
adoptarea de standarde tehnice comune;
adoptarea de practici comerciale comune;
crearea unui cadru juridic armonizat pentru serviciile de plată;
continua dezvoltare de servicii noi orientate către client.
La nivelul țării noastre, proiectul SEPA se coordonează de către Asociața Română a Băncilor – organism ce constituie comunitatea bancară națională din cadrul Consiliului European al Plăților și care și-a asumat și rolul de autoritate de guvernanță a Schemelor naționale de plată de tip SEPA – RON.
În România, proiectul SEPA este derulat potrivit cu dispozițiile Planului național de implementare și migrare la SEPA. Acest plan cuprinde strategia adoptată și formulată de comunitatea națională pentru implementarea proiectului și miigrarea către folosirea noilor instrumente de plată.
Structura de guvernanță a proiectului la nivelul țării nostre este următoarea:
Comitetul Național SEPA – organism de decizie cu atribuții în stabilirea strategiei și coordonării procesului de implementare a SEPA la nivelul întregii comunității naționale, format în martie 2008 cu participarea Asociației Române a Băncilor, a Ministerului Finanțelor Publice și TRANSFOND S.A. Acest comitete, are ca și atribuție și aprobarea Planului național de implementare și migrare la SEPA.
Comisia SEPA, formată la nivelul Asociației Române a Băncilor în martie 2007, cu atribuții pe linia dezbaterii problematicii modalități de implementare a SEPA la nivel național.
Echipa de proiect SEPA, formtă sub auspiciile Asociației Române a Băncilor și avînd o strucutăr asemănătoare celei a Consiliului European al Plăților, cu atribuții cu privire la derularea proiectului SEPA la nivel național, și, în special, cu privire la elaborarea Planului național de implementare și migrare la SEPA.
1.3.5. MONITORIZAREA RISCURILOR LA NIVELUL SISTEMELOR DE PLĂȚI
În ultimul deceniu, inovațiile rapide de pe piețele financiare și internaționalizarea fluxurilor financiare au modificat sectorul bancar, făcându-l aproape de nerecunoscut. Atât progresul tehnologic, cât și liberalizarea au oferit noi oportunități pentru bănci și instituțiile nebancare, exercitând presiuni competitive sporite asupra acestor entități. Creșterea piețelor financiare internaționale și o mare diversitatea a instrumentelor financiare au permis băncilor un acces mai mare la finanțare. În același timp, piețele s-au extins și au apărut oportunități de dezvoltare a unor produse noi și de furnizare a unei game mai largi de servicii. În timp ce ritmul acestor schimbări pare să fie mai rapid în unele țări decât în altele, băncile de pretutindeni au devenit, în general, mai implicate în procesul de dezvoltare a noilor instrumente, produse, servicii și tehnici. Practica bancară tradițională – bazată pe constituirea de depozite și acordarea de credite – este astăzi doar o parte din activitatea tipică a băncilor, fiind adesea și cal mai puțin profitabilă. Noile activități bazate pe informații, cum ar fi tranzacționarea pe piețele financiare și generarea veniturilor cu ajutorul comisioanelor, reprezintă acum sursele majore de profitabilitate ale băncilor.
Una din funcțiile semnificative ale managementului bancar este aceea de gestionare și evaluare a riscurilor care grevează asupra activității bancare. În măsura în care acestea nu sunt cunoscute și corect evaluate, pot conduce brusc , în condițiile unei concurențe acerbe, la diminuarea profitului, și în cazuri limită, la faliment.
Riscul bancar reprezintă fenomenul ce poate apărea pe parcursul derulării activității bancare și care poate produce efecte negative asupra respectivei activități, prin deteriorarea performanțelor bancare. Rezultă, așadar că riscurile sunt inerente în activitatea bancară, iar obiectivul managementului riscurilor nu este eliminarea acestora ci administrarea lor.
Literatura și practica de specialitate grupează riscurile bancare, astfel:
– în funcție de expunerea la risc, evidențiăm:
a. riscuri pure, care include – riscuri fizice, financiare, criminale ;I frauduloase, riscuri de răspundere.
b. riscuri lucrative sau speculative.
– în funcție de caracteristica bancară:
a. riscuri financiare, care includ – riscul de creditare, riscul de lichiditate, riscul de piață, riscul de faliment.
b. riscuri de prestare – riscul operațional, riscul tehnologic, riscul produsului nou, riscul strategic.
c. riscuri ambientale – riscul de fraudă, riscul economic, riscul concurențial, riscul legal.
– riscuri determinate de piața produsului, care cuprind – riscul de creditare, riscul de afaceri, riscul datorat reglementărilor bancare, riscul de operare, riscul de marfă, riscul resurselor umane, riscul legal, riscul de produs.
– riscuri determinate de piața de capital, care includ – riscul ratei dobânzii, riscul de lichiditate, riscul valutar, riscul de decontare, riscul dee bază.
Evident că pot să existe și alte categorii sau tipuri de riscuri bancare, deoare , în ultimă instanță, fiecare operațiune bancară comportă un risc.
Gestiunea globală a riscurilor este impusă de relațiile de interdependență dintre diferitele operațiuni, tranzacții și activități ale unei bănci dar și de legăturile cauzale între diversele tipuri de riscuri.
Banca este nevoită să supravegheze de o manieră constantă epunerea sa la diferite riscuri și să folosească metode adecvate. Managementul riscurilor trebuie să asigure identificarea, evaluarea, posibilitățile de diminuare și, nu în ultimul rând, finanțarea acestor riscuri.
Profesorul universitar Gh. Manolescu, este de opini că „noțiunea de risc este inseparabil legată de acelea ale rentabilității și flexibilității. Rezultatul întreprinderii este supus evenimentelor neprevăzute ce însoțesc activitatea sa în toate domeniile. Riscul se traduce prin variabilitatea rezultatului, afectând rentabilitatea activelor și în consecință a capitalului investit„.
Identificarea și evaluarea riscurilor semnificative se realizează atât la nivel de ansamblu al bănci, cât și la nivelurile organizatorice ale acesteia și trebuie șă acopere toate activitățile și să țină cont de apriția unora noi. Această activitate trebuie desfășurată luându-se în calcul factori interni – complexitatea structurii organizatorice, natura activităților desfășurate, calitatea personalului și fluctuația acestuia, și a factorilor externi – condiții economice, schimbări legislative sau legate de mediul concurențial în sectorul bancar, progrese tehnologice.
Procesul de evaluare a riscurilor trebuie să includă identificarea atât a riscurilor care sunt controlabile de câtre instituțiile de credit, cât și a celor necontrolabile. În cazul riscurilor controlabile, instituțiile de credit trebuie să stabilească dacă își asumă integral aceste riscuri sau măsura în care doresc să le reducă prin proceduri de control. În cazul riscurilor necontrolabile, instituțile de credit trebuie să decidă dacă le acceptă sau dacă le elimină ori reduc nivelul activităților afectate de riscurile respective. Evaluarea trebuie efectuată și în condițiile unor scenarii alternative, înclusiv în situații de criză.
Administrarea riscurilor semnificative reprezintă, procesul focalizat pe analiza profilului de risc, în vederea maximizării raportului dintre risc și profit în diferite domenii de activitate ale unei instituții de credit.
Identificarea, evaluarea, monitorizarea și administrarea riscurilor semnificative se realizează de către structurile de conducere ale băncii, comitetul de administrare a riscului, conducători și personae ce au atribuții în acest sens.
Capitolul 2: Cardul – Instrument de plată modern
2.1. ISTORICUL APARIȚIEI CARDURILOR
Modernizarea, perfecționarea și eficientizarea instrumentelor și modurilor de plată au fost determinate pe de o parte de evoluția științei, mai ales a tehnolgiei informaționale și de telecomunicații digitale de date.
Cardul de plată sub forma argetipală apărea pentru prima oară în SUA în anul 1914, fiind emis de compania Western Union cu obiectivul încurajării procesului de cumpărare și creșsterea fidelității clienților săi. Cu ajutorul cardului se puteau efectua cumpărături noar în cadrul companiei respective.
În anul 1949, doi americani, F. Mc.Namara și R. Scheneider, au creat primul card de credit pentru plățile în resptaurante, purtând marca Diners ClubCard. În doar cîțiva ani cardul se putea accepta la plată a câtorva mii de comercianți. Acest tip de card este în continuă dezvoltare și în prezent, mai ales în industria turismului și călătoriilor.
În anul 1958 apărea un slat înainte în istoria cardurilor de plată, datorită băncii americane Bank of America din San Francisco, ce introduce precursorul cardului universal modern, bub denumirea de BankAmericard. Acest card dovedea în mod rapid că exista o extinsă piață pentru cardul de de uz general și pentru cardul bancar.
În anul 1976, cardul BnakAmericard a devenit binecunoscutul card VISA, iar Bank of America, împreună cu alte bănci asociate după ce au trecut prin mai multe tranformări, deveneau Visa Internațional.
În statele din vestul Europei, cardurile apăreau în anii 60, extinzându-se până în anii 80. În ultima parte a secolului XX-lea, datorită masivelor eforturi financiare, derulate de instituțiile financiar – bancare din țările dezvoltate, baza materială a operațiilor de plăți s-a majorat întro asemenea măsură încît utilizarea cardurilor ajungea la cote inimaginabile.
Cardurile deveneau instrumentele favorite pentru derularea plăților de mici valori inițiate de persoanele fizice ce dețineau conturi bancare, care alcătuiesc în statele dezvoltate o importantă parte a clientei bancare.
În țara noastră, primul card bancar de plată în moneda națională, purta denumirea de Prima, și s-a emis de BRD la finele anului 1995, ca un card propprietar, iar începînd din anul 1996 apăreau primele carduri Europay și VISA.
2.2. TRASĂTURI CONCEPTUALE ASUPRA CARDURILOR BANCARE
2.2.1.DEFINIȚIA CARDULUI
Cardul constituie instrumentul de decontare prin intermediul căruia posesorul autorizat poate să achiziționeze servicii sau bunurii fără efectiva prezență a numerarului.
Cardul face mult mai facilă legătură financiară dintre comerciant și consumator, fiind o cheie simplă de acces la contul bancar de care este atașat, și anume cel al deținătorului de card.
Prezentând trăsăturile universale ale unui instrument de plată, cardul oferă șansa obținerii necondiționate de numerar fie de la Atm – uri (autoamte de bani), fie de la ghișeul băncii emitente, înlăturîndu-se în acest mod bariera funcțională de folosire.
Cardul constituie baza de date cu privire la plățile procesate, fiecare plată fiind înregistrată în caractersticile și dimensiunile sale, înregistrarea aflată pe card prezintă în condițiile date, valoarea unei probe materiale ce poate să fie exprimată, privitor la elementele esențiale ale mesajului de plată, procesat de titularul cardului ca atare.
Astfel în baza cardului și a deciziilor exprimate de titular și reținute în format electronic în memoria calculatorului, prin intermediul a diferite rețele informaționale implicite, este consemnată în mod electronic decizia cu privire la efectuarea plății cu toate trăsăturile caracteristice privitoare la identitate partenerilor, suma de referință etc, care se transmit prin canale specifice pentru a se lua în seamă pentru înregistrările implicite în conturile bancare.
Specificitatea cardului este dată de expresia unei calități noi, și anume accea că transmiterea mesajului privitor la dispoziția de plată are loc prin flux de informații, ce se direcționează prin rețele specifice și nu prin transmitere de documente suport – hîrtie.
Pe de altă parte, cardul acționează ca un multiplu instrument de plată, cu folosirea permanentă și succesivă asigurînd facilități înalte utilizatorilor plătirori, dar și beneficiarilor plăților, cu care utilizatorii se află în raporturi contractuale. Pe această bază, dispunerea plăți devine ma operantă, mai accelerată, fiind un aspect benefic pentru toții participanții la proces.
2.2.2.TRĂSĂTURI TEHNOLOGICE ALE CARDURILOR
Principala trăsătură a cardului este conferită de natura sa tehnologică. Cardul reprezintă un ansamblu de tehnologii cu privire la:
Prelucrarea, recepția și stocare de informații în condiții de operativitate și de maximă rapiditate;
Transmiterea la distanță a datelor și informațiilor în condiții de oportunitate, operativitate și siguranță, în măsură de a permite un transfer de fonduri întrun mod eficient;
Operativa reflectare în cazului contului beneficiarului transferurilor în așa fel încât să se permită accesul acelerat la resurslele ce au fost transferate.
Cardul este operațional datorită existenței unei rețele specifice cu ramificații multiple, astfel:
Rețele cu ramificații ce fac legătua între comunitatea deținătorului de card și propria bancă;
Rețele cu ramificații ce face legătura între comunitate comercianților abilitați a primi fonduri prin intermediul cardului, cu bănca acestuia.
Rețele ce fac legătură între banca deținătorului de card cu banca comerciantului, beneficiarului de plăți prin card dar și cu adminsitratorul rețelei, cu relații funcționale implicite.
După tehnologia care stă la baza construcției cardului, regăsim pe piața financiar – bancară, următoarele tipuri de carduri:
Carduri cu bandă magnetică ce au infromațiile îmntro bandă magnetică dispusă pe spatele acestuia. Cardurile cu bandă magnetică constituie peste 80% din cardurile operaționale pe piața financiar- bancară din țara noastră.
Smart cardurile sau cardurile inteligente constituie ultima generație în materie de carduri. Acestea au memoria înamgazinată întru circuit integrat (cip). Circuitul integrat are memoria mult la extinsă decît ceea cuprinsă în banda magnetică a cardurilor clasice. Acestea funcționează pe baza principiului portofelului electronic, în sensul că se încarcă cu o sumă de bani, ce se consumă pe măsură ce utilizatorul face diferite cumpărături de servicii ori mărfuri cu acesta.
2.2.3. TIPURI DE CARDURI
Clasificarea cardurilor se face în funcție de mai multe criterii, astfel:
După modalitatea de stocarea a informațiilor, regăsim carduri cu bandă magnetică și carduri cu micro – procesor. Cardurile cu bandă magnetică conțin toate datele și informațiile importante despre deținătorul cardului. Acesea se emit de instituțiile bancare, de comercianți, prezintă trăsături comune pentru toate sistemele naționale de plată. Cardurile cu micro – procesor sunt cele ce conțin un microprocesor încorporat și o componentă de memorie, un cip.
După funcțiile pe care le îndeplinesc, regăsim: carduri de debit, carduri de credit și carduri multifuncionale. Cardul de credit ca și intrument de plată oferă deptul utilizatorului de a folosi o linie de credit pentru o anume perioadă de timp, egală de obcei cu perioada de valabilitate a cardului. Cardul de debit oferă beneficiarului șansa de a achiziționa servicii sau bunuri, ori să retragă sume în numerar în limita soldului disponibil în contul aferent cardului. Cardul multifuncțional reprezintă cu card de debit ce poate să îndeplinească și alte funcții, precum retragerii de numerar de la ATM, garantare a cecurilor emise de deținătorul cardului.
În funcție de calitatea emitentului, întâlnim: carduri emise de instituții bancare și carduri emise de instituții nebancare. Cardul emis de instituția bancară se încadrează în domeniul multiplelor preocupări de a lansa și identifica pe piață instrumente de plată utile, atractive, ușor de obținut, profitabile și sigure. Urmând exemplul cardurilor bancare, instituțiile nebancare, lanțurile de magazine, cluburile private și-au lansat propriile carduri. Acesta asigură posibiltiatea de a efectua cheltuieli în timp real, fără să se pună problema dimensionării la un anumit moment a propriilor disponibilități.
În funcție de momejntul în care se folosește tranzacția, întâlnim: carduri prealimentate, carduri de debit (cu plat acum); carduri de credit (cu palta mai tîrziu), retaiter card (cardul de comerciant), charge card (cardul de cheltuieli).
2.2.4. AVANTAJELE CARDULUI
Avantajele utilizatorilor de carduri sunt următoarele:
Instituțiile bancare au promovat concepția facilități în utilizare, atrăgând astfel atentie asupra faptului că nu este necesar ca deținătorul de card să poarte asupa sa însemnate sume de bani în numerar;
Se simplifică urmărirea efectuării plăților. În momentul efectuării unei achiziții, este înmânat deținătorului de card, atașat și chitanța în original de la comerciant, și astfel comparînd cele două chitanțe se poate confira suma ce se datorează băncii.
Avantajele utilizării cardului pentru comercianți sunt următoarele:
eliminarea manevrării banilor și a cheltuielilor pentru această operație,
securitatea tranzacțiilor, eliminarea spargerilor și a vandalismului.
2.2.5.FUNCȚIILE CARDULUI
Cardul reprezintă un instrument de plată electronică, și anume un support de informație standardizat, individualizat și securizat, ce perimite deținătorului său să folosească disponibilitățile bănești proprii dintrun cont deschis pe numele său ori la emitentul cardului sau să folosească o linie de credit, în limita unui anumit plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea detinătorului de card. Cadrul prezintă următoarele funcții:
funcția de retragere de fonduri
funcția de plată
funcția de credit
funcția de garanție
carduri cu funcții multiple.
2.3.PROCESAREA BANCARA A CARDURILOR
2.3.1. EMITEREA CARDURILOR BANCARE
Poate solicita emiterea cardului atât o persoană fizică sau juridică, după semnarea contractului de emitere a cardului, instituția bancară deschise acestuia un cont aferent operațiunilor cu respectivul card. Emiterea cardului solicitantului perupune etapele următoare:
se completează cererea de emitere a cadrului și se depun actele necesare pentru aprobarea cereri;
se verifică de către instituția bancară a cererea de emitere a cardului, și după caz ceea a deschiderii contului aferent acestuia;
instituția bancară determină elementele de personalizare, necesare pentru emiterea cardului și pentru codificare datelor personale;
eliberarea cardului se realizează doar după depunerea sumei ce reprezintă faza de emitere, taxa anuală de folosire a cardului, dar și suma minimală de care este nevoie lunar în cont.
După situație, solicitantul poate să beneficieze de o linie de credit, ce este pusă la dispoziție de către instituția bancară după analiza de creditare. Deschiderea contului personal are loc doar după semnarea contractului de emitere a cardului. Titularul de cont, posesorul cardului, trebuie să efectueze în mod regular depuneri în cont la termen stabilite de comun accord cu instituția bancară, în așa fel încât să fie asigurate cu antiicpație disponibilitățile necesare operațiilor, nu mai puțin decît valoarea plafonului minimal determinat de emiten, în funcție, de pildă, de venitul lunar net al acestuia.
În Regulamentul nr.1 privind principiile și organizarea avizării tehnice a sistemelor de plăți și decontări fără numerar, publicat în Monitorul Oficial nr.75 din 26.04.1995, la art.4 se prevede că nici un instrument de plată fără numerar nu poate fi utilizat de către o bancă, decât dacă, cât timp și în forma în care are aprobată în prealabil de către Autoritatea de Avizare Tehnică o documentație specifică, expresă și la zi. Documentația va cuprinde următoarele documente:
cererea de autorizare a circulației și de luare în evidență a tirajului, cuprinzând:
date privind producerea, volumul și numerotarea specimenului și multiplilor, formatul cardului, dimensiunile, înscrisurile și elementele de desen. De asemenea, se va atașa o mostră a materialului din care urmează a fi confecționat cardul.
Angajamentul formal și pe proprie răspundere al băncii că multipli produși sunt identici cu specimenul, mai puțin seria și numărul, precum și inscripția “specimen”sau o altă modalitate de a individualiza specimenul confecționat ca atare prin scoaterea definitivă a unui multiplu din circulație prin anulare individuală (perforare, operare de inscripții lămuritoare ale faptului etc.);
Acordul cu efectuarea de către Autoritatea de avizare Tehnică în contul băncii solicitate, de cheltuieli de verificare în conformitate cu prevederile reglementărilor în vigoare a datelor și elementelor communicate în cerere și materializate în specimenul remis Autorității de Avizare Tehnică.
cinci exemplare – martor ale specimenului numerotate distinct care nu vor fi restituite de către Autoritatea de Avizare Tehnică;
o copie intergrală a studiului de fezabilitate aprobat de acționarii sau de conducerea emitentului, care va cuprinde:
prezentarea generală a instrumentului;
procedura de emitere;
aria de utilizatori;
operațiunile de decontare realizabile cu ajutorul cardului;
modalități de evaluare a riscului și de asigurare a securității prin caracteristicile cardului;
fraude estimate de emitent;
alte informații pe care emitentul le consideră relevante pentru lansarea și succesul pe piață al cardului.
O bancă comercială care se angajează în dezvoltarea produselor- card, poate lansa pe piața instrumentelor de plată bancare trei produse principale, respectiv: carduri de debit, carduri de credit și carduri cu facilități de descoperire de cont (charge-card cu capacitate de overdraft). Pornind de la aceste produse principale, fiecare bancă poate emite diferite variante ale cardurilor amintite, care nu reprezintă altceva decât funcțiuni suplimentare ale cardurilor standard puse în circulație în strânsă concordanță cu nevoile de moment ale clienților tradiționali ai băncii.
Implicarea autorizării cardurilor asupra activității bancare se regăsește doar în domeniul proiectării, autorizării și decontării tranzacțiilor. Performanțele scontate pot fi atinse, însă, numai cu condiția emiterii unor produse ce se subordonează nevoilor pieții, ce acționează în deplină siguranță și oferă posibilități multiple de finanțare.
Orice program de emitere de carduri presupune patru etape principale, și anume:
Proiectarea și lansarea produselor card;
Analiza și aprobarea cererilor de emitere;
Producerea și predarea cardurilor;
Autorizarea și decontarea tranzacțiilor derulate prin intermediul cardurilor.
Fiecare din obiectivele etapelor enumerate mai sus trebuie atent programate și urmărite în evoluție pentru a se asigura succesul și menținerea produsului pe piață.
Pentru proiectarea și lansarea unui produs card este indicată urmărirea obiectivelor bancare în ceea ce privește emiterea cardurilor. Cu siguranță că de clarviziunea proiectului de emitere și de adptarea programului propus la necesitățile pieței, depinde în mare măsură succesul produsului ce se intenționează a se lansa.
Orice proiect bancar trebuie subordonat ideii de profitabilitate, indiferent dacă se referă la un domeniu consacrat (creditare, spre exemplu) sau la unul de dată mai recentă (emisiune de carduri). În același mod se pune problema și în cazul programelor de carduri ale unei bănci comerciale, chiar dacă cardul are o “istorie” de numai 40 de ani în cadrul instrumentelor bancare de plată fără numerar.
În domeniul plăților cu card, problema esențială o reprezintă determinarea programului primordial care să asigure profitabilitatea unei activități bancare constante și eficiente, respectiv emisiunea de carduri urmată de acceptarea la comercianți sau invers.
Succesul unui program de carduri este direct condiționat de eficiența unui proiect de emitere a acestui instrument modern de plată, un astfel de proiect bazându-se pe o analiză care este structurată pe patru etape și conține următoarele elemente:
Produsul;
Valorile parametrilor care intervin în calculul studiului de fezabilitate al produsului, în care se include:
numărul de carduri emise;
cheltuieli cu producerea plasticului din care urmează a se confecționa cardul;
numărul de operațiuni anuale cu card;
taxe plătite proprietarului de marcă (VISA, Europay, AmericanExpress);
taxe de rambursare între membri;
taxe plătite de către purtătorul de card etc.
valoarea costurilor implicate în emiterea și funcționarea unui program de emitere;
venituri previzionate;
rezultatul financiar obținut;
numărul de carduri presupus a fi emise.
Dincolo de rezultatele relevante care indică profitabilitatea evidentă a unui program de emitere de carduri, trebuie ținut cont de faptul că numai anumite venituri asigură valorificarea integrală a efortului bancar. Din analiza veniturilor rezultă faptul că profitul bancar se obține în mod indubitabil din comisioanele încasate ca urmare a utilizării acestui instrument de plată.
Astfel, se poate concluziona că o reorientare a activității bancare către domeniile de servicii, respectiv venituri din comisioane, nu poategenera decât profitabilitatea ridicată, constantă și perpetuă.
Dacă luăm în considerare faptul că o bancă poate promova simultan emiterea unor carduri cu facilități multiple și că, printr-o preocupare frecventă, poate achiziționa în portofoliul valorilor sale contracte de procesare tranzacții cu carduri, se poate identifica cu ușurință șansa actuală a băncilor comerciale de a obține profituri substanțiale din programe de carduri.
Rezultă că dacă, dintr-un program de emitere debit-carduri, beneficiile băncii constau în comisioane substanțiale și surse bancare ieftine (depozit de cont curent), în cazul unui produs credit sau overdraft, aceeași bancă poate beneficia de venituri din dobânzi, dar și de fructificarea sigură a surselor sale temporar disponibile. Nu mai trebuie insistat asupra reducerii expunerii băncilor la fenomenul de nerambursare a creditelor, întru-cât riscul se dispersează către un număr ridicat de utilizatori egal cu cel al cardurilor lansate. Dacă se mai adaugă și comisioanele de procesare a tranzacțiilor depuse la încasare de comerciant, putem obține cea de-a treia sursă de venit din același produs-program.
Iată cum, dintr-o inițiativă bancară judicios elaborată, se pot genera venituri însemnate, asigurându-se valorificarea fondurilor temporar disponibile din economie, în același timp având loc crearea acelor comportamente numite “benefic bancare” care asigură disciplinarea liber consimțită a mediului de plăți.
2.3.2. ACCEPTAREA CARDURILOR BANCARE
Pentru a deține calitatea de acceptant, comerciantul încheie cu instituția bancară contracte de acceptare la plată a cardurilor emise de instituția respectivă.
Contractele cuprind clauze privitoare la condițiile de acceptare, drepturile și obligațiile părților contractante.
Clauza de acceptare este necondiționată și obligatorie. Instituțiile bancare emitente pun la dispoziția comerciantului acceptant:
cititoare de carduri – magnetice ori electronice – ,
formulare de acte de vânzare – de pildă chitanțe de vînzare;
centralizatoare; liste cu carduri interzise la acceptare.
În schimb instituțiile bancare solicită comisionul pentru operația de acceptare stabilit pe categorii de comercianți și de comun accord cu aceștia.
Totodată, fiecărui comerciant îi este atribuit un cod unic, ce conține și codul insituției băncii emitente, dar și o milită de autorizare, ce reprezintă valaorea maximă a unei operații pentru care nu este nevoie a se obține aprobarea efectuării ei de la centrul de autorizare al instiutției bancare.
Instituțiile bancare, emitente, trebuie să ofere servicii de autorizare a efectuării de operații cu cardul pentru comercianții acceptanți.
Autorizarea constă în atestarea validității operațiunii între un posesor autorizat și între un comerciant acceptant și se realizează de către centrul de autorizare, care este organizat în cadrul departamentului specializat al fiecărei instiuții bancare.
În funcție de limita de autorizare se evideențiază categoriile următoare de operațiuni: operațiuni cu o valaore mai diminuată decât limita de autorizare, operațiuni cu o valoare mai ridicată decît limita de autorizare și operațiuni pentru care nivelul limitei de autorizare este zero.
Tranzacția se derulează în timp real, prin echipamente electronice și softuri specializate, în condiții de siguranță deplină.
Tranzacția se derulează în mediu electronic, adică legătura între comerciant și banca emitentă este asigurată în timp real prin echipamente electronice și softuri specializate și în condiții de deplină siguranță. Având în vedere că legătura dintre comerciant, banca acceptatoare, centrul de autorizare și procesare și banca emitentă este asigurată de un soft proprietar, imixtiunea factorului uman este limitată doar de sarcini strict precizate, cum ar fi: comunicarea autorizării, întreținerea sistemului la parametrii optimi.
Orice activitate de acceptare a tranzacțiilor cu carduri are cel puțin două surse de profitabilitate, și anume:
un procent din valoarea tranzacțiilor derulate la comercianți și,
venituri din decontări interbancare oferite de banca emitentă a cardului prin care au fost efectuate tranzacțiile.
Cauza care a generat dilema fundamentală a programelor bancare de carduri poate fi identificată în venituri substanțiale ce se încasează din operațiunile de acceptare și procesare a tranzacțiilor, în condițiile în care investiția inițială de infrastructură poate fi amortizată într-un interval foarte scurt. În această situație, se pune întrebarea dacă o bancă nu ar putea înregistra venituri suficiente fără dezvoltarea unui program de emitere de carduri, cu tot apanajul pe care îl implică producerea cardului, eliberarea produsului, administrarea bazei de date privind deținătorii de carduri, urmărirea debitorilor, decontarea operațiunilor în conturi individuale etc..
Experiența de piață a dovedit însă că numai o dezvoltare paralelă a celor două programe de carduri poate asigura succesul operațiunilor de “retail bancar” (promovare produse și servicii bancare pentru persoane fizice); fără existența cardurilor pe piață, programele de acceptare nu-și au rostul, dar nici inexistența punctelor comerciale, în care se acceptă la plată cardul, nu stimulează utilizarea cardurilor emise. Luând în considerare aceste realități, proiectarea unui sistem de acceptare de acrduri pe baze realiste și în deplină concordanță cu necesitățile de moment ale pieței nu poate genera decât profituri bancare în continuă creștere.
În cadrul analizei rentabilității privind programul de acceptare a tranzacțiilor cu carduri, o bancă ia în considerare următoarele:
categoriile de comercianți, acestea fiind: hoteluri, restaurante, companii aeriene, agenții de închirieri auto, agenții de turism, stații de benzină, magazine;
unitățile de eliberări numerar ale băncii. Banca ia în calcul următoarele elemente: structura eliberărilor de numerar pe zone, valoarea medie a unei tranzacții la comercianți, taxe de decontare a tranzacțiilor, taxe pe volumul brut al vânzărilor comerciantului, comisionul plătit către emitent, taxe plătite la Romcard, număr de operațiuni anulate și costul unei anulări, numărul operațiunilor returnate, numărul total de tranzacții la diferite categorii de comercianți, numărul eliberărilor de numerar și numărul de refuzuri;
costurile estimate referitoare la: taxe de acces în bandă, taxe de decontare, taxe pe volumul vânzărilor, costuri de transmitere, taxe de expediere fotocopii, microfilm, comisioane către banca emitentă și către Romcard, plata abonamentelor către Romcard, cheltuieli de afiliere la proprietarii de marcă și de participare la înfiintarea Romcard, cheltuieli cu mijloace materiale;
venituri estimate a se obține din comisionul perceput de la comercianți și din comisionul perceput de la emitent pentru eliberări de numerar.
Comparând cheltuielile făcute cu venituri realizate, se obține rezultatul băncii care poate fi profit sau pierdere. Este de așteptat ca în primul an, datorită investiției solicitate de punere în aplicare a programului de acceptare, să se obțină un rezultat financiar nefavorabil. Acest rezultat va fi acoperit în anii următori.
Băncile comerciale pot obține rezultate financiare considerabile din administrarea tranzacțiilor de comerț en-detail fără eforturi bancare însemnate. Proiecția veniturilor și a cheltuielilor proiectului de acceptare a tranzacțiilor cu carduri nu face decât să întărească afirmațiile anterioare.
2.4.PIAȚA CARDURILOR DIN ROMÂNIA
După anul 1990, pe măsura evoluției economiei românești, s-a simțit necesitatea înlocuirii vechilor instrumente de decontare specifice economiei centralizate, instrumente greoaie și rigide, cu noi instrumente moderne folosite pe plan internațional.
Astfel începând cu anul 1995, prin reglementări noi ale Băncii Naționale a României, având la bază Legea cecului, a cambiei și a biletului la ordin, s-a statuat folosirea instrumentelor de plată prevăzute de aceste legi. În plus, s-a introdus Ordinul de plată pe suport de hârtie, cel mai folosit instrument și în prezent în decontările interne. Sistemul bancar românesc nu putea rămâne indiferent la această provocare.
Prin aderarea Băncii Comerciale Române, BancPost, Băncii Române pentru Dezvoltare la rețeaua VISA și înființarea ROMCARD SA ca societate comună de procesare, băncile au semnat în anul 1994 certificatul de naștere al acestui sistem de plată în România.
În contextul aderării României la Uniunea Europeană este foarte importantă evoluția în procesare, utilizare și reașezare structurală a instrumentelor de plată fără numerar electronice pentru a satisface clientela în corelație cu cerințele viitorului. S-au făcut și se fac eforturi concetrate pentru a avansa în acest domeniu fiind implicate în acest demers Guvernul, Banca Națională a României, Ministerul Comunicației și Tehnologiei Informațiilor, instiuțiile bancare, comercianții, companiile care pun la dispoziție carduri și tehnologia necesară, firmele de IT & C.
În țara noastră doar un sfert dintre comercianți pot accepta plata prin față de Polonia, de exemplu, unde sunt de 70 de ori mai mulți comercianții acceptanți decât în România.
Cardul este folosit ca instrument de plată mai mult la restaurante și hoteluri. Sondajele de piață din ultima vreme demonstrează că numai 25% dintre români își fac cumpărăturile cu cardul. Se fac eforturi ca, până la finele anului, să se instaleze încă 6.000 de POS-uri la comercianții.
Considerentele pentru care băncile din România au introdus sistemul de plată bazat pe carduri sunt reprezentate în primul rând de avantajele pe termen mediu și lung oferite, și anume: diminuarea numerarului în circulație, creșterea corespunzătoare a plăților prin virament și a plăților prin conturi, avantaje ce sunt deopotrivă valabile pentru agenții economici și pentru bănci. Băncile au astfel posibilitatea de a-și diversifica serviciile oferite, astfel încât să vină căt mai mult în întâmpinarea dorințelor clienților. Cerința orientării de către bănci și către alte tipuri de servicii a devenit imperioasă, întrucât se pare că, în momentul de față, principalul serviciu al băncilor, creditele bancare, se află într-o perioadă de stabilizare.
Toate succesele de debut, precum și necesitatea reorientării activității bancare românești către domenii sigure și profitabile determină continuitatea și amplificarea programelor de carduri din țara noastră. Astfel, băncile comerciale precum Banca Agricolă, Banca Comercială Română, Banc Post, Banca Transilvania și Banca Comercială “Ion Țiriac” vor lărgi aria de răspândire a activităților cu carduri, acționând prin toate unitățile lor teritoriale, atât pentru determinerea acceptării cardurilor ca mijloc de plată, cât și pentru stimularea eliberării de carduri naționale.
Analizele efectuate de către compartimentele specializate ale băncilor au indicat că succesul programelor de carduri va fi direct dependent de tipul cardurilor lansate. Astfel, pe piața românească se vor introduce aproape simultan câte 2-3 produse ale fiecărei bănci promotoare, care vor satisface atât necesitățile de consum ale persoanelor fizice cu standard mediu sau ridicat, cât și cererile de fonduri ale persoanelor mai puțin favorizate în prezent. În acest mod, consumul individual va fi restimulat, iar toate barierele legate de neasigurarea în timp real și la nivelul solicitării fondurilor necesare vor fi suprimate.
Realitățile economiei românești de tranziție, mentalitatea profund înrădăcinată în spectrul numerarului, dar și necesitatea asigurării unei treceri graduale la folosirea banilor de plastic au determinat specialiștii băncilor să abordeze gradual proiectele lor de carduri. În primul rând și-au propus să ofere consumatorului un card prin intermediul căruia să poată oricând retrage numerar. Ulterior, printr-o politică agresivă de “scumpire” a numerarului, atunci când cardul a devenit o realitate adânc întipărită în conștiința comportamentală a mediului economic, vor lansa pe piață cardul de tip “cheltuială directă”.
Banca Agricolă, unul dintre marii operatori de carduri din România, a abordat într-un alt mod programul său de card național. Dispunând de o largă rețea teritorială și având un număr impresionant de clienți, atât din domeniul ofertei de consum individual (puncte de desfacere etc.), cât și al potențialilor utilizatori (persoane fizice cu conturi bancare), această bancă lansează simultan atât produse tip ATM (cash), cât și carduri de consum direct, îngemănând funcțiunile lor într-un singur card. Astfel, pentru necesitatea de acoperire a cheltuielilor de deplasare a angajaților firmelor românești, dar și pentru satisfacerea tuturor cerințelor de consum individual sau de grup pe parcursul vacanțelor, concediilor, dar și pentru oferirea posibilităților de retragere de numerar în orice moment, Banca Agricolă emite un card tip Classic, care este folosit atât în ATM-uri, cât și în mediul “zip-zap/ imprinter” la comercianți.
Ceea ce trebuie remarcat la piața pmânească de carduri este faptul că, deși băncile comerciale se află într-o concurență evidentă la nivelul produselor card, orice instrument emis sub siglă consacrată (VISA, EUROCARD/ MASTERCARD sau AMERICAN EXPRESS) este imediat un produs național acceptat. Desigur, meritul revine tot experienței mondiale din domeniul care a impus universalitatea siglei sale, dar nu trebuie neglijată nici disponibilitatea băncilor de a nu se bloca reciproc în acceptarea cardurilor proprii.
Pentru viitor, datorită carențelor funcționale ale instrumentelor de plată la vedere aflate la dispoziția agenților economici, cardul, prin funcțiunile sale de decontare în timp real, va deveni și o realitate a cheltuielilor “en gros”.
Banca Agricolă intenționează și lansarea unui card de tip “en gros”care va elimina în scurt timp toate inconvenientele generate de asigurarea, securizarea și transferul numerarului între participanții la comerțul en gros.
Pe lângă băncile promotoare ale programului de carduri în România, chiar și bănci mai mici apărute în ultimul timp în spectrul afacerilor din România, au sesizat importanța proiectelor de carduri.
În concluzie, acest motor numit proiect bancar de carduri, va genera în scurt timp impunerea cu succes a acestui instrument de decontare în mediul economic românesc.
Prezentarea statistică referitor la carduri pe piața financiar – bancară din România în perioada 2013 – 2015 este următoarea:
2.5. ACTIVITATEA BANCARĂ CU CARDURI ÎN ROMÂNIA
Principiile organizării plăților cu carduri de către societățile bancare în țara noastră sunt prevăzute în Regulamentul nr. 6/1995, și are ca obiectiv stabilirea de reguli ce se aplică în activitate de servicii de transfer de fonduri și decontarea prin cărțile de plată.
Din punct de vedere al perspectivelor tranzacțiilor cu carduri în țara noastră, se apreciază că programele cu carduri trebuie amplificate, atît prin lărgirea ariei de folosire a acestor instrumente, cât și prin stimularea eliberării de carduri naționale. Pentru obținerea rezultatelor dorite în acest domeniu, este nevoie îndeplinirea obiectivelor următoare:
Promovarea, prin publicitate, a cardului, ca modalitate de plată;
Orientarea plăților din economia românească către instrumete de plată fără numerar;
Specializarea activității de la nivelul instituțiilor bancare, prin înființarea unor departamente ce să asigure proiectarea, implementare și administrarea programelor de carduri.
Studiile de piață din România reflectă, un număr redus al cardurilor la 1000 locuitori, și anume două carduri, în comparație cu 10 în Polonia, 3 în Bulgaria, 123 în Slovacia și 133 în Ungaria. În schimb numărul de ATM-uri este suficient de mare astfel încât deținătorii de carduri să le poată utiliza pe tot teritoriul țării. În acest mod, putem aprecia că deși din punct de vedere tehnic dotarea este conformă standardelor internaționale, totuși volumul de tranzacții și de comercianți ce acceptă carduri este unul modest.
2.6.TENDINȚE NOI ÎN TEHNOLOGIA CARDURILOR
Până în prezent, în activitatea de transfer electronic al fondurilor a apărut o serie de alternative la cardurile deja existente pe bază de bandă magnetică sau micro – processor.Acestea constituie rezultatul introducerii de tehnologii electronice înalte ale unor firme specializate în domeniu.
Au luat naștere drept urmare a dorinței continue de performanță, dar i datorită dorinței acerbă de a stopa fraudele.
Pentru că costurile acestora sunt ridicate, se folosesc experimental pe scară relativ restrînsă.
Cardul inteligent este una din ultimele apariții în lumea tehnologiei informației. Primele 5 aplicații pentru smart-card folosite în prezent sunt:
telefonia publică,
telefonia mobilă,
operații bancare,
loyalty,
TV.
Aplicațiile suportate de cardurile inteligente ușurează modul de acces la informație și modul de realizare al plăților. Totodată există posibilitatea de a administra și controla cheltuielile într-un mod mai sigur, reducând frauda și consumul de hârtie, eliminând necesitatea de formulare.
Smart-cardul memorează și procesează informația prin intermediul unor circuite electronice, realizate în siliciu încapsulate într-un substrat de plastic din vecinătatea acestuia. În concluzie, cardul inteligent este de fapt un microcomputer portabil și rezistent la intemperii.
Acest tip de carduri sunt considerate cartele inteligente deoarece ele controlează accesul la informația pe care o procesează. Astăzi întîlnim aceste carduri, de la telefonia mobila la carduri de plăci electronice sau carduri de sănătate, de la carduri de identitate la cele de logare sau control acces la anumite resurse.
2.7.ALTE INSTRUMENTE ȘI MODALITĂȚI DE PLATĂ INOVATOARE/ NOI
Serviciile bancare electronice constituie servicile bancare ce pot fi puse la dispoziția persoanelor fizice și juridice de către o instuție bancară prin mijloace electronice ori parțial electronice, de obiecei, prin intermediul unie telefon mobil (mobile banking) sau fix, dar și prin Internet.
Astfel de servicii permit administrarea parțială ori totală a unui cont bancare, realizată de deținătorul contului, contul puînd fi cont curent, la termen ori cont de card, fără a mai fi nevoie ca deținătorul să se deplaseze la ghișeul instituției bancare.
Electronic banking constituie, practic, un fel de umbrelă ce acoperă întreg procesul prin care un cllient poate realiza tranzacții bancare pe cale electronică, fără să fie necesar să meargă la respectiva insituție bancară.
Termenii următori fac referire la o formă sau alta de electronic banking:
computerul personal (PC banking),
utilizarea Internetului (Internet banking),
banca virtuală (virtual banking),
servicii bancare on-line,
servicii bancare la domiciliu (home banking),
servicii bancare la distanță (remote electronic banking)
telefonul (smartphone).
Cele mai utilizate servicii bancare electronice sunt: computerul personal (PC banking), Internet banking sau serviciile bancare on-line. Este necesar să menționăm, totuși, că termenii utilizați pentru a descrie diferitele tipuri de servicii bancare electronice sunt, adesea, utilizați concomitent.
E-banking înseamnă că putem face plăți (inclusiv facturi de telefon, lumina etc), transferuri, depozite bancare, schimburi valutare sau putem află situația conturilor bancare sau contului de cârd, fără a ne deplasa la bancă, pe internet – internet banking – sau prin telefonul mobil – mobile banking. Cu alte cuvinte, ne putem consulta conturile bancare și putem face chiar noi operați bancare, direct de la calculator sau telefon, fără ajutorul unui consilier bancar.
Capitolul 3 : BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ – CARDUL ORGANIZATORIC PRIVIND CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR CU CARDURI
3.1. PREZENTAREA BĂNCII COMERCIALE ROMÂNE
BCR înseamnă Banca Comercială Română S.A., instituție de credit organizată conform legii române ca societate pe acțiuni, administrată
în sistem dualist, cu sediul social în București, B-dul Regina Elisabeta nr.5, sector 3, cod 030016, înmatriculată la Registrul Comerțului
sub nr. J40/90/91, CUI 361751, Registrul Bancar: RB-JPR-40-008/1999, Cod BIC RNCBROBU.
3.1.1. SCURT ISTORIC
Banca Comercială Română este pionierul pieței cardurilor, fiind prima bancă afiliată la organizațiile internaționale de profil. Astfel, banca a devenit membru VISA International încă din vara anului 1992. A urmat apoi o perioadă de identificare a celor mai eficiente soluții și de evaluare a costurilor pentru a demara activitatea de acceptare. Răspunsul a fost înființarea la 14 martie 1994 a centrului de procesare a tranzacțiilor cu carduri Romcard S.A., unde BCR, alături de alte patru bănci (Bancorex, Banca Agricolă, Banca Română de Dezvoltare, Banca Comercială “Ion Țiriac”), a făcut primele investiții în infrastructură. Odată făcut acest pas devenea posibilă activitatea de acceptare a cardurilor internaționale.
La BCR această activitate a demarat în decembrie 1994 o dată cu acceptarea cardurilor emise sub licența VISA de către băncile străine. Exact un an mai târziu activitatea de acceptare a fost extinsă și asupra cardurilor internaționale EUROPAY. Aceasta după ce în iunie 1995 banca a devenit membru al acestei organizații și a inaugurat prima rețea de automate bancare din România: BCR Bancomat 24. Tot în decembrie 1995, BCR lansează primul său card – BCR VISA Business. Acest produs era o premieră și pentru sistemul bancar autohton fiind vorba de primul card românesc emis în valută.
Începând cu 1996, banca extinde oferta de carduri și către persoane fizice prin lansarea BCR MAESTRO în luna februarie. Cel de-al doilea card emis în 2003 – BCR VISA International lansat în luna decembrie este adresat tot clienților, persoane fizice ai băncii, care călătoresc în străinătate în interes personal. Cu acest produs banca acoperea deja oferta de carduri către populație atât în lei, cât și în valută. În 1997 banca inaugurează prima rețea de puncte electronice de vânzare (POS-Point Of Sale) și contribuie la implementarea sistemului național de acceptare reciprocă a cardurilor în România. Banca a lansat în 2003 un nou card: BCR VISA Clasic, card în lei destinat persoanelor fizice.
Ultimul card al BCR din mileniul trecut – BCR EUROCARD Business – este un card în lei destinat firmelor și a fost pus în circulație în februarie 1998.
După acest moment a urmat o perioadă de trei ani în care banca nu a mai lansat nici un card preferând să-și dezvolte produsele deja puse în circulație, iar rezultatele vorbesc de la sine. Numărul cardurilor active la 31.12.2000 era de peste 320.000, iar la sfârșitul anului 2002, numărul cardurilor emise de bancă a crescut la peste 1.300.000.
În același timp, BCR a continuat să investească în infrastructură. La 31.12.2000 rețeaua de ATM-uri număra peste 235 de aparate instalate, în vreme ce POS-uri erau în număr de 597, respectiv 2084 în anul 2002.
Creșterea cea mai spectaculoasă a avut loc de-a lungul anului 2002 când, la 31 decembrie rețeaua de ATM-uri s-a extins ajungând să conțină un număr de 597 de aparate, reprezentând o creștere cu 100 % față de decembrie 2001 și cu 150% față de decembrie 2000.
În 2001, banca și-a exprimat intenția de a lansa pe piață noi produse. Primul pas a fost făcut în februarie 2003 când a fost pus în circulație cardul BCR VISA Electron, destinat persoanelor fizice, card de debit în lei, dar care poate fi folosit și în străinătate.
3.1.2. PORTOFOLIUL DE CARDURI
La sfârșitul anului 2014, Banca Comercială Română avea puse în circulație atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, zece tipuri de carduri, dintre care șapte sunt de debit și trei de credit:
a) Carduri de debit:
În lei:
• BCR Maestro;
• BCR Visa Electron;
• BCR Visa Clasic;
În valută:
• BCR Visa Business (USD);
• BCR Visa Internațional (USD);
• BCR Visa Clasic International (EURO)- 2003;
• BCR Visa Virtuon (USD)-2003;
b) Carduri de credit:
În lei:
• BCR Eurocard / Mastercard;
• BCR Visa Business Electron-2003;
În valută:
• BCR Eurocard / Mastercard Business (USD).
Avantajele pe care le oferă cardurile BCR:
– accesul 24 ore din 24 la orice ATM din țară și străinătate pentru obținerea de numerar;
– eliminarea riscurilor pe care le presupune deținerea numeralului;
– virarea în contul de card a dobânzii cuvenite pentru depozitele în lei, la termen sau la vedere, asigurând clientului libertatea de a-și retrage dobânda de la orice ATM, fie că aparține altei bănci, fie că este un bancomat BCR;
– accesul la sume de bani suplimentare celor de care dispune clientul în momentul efectuării cheltuielilor, prin descoperitul de cont;
– garantarea disponibilităților din contul de card prin ,,Fondul de garantare a depozitelor”, în limita nivelului stabilit de către acesta;
– banca bonifică o dobândă superioară celei bonificate la conturile curente ale persoanelor fizice (în prezent este de 3%/ an).
a) Cardul BCR MAESTRO – instrument de plată emis în LEI, utilizabil în mediul electronic atât în țară, cât și în străinătate, destinat obținerii de numerar de la ATM-urile tuturor băncilor, precum și pentru plata de bunuri sau servicii oriunde este afișată sigla EDC/Maestro.
Caracteristici:
– este un card de debit (tranzacțiile se pot efectua numai în limita disponibilului din contul de credit) destinat persoanelor fizice;
– în cazul utilizării cardului pentru plata salariilor la societățile care au cont deschis la BCR, există posibilitatea intrării în descoperit de cont putându-se obține un credit anual de până la 75% din venitul net, sau maxim trei salarii;
– este acceptat oriunde este afișată sigla Maestro/Cirrus.
Cardul BCR MAESTRO poate fi utilizat pentru:
– plata de măfuri și servicii la comercianții acceptatori de carduri;
– ridicarea de numerar de la ATM-uri și de la ghișeele băncilor care acceptă carduri;
– plata, prin intermediul ATM-urilor BCR, a facturilor curente de unități/servicii (electricitate, apă, gaze, salubritate, telefonie fixă și mobilă, TV cablu etc.), în funcție de convențiile care se încheie cu societățile furnizoare de utilități;
– transferuri de fonduri, prin intermediul ATM-urilor BCR, din conturile de card în conturile curente, ca și rambursarea ratelor atât pentru creditele BCR, cât și a celor pentru cardurile de credit BCR;
– reîncărcarea cartelelor de telefon mobil de la ATM-urilor BCR;
– accesarea serviciului Mobile Banking BCR pentru efectuarea, 24 de ore din 24, prin intermediul telefonului mobil a unor operațiuni cu carduri, cum ar fi: vizualizarea online a soldului cardului BCR, efectuarea de transferuri de fonduri între conturile personale de card, monitorizarea utilizării cardurilor la ATM/POS și blocarea contului de card în situația pierderii/ furtului cardului.
b) Cardul BCR VISA Electron – instrument de plată emis în LEI, sub sigla Visa International, utilizabil în mediul electronic atât în țară, cât și în străinătate (în afara țării este folosit pentru retragerea de numerar sub formă de valută de la ATM-uri), destinat persoanelor fizice în scopul obținerii de numerar de la ATM-urile tuturor băncilor, precum și plata de bunuri sau servicii oriunde este afișată sigla VISA.
Caracteristici:
– este un card de debit (tranzacțiile se pot efectua numai în limita disponibilului din contul de card) destinat persoanelor fizice;
– în cazul utilizării cardului pentru plata salariilor la societățile care au cont deschis la BCR există posibilitatea intrării în descoperit, putându-se obține un credit anual de până la 75% din venitul net sau maxim trei salarii nete prin emiterea unui card BCR Eurocard / MasterCard;
– este acceptat oriunde este afișată sigla VISA.
Cardul BCR VISA Electron are aceleași utilizări ca și cardul BCR MAESTRO.
c) Cardul BCR VISA Clasic – instrument de plată emis în LEI, sub sigla Visa Internațional, utilizabil numai pe teritoriul României destinat pentru plata de bunuri și servicii oriunde este afișată sigla VISA, precum și pentru obținerea de numerar de la ATM-urile tuturor băncilor.
Caracteristici:
– este un card de debit destinat persoanelor fizice;
– în cazul utilizării cardului pentru plata salariilor, la societățiile care au cont deschis la BCR, există posibilitatea intrării în descoperit de cont, putându-se obține un credit anual de până la 75% din venitul net sau maxim trei salarii nete prin emiterea unui card de credit BCR Eurocard / MasterCard;
– utilizabil atât la terminale POS sau ATM, cât și la imprintere ZIP – ZAP;
– este acceptat oriunde este afișată sigla VISA. Cardul BCR VISA Clasic are aceleași utilizări ca și cardul BCR MAESTRO.
d) Cardul BCR VISA International – instrument de plată emis în USD, sub sigla Visa International, destinat persoanelor fizice care călătoresc în străinătate în interes personal, pentru plata bunurilor și serviciilor oriunde este afișată sigla VISA, precum și pentru obținerea de numerar de la automatele și ghișeele bancare.
Caracteristici:
– este un card de debit (tranzacțiile se pot efectua numai în limita disponibilului din contul de card);
– este utilizabil atât în mediul electronic, cât și manual;
– este destinat persoanelor fizice care călătoresc în interes personal, în străinătate, dar poate fi folosit și pe teritoriul României;
– este acceptat oriunde este afișată sigla VISA.
Cardul BCR VISA International are aceleași utilizări ca și cardul BCR MAESTRO.
e) Cardul BCR VISA Business – instrument de plată emis în USD, sub sigla VISA Interntional, destinat persoanelor juridice, ai căror angajați se deplasează în străinătate, în interes de serviciu; este utilizat pentru plata bunurilor și serviciilor oriunde este afișată sigla VISA, precum și pentru obținerea de numerar de la automatele și ghișeele bancare.
Caracteristici:
– este un card de debit (tranzacțiile se pot efectua numai în limita disponibilului din contul de card);
– este utilizabil atât în mediul electronic, cât și manual (imprinter);
– este destinat persoanelor juridice, ai căror angajați se deplasează în străinătate;
– este acceptat oriunde este afișată sigla VISA.
Cardul poate fi utilizat pentru:
– plata de mărfuri și servicii la comercianții acceptatori de carduri;
– ridicarea de numerar de la ATM-uri și de la ghișeele băncilor care acceptă carduri;
– reîncărcarea cartelelor de telefon mobil de la ATM –urile BCR.
f) Cardul BCR Eurocard/MasterCard (ROL) – instrument de plată emis în LEI, sub sigla Eurocard Mastercard, destinat pentru plata de bunuri și servicii oriunde este afișată sigla Eurocard Mastercard, EC/MC, precum și pentru obținerea de numerar de la ATM-uri.
Caracteristici:
– este un card de credit în lei destinat persoanelor fizice;
– tranzacțiile se efectuează în limita unui plafon de creditare acordat clientului de către bancă;
– creditul se acordă pe baza unei analize a bonității clientului efectuată de către unitatea BCR la care acesta s-a adresat;
– odată aprobată cererea de creditare, se încheie un contract pentru o perioadă de 1 an între bancă și client, contract ce se poate prelungi printr-un act adițional;
– utilizabil atât în mediul electronic, cât și manual (imprinter);
– acceptat oriunde este afișată sigla Eurocard/MasterCard(EC/MC).
Cardul BCR Eurocard/MasterCard (ROL) are aceleași utilizări ca și cardul BCR MAESTRO, cu excepția ultimei (accesarea serviciului Mobile Banking BCR pentru efectuarea, 24 de ore din 24, prin intermediul telefonului mobil a unor operațiuni cu carduri).
g) BCR Eurocard/MasterCard Business (USD) – instrument de plată emis în valută (USD), sub sigla Eurocard Mastercard, EC/MC, precum și pentru obținerea de numerar de la ATM-uri.
Caracteristici:
– este un card de credit în valută (USD), utilizabil atât în mediu electronic, cât și manual (imprinter);
– tranzacțiile se efectuează în limita unui plafon de creditare acordat firmei de către bancă;
– creditul se acordă pe baza unei analize a bonității clientului efectuată de către unitatea BCR la care acesta s-a adresat;
– odată aprobată cererea de creditare, se încheie un contract pentru o perioadă de 1 an între bancă și client, contract ce se poate prelungi printr-un act adițional;
– este destinat persoanelor juridice, ai căror angajați călătoresc în străinătate;
– este acceptat oriunde în lume unde este afișată sigla Eurocard/ MasterCard(EC/MC).
Cardul poate fi utilizat pentru:
– plata de mărfuri și servicii la comercianții acceptatori de carduri;
– reîncărcarea cartelelor de telefon mobil de la ATM-urilor BCR.
– ridicarea de numerar de la ATM-uri și de la ghișeele băncilor care acceptă carduri.
De la începutul anului 2003, Banca Comercială Română a mai lansat încă trei carduri, și anume: BCR VISA International (Euro), BCR VISA Virtuon și BCR VISA Business Electron.
h) BCR VISA Internațional (Euro) este un card de debit similar cu cardul VISA Clasic International (USD).
i) BCR VISA Virtuon este un card de debit virtual, ceea ce presupune că toate tranzacțiile efectuate cu acest card se realizează numai în limita disponibilului existent într-un cont special pentru operațiuni cu carduri în USD al persoanei respective, deschis și gestionat la nivelul centralei băncii. Acest cont este legat automat de toate conturile aferente cardurilor de debit ale deținătorului, permițând transferul sumelor indiferent de valuta acestor conturi.
Acest card este destinat strict deținătorilor de carduri BCR de debit care doresc să efectueze tranzacții pe internet. Particularitatea acestui card constă în faptul că nu poate fi utilizat în mediul electronic, ci poate fi utilizat numai pentru efectuarea de tranzacții pe internet și are un cod PIN asociat. Informațiile necesare pentru utilizatorul de card sunt imprimate pe un suport de plastic care nu prezintă nici o bandă magnetică, deci nu poate fi acceptat pentru nici o tranzacție în mediul real (ATM și POS). Termenul de valabilitate pentru cardul BCR Visa Electron este, ca și pentru toate celelalte carduri oferite de BCR, de doi ani.
j) BCR VISA Business Electron – este un card destinat întreprinderilor mici și mijlocii (IMM). Este conceput ca un card de credit, ceea ce presupune că toate tranzacțiile care sunt efectuate cu ajutorul acestui card se fac în limita unui plafon de creditare de maxim 800 milioane lei, acordat de către bancă întreprinderilor mici și mijlocii. Plafonul se pune la dispoziția clientului după îndeplinirea tuturor formalităților necesare, într-un cont special pentru operațiuni în lei al societății respective, deschis și gestionat la nivelul centralei bancare.
Utilizarea acestui card este permisă atât în țară, cât și în străinătate având un termen de utilizare de doi ani, după expirarea acestei perioade emițându-se un nou card. Este destinat pentru plata de bunuri și servicii oriunde este afișată sigla Visa Electron, precum și pentru obținerea de numerar de la ATM-uri.
3.2. CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR PRIN CARDURI. STUDIU DE CAZ LA BANCA “X”
3.2.1. SISTEMUL PUNCTELOR DE INFORMARE ( ASA CRED NU SUNT SIGURA)
3.2.2. SISTEMUL CONTURILOR UTILIZATE ( GASITI IN ORDINUL 27/2010)
3.2.3. STUDIU DE CAZ
Contabilitatea operatiunilor cu carduri bancare
Cardul bancar este un intrum. de plata electronica,securizat si individualizat care permite
detinatorului sau sa aiba acces la disponib.proprii prin efectuarea unor operatiuni:
-op.de depunere sau retragere de numerar
-plata de bunuri (servicii prin intermediul atm-urilor sau folosind mijloace moderne de plata :telefon.internet)
-transferul de fonduri de la un cont la altul
Clasificarea cardurilor:
-card de debit : utilizatorul dispune doar de disponib.proprii existente intr-un cont
-card de debit cu descoperire de cont : utilizatorul dispune atat de disponib.proprii cat si de o facilitate de descoperire de cont in limita unui plafon
-card de credit : utilizatorul dispune de de disponib.banesti ale emitentului oferite sub forma unei linii de credit
-carduri pt ridicare de numerar : folosite de p.f
Contabilitatea cardurilor se tine prin contul 2511 “conturi curente “/carduri
Exp:
1. Un client p.f isi deschide un card (master card) la BCR RM VL .Suma depusa initial este de 100 lei + taxa de emitere 5 lei
OBS! Contul de card este evidentiat in contab. de servicul de evidenta carduri.
BCR RM VL serviciul evid.carduri
101 = % 341/ Rm Valcea = 2511 card 100
341/ serv.evid.card 100lei
7085 “venituri privind mijl.de plata” 5lei
2. Clientul pf. incaseaza salariul in suma de 1000 lei de la SC.OLTCHIM SA. RM VL, cu cont la BCR .Societatea Oltchim depune un op. la care are atasat lista salariatilor cu salariul cuvenit fiecaruia.
BCR RM VL Serv. Evid carduri
OP: 2511 oltchim = 341 evid.carduri 1000 lei 341/Rm.Vl. 2511 card
3. Clientul ridica de la ATM BCR suma de 500 lei comision 2 lei
BCR RM VL Serv.evid card
Ridicare numerar BCR 341 =102 500lei 2511 card = 341/ Rm Vl 502
Comison 341= 7029 2 lei
4. La sf.lunii clientului i se bonifica dobanda in suma de 5 lei
6024=2511 card 5 lei
Contabilitatea creditelor
Creditul bancar reprezinta accea suma de bani care se transmite de catre creditor unui debitor pe o anumita perioada de timp cu o anumita dobanda si comision cu obligativitatea din partea debitorului de a restitui suma imprumutata la scadenta.
Datorita concurentei tot mai acerba pe piata creditelor bancile isi diversifica incontinuu oferta de creditare. In acest sens creditul se poate clasifica :
A. dupa latura economica si participantii la creditare
-credit comercial ,bancar, de consum,obligatar, ipotecar
B. dupa calitatea debitorului
-credit acordat pf, credit acordat pj ,
C. dupa scopul acordarii
-credit de productie, de circulatie, de consum nevoi personale.
D. dupa termen
– credite pe termen scurt,mediu,lung
Contabilitatea creditelor se tine prin conturile din grupa 20 “credite acordate clientelei” grupa structurata pe sintetice :
201 “creante comerciale”
202 “credit de trezorerie”
203 “credite de export”
204 “credite pt echipamente”
205 “credite pt bunuri imobiliare”
206 “alte credite acordate clientelei”
OBS! Fiecare cont sintetic de grd I se dezvolta pe conturi sintetice de grd.II sau III in fct.de formele pe care le poate lua creditul respectiv. De asemenea la sf. fiecarui cont sintetic de grd I exista contul “creante atasate” prin care se inreg. Dobanda de incasat aferente creditelor acordate.
Sunt conturi de activ,se debiteaza la acordarea creditului in corespondenta cu contul curent “casa”.
Acordarea credit : credit = conturi curente 2511 sau conturi de factoring 2521
In credit se inreg. suma achitata de client reprez.rata creditului sau cand rata un este achitata la scadenta creditul se trece in categ. “restanta sau indoielnica”
Conturi curente = credite pe categ rata credit
Sau casa in lei
Creante restante = credite pe categ
Dobanda de incasat se intreg. astfel: Creante atasate = venituri din dobanzi
Contabilitatea creditelor –creante comerciale
• Operatiuni de scontare
Scontarea reprez cumpararea efectelor comerciale de catre banca de la un client finaciar sau nefin.pe perioada dintre ziua scontarii si ziua inscrisa pe docum(cambie)
Contabilitatea op. de scontare se tine prin contul 20111 cont de activ “scont si operatiuni asimilate” .Banca pt creditul acordat pe o dob. incasata in mom. scontarii si un comision.
Exp: un client al BRD RM .vl sconteaza un titlu de credit(cambie) in val de 12000 lei pe data de 15.01 ,scadenta fiind pe datat de 30.03 ,rata dobanzii 15%an,comision la acordare
200 lei
12000x 75×15
Dobanda = = 375
360 x 100
375
Ian 15 zile: x 15 = 75
75
375
Feb: 30 zile : x 30= 150
75
Martie: 30 zile =150
Suma platita clientului = VN – DOB –COMISION
12000- 375- 200 = 11425
INREGISTRARILE
15.01 acordare credit 20111 = % total 12000
2511 11425 lei
376” venituri inreg in avans”375 lei
7029 200 lei
31. 01 inreg. Venituri din dob coresp lunii Ian
376 = 70211 75 lei
29.02 376 = 70211 150 lei
30.03 inreg.dob. cu venit pt luna martie
376 = 70211 150 lei
30.03 rambursarea creditului
2511 = 20211 12000lei
OBS! Clientul ramburseaza la scadenta val. Integrala a cambiei dupa ce in prealabil a incasat-o.
CAPITOLUL 4: POSIBILITATI DE PERFECTIONATE A SISTEMULUI DE CALCUL PRIVIND DOBANDA AFERENTA DESCOPERITULUI DE CARD
4.1. SISTEMUL INFORMATIONAL CONTABIL
4.2. SISTEMUL INFORMATIONAL IN CADRUL BANCII “X”
4.3. PREZENTAREA APLICATIEI INFORMATICE PRIN CALCULUL DOBANZII AFERENTE DESCOPERITULUI DE CARD
4.3.1. PREZENTAREA APLICATIEI
4.3.2. PROIECTAREA APLICATIEI
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Posibilitati de Perfectionare a Sistemului de Calcul Privind Dobanda Aferenta Descoperitului de Card (ID: 144715)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.