Posibilitati de Dezvoltare a Turismului Rural In Zona Tara Olt

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………………pag. 2

CAPITOLUL I. ROLUL SI IMPORTANTA TURISMULUI RURAL IN DEZVOLTAREA GENERALA A TURISMULUI ROMANESC…pag. 4

Contributia turismului la dezvoltarea economico-sociala a Romaniei…pag. 4

Formele de turism practicate in Romania………………………………pag. 8

1.3. Caracteristici generale ale turisnului rural……………………………..pag. 14 1.4. Situatia turismului rural in Romana…………………………………… pag. 22

Bibliografie…………………………………………………………………pag. 33

CAPITOLUL II. RESURSELE TURISTICE ALE ZONEI “TARA OLTULUI”– COMUNA RECEA………………………………………………..pag. 34

2.1. Caracterizarea generala a zonei…………………………………………pag. 34

2.2. Resursele naturale………………………………………………………pag. 36

2.3. Resursele antropice……………………………………………………..pag. 38

2.4. Traditiile populare-un mijloc de valorificare a zonei…………………..pag. 39

2.5. Situatia economica si principalele obiective de dezvoltare…………….pag. 45

Bibliografie………………………………………………………………….pag. 48

CAPITOLUL III. VALORIFICAREA SUPERIOARA A POTENTIALULUI TURISTIC IN ZONA “TARA OLTULUI”-COMUNA RECEA PRIN REALIZAREA AMENAJARII UNEI PENSIUNI AGROTURISTICE……………pag. 49

3.1. Principalele obiective privind dezvoltarea zonei Recea…………….….pag. 56

3.2. Infrastructura existenta si de perspectiva………………………………pag. 57

3.3. Concluzii minimale de amenajare a gospodariilor rurale din comuna

Recea…………………………………………………………………..pag. 64

3.4. Amenajarea in scopuri turistice a gospodariei “ANA”………………..pag. 68

3.5. Analiza economico-financiara a gospodariei “ANA”………………….pag. 72

Bibliografie…………………………………………………………………pag, 78

CAPITOLUL IV. ELABORAREA PLANULUI DE AFACERI IN VEDEREA INFIINTARII UNEI PENSIUNI AGROTURISTICE IN ZONA RECEA………….…………………………………………………pag. 79

CAPITOLUL V. CONCLUZII SI PROPUNERI……………………………………………pag. 112

Bibliografie………………………………………………………………………………..pag. 114

ANEXE……………………………………………………………………………………pag. 116

INTRODUCERE

Turismul are, pe langa consecintele economice, si o profunda semnificatie socio-umana. Actiunea sa se exercita atat asupra turistilor, cat si asupra populatiei zonelor vizate si se resimte in planul consumului, instruirii si educatiei, utilizand timpul liber, calitatii mediului, legaturile dintre natiuni. In general, efectele sale sunt pozitive, benefice, dar, data fiind complexitatea sa, nu sunt excluse nici incidentele negative.

Prin continutul sau, turismul are un rol reconfortant, reparator, contribuind la refacerea capacitatii fizice a organismului, atat prin formele generale de odihna, recreere, miscare, cat si prin cele specifice, de tratament balneo-medical. Totodata, el se manifesta ca un mijloc activ de educatie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie al oamenilor, turismul faciliteaza accesul la valorile culturale, favorizeaza schimbul de idei, de informatii, stimuland largirea orizontului cultural, de cunoastere a turistilor si populatiei locale, au efect asupra formarii intelectuale. In consecinta, turismul are o importanta deosebita in satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale oamenilo, influentand pozitiv dimensiunile si structura consumului.

Turismul are de asemenea un rol in utilizarea timpului liber al populatiei. In conditiile unui timp liber in continua crestere, petrecerea acestuia in afara localitatii de resedinta, deci practicarea turismului constituie una dintre modalitatile eficiente de cheltuirea a lui. Deci se poate remarca rolul pozitiv si complex al turismului asupra vietii economice si sociale ceea ce a dus la amplificarea lui la scara mondiala.

In lucrarea de fata vom incerca sa aratam care sunt oportunitatile oferite de “Tara Oltului”, cum pot fi ele folosite pentru ca ambele parti sa obtina un castig: turismul sa beneficeze de linistea oferita de cadrul natural, de siguranat oferita de acest cadru, de ospitalitatea si solidaritatea acestor oameni, de cultura populara atat de bine pastrata in aceasta zona, iar sateanul sa beneficieze de cultura moderna adusa de turist, de posibilitatea de a-si dezvolta gospodaria fapt ce ar duce la dezvoltarea acestei zone.

Lucrarea prezentata intitulata “Posibilitati de dezvoltare a turismului rural in zona Tara Olt”, prezinta asa cum arata si titlul posibilitatile de dezvoltare a turismului rural in aceasta zona. Aceasta lucrare contine patru capitole ce vor fi prezentate in urmatoarele alineate.

Capitolul I intitulat “Rolul si importanta turismului rural in dezvoltarea generala a turismului romanesc”, are in componenta urmatoarele subcapitole:

Subcapitolul intai “Contributia turismului la dezvoltarea economico-sociala a Romaniei”.

Subcapitolul al doilea “Formele de turism practicate in Romania” cuprinde date despre formele turismului in Romania.

Subcapitolul al treilea “Caracteristici generale ale turismului rural”. Acest subcapitol trece in revista pasii de inceput si dezvoltarea ulterioara a turismului rural si agroturismului in tarile din vest

Subcapitolul al patrulea “Situatia turismului rural in Romania”, contine criteriile de baza (cadrul natural, criteriul economic si socio-demografic, criteriul ecologic, criteriul accesibilitatii, determinarea functiei turistice, criteriul valorilor etnografice, determinarea valorii turistice, criteriul existentei si calitatii gospodariilor taranesti, pozitia geografica si criteriul inzestrarii tehnico-ereditare) dupa care poate fi determinata valoarea patrimoniului tursitic.

Capitolul II se bazeaza pe un studiu de caz, respectiv comuna Recea si este impartit in patru subcapitole dupa cum urmeaza: caracterizarea generala a zonei, resursele naturale, resursele antropice, traditiile populare -–un mijloc de valorificare a zonei.

Capitolul III – “Valorificarea superioara a potentialului turistic in zona “Tara Oltului” – comuna Recea prin realizarea amenajarii unei pensiuni agroturistice” cuprinde urmatoarele subcapitole:

Subcapitolul unu “Principalele obiective privind dezvoltarea zonei Recea” prezinta investitiile propuse pentru revitalizarea infrastructurii.

Subcapitolul doi “Infrastructura existenta si de perspectiva” prezinta planul d dezvoltare al satului turistic ce va fi construit in apropierea localitatii Recea.

Subcapitolul trei este intitulat “Conditii minimale de amenajare a gospodariilor rurale din comuna Recea”.

Subcapitolul patru este intitulat “Amenajarea in scopuri turistice a gospodariei ANA”.

Subcapitolul cinci prezinta analiza economico-financiara a gospodariei “ANA”.

Capitolul IV – “Elaborarea planului de afaceri in vederea infiintarii unei pensiuni agroturistice in comuna Recea”.

Dupa cum se va vedea si din acest proiect, Romania detine un potential bogat si variat din punctul de vedere al atractiilor turistice, de mare valoare – cu multe elemente originale, unele chiar unicate – si, ca atare competitive in raport cu oferta altor tari. Existenta acestui potential a stimulat, din totdeaua interesul si preocuparea pentru exploatarea si valorificarea acestui potential, pentru dezvoltarea turismului intern si international.

Proiectul prin ansamblul sau prezinta pe parcursul celor patru capitole o particularizare a turismului rural si agroturismului in incercarea de a crea un model si un mod de viata.

Acesta este motivul pentru care am ales aceasta tema in speranta ca acest fenomen va evolua si odata cu el va avolua si viata locuitorilor din mediul rural.

CAPITOLUL I

ROLUL SI IMPORTANTA TURISMULUI IN DEZVOLTAREA GENERALA A TURISMULUI ROMANESC

CONTIBUTIA TURISMULUI LA DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALA A ROMANIEI

Desi aparitia turismului se pierde in negura timpurilor si, in consecinta, din cauza lipsei unor informatii istorice nu se poate stabili o data cat de cat certa a detasarii sale ca activitate distincta, se pare ca unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai vechi timpuri. Poate nu ar fi exagerat daca s-ar afirma ca, desi nu au constituit un scop in sine, satisfactiile turistice ale unor calatorii au o varsta aproximativ egala cu cea a primelor asezari omenesti stabile. Afirmatia se bazeaza pe ideea ca omul, chiar din cele mai indepartate timpuri ale evolutiei sale, nu a reusit sa produca toate cele trebuincioase subzistentei si, in ciuda mijloacelor precare de comunicatie, a cautat sa cultive si sa intretina relatii cu semenii sai din alte colectivitati, prin intermediul schimburilor comerciale, ceea ce a favorizat, inerent, si o largire treptata a contactelor, permitand o mai buna cunoastere reciproca a colectivitatilor respective.

Calatoriile pe care grecii din intreaga Elada le faceau cu ocazia Jocurilor Olimpice, precum si pelerinajele la locurile de cult, pot fi si ele considerate, intr-un sens, activitati turistice. De altfel, turismul nu a fost strain nici locuitorilor din Imperiul Roman: inceputurile calatoriilor in scopuri turistice se intrezaresc si in vizitele pe care patricienii romani le faceau in statiunile cu ape termale din Italia, Galia sau Dacia Felix, pentru tratarea unor maladii, deci in scopuri curative.

Institutionalizarea turismului pe plan national si organizarea lui in continuare si pe plan international au determinat un avant continuu al acestuia si au facut ca, prin ritmurile de dezvoltare atinse turismul sa devina, alaturi de revolutia tehnico-stiintifica, unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale secolului XX, cu consecinte sociale, economice si umane deosebit de importante. Se poate afirma ca, din aceasta epoca, turismul incepe sa se detaseze ca o activitate economico-sociala distincta. [1]

Fiind un ansamblu al relatiilor si proceselor generate de satisfacerea nevoilor de consum ale calatorilor, turismul prezinta trasaturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se intr-o ramura a economiei nationale. Prin specificul ei, aceasta ramura se integreaza in sfera sectorului tertiar. Aceasta apartenenta este sustinuta si de continutul si caracterul sau, precum si de comportamentul economic pe care il manifesta.

Dinamismul, profunzimea si amploarea transformarilor din toate sectoarele vietii economice si sociale – ca trasaturi definitorii ale evolutiei contemporane – se reflecta, intre altele, in modificarea structurilor economice, in ierarhizarea ramurilor componente in concordanta cu cerintele progresului stiintifico-tehnic, cu exploatarea rationala a intregului potential de resurse si sporirea eficientei, cu exigentele imbunatatirii calitatii vietii. Au loc, totodata, schimbari majore in modelele de crestere economica prin orientarea spre tipurile intensive, spre domeniile circumscrise dezvoltarii durabile, globalizarii si integrarii. In acest context turismul se manifesta ca o componenta distincta a economiei, cu o prezenta tot mai activa in viata economica si sociala, cu o participare semnificativa la progresul general, si, nu in ultimul rand, ca promotor al globalizarii si factor al dezvoltarii durabile. [2]

Turismul, perceput de mult ca o activitate cu caracter recreativ sau sportiv, capata in epoca actuala un alt continut, o noua dimensiune. Dimensiunea atinsa astazi de turism, in toate componentele sale, implicatiile sale asupra dezvoltarii economice si sociale capata un aspect major. Experienta ultimelor decenii in ceea ce priveste cerintele actuale din economiile nationale, zonale si mondiale ne demonstreaza rolul major al turismului in procesul dezvoltarii viitoare.[3]

Turismul poate contribui in mare masura la dezvoltarea durabila si, in particular, la lupta pentru eradicarea pauperismului si pentru protectia si conservarea mediului natural, cultural si social. Sectorul cel mai creator de ocupatii este turismul. Conform estimarilor OMT, pe planeta noastra, in prezent, din fiecare opt persoane ocupate, unul depinde direct sau indirect de existenta si dezvoltarea industriei calatoriilor si turismului. Intre anii 1950-1998, turismul international a progresat in ritmuri medii anuale de 7 % si conform estimarilor OMT, expansiunea sa rapida va continua si in perspectiva deceniilor urmatoare.[3]

Turismul reprezinta un fenomen econea structurilor economice, in ierarhizarea ramurilor componente in concordanta cu cerintele progresului stiintifico-tehnic, cu exploatarea rationala a intregului potential de resurse si sporirea eficientei, cu exigentele imbunatatirii calitatii vietii. Au loc, totodata, schimbari majore in modelele de crestere economica prin orientarea spre tipurile intensive, spre domeniile circumscrise dezvoltarii durabile, globalizarii si integrarii. In acest context turismul se manifesta ca o componenta distincta a economiei, cu o prezenta tot mai activa in viata economica si sociala, cu o participare semnificativa la progresul general, si, nu in ultimul rand, ca promotor al globalizarii si factor al dezvoltarii durabile. [2]

Turismul, perceput de mult ca o activitate cu caracter recreativ sau sportiv, capata in epoca actuala un alt continut, o noua dimensiune. Dimensiunea atinsa astazi de turism, in toate componentele sale, implicatiile sale asupra dezvoltarii economice si sociale capata un aspect major. Experienta ultimelor decenii in ceea ce priveste cerintele actuale din economiile nationale, zonale si mondiale ne demonstreaza rolul major al turismului in procesul dezvoltarii viitoare.[3]

Turismul poate contribui in mare masura la dezvoltarea durabila si, in particular, la lupta pentru eradicarea pauperismului si pentru protectia si conservarea mediului natural, cultural si social. Sectorul cel mai creator de ocupatii este turismul. Conform estimarilor OMT, pe planeta noastra, in prezent, din fiecare opt persoane ocupate, unul depinde direct sau indirect de existenta si dezvoltarea industriei calatoriilor si turismului. Intre anii 1950-1998, turismul international a progresat in ritmuri medii anuale de 7 % si conform estimarilor OMT, expansiunea sa rapida va continua si in perspectiva deceniilor urmatoare.[3]

Turismul reprezinta un fenomen economico-social propriu civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii si, ca atare aflata intr-o relatie de interconditionalitate cu acesta. Astfel, tendintele inregistrate in evolutia economiei mondiale, atat cele pozitiv exprimate de sporirea productiei si, pe aceasta baza, a prosperitatii generale, de intensificare a schimburilor internationale si largirea cooperarii dintre state, de industrializare si tertiarizare, cat si cele negative precum crizele sau perioadele de recesiune economica, extinderea saraciei si a somajului, inflatia, deteriorarea mediului, au influentat cantitativ si structural activitatea turistica stimuland calatoriile si diversificand orientarea lor spatiala. De asemenea, faptul ca turismul se adreseaza unor segmente largi ale populatiei, ca raspunde pe deplin nevoilor materiale si spirituale ale acesteia s-a reflectat in intensificarea circulatiei turistice, imprimand fenomenului unul dintre cele mai inalte ritmuri de crestere. Pe de alta parte, prin amploarea si continutul sau

complex, turismul antreneaza un vast potential natural, material si uman avand implicatii profunde asupra dinamicii economiei si societatii, asupra relatiilor internationale.[4]

Prin dimensiunea atinsa astazi de turism, in toate componentele sale, prin impicatiile sale asupra dezvoltarii economice, dar si asupra calitatii mediului, putem aprecia ca intr-adevar imbraca trei atribute esentiale: economic, social, ambiental (mediu).

Ca problema economica pot fi aduse in discutie o serie intreaga de argumente printre care: alocarea si utilizarea in acest domeniu a unor importante resurse materiale, financiare si umane. La randul lor acestea pot fi privite structural intr-o dimensiune si mai larga si ca obiective in procesul de utilizare se impun o serie de cerinte, criterii, cum ar fi cele de economicitate, eficenta atat pentru turism ca atare, cat si pentru beneficiarii sai pentru economia sa nationala.

In planul resurselor trebuie avut in vedere si celalalt aspect al posibilitatilor oferite prin turism de obtinere a unor venituri financiare (mai ales ca urmare a aportului valutar), a procurarii din exterior a unor bunuri materiale, a unor tehnologii adecvate sectorului, inclusiv a unor bunuri ce pot fi comercializate sau consumate in viitoarele activitati turistice.

Tot mai mult turismul desfasoara si o serie de activitati comerciale, de unde necesitatea de a descoperi o serie de produse din alte tari, solicitate de turistii autohtoni sau straini, la care trebuie adaugata si preocuparea ca prin turism o serie de produse nationale sa fie cunoscuta in exterior, ce ulterior trebuie valorificate.

Ca problema sociala, turismul poate fi privit din mai multe unghiuri. Primul poate fi acela al capacitatii sale de asigurare a unor locuri de munca, a unor venituri adecvate necesare satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale salariatilor.

Este o problema sociala deoarece se adreseaza unei importante parti a populatiei fie ca este turism organizat, fie ca este individual, fie ca este turism de agrement, fie de odihna si tratament.

Urbanizarea genereaza in mod obiectiv necesitatea refacerii capacitatii de munca, utilizarea timpului liber intr-un mod adecvat, toate pentru satisfacerea unei nevoi spirituale si de alta factura. Retinand aspectul economic si social al turismului subscriem aprecierii ca: “Turismul se prezinta ca un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne puternic ancorat in viata societatii si, ca atare, influentat de evolutia ei.”

Ca problema ambientala, si turismul trebuie conceput in relatie directa cu problemele mediului inconjurator, care el insusi este problema economica. Retinem aceasta relatie intre turism-mediu, iar pe plan mai larg om-turism-mediu, datorita implicatiilor ce le are si le poate avea in viitor asupra deteriorarii mediului pe de o parte, asupra refacerii sale pe de alta parte.

Aceasta corelatie, generic, trebuie conceputa pe mai multe planuri. In primul rand o parte insemnata a turismului, atat intern cat si international este legata de zone naturale, montane, maritime sau care in general reprezinta creatie si frumuseti naturale. Turismul, intr-o masura mai mare sau mai mica, modifica mediul natural, creeaza dezechilibre naturale care alaturi de efectele negative ale industrializarii agriculturii intensive si alte activitati au condus la situatia actuala in care muti economisti si specialisti vorbesc de necesitatea unei reorientari a intregii activitati pentru a asigura supravietuirea umanitatii.

Turismul prin multitudinea de probleme genereaza in mod obiectiv mai ales azi preocupari multiple de factura atat teoretica, dar mai ales practica. Aceasta complexitate se regaseste si in plan conceptual, de exemplu, Dictionarul enciclopedic roman aparut in 1966, (vol. IV) defineste turismul astfel: “Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constand din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distante pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a localitatilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”[5]

Cercetarile intreprinse asupra rolului turismului au evidentiat faptul ca el are …”un impact considerabil asupra economiilor societatilor si culturilor diferitelor tari de referinta”. [6] actiunea sa se manifesta pe o multitudine de planuri sociale, de la valorificarea superioara a resurselor la imbunatatirea conditiilor de viata. Aportul turismului in viata economica si sociala, intensitatea optiunilor sale difera de la o tara la alta in functie de nivelul sau de dezvoltare si de politica promovata de el.

Privit in corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global. Asadar prin dezvoltarea turismului se obtine un semnificativ spor de productie in tarile cu traditie turistica.

Turismul, in ansamblul sau este o activitate deosebit de complexa, capabila sa determine mutatii in dezvoltarea in profil teritorial. Pe langa incidentele asupra economiei regiunilor si zonelor turistice rezultate din atragerea lor in circuitul de valori, dezvoltarea turismului are consecinte si asupra geografiei acestora, asupra urbanizarii si constructiei de locuinte, amenajarii de drumuri, realizare de servicii publice.

Turismul are de asemenea un rol in utilizarea timpulu liber al populatiei. In conditiile unui timp liber in continua crestere, petrecerea acestuia in afara localitatii de resedinta, deci practicarea turismului, constituie una dintre modalitatile eficiente de cheltuire a lui, Deci, se poate remarca rolul pozitiv si complex al turismului asupra vietii economice si sociale ceea ce a dus la amplificarealui la scara mondiala.

1.2. FORMELE DE TURISM PRACTICATE IN ROMANIA

Formele de turism generate de potentialul national, natural si antropic, au o grupare corespunzatoare specificului resurselor turistice, structurii turistilor, motivatiilor, deplasarilor si caracterului activ al turismului, generand formele de baza: turismul montan (odihna, sporturi de iarna, drumetie, speoturism, alpinism, vanatoare si pescuit, cunoastere stiibtifica etc); balnear (odihna, climatism, cura balneara); de litoral (odihna, balneo-medical, agrement sportiv); turismul cultural (de cunoastere, educativ); de afaceri, de congrese, turismul sportiv si de agrement stiintific etc.

Varietatea peisajelor si conditiile favorabile pentru drumetii in timpul verii si sporturi de iarna in sezonul rece, confera Carpatilor o mare atractie turistica atat pentru turistii romani, cat si pentru cei straini, la acestia adaugandu-se litoralul romanesc al Marii Negre, care atrage turistii prin calitatile sale naturale si obiectivele de interes cultural, religios, etc.; Delta Dunarii – obiectiv de prim ordin, pentru toate categoriile de turisti etc.

Prezinta de asemenea interes, evenimente specifice zonelor tarii: Festivalul Cerbul de Aur, festivalul Berii, Festivalul de Muzica Medievala de la Sighisoara, Targul de Fete de pe muntele Gaina, manifestari sportive care atrag pe perioade scurte un numar mare de turisti.

In anii 1980, turismul romanesc a inregistrat o importanta ascensiune (statiunile montane, balneare, dar in mod deosebit litoralul Marii Negre, care a polaruzat un mare numar de turisti, indeosebi de pe piata europei Occidentale).

Pentru intervalul 1985-1998, varful curbei circulatiei turistice in structurile de cazare este atins in 1989 cand se inregistreaza un numar record de turisti, 12,972 milioane totalizand 53,377 milioane innoptari.

Ulterior, datorita declinului marcat de domeniul economic si implicit de cel social, turismul romanesc cunoaste o scadere dramatica, anul 1998 insemnand doar 42,7% din numarul de turisti cazati in 1989 si numai 35,9% din innoptarile corespunzatoare, din acelasi an 1989.

Oferta turistica romaneasca va deveni concurentiala in masura in care se va adopta rapid cererea turistica aflata in crestere si in continua diversificare.

Trebuie avuta in vedere imbunatatirea calitatii serviciilor turistice de baza si suplimentare, diversificarea ofertei care va trebui sa cuprinda o gama mai larga de produse turistice, unele imbunatatite calitativ, consolidate, si produse noi, cu impact rapid si de masa asupra turistilor.

Noua calitate a structurilor de primire turistica, a transportuilor, telecomunicatiilor necesita un substantial efort financiar care trebuie sustinut de o politica economica adecvata.

Motivatia turistica cea mai importanta, care determina pe turist sa aleaga ca destinatie Romania, este in primul rand potentialul si oferta naturala deosebit de generoasa: muntii Carpati pentru sportuile de iarna, turismul estival cu litoralul Marii Negre si diversitatea statiunilor balneare cu efectele tamaduitoare si de recuperare.

Nu in ultimul rand se situeaza de asemenea si potentialul antropic al Romaniei care permite dezvoltarea turismului itinerant, circuitele tematice, cultural-istorice, activitati legate de afaceri, reuniuni, congrese, conferinte etc.

Turismul montan, de sporturi de iarna si estival, reprezinta in anul 1998, aproape 15% din nivelul cererii turistice (numarul de turisti) si peste 13% din numarul de innoptari.

Din analiza principalilor indicatori ai unitatilor de cazare turistica in anul 1998 se constata ca statiunile din zona montana cu o pondere a capacitatii de cazare turistica in functie de 16,1% din totalul capacitatii de cazare in functiune, pe primul loc situandu-se “municipiul Bucuresti si orasele resedinta de judet, exclusiv orasul Tulcea” cu 25,5%. Pe judete, capcitatea de cazare turistica in functiune in zona montana o detin judetul Brasov cu 6,5% si judetul Prahova cu 5,6%.

Situatia capacitatilor de cazare in functiune, a cererii si a utilizarii capacitatilor de cazare, pe zone turistice – 1998

Tabel 1.1.

Sursa: Comisia Nationala de Statistica

Activitatea unitatilor de cazare turistica in anul 1998

Pe piata turistica internationala a sportuilor de iarna, cele mai solicitate statiuni montane romanesti sunt poiana Brasov si Sinaia.

In masura in care printr-un efort investitional serios se modernizeaza hotelurile, amenajarile si partiile de schi, agrementul, statiunile montane romanesti au sansa de a-si mentine, chiar imbunatati pozitia pe piata.

Dintre numeroasele forme de turism, un loc aparte il constituie turismul montan. Avand in vedere faptul ca muntele a reprezentat de multe ori insasi conditia de mentinere si stabilitate pe aceste locuri, turismul montan trebuie sa capete noi valente, bazate pe aspectul socio-cultural.

Zona montana este, in cazul Romaniei, mai putin spectaculoasa din punctul de vedere al altitudinilor si, ca atare, mai putin competitiva pe plan international, dar prin varietatea atractiilor ofera conditii pentru practicarea unei game diverse de forme de turism: odihna, drumetie si alpinism, sporturi de iarna, speologie, cura balneara. Muntele, desi prin valentele sale raspunde preferintelor unor segmente largi de consumatori, reprezentand o destinatie de vacanta in tot cursul anului, este si mai putin pus in valoare, prin dotarile de care dispune, comparativ cu celelalte zone.

Analiza principalilor indicatori de evaluare a gradului de valorificare ilustreaza, in primul rand, o slaba echipare turistica; circa 35.000 locuri de cazare in aproape 7.000 unitati, ceea ce reprezinta peste 12% din total; dintre acestea, un numar important se afla in cabane (circa 5.000) si tabere de copii (circa 11.000), unitati specifice zonelor inalte, dar, de regula, cu un nivel de confort redus; de asemenea, dotarea este slaba si in privinta altor componente ale bazei tehnico-materiale, cum sunt mijloacele de transport pe cablu (65 instalatii ce acopera putin peste 60 km lungime), partii amenajate (circa 90 km) si alte instalatii.

Corespunzator acestor dotari, in 1999, au beneficiat de servicii de cazare in zona montana 16,6% dintre turistii romani si 9,1% din cei straini.

Un alt aspect ce caracterizeaza modul de punere in valoare a potentialului turistic in zona montana este concentrarea foarte puternica a dotarilor si, respectiv, a activitatii; astfel masivele Bucegi, Postavaru, Garbova detin circa 75% din capacitatile de cazare, 70% din numarul instalatiilor de transport pe cablu si 90% din totalul partiilor amenajate.[]

Ca urmare, apare o imensa discordanata intre valoarea si complexitatea potentialului unor masive si gradul de inzestrare al acestora.

Aceste cateva elemente evidentiaza importantele rezerve de care dispune zona montana pentru dezvo;ltarea turismului si directiile in care trebuie actionat.

Turismul montan estival si pentru sporturi de iarna beneficiaza de un potential oferit de prezenta Carpatilor, care ocupa 365 din teritoriul national. Exista aproape 35 de statiuni si localitati turistice montane, din care doar 10 pretabile pentru sporturi de iarna – Borsa, Vatra Dornei, Durau, Poiana Brasov, Sinaia, Predeal, Azuga, Busteni, Paltinis, Semenic, Stana de Vale.

Reprezentative pentru turismul montan sunt poiana Brasov, Sinaia, Predeal, cu deschidere catre piata turistica europeana si internationala.

In ansamblu, staiunile montane cuprind 12% din structurile de cazare si 9% din cererea turistica. Exista 698 unitati de cazare cu 34.784 de locuri, indicele de utilizare al capacitatilor fiind de 37,0, durata medie a sejurului este de 3,7 zile. Numarul de turisti se ridica la 32.815 turisti cu 121.499 de innoptari.

Turismul de litoral romanesc se realizeaza ca urmare a conditiilor materiale deosebit de favorabile pentru practicarea unui turism complex.

Prin puternica sa baza materiala, litoralul este considerat ca prima zona turistica din tara, cu toate ca activitatea se caracterizeaza printr-o accentuata sezonalitate.

Cele mai multe statiuni de pe litoralul romanesc au fost construite acum 25-30 ani, avand caracter sezonier, exceptie fac cele care include si programe balneare, tratament.

Daca in anii 1970 acestea corespundeau unor exigente medii ale clientilor, adresandu-se acelui segment de piata cu venituri medii si submedie, astazi ele sunt in majoritatea nesatisfacatoare calitativ, asigurand un confort moderat.

Cu un flux annual de circa 800.000 turisti (1998), litoralul romanesc detine circa 1,5% din cererea turistica internationala a zonei sud-est europene, Bulgaria fiind una din cele mai importante concurente in bazinul Marii Negre, cu o circulatie turistica de peste 5 milioane turisti anual.

Calitatile fizico-geografice ale litoralului il situeaza printre cele mai atractive zone; de asemenea; turismul de cura heliomarina s-a bucurat, decenii de-a randul, de interesul unor segmente largi de vizitatori autohtoni si straini; la aceasta se mai adauga si faptul ca, in tara noastra, turismul de litoral are o veche traditie, primul stabiliment balnear, din epoca moderna, datand din 1892, situat pe malul lacului Techirghiol.

In consecinta, aceasta zona a beneficiat, in perioada 1966-1980, de cele mai mari investitii turistice, concretizate in circa 120 mii locuri de cazare, in peste 700 unitati concentrate in 12 statiuni, distribuite pe aproape 120 km zona costiera. Urmare a acestor eforturi, litoralul osupa in prezent primul loc, in privinta echiparii, cu 41,8% din totalul locurilor existente in Romania. De asemenea, comparativ cu dimensiunile sale relativ reduse, litoralul inregistreaza cel mai ridicat grad de valorificare – circa 80%.

Desi dotarea, cel putin din punct de vedere cantitativ si, mai ales, in domeniul cazaarii, este buna, echipamentele au grad avansat de uzura – multe dintre ele au o vechime de peste 25 de ani – ceea ce reclama eforturi de modernizare; de asemenea, calitatea serviciilor este slaba si lipsesc dotarile de agrement la nivelul exigentelor turismului modern (pentru sporturi nautice,

porturi de agrement, scoli de specialitate). Toate acestea s-au reflectat in nivelul relatoiv redus al cererii; din totalul celor care au beneficiat, in 1999, de servicii de cazare, litoralul a gazduit 15% dintre romani si 4,4% din turistii romani.

Turismul de litoral se desfasoara in 13 localitati turistice amenajate in perioada 1970-1985 si care include aproximativ 41% din capacitatea de cazare a tarii si circa 8-10% din cererea turistica internationala.

Astfel pentru anul 1998 existau 698 de unitati de cazare cu 118.051 locuri in functiune cu 45,5% grad de ocupare cu o durata medie de sedere de 8,6 zile. Cele mai solicitate statiuni sunt Neptun, Mamaia, Eforie Nord, Costinesti. Numarul de turisti sositi se cifreaza la 33.545 de turisti cu 402.954 de innoptari (1998).

Comparativ cu piata europeana a turismului de litoral, oferta romaneasca se situeaza, cu cateva exceptii, la un nivel calitativ redus, si cu o gama limitata de amenajari si divertisment in aer liber sau de interior.

Turismul balnear, detine 16% din capacitatea structurilor de primire si 23% din capacitatea in functiune (1998), cu o cerere de peste 11% din numarul total de sosiri si cu 26,5% din numarul innoptarilor in structurile de primire.

Cele mai multe se adreseaza pietei interne, cererea turistilor straini fiind doar de 5,2%, datorita calitatii moderate a ofertei. Romania dispune de 150 statiuni si localitati cu factori naturali de cura, dar activitatea balneara se concretizeaza in circa 19 staiuni de interes general din care 11 corespund turismului international.

Un numar de 7 statiuni au deschidere spre piata internationala – Baile Herculane, Baile Felix, Calimanesti-Caciulata, Covasna, Tusnad, Slanic Moldova, Vatra Dornei. Toate statiunile detin 16% din capacitatea totala a tarii si 6% din cererea turistica internationala. Exista 487 unitati de cazare cu 48.460 de locuri in functiune. Indicele de utilizare este de 45,0, iar durata sejurului de 9,0 zile. Numarul de turisti sositi este de 407.275, cu 3.674.282 de innoptari.

Turismul de afaceri, are o curba evolutiva ascendenta, el detinand 44,5% din cererea turistica, 23,3% din innoptari si reprezentand 25,44% din capacitatile turistice in functiune. Datele se refera la anul 1998.

Cele mai importante destinatii pentru turismul de afaceri le reprezinta Bucuresti care inregistreaza 39,9 % din numarul total al turistilor romani si 71,2% din numarul total al turistilor straini inregistrati in unitatile de cazare turistica.

Turismul citadin din municipiul Bucuresti si celelalte centre urbane, resedinte de judet, fara orasul Tulcea, beneficiaza de 397 unitati de cazare cu 44.660 locuri cu indicele de utilizare a capacitatii de cazare de 42,35 si o durata medie de 2,5 zile. Numarul de turisti sositi este 3.431,

cu 8.525 de innoptari. Acesta este reprezentat de cei care fac deplasari pentru contracte, afaceri, si mai putin de turisti aflati in scurt sejur.

Turism de tranzit cuprinde 786 unitati de cazare cu 38.484 locuri in functiune, cu indicele de utilizare de 53,6%, durata medie a sejurului de 6,4 zile. Numarul de turisti sositi este de 44.140 cu 280.916 de innoptari.

Turism in arii protejate se sprijina pe arii protejate declarate, dar fara a avea o raportare in plan statistic. Conform ultimelor date intocmite de cercetatorii silvici, se confirma inca o dat faptul ca romania este singura tara din europa care focalizeaza 5 din cele 11 zone de vegetatie naturala.

Teritoriul ei include: 162 de sectoare ecologice, 450 de unitati edafice, 500 de tipuri naturale potentiale de padure, 3.450 de specii de plante cu flori, care reprezinta aproape 40% din inventarul european, din care 127 endemice. La acestea se mai adauga 497 de specii minimale, adica 25% din diversitatea mineralogica universala, si 50.000 de specii de animale. “Acest imprsionant patrimoniu natural constituie valuta forte a Romaniei”.

Schimbarile din 1989 au permis renasterea mai multor societati silvice care vor avea o importanta capitala in constituirea marilor parcuri nationale romanesti.Astfel, la initiativa cercetatorilor silvici a fost emis ordinul Ministerului Mediului nr. 7/27.01.1990 prin care 13 teritorii forestiere au fost recunoscute ca parcuri nationale sub gospodarirea ocoalelor si a inspectoratelor silvice. Au fost numite parcuri nationale: Rodna, Calimani, Ceahlau, Cheile Bicazului – Hasmas, Bucegi, Piatra Craiului, Cozia, Retezat, Domogled – Valea Cernei, Semenic – Cheile Carasului, Cheile Nerei, Apuseni si Delta Dunarii (ca rezervatie a biosferei). Acestea detin in fondul forestier 397.400 hectare si aproape 10% din intinderea padurii romanesti. Turismul din aceste spatii naturale deosebita dispune de doar 4-5% din oferta de cazare prin intermediul cabanelor montane a unor structuri din unele statiuni montane situate in apropierea ariilor protejate (Borsa, baile Herculane, Stana de Vale etc.).[]

In Romania turismul s-a dezvoltat in mod organizat de aproape dou secole si jumatate, o data cu punerea in valoare a resurselor turistice montane si balneare, cand s-au ridicat primele cabane si pavilioane balneare.

In prezent, motivele majore care-I atrag pe turistii straini catre tara noastra sunt statiunile de pe litoral, cele cultural-istorice si activitatile legate de afaceri, targuri si expozitii comerciale.

CARACTERISTICI GENERALE ALE TURISMULUI RURAL

Motivat, in general, de dorinta de intoarcere la natura, la viata si obiceiurile traditionale, turismul rural se defineste, in sens larg, prin petrecerea vacantei in mediul rural. Imprecizia acestei abordari a generat opinii diferite cu privire la continutul si caracteristicile turismului rural, opinii distribuite pe o scara foarte larga, de la cele care reduc aceasta forma de turism la o simpla sedere in zonele rurale, pana la cele care impun o lista lunga de criterii legate de comportamentul consumatorilor, cum sunt: sederea in gospodaria taraneasca, consumul de produse agricole proaspete, participarea la activitatile economice specifice etc. – si particularitatile asezarilor (pozitie geografica, suprafata aferenta, densitatea constructiilor, numarul si densitatea locuitorilor, tipologia activitatilor).

In practica uzuala, pentru desemnarea vacantelor petrecute in spatiul rural se folosesc notiunile de turism rural si agroturism. Cele doua concepte se suprapun intr-o anuimta proportie, au un numitor comun, dar si elemante particulare.

In general, se accepta ca sfera de cuprindere a turismului rural este mai larga, iar continutul activitatilor definit in termeni mai vagi. Astfel, turismul rural se refera la toate activitatile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate in mediul rural, mijlocul de gazduire putand fi atat gospodaria taraneasca – pensiune, ferma agroturistica – cat si echipamente turistice de factura mai generala: hanuri, hoteluri turistice, popasuri.

Turismul cultural-itinerant, constituie o motivatie importanta pentru calatoriile turistice, indicatorii circulatiei turistice evidentiind acest lucru.

Turismul cultural, prin continutul si caracteristicile sale, prezinta o suma de avantaje, cum sunt: independenta fata de un anumit sezon; posibilitatea dezvoltarii in zone diferite pe teritoriul tarii, asigurand astfel o mai buna valorificare a resurselor; larga adresabilitate – intereseaza toate categoriile de clientela. El are insa si dezavantaje, intre care faptul ca este mai scump comparativ cu turismul de agrement si ca unele dintre formele sale se adreseaza unui public avizat, cu un inalt nivel de instructie si cultura; aceste dezavantaje ingusteaza sensibil dimesiunile pietei si reclama eforturi mai mari in domeniul promovarii. Cu toate acestea, turismul cultural reprezinta astazi o forma moderna de vacanta, o forma in plina expansiune.

Turismul rural reprezinta una din cele mai eficiente solutii de armonizare a cerintelor turismului cu exigentele protejarii mediului si dezvoltarii durabile.

Indiferent de terminologia utilizata, aceste forme de turism au un continut – exprimat prin tipologia unitatilor de cazare si alimentatie, actiunile de agrement, intesitatea fluxurilor turistice – in perfecta armonie cu mediul natural si socio-cultural al zonelor receptoare, urmarind chiar, prin solutiile de amenajare, refacerea mediului, imbunatatirea calitatii acestuia.

In tarile Uniunii Europene (UE), turismul rural nu este, la drept vorbind, un fenomen nou. De-a lungul timpului – acest timp numarandu-se in decenii pentru majoritatea tarilor UE – cazarea turistilor la sate s-a practicat de o maniera mai mult sau mai putin spontana sau organizata.

In schimb, ceea ce este sau reprezinta dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic in spatiul rural. Aceasta expansiune se explica pe de o parte prin relansarea dezvoltarii regiunilor rurale si pe de alta parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masa. De aceea, regiunile rurale ale Europei inscriu turismul, rand pe rand, in cadrul politiclor de dezvoltare locala pe viitor.

Turismul rural se bazeaza pe trei coordonate: spatiu, oameni, produse, deoarece:

spatiul fara existenta oamenilor nu poate fi suport al convietuirii, un spatiu fara produse nu poate raspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;

oamenii in lipsa spatiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusa;

produsele care nu au ca baza spatiul si oamenii nu au decat o existenta efemera si nu pot asigura dezvoltarea durabila pe plan local.

Pe fundalul numeroaselor probleme din spatiul rural si din agricultura, turismul in Europa capata tot mai multa importanta. Spatiile rurale europene au nevoie de noi perspective si alternative viabile, pentru a nu se ajunge la degradarea pozitiei sociale a populatiei rurale.

Circa 250 de milioane de oameni alatoresc annual in Europa. Dintr-un studiu reise ca tot al patrulea european isi petrece vacanta in mediul rural. 70% dintre turisti isi petrec vacantele in UE, 30% in terte state de pe alte continente. In aproape toate tarile Europei turismul este un factor economic important, indeosebi pentru regiunile rurale, si o alternativa pentru productia agricola.

Europa ofera o gama larga de posibilitati pentru practicarea turismului datorita potentialului variat, constand in existenta unor peisaje pitoresti, a unor mentalitati diferite, marcate de mediul cultural si de viata. Tarile europene prezinta o mare bogatie naturala si culturala, care constituie cel mai important potential turistic.

In statele occidentale aceasta forma de turism nu mai este in faza de initiativa. Si tarile est-europene prezinta astazi proiecte bune in acest domeniu. Este doar o chestiune de timp, pana ce ofertele lor si turismul rural sa se poata plasa si sa poata deveni competitiv pe piata europeana si mondiala.

Turismul rural a evoluat diferit in fiecare tara. Mari deosebiri calitative se constata la capitolul dotari si servicii. Sporirea profesionalismului in turismul rural european – tinand cont

de cerintele actuale si de conditiile de pe piata turismului – este posibila numai printr-o stransa cooperare in toate statele si pe baza unui marketing international sub rezerva structurilor nationale si sociale. In conditiile unificarii Europei, turismul rural romanesc trebuie sa se inteleaga si sa se integreze in ansamblul european. Fiecare tara are punctele sale forte si potentialul sau propriu, care permite dezvoltarea spatiilor rurale.

Ofertele de turism in mediul rural reprezinta un segment al pietei turistice. De aceea sunt necesare activitati specifice de marketing la nivelul unitatii si in suprastructura. Asocierea gazdelor inlesneste urmarirea pietei, alcatuire ofertelor, asa cum nu ar putea sa realizeze singura nici o gazda. De aceea gazdele din toate landurile Germaniei s-au asociat in uniuni supraregionale pentru produsul “Vacanta in gospodaria taraneasca”. In prezent in Germania exista 14 organizatii (uniuni), care formeaza un sistem federativ fiind sprijinite de catre Ministerul Agriculturii din fiecare land. Fiecare uniune este autonoma si dispune de un marketing propriu, elaborat si dezvoltat in functie de caracteristicile locale. Uniunile se preocupa de alcatuirea ofertelor, comercializarea ofertelor turistice rurale, pregatirea si perfectionarea membrilor organizatiei pentru activitatile turistice. Uniunile de turism in mdiul rural si Camerele de Agricultura au oferit si ofera consultanta celor interesati astfel incat ofertele din tara noastra se caracterizeaza printr-un standard de calitate ridicat, structurat in functie de produs si de grupele de populatie vizate.

Agroturismul este mai strict din punctul de vedere al conditiilor vacantei; in plus, ia in calcul aspecte legate de efectele economice asupra gospodariilor taranesti si localiatailor rurale in ansamblul lor. Agroturismul presupune, asadar, redarea in gospodaria taraneasca – pensiune, ferma etc. – consumarea de produse agricole din gospodaria respectiva (uneori se indica si o anumita proportie – cel putin 20%) si participarea, intr-o masura mai mare sau mai mica la activitatile agricole spaecifice.

Atat in practica turistica internationala, cat si in literatura de specialitate si de alte profiluri se constata ca populatia oraselor se indreapta tot mai mult, pentru recreere, spre mediul rural. In acelasi timp, se remarca faptul ca formele de turism, organizate in mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide si monotone, cu deplasari dintr-un mediu aglomerat in altul adeseori mai aglomerat si mai trepidant, nu mai satisfac, la nivelul aspiratiilor, motivatiile si optiunile turistice ale unei insemnate parti in randul populatiei urbane. Ca urmare, cautarea mediului rural, pentru odihna si recreere este o tendinta generala in practicarea turismului mondial.

Venind in intampinarea acestei tendinte, numeroase organizatii de turism din diverse tatri europene se preocupa, de mai multi ani, de organizarea si insitutionalizarea turismului in spatiul rural.

Astfel, in tarile cu grad ridicat de urbanizare si industrializare a aparut necesitatea de a recrea sau a crea anbientul rustic rural sub multiple forme: sate de vacanta, vacante la ferme, sate club, sate pentru tineret, statiunilr rurale de odihna, precum si satul turistic, care, in ultimii ani obtine un loc priorotar.

Satul turistic este o asezare rurala, pitoreasca, bine construita, situata intr-un cadru natural nepoluat, pastratoare de traditii si cu un bogat trecut istoric, care in afara functiilor politico-adminstrative, economice, sociale si culturale indeplineste temporar functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur de durata nedeterminata.

In functie de caracteristicile geografice ale zonelor in care sunt amplasate, de categoria valorilor turistice existente si specificul activitatilor economice, satele turistice se grupeaza in:

etnofolclorice;

de creatie artistica si artizanala;

peisagistice si climatice;

viti-pomicole;

pescaresti si de interes vanatoresc;

pastorale;

pentru practicarea sportuilor de iarna.

Primele sate turistice au aparut in Franta inca din anul 1954 fiind considerate forma cea mai originala de turism din a doua jumatate a secolului nostru. Aparitia lor corespunde cerintei, tot mai stringente in zilele noastre de a crea un confort corespunzator intr-un cadru natural cat mai nealterat.

Satele turistice sunt solicitate in primul rand de categoria de turisti cu copii si de tineret care vor sa-si petreaca vacanta sau concediul intr-o zona linistita la preturi accesibile.

Tipurile si caracteristicile unor asemenea asezari difera de la o tara la alta, in functie de conditiile geografice si sociale, de traditii si preferinte, de valentele istorico-culturale etc. Personalul este redus la minim, satele turistice fiind servite de insasi localnicii care primesc oaspeti, fiind dotate si echipate corespunzator. De regula cazarea familiilor este solutionata in asa fel incat ele sa se poata intretine singure sau in pensiune completa, semi-pensiune ori numai mic dejun.

In literatura de specialitate se scot in evidenta tot mai pregnant avantajele acestei noi forme de turism care constau indeosebi in: valorificarea prin intermediul turismului a bogatului potential rural; reducerea investitiilor pentru crearea de capacitati de cazare, alimentatia publica, agrement; reducerea la minim a personalului de servire; decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate; imbunatatirea nivelului de trai prin utilizarea si dotarea acestor zone ca baza

materiala turistica; stabilizarea populatiei rurale prin crearea de locuri de munca in sfera serviciilor turistice; surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala.

Intr-un raport intitulat “Politica turismului si turismul in tarile membre OECD” fiecare dintre cele 24 de tari are ceva de spus despre politica pe care ele o urmeaza. Multe din prevederiacorda o importanta urmatoarelor trei obiective strategice: stinularea cresterii economiei nationale; maximizarea castigurilor in valuta; crearea de locuri de munca. Printre alte obiective strategice urmatoarele sase sunt frecvent citate: promovarea unei imagini nationale favorabile; protejarea mediului inconjurator; protejarea mostenirii culturale; imbunatatirea calitatii viaetii; protejarea interselor consumatorului; promovarea unei dezvoltari economice echilibrate in diferite regiuni ale tarii.

Acest tip de definire exacta de scopuri si obiective va varia in mare masura de la tara la tara, depinzand de diferentel din domeniul economic, social si politic. Mai mult inca, pentru fiecare tara in parte, definirea de scopuri si obiective trebuie sa fie reactualizata in timp pentru a reflecta schimbarile survenite in domeniile mai sus citate.

Inca din secolele XVI – XVII, in Europa apar primele forme de turism rural, ca o activitate constientizata de turism, odata cu manifestarea interesului pictorilor de a valorifica in operele lor constructiile si mediul spatiului rural.

Elvetia face cunostinta, in anii 1840, cu turismul rural care purta la acea data numele de “aventura turistica”. De atunci, turismul rural s-a dezvoltat continuu in aceasta tara, astazi satele nemaifiind asezari agricole ci, mai degraba, asezari turistice.

In tarile europene in vederea renatbilizarii satelor turistice se folosesc diverse metode. Asa de pilda, in perioada de extrasezon se pot realiza reuniuni, sesiuni, conferinte, seminarii,sejururi pentru pensionari, diverse actiuni la sfarsit de saptamana. Pentru buna desfasurare a activitatii in satul turistic exista un comitet local compus din reprezentantii tuturor forurilor interesate in dezvoltarea turistica a zonei: primarul, reprezentanti ai organelor locale, personalitati interesate in activitatea satului turistic. Acest comitet se intruneste cu regularitate si rezolva problemele care se ivesc in legatura cu: organizarea turismului, cazarea, asigurarea produselor (aprovizionarea), calitatea serviciilor etc. Comitetul are capacitatea de a lua toate masurile ce se impun in directia eliminarii lipsurilor, greutatilor, neajunsurilor si organizarii in cele mai bune conditii a activitatilor turistice, in general si a prestatiilor, in special.

In Franta, turismul rural apare in anii ’50 fiind determinat in special de problemele cu cares-a confruntat agricultura franceza si de amploarea pe care a luat-o in aceasta tara cea de a doua resedinta a familiei. Dupa aceasta perioada, turismul rural s-a accelerat devenind, in 1965, o tema importanta in politica franceza de amenajare a teriorioului, ajungand sa fie privit la nivel

regional in iontreaga sa complexitate. In aceasta perioada se definitiveaza si conceptul de “statiune verde” care reprezinta un produs turistic complet, grupand cazarea si alimentatia, echipamente de animatie precum si mijloace proprii de comercializare. Cu toata vechimea sa, aspectul practicarii si al conceperii sale, turismul rural francez s-a afirmat totusi mai greu comparativ cu celelalte forme de turism cum ar fi turismul balnear sau cel de munte. Aceasta s-a datorat unei slabe rentabilitati a capitalului investit fata de cel din turismul balnear sau montan. Cu toate acestea, turismul rural francez a reusit sa se afirme pe plan national si chiar international avand ca principal motor initiativa privata, dar incurajata si sustinuta de autoritatile publice.

La baza selectionarii spatiilor rurale franceze apte sa circumscrie turismului vietii lor economice si sociale au stat o serie de criterii printre care amintim: atractiile naturale, culturale si umane, tipul de agricultura practicat, mentalitatea locuitorilor fata de centrele emitente, infrastructura de primire a turistilor, precum si caracterul turistilor din zona sub aspectul vechimii acestuia, componentelor si intensitatii circulatiei. Aceste spatii rurala selectionate nu constituie nuclee de formare a “zonelor verzi de vacanta” corespunzatoare unor mocroregiuni.

Existenta unui numar ridicat de citadini cu proprietati agricole in spatiile rurale a facilitat implementarea activitatii de turism. Acestia, impreuna cu o parte a populatiei rurale au participat la crearea infrastructurii de primire: unitati de sine statatoare (“gites rurales”), camere de oaspeti in propriile locuinte, terenuri de campare. Desigur ca in acest proces de creare au fost preponderente categoriile de agricultori cu venituri medii si mari care posedau spatii corespunzatoare, capital si timp liber.

In Belgia turismul rural se dezvolta sub forma unor asociatii care cuprind cinci-sase familii prietene care desfasoara o actiune de promovare a produselor biodinamice, realizate la ferma uneia dintre aceste familii. Ferma poseda autorizatie de vanzare pentru produsele sale care sunt produse naturale de o calitate superioara, la a caror crestere nu s-au folosit ingrasaminte chimice.

In Elvetia, in ultimul timp se studiaza si se incurajeaza tendinta de a transforma unele sate existente in sate turistice.

Turismul rural din Austia cuprinde inca de la aparitie in anii ’80, doua notiuni:”satul turistic de recreatie” si statiunea de odihna. Prin acestea s-au creat tipuri noi in cuprinsul localitatilor turostice, marindu-se simtitor miscarea turistica din aceasta tara.

Pentru ca o localitate sa fie recunoscuta ca “sat turistic de recreatie” ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: izolarea asezarii, necesitand o distanta corespunzxatoare de caile de comunicatie frecventate, ca de exemplu sosele principale, cai ferat, trasee aeriene sau piste de aterizare, etc; asezarea sa corespunda prin numarul si structura populatiei caracterului

unui sat; arhitectura trebuie sa se integreze in stilul tinutului; pentru cazarea turistilor sunt de preferat unitati moderne; in amenajarea restaurantelor din zona sa se puna accent pe caracterul taranesc in ceea ce priveste aspectul exterior si mobilarea incaperilor; vor fi servite de preferinta mancaruri cu specific local; pastrarea datinilor, a portului popular, prezentarea de obiecte de arta populara, manifestari sportive locale, toate acestea intrand in sarcina administratiei locale; totala lipsa de zgomot in aceste sate-aceasta fiind una dintre conditiile fara de care aceste sate nu exista. Aceste tipori de localitati vor incuraja concediile familiale si nu in ultimul rand asigurarea ingrijirii localitatii.

Recunoasterea unei localitati ca “satul turistic de recreatie” se acorda in Austria pe baza de lege de catre Uniunea Comunala la cererea localitatii respective.

In Austria un numar tot mai mare de “statiuni de odihna” ofera sejururi numai pentru familii. In majoritatea cazurilor este vorba de sate situate intr-o regiune pitoreasca in care exista o cresa sau un camin cu personal calificat si terenuri de joaca special amenajate pentru copii. In aceste sate atat parintii cat si copii isi pot petrece vacanta impreuna, in conditii optime.

In ceea ce priveste tarifele, acestea difera de la o gospodarie la alta si de la o localitate la alta. In general se aplica tarife mici, iar aceste tarife odata communicate si introduse in “Indicator”, nu mai pot fi schimbate pana la reeditarea acestuia, cand se comunica noile tarife. Aceasta operatie are loc anual.

In Germania, organizarea sejurului citadinilor la sate a inceput in anul 1965. Doua mari organizatii care reprezinta interesele agricultorilor au inceput sa colecteze adresele acelor ferme care s-au declarat dispuse sa primeasca turisti. In martie 1967, D.L.G. (“societatea germana pentru agricultura”) a editat o brosura cuprinzand peste 900 de adrese. De regula, proprietarii acestor ferme ofera cazare si mic dejun. Pranzul si cina se pot servi la restaurantul unui han. Organizatorii acestei variante de de turismapreciaza ca pentru asigurarea succesului se cere o stransa legatura intre gazde si administratia comunala. Ei sunt de parere ca trebuie sa se creeze un climat de ospitalitate pentru turistii ce vin sa-si petreaca vacanta la ferme. “Clientii nu cauta conditii de viata primitive, ci conditii simple, dar civilizate. Gazdele trebuie sa dispuna de suficient timp ca sa poata sa se ocupe de oaspeti. Liniste, aer curat, cazare civilizata, preturi modeste – in aceasta consta cheia succesului ” – afirma organizatorii de turism din mediul rural din Germania.

In Polonia folosirea caselor din mediul rural pentru cazarea turistilor are o traditie mai veche datand de peste trei decenii, dar masuri pentru includerea satelor in circulatia turistica organizata au fost luate in ultimul deceniu. Dezvoltarea turismului rural in aceasta tara se datoreaza faptului ca baza materiala de stat nu a putut satisface solicitarile tot mai numeroase ale turistilor.

Prin promovarea satelor turistice, in Polonia se realizeaza asigurarea conditiilor necesare pentru ca un numar cat mai mare de turisti autohtoni si straini sa-si poata petrece vacanta in conditii avantajoase, contribuind totodata si la descongestionarea centrelor turistice supraaglomerate, si la completarea capacitatii de cazare.

Stusiu de caz: In Marea Britanie, de exemplu, mai putina importanta se acorda obiectivelor privind castigurile prin schimbul valutar decat acum 10 ani.

Consideratiile privind balanta de plati au fost inlocuite de dezvoltarea segmentului de creare a noi locuri de munca – aceasta fiind prioritatea numarul unu a politicii turismului national.

Turismul rural e, asa cum se poate deduce din tipologia satelor, o baza motivationala larga, reprezentata prin: reintoarcerea la natura, cunoasterea traditiei, culturii, creatiei unor colectivitati, ingrijirea sanatatii, practicarea unor sporturi (vanatoarea, pescuit, alpinism, schi etc), consumul de alimente si fructe proaspete – fapt reflectat de o multitudine de fatete, de forme de manifestare. Turismul rural raspunde astfel unei diversitati de gusturi si preferinte, adresandu-se unor segmente largi de consumatori. Acestor caracteristici se adauga numeroase avantaje, atat pentru clienti, cat si pentru comunitatile locale, exprimate prin: costuri mai mici comparative cu alte forme de vacanta; sezonalitate mai redusa; ineditul, originalitatea calatoriilor; absenta aglomeratiei, ca urmare a fluxurilor zonelor rurale, prin crearea de noi locuri de munca, obtinerea de venituri din valorificarea excedentului de produse agricole, protejarea mediului si conservarea traditiilor etc.

1.4.SITUATIA TURISMULUI RURAL IN ROMANIA

Turismul rural in tara noastra s-a desfasurat, pana la jumatatea secolului trecut, doar in mod spontan. Dupa anii ‘60, deci cu o istorie relativ recenta s-au facut primii pasi realizandu-se catalogarea unor asezri rurale cu valori etnofolclorice, culturale si cu un cadru natural pitoresc cu sate turistice, creand astfel premisele dezvoltarii oficiale ale agroturismului. Treptat insa, actiunea s-a stins datorita interdictiei de cazare a turistilor straini la particulari. Dupa 1990 fenomenul agroturismului ia amploare, iar din 1994 el este sustinut printr-un cadru adecvat.

Comparativ cu alte forme de turism, considerate mai mult sau mai putin moderne, turismul rural este bine conturat si in tara noastra. Exista, in Romania, nu numai un potential turistic de exceptie, ci si o bogata traditie si o experienta in domeniu, primele sate turistice fiind organizate in anii 1967-1968. Dupa un inceput sustinut, incurajat si de facilitatile oferite, activitatea s-a restrans mult in anii ’80.

In Romani de peste doua decenii, prin mpromovarea unor asezari rurale cu valori etnofolclorice, culturale si cadrul natural pitoresc, cu sate turistice, a fost infiinta, oficial, agroturismul.

De atunci s-a conturat o definitie, acceptata si in alte tari, care incadreaza satele turistice drept asezari rurale pitoresti bine constituite, situate intr-un mediu nepoluat, pastratoare de traditii si cu un bogat trecut istoric, care, in afara functiilor politico-administrative, sociale, economice si culturale proprii, indeplinesc sezonier sau in tot cursul anului si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedefinita.

Dupa 1989 situatia s-a schimbat si au inceput sa apara primele initiative in acest sens, mai intai la nivelul unor inimosi animatori ai agroturismului montan precum Radu Rey, apoi la nivelul Comisiei Economice a Zonei Montane, si al Ministerului turismului.

Astfel, a fost adoptata Legea pentru aprobarea Ordonantei guvernului nr.62 din 1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural in zona montana, delta Dunarii si litoralul Marii Negre. S-a infiintat de asemenea Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania (ANTREC). In multe localitati din mediul rural au aparut societati comerciale de profil, care efectueaza cazari in locuinte particukare, oferind produse naturale si activitati specifice.

Dintre societatile comerciale cu activitati in acest sens amintim: Fundatia “Tara Dornelor” din Vatra Dornei, “Branimpex” din Bran, “Trans Tour” SRL – Praid-Harghita, S.C. “Dragus” – Covasna, “Dublion” SRL – Campulung, “Ovidiu Tour” – Bran etc.

Romania are mari posibilitati de dezvoltare a agroturismului, practicarea acestuia fiind nu numai posibila, dar si foarte necesara in etapa actuala.

Insa agroturismul de calitate nu poate fi realizat fara ca pensiunile si fermele agroturistice sa dispuna de echipare sanitara moderna. Trebuie tinut seama ca, spre deosebire de structurile de primire din alte tari, cele din Romania sunt oferite de turismul international prin intermediul unor agentii de turism specializate, fapt ce obliga la o exigenta maxima. Pentru aceasta, in etapa actuala gospodariile taranesti trebuie sa fie sprijinite printr-o serie de facilitati pentru aceste activitati.

Astazi exista un sistem organizatoric adecvat, reprezentat la nivel national de asociatii profesinale ca ANTREC (Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural), FRDM, Agentia Romana pentru Agroturism, Operatiunea Satele Romanesti (OUR) etc., precum si de o legislatie stimulativa (legea nr. 145/1994 pentru aprobarea O.G. 62/1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre; ordinu l presedintelui ANT nr. 61/1999 pentru aprobarea normelor si criteriilor minime privind clasificarea pensiunilor turistice si fermelor agroturistice).

Cu toate acestea, turismul rural – in formele sal organizate – are, deocamdata, in tara noastra, o dimensiune modesta, in privinta atat a vizitatorilor straini, cat si a celor romani (sub 1% din totalul circulatiei turistice).

Avand in vedere atuurile acestei forme de petrecere a vacantei, pe de o parte, si eforturile de stimulare, pe de alta parte, se poate anticipa, pentru perspectiva, o evolutie pozitiva si dinamica a turismului rural romanesc.

Primele case taranesti intrate in circuitul turistic sunt localitatile din Bran, Moeciu, Fundata. Gospodariile din aceste localitati, in numar de 10 se asociaza si ia nastere firma S.C. Bran Impex S.R.L., pe structura careia se constituie mai tarziu Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC). In acest scurt timp aceasta asociatie isi constiutie filiale in 31 de judeta din toata tara si devine membra a Asociatiei Europene de Turism Rural – EUROGITES.

Specialistii apreciaza ca intreaga politica de dezvoltare a turismului rural din Romania trebuie sa se faca printr-o conducere cat mai stransa cu EUROGITES, precum si prin colaborarea pe baza de parteneriat cu asociatii regionale sau nationale. In acest sens, Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania s-a afiliat la EUROGITES si s-au antamat diligente pentru incheierea de acorduri de asociere sau parteneriat cu asociatii pentru turismul rural din cateva tari sau regiuni europene.

De mare insemnatate sunt, in etapa actuala sprijinirea, consolidarea si dezvoltarea , Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania, prin infiintarea de minimum de centre teritoriale (filiale) amplasate in Maramures, Bucovina, Moldova centrala,

Vrancea, Delta Dunarii, pe litoralul Marii Negre, in Dealurile Subcarpatice, Oltenia de sub Munte, Muntii Banatului, Crisana, Muntii Apuseni, Dealurile Transilvaniei, Marginimea Sibiului, Culoarul Bran-Rucar s.a.

Intructa caracteristicile care pot lua in considerare tipologoa satelor turistice sunt numeroase si variate de la o zona geografica la alta, chiar de la o localitate la alta, ne vom rezuma doar la prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice.

Satele turistice etnografice-folclorice (Bogdan Voda, Vaideeni, Leresti, Sibiel, Vama).

In aceasta categorie se pot incadra satele in care portul traditional, arhitectura, mobilarea si decorarea interioara, in sat turistic, muzica populara si ocregrafia populara predomina si se impun ca insusiri esentiale ale satului respectiv. In aceste sate pot fi oferite turistilor servicii de cazare si masa in conditii autentice (mobilier, décor, echipament de pat in stil popular, meniuri traditionale servite in vesela si cu tacamuri specifice – farfurii si strachini de ceramica, linguri de lemn etc., ceea ce nu exclude desigur, posibilitatea utilizarii, la cerere, a tacamurilor moderne).

In aceste sate se pot organiza expozitii artizanale permanente (cu vanzare), iar pentru turistii care nu raman in localitate, ci numai o viziteaza, se pot amenaja una sau mai multe gospodarii, cu muzee etnografice in aer liber. De asemenea, in aceste sate pot fi identificati si stimulati rapsozii populari (vocali sau instrumentali), permanentizate horele duminicale si la sarbatori, alte obiceiuri si traditii locale, la care sa participe efectiv si turistii.

Satele turistice de creatie artistica si artizanala (Tismana, Marga etc.)

Sunt cunoscute interesele numerosilor turisti pentru creatia artistica artizanala, ca si dorinta lor pentru achizitionarea unor astfel de creatii direct de la sursa, astfel incat in aceste localitati se practica doar turismul de circulatie. In cel mai bun caz, unele din ele sunt incluse in itinerariile turistice. Aceste sate, ofera, insa posibilitatea practicarii unui turism de sejur, in cadrul caruia atelierele special amenajate si cu indrumarea unor artisti si mesteri populari renumiti, turistii s-ar putea initia in arta si tehnici populare: icoana pe sticla, pictura naiva, sculptura in lemn si piatra, tesatorie populara si cusaturi populare, ceramica, muzica si dansuri populare etc.

Satele turistice climaterice si peisagitice (Fundata, Bran, Moeciu, Sirnea).

Caracteristicile predominante ale acestor sate, adecvate turismului de sejur (pentru amatorii de liniste, de plimbari solitare intr-un cadru natural pitoresc) sunt cadrul natural si pozitia geografica izolata de centrele aglomerate si de marile artere de circulatie. Satele de deal si de munte, cu casele raspandite pe vai si coline, la o oarecare distanta unele fata de altele, cu pajisti, fanete sau livezi, satisfac motivatia fundamentala a numerosilor turisti, “reintoarcerea la natura”.

Satele turistice pescaresti si de interes vanatoresc (satele de pe vaile Viseului si Bistritei, Gurghiu si din Delta Dunarii).

In afara posibilitatilor de cazare, in aceste sate se pot oferi servicii culinar-gastronomice pescaresti si vanatoresti. De asemenea, populatia locala poate organiza, pentru turisti, unele forme de agrement specifice – pescaresti si vanatoresti.

Satele turistice viti-pomicole (Recas, Agapia, Vanatori – Neamt).

In aceste localitati predomina activitati de cultivare a pomilor fructiferi si a vitei de vie; activitatile turistice sunt posibile pe toata durata anului, atat in perioada recoltarii, cat si dupa aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor si a preparatelor pe baza lor. De asemenea, pot fi avute in vedere multe alte preparate culinare, comune sau dietetice, pe baza de fructe. In aceste sate, o atractie deosebita si, in acelasi timp, o sursa principala de venituri, poate sa ao constituie bauturile racoritoare si reconfortante preparate din fructe.

Satele turistice pastorale (Vaideeni, Jina).

In aceasta grupa pot fi incluse, in general, sate de munte, in care preocuparea de baza a localnicilor este cresterea oilor si a vitelor si care pot sa atraga turistii prin meniuri bazate pe produse lactate. Aceste meniuri pot fi completate cu oua, carne de pasare, de ovine si de bovine, iar pentru divertisment pot fi organizate ospete ciobanesti (batal la protap, berbec haiducesc, balmus, urda si jintita), petreceri specifice si traditionale.

Sate turistice pentru practicarea sporturilor (Fundata, Moeciu, Sirnea).

Numeroase localitati rurale prezinta excelente conditii pentru practicarea sporturilor de iarna (sate montane si de deal) si nautice pe raurile interioare, lacuri de acumulare, fara amenajari speciale si costisitoare. Acest tip de sat poate sa atraga doua categorii de turisti, in general din randul tineretului, sportivi amatori, initiati in practicarea sporturilor respective, turisti neinitiati, dar dornici sa se initieze si sa le practice. Pentru aceasta din urma categorie pot functiona instructori de schi, bob, inot etc. recrutati din randul populatiei locale. De asemenea, in aceste sate, pot functiona puncte de inchiriere a echipamentului sportiv.

Turismul rural se desfasoara in ariile extraurbane utilizeaza pensiunile si fermele agroturistice pentru cazare si servirea mesei si beneficiaza de un mediu nepoluat si de atractiile turistice naturale sau create de om. Ca forma de “loisir” el se practica pentru odihna si recreere, cura de aer, sporturi, instructie si educatie, tratament balnear etc.

In literatura de specialitate, romana si din strinatate, se utilizeaza si notiunea de agroturism, care, prin continutul sau exprima, credem, mai bine, sfera de cuprindere, adica o activitate economica complementara agriculturii dintr-o localitate rurala.

Date fiind varietatea si valoarea peisagistica a cadrului natural, diversitatea si dispersia in teritoriu si cu precadere in spatiul rural a patrimoniului cultural-istoric, aceasta forma de turism cuprinde peste 60% din cuprinsul tarii, conducand la deconcentrarea marilor aglomerari turistice si la evitarea degradarii mediului inconjurator si a resurselor turistice.[]

In anul 1997 la Brasov – judetul pionier al turismului rural romanesc – s-au desfasurat in perioada 17 – 19 aprilie “zilele turismului rural”. In aceeasi perioada tot la Brasov, a avut loc Conferinta Internationala “Turismul rural, factor de dezvoltare locala – acum si in mileniul urmator” realizata cu sprijinul programului Phare, al Uniunii Europene, al Consiliului Local si al Companiei Tarom. La lucrarile acestei conferinte s-au abordat teme precum “Perspectivele dezvoltarii turismului rural si promovarea prin cooperare si parteneriate”, “Turismul rural si efctul sau multiplicativ, mijloc de dezvoltare locala acum si in mileniul urmator”, “turismul rural creator de noi locuri de munca in lumea rurala: training, profesiuni, ocupatii”. Alaturi de aceste teme au avut loc dezbateri si prezentari de cazuri de catre reprezentantii asociatiilor membre Eurogites.

Dezbaterile au evidentiat faptul ca satul romanesc este unul dintre putinele sate europene care a pastrat salbaticia locului si mai ales ospitalitatea taranului, iar turismul rural este una din caile prin care putem creste gradul de civilizatie a conditiilor de trai ale taranului roman. De asemenea s-a evidentiat faptul ca prin turism rural s-ar putea realiza cunoasterea Romaniei acolo unde ea a ramas autentica – satul – iar turismul rural ar putea fi imaginea Romaniei in lume. Un alt argument pentru turismul rural, adus la aceeasi conferinta, a fost acela ca turismul rural este singurul care aduce cu mediul de familie, fiind personalizat intr-o masura mult mai mare decat turismul clasic.

In incheierea conferintei s-a aratat ca turismul rural nu este o moda, ci o sansa de dezvoltare a localitatii pentru sateni, iar pentri turisti sansa de a se bucura de siguranta oferita de zonele rurale, de libertatea din aceste zone, de ospitalitatea si solidaritatea locuitorilor, precum si de cultura acestora.

Lucrarile de specialitate prezinta satele turistice ca finnd:”asezari rurale pitoresti, bine construite, situate intr-un mediu ne-poluat, pastratoare de traditii si cun un bogat trecut istoric, care, in afara functiilor politoco-administrative, sociale, economice si culturale proprii, indeplinesc, sezonier sau permanent si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedefinita.”

In tara noastra, ca si in alte tari cu traditie, turismul rural se poate practica la preturi accesibile, fiind astfel posibil ca o larga categorie de populatie sa aiba acces la aceasta forma de turism, avand in vedere si faptul ca anotimpurile nu pun bariere in calea desfasurarii acestei activitati. Mai mult, agroturismul, este legat, in multe sate romanesti, de sarbatori religioase

desfasurate pe intreg parcursul anului cum ar fi sarbatorile din timpul recoltei, desfasurate toamna sau sarbatorile de Anul Nou, constituindu-se astfel nu doar ca o alternativa a turismului clasic, ci functionand complementar acestuia si asigurand o larga gama de servicii si prestatii de calitate, intelegand prin aceasta ca echipamentele turismului rural trebuie sa dispuna de o dotare sanitara moderna, conditii de confort atat pentru gazduire cat si pentru alimentatia publica, de cai de acces si comunicatie civilizate.

Agroturismul constituie in Romania o sansa pentru gospodaria rurala, gospodarie careia, in general ii este caracteristica economia de subzistenta. Cu toate acestea, satul romanesc, constituie un produs turistic inedit pentru piata nationala, dar mai ales si pentru cea mondiala, contribuind in acest fel la descoperirea tarii noastre ca posibila destinatie turistica pentru petrecerea unor vacante de calitate si, de ce nu, descoperirea unor noi oportunitati de afaceri.

Este stiut faptul ca, satul romanesc reuneste o gama larga de resurse naturale si culturale, experiente diverse, raporturi echilibrate intre pret si calitate precum si trasaturi de specificitate si unicitate ale tarii noastre cum ar fi: istoria – prin cladiri, evenimente si legende (dintre care se desprinde “Legenda contelui Dracula” ca fiind una dintre cele mai cunoscute pe plan mondial); cultura prin muzica, dans, mestesuguri, bucataria romaneasca; geografia si topografia zonei de munte, portiuni de plaja pe litoralul Marii Negre, animale salbatice din Delta Dunarii etc. In acelasi timp nu trebuiesc uitate bogatiile de ape minerale, flora si fauna inedita, importante locuri pitoresti, montane si riverane, mosteniri culturale si religioase de o incontestabila valoare, vechi traditii (cete de feciori, hora, dansul calusarului etc.) apreciate pe plan international si, nu in ultima masura mestesugurile.

Pentru a observa mai bine atuurile turismului rural nu trebuie decat sa facem o comparatie cu turismul urban. Astfel vom observa mai multe diferente, dintre care enumeram aici doar cateva, si anume: in timp ce turismul rural se desfasoara in spatii deschise, turismul urban se confrunta cu o lipsa acuta a spatiului; daca mediul rural este slab poluat, cel urban sufera de aceasta boala; relatiile ce se stabilesc intre oaspeti si gazde sunt, in mediul rural, familiale, in timp ce in mediul urban acestea sunt formale. Avand in vedere aceste calitati si faptul ca turistii le apreciaza, precum si faptul ca in perioada actuala se manifesta o cerere crescanda a clientelei europene pentru o astfel de forma de turism, rezulta de aici inca un motiv ce ne determina sa credem ca practicarea turismului rural este o activitate de viitor si ca transformarea satului romanesc in produs turistic va largi sfera circuitului de valori la care aceasta participa.

Din punct de vedere al spatiului de cazare, al asigurarii bazei materiale – agroturismul se defineste ca o activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria

taraneasca pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti, care poate deveni o oferta ferma pentru dezvoltarea turismului.

Din punctul de vedere al activitatilor care graviteaza in jurul gospodariei taranesti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite de gospodaria taraneasca, spre consumul persoanelor, care, pe o perioada determinata vin in mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, satisfacerea unui hobby, initierea in arta mestesugurilor traditionale, studii si documentare, precum si multe alte activitati specifice.

Cadrul natural, oferta de cazare si serviciile agroturistice sunt aspecte importante de care trebuie sa se tina cont in evaluarea unei zone agroturistice.

In ceea ce priveste cadrul natural Romania dispune de variate resurse naturale imbogatite si transformate de-a lungul timpului prin activitatea umana. In acelasi context insa, nu putem face abstractie de latura negativa a activitatii umane si nu putem omite faptul ca uneori omul a distrus anumite bogatii naturale si unele segmente ale mediului ambiant. La Conferinta Internationala: “Turismul rural, factor de dezvoltare locala – acum si in mileniul urmator” Marcel Bleacu, reprezentantul Federatiei Romane de Ecologie atrage atentia asupra pericolului de distrugere a cadrului natural prin constructii amplasate in mijlocul unor peisaje deosebit de atragatoare care sunt practic distruse de aceste constructii.

Oferta de cazare este reprezentata de spatiul de locuit excedentar de care dispun gopodariile taranesti sau de spatiul construit special in scopul practicarii agroturismului. Acest spatiu este pus la dispozitia turistilor pe diferite perioade de timp, in functie de preferintele lor si de posibilitatile concrete ale gazdei.

In functie de caracteristicile zonei serviciile agroturistice se desfasoara intr-o paleta variata in concordanta cu caracteristicile zonei, cu anotimpul, cu traditiile etc. Ele se pot concretiza in servirea mesei, servicii de insotire si calauza turistica pe anumite trasee montane, initierea in arta anumitor mestesuguri, posibilitatea practicarii unor sporturi etc.

Prin interactiunea ce se stabileste intre activitatile si serviciile prezentate se creeaza o serie de avantaje sociale, avantaje de care beneficiaza atat entitatea agroturistica, cat si mediul din care aceasta face parte, sunt activate traditiile social-culturale, mestesugaresti, folclorice, se creeaza noi locuri de munca.

Pusa in miscare si intretinuta de mecanismul cerere-oferta, precum si de un management adecvat, activitatea agroturistica conduce la aparitia si dezvoltarea unor efecte in plan economic si social. Unitatea agroturistica ofera servicii de calitate, turistii devin consumatori ai acestor servicii, iar pe masura imbunatatirii calitatii serviciilor creste cererea turistica; are loc astfel stimularea creativitatii si a competetivitatii, sunt activate noi domenii de activitate aducatoare de

venituri, se imbunatateste permanent infrastructura locala. O parte din profitul obtinut poate fi reinvestit pentru a constitui o noua sursa de finantare pentru modernizarea si dezvoltarea ofertei de cazare si servicii.

Analizat din punct de vedere al divertismentului, agroturismul este o forma de turism cu multa varietate si unicitate in realzarea serviciilor ce se ofera oamenilor ce iubesc natura, cultura si arta taraneasca; el ofera turistilor posibilitatea de a-si petrece timpul liber si vacantele intr-un mod diversificat in gospodariile familiale, precum si posibilitatea de a consuma alimente proaspete obtinute in conditii naturale si cu valoare biologica ridicata.

Evolutia sociala si tendintele privind necesitatea petrecerii timpului liber intr-un mod cat mai placut si divers creeaza premisele dezvoltarii organizate a agroturismului.

Incadrarea gospodariilor in ambientul natural, cultural si folcloric se face cu scopul de a pune la dispozitia turistilor cat mai multe elemente pentru a definitiva optiunile in functie de pret si preferinte. De exemplu, unii turisti pot opta pentru un grad de confort agroturistic mai scazut in favoarea unui cadru natural, cultural si folcloric de exceptie.

In urma cercetarilor intreprinse de Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC) si ale Institutului de Cercetare pentru Turism pentru determinarea zonelor cu un patrimoniu turistic specific s-a ajuns la concluzia ca pentru determinarea acestor zone ar trebui sa se ia in considerare unele criterii ce constituie o sinteza a particularitatii lor naturale, etnografice si turistice a acestora, dar si a calitatii ecologice. Astfel se au in vedere criteriile: etnografic, turistic, cadrul natural, economic si socio-demografic, ecologic si al accesibilitatii.

Criteriul valorii etnografice are in vedere caracterul etnografic mai mult sau mai putin unitar determinat de traditia istorico-sociala si afirmat in timpul asezarilor, ocupatiilor, locuintei, portului artei populare, mainfestarilor culturale, spirituale si in modul de viata.

Dar in delimitarea zonelor etnografice se are in vedere si prezenta mai semnificativa a catorva elemente ca arhitectura, un anumit tip de casa, o piesa de costum, un tip de ceramica etc., ca si frecventa unor fenomene etnografice, deci nivelul de concentrare in teritoriu.

Pe baza acestor elemente, ca si pe altele, precum caracteristicile sociale sau istorico-politice, specialistii au stabilit mai multe zone etnografice foarte bine precizate (Tara Vrancei, Tara Hategului, Tara Barsei etc.).

Criteriul valorii turistice are in vedere atat valoarea, cat si functia turistica a zonei.

Valoarea turistica a zonelor se determina in raport cu urmatoarele elemente: tipul si volumul de resurse turistice; cantitatea si calitatea resurselor turistice; raspandirea si concentrarea in teritoriu; valoarea turistica in raport cu tipul, calitatea si cantitatea de resurse; pozitia in raport cu drumurile nationale si europene, caile ferate, aeroporturile internationale,

punctele de frontiera; infrastructura si accesibilitate; calitatea ecologica (poluare, degradare naturala).

Functia turistica a zonelor este stabilita in raport cu tipul si valoarea resurselor turistice si se va evidentia prin forme de turism de baza sau specialzare. Este vorba de turismul de sjur sau itinerant, dar si de formele legate de specificul resurselor turistice (cultural, religios, stiintific, tratament balnear, sporturi de iarna, pescuit sportiv etc.).

Criteriul cadrului natural se impune prin evidentierea tipului de peisaj (montan, de deal, campie, delta etc.) cu componentele sale naturale si indeosebi treapta de relief, forma de relief, clima si bioclimatul.

Acest criteriu este necesar deoarece cadrul natural constituie suportul activitatii de turism, ambientul in care se desfasoara aceasta, dar si “materia prima” pentru multe forme de turism sau agrement.

Criteriul economic si socio-demografic. Dezvoltarea si structura economica a zonei (tipul de economie: agricola, pastorala, silvica, industriala, amploarea si perspectivele), ca si elementele demografice (structura, pondere, urbanizare) constituie elemente importante in unele aprecieri legate de calitatea mediului, functia de receptoare sau emitatoare de turisti in perspectiva valorificarii resurselor turistice.

Criteriul ecologic. Este cunoscut faptul ca poluarea si degradarea mediului si a resurselor turistice conduc la scaderea pana la anularea atractiei turistice a unui teritoriu, statiune sau centru turistic. De aceea calitatea ecologica a unei zone constituie un criteriu important in anliza si stabilirea posibilitatilor de dezvoltare si promovare turistica a acestuia, dar si de stabilire a impactului economic-mediu-turism si de modalitatile de gestionare a acestuia, inclusiv proiecte legislative si organizatorice. Se au in vedere sursele si tipurile de degradare si poluare, nivelul de poluare, impactele si conflictele ce pot apare intre dezvoltarea economica si indeosebi turistica si mentinerea calitatii mediului rural.

Criteriul accesibilitatii. Pozitia geografica si nivelul de dotare cu cai de comunicatie reprezinta factorul permisiv in valorificarea turistica a unei zone. De aceea, in identificarea si analiza patrimoniului rural a zonelor se impun a fi luate in studiu pozitia geografica in raport cu unele repere turistice importante. Ca si reteaua de cai de comunicatie (rutiera, feroviara, aeriana etc.) interna si internationala. Dar, nu trebuie reteau local de comunicatii importanta in accesul la obiectivele turistice in zona.

In determinarea functiei turistice a satelor importante au fost considerate traditiile etnofolclorice, dar si calitatea mediului, accesibilitatea si pozitia geografica. In acest sens s-au stabilit criteriile de care trebuie sa se tina cont in determinarea potentialului rural si deci in identificarea acelor asezari ce pot fi valorificate in circuitul turistic. In acest sens se au in vedere

urmatoarele criterii: valoarea etnofolclorica, valoarea turistica, dotarea gospodariilor taranesti, calitatea ecologica, dotarea tehnico-edilitara si comerciala, accesibilitatea si pozitia geografica.

Criteriul valorii etnofolclorice. Are in vedere traditii etnografice si folclorice (mestesuguri, port popular, specificul asezarii, folclorul muzical, coregrafic, literar), ocupatiile traditionale specifice satului si nemodificate in timp, arhitectura populara (a caselor si asezarii, biserici de lemn), manifestarile folclorice specifice zonelor etnografice romanesti si putin alterate de-a lungul anilor, institutiile muzeale pavilionare sau in aer liber etc. Toate aceste elemente si fenomene etnofolclorice se constituie in cea mai mare parte in patrimoniul specific, care da “marca” asezarii rurale.

Criteriul valorii turistice. Este vorba de acele elemente ale cadrului natural precum aspectele peisagistice, resurse de ape minerale si alte resurse turistice (fond cinegetic, piscicol, domeniu schiabil, strat de zapada etc.), socio-economic, cultural-istoric care permite realizarea unei oferte diversificate de programe (culturale, sportive, ascensiuni montane etc.). Aici, volumul, varietatea si valoarea pentru turism a resurselor dau aprecierea asupra functiei turistice a asezarii rurale. Este vorba de resursele turistice ale localitatii, dar si cele din imprejurimile acesteia, urmarindu-se izvoarele de 15 si 100 km (puncte aflate la distanta egala de localitate).

Criteriul existentei si calitatii gospodariilor taranesti (ferme agrotuirstice).

Criteriul se refera la existenta unor gospodarii care sa ofere cazare si masa in baz unor standarde de confort, dotare si igiena sanitara. Aceste standarde au fost elaborate de Ministerul Turismului in corelatie cu normele internationale.

Criteriul calitatii ecologice. Are in vedere calitatea mediului din asezarea rspectiva si a cdrului natural limitrof (surse de poluare si degradare, conflicte intre dezvoltarea asezarii si economia acesteia cu turismul si mediul ambiant), dar si intre turism-mediu ambiant. Aspectul general al asezarii (urbanizare, curatenie, arhitectura specifica, starea edilitara) contribuie la sporirea acestei calitati ecologice.

Criteriul inzestrarii tehnico-edilitare. Dotarea tehnico-edilitara (alimentare cu apa, energie, canalizare, artere stradale, unitati comerciale, sanitare etc.) constituie un criteriu important in aprecierea oportunitatilor introducerii asezarilor rurale in circuitul turistic. Tot la dotarile tehnice trebuie sa includem si pe cele sportive sau de agrement, echipamentele turisrice existente, unele dintre acestea din urma nefiind obligatorii.

Criteriul pozitiei geografice. Are un loc important in aprecierea asezarii localitatii rurale ca destinatie turistica, in raport cu principalele centre amitente de turism, zone si obiective turistice de mare valoare, puncte de frontiera, magistrale feroviare etc., care poate sa conduca la ierarhizari valorice.

Pe baza acestor criterii, detaliate mai sus, vom analiza localitatea Recea in vederea determinarii oportunitatilor ce pot fi valorificate in aceasta zona in scopul dezvoltarii unui turism rural specific satului turistic romaesc, turism care prin organizare si promovare poate duce la diversificare ofertei turistice romanesti, tinand cont si de dotarea ,ateriala de care satele romanesti dispun, eventualele reamenajari din infrastructura si suprastructura avand un cost mult mai mic si mult mai usor de suportat.

Bibliografie:

Minciu Rodica – “Economia turismului”, Editura Uranus, 2000, pag. 9, pag. 86 – 89;

Mitrache Stefan – “Agroturismul si turismul rural”, Editura Fax Press, Bucuresti, 1996, pag. 120 – 124;

Nicolae Albu – “Turism si eficienta – principii generale”, Editura Lux Libris, Brasov, 2001, pag. 3, pag. 17 – 21, pag. 90 – 92;

O. Snack, P. Baron –“Economia turismului”, Editura Expert, Bucuresti, 2001, pag. 17;

Vasile Neagu – “Servicii si turism”, Editura Expert, Bucuresti, 2000, pag. 71;

Florina Bran, Tamara Simion, Puiu Nistoreanu – “Ecoturism”, Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 126 – 127;

Puiu Nistoreanu – “Turismul rural”, Editura Didactica si Pedagogica, bucuresti, 1999, pag. 12 – 18;

Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simion – “Turismul rural. Modelul european”, Editura Economica, Bucuresti, 1997, pag. 129;

Pierre Py – “Le tourisme. Un phenomene economique – La Documentation francaise”, Paris, 1986, pag. 108.

CAPITOLUL II

RESURSELE TURISTICE ALE ZONEI

“TARA OLTULUI” – COMUNA RECEA

2.1. CARACTERIZAREA GENERALA A ZONEI

In lucrarea sa intitulata “Urbariile Tarii Fagarasului”, David Prodan sustinea intemeiat “Ea (Tara Fagarasului) este domeniul feudal cel mai mare din Transilvania stapanit direct de principi, o tara cu autonomie, cu statute proprii. Este regiunea cea mai masiv romaneasca, asezata in centrul pamantului romanesc si in prejma Tarii Romanesti”. Aceste aprecieri, pe langa concluzia ca aceasta zona a fost multa vreme o unitate sociala aparte, ne indrepatateste sa afirmam ca Tara Fagarasului este o regiune cu o puternica traditie in plan folcloric si istoric, dar este o zona cu perspective economice si turistice menite sa sustina mesajul istoric si perpetuarea folclorului.

Pe harta Romaniei, judetul Brasov se profileaza distinct ca un spatiu administrativ, politico-economic si social-cultural, cu o pozitie centrala in cadrul tarii, la jonctiunea dintre trei mari unitati naturale: Carpatii Orientali, Carpatii Meridionali si Podisul Transilvaniei, de unde rezulta o pronuntata complexitate si diversitate atat in ceea ce priveste distributia populatiei, a retelei de asezari omenesti si cai de comunicatie, utilizarea agricola si ailvica a terenurilor si exploatarea resurselor subsolului.

Un loc aparte il ocupa, in judetul Brasov Tara Oltului adica fasia de pamant dintre raul Olt si Muntii Fagaras fiind delimitata la Est de Muntii Persani, iar la Vest de Colinele Tarnavei.

Depresiunea submontana, Tara Oltului are o origine tectono-erozivo-acumulativa, suprapusa pe o rama de sisturi cristaline a Muntilor Fagaras, usor scufundata de-a lungul faliilor si colmatata cu materiale erodate din muntii apropiati, mai intai in apele lacustre, aria depresionara a fost adancita si extinsa de catre Nord prin actiunea eroziva a raurilor coborate de pe versantul nordic al Muntilor Fagaras, care au format albia Oltului, sa migreze spre nord, in dauna Podisului Tarnavelor. In prezent, relieful este dispus in cateva trepte care coboara de la Sud spre Nord.

In aceasta regiune satele sunt dispuse in doua siruri, unele chiar pe malul stang al Oltului, altele mai la deal in apropierea muntilor. Aceasta dispunere a satelor a facut ca majoritatea satelor de la poalele muntilor sa aiba corespondent mai la vale. Asrfel intalnim aici: Vistea de Sus si Vistea de Jos, Sambata de Sus si Sambata de Jos, Sinca Veche si Sinca Noua. Pe langa acestea mai intalnim so localitati cu nume mic cum ar fi: Voila, Dragus, Lisa, Recea, Berivoi, Mandra si Fagaras.

La jumatatea distantei dintre Orasul Fagaras si muntii cu acelasi nume, la o altitudine de 200m, ocupand valea raului Dejani la intersectia acestuia cu drumul national 144, Persani-Victoria, este situata localitatea Recea. (Harta incadrarii in teritoriu a comunei Recea – anexa)

Date si repere istorice

Desi deocamdata in aceasta zona nu s-a descoperit urme din Paleolitic existenta urmelor pe aproape intreg teritoriul judetului, ne indreptateste sa credem ca cercetarile ulterioare sau descoperirile intamplatoare vor scoate la iveala si in acest tinut urme asemanatoare.

Istorilcul acestei asezari se pierde in negura timpului, prima atestare documentare fiind consemnata in anul 1486 intr-un document prin care Matei Corvin se adreseaza conducatorului acestei zone prin formula: Fidelious Nostris salomoni de Heech (Ruch) Zlawa de Ruch, chemandu-l la Cohalm sa faca marturie in scaunul de judecata in procesul orasului Brasov cu episcopul Transilvaniei, asupra apartenentei satului Sercaia.

Situate de o parte si de cealalta a raului Dejani, cele doua aszari care astazi poarta acelasi nume – Recea – au fost amintite, in decursul anilor, in mai multe documente. Astfel, partea de est, numita Vaida Recea, a apartinut familiei Brancoveanu. Unchiul lui Constantin Brancoveanu, marele invata Constantin Cantacuzino Stolnicul a transmis-o fiului sau, Stefan Cantacuzino, ajuns voievod al Munteniei, domeniul sau fiind numit Recea Voievodului ceea ce in limba maghiara inseamna Vajda Recea. Dinspre Vaida Recea mai apar referiri in anul 1534 – Recze, 1556 – Boeranatus in Recte – Reche – Wajda – Recse, 1619 – Recse (Desuseanu – Puscariu), 1633 Vajda Recse, 1713 – an in care suntem informati ca Recea avea 32 de familii, 1854 – an in care apare denumire pe care localnicii o folosesc si astazi – Vaida Recea.

Atestari despre parte de Vest a satului, denumita telechi recea, gasim: 1560 – Telechi Recea, 1619 – Recsa (Puscariu), 1733 – Teleki Recse, 1750 – Recse, 1854 – Telechi Recea, 1964 – Recea Noua.

In 1968 cele doua parti au fost unificate formand o singura localitate asa cum s-a numit inainte de 1500.

Istoria satului Recea este strans legata de istoria zonei din care face parte Tara Fagarasului. Locuita din timpuri stravechi, aceasta zona a cunoscut asemenea altor tinuturi romanesti, o evolutie zbuciumata.

Daca nu lipsesc dovezile arheologice pentru a cunoaste evolutia satului din cele mai vechi timpuri, toponomia vine sa le suplineasca in cercetarea istoriei satului. Astfel toponimicele “Manastirea” si “Manastirea Nacalului” vorbesc despre doua manastiri care au existat pe

teritoriul satului, sub padure, si care au fost arse din temelii din porunca generalului Bucov, guvernatorul Transilvaniei. Odata cu aceste doua manastiri au fost distruse si cele din tinuturile invecinate, cum ar fi manastirea de la Sambata de Sus, toate acestea fiind implicate in miscarea taraneasca condusa de Sofronie din Cioara intre anii 1757 – 1761.

Existenta, la Recea, a unui drum de tara numit “drumul Secuilor” atesta implicarea locuitorilor din aceasta zona in luptele pentru mentinerea autonomiei romanesti pe aceste teritorii, cum au fost rascoalele ce s-au desfasurat in anii 1368, 1432, 1434, 1436. De mare amploare a fost rascoala din 1434 cand pentru inabusire revoltei a fost necesara aducerea armatei secuilor si armata orasului Rasnov. Aceste lucruri au fost confirmate si de scrisoarea Comitetului Sasilor, Mihail Iakch, adresata sasilor din distirctul Brasovului si in care brasovenii sunt chemati sa porneasca in graba, cu intreaga lor oaste, in munti, sa distruga pe rasculatii romani din Fgaras, retrasi acolo impreuna cu sotiile si copii lor.

Existenta companiei de graniceri romani, din regimentul I, infiintata din ordinul Mariei Tereza in 1765 care si-a desfasurat activitatea in recea pana la 1851, atrage dupa sinenumirea unor locuri dupa functia care o aveau. Astfel in ziua de azi avem “La cazarma”, “poiana cordonului”, “La comanda” si “Calea zidurilor” sau “dupa ziduri”. Pentru a axplica etimologia numelui acestei localitati se poate pleca de la apelativul romanesc “rece”, dupa cum o recomanda si natura locului: depresiune submontana cu clima umeda si rece.

G. Weigard explica acest toponimic pornind de la bulgarescul rece – parau (reka). Si aceasta teorie poate fi plauzibila deoarece satul se afla pe cursul unui rau, iar hotarul este impanzit de paraie. De altfel acest nume de localitate este foarte intrebuintat in toponomia romaneasca, dovada fiind faptul ca in “Indicatirul localitatilor din Romania” gasim 21 de localitati ce poarta acest nume.

2.2. RESURSE NATURALE

Formata din 7 sate, Comuna Recea este un a dintre cele mai mari comune din judetul Brasov, cu oasuprafata totala de 87,84 km patrati, cu o populatie peste 3.500 locuitori, majoritatea de nationalitate romana, grupate in 1.247 gospodarii.

˙Cu un climat de tranzitie intre cel de depresiune si cel montan prpriu-zis, Recea se inscrie in etajul climatic premontan. Acest etaj se caracterizeaza prin scaderea gradului de continentalism termic odata cu altitudinea, reducerea pericolului ingheturilor tarzii, prin cresterea accentuata a precipitatiilor si a stabilitatii stratului de zapada, printr-un regim eolian moderat si printr-o frecventa apreciabila a brizelor de relief. Fiind cel mai moderat si mai favorabil, climatul submontan, prin ospitalitatea sa deosebita si prin marea complexitate ecologica, asigura existenta

celui mai bogat mozaic vegetal, de interes forestier si pomicol si un cadru deosebit de favorabil pentru cura balneo-climaterica.

Pe teritoriul comunei Recea, flora, este caracteristica zonelor de deal si de munte, ceea ce inseamna aproximativ jumatate din speciile care cresc pe teritoriul Romaniei. Sub aspect floristic, in aceasta zona se inregistreaza o interferenta accentuata a elementelor eurasiatice, pe fondul carora se grefeaza elemente circumpolare, impreuna cu cele central-europene. Muntii Fagaras adapostesc numeroase endeisme carpatice din care amintim: garofita pietrei Craiului, obriga barsana, macul de munte, crucea voinicului, loarea de colt care este dupa cum se stie protejata de legislatia romaneasca in domeniu, bujorii de munte.

Vegetatia actuala prezinta in buna parte aspectele vegetatiei naturale, precum si ecosisteme fragmentate sau integrate secundare, instalate in urma interventiei omului. Incepand cu vegetatia depresionara si terminand cu cea montana, se poate aprecia ca zona este reprezentata de stejar, fag, frasin, jugastru, carpen, molid, artar, brad, iar dupa limita superioara a acestora intalnim tufisuri de ienupar si jneapan precum si alti arbusti pitici precum tufele de afin si merisori. Observam astfel ca si in aceasta zona, padurea si-a pastrat caracteristicile fiecarui etaj chiar daca in unele locuri spre exemplu vaile raurilor, datorita umezelii persistente apare o vegetatie cu tente de lunca, adica putem intalni papura, palcuri de salcii, plopi si arini.

La aceste elemente si in stransa legatura cu ele, deoarece aceste zone ofera hrana si adapost, se adauga varietatea faunei existente pe teritoriul acestei localitati, fauna specifica zonelor acoperite cu paduri de foioase si a zonelor de silvostepa ce sunt majoritate in peisajul zonei cercetate.

Tabelul urmator cuprinde varietatea faunei ce se intalneste pe teritoriul Comunei Recea.

Fauna existenta pe teritoriul comunei Recea

Tabelul nr. 2.1.

date culese din “geografia Romaniei” de Profesor Universitar Doctor Docent Victor Tufescu, Editura Didactica si pedagogica – Bucuresti 1990.

Fauna acvatica, care este si ea diferentiata dupa altitudine, cuprinde in aceasta zona cu ape reci si repezi de munte, cateva exemplare prezentate in tabelul de mai jos.

Fauna acvatica de pe teritoriul Comunei Recea

Tabel nr. 2.2.

Se remarca inca de aici faptul ca posibilitatile de practicare a vanatului si pescutitului constituie o premisa favorabila in amplificarea turismului in toate formele sale.

Aceste elemente au determinat popularea zonei din cele mai vechi timpuri.

2.3. RESURSELE ANTROPICE

Analizand zona, vedem ca un important punct turistic, si anume Cetatea Fagaras, se afla doar la 14 km in directia Nord. In partea de Nord-Est, la aproximativ 25 km, gasim o renumita rezervatie naturala cunoscuta sub numele de “Poiana Narciselor”. Zona de Sud a comunei este rezervata frumoasei si grandioasei cunune de creste a Muntilor Carpati, mai exact a Muntilor Fagaras, cu o altitudine de peste 2.000 m si care pfera pentru drumetii impatimiti tresee montane cu dificultate ridicata intr-un cadru natural extraordinar. In aceeasi directie, dar la doar 5 km Sud de Recea, se deschide din Muntii Fagaras o frumoasa vale numita Valea Radului sau – mai nou, numita dupa satul din apropiere Valea dejani. Pe aceasta vale cu un peisaj d o rara frumusete se afla amplasata o pastravarie care se ocupa cu cresterea puietului de pastrav si popularea apelor din zona cu aceasta minunata si incantatoare specie de apa dulce. Amplasata pe versantul vestic al vaii, Manastirea dejani, recent reconstruita, domina valea din locul in care, cu multi ani in urma, austro-ungarii au incercat sa stearga semnele crestinatatii ortodoxe din aceste zone.

La 15 km vest, in apropierea localitatii Sambata de Sus intalnim o alta manastire, mult mai vestita, manastirea Brancoveneasca cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Tot in aceasta directie mai gasim renumita herghelie de la Sambata de jos, iar daca continuam drumul, intalnim soseaua Transfagarasan ce traverseaza muntii Fagaras printr-un loc presarat cu multe peisaje veritabile si incontestabil de frumoase.

2.4. TRADITIILE POPULARE – UN MIJLOC DE VALORIFICARE A ZONEI

Inca din cele mai vechi timpuri locuitorii din Tara Oltului, s-au ocupat de crsterea animalelor, agricultura si mestesuguri specifice locului (tesut, cojocarit, tamplarie).

In prezent multe s-au schimbat in viata materiala si spirituala a oamenilor, in mdul lor de a fi, in limbaj, in port si in obiceiuri. Astfel, datorita apropierii de oras, multi dintre locuitorii comunei Recea au preferat sa faca naveta, cautand un loc de munca in industria predominant chimica a orasului Fagaras si au lasat activitatea agricola pe un loc complementar.

Pana acum 4-5 secole, portul popular era de un pitoresc deosebit atat in zilele de munca, cat si in zilele de sarbatoare, cand, erau imbracate hainele “de duminica”. Aceste costume erau lucrate de mana din lana, in si canepa, materiale prime care erau prelucrate in gospodaria proprie prin “topirea” lor in balti numite “topkile”, spalate, uscate, frante, melintate, pieptanate si apoi toarse cu fire pentru razboiul de tesut pe care, din fericire, il mai gasim si astazi in unele gospodarii, femeile pastrand acest obicei placut si util dand posibilitatea privitorilor de a-si incanta privirea prin deosebita imbinare a culorilor si prin modelul ales.

Costumele populare purtate de femei pe timpul verii se compun din opinci, ie lunga din in sau amestecate (in si camepa); femeile tinere poarta brane, un fel de ie mai scurta, pana la brau, bogat inflorat si pe maneci. Peste ie se poarta cretinte, una in fata alta in spate, iar de la brau in sus pieptar de postav; pe cap se purta “caita”. Femeile in varsta poarta o singura cretinta in fata, iar pe cap “posmelnic”.

Pe timpul iernii, cizmele iau locul opincilor, pieptarele de postav sunt inlocuite cu pieptare din piele de miel, iar broboadele iau locul caitelor si posmelnicelor. (POZA)

Imbracaminte barbatilor era compusa pe timp de vara din opinci, pantaloni albi din panza tesuta in casa, camasa de in cu maneci largi, fara nici un model, cusuta cu “pumnasi”, iar la gat “obanzeala” adica niste pliuri cusute des cu scopul de a ingusta maneca sau partea de sus a camasii, dupa dimensiunile mainii sau a gatului. Pe cap se purta palariuta.

Pe timp de iarna, cizmele de piele iau locul opincilor, iar locul pantalonilor de panza este luat de “cioareci” de panura lucrata in casa si batuta la piua cusuta simplu fara podoaba. Peste camasa se poarta pieptar din piele de oaie, iar la brau serpar de piele frumos impodobit. Deasupra acestor haine se poarta o haina groasa de postav, tesuta in casa numita “recal” si in anumite situatii, cojoc ciobanesc din piele de oaie. Capul este acoperit cu caciula neagra de blana.

Astazi, locul costumelor nationale a fost luat de hainele obisnuite, din comert, portul descris mai sus intalnindu-se doar la serbarile scolare, la festivalurile cultural-artistice si in

timpul serbarilor de iarna la obiceiuri care impun acest lucru: ceata de feciori, irozi, colinda si zaruitul.

Ceata de feciori din Recea

Sarbatorile de iarna constituie prilejul cu care in Recea, precum in intreaga zona, se constituie ceata de feciori ce are ca obiectiv principal colindatul gazdelor din sat in ajun de Craciun.

Deoarece aceasta zona si, in special, aceste obiceiuri nu au fost studiate indeajuns istoria cetei se pierde in negura timpului. Astfel, se pare ca ceata a aparut imediat dupa infiintarea Regimentului I de Graniceri in 1765. Granicerii care erau in al II-lea an de armata se ocupau de treburile gospodaresti ale unitatii impreuna cu soldati din ciclul I. Astfel se poate explica organizarea cetei din zilele noastre sub forma unui plutin de armata cu steag, vataf mare (capetenie), vataf mic (ajutorul vatafului mare), sames (responsabil cu banii), stegar (purtatorul si aparatorul steagului), crasmar (responsabil cu bucataria si camara) si cetasi simpli.

Intrarea in ceata se facea pe baza unui sistem riguros care avea in vedere meritele personale ale tinerilor; un cetas trebuia sa fie unul dintre flacaii de frunte ai satului, fara vicii, cu o tinuta fizica si morala fara pata. Aceeasi structura o are si astazi ceata din recea cu diferenta ca, in zilele noastre poate intra in ceata oricine, indiferent daca are sau nu armata facuta. Se manifesta aici atat mentalitatile tinerilor din sat, cat si interesul lor scazut pentru pastrarea esentei si a legii colindatului. Astazi, ceata se constituie in mod preferentiat, creandu-se posibilitatea ca un posibil pretendent sa fie refuzat de grup. Cu ani in urma, vataful mare era ales prin vot secret de catre batranii satului, dar in ultima perioada aceastafunctie este ocupata de cel care a avut initiativa de a constitui, in anul respectiv, ceata. Functia de vataf mare se mai poate castiga prin licitatie. (POZA)

Obiceiul ridicarii in ceata coincide cu perioada in care, cu mult timp in urma, erau lasati la vatra soldatii din regiment si anume pe 6 decembrie in ziua de Sfantul nicolae. In aceasta zi cetasii se aduna la gazda stabilita dinainte, dintre ofertele primite, impreuna cu babanii (fostii cetasi), si isi stabilesc functiile ce urmeaza a le indeplini pe timpul sarbatorilor de iarna, astfel:

vataful mare – este cel care coordoneaza activitatea cetei, incaseaza banii, discuta cu gazdele la colindat; aceasta poarta, ca semn distinctiv, doua panglici tricolore pe diagonelele pieptului;

vataful mic – este un fel de intendent – avand sarcina de a tine socoteala gazdelor colindate, notarea sumelor primite de la familiile colindate, contabilizarea cheltuielilor facute de ceata si are grija, dupa ce feciorii colinda sa scoata la joc fetele de pe curte;

samesul mare – este adjunctul vatafului mic si are in grija procurarea de alimente precum si transportarea lor de la gazdele care i-au cinstit;

samesul mic – ajutorul samesului mare;

crasmarul – acesta se ingijeste ca fiecare oaspete al cetei sa fie cinstit, un fel de maestru de ceremonie, si contabilizeaza strict bautura;

stegarul – acesta poarta steagul pe toata perioada sarbatorilor avand grija sa nu fie furat, in acest caz fiind necesara rascumpararea lui;

cetasi fara functie.

Impartirea functiilor este urmata de asa-zisul botez al cetasilor, fiecare dintre acestia fiind aruncat “cu spatele de grinda” de trei ori. Dupa aceasta ceremonie, traditia spune ca un cetas nu mai poate parasi ceata in perioada de 6 Decembrie – 7 ianuarie, pentru a dormi acasa, ci va trebui sa se multumeasca cu podeaua de scanduri din casa gazdei si cu cojocul ciobanesc din piele de oaie. In prezent aceasta lege se respecta doar intre Craciun si Anul Nou.

Perioada de pregatiri gospodaresti incepe si ea sa evolueze odata cu impartirea functiilor. Astfel se prcede la: procurarea lemnelor, impodobirea steagului impreuna cu fetele din sat, plantarea de brazi, cate doi, la poarta gazdei si in fata caminului cultural unde se vor tine baluri pe toata perioada sarbatorilor, cumpararea de alimente si bautura, iar pe langa acestea cetasii invata sau repeta dansuri populare si isi insusesc resursele si modalitatea de interpretare a colindelor.

Steagul este confectionat din doua lemne asezate in forma de cruce, cel asezat perpendicular fiind mai lung si tinand locul cozii. Bratele se termina cu zurgalai, iar coroana ce uneste bratele este confectionata din hartie creponata de diverse culori. La capetele bratelor sunt prinse cate un manunchi de busuioc, acestea simbolizand bogatia si viata fericita. De coada stegului care este infasurata in panglica tricolora, se ataseaza o basma de stofa neagra impartita in patru campuri, fiecare dintre acestea avand in mijloc cate o floare rosie. (POZA)

Spre deosebire de portul popular, portul cetasilor nu sufera modificari mari, astfel la caciul neagra de blana se adauga o varsta, o floare confectionata de fete din pene de paun, bujorei rosii din material textil si mai multe dreptunghiuri de oglinda de o marime foarte mica (aproximativ un centimetru patrat). Se mai adauga panglici tricolore, cate una pe diagonala bustului pentru fiecare cetas, iar vataful mare poarta si pe cealalta diagonala o panglica deosebindu-se astfel de restul cetasilor.

In seara de 24 decembrie, in ajunul Craciunului, cetasii pornesc la colindat impreuna cu muzicantii,care acompaniaza cu cantece ardelenesti deplasarile intre gazdele colindate, urmati de cativa babani care ii vor ajuta la colindat pe intrg parcursul noptii si care vor fi rasplatiti dupa

colindat, cu o masa copioasa. Cetasii incep colindatul din acelasi loc ca si popa, intrand in fiecare curte care are portita larg deschisa in semn de primire a colindatorilor. Odata intrati in casa, cetasii se desfasoara in jurul mesei pe care se aseaza de catre gazda bucatele si banii vor reveni cetei dupa colindat. Astfel, in functie de aceste daruri, cetasii vor canta o colinda mai scurta sau mai lunga, ba chiar doua daca darul este consistent. La ridicarea darului, vataful mare isi arata recunostinta pentru darurile primite multumindu-I gazdei prin urmatoarele versuri:

“Luati feciori in nume de bine,

Caci domnu’ gazda m-a cinstit c-un dar mandru si frumos

Cu… (se enumera bucatele primite)

Sa-i uram cu totii: sa fie sanatos (urare spusa in cor)

Luati feciori in nume de bine,

Caci domnu’ gazda m-a cinstit c-un dar,

C-un al doilea dar,

Cu… (se enumera suma de bani primita, in galbeni)

De unde domnu’ gazda a luat cu mana

Dumnezeu sa-i implineasca cu suta si cu mia.

Iar noi, feciorii, avem gura sa-i multumim,

Sa-i zicem cu totii: traiasca la multi ani! (urare in cor)”

Pe langa cadourile primite colindatorilor li se ofera paharele de rachiu si prajiturele. Daca gazda este multumita de prestatia cetei, vataful mare da comanda muzicantilor sa cante, iar vataful mic baga fetele din curtea gazdei in joc. Acelasi mod de desfasurare a colindatului se deruleaza in fiecare gospodarie schimbandu-se dupa caz colinda interpretata.

Personalitatile satului (popa, primarul si dascalii) urmeaza sa fie colindate a doua zi dupa terminarea slujbei religioase facuta in prezenta cetasilor.

COLINDELE

Din ziua ridicarii in ceata, cetasii incep sa-si insuseasca textul colindelor precum si tonalitatea in care ele sunt interpretate de cei mai in varsta, pentru a nu deforma acest obicei atat de vechi si ata de iubit de localnici.

Repertoriul cetei din Recea, cuprinde sase colinde toate cu continut religios. De altfel, observam ca in aceasta zona lipsa colindelor de fata sau de flacau, semnalate in bibliografia de specialitate, astfel de colinde nefiind niciodata cunoscute in sat.

Colindele interpretate in Recea, au suferit modificari minime in ceea ce priveste textul, dupa cum spun batranii, dar, in schimb, au devenit ceva mai lente.

In incuriunile lui Traian Herseni in zona Fagaras, acesta a cules texte de colinde care pot fi apropiate de unele colinde din Recea, dar majoritatea colindelor din Recea sunt specifice acestui sat.

Dupa functia lor cele sase colinde pot fi grupate in:

colinde religioase cu functie moralizatoare:

“Sfinte Nicolae”

colinde religioase cu functie de vestire:

“Trei…pastori”

“Domnu’ vesnic”

colinde religioase adaptate la functia de urare:

“Sus in poarta lui Craciun”

“Doamne, Iisuse Cristoase”

“Intreaba si intreaba”.

(vezi anexa)

Analizand continutul colindelor, constatam prezenta unor elemente de mit crestin, cu evidente similitudini cu colindele cosmogonice. Sunt, de fapt, reminiscente ale acestor colinde:

“Doamne, Iisuse Cristoase

Tu ne-ai dat zile frumoase

Si raze prea luminoase”.

Intalnim in aceste versuri mitul biblic al aparitiei pamantului din vointa divina, care-l daruieste cu lumina “raze prea luminoase”.

Se remarca, de asemenea, prezenta darurilor inverse: busuiocul – (simbol erotic) este daruit fetelor, “mar de aur” – are drept destinatari junii. Aici, este posibila si o contaminare cu motivul marului de aur din basme, dat fiind faptul ca mitul pacatului original prezinta femeia destinatar prim al marului.

Sirul celor ce primesc daruri este incheiat cu batranii, carora le este daruita crucea (simbol crestin).

Semnificatia acestui dar trebuie cautata, credem noi, in conceptia populara potrivit careia fiecare varsta, generatie, se caracterizeaza printr-o trasatura esentiala: tinerilor le apartine iubirea (simbolul erotic – busuiocul), iar celor batrani – intelepciunea, resemnarea, rabdarea – crucea.

Aceste daruri oferite de Dumnezeu (prin cumularea celor trei: busuioc, mar, cruce), cu motivatie religioasa, facut pe structura unui arhaic, este convertit spre fznctia de urare.

Preponderente sunt colindele despre nasterea Mantuitorului, continand amanunte despre locul si momentul cand se produce minunea, despre botezul lui Iisus Cristos, despre faptele acestuia, precum si despre rastignirea Lui. Se dovedeste in acest mod ca biserica crestin ortodoxa

a intervenit determinand “suprapuneri peste un vechi fond popular” a unor elemente crestine. Asa se explica, probabil, prezenta acestor colinde religioase care insa s-au convertit spre functia de urare.

Zauritul de Anul Nou. Dupa sarbatorirea Anului Nou, ceata se pregateste de un ultim eveniment traditional si anume – zauritul de Anul Nou.

Zauritul de Anul Nou, este ultima vizita facuta gazdelor cu ocazia sarbatorilor de iarna si in care, cetasii ureaza celor vizitati un an nou mai bun si mai fericit.

Asadar, in ziua de Anul Nou, inaintea inserarii, cetasii, imbracati in cojoace din blana de oaie, intra in curte pentru o ultima urare. De aceasta data einu mai intra incasa, ci colinda la geam sau la usa. Colindatul consta intr-o stigatura adresata stapanei din curtea colindata:

“Lasa-ne lelita-n casa

C-afara ploua de varsa

Si ne chica stresinile

Si ne uda saricile.”

Si deaceasta dat gazda ii cinsteste pe cetasi cu bani, dar mai putini ca la colindatul de Craciun. Pe langa bani, obiceiul prevede ca gazda sa cinsteasca feciorii cu gogosi presarate cu zahar pudra.

In perioada ramasa pana la terminarea cetei, 7 ianuarie, feciorii organizeaza jocuri si baluri, iar in zilele de Sfantul Vasile si Sfantul Ioan merg cu uratul pe la casele celor ce poarta aceste nume. Acest ultim obicei prezentat este un obicei relativ nou al cetei din recea si este facut pe baza de selectie.

Datorita apropierii de oras, mentalitatea diferitelor generatii de receni a suferit mari influente, acestea schimband in mare masura viata oamenilor care au renuntat la obiceiurile casnice vechi (de exemplu, tesutul), schimbare care are loc numai in viata materiala, ci si spirituala. In ciuda eforturilor sustinute pe care le fac unii oameni din sat pentru pastrarea folclorului local si a obiceiurilor traditionale, se observa, zi dupa zi, o tot mai slaba preocupare din partea satenilor in aceasta directie.

Acelasi lucru se poate spune si despre ceata de feciori care si-a pierdut chiar si sensul initial de “scoala a gospodarilor” transformandu-se intr-o larga posibilitate de distractie si castig. Astfel, din tot ceea ce presupunea participarea la ceata in urma cu 30 – 40 de ani, au ramas aproape simple formalitati care nu mai impresioneaza in aceeasi masura ca in trecut si care ar trebui sa trezeasca serioase semne de intrebare, in primul rand din partea loclanicilor, care risca sa-si piarda acest frumos obicei prin banalizare.

2.5. SITUATIA ECONOMICA SI PRINCIPALELE OBIECTIVE DE DEZVOLTARE

Economia comunei Recea are un pronuntat caracter agrar prin cresterea de animale si cultivarea pamantului cu cele doua culturi de baza: cartofi si cereala.

Pe teritoriul comunei, adica pe suprafata de 8.784 ha ce cuprinde 7 sate, isi au domiciliul stabil 3.612 persoane, din care 2.464 sunt agricultori, 1.382 sunt angajati in industrie, iar restul il constituie populatia neactiva.

Tabel nr. 2.3.

Restul procentelor este constituit din copiii si batranii ce nu pot munci.

Dupa cum spunem mai sus, economia comunei este preponderent agrara ea bazandu-se in special pe culturile de cartofi si cereale precum si prin cresterea de animale.

Daca in 1990 productia de cartofi era de 15 t/ha, iar cantitatea de fanet era de 2 t/ha, in anul 2001 productia de cartofi a scazut la 10 t7ha, iar productia de fanet a crescut la 2,6 t/ha. Scaderea rezultatelor la culturile de cartofi se datoreaza in mare masura scaderii suprafetei cultivate, aceasta restrangandu-se in favoarea culturilor de cereale. In ceea ce priveste fanatul, productia a grescut datorita utilizarii in conditii optime a terenurilor si cu sprijinul ingrasamintelor chimice.

Dotarea actuala a agriculturii cu tractoare si masini agricole este in continua crestere, sectorul privat deoasind la ora actuala 140 de tractoare dotate cu utilaje de arat, de discuit, insamanta, stropit si 10 combine pentru recoltareacerealelor.

Sectorul zootehnic este prezent in totalitate particular in urma privatizarii din 1994, a fermei zootehnice de stat. Astfel, in momentul de fata efectivele de animale de pe teritoriul comunei ajung la aproximativ 212.000 de exemplare.

Aceasta orientare a localnicilor spre agricultura s-a datorat si faptului ca pe teritoriul comunei intalnim doar o singura intreprindere de productie specialzata in prelucrarea cherestelei si care nu satisface nici pe departe nevoi de locuri de munca. Majoritatea angajatilor din industrie sunt navetisti, ei lucrand la intreprinderile din Fagaras. Daca in anul 1991 procentul populatiei apte de munca ce era angajata in industrie era de peste 52%, in 2001 el a scazut la 27%, aceasta scadere fiind datorata in primul rand scoaterii la pensie a unui numar mare de muncitori sai a disponobilizarilor. Astazi, majoritatea celor pensionati sau disponobilizati muncesc in agricultura cu dotare tehnic imbunatatita, dar cu tehnici inca nerentabile, rezultatul fiind inca mediu.

Si sectorul serviciilor a luat amploare, dezvoltandu-se mararitul si panificatia. Sectorul privat imbogatindu-se cu trei mori si doua brutarii ce satisfac cerintele actuale ale comunei. Tot in sectorul privat, in gama serviciilor au aparut cateva ateliere auto si trei unitati de vanzare cu amanuntul a diferitelor produse alimentare si nealimentare.

Locuitorii comunei Recea pe caegorii de varsta,

sex si nationalitate, in 2000

Tabelul nr. 2.4.

Din tabelul prezentat mai sus se poate observa ca o pondere majoritara este compusa din persoane cu varsta cuprinsa intre 15 – 55 ani, ceea ce inseamna ca recea este o localitate relativ tanara.

Structura populatiei in functie de nationalitate

Tabel nr. 2.5.

Sursa: “Directia Generala Judeteana de Statistica Brasov” – 1999

Din acest tabel se poate observa ca structura populatiei in functie de nationalitate este dominata de romani (90,3%)

Studiu de caz: “Recensamantul efectuat de angajatii primariei recea, la capitolul previziuni, ne arata ca pana in anul 2004 comuna va fi locuita de 4.200 persoane, adica cu 17% mai mult decat astazi. Aceasta crestere se va datora in principal revenirii la sate a orasenilor disponobilizati”. (Sursa: Strategia locala de dezvoltare economica si sociala Etapa Septembri 1998 – pag. 4)

Bibliografie:

1. Hanes Vasile – “Din Tara Oltului”, Editura Casei scoalelor, Bucuresti, 1992, pag. 12;

2. Mates Stefan – “Viata bisericeasca a romanilor din Tara Oltului”, Sibiu, 1992, pag. 11- 14;

3. Barnea Ernest – “Studii de folclor si literatura”, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967, pag. 20 – 21;

4. Pop Silviu – “Brasov – Ghid turistic”, Editura pentru Tiurism, Bucuresti, 1974, pag. 74;

5. Vladutiu Ion – “Turismul cu manual de etnografie” – Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976, pag. 18;

6. Coroian Suciu – “Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania”, 1977, pag. 25;

7. Iorga Nicolae – “Pagini alese din insemnarile de calatorie – Cartea a II-a, tinutul Fagarasului”, Editura Minerva, Bucuresti, 1977, pag. 51 – 53;

8. Lupu Ion, Constantin Catrina – “Brasov – monografie”, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981, pag. 17;

9. Tufescu Victor – “Geografia Romaniei”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1990, pag. 30;

Directia Generala Judeteana de Statistica Brasov – Anul 1999;

Strategia locala de dezvoltare economica si sociala – Etapa Septembrie, 1998, pag. 4;

CAPITOLUL III

VALORIFICAREA SUPERIOARA A POTENTIALULUI TURISTIC IN ZONA “TARA OLTULUI” – COMUNA RECEA PRIN REALIZAREA AMENAJARII UNEI PENSIUNI AGROTURISTICE

Dezvoltarea economica si evolutia cadrului de viata, mutatiile profunde in structura activitatilor sociale au generat probleme de o mare complexitate in domeniul utilizarii si administrarii spatiului. Consecinta fireasca a acestei situatii au aparut si s-au dezvoltat stiintele spatiale – ale intelegerii, cunoasterii si stapanirii teritoriului. Situate, prin natura lor, la interferenta unor stiinte ca: geografia, economia, sociologia, arhitectura etc., stiintele spatiale si, in particular, amenajarea teritoriului vizeaza asigurarea unei alocari si folosiri adecvate a spatiului, modelarea localitatilor si activitatilor umane in concordanta cu specificul fiecarei zone. Ca atare, aria de cuprindere a acestor stiinte este larga, ingloband probleme de o mare diversitate: de la amplasarea unei intreprinderi (industriale, agricole etc.), la dezvoltarea si distribuirea in teritoriu a retelei (comerciale si de servicii) si la dimensionarea optima a localitatilor.

Desi cu experienta tot atat de veche ca si viata in societate, amenajarea teritoriului ca activitate si preocupare distincta prinde contur abia dupa cel de-al doilea razboi mondial – cand apar primele organisme specializate in acest domeniu – rezultat al exploziei industriale si urbanistice, capatand noi dimensiuni astazi in conditiile dinamismului vietii economice si sociale.

Orice activitate umana – economica, sociala, culturala etc. – in desfasurarea ei da nastere unui ansamblu de relatii, raporturi, interconexiuni cu mediul; ea se integreaza deci mediului si presupune, totodata, un proces de organizare a acestuia, de adaptare pentru a raspunde nevoilor omului. De aici, notiunea de spatiu (mediu) adaptat nevoilor, amenajat.

Conceptul de spatiu amenajat contine, asadar, ideea de adaptare reciproca intre teritoriu si nevoile rezultate din activitatile economico-sociale desfasurate in limitele teritoriului respectiv, definindu-se ca produs al “interactiuni” intre activitati si spatii.

Notiunea de spatiu amenajat a aparut si s-a dezvoltat in legatura cu spatiul construit, in particular cu cel urban. Ulterior, ea a migrat spre zone departate de urbanism, intalnindu-se in domeniul amplasarii diferitelor obiective economico-sociale.

Astazi, conceptul de spatiu amenajat este abordat prin prisma complexitatii continutului sau; astfel, el inglobeaza o paleta larga de fenomene cu caracter spatial cum sunt: localitati, zone interurbane polifunctionale populatie si relatii umane, retele de transport de energie, bunuri, informatii etc.

Pornind de la premisa ca “orientarea geografica a activitatilor” reprezinta actiunea fundamentala a amenajarii teritoriului, continutul si aria problematica a acestei stiinte au evoluat in stransa conexiune cu tendinta de concentrare a activitatilor in arii bine definite precum si cu nevoia corectarii acestor concentrari si a efectelor negative. In consecinta, actuala dezvoltare economica si sociala pune cu tot mai multa acuitate necesitatea unei politici de amenajare a terioriului care sa ia in calcul “informatiile asupra spatiului regional si cele de comportament al firmelor”.

Amenajarea teritoriului, privita ca o stiinta dominata si determinata de relatia activitati sociale – amplasamente spatiale, acopera o arie, problematica foarte larga cu referire la cele mai diverse domenii ale vietii economice si sociale. Continutul sau complex este reflectat, deopotriva de varietatea conceptelor intalnite in teoria si practica de specialitate, a sferelor de aplicare si instrumentelor de lucru.

Amenajarea teritoriului – in diferitele sale forme – presupune, asadar, un proces de sistematizare, de dezvoltare economico-sociala echilibrata, in concordanta cu strategia generala a progresului.

Sistematizarea, si implicit amenajarea teritoriului, poate fi exprimata printr-un ansamblu de principii si activitati (forme, programe, metode si tehnici de natura urbanistica, economica, juridica etc.), vizand asigurarea utilizarii eficiente a teritoriului, valorificarea deplina a potentialului de resurse si cadtului fizic al fiecarei zone, concomitent cu realizarea unor conditii civilizate de viata ale oamenilor.

Ca atare amenajarea teritoriului, inteleasa ca un efort de sistematizare, urmareste paralel cu repartizarea echilibrata a populatiei si activitatilor in ansmblul national, modul de viata al oamenilor si se preocupa de corelarea dezvoltarii economice cu protejarea si conservarea patrimoniului natural. Obiectivele majore ale acestui proces pot fi sintetizate in:

utilizarea rationala a spatiului, chiar economisirea lui;

valorificarea eficienta a tuturor categoriilor de resurse (umane, naturale, materiale);

dezvoltarea armonioasa, echilibrata a localitatilor;

pastrarea echilibrului ecologic, protejarea mediului.

Utilizarea rationala a spatiului reprezinta un obiectiv important al sistematizarii teritoriului, prin aceasta actiune urmarindu-se buna gospodarire a uneia dintre cele mai valoroase bogatii, fondul funciar: orice societate trateaza teritoriul ca un bun rar si nereproductibil si este interesata in asigurarea celei mai bune utilizari.

Dezvoltarea economica acechitabil repartizata teritorial si combaterea disparitatilor regionale – cerinte definitorii ale procesului de amenajare – pot fi asigurate numai prin valorificarea eficienta a tuturor categoriilor de resurse la nivelul fiecarei zone.

Dezvoltarea armonioasa a localitatilor, se constituie, de asemenea, ca un obiectiv major al eforturilor de amenajare a teritoriului. Se are in vedere crearea unor centre economice, sociale si administrative puternice, moderne, capabile sa asigure locuitorilor acestora conditii civilizate de viata, paralel cu integrarea asezarilor umane in ansamblul zonelor din care fac parte si adancirea cooperarii dintre ele.

Pentru localitatile rurale, sistemaizarea urmareste dezvoltarea si modernizarea fondului locativ precum si realizarea unor echipamente edilitare care sa asigure locuitorilor conditii civilizate de viata, in corelatie cu pastrarea expresiei arhitecturale proprii si valorificarea traditiilor constructive specifice zonei.

Amenajarea teritoriului inscrie in sfera preocuparilor sale si grija fata de calitatea mediului. Necesitatea acestor eforturi decurge din faptul ca odata cu dezvoltarea economica s-au amplificat sursele de poluare, impunand intensificarea actiunilor de protejare, dar si de inlaturare a efectelor negative asupra mediului.

Amenajarea turistica inglobeaza ansamblul elementelor ce alcatuiesc activitatea turistica, definindu-se in functie de componentele naturale, istorice si culturale ale unei zone, rsurse ce reprezinta atractiile principale care motiveaza calatoria. O asemenea abordare, desi mai cuprinzatoare, intr-un anumit sens, se limiteaza la repartizarea exclusiv geografica a activitatilor, ceea ce nu corespunde decat partial realitatii si mai ales orientarilor actuale in privinta amenajarii. Localizarea turistica necesita, cel putin in masura egala, o abordare economica si trebuie conceputa ca o functie a mai multor variabile, intre care:

aptitudinile naturale ale zonei;

distanta intre zona de emisie si zona de receptie;

potentialul pietei (emisia turistica);

conditiile economico-sociale ale zonei ce urmeaza a fi amenajate;

dimensiunea actuala sau/si proiectata a implantarilor;

competentele decizionale etc.

Amenajarile turistice, privite in totalitatea lor, se prezinta intr-o varietate de forme si structuri, determinate de caracteristicile ofertei (in principal, ale resurselor turistice) si cererii, de distribuirea lor in teritoriu. Diversitatea structurilor – din punct de vedere geografic, social, economic, institutional etc. – face dificila o tipologizare a acestora. Cu toate acestea, atat specialistii, cat si organismele internationale de profil au incercat delimitarea unor categorii omogene.

Astfel, in functie de dimensiunile si raspansirea in teritoriu a resurselor (indeosebi, conditii naturale si bogatii cultural-istorice) localizarile turistice pot fi:

– univoce, atunci cand implantarile sunt legate de existenta unui singur obiectiv sau element de atractie turistica, avand valoare deosebita (cascada Niagara, piramidele, cetatea de scaun a Sucevei etc.), ce polarizeaza cererea; de regula, amenajarile sunt suamre, relativ izolate si in corelatie stransa cu indicele de atractivitate al obiectivului in cauza;

– plurivoce, atunci cand localizarea se integreaza intr-un ansamblu de conditii care ofera o anumita specificitate (arie geografica avand un anume caracter: zona cu monumente de arta, arhitectura: zona cu izvoare minerale sau ape termale, tarm cu nisip, munte cu zapada etc.). In aceste cazuri dotarile sunt mai coplexe, luand forma unor centre tuirstice sau statiuni;

– echivoce, specifice zonelor turistice relativ omogene, ca o arie mai larga de intindere, fara o anumite particularitate. Aici dotarile sunt mai nueroase, in forme simple si complexe si pot fi localizate oriunde, urmarindu-se doar o relatie sumara intre elementele ofertei (resurse si echipamente).

Derularea unei actiuni de amenajare turistica presupune, dupa argumentarea necesitatii si oportunitatii deciziei si delimitarea teritoriului – operatiuni cu caracter oarecum pregatitor -, elaborarea conceptiei de organizare a spatiului si, potrivit acesteia, a programului noilor localizari.

Conceptia de organizare a spatiului variaza in primul rand in functie de datele tehnice ale teritoriului, dar si de nivelul si modul de abordare a proiectului de amenajare. Astfel, din punctul de vedere al nivelului, se remarca o abordare:

interregionala

nationala

regionala

locala

sectoriala.

De asemenea, in functie de modul de angajare si solutionarea problemelor se distinge:

– abordarea traditionala – orientata pe realizarea echipamentelor punct cu punct; ea presupune elaborarea unor proiecte independente pentru fiecare obiectiv;

– abordarea sistemica – in care, dupa ce sunt analizati factorii de amenajare, se elaboreaza in detaliu toate alternativele posibile de realizare a obiectivelor; in acest caz, actiunea este globala si se desfasoara in mai multe faze, concretizate in elaborarea unor documente:

anteproiectul

proiectul initial

proiectul final

programul operational

Indiferent de modul de abordare, in fiecare din fazele procesului de amenajare se urmareste examinarea actiunii sub toate aspectele – fizic, economic, social, juridic, comercial etc. – si cu toate implicatiile, in scopul formularii celor mai adecvate solutii.

Continutul programului de amenajare se refera la organizarea functionala a teritoriului si in mod deosebit “inzestrarea turistica” a acestuia; de asemenea vizeaza organizarea relatiilor cu perimetrele din afara zonei supusa amenajarii.

Potrivit opiniei specialistilor, inzestrarea (zestrea) turistica a unei statiuni cuprinde doua categorii principale de elemente:

functionale (resedinta, restaurantele, serviciile, infrastructura generala);

recreative (spatiile deschise, monumentele, muzeele etc.).

Dintre elementele functionale, resedinta detine locul cel mai important: ea reprezinta in plan teritorial, punctul fix in functie de care se orienteaza atat turistul, cat si celelalte componente ale echipamentului statiunii. Resedinta este alcatuita din mijloace de cazare: hoteluri, moteluri, locuinte particulare etc. In caracterizarea acesteia se folosesc elemente ca: amplasarea, marimea, confortul, gama de servicii oferite. Dintre acestea, amplasarea si dimensiunile fac obiectul unor determinari specifice in procesul de amenajare.

Restaurantele (unitatile de alimentatie publica) reprezinta o alta componenta importanta a localizarilor; impreuna cu resedinta ele asigura turistilor serviciile de baza.

Elementele recreative sunt reprezentate de:

spatii deschise: plaje, locuri de plimbare, paduri, parcuri, oglinzi de apa etc.;

amenajari sportive: instalatii nautice, partii si instalatii de transport pentru schiori, terenuri de sport etc.;

monumente, vestigii cultural-istorice (biserici, cetati, palate etc.);

echipamente de cultura (muzee, sali de spectacol, biblioteci, cluburi etc.);

organizarea de manifestari cultural-artistice si sportive.

Zonele rurale se inscriu tot mai frecvent in preferintele de vacanta ale turistilor. Ele prezinta avantajul ca imbina cerintele unei odihne active cu conditiile unui climat favorabil, raspunzand astfel dorintei de reintoarcere la natura, la viata si ocupatiile traditionale.

Motivatia calatoriilor turistice in zonele rurale este reprezentata, asadar, de cadrul natural nealterat, de traditii si obiceiuri, de activitatile practicate in aceste areala. Ca atare, procesul de amenajare turistica a spatiilor rurale vizeaza crearea conditiilor pentru prezenta turistilor si satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte, si pentru desfasurarea nestingherita, chiar pentru stimularea activitatilor economice specifice, pe de alta parte.

In acest context, amenajarea turistica a zonelor rurale se subsumeaza unui obiectiv de ordun general al amenajarii teritoriului si anume cel al “evitarii desertificarii anumitor regiuni”. Se estimeaza ca recptia turistica poate deveni un instrument de valorificare si de mentinere a vietii rurale in zonele mai critice.

Ca urmare, in definirea si conturarea trasaturilor amenajarii in spatiile rurale, marea majoritate a specialistilor se raporteaza la problemele regiunilor confruntate cu depopularea, consecinta a procesului de concentrare industriala si agricola; sunt avute in vedere efectele benefice globale ale receptiei turistice asupra mediului de primire, contributia turismului si loisirului la dezvoltarea rurala. Astfel, spatiul rural este reprezentat de regiuni in stagnare sau regres pe plan demografic sau economic, care pot fi situate la munte sau in campie, in mediu natural sau agricol, unde turismul figureaza printre elementele de relansare a activitatilor agricole sau artizanale.

In aceasta conceptie, amenajarea zonelor rurale inglobeaza un ansamblu de actiuni care se desfasoara pe trei planuri:

realizarea unor rezervatii funciare;

dezvoltarea de servicii de gazduire a turistilor si activitati de agrement;

crearea de oglinzi de apa.

Ele se cer completate de masuri legislative si reglementari, de facilitati care sa stimuleze organismele locale, organizatiile profesionale agricole si populatia satelor in implementarea lor.

Amenajarea spatiilor rurale cunoaste mai putine constrangeri fata de celelalte tipuri, implantarile turistice fiind determinate de elementele specifice reliefului fiecarei zone. Intre factorii care conditioneaza atat selectia zonelor cat si tipologia amplasamentelor se numara: linistea, spatiul (intinderea), vegetatia, pozitionarea in raport cu traficul rutier, prezenta unei curiozitati naturale sau a unui monument, arhitectura locala, traditiile etc. Un loc aparte in suita acestor factori revine posibilitatii de a participa la viata localitatii. Acest aspect, dublat de dorinta de intoarcere la locurile de origine, a generat o forma particulara a turismului rural si anume: agroturismul.

Analiza evolutiei localizarii echipamentelor turistice in spatiul rural, in diferitele tari ale lumii a permis, identificarea a doua etape (perioade):

– prima, numita “a implantarilor individuale”, se caracterizeaza intr-o evolutie oarecum anarhica a echipamentelor, acestea fiind amplasate si concepute fara a se tine seama de particularitatile mediului economic si social;

– a doua, denumita “amenajare concertata”, in care noile implantari se raporteaza imperativelor dezvoltarii complexe a zonelor rurale si sunt concepute intr-o viziune integrata, produsele turistice astfel create avand tendinta de a se completa reciproc.

Implantarile individuale sunt reprezentate prin:

– resedintele secundare, amplasate initial in preajma marilor aglomeratii urbane, pe distante variind intre 20 – 80 km; ulterior aceste echipamente s-au distibuit tot mai mult in teritoriu inaintand spre zonele de liniste absoluta si cu vegetatie bogata, spre cele cu destinatie turistica; in principal, astazi, asemenea echipamente au repartizare echilibrata in teritoriu si un grad de dezvoltare semnificativ: 1 resedinta secundara la 32 locuitori in Franta, la 40 – 50 locuitori in Anglia si Germania, la 77 locuitori in SUA etc.

– lociunte rurale si pensiuni – echipamente turistice realizate prin adaptarea si modernizarea unor gospodarii taranesti; ele raspund mai multor preocupari si anume: pe de o parte, au rolul de a proteja si chiar de a ameliora patrimoniul imobiliar al localitatilor rurale, de a scoate din izolare unele localitati si de a lupta contra exodului de populatie creand venituri suplimentare; pe de alta parte, asigura orasenilor posibilitatea de a petrece vacante in familie, intr-o ambianta deconectanta, la un cost accesibil; aceste tipuri de implantari alcatuiesc coloana vertebrala a satelor turistice.

– mica hotelarie rurala – constituita in principal din hanuri, obiective cu functionabilitate complexa, ce asigura deservirea calatorilor si in afara sezonului turistic, amplasate cu prioritate in localitatile izolate.

In ce priveste amenajarea concertata, ea raspunde necesitatilor unei coordonari a actiunilor de organizare a teritoriului si implantare a echipamentelor in conditiile multiplicarii relatiilor dintre colectivitati determinate de dezvoltarea turismului de masa. Amenajarea concertata, prin formele pe care le imbraca: staiuni verzi, parcuri naturale regionale, oglinzi de apa si baze sportive, locuinte familiale si sate de locuinte noi, camping-uri rurale etc., contribuie la atenuarea efectelor grave provocate asupra mediului de receptia unui numar de turisti in permanenta ascensiune.

Identificarea principalelor tipuri de amenajare rurala – indiferent de modul de structurare in implantari “individuale” sau “concertate” – evidentiaza diversitatea acestora asociata eforturilor de adaptare la conditiile specifice fiecarei zone. Totodata se impune sublinierea, ca in realizarea concreta a dotarilor, solutiile adoptate difera in functie de cererea fata de formele turismului rural si de problemele particulare cu care se confrunta fiecare localitate sau areal. In consecinta, dimensionarea implantarilor rurale nu se bazeaza pe calcule foarte riguroase sau pe normative ca in cazul altor tipuri de amenajare, ci pe evaluari ale fluxurilor turistice si pe necesitatea asigurarii unui echilibru al zonelor.

Punerea in aplicare a Planului Urbanistic Zonal este una dintre preod’cuparile de prim ordin ale primariei Recea, in vederea dezvoltarii in scopuri tuirstice a zonei dejani, mai exact in amonte si in aval de pastravarie, de o parte si de cealalta a raului Dejani.

P.U.Z. (Planul Urbanistic Zonal) este format dintr-un memoriu general si un regulament, tabele nominale cu posesorii de teren din acea zona, precum si planurile desenate ale zonei, parcelarea, aci de acces si coordonarea instalatiilor.

3.1. PRINCIPALELE OBIECTIVE PRIVIND DEZVOLTAREA ZONEI RECEA

In proirctul intocmit de primaria Recea se au in vedere o serie de obiective propuse a se realiza in perioada 2000 – 2004. Dintre acestea retinem ca fiind mai importante urmatoarele:

asfaltarea unei retele stradale pe o lungime de 20 km;

ridicarea unei sali de sport in acdrul scolii generale a comunei;

terminarea modificarilor de modernizare si extinderea iluminatului public;

alimentarea cu apa potabila a satelor Recea, Berivoi, Gura-Vaii, Dejani;

executarea instalatiilor de canalizare a comunei Recea;

alimenatrea cu gaz a comunei Recea;

construirea unui camin cultural in satul Savastreni;

modernizarea unui pod in satul Dejani;

punerea in aplicare a planului urbanistic de dezvoltare a zonei Dejani.

Banii cu care se vor finanta aceste proiecte provin, in parte, din bugetul local, iar pentru unele obiective cum ar fi alimentarea cu gaz metan, se folosesc fonduri provenite de la populatie.

Un loc special il ocupa proiectul pentru dezvoltarea si modernizarea bazei materiale pentru valorificarea potentialului turistic al zonei Recea prin aprobarea proiectului construirii unui sat de vacanta pe valea Dejani si acordarea de sprijin in vederea dezvoltarii agroturismului. Mentionam aici si preocuparea primariei in vederea combaterii factorilor poluanti, cu toate ca acestia au un nivel foarte scazut, prin utilizarea rationala a pesticidelor in agricultura.

Inca din anul 1994, initiativa particulara si-a pus amprenta si in aceste locuri, proprietarii de terenuri incepand constructia unor case de odihna. Astfel au fost realizate in intervalul 1994 – 2000 aproximativ 20 de constructii din fonduri private, stil cabane turistice, majoritatea dintre ele fiind formate din 4- 5 camere, bucatarie + camere, incadrate in constructii cu doua nivele, parter + mansarda, dar intalnim si constructii cu doua nivele + mansarda.

Accesul in zona se poate facemecanizat pe drumul comunal ce leaga Recea de manastirea Dejani, drum ce este acoperit in masura de 90% cu invelis de asfalt turnat pe placi de beton. Avand in vedere ca zona acopera ambele maluri ale raului, precizam ca accesul de trecere dintr-o parte in cealalta a raului se face cu ajutorul unui pod construit din fier-beton.

Confortul in aceste locuinte ar putea fi mult imbunatatit daca ar exista instalatii de canalizare, de apa potabila si electricitate. In vederea rezolvarii ultimei probleme mentionate, au inceput lucrari de racordare la reteaua de curent electric, la sfarsitul anului 2000 toate constructiile beneficiind de acest sistem generator de lux.

3.2. INFRASTRUCTURA EXISTENTA SI DE PERSPECTIVA

In continutul studiului privind stabilirea limitei intravilanului si a zonelor functionale ale comunei, zona studiata este amplasata in imediata apropiere a pastravariei, care defineste trupul “D” al intravilanului. Deoarece planul urbanistic general nu este intocmit inca, nu se cunosc reglementari speciale pentru aceasta zona. Terenul care face obiectul planului urbanistic zonal se afla la o distanta de aproximativ 7 km de Recea si se desfasoara de-a lungul raului Dejani. Este marginit la est de liziera padurii, iar la vest de drumul comunal Recea – dejani – Manastirea Dejani. Acest perimetru, amplasat pe cursul superior al Vaii Dejani in apropierea contactului dintre versantul nordic al Muntilor Fagaras si depresiunea tectonica cu acelasi nume, are o suprafata ocupata de pastravarie reprezinta aproximativ 6%, parcelele proprietate privata 90%, iar restul se constituie in suprafata ce este ocupata de albia raului Dejani.

Intre vatra depresiunii si masa montana se interpune o zona de tranzitie reprezentata prin maguri subfagarasene, cu valori altimetrice de 600 – 700 m, constituita din formatiuni argilo-nisipoasa, in care sistemele hidrologice s-au adancit puternic.

Perimetrul cercetat contine doua zone cu caracteristici geomorfologice si litologice diferite.

Zona “A” – este situata la baza culmilor “Plaiul Babei” (pe versantul drept al vaii) si “Plaiul Scarisoara” (pe versantul stang) ce coboara in pante line (inclinatie medie de sub 10º) spre depresiune. In constitutia ei litologica, acesta zona de tranzitie, cuprinde, in mare masura, depozite fine coluviale, in masa carora se gasesc intercalate fragmente de roci metamorfice.

Zona “B” – este situata de-a lungul raului Dejani: in aceasta zona se intalnesc terenuri cu suprafete relativ plane ce corespund sesurilor cluvionale. Pe suprafete restranse intalnim terenuri coezive slab consolidate ce intretin mlastini, lacuri. Asadar, pentru amplasarea constructiilor, aceste zone trebuiesc evitate deoarece in constructia lor litologica intra terenuri maloase si turba.

Pe amplasamentul in studiu, regimul hidrologic este foarte variat. Apele de infiltratie din zona “A” apar la diferite nivele in functie de natura litologica si morfologia terenului. Debitul acesta este conditionat de cantitatea de precipitatii si topirea zapezilor de pe versant.

In sesul aluvionar (zona “B”) apa se intalneste incepand de la suprafata terenului, fiind alimentata atat de rau, cat si de infiltratiile de pe versanti.

Caracteristic zonelor de contact dintre versant si ses este umezeala crescuta, fapt ce determina aparitia unor zone mlastinoase.

Cu toate ca in constructia litologica a plaiurilor ce coboara spre Valea Dejani intra terenuri argiloase, in care apar temporar infiltratii de apa, panta mica nu este favorabila declansarii unor alunecari de teren. Zonele lipsite de stabilitate sunt semnalate pe suprafete restranse, doar de-a lungul talazurilor existente intre versant si sesul aluvionar al Vaii Dejani. Adancimea de inghet maxima, conform STAS 6054-77, a terenului natural din zona amplasamentului in studiu este de 10 cm. Astfel, este necesar ca adancimile de fundare a constructiilor sa depaseasca aceasta cota, deoarece, datorita acestui fenomen, terenul isi micsoreaza considerabil capacitatea FOITANTA? Din punct de vedere al intensitatii seismice, conform STAS 11100/1-77, zona Dejani se inscrie in macrozona corespunzatoare solului de gradul 7. Structura constructiilor trebuie asigurata cu proprietatile necesare de rezistenta, stabilitate si rigiditate conform prevederilor acestui normativ.

Luand in considerare conditiile naturale mai sus mentionate, la proiectarea constructiilor se vor lua in calcul urmatoarele date:

– in ceea ce priveste zona “A” se recomanda ca fundatiile, in terenul aluvial fin (prafuri argiloase sau nisipoase), sa inceapa de la adancimea minima de 1,20 m, iar presiunea conventionala sa fie egala cu 259 KP2;

La constructiile cu subsol, pentru captarea infiltartiilor de panta, pe laturile din amonte vor fi prevazute drenuri ce se vor adanci pana sub nivelul pardoselii subsolului.

– in zona “B” se poate funda, in stratul de pietris cu nisip, incepand de la adancimea minima de 1,20 m, iar presiunea conventionala sa fie egala cu 400 KP2;

Datorita conditiilor hidrologice existente, in zona nu se recomanda a se amplasa subsoluri, nvelul apei subterane modificandu-se in perioadele cu exces de umiditate pana la suprafata terenului natural.

Cursul paraului Dejani va fi regularizat, in cazul amplasarii unor constructii in sesul aluvionar, iar zonele mlastinoase existente pe suprafata perimetrului cercetat vor fi desecate.

Este de preferat ca in apropierea talazurilor naturale sa se evite amplasarea de constructii fara a se lua masuri care sa le asigure stabilitatea.

In concluzie, datorita conditiilor naturale existente, in fazele urmatoare de proiectare sunt necesare studii geotehnice pentru fiecare obiectiv in parte.

Echiparea edilitara in zona studiata se prezinta astfel:

in prezent nu exista instalatii de canalizare si nici alimentare cu apa potabila;

incalzirea in cladirile existente se face cu ajutorul sobelor cu lemne;

in aceasta zona exista retele electrice aeriene, de tensiune joasa si medie, amplasate pe drumul de acces dinspre Recea la Dejani, pe partea stanga a Raului Dejani. De mantionat ca in dreptul parcelelor 21b si 22b exista un post de transformare aerian, care insa nu are capacitatea de a prelua noi consumatori.

Pe amplasamentele parcelelor 1c, 5c, 9c, 10c, exista stalpi de tensiune medie care vor fi afectati de noile constructii, presupunand lucrari de dezafectare (aceste date se vor observa in harta cuprinsa in anexele de la sfarsitul proiectului).

Nu exista pe amplasament retele electrice subterane. Toate liniile sunt aeriene, cu tensiunile 20 kv si 0,4 kv, au traseul spre pastravarie si spre poliginul MAN.

Exista in aceasta zona si linii telefonice aeriene, cuprinse intre parcela 1b si pastravaria Dejani. Acest traseu nu este afectat de constructiile propuse in prezentul P.U.Z., dar pot fi in viitor de drumurile de acces spre aceste imobile, situatie in care vor fi necesare si aici lucrari de protectie sau devieri.

In Planul Urbanistic Zonal sunt tratate si situatiile existente aratandu-se in acest mod disfunctionalitatile aparute, deoarece constructiile de locuinte sunt amplasate oarecum la intamplare, circulatia rutiera si pietonala este practic inexistenta, retelele tehnico-edilitare nu exista, posibilitatea de a trece raul este posibila doar printr-un singur loc.

Aceasta zona a fost conceputa de catre beneficiarii lucrarii, primaria Recea, ca o zona pentru constructii de locuinte individuale, tinand cont de parcelarul existent, dorindu-se realizarea de cai de acces spre toate parcelele si realizarea retelelor tehnico-edilitare pentru intreaga zona studiata.

Luand in considerare situatia existenta, proiectantul Planului Urbanistic Zonal, a propus ca in aceasta zona sa fie construite un numar maxim de 200 de locuinte individuale, adica aproximativ 1 locuinta de 1.000 m2.

Pentru circulatia auto de acces la parcela se presupune realizarea unei strazi care strabate zona studiata pe directia nord-sud, aproximativ paralela cu raul Dejani, care in partea sudica urmareste traseul drumului de pamant existent (la sud de pastravarie), drum care sa prevada la capete fundaturi cu loc de intoarcere la capete. In zona de nord a pastravariei accesul la parcele se poate realiza prin podete ce traverseaza raul. Astfel alcatuirea profilelor transversale se va face in conformitate cu STAS 10144/3 – “Elemente geometrice ale strazii” si STAS 10144/5 – “Calculul capacitatilor de circulatie a strazilor”. In functie de caracterul traficului se determina numarul necesar al benzilor de circulatie (in aczul acestei zone – o banda de circulatie in fiecare directie de mers) si categoria de artera. Se propune ca artera principala – D.C. – 2000 – in lungime de 1.500 m si care este asfaltata, sa fie separata si modernizata pe intreg traseul ei din

satul Dejani pana la Manastirea Dejani. Aceasta este o artera de categoria a 3-a cu profilul caracteristic tip1, cu partea carosabila de 7,00 m si cu trotuar de 2,5 m latime.

In ceea ce priveste artera nou propusa cat si fundaturile cu lungimea totala de 2.700 m, acestea vor avea profil caracteristic tip 2 cu partea carosabila de 6,00 m si trotuare bilaterale de 1,5m.

Sistematizarea verticala presupune necesitatea realizarii de lucrari care sa permita declinitati acceptabile pentru accesurile locale la constructii, scurgerea apelor, asigurarea in plan orizinatal si vertical a intregului ansamblu de alei carosabile si pietonale in conditii de eficienta economica si estetica.

In zona studiata, asa cum s-a mentionat anterior se propun numai constructii de locuinte individuale. Eventual, la dorinta si initiativa proprietarilor se pot realiza spatii comerciale sau de alimentatie publica, avand in vedere distanta de sat.

Bilantul teritorial al zonei studiate

Tabel nr. 3.1.

Sursa: “Planul urbanistic de Dezvoltare a Comunei Recea” – 1998

Regimul de inaltime propus pentru noile constructii poate varia de la parter la P+2 nivele.

Regimul de aliniere al noilor constructii este marcat in harta planului zonal de dezvoltare si indica limita maxima admisibila de constructie fata de axul strazii, distanta ce constituie un cadru natural deosebit in raport cu marginea trotuarului.

Pentru caracterizarea modului de utilizare al teritoriului s-au calculat valori privind procentul de ocupare (P.O.T.) si de utilizare (C.U.T.)al terenului.

Cu toate ca este o zona bogata in hidrografie, in prezent nu gasim instalatii centralizate de alimentare cu apa. Conform planului de amplasament, avand in vedere numarul mare de parcele, rezultate in zona de agrement, estimama ca numarul persoane ce vor dispune de aceste constructii vor fi in numar de aproximativ 400. Ca urmare a fost estimat un consum de apa

potabila, pentru nevoi igienico-sanitare si gospodaresti de Q zi/maxim = 32 mc/zi sau 0,36 l/s; Q var/maxim = 5,46 mc/h, iar pentru incendiu Q = 5 l/s.

Panta medie a terenului este de 2,8%. Din calculele efectuate reiese ca diferenta de nivel intre extremitatile nord-sud ale zonei este de 55 de metri. Din observatiile efectuate pe teren rezulta ca in amonte de amplasamentul studiat, pe o araz de circa 2 km nu exista izvoare de coasta cu un debit mai mare de 1,5 litri/s care sa fie captate fara tratare. Ca urmare, pentru alimenatrea cu apa potabila a zonei, se propune racordarea la conducat de aductiune sursa Sebes, conducta ce are traseu in raza Comunei Recea, la o mica distanta de zona studiata.

Instalatia de alimentare cu apa prpusa consta din:

rezeror tampon si statie de pompare in punctul de racordare la conducta existenta;

conducte de refulare, cu traseul paralel si in imediata apropiere a drumului de acces in zona parcelata;

rezervor capat (acumulare si compensare a varaitiilor de debit);

statie de repompare intermediara avand in vedere diferenta de cote a terenului intre conducta de apa si rezervorul de capat;

in varianta unei statii de hidrofor pentru zona parcelata, de asemeni este necesara o statie de pompare intermediara.

Alimentarea cu apa a viitorelor constructii din zona de agrement, se va face prin bransamente din conducta de refulare-distributie a rezrvorului de capat. Aceasta lucrare va avea caracter definitiv.

In ceea ce priveste canalizarea, zona studiata fiind traversata de cursuri de apa categoria I, acestea nu pot fi transformate in ape uzate, deci nu pot fi folosite ca scurgeri pentru canalizare. Astfel, in prima etapa se propune realizarea de bazine etanse colectoare de ape uzate, izolate (un bazin pentru cateva gospodarii) urmand ca dupa definitivarea mobilarii de constructia parcelelor sa se realizeze un colector de canalizare amplasat langa drumul de acces in zona ce coboara spre Comuna Recea catre o statie de epurare ce se va realiza in afara zonei turistice studiate si a Comunei Recea, in apropierea Fagarasului. La vizarea lucrarii de fata si la trecerea in faza urmatoare de proiectare, se va studia in functie de posibilitatile financiare ale proprietarilor din zona turistica si a populatiei din Comuna Recea, trecerea colectorului de canalizare a zonei de agrement si prin localitatea Recea si amplasarea statiei de epurare in aval de comuna in eventualitatea preluarii apelor uzate menajere din aceasta localitate.

Lucrarea tehnica mai sus mentionata, se va incadra in categoria lucrarilor colaterale.

Instalatiile de incalzire vor fi realizate in functie de optiunea proprietarilor de terenuri si cladiri, cu instalatii interioare de incalzire locale (sobe cu lemne) sau cu instalatii interioare de incalzire centrala, cu cazane de apa calda in care se vor utiliza combustibil solid, lichid sau gaze

lichefiate in functie de gradul de raspandire a acestora in butelii speciale de mare capacitate, excluzandu-se din aceasta categorie buteliile de bucatarie.

Instalatiile electrice din aceasta zona nu pot acoperi necesarul de consum energetic (aproximativ 100 kw pentru cele 200 de case ce se estimeaza a fi construite), fiind necesara constructia unui nou post de transformare, tot in constructie aeriana, amplasat pe cat posibil in centrul de grutate al zonei de agrement.

Solutia definitiva privind alimentarea cu energie electrica a obiectivelor se va stabili in cadrul proiectului de specialitate FRE-BV ce se va comanda in subproiectare la urmatoarea faza.

Instalatiile telefonice pot fi extinse deoarece in aceasta zona exista un cablu subteran interurban. In cazul solicitarilor (cum este cazul prezentului proiect), se va trece la oficiul telefonic Recea pe centrala telefonica automata. Solutia de telefonizare a obiectivelor se va stabili in cadrul proiectului de specialitate DTC – Brasov, ce se va comanda in subproiectare la urmatoarea faza. Tot acest proiect va cuprinde si documentatia privitoare la eventualele protectii sau devieri.

Tipul de proprietate al terenului se prezinta astfel:

Tabel nr. 3.2.

Sursa: “Planul Urbanistic Zonal” – Primaria Recea, 1998, pag. 11

Circulatia terenurilor: in functie de necesitatile de acces la toate parcelele din zona, este necesara circulatia terenurilor intre detinatori. Aceste parcele sunt mentionate in harta planului urbanistic zonal.

Recomandari si propuneri

Tabel nr. 3.3.

Indici privind utilizarea terenului

Tabel nr. 3.4.

Sursa: “Planul Urbanistic Zonal” – Primaria Recea, 1998, pag. 12

In tabelul de mai sus mentionat se observa procentul destinat ridicarii de case de vacanta si procentul actual de ocupare.

Potrivit calculelor efectuate de Primaria Recea sumele ce vor fi investite in infrastructura se prezinta astfel:

Costul investitiilor in infrastructura

Sursa: “strategia locala de dezvoltare economica si sociala” – Primaria Recea, 1995

Tabelul prezentat ne arata investitiile ce vor fi efectuate in zona studiata de catre Primaria Recea si posesorii de terenuri. Din cheltuielile efectuate cu introducerea gazului metan, 50% sunt suportate de catre stat. Restul sumei va fi acoperita de catre Primaria Recea si proprietarii de terenuri .

Primaria Comunei Recea indruma posesorii de terenuri din zona studiata sa solicite sprijinul autoritatilor in conformitate cu Ordonanta Guvernului Romaniei numarul 63 din 28 august 1997 privind stabilirea unor facilitati privind dezvoltarea turismului rural, masuri ce vor veni in ajutorul celor ce doresc sa foloseasca cladirile in scopuri turistice.

Intr-o prima faza aceste spatii vor putea fi incadrate in clasificarea emisa de Ministerul Turismului in categoria clasei IV de cazare si categoria B a clasei de confort agroturistic montan

privind spatiile de preparare si servire a meselor. In timp, o data cu reinvestirea profitului in amenajari interioare si exterioare, pentru aceste spatii se va solicita Ministerului Turismului o reevaluare si o reincadrare a lor in alte clase superioare decat cele in care au fost integrate initial (a se vedea anexele).

3.3 CONDITII MINIMALEDE AMENAJARE A GOSPODARIILOR RURALE

DIN COMUNA RECEA

Comuna cu oameni harnici, care au stiut cum sa-si administreze averea, Recea este o localitate in care gasim prea putine case care sa nu aiba in componenta minim 3 camere, dintre care una are si rol de bucatarie, hol si camara de alimente.in ultima perioada datorita si influentelor orasenesti dar si nevoii crescande de confort, o mare parte din casele construite sau modificate, au in componenta si sala de baie cu rezervor de scurgere exterior. De aceea modificarile ulterioare introducerii canalizarii vor fi mici si cu un cost redus. In majoritatea gospodariilor intalnim doua “randuri de case”, de o parte si de cealalta a curtii, deci un numar mare de camere din care, in general, sunt libere 2-3 dormitoare in fiecare gospodarie.

Pentru a putea practica activitati turistice, familiile din sat care doresc acest lucru, fie individual ca persoane fizice, fie grupat in urma unor asociatii familiale, trebuie sa se intocmeasca dosare pentru omologarea gospodariilor si intrarea lor in circuitul agroturistic montan. Avand in vedere posibilitatile actuale, pentru inceput, se poate opta pentru clasa de confort IV pentru spatiile de cazare si de confort B, pentru spatiile destinate prepararii si servirii mesei, luand in considerare si criteriile de considerare impuse de Ministerul Turismului (a se vedea anexa – Criterii privind incadrarea gospodariilor din zona montana in clasa de confort agroturistic montan).

Criteriile minimale privind incadrarea gospodariilor in zona montana in clasa de confort agroturistic montan constau in clasa IV care consta in camera cu 1-3 paturi (10 – 20mp), cu posibilitatile de incalzira asigurate si latrina separate de locuinta, comuna cu proprietarul si o incapere pentru spalare, cu lavoar cu apa rece, comuna cu alti turisti si clasa C unde se includ gospodariile fara camera de servit masa si de recreere dar cu acces la bucataria proprietarului.

CATEVA NORME PRIVIND CLASIFICAREA PENSIUNILOR SI A

FERMELOR AGROTURISTICE

Dispozitii generale

Prin normele de elaborare in conformitate cu prevederile Legii nr. 45/1994 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 62/1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism local din zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre si ale Hotararii Guvernului nr. 445/1994 privind organizarea si functionarea Ministerului Turismului, se stabilesc metodologia si criteriile de clasificare pentru pensiunile turistice si fermele agroturistice.

In scopul protectiei turistilor, activitatea pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice se va realiza cu respectarea actelor normative ce reglementeaza turismul in Romania.

In functie de nivelul de dotare si de calitatea serviciilor oferite, pensiunile turistice si fermele agroturistice se clasifica pe stele.

Amplasarea pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice trebuie realizata in locuri ferite de surse de poluare si de orice alte elemente care ar putea pune in pericol sanatatea sau viata turistilor.

Spatiile pentru prepararea si servirea mesei in cadrul pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice, in cazul cand sunt destinate si pentru consumatorii din afara, numarul locurilor la mese fiind mai mare decat al celor de cazare, dar nu mai mic de 16 locuri la mese, se clasifica ca unitati de alimentatie pentru turism potrivit normelor specifice pentru Ministerul Turismului.

Documentele necesare pentru clasificarea pensiunilor turistice si a fermelor agroturistice cuprind:

Cerere – tip;

Fisa de prezentare a unitatii cu precizarea modului de indeplinire a criteriilor aferente numarului de stele solicitat;

Copia de pe autorizatia de functionare pentru agentii economici constituiti ca asociatii familiale sau personae fifice autorizate conform decretului lege nr. 54 din 1990;

Copia de pe statutul sau de pe hotararea judecatoreasca de infiintare din care rezulta obiectul de activitate (numai pentru agentii economici constituiti ca societati comerciale potrivit legii);

Copia de pe certificatul de inmatriculare in Registrul Comertului (numai pentru agentii economici constituiti ca societati comerciale potrivit legii);

Autorizatia sanitara de functionare;

Autorizatia sanitar – veterinara;

Avizul P.S.I.;

Schita privind structura, amplasarea si nominalizarea camerelor;

Avizul specific privind amplasamentul si functionarea unitatii, emis de Ministerul Turismului in conformitate cu prevederile Legii nr. 50 din 1991 privind autorizatia executarii constructiilor (pentru obiective nou construite).

Eliberarea, retragerea si anularea certificatului de clasificare

Directia generala a clasificarii, brevetarii licentierii si control servicii turistice din cadrul Ministerului Turismului verifica la fata locului, prin comisia tehnica, indeplinirea criteriilor minime de clasificare si il supune spre aprobare conducerii ministerului.

Comisia tehnica de verificare este constituita din specialisti ai Ministerului Turismului si ai Asociatiei Nationale de Turism Rural Ecologic si Cultural (ANTREC).

Reprezentantii asociatiilor profesionale de turism (Asociatia Nationale de Turism Rural Ecologic si Cultural, Asociatia Hotelurilor, Asociatia Cabanierilor) pot sa participle la activitatea comisiei tehnice de verificare, acordand consultanta tehnica de specialitate pentru intocmirea documentatiei de clasificare.

Eliberarea certificatului de clasificare se face in termen de cel mult 60 de zile de la data primirii documentatiei de clasificare completa din partea agentului economic.

In functie de conditiile concrete constatate in unitatea verificata, comisia tehnica de verificare poate propune unele compensari de dotari si servicii pentru acordarea sau mentinerea categoriei de clasificare.

Certificatul de clasificare se afiseaza la loc vizibil in unitatea respectiva, pentru a fi cunoscut de turisti.

Insemnele privind numarul de stele se inscriu pe o platforma montata la loc vizibil pentru turisti. Pachetele vor fi confectionate din materiale rezistente la intemperii, pe care vor fi inscrise urmatoarele informatii: PENSIUNE TURISTICA, respectiv FERMA TURISTICA si numarul de stele reprezentand categoria de clasificare.

Fondul plachetei va fi de culoare verde deschis, iar literele, respective stelele, de culoare galben cenusiu. Dimensiunile plachetei vor fi de 50/40cm.

Procurarea si montarea plachetelor revin agentului economic care detine pesiunea turistica sau ferma agroturistica.

Unitatile care la data verificarii nu indeplinesc criteriile nici pentru categoria minima nu se clasifica si, in consecinta, nu mai pot functiona. Motivatia neclasificarii se consemneaza de

catre comisia tehnica de verificare in procesul verbal de constatare, din care un exemplar se preda agentului economic care administreaza unitatea, in acest caz procesul verbal de verificare avand rol de comunicare cu privire la neeliberarea certificatului de clasificare.

In situatia in care comisia tehnica de verificare constata neindeplinirea unor criterii care permit totusi asigurarea serviciilor minime pentru turisti, cu respectarea normelor igienico– sanitare si de confort etnic, cerintele in cauza pot fi clasificate la categoria minima pe o perioada limitata de maxim un an. La expirarea acestui termen, unitatile la care n-au fost realizate integral criteriile nici pentru categoria minima vor fi inchise.

Agentii economici au obligatia sa respecte conditiile si criteriile care au stat la baza clasificarii pe toata perioada functionarii pensiunilor turistice sau a fermelor agroturistice.

Directia generala a clasificarii, brevetarii, licentierii si control servicii turistice din Ministerul Turismului verifica periodic starea si functionarea dotarilor, calitatea serviciilor prestate, respectarea normelor de igiena si a celorlalte criterii care au stat la baza clasificarii unitatii. Nerespectarea acestora atrage dupa sine masuri de declasificare sau dupa caz de retragere si anulare a certificatului de clasificare.

Propunerile privind declasificarea sau retragerea certificatului de clasificare se fac de catre specialisti in cadrul Ministerului Turismului, imputerniciti in acest scop si ai asociatiilor profesionale din turism legal constituite, precum si de catre reprezentantii oficiilor pentru protectia consumatorilor. Aceste propuneri se depun in scris, cu motivatia necesara, la compartimentul de specialitate din minister. Decizia definitiva privind declasificarea sau retragerea certificatului de clasificare se ia de catre conducerea Ministerului Turismului, cu avizul Directiei generale a clasificarii, brevetarii, licentierii si control servicii turistice.

Ridicarea efectiva a certificatului de clasificare se face numai de catre delegatii sau imputernicitii Ministerului Turismului. In toate cazurile se va consemna ridicarea certificatului de clasificare in registrul unic de control al unitatii respective, iar certificatele vor fi predate la Ministerului Turismului prin registratura.

Contestatiile asupra neeliberarii sau anularii certificatelor de clasificare se depun la Ministerul Turismului in termen de 15 zile de la primirea comunicarii cu privire la neacordarea sau anularea certificatului de clasificare, solutionarea fiinf de competenta conducerii acestuia in termen de 30 de zile.

Persoanele nemultumite de solutia data de Ministerul Turismului se pot adresa instantelor de contencios administrative, in conditiile Legii nr. 29/1990.

In cazul in care s-au modificat conditiile existente la data eliberarii certificatului de clasificare, schimbarii capacitatii sau structurii spatiilor, trecerii in administrarea altui agent

economic, administratorul pensiunii sau al fermei este obligat ca in termen de 30 de zile sa solicite eliberarea unui nou act de clasificare al unitatii.

Titularul certificatului de clasificare poate solicita reclasificarea unitatii in cauza, daca in urma unor lucrari de modernizare si imbunatatire a dotarilor si a serviciilor estimeaza ca unitatea corespunde unei categorii superioare de clasificare.

Solicitarea va fi insotita de un memoriu justificativ privind eliberarea unui nou certificat de clasificare. Memoriul justificativ va fi insotit de documentatia de clasificare.

Alte precizari privind conditiile minime de clasificare pe stele

Agentii economici care construiesc sau amenajeaza pensiuni turistice si ferme agroturistice au obligatia sa asigure inca din faza de proiectare, respectarea criteriilor de clasificare prevazute in prezentele norme.

Activitatile desfasurate in cadrul pensiunilor turistice si fermelor agroturistice (cazare, alimentare, agrement si divertisment) constituie un tot unitar, fiind parti componente ale produsului turistic.

In acest sens, este obligatorie asigurarea uner corelatii corespunzatoare intre calitatea dotarilor, a echipamentelor si aspectul general al spatiilor de cazare cu cele pentru alimentatie si agrement.

In functie de nivelul de dotare si de calitatea serviciilor oferite, spatiile de cazare (camere, garsoniere sau apartamente) se clasifica pe categorii de incadrare.

Categoria de clasificare a pensiunilor turistice si fermelor agroturistice este data de cea la care au fost incadrate majoritatea spatiilor de cazare din incinta acestuia.

In toate pensiunile turistice si fermele agroturisticeunde grupurile sanitare ale camerelor sau spatiilor de folosinta comuna nu sunt perfect intretinute (sub aspectul igienei, al integritatii si al functionarii obiectelor de dotare), certificatul de clasificare va fi ridicat pe loc, iar unitatea va fi inchisa in cazul in care agentul constatator este reprezentant al Ministerului Turismului, cu atributii speciale in acest domeniu.

3.4. AMENAJAREA IN SCOPURI TURISTICE A GOSPODARIEI “ANA”

In cadrul acestui penultim subcapitol incercam sa descriem tipicul gospodariilor din Recea. Astfel, am ales gospodaria situata pe strada Principala nr. 53, proprietatea doamnei Bancila Elena – in varsta de 75 de ani, gospodarie in care traiesc trei generatii: proprietara, fiul acesteia cu sotia si fetita lor.

Gospodaria este situata in judetul Brasov – localitatea Recea, pe strada Principala nr. 53, avand o vedere panoramica superba catre Muntii Fagaras.

Ca punct de reper gospodaria se situeaza la 13 km de Fagaras, la 69 km fata de Brasov si la 245 km fata de Bucuresti.

In aceasta localitate sunt putine case de vacanta si ferme agroturistice, cel mai apropiat sat de vacanta aflandu-se la o distanta de aproximativ 7 km de localitate.

Cai de acces

Accesul spre gospodarie se poate realiza pe drumul communal Fagaras – Valea Dejani la 14 km.

Proprietarii gospodariei folosesc doua din cele sapte camere aflandu-se pe toata perioada anului la dispozitia turistilor.

Dependintele gospodariei sunt disponibile turistilor si se compun din:

livada,

curte cu gazon,

parcare.

De asemenea gospodaria mai cuprinde:

doua soproane pentru depozitarea fanului;

adapostul pentru animale;

gunoi.

Aleile marginite de flori si gradinile de legume sunt definitorii pentru gospodarie. Livada este prevazuta cu un loc pentru servirea mesei in aer liber acoperit cu o bolta de vita de vie, mobilierul fiind din lemn masiv de stejar. Toate acestea sunt mentinute in ordine si curatenie.

Gospodaria are in componenta doua cladiri ce insumeaza sapte camere.

Prima cladire are in componenta:

3 camere;

hol de primire;

bucatarie cu 12 locuri la masa;

spatii pentru depozitarea alimentelor.

A doua cladire cuprinde:

4 camere;

spatiu pentru depozitarea alimentelor

veranda.

Toate camerele, inclusiv holul, veranda si bucataria sunt amenajate si impodobite cu obiecte traditionale variate.

Bucataria este bine dotata, fiind puse la dispozitia turistilor tacamuri, cesti, pahare si vesela de marimi variate. Nu lipseste aparatura moderna: cuptor cu microunde, aragaz, frigider. Pe langa acestea intalnim in bucatarie traditionalul cuptor cu plita.

Gospodina casei se ocupa de gatit, oferind turistilor mancaruri traditionale la cerere. Dupa servirea mesei debarasarea si spalarea vaselor intra tot in atributiile gospodinei. Programul de servire a meselor va putea fi stabilit in functie de dorinta si programul turistilor sau daca acestia doresc sa simta cat mai mult viata din gospodarie participand alaturi de gazda la treburile curtii, in acelas timp cu gazda. Produsele oferite pe baza meniurilor preferate de turisti si comandate din prima zi de vacanta sau cu o zi inainte de servirea lor pentru a-i da gazdei ragaz sa se pregateasca, vor avea in componenta alimente proaspete obtinute in propria gospodarie. Aceste preparate pot avea specific local, gazda avand in acest caz un rol de indrumator in ceea ce priveste componenta mancarurilor si a modului lor de servire, sau vor fi preparate dupa vointa turistilor.

Pardoseala bucatariei este confectionata din scanduri groase si este acoperita cu covoare confectionate manual la razboiul de tesut. In jurul mesei sunt amplasate 6 scaune si o lada veche de zestre specifica zonei.

Camerele de dormit se incadreaza in tipicul zonei fiind impodobite cu blanuri, carpete lucrate manual, stergare. Specific acestei zone sunt sobele de teracota de diferite modele ce nu lipsesc din nici o camera. Fiecare camera dispune de ferestre largi prevazute cu perdele si sistem de protejare – oblon. Asternuturile sunt impecabile lucrate de mana, iar pernele sunt de aceeasi marime si culoare. Pe timpul iernii se folosesc plapumi confectionate manual care sunt umplute cu lana si melana. Serviciile forma de calauza, cat si ceea ce priveste excursiile in imprejurimi.

In legatura cu primul serviciu enuntat reamintim cele mentionate in cuprinsul celui de al doilea capitol si anume traseele montane de mare interes din zona Fagaras cum ar fi: Recea – Valea Dejani – varful Urlea – lacul Urlea – Fereastra Mare – Cabana Sambata de Sus – retur (15 km) pe drumul national 144 Persani – Victoria. De asemenea intregul traseu de coasta incepand de la Cabana Urleapana la Cabana Balea cu trecere pe la Varful Moldoveanu. Acest din urma traseu fiind recomandat doar turistilor cu experienta si care ar fi de preferat, sa fie insotiti de un bun cunoscator al locurilor deoarece riscul pe un traseu total necunoscut este mare si in cazul acestora. In acest sens, asociatiile agroturistice pot veni in intampinarea turistilor, oferind servicii de calauza, serviciile deservite de satenii care cunosc foarte bine muntii aflandu-se in randul salvamontistilor.

Privitor la cel de al doilea serviciu enuntat mai sus si anume de transport rutier in zonele invecinate care permit accesul cu masina, aceasta poate fi un prilej de a vizita Cetatea Fagarasului, Poiana Narciselor, Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, herghelia de la Sambata de Jos si alte obiective turistice din zona.Transportul se poate asigura cu masinile personale, avand in vedere ca pentru aceea exista un autoturism la 2,7 gospodari. Este asadar de inteles ca in urma unor asocieri a mai multor familii in vederea constituirii unei asociatii familiale, aceasta va avea la dispozitie cel putin un autoturism, putand oferi in acest mod si servicii de transport.

Din analiza turismului rural din statele Europei Occidentale, s-aevidentiat faptul ca majoritatea servicilor de spalare, uscare, calcare oferite turistilor sunt effectuate de catre gazda contra cost.

Dotarea cu aparatura electronica si de comunicatie (televizor, radio, telefon) este prezenta doar in bucatarie.

Ca orice ardeleni, familia Bancila este ospitaliera sis tie cum sa primeasca sis a intretina turistii. Din experienta lot, prezentam o lista cu elementele ritualului de primire:

in momentul sosirii in gospodarie turistii fac cunostinta cu imprejurimile lor fiindu-le prezentate gradina de pomi si locul unde cresc animalele;

dup ace au fost cazati, turistii sunt invitati la un pahar de palinca sau la un ceai de fructe in compania gazdei;

cu aceasta ocazie turistilor le sunt prezentate obiectivele ce pot fi prezentate in imprejurimi, evenimentele ce vor avea loc in acea perioada si cateva date despre mancarurile traditionale;

pe urma, gospodarul isi prezinta familia, avand grija sa se adreseze in permanenta cu politate fata de turisti;

in continuare le va prezenta casa, in special spatiile destinate turistilor plus detalii despre functionarea aparatelor electrice si electrocasnice;

suplimentar le ofera informatii cu privire la producatorii si comerciantii de produse traditionale si locale, trasee pentru plimbari si drumetii, activitati sportive.

Aceste informatii sunt transmise prin viu grai deoarece inca nu au alte mijloace de informare (pliante, brosuri).

In perioada actuala, gospodaria este incadrata in clasa IV de cazare si in clasa C pentru prepararea si servirea maselor. Pe langa aceste servicii de cazare si alimentatie publica, gospodaria poate oferi turistilor servicii de indrumare atat in ceea ce priveste traseele montane, sub gospodariilor intrate in circuitul turistic rural au fost gospodarii cu venituri medii si mari.

Aceasta situatie este prezenta si in tara noastra si se va extinde fara indoiala si asupra satelor ce vor intra in viitor in circuitul agroturistic. Astfel este posibil ca in urma unor asocieri intre mai multe familii, asociatia rezultata sa aiba in proprietate mai mult decat un automobile. Acestea se pot folosi dupa cum spuneam mai sus in scopulorganizarii unor excursii in imprejurimi, precum si pentru transportul turistilor la sau de la gara sau de la un alt punct de intalnire.

In timp o data cu dobandirea experientei in turism, modernizarea si dezvoltarea unitatilor in localitate si reinvestirea profitului obtinut din prestarea serviciilor catre turisti sau alte activitati, aceste gospodarii ar putea fi modernizate in vederea dobandirii unui nou statut in clasificarea gospodariilor de acest gen prin obtinerea clasei II pentru cazare si clasa A pentru spatial de servire al mesei.

3.5. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA A GOSPODARIEI “ANA”

Analiza financiara in acceptiunea sa de componenta globala a diagnosticului global strategic, este orientata spre investigarea unor aspecte complexe (performante globale ale unitatii, perenitatea acesteia) convergente in ultima instanta cu obiectivele economico-financiare ale oricarui agent economic.

In ciuda diversitatii de pozitii ale utilizatorilor analizei financiare, obiectivele acesteia sunt relative convergente: aprecierea performantelor unitatii si a riscurilor la care aceasta este expusa si formularea de recomandari in consecinta.

O buna analiza financiara nu este cea care asigura un calcul correct, ci o analiza care “identifica si ierarhizeaza caracteristicile financiare cele mai semnificative, in vederea aprecierii pertinente a situatiei si a anticiparii lucide a perspectivelor unitatii”.

Aprecierea performantelor unei unitati si a riscurilor associate necesita si alte informatii ce depasesc cu mult sfers informatiei contabile. Astfel interpretarea fluxurilor contabile se face in maniere definite, in functie de baza de expansiune, maturitate sau decline in care se afla firma.

Analiza sezonitatii (numar de turisti) are ca obiectiv masurarea valului sezonier, aflarea cauzelor ce duc la aceasta sezonalitate si ce consecinte economice si sociale o preced.

Sezonalitatea este determinata in primul rand de clima, ceea ce face ca cererea pentru anumite obiective sa fie diferita pe parcursul anului.

In urmatoarea etapa vom face analiza economico-financiara la gospodaria “ANA”.

Ca baza se vor folosi urmatoarele date:

2000

Tabel nr. 3.6

2001

Tabel nr. 3.7

Analiza sezonalitatii pentru turistii romani.

Ks = , unde X1 = numar mediu de turisti

X2 = media trimestriala generala

Tabel nr. 3.8

Cu cat valoarea acestor coeficenti se indeparteaza de 1, caracterul sezonier al fenomenului este mai pronuntat si cu cat se apropie de 1 sezonalitatea se atenueaza. Tabelul de mai sus arata ca numarul turistilor care viziteaza gospodaria atinge un punct maxim in trimestrul IV (0,29) dupa care se manifesta o usoara scadere in trimestrul I (0,19) continuand sa scada in trimestrul II (0,07). din aceste date reiese ca turistii romani prefera aceasta zona in anotimpul rece, acest fenomen datorandu-se sarbatotilor de iarna, obiceiuri ce reprezinta o deosebita atractie in aceasta zona.

Analiza sezonalitatii pentru turistii strani.

Tabelul nr. 3.9

Din tabelul de mai sus se constata ca numarul turistilor straini care viziteaza gospodaria atinge un punct culminant tot in semestrul IV (0,34).

Coeficientul de concentrare sezoniera –caracterizeaza intensitatea si tendintele sezonalitatii.

G =

Unde G = coeficientul de concentrare sezoniera

gi = ponderea numarului de turisti pe diviziune de timp

n = numar de trimestru

Densitatea circulatiei turistice

D = , unde P = populatia tarii

T = numar total de turisti

Pentru anul 2000: D = densitate neglijabila

Pentru anul 2001: D = densitate neglijabila

Numarul mediu de turisti pe trimestru

Tz = , unde T = numar total de turisti

z = numar de zile ale perioadei luate in calcul

Pentru turistii romani in anul 2000:

Tz =

Tabel nr. 3.10

Punctul culminant e atins in trimestrul IV, cel mai slab fiind trimestrul II.

Pentru turistii straini in anul 2000:

Tz =

Tabel nr. 3.11

Punctul culminant e atins in trimestrul IV, iar gradul de ocupare cel mai slab il detine trimestrul III.

Pentru turistii romani in anul 2001:

Tz =

Tabel nr. 3.12

Punctul culminant e atins in trimestrul IV, cel mai slab fiind trimestrul II.

Pentru turistii straini in anul 2001:

Tz =

Tabel nr. 3.13

Punctul culminant e atins in trimestrul IV, iar gradul de ocupare cel mai slab il detine trimestrul II.

Comparand evolutia turistilor romani intre anii 2000 – 2001 putem observa ca nu se inregisreeaza o cresteri spectaculoase.

2000 – Tz = 0,55 2001- Tz = 0,75

Referitor la turistii straini putem observa aceiasi evolutie.

2000 – Tz = 0,33 2001- Tz = 0,35

Analiza de pret pentru 7 zile in cadrul gospodariei Bancila:

Cazare – 6 nopti: 80.000lei / noapte / turist

Masa – 7 zile: 50.000lei / zi / turist

Agrement: vizitarea obiectivelor turistice din zona: 40.000lei / turist

Transport cu autocar inchiriat: 134 km – 2.000 lei / km

T.V.A.: 19%

Grup de 10 turisti

Din aceasta analiza de pret se poate observa ca preturile practicate sunt accesibile tuturor categoriilor de turisti. La cererea turistilor se pot include si alte servicii suplimentare contra cost.

Bibliografie

1.*** Legea 45 din 1994.

2.*** Ordonanta de Guvern nr. 62 din 1994.

3.*** Ordinul 20 din 1995.

4.*** Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 63 din 1997.

5.*** Strategia locala de dezvoltare economica si sociala – Primaria Recea 1995

6.*** Planul Urbanistic zonal – Primaria Recea 1998, p 12

7.*** Planul Urbanistic de Dezvoltare a Comunei Recea – 1998

8. Gh. Barbu (coordonator) – “Turismul in economia nationala” – Editura Sport Turism, Bucuresti, 1981, p 186

CAPITOLUL IV – ELABORAREA PLANULUI DE AFACERE IN VEDEREA INFIINTARII UNEI PENSIUNI AGROTURISTICE IN COMUNA RECEA

Planul de afaceri e un instrument managerial de actiune, elaborat in mod logic, ce presupune o gandire de perspectiva asupra dezvoltarii unei afaceri si pornind de la obiectivele acesteia, include toate acele faze si resurse, care sunt implicate in atingerea lor, intr-un termen prestabilit.

Atat in randul specialistilor cat si al practicienilor exista modalitati de tratare a planului de afaceri. Pentru o parte insemnata a acestora, planul de afaceri constituie o cerinta atunci cand un intreprinzator dorasre sa obtina capital de risc de la banci sau de la alti intreprinzatori. Modul de abordare trebuie insa extins; in general planul de afaceri este privit ca fiind una din expresiile practice ale previziunii in expresie manageriala, ajutandu-l pe intreprinzator in obtinerea scopurilor si obiectivelor, precum si in proiectarea actiunilor nesesare pentru atingerea acastora.

Continutul planului de afacere este diferit in functie de obiectivul de activitate al intreprinderii, marimea pietei, competitia si o multitudine de alti factori legati de intreprindere si e piata.

Ofera o imagine de ansamblu asupra afacerii, ferindu-l pe manager de a se pierde in amanunte;

Daca este bine intocmit, planul de afaceri este in acelasi timp si un studiu de fezabilitate, o garantie a reusitei ideilor de afaceri, a finalitatii cu succes a unei afaceri in curs de derulare, un studiu de viabilitate sau de supravietuire;

Constituie un instrument de imbunatatire a managementului intreprinderii. Din practica afacerilor s-a desprins concluzia ca este preferabil ca managerii sa aiba un plan de afaceri, chiar imperfect, decat sa actioneze haotic, instinctiv;

Creeaza managerului posibilitatea de a-si comunica, ideile si proiectele bancilor, investitorilor sau partenerilor potentiali, ajutandu-l sa identifice si sa obtina surse de finantare.

Planul de afaceri constituie in acelasi timp si un instrument de autoevaluare a intreprinzatorului. Acesta va trebui sa-si verifice aptitudinile si capacitatile proprii si sa evalueze posibilitatea ca intreprinzatorul sa se confrunte cu aceste obstacole ce pot apare in calea afacerii. Se creaza astfel posibilitatea ca intreprinzatorul sa se confrunte cu aceste obstacole si sa conceapa solutii pentru depasirea lor.

Din cele prezentate anterior se pot desprinde doua functii de baza ale planului de afaceri si anume:

Functia de planificare in timp si spatiu a activitatii sau afacerii;

Functia de creditare – se manifesta in cazul in care afacerea se finalizeaza din surse externe, prin intermediul unui credit acordat de o banca sau un investitor.

Elaborarea unui plan de afaceri se deruleaza in doua etape:

I. Culegerea informatiilor necesare – se concretizeaza intr-un studiu rapid cu privire la posibilitatea de realizare a afacerii. Cele mai importante informatii din aceasta perioada se refera la:

Capacitatea de absorbtie de catre piata a produsului sau serviciului ce se va realiza;

Tendintele pietei si posibilitatile de expansiune;

Progres etnic;

Proces tehnologic;

Necesarul de masini, utilaje, echipamente;

Lista furnizorilor;

Evaluarea costurilor etc;

II. Sistematizarea si prelucrarea informatiilor in vederea alocarii efective a planului de afaceri .

Inainte de prezentarea unei anume metodologii de elaborare a planului de afaceri, trebuie stabilite si alte elemente deosebit de importante, ale afacerii cum sunt:

Evaluarea cat mai cuprinzator posibila, a gradului de profitabilitate al noii afaceri;

Modalitatea de finantare, stabilirea stocurilor de numerar la pornire;

Proiectarea elementelor de cash-flow;

Evaluarea cat mai exacta a costurilor.

Componentele planului de afaceri

Atunci cand se organizeaza materialul, nu trebuie uitat ca cei carora le este destinat sunt persoane al caror timp este deosebit de limitat. Informatia, trebuie sa fie deci prezentata intr-o maniera sistematizata si atractiva. Limbajul trebuie sa fie caracterizat prin corectitudine si conciziune, iar materialul trebuie dactilografiat sau procesat pe computer si indosariat intr-un dosar atractiv.

In functie de destinatar si scop, planului de afaceri cuprinde urmatoarele patru componente:

Scrisoarea explicativa;

Rezumatul;

Planul propriu-zis;

Anexele;

In cele ce urmeaza vom prezenta pe scurt fiecare dintre componente.

Scrisoarea explicativa;

Atunci cand planul de afaceri este trimis la banca sau la un potential investitor in vederea obtinerii unei finantari, trebuie ca acesta sa fie insotit de o scrisoare explicativa. Aceasta are menirea sa trezeasca atentia adresantului si sa pregateasca terenul pentru viitoare la negocieri.

Scrisoarea trebuie sa fie concisa, redactata pe o singura pagina.

In paragraful introductiv se prezinta motivele pentru care a fost ales adresantul respectiv, subliniind fara a exagera importanta si calitatile acestuia.

In textul scrisorii se va prezenta foarte pe scurt continutul planului de afaceri, motivul pentru care se solicita ordinul, marimea sumei de bani solicitata si avantajele ce se vor oferi creditorului.

In incheiere se precizeaza disponibilitatea si dorinta de a furniza detalii suplimentare asupra afacerii.

La intocmirea scrisorii se recomanda a se utiliza un ton condescend dar sigur, din care sa reiasa ca intreprinzatorul are certitudinea reusitei afacerii, pe care a organizat-o cu cea mai mare atentie si o are sub control.

Rezumatul.

Rezumatul cuprinde elemente esentiale ale planului de afaceri si anume:

O scurta descriere a afacerii;

Descrierea produselor si / sau serviciilor ce intra sub incinta afacerii;

Succinta descriere a segmentului de piata vizat de afacere (piata tinta);

Scurta prezentare a echipei manageriale;

Sumarul previziunilor financiare;

Obiectivele generale si specifice.

Desi, ca intindere detine o mica parte a materialului ce urmeaza a fi prezentat potentialilor creditori sau investitori, rezumatul prezinta o importanta capitala in obtinerea acestora.

Rezumatul este plasat inaintea planului de afaceri propriu-zis, avand rolul de a-l incita pe cititor sa le parcurga in intregime. Astfel, pentru a nu se pierde din vedere aspectele esentiale, se recomanda acesta sa se intocmeasca doar dupa ce s-a elaborat in intregime planul de afaceri.

Planul de afaceri

In cele ce urmeaza, vom prezenta intr-o maniera sistematizata, principalele elemente ce trebuie incluse intr-un plan de afaceri. Prezentarea este generala si elastica, incercand sa surprinda multiplele aspecte ce deriva din practica.

Descrierea afacerii

Descrierea firmei care isi propune realizarea unei anumite afaceri:

scurt istoric al firmei;

obiectul de activitate;

descrierea produselor si / sau serviciilor vizate;

perspective de dezvoltare a firmei.

Domeniul de activitate:

care este domeniul de activitate in care firma intra in concurenta cu altele;

in ce stadiu de dezvoltare se afla domeniul de activitate aflat sub incidenta afacerii precizate a se initia;

Obiectivele propuse:

strategia adoptata;

obiectivele impuse pe termen lung;

Descrierea pietei produsului sau serviciului aflat sub incidenta afacerii.

Descrierea actualilor clienti si / sau a celor potentiali.

caracterizarea actualilor clienti;

studiul comportamentului consumatorilor;

venitul clientilor si modalitatea de achizitie a produselor si / sau a serviciilor;

Descrierea pietei produsului sau serviciului aflat sub incidenta afacerii.

identificarea produselor si / sau a serviciilor;

parametrii economici ai produselor si / sau a serviciilor: pret de vanzare, costuri implicate, competitivitate, profitul inregistrat;

Caracterizarea segmentului de piata.

localizarea geografica a pietei de desfacere;

marimea pietei;

tendintele pietei, ritmuri de crestere sau dezvoltare;

caracteristici specifice;

identificarea pietei tinta;

Descrierea concurentei.

enumerarea principalilor concurenti;

caracteristica produselor si / sau a serviciilor concurente;

reputatia concurentei;

modul de realizare al distributiei in cazul concurentei;

marimea segmentului lor de piata;

avantajele pe care le detine concurenta: fonduri, manageri, etc;

Descrierea modului de organizare si a managementului practicat.

caracterizarea procesului de productie:

a) descrierea procesului de productie si etapele sale de baza, precum si evaluarea timpului si a fondurilor necesare fiecaruia;

b) precizarea necesarului de materii prime, a furnizorilor, a modalitatilor de control a calitatii;

c) determinarea necesarului de utilaje, masini, instalatii, echipamente, aparate, etc.

d) determinarea capacitatilor de productie;

e) caracterizarea modalitatii de organizare a fluxului de productie;

managementul practicat:

a) organigrama firmei;

b) caracterizarea echipei manageriale, a managerului general;

c) precizarea ariei de responsabilitate a conducatorilor;

d) modalitatea de control – supraveghere a personalului;

structura de personal; politica de personal a firmei:

a) determinarea necesarului de personal;

b) calificarea personalului;

c) modalitati de recrutare a personalului;

d) modalitatea de redistribuire si de stimulare in munca;

e) necesitatea participarii la cursurile de calificare sau perfectionare a personalului;

Informatii financiare.

determinarea potentialului financiar, cu ajutorul urmatorilor indicatori:

a) patrimoniul net;

b) capitalul social;

c) capacitatea de autofinantare;

d) capacitatea de plata;

e) solvabilitatea;

determinarea rezultatelor ecanomico-financiare, prin:

a) cifra de afaceri;

b) valoarea adaugata;

c) amortismentele anuale;

d) profitul impozabil;

e) impozitul pe profit;

f) profitul net;

dimensionarea financiara a investitiei, deci stabilirea volumului de investitii si a structurii sale;

analiza pragului de rentabilitate;

previziuni financiare;

Anexele

Anexele cuprind documente si informatii suplimentare ce pot fi aduse in sprijinul afacerii alese si prezentate de planul de afaceri, ca de exemplu:

Rezultate ale studiilor de piata;

Brosuri, pliante si alte materiale publicitare;

Documente legale;

Fotografii;

Desene, planuri;

Documente contabile, etc,

Dimensiunea recomandata a planului de afaceri este de 12 – 15 pagini + anexe,astfel sa poata fi prezentat verbal in 20 – 30 de minute. Rezumatul nu trebuie sa depasasca 3 – 4 pagini, pentru a putea fi prezentat in maxim 5 minute, insa trebuie astfel conceput incat sa trezeasca interesul destinatarului.

Realizarea si utilizarea planului de afaceri constituie o adevarata “piatra de incercare” pentru conducerea intreprinderii. Este deosebit de important ca pe parcursul derularii afacerii, managerii sa se adapteze rapid la schimbarile intervenite in mediul economic. Actualizarea factorilor de mediu economic se constituie ca o componenta de baza a gandirii manageriale cu contributii decisive in sustinerea scopurilor si obiectivelor stabilite si cresterea sanselor de succes.

In urma aprobarii planului de afaceri de catre finantator se pun la dispozitia intreprinzatorului resursele financiare pentru derularea afacerii.

I. Scrisoarea explicativa

Obiectul principal al proiectului este crearea in zona Recea a unor produse turistice moderne avand ca tinta finala revitalizarea unor vechi traditii mestesugaresti si casnice precum si aparitia unei alternative moderne in dezvoltarea economica a zonei.

Concret, proiectul propune infiintarea uner pensiuni agroturistice, cu oferta completa de servicii specifice creand o punte de legatura intre turismul de natura urbana practicat in municipiul Brasov si in zona rurala, fapt ce demonstreaza caracterul novator al noilor produse turistice.

Obiectivele pe termen scurt, pe perioada implementarii proiectului sunt infiintarea pensiunii agroturistice si inceperea activitatii, iar cele pe termen lung sunt dezvoltarea pensiunii si inglobarea in produsele turistice oferita cat mai multa manopera de tip local mestesugaresc si cu crearea unui sistem integrat de turism alternativ.

Un alt obiectiv prioritar al proiectului este crearea si dezvoltarea pe plan local a sectorului de prestari servicii si mica productie a activitatii de turism, cu efecte directe real pozitive si rapide asupra dezvoltarii economice locale.

Propunerea de proiect se concretizeaza in modificari si amenajari la constructia rezistenta propusa ca baza de plecare a pensiunii agroturistice:

Amenajarea a 10 camere de cazare, a unui salon pentru servirea mesei, bucatarie, grupuri sanitare,

Dotari cu aparatura si mobilier de bucatarie, aparatura pentru spatiile de cazare,mobilier aferent spatiilor de cazare pentru servirea mesei, instalatii aferente (de iluminat, sanitare, incalzire) din fonduri proprii.

II. Rezumatul

Planul de afaceri al S.C. “ANA” S.R.L., prezentat in paginile urmatoare incearca sa va prezinte intr-o forma concisa atat situatia actuala a societatii, cat si inventia (infiintarea unei pensiuni agroturistice) pentru care se solcita deschiderea unei linii de credit.

Planul de afaceri este structurat pe sase parti.

Prima parte – PROFILUL FIRMEI – ofera informatii privind datele de identificare ale S.C. “ANA” S.R.L., conducerea si personalul societatii, misiunea societatii, activitatea actuala a S.C. “ANA” S.R.L.

Astfel S.C. “ANA” S.R.L. cu sediul in str. Principala, nr. 53, jud. Brasov, comuna Recea a fost inregistrata la Registrul Comertului cu nr. si data: H 09 / 132 / 14.06.1999. S.C. “ANA” S.R.L. este o societate de tip deschis care actioneaza in sectorul turism – alimentatie publica. Societatea are in prezent 7 salariati.

S.C. “ANA” S.R.L. avand ca activitate principala de baza pensiunea ofera clientilor sai atat servicii de baza (cazare si alimentatie publica) cat si servicii fara plata (informatii, depozitare bagaje, parcare).

In a doua parte – PIATA ACTUALA – se poate observa ca S.C. “ANA” S.R.L. are o pondere important pe piata zonei Recea datorita putinelor pensiuni agroturistice prezente in zona. Tot in aceasta parte se gasesc informatii privind clientii actuali, concurentii, pozitia serviciilor concurentei, raportul pret-calitate a serviciilor concurentei, sistemul de distributie, promovarea serviciilor S.C. “ANA” S.R.L..

Prezentarea proiectului pentru care se solicita sprijin financiar incepe in a treia parte.

S.C. “ANA” S.R.L. intentioneaza sa organizeze si sa lanseze pe piata zonei Recea a unei pensiuni agroturistice.

Pentru amenajarea acestei pensiuni agroturistice S.C. “ANA” S.R.L. va folosi gospodaria de pe str. Principala, nr. 53, jud. Brasov, comuna Recea.

S.C. “ANA” S.R.L. considera ca pentru demararea acestui proiect este nevoie de un capital total de 20.000 USD, ea dispunand doar de 9.000 USD.

Partea a patra – MANAGEMENT. ORGANIZARE. PERSONAL – arata care este echipa manageriala de care depinde transformarea investitiei intr-o afacere de succes, care este structura organizatorica a pensiunii agroturistice “ANA”.

Partea a cincea – PLANUL DE MARKETING – prezinta analiza S.W.O.T. si strategiile de marketing.

In partea a sasea – ANALIZA FINANCIARA – este prezentata analiza proiectului de investitie observand ca el este rentabil.

III. PLANUL DE AFACERI

A. PROFILUL FIRMEI

1. Date de identificare

a) Numele societatii: S.C. “ANA” S.R.L.;

b) Numele prescurtat al societatii: nu este cazul;

c) Sediul social: str. Principala, nr. 53, jud. Brasov, comuna Recea;

d) Numarul si data inregistrarii la Oficiul Registrului Comertului: H 09 / 132 / 14.06.1999;

e) Codul fiscal: 2 / 752970;

2. Conducerea si personalul

Administrarea societatii este asigurata de directorul Bancila Ana si contabil sef Rusu Mihai:

Tabel nr. 4.1

a) Personalul S.C. “ANA” S.R.L.

Personalul S.C. “ANA” S.R.L. este format din membrii familiei Bancila ei primind si intretinand turistii (7 persoane).

3. Misiunea S.C. “ANA” S.R.L.

Societatea a fost construita pe durata nelimitata in anul 1999 ca societate cu raspundere limitata sub denumirea de S.C. “ANA” S.R.L.

Este o societate de tip deschis care activeaza in sectorul turism – alimentatie publica.

Misiunea se concretizeaza in obiective de natura:

Imbunatatirea calitatii pentru produsele si serviciile pe care societatea le ofera deja clientilor ei;

Reducerea preturilor produselor si serviciilor pe care societatea le ofera;

Cresterea cotei de piata a produselor si serviciilor pe care societatea le ofera;

Oferirea de noi produsele si serviciile clientilor societatii;

Penetrarea produselor si serviciilor proprii pe piata.

4. Activitatea actuala

a) Produsele si serviciile S.C. “ANA” S.R.L.

Societatea are ca obiect principal de activitate turismul si alimentatia publica si ca activitati principale (de baza in exercitiul financiar 2001) activitatile simbolizare in codurile CAEN:

5511 Hoteluri si moteluri cu restaurante;

5512 Hoteluri si moteluri fara restaurante;

5523 Alte mijloace de cazare (pensiune agroturistica);

Societatea comerciala “ANA” S.R.L. ofera urmatoarele:

Servicii de baza:

Pensiunea agroturistica are 10 camere in urmatoarea componenta:

Prima cladire are in componenta:

5 camere;

hol de primire;

bucatarie cu 12 locuri la masa;

spatii pentru depozitarea alimentelor.

A doua cladire cuprinde:

5 camere;

spatiu pentru depozitarea alimentelor;

veranda.

Clientii au la dispozitie: TV color, frigider, telefon, cuptor cu microunde, aragaz.

Servicii fara plata

informatii;

depozitare bagaje;

parcare.

b) Principalii distribuitori ai serviciilor turistice

S.C. “ANA” S.R.L. are contracte cu 3 agentii de turism din judetul Brasov:

S.C. “CRISTIANUL” S.A.

S.C. “MICOMIS” S.A.

S.C. “SUNTOURS” S.A.

Dintre acestea S.C. “CRISTIANUL” S.A. este cel mai important distribuitor al serviciilor turistice.

S.C. “CRISTIANUL” S.A. are sediul in judetul Brasov, strada Toamnei nr. 2 tel / fax 455042, are numarul de inregistrare in Registrul Comertului J 08 / 96 / 1991, codul fiscal R 1106272.

Aceasta societate functioneaza inca din 1971 dar ca Agentie de turism din Brasov a OJT Brasov cu sediul in Predeal.

In anul 1993 societatea s-a privatizat prin metoda MEBO. 30% din capitalul social s-a acoperit prin certificare de calitate, iar din 70%, 30% s-au depus in numerar, iar restul de 40% a fost reprezentat de un contract FPS si S.C. “CRISTIANUL” S.A. pe o durata de 5 ani. Dar in doi ani jumatate s-au achitat catre FPS din dividende, devenind din 1995 societate cu capital integral privat.

Este o societate inchisa necotata la nici o piata. Capitalul social este de 32.795.000 lei fiind impartit in 3.280 actiuni, valoarea nominala a unei actiuni fiind de 10.000 lei, iar valoarea avtuala reala e de 100.000 lei.

Obiect de activitate

Activitati ale agentilor de turism si asistenta turistica:

Activitate de informare si consulting in domeniul turismului;

Organizarea de excursii cu sau prosurarea locurilor pentru cazare si transport precum si serviciile de ghid pentru turism si asigurare a locurilor de odihna si tratament.

Pozitia social pe piata.

Camera de comert o situeaza pe primul loc in judetul Brasov intre societatile comerciale mici care au ca obiect de activitate turismul.

Principala strategie a societatii “CRISTIANUL” S.A. este “cantitate si calitate”.

Fata de celelalte agentii de turism “CRISTIANUL” S.A. percepe comisionul cel mai mic pentru a avea preturi mici si o cantitate cat mai mare de turisti oferind totodata o calitate deosebita a serviciilor oferite. Comisionul in perioada de varf este maxim 15%, iar in celelalte perioade variaza de la 12%, 10% ajungand chiar la 8 – 5%.

B. PIATA ACTUALA A S.C. “ANA” S.R.L.

1. Pozitia S.C. “ANA” S.R.L. pe piata.

S.C. “ANA” S.R.L. are o pondere important pe piata zonei Recea deoarece in zona exista putine case de vacanta si pensiuni agroturistice, societatea oferind conditii de exceptie si un confort deosebit.

S.C. “ANA” S.R.L. ofera conditii excelente pentru turismul rural. Serviciile turistice oferite de S.C. “ANA” S.R.L. se adreseaza atat pietei interne cat si pietei externe.

Se constata ca numarul de turisti romani este mai mare ca numarul de turisti straini:

Tabel nr. 4.2.

Puterea de piata a S.C. “ANA” S.R.L. este de:

Tabel nr. 4.3.

2. Clienti actuali

Principalii clienti ai S.C. “ANA” S.R.L. sunt clienti interni datorita spectrului larg de servicii si tarife oferite de S.C. “ANA” S.R.L. exista si o serie de clienti permanenti: – persoane cu o situatie materiala deosebita pentru petrecerea weekend-ului (personae individuale sau grupuri organizate).

3. Concurenta S.C. “ANA” S.R.L.

a) Principali concurenti

Concurenta nu este foarte puternica, in prezent, deoarece nu exista multe pensiuni in zona Recea.

La nivelul zonei principalii concuranti sunt:

PENSIUNEA ANDRA

Capacitatea de cazare este de 7 locuri. Camerele sunt dotate cu telefon si televizor, iar bucataria beneficeaza de aparatura moderna.

PENSIUNEA ALINA

Capacitatea de cazare este de 7 locuri. Camerele sunt dotate cu telefon si televizor, iar bucataria beneficeaza de aparatura moderna, 10 locuri la masa.

PENSIUNEA MARIA

Capacitatea de cazare este de 10 locuri. Pensiunea dispune de teren de tenis, parcare, aparatura moderna.

Pozitia serviciilor concurentei fata de cele ale S.C. “ANA” S.R.L.

Tabel nr. 4.4

Raportul pret – calitate a serviciilor concurentei fata de cele ale S.C. “ANA” S.R.L.

Tabel nr. 4.5

Raportul pret – calitate ale serviciilor de la S.C. “ANA” S.R.L. este bun. In afara pensiunilor ANDRA, celelalte pensiuni ofera o gama larga de servicii. In ceea ce priveste pretul serviciilor oferite de S.C. “ANA” S.R.L. nu are cele mai mari preturi din zona Recea, ele sunt devansate de preturile practicate de pensiunea ALINA, dar si de pensiunea MARIA.

4. Sistemul de distributie

Politica de distributie este influentata de tipul produsului sau serviciului. In cazul S.C. “ANA” S.R.L. distributia se realizeaza la locul serviciului. Canalele de distributie utilizate in cadrul societatii sunt directe datorita domeniului de activitate in care activeaza aceasta.

De asemenea distributia este influentata de pozitiile pe piata ale societatii.

5. Promovarea serviciilor S.C. “ANA” S.R.L.

Promovarea serviciilor si produselor oferite de S.C. “ANA” S.R.L. ocupa un rol in strategia de implementare a proiectului.

Se vor utilize mijloace de promovare vizuale clasice: bannere, panouri cu loc de afisare atat pe traseul drumului national, in zona apropiata pensiunii, cat si cu afisare in zona turistica a municipiului Brasov.

Reclama prin intermediul mass-mediei locale si nationale: presa, radio si televiziune.

Se vor tipari si se vor difuza in principal la tour-operatori specializati un numar de 2000 de pliante promotionale annual.

Se va avea pana la finele anului 2002 pagina promotionala web proprie pe INTERNET, cu prezentarea detaliata a intregii oferte.

In final se doreste practic prin extinderea si completarea acastui sistem, ca fiecare potential turist, sa poata sa-si aleaga din multitudinea de variante ale ofertei, propriul sau produs turistic, in functie de hobby-urile personale sau de grup si de posibilitatile materiale ale fiecaruia, sa le comande si sa faca rezervarea direct prin intermediul internetului. Aceasta modalitate de comanda va fi practic la indemana turistilor individuali cat si operatorilor externi.

Pentru promovarea imaginii obiectivului se va aloca un procent de 5% din cifra de afaceri anuala. Oferta serviciilor va fi cunoscuta si in cadrul targurilor nationale.

C. PREZENTAREA PROIECTULUI PENTRU CARE SE SOLICITA SPRIJIN FINANCIAR

1. Obiectul investitiei

Societatea comerciala ANA” S.R.L. doreste sa-si extinda activitatea si intentioneaza sa organizeze si lanseze pe piata zonei Recea a unei pensiuni agroturistice.

Pentru amenajarea unei pensiuni agroturistice societatea comerciala ANA” S.R.L., va utilize gospodaria de pe str. Principala, nr. 53, jud. Brasov, comuna Recea.

2. Factorii care au stat la baza deciziei de organizare si lansare a acestei investitii.

Societatea comerciala ANA” S.R.L. a luat hotararea de a organiza si lansa pe piata comunei Recea a unei pensiuni agroturistice deoarece in zona nu exista la ora actuala prea multe pensiuni agroturistice, cele existente aflandu-se la distante mari.

In plus proiectul propune prin posibilitatile existente ale firmei responsabilitatile de proiect si crearea unei punti de legatura intre turismul de natura urbana practicat in judetul Brasov si zona rurala, fapt ce demonstreaza caracterul novator al noilor produse turistice.

3. Obiective propuse prin proiectul de investitie

a) Obiective tehnologice

Reamenajarea, renovarea unei gospodarii in vederea deschiderii unei pensiuni agroturistice. In acest scop se va avea in vedere respectarea in totalitate a normelor impuse pentru acest gen de investitie.

b) Obiective financiare

Valoarea investitiei ce va fi realizata de catre S.C. “ANA” S.R.L. este de 20.000 USD, conform celor prezentate in prezentul plan de afaceri.

S.C. “ANA” S.R.L. intentioneaza sa participle la investitie cu 9.000 USD ceea ce reprezinta 48% din valoarea totala a investitiei.

Diferenta de 11.000 USD se doreste a fi obtinuta printr-un credit bancar, in urmatoarele conditii:

Termenul de rambursare a creditului: 3 ani;

Rata anuala a dodanzii: maxim 12%;

Numar de rambursari pe an:4;

Perioada de gratie (necesara finalizarii investitiei): 6 luni.

Conform proiectului realizat costurile de realizare a investitiei propuse sunt repartizate dupa cum urmeaza:

Tabel nr. 4.6

D. MANAGEMENT. ORGANIZARE. PERSONAL.

1. Echipa manageriala

Deoarece echipa manageriala este cheia pentru a transforma o idee buna intr-o afacere de succes, se vor folosi manageri cu experienta.

Astfel echipa manageriala va fi formata din:

Tabel nr. 4.7

2. Organigrama societatii

E. PLANUL DE MARKETING

1. Analiza S.W.O.T.

Este interesant de analizat punctele tari, punctele slabe, oportunitatile si pericolele acestei investitii.

Analiza S.W.O.T.(Strenghts, Weaknesses, Oportunities, Threats):

Tabel nr. 4.8

2. STRATEGIA GENERALA DE MARKETING

Strategia generala de marketing a S.C. “ANA” S.R.L. desemneaza liniile definitorii ale atitudinii si conduitei societatii in vederea atingerii obiectivelor propuse prin investitia analizata.

Strategia nu este detaliata, ci doar precisa si realista, ea indicand fara echivoc ce se urmareste in esenta si cum se intentioneaza sa se ajunga la scopul vizat.

Pentru a-si asigura succesul S.C. “ANA” S.R.L. se va folosi de “punctele slabe” ale concurentilor sai, incercand sa vina cu imbunatatiri.

S.C. “ANA” S.R.L. isi propune sa atraga cliantii printr-o ambianta placuta, familiara, produse si servicii de calitate, preturi accesibile.

S.C. “ANA” S.R.L. se va ocupa si de eliminarea propriilor “punctele slabe”. Pentru ca pensiunea sa devina cunoscuta se va recurge la publicitate, iar pentru marirea spatiului se va recurge la reamenajare.

3. STRATEGIA DE PRET

Obiectivul fundamental al strategiei de pret al S.C. “ANA” S.R.L. este obtinerea rentabilitatii, respectiv asigurarea recuperarii de costuri si realizarea de profit.

Strategia de pret este modalitatea in care acest obiectiv poate fi atins.

S.C. “ANA” S.R.L. isi propune sa practice preturi relative reduse. Datorita practicarii unor preturi accesibile ea considera ca zilnic va avea un numar mare de clienti.

4. STRATEGIA DE DISTRIBUTIE

Elaborarea strategiei de distributie presupune identificarea celor mai potrivite canale de distributie si modalitati de desfasurare a oportunitatilor logistice.

Procesul de formulare a strategiei referitoare la canalele de marketing de catre o intreprindere producatoare necesita parcurgerea unei succesiuni de etape, de la identificarea cerintelor clientilor, pana la selectia celei mai adecvate variante.

Datorita amplasarii pensiunea va fi usor accesibila atat turistilor sositi in zona cat si celor aflati in tranzit.

F. ANALIZA FINANCIARA

A) INFORMATII FINANCIARE PRIVIND ACTIVITATEA CUTENTA SI VIITOARE A SOCIETATII

PROIECTIA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERI

EURO Tabel 4.9

ANALIZA RENTABILITATII

a) Rentabilitatea economica (Re)

Re =

EBE = VA + Subventii din exploatare – Impozite si taxe – Cheltuieli cu personalul si protectia sociala

VA = MC + PE – Consumuri provenite de la terti

MC = Venituri din vanzari de marfuri – Cheltuieli privind marfurile

PE = Productia vanduta + Productia stocata + Productia imobilizata

2001: MC = 0 – 0 = 0

PE = 21.181 + 0 + 0 = 21.181

EBE = 11.454 + 0 – 1.658 – 0 = 9.796

Re = 9.796/23.818 * 100 = 41.12%

2002: MC = 0 – 0 = 0

PE = 97.590 + 0 + 0 = 97.590

VA = 0 + 9.750 – (6.545 + 260) – 0 = 31.879

EBE = 31.879 – 1.956 = 29.923

Re = 29.923/59.871 * 100 = 49.97%

2003: MC = 27.000 – 15.000 = 12.000

PE = 134.040 + 0 + 0 = 134.040

VA =12.000 + 134.040 – (66.506 + 500) = 79.034

EBE =79.034 – 2.451 = 76.583

Re = 76.583/229.946 * 100 = 33.30%

2004: MC = 10.800 – 6.000 =48.000

PE = 243.390 + 0 + 0 = 243.390

VA = 48.000 + 243.390 – (58.988 + 1.500) = 230.902

EBE = 230.902 – 4.562 = 226.340

Re = 226.340/252.821 * 100 = 89.52%

2005: MC = 129.600 – 72.000 = 57.600

PE = 272.350 + 0 + 0 = 272.350

VA = 57.600 + 272.350 – (64.120 + 1.800) – 0 = 264.030

EBE = 264.030 – 5.877 = 258.183

Re = 258.153/302.654 * 100 = 85.29%

Rentabilitatea economica este o masura a eficientei economice a societatii. Cu cat este mai mare, cu atat este mai buna.

b) Rentabilitatea financiara (Rf)

Rf =

RC = Rezultatul exploatarii + Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Rezultatul exploatarii = EBE + Venit din provizioane pentru exploatare + Alte venituri din exploatare – Cheltuieli cu amortizari si provizioane pentru exploatare – Alte cheltuieli pentru exploatare

2001: RE = 9.796 + 0 + 0 – (1.922 + 3.016) = 4858

RC = 4.858 + 3 – 607 = 4.257

Rf = 4.257/(-7.372) * 100 = -57.70%

2002: RE = 29.923 – (1.000 + 45.672) = 24.361

RC = 24.361 + 1.000 – 350 = 25.011

Rf = 25.011/13.250 * 100 = 188,76%

2003: RE = 76.583 – (1.600 + 9.546) = 65.437

RC = 65.437 + 1.000 – 400 = 66.037

Rf = 66.037/44.387 * 100 = 148.77%

2004: RE = 226.340 – (3.400 –10.245) = 212.695

RC = 212.695 + 1.000 – 650 = 213.045

Rf = 213.045/131.833 * 100 = 161.60%

2005: RE = 258.153 – (3.880 + 12.596) = 241.677

RC = 241.677 + 1.200 -800 = 242.077

Rf = 242.077/234.294 * 100 = 103.32%

c) Rata rentabilitatii profitului (Rrf)

Rrf =

2001: Rrf =46/(-7.372) * 100 = -0,62%

2002: Rrf =12.368/13.250 * 100 = 93,34%

2003: Rrf =31.137/44.387 * 100 = 70,14%

2004: Rrf =87.446/131.833 * 100 = 66,33%

2005: Rrf =102.461/234.294 * 100 = 43,73%

Rrata rentabilitatii profitului exprima capacitatea capitalurilor proprii de a produce profit.

ESTIMAREA BILANTULUI

EURO Tabel nr. 4.10

SITUATIA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR AFERENTE PROIENTULUI DE INVESTITI

EURO Tabel nr. 4.11

SITUATIA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR PE TOTAL ACTIVE

EURO Tabel nr. 4.12

Analiza lichiditatii

a) Lichiditatea globala (Lg)

Lg =

2001: Lg = 23.818/31.190 = 0,76

2002: Lg = 59.871/46.621 = 1,28

2003: Lg = 229.946/185.559 = 1,23

2004: Lg = 252.821/120.988 = 2,08

2005: Lg = 302.654/68.360 = 4.42

Lichiditatea globala reflecta posibilitatea transformarii activelor circulante in lichiditati pe termen scurt pentru a satisface obligatiile de plati exigibile.

Se recomanda o lichiditate favorabila doar pentru anii estimati (2002, 2003, 2004, 2005) valoarea lichiditatii globale fiind mai mare ca 1.

b) Lichiditatea imediata (Li)

Li =

2001: Li =526/31.190 = 0,01

2002: Li= 5.540/46.621= 0,11

2003: Li = 8.815/85.559=0,04

2004: Li = 21.290/120.988=0,17

2005: Li = 39.003/68.360=0,57

Lichiditatea imediata reflecta posibilitatea achitarii datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului. Se considera o lichiditate favorabila atunci cand Li tinde spre 1. In cazul nostru, indicatorul este slab, astfel daca societatea ar fi obligata sa-si achite datoriile pe termen scurt, ea nu ar dispune in acest moment de lichiditati care sa acopere intreaga datorie, lucru reflectat si in estimarile urmatorilor ani.

Analiza solvabilitatii

Solvabilitatea patrimoniala (Sp)

Sp =

2001: Sp = -7.372/2.381 * 100 = -30,95%

2002:Sp = 13.250/59.871 * 100 = 22,13%

2003: Sp = 44.387/229.946 * 100 = 19,30%

2004: Sp = 131.833/252.821 * 100 = 52,14%

2005: Sp = 234.294/302.654 * 100 = 77,41%

Solvabilitatea patrimoniala exprima gradul in care unitatile patrimoniale pot face fata obligatiilor de plata. Se considera o valoare buna in cazul in care depaseste 30%.

FLUXUL FINANCIAR ESTIMAT PENTRU PERIOADA 01.07.2002 – 31.12.2005

EURO

ALTE FINANTARI OBTINUTE DE INTREPRINDERE

Alte finantari obtinute in trecut de intreprindere

NU ESTE CAZUL

Alte finantari solicitate de intreprindere pentru proiectul propus

NU ESTE CAZUL

PRESUPUNERI SI RISCURI CONSIDERATE IN ELABORAREA PROIECTULUI

Avand in vedere amplasarea obiectivului de investitii in zona Recea, considerata deja ca o zona cu potential turistic ridicat, precum si modul de concepere al investitiei, corelate si cu siguranta oferita acestor afaceri de catre cererea de pe piata nationala si europeana, riscul considerat are un nivel scazut. In toate calculele financiare s-a utilizat metoda pesimist-rezonabila de estimare, ceea ce duce la un coeficient de risc de 3-4%.

CAPITOLUL V – CONCLUZII SI PROPUNERI

In incheierea acestei lucrari se poate trage concluzia ca exista cadrul necesar, cat si baza tehnico materiala pentru dezvoltarea in aceasta zona a turismului rural si a agroturismului. Mai mult, prin situarea sa geografica, locuintele care intra in circuitul turistic pot beneficia de legea nr 154 din 1994 si Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 62 din 24 august 1994 cu privire la dezvoltarea turismului si promovarea initiativei private in localitatile situate in mediul rural din zona montana de peste 500 m altitudine. Una din prevederile acestei legi avantajeaza in mod deosebit gospodariile din circuitul turistic rural scutind proprietarii acestora de plata impozitului pe venit pe o perioada de 10 ani (a se vedea anexa).

Desi in Recea practicarea agroturismului nu s-a practicat niciodata in mod oficial, satenii i-au cazat in casele lor si le-au oferit cele necesare oaspetilor care le-au vizitata satul inca de la inceputul secolului, fie ca vizitele au fost oficiale sau nu, sau ca vizitatorii erau simplii cetateni, personalitati sau rudele lor stabilite la oras si venite in vizita.

Caracterul recenilor este unul din atuurile acestora in practicare turismului, ramura economica care implica foarte mult caracterul lucratorului, rabdare si onestitatea fiind foarte potrivita acestei munci. Faptul ca banul nu este o valoare dominanta in reprezentarile oamenilor din acest sat si ca alimentele au o accesibilitate larga in acest sat deoarece preturile sunt scazute, va duce cu siguranta in viitor la practicarea unui turism accesibil, din punct de vedere al preturilor, unei mase mari de clienti ?

Situarea satului la poalele Muntilor Fagaras ce constituie un peisaj superb si relativ la o mica distanta de un mare centru urban, ofera locuitorilor din acest sat posibilitatea practicarii unor activitati foarte diferite intr-un spatiu relativ restrans. Aceste activitati ar putea duce si la dezvoltarea satului de vacanta ce va fi realizat in apropierea muntilor

Dupa cum am aratat si pe parcursul proiectului, locuintele din aceasta zona au un potential turistic in curs de dezvoltare, potential ce poate asigura si in momentul actual petrecerea unor vacante reusite atat pentru turistii romani, cat si pentru turistii straini care au posibilitatea sa cunoasca peisajele, obiceiurile si oamenii din aceasta zona.

In viitorul apropiat, odat cu modificarea infrastructurii existente si cu dezvoltarea gospodariilor, un numar tot mai mare de turisti se vor putea bucura de un cadru natural nepoluat, putand realiza activitati turistice de cunoastere, de odihna, de recreere precum si activitati turistice cu valente culturale.

Dupa cum s-a putut observa in ultimii ani tendinta generala a turistilor este de a-si petrece timpul liber intr-un cadru natural ce nu a suferit mari modificari prin interventia omului. Aceasta

tendinta se datoreaza programului lejer, linistii, sigurantei din mediul rural, preturilor si a calitatii produselor alimentare ce pot fi consumate direct de la sursa – mediul rural.

Toate acestea sunt preferate in defavoarea conditiilor din mediul urban unde programul este foarte incarcat, activitatile se desfasoara in spatii inchise si unde pulsul orasului se face simtit poate chiar mai mult decat in mediul din care provine turistul.

Aceasta tendinta ne bucura si neasigura ca turismul rural si agroturismul va avea o continuitate promitatoare in perioada ce va urma.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu Nicolae – “Turism si eficienta. Principii generale” – Editura Lux Libsris, 2001

2. Barnea Ernest – “Studii de folclor si literatura”, Editura pentru Literatura, Bucuresti, 1967

Florin Bran, Dinu Marian, Tamara Simion – “Turismul rural. Modelul european”, Editura Economica, Bucuresti, 1997

Coroian Suciu – “Dictionarul istoric al localitatilor din Transilvania”, 1977

Hanes Vasile – “Din Tara Oltului”, Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1922

Iorga Nicolae – “Pagini alese din insemnarile de calatorie – Cartea a II-a. Tinutul Fagarasului”, Editura Minerva, Bucuresti, 1977

Lupu Ion, Constantin catrina – “Brasov – Monografie”, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981

Mates Stefan – “Viata bisericeasca a romanilor din Tara Oltului”, Sibiu, 1922

Mitrache Stefan – “Agroturismul si turismul rural”, Editura Fax Press, Bucuresti, 1996

Minciu Rodica – “Economia Turismului”, Editura Uranus, Bucuresti, 2000

Neagu Vasile – “Servicii si turism”, Editura Expert, Bucuresti, 2000

Pop Silviu – “Brasov . Ghid turistic”, Editura Pentru Turism, Bucuresti, 1974

Puiu Nistorescu, Florin Bran, Tamara Simion – “Ecoturism”, Editura Economica, Bucuresti, 2000

Pierre Py – “Le tourisme. Un phenomene economique – La documentation francaise”, Paris, 1986

Oscar Snack, P. Baron – “Economia turismului”, Editura Expert, Bucuresti, 2001

Tufescu Victor – “Geografia Romaniei”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1990

Vladutiu Ion – “Turismul cu manual de etnografie”, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976

Stahl Henry – “Amintiri si ganduri”, Editura Minerva, Bucuresti, 1981

Ioncica Maria – “Economia serviciilor”, Editura Uranus, 2000

Gheorghe Barbut – “Turismul in economia nationala”, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1981

Publicatii, periodice si informatii statistice

*** 20. Ziua turistica – 19 aprilie 1997

*** 21. Directia Generala Judeteana de Statistica Brasov – Anul 1999

*** 22. Anuarul Statistic al Romaniei – C.N.S. – 1999

Legislatie

1. *** Legea 45 din 1994

2. *** Ordonanta de Guvern nr. 62 din 1994

3. *** Ordinul 20 din 1995

4. *** Ordonanta guvernului Romaniei nr. 63 din 1997

ANEXA 1

“Sus in poarta lui Craciun”

“Sus in poarta lui Craciun,

Lui Craciun, celui batran,

Pare soare ca rasare

Dar nu-I soare rasaritu’

Ca Iisus cand s-a nascutu’

In iestea dobitoacelor,

Pe floria fanului,

Pe deasupra grajdului

Tot facli aprinse sunt.

Maica Precista Maria

Porunci la Sfantu Ioan

Sa vie sa mi-l boteze

Sa-l boteze-n boboteaza

Si sa-l scalde in Iordane.

Lui Ioan vestea I-a vintu’,

Lui mai bine I-a parutu’.

Mana stanga crucea-si duce,

Si-n cea dreapta busuiocu’

Crucea da batranilor,

Busuiocul fetelor,

Mar de aur junilor.

Noi umblam si colindam,

Acestor gazde le-nchinam,

Le-nchinam cu sanatat

Si cinstea si voia buna.

Zaua de azi “La multi ani”!”

“Domnu’ vesnic”

“Domnu vesnic astazi s-a nascut

Si-a venit cel din cer

Sa-si vada poprul sau,

Sa se bucure.

In Viflaim astazi s-a nascut

Dumnezeu al nostru si Mesia al vostru,

Astazi s-a nascut

Voi crailor unde mergeti?

Noi mergem la Viflaim,

Lui Cristos sa ne-nchinam,

Si iar vom veni.

Pe alt drum ei s-au reintors.

La Irod ce urat,

La cel aspru si pagan

Ei nu au intrat.

Ingerul sfant lui Iosfi I-a zis

Cu Iisus nou nascut,

Cu preasfanta Maria

Sa fuga-n Egipt.

Zaua de azi “La multi ani”!”

“Trei pastori”

“Trei pastori se intalnira

Si asa se sfatuira

Raza soarelui, floarea soarelui

Si asa se sfatuira:

Haideti fratilor sa mergem

Floricele sa culegem

Si sa facem o cununa

S-o-mpletim cu-a noastra mana,

Raza soarelui, floarea soarelui

Si s-o luam pe camp in jos,

Sa I-o ducem lui Cristos

Sa nu fie de folos,

Zaua de azi “La multi ani”!”

“Intreaba si intreaba”

“Intreaba si intreaba

Sfinti pe Dumnezeu din ce s-afacutu’

Vita vinului,

Tufa graului,

Si al treile mir.

Dalelei voi sfinti,

Ce mai ispititi

Ca voi bine stiti,

Caci noi c-am iesitu’

In ziua de Ispasu’

La verdele camou’

Noi ca sa vedemu’

Granele de-s coapte

Oarzeledezvoltate

Si ne-am luatu’

Si ne-am dusu’

Pe un razor de grau’

Si ne-am nimeritu’

La lina fantana,

Apa c-am bautu’,

Greu c-am adormitu’

Si la noi c-am vintu’

Trei caini de jidani

Si din noi din toti

Pe Cristos l-au luatau’

Si l-au ridicatu’,

In poarta lui Pilatu’

Si l-au rastignitu’

Pe cruce de bradu’.

Cuie I-au batutu’

Prin talpi si prin palme, cuie de otelu’,

Piroane de fieru’.

Si unde bateara,

Sangele curgeara

Si de-atunce incoace

Vita vinului,

Tufa graului

Si la treilea mir

Zaua de azi “La multi ani”!”

“Doamne Iisuse Cristoase”

“Doamne Iisuse Cristoase,

Tu ne-ai dat zori frumoase

Si raze prea luminoase.

Zece scrise mese-ntnse,

Iar la masa cine-mi sade?

Sade Ion, sfant ionu’

Si-l judeca pe Adamu:

Mai Adame, mos Adamme,

Slobozire-n rai ti-am datu’

Din toti pomii sa mananci

Numai din pomul cel mare,

Cel mai mare si-nfloritu’.

C-acela este opritu’.

Iarta Doamne c-am gresitu’

S-am gresit s-am adormitu’,

Iuda-n graba c-a venitu’

Maru-n gura mi-o strunjitu’

Si atunci m-am pomenitu’.

Zaua de azi “La multi ani”!”

Varainta de Vaida Recea

“Doamne Iisuse Cristoase”

“Doamne Iisuse Cristoase,

Tu ne-ai dat zori frumoase

Si raze prea luminoase.

Caci din cer te-ai pogoratu’,

Din fecioara te-ai nascutu’,

Pe cruce te-ai rastignitu’

Si te-ai dat in chip de robu’

De ne-ai scos pe noi din focu’

Si te-ai dat in chip de sluga

De ne-ai scos pe noi din munca.

Si te-ai dat in chip de craiu’

De ne-ai dus pe noi in raiu’.

O, Isuse, nume dulce,

Ne-ai spasit cu sfantacruce,

Noi cu ea la rai ne-om duce

Si-asteptam multe Cristoase,

Ca si-o fiara setoasa,

Se cobora din izvoara

Si s-apleaca de s-adapa

Si lui dumnezeu se roaga;

Slava-ti lui Dumnezeu,

Pe pamant fie pace,

Intre oameni buna voie

De acum pana-n vecie

Zaua de azi “La multi ani”!”

“Sfinte Nicolae”

“Bunu-i Dumnezeu,

Bun pranz s-o ganditu’

Bun pranz s-o gatitu’,

La pranz s-o chematu’

Toti sfintii cei sfinti.

Toti ca au venitu’,

Numai n-o venitu’ Sfantu Nicolae,

Dumnezeu graitu’:

De ce n-ai venitu’

Cand ti-am poruncitu?

Dar eu n-am venitu’

Ca m-am dovlcitu’

Jos pe mare-n jos

Noua corabioare,

Cinci-s de crestini,

Patru-s de pagani.

Cele de crestini

Mult ca s-au rugatu’

Si eu le-am dreptatu’

Jos, pe mare-m josu.

Dumnezeu graindu:

Sfinte Nicolae,

Ia-ti prescurea-n brate,

Si-un pahar de vinu’

Si le multumeste

Caci n-au fost paganii

Si-au fost de-ai nostri

Si-ai lui Dumnezeu

Gazda acest om bun

Si lui Dumnezeu

Sa fie sanatoasa,

Cinste voie buna.

Zaua de azi “La multi ani”!”

ANEXA

CRITERII privind incadrarea gospodariilor din zona montana in clasa de confort agroturistic montan.

1. Clasa de confort agroturistic montan – spatii de cazare

Clasa I – camera cu 1-2 paturi (10-16mp), cu posibilitati de incalzire asigurate si grup sanitar propriu fiecarei camere, cu WC, lavoar, dus (cada), cu apa rece si calda.

Clasa II – camera cu 1-2 paturi (10-16mp), cu posibilitati de incalzire asigurate si grup sanitar comun cu alti turisti, WC, lavoar, dus cu apa rece si calda.

Clasa III – camera cu 1-3 paturi (10-20mp), cu posibilitati de incalzire asigurate si grup sanitar comun cu alti turisti si cu proprietarul, cu WC, lavoar, eventual dus cu apa receeventual si apa calda.

Clasa IV – camera cu 1-3 paturi (10-20mp), cu posibilitati de incalzire asigurate si latrina separata de locuinta, comuna cu proprietarul si o incapere pentru spalare, cu lavoar cu apa rece, comuna cu alti turisti.

2. Clase de confort agroturistic montan – spatii pentru prepararea si servirea meselor

Clasa A – camere de servit masa si de recreere, dotata si cu un loc pentru prepararea hranei in folosinta exclusiva a turistilor.

Clasa B – camera de servit masa si de recreere in folosinta comuna a turistilor cu proprietarul cu acces la bucataria proprietarului.

Clasa C – fara camera de servit masa si de recreere dar cu acces la bucataria proprietarului.

ANEXA

Legea nr. 145/1994

Ordonanta nr. 62 din 24.08.1994

Guvernul Romaniei emite urmatoarea ordonanta:

Art. 1 – Pentrudezvoltarea turismului si promovarea initiativei private, statul roman sprijina persoanele fizice si asociatiile familiale, autorizate potrivit legii, care asigura servicii turistice in pensiuni sau ferme agroturistice situate in mediul rural din zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii negre.

Art.2 – Persoanele fizice si asociatiile familiale, autorizate potrivit legii, care desfasoara activitati de turism in structuri de primire de tipul pensiunilor turistice sau fermelor agroturistice, delinitarea articolului 1 beneficiaza de facilitatile acordate intreprinderilor mici si mijlocii, chiar daca nu indeplinesc conditiile de numar de angajati si venitul annual, precum si de urmatoarele inlesniri:

consiliile locale pot pune la dispozitie din terenurile disponibile, in formele si conditiile prevazute de lege, suprafetele de teren necesare construirii, dezvoltarii si exploatarii de pensiuni si ferme agroturistice;

acordarea de prioritati la instalarea de linii pentru telecomunicatii (telefon, fax, telex);

asistenta tehnica si de specialitate sub toate formele din partea Ministerului Turismului si a asociatiilor profesionale;

cuprinderea ofertei turistice a pensiunilor si a fermelor agrotuirstice in materiale de promovare turistica, editate de Ministerul Turismului;

prezentarea ofertei pensiunilor si a fermelor agrotuirstice in actiuni de promovare intreprinse de birourile de informare turistica din strainatate ale Ministerului Turismului;

includerea in programele institutiilor de invatamant cu profil de turism sau agricol a problemelor specifice pensiunilor si fermelor agroturistice;

scutirea de la plata impozitului pe venit pe o perioada de zece ani a pensiunilor si fermelor agroturistice, care au ca obiect de activitate, inscris in autorizatia de functionare, servicii turistice;

Art. 3 – Pensiunile turistice sunt structuri de primire pentru gazduire si servire a mesei cu apacitate cuprinsa intre 3 si 20 de camere, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente care asigura in spatii special amenajate cazarea turistilor si servicii de pregatire si servire a mesei.

Ferma agroturistica este o structura de primire pentru gazduire si servirea mesei cu capacitate de pana la 20 de camere, functinoand in cadrul gospodariilor taranesti care asigura alimentatia turistilor cu produse proaspete proprii si locale.

Autorizatia pentru construirea de pensiuni turistice si ferme agroturistice se face prin consiliile locale, in conditiile reglementarii lor privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative.

Art. 4 – Activitatea de turism din cadrul pensiunilor si a fermelor agroturistice cuprinde servicii de cazare, de masa, de agrement, precum si alte servicii asigurate turistilor pe perioada sejurului.

Art. 5 – In scopul protectiei turistilor, activitatea pensiunilor si a fermelor agroturistice se va desfasura cu respectarea actelor normative ce reglementeaza turismul in Romania. In functie de nivelul de dotare si de calitatea serviciilor oferite, pensiunile si fermele agrotuirstice se atesta si se clasifica de Ministerul Turismului conform regulilor elaborate de acesta.

Clasificarea pe categorii de incadrare a pensiunilor si fermelor agorturistice se face in termen de 60 de zile de la dat cererii persoanleor fizice si asociatiilor familiale.

Art. 6 – Nerespectarea obiectului de activitati si a criteriilor ce au stat la baza clasificarilor pensiunilor si a fermelor agrotuirstice constituie contraventia si se sanctioneaza cu amenda de la 250.00 lei la 500.000 lei.

Art. 7 – Contraventiei prevazute la articolul 6 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor cu exceptia articolelor 25 si 26 din lege completata si modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 12/1994.

Art. 8 – Contraventiile se constata si amenzile se aplica de catre organele Garzii Financiare si de catre organele de specialitate din Ministerul Turismului cu atributii speciale din acest domeniu.

CAP. 5 CONCLUZII SI PROPUNERI

Piata produselor de morarit si panificatie este formata, dar in viitor se va mai dezvolta. Industria mare are nevoie inca de multe investitii, iar in domeniul privat mic au aparut firme noi foarte puternice care fac si vor face investitii serioase. Ca tendinta, in Romania, asa cum s-a intamplat si pe plan european, se va consuma mai putina paine alba, dar va creste consumul de specialitati, acestea necesitand echipamente mai sofisticate. Privind din alta perspectiva, in diverse judete ale tarii, cel putin jumatate din productia de paine provine de la firme nou aparute dupa 1990, si restul de la fostii producatori.

In 1992, firma “Paty Royal” a aparut pe piata nemteana de produse de panificatie si patiserie, un moment prielnic putem spune, tinand cont si de faptul ca in acel an mai existau doar doi producatori privati in Piatra Neamt. Firma a reusit sa se afirme repede, punand un accent deosebit pe diversitate si calitate. Pe masura ce activitatea firmei s-a diversificat, s-au intensificat si preocuparile conducerii in directia respectarii unor standarde de calitate superioare. Interesul constant, permanent al firmei pentru realizarea unor produse superioare calitativ, a fost principalul factor care a si atras o numeroasa clientela fidela firmei “Paty Royal”. Un produs excelent presupune insa materii prime de foarte buna calitate, cuptoare performante si aparatura specifica corespunzatoare, dar, si o mana de lucru calificata, bine motivata.

In 1996 condicerea firmei “Paty Royal” a realizat o investitie deosebit de importanta prin achizitionarea unei mori de grau. Prin aceasta investitie, firma si-a propus sa devina propriul ei furnizor de faina. Printr-un control riguros al procesului de aprovizionare cu materie prima si al procesului de productie in sine, firma reuseste sa aiba permanent la dispozitie o faina de calitate superioara, nemaifiind nevoita sa lucreze in conditiile impuse de alti morari, a caror oferta nu de putine ori s-a dovedit total nesatisfacatoare. Deasemeni, conducerea a intuit bine tendinta de dezvoltare a pietei locale de panificatie. “Paty Royal” nu numai ca reuseste sa-si sustina fara probleme activitatea de productie, dar reuseste si sa gaseasca clienti pentru intreaga productie de faina realizata. Practic 65-70% din productia realizata de moara este destinata clientilor locali, iar cererea este in continua crestere. Pentru urmatorii doi ani, obiectivele de baza sunt urmatoarele:

capitalizarea

reinvestirea profitului care sa asigure reinniori tehnologice, sa cobtribuie la cresterea competitivitatii tehnice si economice a produselor si serviciilor firmei si la distributia marfii

tinerea sub control a raportului performanta/pret la produsele de succes

largirea clientelei si perfectionarea canalelor de distributie.

Pe viitor firma ar trebui sa-si orienteze atentia catre un domeniu care, in general, pe ansamblul Romaniei este putin luat in consideratie, desi in Occident este un domeniu extrem de dinamic, atractiv si profitabil. Mai precis, ma refer la piata cerealelor pentru micul dejun. Desi in Occident consumul de cereale cu lapte la micul dejun este foarte frecvent, in Romania piata este destul de mica, vanzarile fiind de cateva zeci de ori mai mici. Cresterea de 10% pe an a pietei este considerata de specialisti destul de lenta. Oferta de pe piata romaneasca a cerealelor pentru micul dejun se imparte in doua: cele produse pe plan local (cu preturi intre 7.000 si 30.000 de lei) si cele din import (cu preturi intre 40.000 si 60.000 de lei). “Paty Royal” poate avea ca exemplu national pe Dobrogea S.A. care are o oferta de sesa produse: Matinal, Mix cereal, Tropical, Fulgi de ovaz, Fulgi de orz si Delta Mix, in general amestecuri de fulgi de grau, porumb, secara, orz, ovaz, orez si stafide.

Deasemeni, “Paty Royal” ar putea sa-si simplifice, si in acelasi timp sa-si perfectioneze programul de contabilitate, gestiune si management adoptand sistemul Wiz Top. Practic firma poate colecta si transmite date, poate inregistra comenzile si incasarile si poate intocmi facturile direct de la sediul clientului. Aceste date pot fi transmise prin modem sau telefon mobil si integrate in mod automat in sistemele de gestiune si contabilitate. Clientii pot fi ordonati pe zone, trasee si zile de livrare. De asemenea, permite un control strict al stocurilr, vanzarilor si asigura prin parola securitatea datelor si accesul la informatie. In general, Wiz Rom vizeaza firmele mici si mijlocii, datorita faptului ca softul furnizat este adaptabil pentru clientii cu posibilitati financiare mai reduse. Implementarea softului Wiz Count costa, in medie, intre 1.000-2.000 dolari/statie de lucru. “Paty Royal” ar putea beneficia de un sistem de centralizare a informatiei (introdusa o singura data) care va duce la scaderea costurilor, prin scurtarea timpului necesar luarii deciziilor si fundamentarea acestora in cunostinta de cauza.

ANEXA 1

Productia fizica si valorica in perioada 1999-2001 si

prognoza pentru perioada 2002-2004

ANEXA 2

Principalii furnizori de materii prime si marfuri

ANEXA 3

Principalii clienti ai firmei

ANEXA 4

Principalii concurenti locali ai firmei

La aceasta lista trebuie, deasemeni, adaugati si marii producatori si distribuitori nationali: S.C. Pambac S.A., Overseas Group Bucuresti, Baneasa S.A., Postavarul S.A. Brasov, Dobrogea S.A., Tofan Grup si S.C. Panimone S.A. Bacau.

CHESTIONAR

Buna ziua!

Ma numesc Potoroaca Loredana si realizez o cercetare de marketing prin care imi propun studierea mai aprofundata a opiniilor, atitudinilor si motivelor dumneavoastra de cumparare fata de produsele de panificatie si patiserie oferite de “S.C. PATY ROYAL S.R.L.”

Raspunsurile dumneavoastra sunt importante pentru realizarea cercetarii si va asigur ca datele sunt confidentiale si nu vor fi folosite decat in scopuri didactice.

Va multumesc!

Ati auzit de “S.C. PATY ROYAL S.R.L.”?

Da (continua cu 2) Nu (continua cu 20)

Va rog sa precizati de la ce producatori de paine ati cumparat produse in ultima luna. (Raspuns multiplu)

Pangaz

Panmont

Gliga

Costi-Anas

Liciu continua cu 3

Arca

Comimpex

Alt producator nemtean (care?)…………..

Paty Royal

Daca s-a mentionat si Paty Royal, treci la 4.

Care sunt motivele care v-au determinat sa nu cumparati produsele oferite de Paty Royal?

……………………………………………………………………………………..

Cat de des cumparati produse de panificatie-patiserie fabricate de “Paty Royal”?

zilnic

de 4-5 ori pe saptamana

de 3-4 ori pe saptamana

de 2-3 ori pe saptamana

o data pe saptamana / mai rar.

Va rog sa ordonati urmatorii producatori de paine avand in vedere preferinta dumneavoastra pentru produsele lor. (Se acorda cifra 1 producatorului pe care il preferati cel mai mult, cifra 2 pentru locul secund etc. Daca respondentul nu a auzit de unul dintre producatori se marcheaza cu 0).

…… Gliga …… Panmont …… Comimpex

…… Liciu …… Arca …… Alt producator (care)

…… Pangaz …… Costi-Anas …… Paty Royal

Va rog sa precizati ce fel de specialitati cunoasteti ca produce si comercializeaza “Paty Royal”? (Raspuns multiplu).

paine alba

paine neagra

paine cu secara

specialitate GRAHAM

covrigi

pateuri

Care sunt mijloacele de informare prin care aflati despre oferta “Paty Royal”?

reclama la televiziunea locala

reclama la postul local de radio

reclama din magazinul firmei (la fata locului)

de la rude, prieteni, vecini

Cum apreciati urmatoarele atribute ale produselor fabricate si comercializate de “Paty Royal”? (incercuiti semnul si cifra care reflecta cel mai bine atitudinea dvs.)

+3 +3 +3 +3

+2 +2 +2 +2

+1 +1 +1 +1

prospetimea gramajul valoarea gustul

produselor produselor calorica produselor

-1 -1 -1 -1

-2 -2 -2 -2

-3 -3 -3 -3

Painea pe care dvs. si familia dvs. o consumati cel mai des, ce fal de faina contine? (Raspuns unic).

faina alba

faina neagra

secara

faina GRAHAM

Spuneti-mi cat de important este pentru dvs. fiecare dintre urmatoarele criterii, dand note de la 1 la 5, unde 1 este “deloc important” si 5 este “foarte important”.

Numele producatorului 1 2 3 4 5

Calitatea produselor 1 2 3 4 5

Aspectul produselor 1 2 3 4 5

Conditiile de fabricare 1 2 3 4 5

Conditiile de desfacere 1 2 3 4 5

Va rog sa va exprimati opini dvs. in legatura cu urmatoarele afirmatii:

“Oferta propusa de Paty Royal prezinta un sortiment mai bogat de produse fata de alti producatori”

………… ………… ………… ………… …………

Dezacord Dezacord Nici acord/ Acord Acord

total Nici dezacord total

“Preturile practicate de Paty Royal sunt mai accesibile raportate la preturile altor producatori nemteni”

………… ………… ………… ………… …………

Dezacord Dezacord Nici acord/ Acord Acord

total Nici dezacord total

“Calitatea produselor comercializate de Paty Royal este mai buna in raport cu produsele similare ale celorlalti producatori”

………… ………… ………… ………… …………

Dezacord Dezacord Nici acord/ Acord Acord

total Nici dezacord total

Am sa va citesc o lista cu produsele de panificatie comercializate de firma “Paty Royal”. Pentru fiecare dintre ele va rog sa-mi spuneti cat de mult va place, dand note de la 1 la 5, unde 1 inseamna “nu imi place deloc” si 5 “imi place foarte mult”.

Nu am consumat

Paine alba 1 2 3 4 5 6

Paine cu secara 1 2 3 4 5 6

Specialitate GRAHAM 1 2 3 4 5 6

Covrigi 1 2 3 4 5 6

Paine neagra 1 2 3 4 5 6

Pateuri 1 2 3 4 5 6

13.Va rog sa repartizati un total de 100 de puncte intre diferitele categorii de produse de panificatie, in functie de intentia dvs. de a cumpara in luna urmatoare.

Paine alba .…… Paine cu secara …… Covrigi ……

Paine neagra …… Specialitate GRAHAM …… Pateuri ……

In ce masura sunteti de acord cu urmatoarele afirmatii cu privire la servirea in magazinele ce apartin firmei “Paty Royal”?

“Vanzatoarele sunt amabile cu toti clientii.”

………… ………… ………… ………… …………

Dezacord Dezacord Nici acord/ Acord Acord

total Nici dezacord total

“Clientii sunt serviti cu promptitudine.”

………… ………… ………… ………… …………

Dezacord Dezacord Nici acord/ Acord Acord

total Nici dezacord total

“Conditiile de comercializare a produselor sunt ireprosabile.”

………… ………… ………… ………… …………

Dezacord Dezacord Nici acord/ Acord Acord

total Nici dezacord total

Vi s-a intamplat vreodata sa achizitionati de la “Paty Royal” produse necorespunzatoare calitativ?

Da (continua cu 16)

Nu (continua cu 17)

Ati reclamat / veti reclama un asemenea fapt la O.P.C. Neamt?

Da

Nu

In viitor veti mai cumpara produse de panificatie-patiserie oferite de “Paty Royal”?

Da (continua cu 19)

Nu (continua cu 18)

Care ar fi principalele motive care v-ar determina ca pe viitor sa nu mai cumparati de la “Paty Royal”?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

In ce masura conteaza urmatoarele aspecte atunci cand doriti sa achizitionati produse de panificatie-patiserie de la magazinele “Paty Royal”?

Nici mult/

Deloc Putin Nici putin Mult Putin

Varietatea produselor

Comercializate ……… …….. ………… ……. …….

Preturile practicate ……… …….. ………… ……. …….

Aspectul general al

magazinului ……… …….. ………… ……. …….

Faptul ca este aproape

de locuinta ……… …….. ………… ……. …….

Promptitudinea

Personalului ……… …….. ………… ……. …….

Sexul dvs.?

Feminin

Masculin

In ce categorie de varsta va incadrati?

16-25 ani 26-35 ani 36-45 ani

46-55 ani peste 55 ani

Care este nivelul venitului dvs. lunar?

sub 2.000.000 lei

2.000.001 – 2.700.000 lei

2.700.001 – 3.400.000 lei

3.400.001 – 4.100.000 lei

peste 4.100.001 lei.

=== INTRODUCERE1 ===

INTRODUCERE

Turismul are, pe langa consecintele economice, si o profunda semnificatie socio-umana. Actiunea sa se exercita atat asupra turistilor, cat si asupra populatiei zonelor vizate si se resimte in planul consumului, instruirii si educatiei, utilizand timpul liber, calitatii mediului, legaturile dintre natiuni. In general, efectele sale sunt pozitive, benefice, dar, data fiind complexitatea sa, nu sunt excluse nici incidentele negative.

Prin continutul sau, turismul are un rol reconfortant, reparator, contribuind la refacerea capacitatii fizice a organismului, atat prin formele generale de odihna, recreere, miscare, cat si prin cele specifice, de tratament balneo-medical. Totodata, el se manifesta ca un mijloc activ de educatie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie al oamenilor, turismul faciliteaza accesul la valorile culturale, favorizeaza schimbul de idei, de informatii, stimuland largirea orizontului cultural, de cunoastere a turistilor si populatiei locale, au efect asupra formarii intelectuale. In consecinta, turismul are o importanta deosebita in satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale oamenilo, influentand pozitiv dimensiunile si structura consumului.

Turismul are de asemenea un rol in utilizarea timpului liber al populatiei. In conditiile unui timp liber in continua crestere, petrecerea acestuia in afara localitatii de resedinta, deci practicarea turismului constituie una dintre modalitatile eficiente de cheltuirea a lui. Deci se poate remarca rolul pozitiv si complex al turismului asupra vietii economice si sociale ceea ce a dus la amplificarea lui la scara mondiala.

In lucrarea de fata vom incerca sa aratam care sunt oportunitatile oferite de “Tara Oltului”, cum pot fi ele folosite pentru ca ambele parti sa obtina un castig: turismul sa beneficeze de linistea oferita de cadrul natural, de siguranta oferita de acest cadru, de ospitalitatea si solidaritatea acestor oameni, de cultura populara atat de bine pastrata in aceasta zona, iar sateanul sa beneficieze de cultura moderna adusa de turist, de posibilitatea de a-si dezvolta gospodaria fapt ce ar duce la dezvoltarea acestei zone.

Lucrarea prezentata intitulata “Posibilitati de dezvoltare a turismului rural in zona Tara Olt”, prezinta asa cum arata si titlul posibilitatile de dezvoltare a turismului rural in aceasta zona.

Capitolul I intitulat “Rolul si importanta turismului rural in dezvoltarea generala a turismului romanesc”, are in componenta urmatoarele subcapitole:

Subcapitolul intai “Contributia turismului la dezvoltarea economico-sociala a Romaniei”.

Subcapitolul al doilea “Formele de turism practicate in Romania” cuprinde date despre formele turismului in Romania.

Subcapitolul al treilea “Caracteristici generale ale turismului rural”. Acest subcapitol trece in revista pasii de inceput si dezvoltarea ulterioara a turismului rural si agroturismului in tarile din vest

Subcapitolul al patrulea “Situatia turismului rural in Romania”, contine criteriile de baza (cadrul natural, criteriul economic si socio-demografic, criteriul ecologic, criteriul accesibilitatii, determinarea functiei turistice, criteriul valorilor etnografice, determinarea valorii turistice, criteriul existentei si calitatii gospodariilor taranesti, pozitia geografica si criteriul inzestrarii tehnico-ereditare) dupa care poate fi determinata valoarea patrimoniului tursitic.

Capitolul II se bazeaza pe un studiu de caz, respectiv comuna Recea si este impartit in patru subcapitole dupa cum urmeaza: caracterizarea generala a zonei, resursele naturale, resursele antropice, traditiile populare -–un mijloc de valorificare a zonei.

Capitolul III – “Valorificarea superioara a potentialului turistic in zona “Tara Oltului” – comuna Recea prin realizarea amenajarii unei pensiuni agroturistice” cuprinde urmatoarele subcapitole:

Subcapitolul unu “Principalele obiective privind dezvoltarea zonei Recea” prezinta investitiile propuse pentru revitalizarea infrastructurii.

Subcapitolul doi “Infrastructura existenta si de perspectiva” prezinta planul d dezvoltare al satului turistic ce va fi construit in apropierea localitatii Recea.

Subcapitolul trei este intitulat “Conditii minimale de amenajare a gospodariilor rurale din comuna Recea”.

Subcapitolul patru este intitulat “Amenajarea in scopuri turistice a gospodariei MARRY DINER”.

Subcapitolul cinci prezinta analiza economico-financiara a gospodariei “MERRY DINER”.

Capitolul IV – “Elaborarea planului de afaceri in vederea infiintarii unei pensiuni agroturistice in comuna BRAN ”.

Dupa cum se va vedea si din acest proiect, Romania detine un potential bogat si variat din punctul de vedere al atractiilor turistice, de mare valoare – cu multe elemente originale, unele chiar unicate – si, ca atare competitive in raport cu oferta altor tari. Existenta acestui potential a stimulat, din totdeaua interesul si preocuparea pentru exploatarea si valorificarea acestui potential, pentru dezvoltarea turismului intern si international.

Proiectul prin ansamblul sau prezinta pe parcursul celor patru capitole o particularizare a turismului rural si agroturismului in incercarea de a crea un model si un mod de viata.

Acesta este motivul pentru care am ales aceasta tema in speranta ca acest fenomen va evolua si odata cu el va avolua si viata locuitorilor din mediul rural.

CAPITOLUL I

ROLUL SI IMPORTANTA TURISMULUI IN DEZVOLTAREA GENERALA A TURISMULUI ROMANESC

CONTIBUTIA TURISMULUI LA DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALA A ROMANIEI

Desi aparitia turismului se pierde in negura timpurilor si, in consecinta, din cauza lipsei unor informatii istorice nu se poate stabili o data cat de cat certa a detasarii sale ca activitate distincta, se pare ca unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai vechi timpuri. Poate nu ar fi exagerat daca s-ar afirma ca, desi nu au constituit un scop in sine, satisfactiile turistice ale unor calatorii au o varsta aproximativ egala cu cea a primelor asezari omenesti stabile. Afirmatia se bazeaza pe ideea ca omul, chiar din cele mai indepartate timpuri ale evolutiei sale, nu a reusit sa produca toate cele trebuincioase subzistentei si, in ciuda mijloacelor precare de comunicatie, a cautat sa cultive si sa intretina relatii cu semenii sai din alte colectivitati, prin intermediul schimburilor comerciale, ceea ce a favorizat, inerent, si o largire treptata a contactelor, permitand o mai buna cunoastere reciproca a colectivitatilor respective.

Institutionalizarea turismului pe plan national si organizarea lui in continuare si pe plan international au determinat un avant continuu al acestuia si au facut ca, prin ritmurile de dezvoltare atinse turismul sa devina, alaturi de revolutia tehnico-stiintifica, unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale secolului XX, cu consecinte sociale, economice si umane deosebit de importante. Se poate afirma ca, din aceasta epoca, turismul incepe sa se detaseze ca o activitate economico-sociala distincta.

Fiind un ansamblu al relatiilor si proceselor generate de satisfacerea nevoilor de consum ale calatorilor, turismul prezinta trasaturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se intr-o ramura a economiei nationale. Prin specificul ei, aceasta ramura se integreaza in sfera sectorului tertiar. Aceasta apartenenta este sustinuta si de continutul si caracterul sau, precum si de comportamentul economic pe care il manifesta.

Turismul, perceput de mult ca o activitate cu caracter recreativ sau sportiv, capata in epoca actuala un alt continut, o noua dimensiune. Dimensiunea atinsa astazi de turism, in toate componentele sale, implicatiile sale asupra dezvoltarii economice si sociale capata un aspect major. Experienta ultimelor decenii in ceea ce priveste cerintele actuale din economiile nationale, zonale si mondiale ne demonstreaza rolul major al turismului in procesul dezvoltarii viitoare.

Turismul poate contribui in mare masura la dezvoltarea durabila si, in particular, la lupta pentru eradicarea pauperismului si pentru protectia si conservarea mediului natural, cultural si social. Sectorul cel mai creator de ocupatii este turismul. Conform estimarilor OMT, pe planeta noastra, in prezent, din fiecare opt persoane ocupate, unul depinde direct sau indirect de existenta si dezvoltarea industriei calatoriilor si turismului. Intre anii 1950-1998, turismul international a progresat in ritmuri medii anuale de 7 % si conform estimarilor OMT, expansiunea sa rapida va continua si in perspectiva deceniilor urmatoare.

Turismul reprezinta un fenomen economico-social propriu civilizatiei moderne, puternic ancorat in viata societatii si, ca atare aflata intr-o relatie de interconditionalitate cu acesta. Astfel, tendintele inregistrate in evolutia economiei mondiale, atat cele pozitiv exprimate de sporirea productiei si, pe aceasta baza, a prosperitatii generale, de intensificare a schimburilor internationale si largirea cooperarii dintre state, de industrializare si tertiarizare, cat si cele negative precum crizele sau perioadele de recesiune economica, extinderea saraciei si a somajului, inflatia, deteriorarea mediului, au influentat cantitativ si structural activitatea turistica stimuland calatoriile si diversificand orientarea lor spatiala. De asemenea, faptul ca turismul se adreseaza unor segmente largi ale populatiei, ca raspunde pe deplin nevoilor materiale si spirituale ale acesteia s-a reflectat in intensificarea circulatiei turistice, imprimand fenomenului unul dintre cele mai inalte ritmuri de crestere. Pe de alta parte, prin amploarea si continutul sau complex, turismul antreneaza un vast potential natural, material si uman avand implicatii profunde asupra dinamicii economiei si societatii, asupra relatiilor internationale.

Prin dimensiunea atinsa astazi de turism, in toate componentele sale, prin impicatiile sale asupra dezvoltarii economice, dar si asupra calitatii mediului, putem aprecia ca intr-adevar imbraca trei atribute esentiale: economic, social, ambiental (mediu).

Ca problema economica pot fi aduse in discutie o serie intreaga de argumente printre care: alocarea si utilizarea in acest domeniu a unor importante resurse materiale, financiare si umane. La randul lor acestea pot fi privite structural intr-o dimensiune si mai larga si ca obiective in procesul de utilizare se impun o serie de cerinte, criterii, cum ar fi cele de economicitate, eficenta atat pentru turism ca atare, cat si pentru beneficiarii sai pentru economia sa nationala.

In planul resurselor trebuie avut in vedere si celalalt aspect al posibilitatilor oferite prin turism de obtinere a unor venituri financiare (mai ales ca urmare a aportului valutar), a procurarii din exterior a unor bunuri materiale, a unor tehnologii adecvate sectorului, inclusiv a unor bunuri ce pot fi comercializate sau consumate in viitoarele activitati turistice.

Tot mai mult turismul desfasoara si o serie de activitati comerciale, de unde necesitatea de a descoperi o serie de produse din alte tari, solicitate de turistii autohtoni sau straini, la care trebuie adaugata si preocuparea ca prin turism o serie de produse nationale sa fie cunoscuta in exterior, ce ulterior trebuie valorificate.

Ca problema sociala, turismul poate fi privit din mai multe unghiuri. Primul poate fi acela al capacitatii sale de asigurare a unor locuri de munca, a unor venituri adecvate necesare satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale salariatilor.

Este o problema sociala deoarece se adreseaza unei importante parti a populatiei fie ca este turism organizat, fie ca este individual, fie ca este turism de agrement, fie de odihna si tratament.

Urbanizarea genereaza in mod obiectiv necesitatea refacerii capacitatii de munca, utilizarea timpului liber intr-un mod adecvat, toate pentru satisfacerea unei nevoi spirituale si de alta factura. Retinand aspectul economic si social al turismului subscriem aprecierii ca: “Turismul se prezinta ca un fenomen economico-social specific civilizatiei moderne puternic ancorat in viata societatii si, ca atare, influentat de evolutia ei.”

Ca problema ambientala, si turismul trebuie conceput in relatie directa cu problemele mediului inconjurator, care el insusi este problema economica. Retinem aceasta relatie intre turism-mediu, iar pe plan mai larg om-turism-mediu, datorita implicatiilor ce le are si le poate avea in viitor asupra deteriorarii mediului pe de o parte, asupra refacerii sale pe de alta parte.

Aceasta corelatie, generic, trebuie conceputa pe mai multe planuri. In primul rand o parte insemnata a turismului, atat intern cat si international este legata de zone naturale, montane, maritime sau care in general reprezinta creatie si frumuseti naturale. Turismul, intr-o masura mai mare sau mai mica, modifica mediul natural, creeaza dezechilibre naturale care alaturi de efectele negative ale industrializarii agriculturii intensive si alte activitati au condus la situatia actuala in care muti economisti si specialisti vorbesc de necesitatea unei reorientari a intregii activitati pentru a asigura supravietuirea umanitatii.

Cercetarile intreprinse asupra rolului turismului au evidentiat faptul ca el are …”un impact considerabil asupra economiilor societatilor si culturilor diferitelor tari de referinta”. actiunea sa se manifesta pe o multitudine de planuri sociale, de la valorificarea superioara a resurselor la imbunatatirea conditiilor de viata. Aportul turismului in viata economica si sociala, intensitatea optiunilor sale difera de la o tara la alta in functie de nivelul sau de dezvoltare si de politica promovata de el.

Privit in corelatie cu ansamblul economiei nationale, turismul actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global. Asadar prin dezvoltarea turismului se obtine un semnificativ spor de productie in tarile cu traditie turistica.

Turismul, in ansamblul sau este o activitate deosebit de complexa, capabila sa determine mutatii in dezvoltarea in profil teritorial. Pe langa incidentele asupra economiei regiunilor si zonelor turistice rezultate din atragerea lor in circuitul de valori, dezvoltarea turismului are consecinte si asupra geografiei acestora, asupra urbanizarii si constructiei de locuinte, amenajarii de drumuri, realizare de servicii publice.

Turismul are de asemenea un rol in utilizarea timpulu liber al populatiei. In conditiile unui timp liber in continua crestere, petrecerea acestuia in afara localitatii de resedinta, deci practicarea turismului, constituie una dintre modalitatile eficiente de cheltuire a lui, Deci, se poate remarca rolul pozitiv si complex al turismului asupra vietii economice si sociale ceea ce a dus la amplificarealui la scara mondiala.

1.2. FORMELE DE TURISM PRACTICATE IN ROMANIA

Formele de turism generate de potentialul national, natural si antropic, au o grupare corespunzatoare specificului resurselor turistice, structurii turistilor, motivatiilor, deplasarilor si caracterului activ al turismului, generand formele de baza: turismul montan (odihna, sporturi de iarna, drumetie, speoturism, alpinism, vanatoare si pescuit, cunoastere stiibtifica etc); balnear (odihna, climatism, cura balneara); de litoral (odihna, balneo-medical, agrement sportiv); turismul cultural (de cunoastere, educativ); de afaceri, de congrese, turismul sportiv si de agrement stiintific etc.

Varietatea peisajelor si conditiile favorabile pentru drumetii in timpul verii si sporturi de iarna in sezonul rece, confera Carpatilor o mare atractie turistica atat pentru turistii romani, cat si pentru cei straini, la acestia adaugandu-se litoralul romanesc al Marii Negre, care atrage turistii prin calitatile sale naturale si obiectivele de interes cultural, religios, etc.; Delta Dunarii – obiectiv de prim ordin, pentru toate categoriile de turisti etc.

Prezinta de asemenea interes, evenimente specifice zonelor tarii: Festivalul Cerbul de Aur, festivalul Berii, Festivalul de Muzica Medievala de la Sighisoara, Targul de Fete de pe muntele Gaina, manifestari sportive care atrag pe perioade scurte un numar mare de turisti.

Oferta turistica romaneasca va deveni concurentiala in masura in care se va adopta rapid cererea turistica aflata in crestere si in continua diversificare.

Trebuie avuta in vedere imbunatatirea calitatii serviciilor turistice de baza si suplimentare, diversificarea ofertei care va trebui sa cuprinda o gama mai larga de produse turistice, unele imbunatatite calitativ, consolidate, si produse noi, cu impact rapid si de masa asupra turistilor.

Noua calitate a structurilor de primire turistica, a transportuilor, telecomunicatiilor necesita un substantial efort financiar care trebuie sustinut de o politica economica adecvata.

Motivatia turistica cea mai importanta, care determina pe turist sa aleaga ca destinatie Romania, este in primul rand potentialul si oferta naturala deosebit de generoasa: muntii Carpati pentru sportuile de iarna, turismul estival cu litoralul Marii Negre si diversitatea statiunilor balneare cu efectele tamaduitoare si de recuperare.

Nu in ultimul rand se situeaza de asemenea si potentialul antropic al Romaniei care permite dezvoltarea turismului itinerant, circuitele tematice, cultural-istorice, activitati legate de afaceri, reuniuni, congrese, conferinte etc.

Turismul montan, de sporturi de iarna si estival, reprezinta in anul 1998, aproape 15% din nivelul cererii turistice (numarul de turisti) si peste 13% din numarul de innoptari.

Din analiza principalilor indicatori ai unitatilor de cazare turistica in anul 1998 se constata ca statiunile din zona montana cu o pondere a capacitatii de cazare turistica in functie de 16,1% din totalul capacitatii de cazare in functiune, pe primul loc situandu-se “municipiul Bucuresti si orasele resedinta de judet, exclusiv orasul Tulcea” cu 25,5%. Pe judete, capacitatea de cazare turistica in functiune in zona montana o detin judetul Brasov cu 6,5% si judetul Prahova cu 5,6%.

Situatia capacitatilor de cazare in functiune, a cererii si a utilizarii capacitatilor de cazare, pe zone turistice – 1998

Sursa: Comisia Nationala de Statistica

Pe piata turistica internationala a sportuilor de iarna, cele mai solicitate statiuni montane romanesti sunt Poiana Brasov , Sinaia,Moeciu si Bran.

In masura in care printr-un efort investitional serios se modernizeaza hotelurile, amenajarile si partiile de schi, agrementul, statiunile montane romanesti au sansa de a-si mentine, chiar imbunatati pozitia pe piata.

Dintre numeroasele forme de turism, un loc aparte il constituie turismul montan. Avand in vedere faptul ca muntele a reprezentat de multe ori insasi conditia de mentinere si stabilitate pe aceste locuri, turismul montan trebuie sa capete noi valente, bazate pe aspectul socio-cultural.

Zona montana este, in cazul Romaniei, mai putin spectaculoasa din punctul de vedere al altitudinilor si, ca atare, mai putin competitiva pe plan international, dar prin varietatea atractiilor ofera conditii pentru practicarea unei game diverse de forme de turism: odihna, drumetie si alpinism, sporturi de iarna, speologie, cura balneara. Muntele, desi prin valentele sale raspunde preferintelor unor segmente largi de consumatori, reprezentand o destinatie de vacanta in tot cursul anului, este si mai putin pus in valoare, prin dotarile de care dispune, comparativ cu celelalte zone.

Un alt aspect ce caracterizeaza modul de punere in valoare a potentialului turistic in zona montana este concentrarea foarte puternica a dotarilor si, respectiv, a activitatii; astfel masivele Bucegi, Postavaru, Garbova detin circa 75% din capacitatile de cazare, 70% din numarul instalatiilor de transport pe cablu si 90% din totalul partiilor amenajate. Ca urmare, apare o imensa discordanata intre valoarea si complexitatea potentialului unor masive si gradul de inzestrare al acestora.

Aceste cateva elemente evidentiaza importantele rezerve de care dispune zona montana pentru dezvoltarea turismului si directiile in care trebuie actionat.

Turismul montan estival si pentru sporturi de iarna beneficiaza de un potential oferit de prezenta Carpatilor, care ocupa 365 din teritoriul national. Exista aproape 35 de statiuni si localitati turistice montane, din care doar 10 pretabile pentru sporturi de iarna – Borsa, Vatra Dornei, Durau, Poiana Brasov, Sinaia, Predeal, Azuga, Busteni, Paltinis, Semenic, Stana de Vale.

Reprezentative pentru turismul montan sunt poiana Brasov, Sinaia, Predeal, cu deschidere catre piata turistica europeana si internationala.

In ansamblu, staiunile montane cuprind 12% din structurile de cazare si 9% din cererea turistica. Exista 698 unitati de cazare cu 34.784 de locuri, indicele de utilizare al capacitatilor fiind de 37,0, durata medie a sejurului este de 3,7 zile. Numarul de turisti se ridica la 32.815 turisti cu 121.499 de innoptari

Turism in arii protejate se sprijina pe arii protejate declarate, dar fara a avea o raportare in plan statistic. Conform ultimelor date intocmite de cercetatorii silvici, se confirma inca o dat faptul ca Romania este singura tara din Europa care focalizeaza 5 din cele 11 zone de vegetatie naturala.

Teritoriul ei include: 162 de sectoare ecologice, 450 de unitati edafice, 500 de tipuri naturale potentiale de padure, 3.450 de specii de plante cu flori, care reprezinta aproape 40% din inventarul european, din care 127 endemice. La acestea se mai adauga 497 de specii minimale, adica 25% din diversitatea mineralogica universala, si 50.000 de specii de animale. “Acest imprsionant patrimoniu natural constituie valuta forte a Romaniei”.

Schimbarile din 1989 au permis renasterea mai multor societati silvice care vor avea o importanta capitala in constituirea marilor parcuri nationale romanesti.Astfel, la initiativa cercetatorilor silvici a fost emis ordinul Ministerului Mediului nr. 7/27.01.1990 prin care 13 teritorii forestiere au fost recunoscute ca parcuri nationale sub gospodarirea ocoalelor si a inspectoratelor silvice. Au fost numite parcuri nationale: Rodna, Calimani, Ceahlau, Cheile Bicazului – Hasmas, Bucegi, Piatra Craiului, Cozia, Retezat, Domogled – Valea Cernei, Semenic – Cheile Carasului, Cheile Nerei, Apuseni si Delta Dunarii (ca rezervatie a biosferei). Acestea detin in fondul forestier 397.400 hectare si aproape 10% din intinderea padurii romanesti. Turismul din aceste spatii naturale deosebita dispune de doar 4-5% din oferta de cazare prin intermediul cabanelor montane a unor structuri din unele statiuni montane situate in apropierea ariilor protejate (Borsa, baile Herculane, Stana de Vale etc.).

In Romania turismul s-a dezvoltat in mod organizat de aproape doua secole si jumatate, o data cu punerea in valoare a resurselor turistice montane si balneare, cand s-au ridicat primele cabane si pavilioane balneare.

In prezent, motivele majore care-i atrag pe turistii straini catre tara noastra sunt statiunile de pe litoral, cele cultural-istorice si activitatile legate de afaceri, targuri si expozitii comerciale.

CARACTERISTICI GENERALE ALE TURISMULUI RURAL

Motivat, in general, de dorinta de intoarcere la natura, la viata si obiceiurile traditionale, turismul rural se defineste, in sens larg, prin petrecerea vacantei in mediul rural. Imprecizia acestei abordari a generat opinii diferite cu privire la continutul si caracteristicile turismului rural, opinii distribuite pe o scara foarte larga, de la cele care reduc aceasta forma de turism la o simpla sedere in zonele rurale, pana la cele care impun o lista lunga de criterii legate de comportamentul consumatorilor, cum sunt: sederea in gospodaria taraneasca, consumul de produse agricole proaspete, participarea la activitatile economice specifice etc. – si particularitatile asezarilor (pozitie geografica, suprafata aferenta, densitatea constructiilor, numarul si densitatea locuitorilor, tipologia activitatilor).

In practica uzuala, pentru desemnarea vacantelor petrecute in spatiul rural se folosesc notiunile de turism rural si agroturism. Cele doua concepte se suprapun intr-o anumita proportie, au un numitor comun, dar si elemante particulare.

In general, se accepta ca sfera de cuprindere a turismului rural este mai larga, iar continutul activitatilor definit in termeni mai vagi. Astfel, turismul rural se refera la toate activitatile ocazionate de petrecerea unei perioade de timp determinate in mediul rural, mijlocul de gazduire putand fi atat gospodaria taraneasca – pensiune, ferma agroturistica – cat si echipamente turistice de factura mai generala: hanuri, hoteluri turistice, popasuri.

Turismul cultural-itinerant, constituie o motivatie importanta pentru calatoriile turistice, indicatorii circulatiei turistice evidentiind acest lucru.

Turismul cultural, prin continutul si caracteristicile sale, prezinta o suma de avantaje, cum sunt: independenta fata de un anumit sezon; posibilitatea dezvoltarii in zone diferite pe teritoriul tarii, asigurand astfel o mai buna valorificare a resurselor; larga adresabilitate – intereseaza toate categoriile de clientela. El are insa si dezavantaje, intre care faptul ca este mai scump comparativ cu turismul de agrement si ca unele dintre formele sale se adreseaza unui public avizat, cu un inalt nivel de instructie si cultura; aceste dezavantaje ingusteaza sensibil dimesiunile pietei si reclama eforturi mai mari in domeniul promovarii. Cu toate acestea, turismul cultural reprezinta astazi o forma moderna de vacanta, o forma in plina expansiune.

Turismul rural reprezinta una din cele mai eficiente solutii de armonizare a cerintelor turismului cu exigentele protejarii mediului si dezvoltarii durabile.

Indiferent de terminologia utilizata, aceste forme de turism au un continut – exprimat prin tipologia unitatilor de cazare si alimentatie, actiunile de agrement, intesitatea fluxurilor turistice – in perfecta armonie cu mediul natural si socio-cultural al zonelor receptoare, urmarind chiar, prin solutiile de amenajare, refacerea mediului, imbunatatirea calitatii acestuia.

In tarile Uniunii Europene (UE), turismul rural nu este, la drept vorbind, un fenomen nou. De-a lungul timpului – acest timp numarandu-se in decenii pentru majoritatea tarilor UE – cazarea turistilor la sate s-a practicat de o maniera mai mult sau mai putin spontana sau organizata.

In schimb, ceea ce este sau reprezinta dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic in spatiul rural. Aceasta expansiune se explica pe de o parte prin relansarea dezvoltarii regiunilor rurale si pe de alta parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masa. De aceea, regiunile rurale ale Europei inscriu turismul, rand pe rand, in cadrul politiclor de dezvoltare locala pe viitor.

Turismul rural se bazeaza pe trei coordonate: spatiu, oameni, produse, deoarece:

spatiul fara existenta oamenilor nu poate fi suport al convietuirii, un spatiu fara produse nu poate raspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism;

oamenii in lipsa spatiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusa;

produsele care nu au ca baza spatiul si oamenii nu au decat o existenta efemera si nu pot asigura dezvoltarea durabila pe plan local.

Pe fundalul numeroaselor probleme din spatiul rural si din agricultura, turismul in Europa capata tot mai multa importanta. Spatiile rurale europene au nevoie de noi perspective si alternative viabile, pentru a nu se ajunge la degradarea pozitiei sociale a populatiei rurale.

Circa 250 de milioane de oameni calatoresc anual in Europa. Dintr-un studiu reise ca tot al patrulea european isi petrece vacanta in mediul rural. 70% dintre turisti isi petrec vacantele in UE, 30% in terte state de pe alte continente. In aproape toate tarile Europei turismul este un factor economic important, indeosebi pentru regiunile rurale, si o alternativa pentru productia agricola.

Europa ofera o gama larga de posibilitati pentru practicarea turismului datorita potentialului variat, constand in existenta unor peisaje pitoresti, a unor mentalitati diferite, marcate de mediul cultural si de viata. Tarile europene prezinta o mare bogatie naturala si culturala, care constituie cel mai important potential turistic.

In statele occidentale aceasta forma de turism nu mai este in faza de initiativa. Si tarile est-europene prezinta astazi proiecte bune in acest domeniu. Este doar o chestiune de timp, pana ce ofertele lor si turismul rural sa se poata plasa si sa poata deveni competitiv pe piata europeana si mondiala.

Turismul rural a evoluat diferit in fiecare tara. Mari deosebiri calitative se constata la capitolul dotari si servicii. Sporirea profesionalismului in turismul rural european – tinand cont de cerintele actuale si de conditiile de pe piata turismului – este posibila numai printr-o stransa cooperare in toate statele si pe baza unui marketing international sub rezerva structurilor nationale si sociale. In conditiile unificarii Europei, turismul rural romanesc trebuie sa se inteleaga si sa se integreze in ansamblul european. Fiecare tara are punctele sale forte si potentialul sau propriu, care permite dezvoltarea spatiilor rurale.

Ofertele de turism in mediul rural reprezinta un segment al pietei turistice. De aceea sunt necesare activitati specifice de marketing la nivelul unitatii si in suprastructura.Agroturismul este mai strict din punctul de vedere al conditiilor vacantei; in plus, ia in calcul aspecte legate de efectele economice asupra gospodariilor taranesti si localiatailor rurale in ansamblul lor. Agroturismul presupune, asadar, redarea in gospodaria taraneasca – pensiune, ferma etc. – consumarea de produse agricole din gospodaria respectiva (uneori se indica si o anumita proportie – cel putin 20%) si participarea, intr-o masura mai mare sau mai mica la activitatile agricole specifice.

Atat in practica turistica internationala, cat si in literatura de specialitate si de alte profiluri se constata ca populatia oraselor se indreapta tot mai mult, pentru recreere, spre mediul rural. In acelasi timp, se remarca faptul ca formele de turism, organizate in mari centre aglomerate, cu programe fixe, rigide si monotone, cu deplasari dintr-un mediu aglomerat in altul adeseori mai aglomerat si mai trepidant, nu mai satisfac, la nivelul aspiratiilor, motivatiile si optiunile turistice ale unei insemnate parti in randul populatiei urbane. Ca urmare, cautarea mediului rural, pentru odihna si recreere este o tendinta generala in practicarea turismului mondial.

Venind in intampinarea acestei tendinte, numeroase organizatii de turism din diverse tatri europene se preocupa, de mai multi ani, de organizarea si insitutionalizarea turismului in spatiul rural.

Astfel, in tarile cu grad ridicat de urbanizare si industrializare a aparut necesitatea de a recrea sau a crea anbientul rustic rural sub multiple forme: sate de vacanta, vacante la ferme, sate club, sate pentru tineret, statiunilr rurale de odihna, precum si satul turistic, care, in ultimii ani obtine un loc prioritar.

Satul turistic este o asezare rurala, pitoreasca, bine construita, situata intr-un cadru natural nepoluat, pastratoare de traditii si cu un bogat trecut istoric, care in afara functiilor politico-adminstrative, economice, sociale si culturale indeplineste temporar functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur de durata nedeterminata.

In functie de caracteristicile geografice ale zonelor in care sunt amplasate, de categoria valorilor turistice existente si specificul activitatilor economice, satele turistice se grupeaza in:

etnofolclorice;

de creatie artistica si artizanala;

peisagistice si climatice;

viti-pomicole;

pescaresti si de interes vanatoresc;

pastorale;

pentru practicarea sportuilor de iarna.

Satele turistice sunt solicitate in primul rand de categoria de turisti cu copii si de tineret care vor sa-si petreaca vacanta sau concediul intr-o zona linistita la preturi accesibile.

Tipurile si caracteristicile unor asemenea asezari difera de la o tara la alta, in functie de conditiile geografice si sociale, de traditii si preferinte, de valentele istorico-culturale etc. Personalul este redus la minim, satele turistice fiind servite de insasi localnicii care primesc oaspeti, fiind dotate si echipate corespunzator. De regula cazarea familiilor este solutionata in asa fel incat ele sa se poata intretine singure sau in pensiune completa, semi-pensiune ori numai mic dejun.

In literatura de specialitate se scot in evidenta tot mai pregnant avantajele acestei noi forme de turism care constau indeosebi in: valorificarea prin intermediul turismului a bogatului potential rural; reducerea investitiilor pentru crearea de capacitati de cazare, alimentatia publica, agrement; reducerea la minim a personalului de servire; decongestionarea zonelor turistice supraaglomerate; imbunatatirea nivelului de trai prin utilizarea si dotarea acestor zone ca baza materiala turistica; stabilizarea populatiei rurale prin crearea de locuri de munca in sfera serviciilor turistice; surse suplimentare de venituri pentru populatia rurala.

Cele trei obiective strategice ale creeri de turism rural sunt : stimularea cresterii economiei nationale; maximizarea castigurilor in valuta; crearea de locuri de munca. Printre alte obiective strategice urmatoarele sase sunt frecvent citate: promovarea unei imagini nationale favorabile; protejarea mediului inconjurator; protejarea mostenirii culturale; imbunatatirea calitatii viaetii; protejarea interselor consumatorului; promovarea unei dezvoltari economice echilibrate in diferite regiuni ale tarii.

Acest tip de definire exacta de scopuri si obiective va varia in mare masura de la tara la tara, depinzand de diferentel din domeniul economic, social si politic. Mai mult inca, pentru fiecare tara in parte, definirea de scopuri si obiective trebuie sa fie reactualizata in timp pentru a reflecta schimbarile survenite in domeniile mai sus citate.

Inca din secolele XVI – XVII, in Europa apar primele forme de turism rural, ca o activitate constientizata de turism, odata cu manifestarea interesului pictorilor de a valorifica in operele lor constructiile si mediul spatiului rural.

Elvetia face cunostinta, in anii 1840, cu turismul rural care purta la acea data numele de “aventura turistica”. De atunci, turismul rural s-a dezvoltat continuu in aceasta tara, astazi satele nemaifiind asezari agricole ci, mai degraba, asezari turistice.

In tarile europene in vederea reabilizarii satelor turistice se folosesc diverse metode. Asa de pilda, in perioada de extrasezon se pot realiza reuniuni, sesiuni, conferinte, seminarii,sejururi pentru pensionari, diverse actiuni la sfarsit de saptamana. Pentru buna desfasurare a activitatii in satul turistic exista un comitet local compus din reprezentantii tuturor forurilor interesate in dezvoltarea turistica a zonei: primarul, reprezentanti ai organelor locale, personalitati interesate in activitatea satului turistic. Acest comitet se intruneste cu regularitate si rezolva problemele care se ivesc in legatura cu: organizarea turismului, cazarea, asigurarea produselor (aprovizionarea), calitatea serviciilor etc. Comitetul are capacitatea de a lua toate masurile ce se impun in directia eliminarii lipsurilor, greutatilor, neajunsurilor si organizarii in cele mai bune conditii a activitatilor turistice, in general si a prestatiilor, in special.

In Franta, turismul rural apare in anii ’50 fiind determinat in special de problemele cu care s-a confruntat agricultura franceza si de amploarea pe care a luat-o in aceasta tara cea de a doua resedinta a familiei. Dupa aceasta perioada, turismul rural s-a accelerat devenind, in 1965, o tema importanta in politica franceza de amenajare a teriorioului, ajungand sa fie privit la nivel regional in intreaga sa complexitate. In aceasta perioada se definitiveaza si conceptul de “statiune verde” care reprezinta un produs turistic complet, grupand cazarea si alimentatia, echipamente de animatie precum si mijloace proprii de comercializare. Cu toata vechimea sa, aspectul practicarii si al conceperii sale, turismul rural francez s-a afirmat totusi mai greu comparativ cu celelalte forme de turism cum ar fi turismul balnear sau cel de munte. Aceasta s-a datorat unei slabe rentabilitati a capitalului investit fata de cel din turismul balnear sau montan. Cu toate acestea, turismul rural francez a reusit sa se afirme pe plan national si chiar international avand ca principal motor initiativa privata, dar incurajata si sustinuta de autoritatile publice.

La baza selectionarii spatiilor rurale franceze apte sa circumscrie turismului vietii lor economice si sociale au stat o serie de criterii printre care amintim: atractiile naturale, culturale si umane, tipul de agricultura practicat, mentalitatea locuitorilor fata de centrele emitente, infrastructura de primire a turistilor, precum si caracterul turistilor din zona sub aspectul vechimii acestuia, componentelor si intensitatii circulatiei. Aceste spatii rurala selectionate nu constituie nuclee de formare a “zonelor verzi de vacanta” corespunzatoare unor microregiuni.

Existenta unui numar ridicat de citadini cu proprietati agricole in spatiile rurale a facilitat implementarea activitatii de turism. Acestia, impreuna cu o parte a populatiei rurale au participat la crearea infrastructurii de primire: unitati de sine statatoare (“gites rurales”), camere de oaspeti in propriile locuinte, terenuri de campare. Desigur ca in acest proces de creare au fost preponderente categoriile de agricultori cu venituri medii si mari care posedau spatii corespunzatoare, capital si timp liber

Turismul rural e, asa cum se poate deduce din tipologia satelor, o baza motivationala larga, reprezentata prin: reintoarcerea la natura, cunoasterea traditiei, culturii, creatiei unor colectivitati, ingrijirea sanatatii, practicarea unor sporturi (vanatoarea, pescuit, alpinism, schi etc), consumul de alimente si fructe proaspete – fapt reflectat de o multitudine de fatete, de forme de manifestare. Turismul rural raspunde astfel unei diversitati de gusturi si preferinte, adresandu-se unor segmente largi de consumatori. Acestor caracteristici se adauga numeroase avantaje, atat pentru clienti, cat si pentru comunitatile locale, exprimate prin: costuri mai mici comparative cu alte forme de vacanta; sezonalitate mai redusa; ineditul, originalitatea calatoriilor; absenta aglomeratiei, ca urmare a fluxurilor zonelor rurale, prin crearea de noi locuri de munca, obtinerea de venituri din valorificarea excedentului de produse agricole, protejarea mediului si conservarea traditiilor etc.

1.4.SITUATIA TURISMULUI RURAL IN ROMANIA

Turismul rural in tara noastra s-a desfasurat, pana la jumatatea secolului trecut, doar in mod spontan. Dupa anii ‘60, deci cu o istorie relativ recenta s-au facut primii pasi realizandu-se catalogarea unor asezari rurale cu valori etnofolclorice, culturale si cu un cadru natural pitoresc cu sate turistice, creand astfel premisele dezvoltarii oficiale ale agroturismului. Treptat insa, actiunea s-a stins datorita interdictiei de cazare a turistilor straini la particulari. Dupa 1990 fenomenul agroturismului ia amploare, iar din 1994 el este sustinut printr-un cadru adecvat.

Comparativ cu alte forme de turism, considerate mai mult sau mai putin moderne, turismul rural este bine conturat si in tara noastra. Exista, in Romania, nu numai un potential turistic de exceptie, ci si o bogata traditie si o experienta in domeniu, primele sate turistice fiind organizate in anii 1967-1968. Dupa un inceput sustinut, incurajat si de facilitatile oferite, activitatea s-a restrans mult in anii ’80.

In Romani de peste doua decenii, prin promovarea unor asezari rurale cu valori etnofolclorice, culturale si cadrul natural pitoresc, cu sate turistice, a fost infiinta, oficial, agroturismul.

De atunci s-a conturat o definitie, acceptata si in alte tari, care incadreaza satele turistice drept asezari rurale pitoresti bine constituite, situate intr-un mediu nepoluat, pastratoare de traditii si cu un bogat trecut istoric, care, in afara functiilor politico-administrative, sociale, economice si culturale proprii, indeplinesc sezonier sau in tot cursul anului si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedefinita.

Dupa 1989 situatia s-a schimbat si au inceput sa apara primele initiative in acest sens.Astfel, a fost adoptata Legea pentru aprobarea Ordonantei guvernului nr.62 din 1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural in zona montana, delta Dunarii si litoralul Marii Negre. S-a infiintat de asemenea Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania (ANTREC). In multe localitati din mediul rural au aparut societati comerciale de profil, care efectueaza cazari in locuinte particulare, oferind produse naturale si activitati specifice.

Dintre societatile comerciale cu activitati in acest sens amintim: Fundatia “Tara Dornelor” din Vatra Dornei, “Branimpex” din Bran, “Trans Tour” SRL – Praid-Harghita, S.C. “Dragus” – Covasna, “Dublion” SRL – Campulung, “Ovidiu Tour” – Bran etc.

Romania are mari posibilitati de dezvoltare a agroturismului, practicarea acestuia fiind nu numai posibila, dar si foarte necesara in etapa actuala.

Insa agroturismul de calitate nu poate fi realizat fara ca pensiunile si fermele agroturistice sa dispuna de echipare sanitara moderna. Trebuie tinut seama ca, spre deosebire de structurile de primire din alte tari, cele din Romania sunt oferite de turismul international prin intermediul unor agentii de turism specializate, fapt ce obliga la o exigenta maxima. Pentru aceasta, in etapa actuala gospodariile taranesti trebuie sa fie sprijinite printr-o serie de facilitati pentru aceste activitati.

Astazi exista un sistem organizatoric adecvat, reprezentat la nivel national de asociatii profesinale ca ANTREC (Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural), FRDM, Agentia Romana pentru Agroturism, Operatiunea Satele Romanesti (OUR) etc., precum si de o legislatie stimulativa (legea nr. 145/1994 pentru aprobarea O.G. 62/1994 privind stabilirea unor facilitati pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montana, Delta Dunarii si litoralul Marii Negre; ordinu l presedintelui ANT nr. 61/1999 pentru aprobarea normelor si criteriilor minime privind clasificarea pensiunilor turistice si fermelor agroturistice).

Cu toate acestea, turismul rural – in formele sale organizate – are, deocamdata, in tara noastra, o dimensiune modesta, in privinta atat a vizitatorilor straini, cat si a celor romani (sub 1% din totalul circulatiei turistice).

Avand in vedere atuurile acestei forme de petrecere a vacantei, pe de o parte, si eforturile de stimulare, pe de alta parte, se poate anticipa, pentru perspectiva, o evolutie pozitiva si dinamica a turismului rural romanesc.

Primele case taranesti intrate in circuitul turistic sunt localitatile din Bran, Moeciu, Fundata. Gospodariile din aceste localitati, in numar de 10 se asociaza si ia nastere firma S.C. Bran Impex S.R.L., pe structura careia se constituie mai tarziu Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC). In acest scurt timp aceasta asociatie isi constiutie filiale in 31 de judeta din toata tara si devine membra a Asociatiei Europene de Turism Rural – EUROGITES.

Specialistii apreciaza ca intreaga politica de dezvoltare a turismului rural din Romania trebuie sa se faca printr-o conducere cat mai stransa cu EUROGITES, precum si prin colaborarea pe baza de parteneriat cu asociatii regionale sau nationale. In acest sens, Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania s-a afiliat la EUROGITES si s-au intaintat diligente pentru incheierea de acorduri de asociere sau parteneriat cu asociatii pentru turismul rural din cateva tari sau regiuni europene.

De mare insemnatate sunt, in etapa actuala sprijinirea, consolidarea si dezvoltarea , Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din Romania, prin infiintarea de minimum de centre teritoriale (filiale) amplasate in Maramures, Bucovina, Moldova centrala, Vrancea, Delta Dunarii, pe litoralul Marii Negre, in Dealurile Subcarpatice, Oltenia de sub Munte, Muntii Banatului, Crisana, Muntii Apuseni, Dealurile Transilvaniei, Marginimea Sibiului, Culoarul Bran-Rucar s.a.

Intrucat caracteristicile care pot lua in considerare tipologoa satelor turistice sunt numeroase si variate de la o zona geografica la alta, chiar de la o localitate la alta, ne vom rezuma doar la prezentarea unei tipologii generale a satelor turistice.

Satele turistice etnografice-folclorice (Bogdan Voda, Vaideeni, Leresti, Sibiel, Vama).

In aceasta categorie se pot incadra satele in care portul traditional, arhitectura, mobilarea si decorarea interioara, in sat turistic, muzica populara si ocregrafia populara predomina si se impun ca insusiri esentiale ale satului respectiv. In aceste sate pot fi oferite turistilor servicii de cazare si masa in conditii autentice (mobilier, décor, echipament de pat in stil popular, meniuri traditionale servite in vesela si cu tacamuri specifice – farfurii si strachini de ceramica, linguri de lemn etc., ceea ce nu exclude desigur, posibilitatea utilizarii, la cerere, a tacamurilor moderne).

In aceste sate se pot organiza expozitii artizanale permanente (cu vanzare), iar pentru turistii care nu raman in localitate, ci numai o viziteaza, se pot amenaja una sau mai multe gospodarii, cu muzee etnografice in aer liber. De asemenea, in aceste sate pot fi identificati si stimulati rapsozii populari (vocali sau instrumentali), permanentizate horele duminicale si la sarbatori, alte obiceiuri si traditii locale, la care sa participe efectiv si turistii.

Satele turistice climaterice si peisagitice (Fundata, Bran, Moeciu, Sirnea).

Caracteristicile predominante ale acestor sate, adecvate turismului de sejur (pentru amatorii de liniste, de plimbari solitare intr-un cadru natural pitoresc) sunt cadrul natural si pozitia geografica izolata de centrele aglomerate si de marile artere de circulatie. Satele de deal si de munte, cu casele raspandite pe vai si coline, la o oarecare distanta unele fata de altele, cu pajisti, fanete sau livezi, lacuri si rauri satisfac motivatia fundamentala a numerosilor turisti, “reintoarcerea la natura”.

Sate turistice pentru practicarea sporturilor (Fundata, Moeciu, Sirnea).

Numeroase localitati rurale prezinta excelente conditii pentru practicarea sporturilor de iarna (sate montane si de deal) si nautice pe raurile interioare, lacuri de acumulare, fara amenajari speciale si costisitoare. Acest tip de sat poate sa atraga doua categorii de turisti, in general din randul tineretului, sportivi amatori, initiati in practicarea sporturilor respective, turisti neinitiati, dar dornici sa se initieze si sa le practice. Pentru aceasta din urma categorie pot functiona instructori de schi, bob, inot etc. recrutati din randul populatiei locale. De asemenea, in aceste sate, pot functiona puncte de inchiriere a echipamentului sportiv.

Turismul rural se desfasoara in ariile extraurbane utilizeaza pensiunile si fermele agroturistice pentru cazare si servirea mesei si beneficiaza de un mediu nepoluat si de atractiile turistice naturale sau create de om. Ca forma de “loisir” el se practica pentru odihna si recreere, cura de aer, sporturi, instructie si educatie, tratament balnear etc.

Date fiind varietatea si valoarea peisagistica a cadrului natural, diversitatea si dispersia in teritoriu si cu precadere in spatiul rural a patrimoniului cultural-istoric, aceasta forma de turism cuprinde peste 60% din cuprinsul tarii, conducand la deconcentrarea marilor aglomerari turistice si la evitarea degradarii mediului inconjurator si a resurselor turistice.

In anul 1997 la Brasov – judetul pionier al turismului rural romanesc – s-au desfasurat in perioada 17 – 19 aprilie “zilele turismului rural”. In aceeasi perioada tot la Brasov, a avut loc Conferinta Internationala “Turismul rural, factor de dezvoltare locala – acum si in mileniul urmator” realizata cu sprijinul programului PHARE , al Uniunii Europene, al Consiliului Local si al Companiei Tarom. La lucrarile acestei conferinte s-au abordat teme precum “Perspectivele dezvoltarii turismului rural si promovarea prin cooperare si parteneriate”, “Turismul rural si efctul sau multiplicativ, mijloc de dezvoltare locala acum si in mileniul urmator”, “turismul rural creator de noi locuri de munca in lumea rurala: training, profesiuni, ocupatii”. Alaturi de aceste teme au avut loc dezbateri si prezentari de cazuri de catre reprezentantii asociatiilor membre Eurogites.

Dezbaterile au evidentiat faptul ca satul romanesc este unul dintre putinele sate europene care a pastrat salbaticia locului si mai ales ospitalitatea taranului, iar turismul rural este una din caile prin care putem creste gradul de civilizatie a conditiilor de trai ale taranului roman. De asemenea s-a evidentiat faptul ca prin turism rural s-ar putea realiza cunoasterea Romaniei acolo unde ea a ramas autentica – satul – iar turismul rural ar putea fi imaginea Romaniei in lume. Un alt argument pentru turismul rural, adus la aceeasi conferinta, a fost acela ca turismul rural este singurul care aduce cu mediul de familie, fiind personalizat intr-o masura mult mai mare decat turismul clasic.

In incheierea conferintei s-a aratat ca turismul rural nu este o moda, ci o sansa de dezvoltare a localitatii pentru sateni, iar pentri turisti sansa de a se bucura de siguranta oferita de zonele rurale, de libertatea din aceste zone, de ospitalitatea si solidaritatea locuitorilor, precum si de cultura acestora.

Lucrarile de specialitate prezinta satele turistice ca find:”asezari rurale pitoresti, bine construite, situate intr-un mediu ne-poluat, pastratoare de traditii si cun un bogat trecut istoric, care, in afara functiilor politoco-administrative, sociale, economice si culturale proprii, indeplinesc, sezonier sau permanent si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petrecerea unui sejur cu durata nedefinita.”

In tara noastra, ca si in alte tari cu traditie, turismul rural se poate practica la preturi accesibile, fiind astfel posibil ca o larga categorie de populatie sa aiba acces la aceasta forma de turism, avand in vedere si faptul ca anotimpurile nu pun bariere in calea desfasurarii acestei activitati. Mai mult, agroturismul, este legat, in multe sate romanesti, de sarbatori religioase desfasurate pe intreg parcursul anului cum ar fi sarbatorile din timpul recoltei, desfasurate toamna sau sarbatorile de Anul Nou, constituindu-se astfel nu doar ca o alternativa a turismului clasic, ci functionand complementar acestuia si asigurand o larga gama de servicii si prestatii de calitate, intelegand prin aceasta ca echipamentele turismului rural trebuie sa dispuna de o dotare sanitara moderna, conditii de confort atat pentru gazduire cat si pentru alimentatia publica, de cai de acces si comunicatie civilizate.

Agroturismul constituie in Romania o sansa pentru gospodaria rurala, gospodarie careia, in general ii este caracteristica economia de subzistenta. Cu toate acestea, satul romanesc, constituie un produs turistic inedit pentru piata nationala, dar mai ales si pentru cea mondiala, contribuind in acest fel la descoperirea tarii noastre ca posibila destinatie turistica pentru petrecerea unor vacante de calitate si, de ce nu, descoperirea unor noi oportunitati de afaceri.

Pentru a observa mai bine atuurile turismului rural nu trebuie decat sa facem o comparatie cu turismul urban. Astfel vom observa mai multe diferente, dintre care enumeram aici doar cateva, si anume: in timp ce turismul rural se desfasoara in spatii deschise, turismul urban se confrunta cu o lipsa acuta a spatiului; daca mediul rural este slab poluat, cel urban sufera de aceasta boala; relatiile ce se stabilesc intre oaspeti si gazde sunt, in mediul rural, familiale, in timp ce in mediul urban acestea sunt formale. Avand in vedere aceste calitati si faptul ca turistii le apreciaza, precum si faptul ca in perioada actuala se manifesta o cerere crescanda a clientelei europene pentru o astfel de forma de turism, rezulta de aici inca un motiv ce ne determina sa credem ca practicarea turismului rural este o activitate de viitor si ca transformarea satului romanesc in produs turistic va largi sfera circuitului de valori la care aceasta participa.

Din punct de vedere al spatiului de cazare, al asigurarii bazei materiale – agroturismul se defineste ca o activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria taraneasca pregatit si amenajat special pentru primirea de oaspeti, care poate deveni o oferta ferma pentru dezvoltarea turismului.

Din punctul de vedere al activitatilor care graviteaza in jurul gospodariei taranesti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite de gospodaria taraneasca, spre consumul persoanelor, care, pe o perioada determinata vin in mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, satisfacerea unui hobby, initierea in arta mestesugurilor traditionale, studii si documentare, precum si multe alte activitati specifice.

Cadrul natural, oferta de cazare si serviciile agroturistice sunt aspecte importante de care trebuie sa se tina cont in evaluarea unei zone agroturistice.

In ceea ce priveste cadrul natural Romania dispune de variate resurse naturale imbogatite si transformate de-a lungul timpului prin activitatea umana. In acelasi context insa, nu putem face abstractie de latura negativa a activitatii umane si nu putem omite faptul ca uneori omul a distrus anumite bogatii naturale si unele segmente ale mediului ambiant.Oferta de cazare este reprezentata de spatiul de locuit excedentar de care dispun gopodariile taranesti sau de spatiul construit special in scopul practicarii agroturismului. Acest spatiu este pus la dispozitia turistilor pe diferite perioade de timp, in functie de preferintele lor si de posibilitatile concrete ale gazdei.

In functie de caracteristicile zonei serviciile agroturistice se desfasoara intr-o paleta variata in concordanta cu caracteristicile zonei, cu anotimpul, cu traditiile etc. Ele se pot concretiza in servirea mesei, servicii de insotire si calauza turistica pe anumite trasee montane, initierea in arta anumitor mestesuguri, posibilitatea practicarii unor sporturi etc.

Prin interactiunea ce se stabileste intre activitatile si serviciile prezentate se creeaza o serie de avantaje sociale, avantaje de care beneficiaza atat entitatea agroturistica, cat si mediul din care aceasta face parte, sunt activate traditiile social-culturale, mestesugaresti, folclorice, se creeaza noi locuri de munca.

Pusa in miscare si intretinuta de mecanismul cerere-oferta, precum si de un management adecvat, activitatea agroturistica conduce la aparitia si dezvoltarea unor efecte in plan economic si social. Unitatea agroturistica ofera servicii de calitate, turistii devin consumatori ai acestor servicii, iar pe masura imbunatatirii calitatii serviciilor creste cererea turistica; are loc astfel stimularea creativitatii si a competetivitatii, sunt activate noi domenii de activitate aducatoare de venituri, se imbunatateste permanent infrastructura locala. O parte din profitul obtinut poate fi reinvestit pentru a constitui o noua sursa de finantare pentru modernizarea si dezvoltarea ofertei de cazare si servicii.

Analizat din punct de vedere al divertismentului, agroturismul este o forma de turism cu multa varietate si unicitate in realzarea serviciilor ce se ofera oamenilor ce iubesc natura, cultura si arta taraneasca; el ofera turistilor posibilitatea de a-si petrece timpul liber si vacantele intr-un mod diversificat in gospodariile familiale, precum si posibilitatea de a consuma alimente proaspete obtinute in conditii naturale si cu valoare biologica ridicata.

Evolutia sociala si tendintele privind necesitatea petrecerii timpului liber intr-un mod cat mai placut si divers creeaza premisele dezvoltarii organizate a agroturismului.

Incadrarea gospodariilor in ambientul natural, cultural si folcloric se face cu scopul de a pune la dispozitia turistilor cat mai multe elemente pentru a definitiva optiunile in functie de pret si preferinte. De exemplu, unii turisti pot opta pentru un grad de confort agroturistic mai scazut in favoarea unui cadru natural, cultural si folcloric de exceptie.

In urma cercetarilor intreprinse de Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC) si ale Institutului de Cercetare pentru Turism pentru determinarea zonelor cu un patrimoniu turistic specific s-a ajuns la concluzia ca pentru determinarea acestor zone ar trebui sa se ia in considerare unele criterii ce constituie o sinteza a particularitatii lor naturale, etnografice si turistice a acestora, dar si a calitatii ecologice. Astfel se au in vedere criteriile: etnografic, turistic, cadrul natural, economic si socio-demografic, ecologic si al accesibilitatii.

CAPITOLUL II

RESURSELE TURISTICE ALE ZONEI

Judetul BRASOV –comuna BRAN

2.1. CARACTERIZAREA GENERALA A ZONEI

Satul turistic Bran

Pe baza experienței internaționale și a practicilor întâlnite în ultimii ani, în România sunt considerate ca favorabile dezvoltării turismului zonele montane, litoralul și Delta Dunării, iar prin acțiunile desfășurate de asociațiile ce au ca obiect de activitate turismul rural și agroturismul, numărul zonelor și localităților rurale atrase în circuitul turistic a crescut.

După 1990, odată cu înțelegerea importanței turismului rural și agroturismului și corespunzător cu elaborarea unor reglementări legate de dezvoltarea acestora, primele gospodării omologate au fost în zona Moeciu – Bran – Rucăr. În acest context, studierea experienței satului turistic Bran este în măsură să ofere elemente de referință pentru dezvoltarea în această direcție a altor localități și pentru promovarea turismului rural pe piața internațională.

I. Prezentarea generală a zonei Rucăr – Bran

Branul este poarta naturală deschisă la trecerea din Transilvania în Muntenia și culoarul dintre Munții Bucegi și Piatra Craiului, învecinându-se cu Țara Bârsei în nord și nord-est, la sud și sud-est cu Dâmbovița și Valea Prahovei. Din punct de vedere al cadrului natural, zona se prezintă ca o depresiune înaltă între 800 – 1.000 m cu orientare NE-SV ce este delimitată de valea râului Bărsa, Munții Piatra Craiului (cu vârfuri de peste 2.000 m – Vârful Omu 2239 m).

Depresiunea este o platformă cu structuri de conglomerate și calcar în nord, forme carstice în sud, întinzându-se către bazine la Dragoslavele, despărțite de pasul Giulava (1290 m). În zonă În zonă se remarcă un contrast între plaiurile prelungi și văile puternic adâncite de forme carstice: chei (Valea Rudăriței, Valea Cheii), sohodoale, lapiezuri (Giuvala, Fundățica), ponoare, izbucuri (Rudărița, Fundățica), doline (Fundata), polii (Obârșia văii Izvorului), peșteri (peștera Liliecilor), etc.

Localitatea Bran se află în partea de SV a județului Brașov, la intrarea în culoarul Rucăr-Bran și are altitudini cuprinse între 700-900 m. Branul se află la o distanță de 27 km de Brașov pe DN 73; 109 km de Pitești; 57 km de Câmpulung; 179 km de București pe drumul european E60. Accesul pe cale ferată se face folosind rețeaua București-Brașov (166 km) și Brașov-Zărnești (cca. 30 km).

Comuna Bran, atestată pentru prima dată în 1367, este specifică satului montan românesc și este formată din 5 sate: Poarta, Predeluț, Sohodol, Șimon, având centrul comunal în satul omonim.

Această regiune are o climă temperată de depresiune intramontană cu veri răcoroase și ierni reci. Temperatura medie anuală este de 5°C, iar în zonele vecine se înregistrează valori cuprinse între 4°C (Rucăr), 7°C (Brașov), 8°C (Câmpulung). În luna iulie, care este cea mai călduroasă din an, temperatura ajunge la 25-27°C, iar în luna ianuarie temperatura variază între -10 și -15°C. Zona Bran este bogată în precipitații, numărul mediu al zilelor ploioase fiind de 120 zile/an. În sezonul rece, numărul mediu de zile cu ninsoare este de 60 zile/an, iar grosimea stratului de zăpadă este de 40-50 cm (propice practicării sporturilor de iarnă). Vânturile predominante în zonă au o viteză de 3-5 m/s.

Din analiza acestor factori climatici reiese amplitudinea termică redusă, adăpost de vânturi puternice, strat de zăpadă bogat și îndelungat, ceea ce arată că această zonă are valențe turistice deosebite.

Rețeaua morfo-hidrografică din regiune este desfășurată conform orientării reliefului către bazinul Transilvaniei și spre Câmpia Română. Există ape de adâncime și de suprafață. Apele de adâncime reprezentate de izvoarele aflate la contactul dintre munți și culoarul Rucăr-Bran, ele fiind slab mineralizate și cu o potabilitate bună. În cadrul apelor de suprafață, culoarul Rucăr-Bran-Dragoslavele, are rol de cumpănă de ape între bazinul muntean și cel transilvan. Sunt două râuri colectoare: Bârsa – în sectorul nordic și Dâmbovița în sud

Din punct de vedere al florei și faunei perimetrul se află în cadrul pădurilor de fag ce se amestecă la limita inferioară cu gorunul și la cea superioară cu coniferele. Pădurile compacte de molid sau amestec de fag și brad apar în Munții Piatra Craiului, Leaota și Bucegi, în special la altitudini de 1400 – 1700 m, iar la altitudini înalte există jnepeni, ienupări, floră subalpină și alpină. Izolat apar porțiuni de larice, tisa, amestecate cu molid, fag, dar din cauza poluării pajiștile și fânețele înlocuiesc acum zona de pădure. Sunt considerate monumente ale naturii: floarea de colț, garofița Pietrii Craiului, bulbucii de pădure, sângele voinicului.

Fauna este reprezentată în special în Munții Piatra Craiului și Bucegi de exemplare ca: lupul, capra neagră, ursul, mistrețul, veverița, râsul, vulpea, etc. Avifauna este reprezentată de: cocoșul de munte, ierunca, acvila de munte, ciocănitoarea, cinteza, pițigoiul etc. În apele de munte trăiesc păstrăvi, scobari, clean, boiștean.

Toate aceste elemente pot reprezenta motivații pentru practicarea diferitelor forme de turism: în rezervații, speologic, științific, etc.

Din punct de vedere al cadrului socio-economic, Branul se definește ca fiind un sat agrar, cunoscută fiind tradiția locuitorilor în creșterea animalelor.

Poziția și forma satelor sunt o dovadă elocventă a adaptării la formele de relief. Pe platforme sunt amplasate satele Fundata, Șirnea și Măgura, iar pe terase și coaste, ferite de inundații, sunt așezate satele Moeciu, Sbârcioara, Șimon, Bran Poarta. Aceste localități fac parte din categoria satelor de tip risipit cu gospodăriile cunoscute sub forma arhaică de “casă cu curte” întâlnite și în alte zone de munte ale României, precum și în Europa, unde poartă denumirea de “gospodărie cu ocol întărit”. Ocupațiile de bază ale locuitorilor din acest perimetru sunt creșterea animalelor, lucrul la pădure, atât în munți cât și prin pendularea între munte și câmpie. Predominantă a fost creșterea vitelor în propria gospodărie cu “văratul” la munte, la stânele aparținând obștei satului și iernatul în gospodărie și la “hodăi”.

Agricultura se practică pe scară mai redusă datorită terenului slab productiv și a climei reci, iar lucrul la pădure a fost și rămâne ocupația de bază a celor din zonă. Un loc important în economia acestui sat îl ocupă meșteșugurile și industriile țărănești legate mai ales de prelucrarea lânei. Țesutul este practicat în fiecare gospodărie, iarna, la război, realizându-se cunoscutele taluri “în vergi” în alternanță cromatică alb-negru, “săricile” sau straiele din lână țurcană cu firul lung, etc. În cadrul meșteșugurilor se mai remarcă și prelucrarea lemnului pentru mobilier.

Alt aspect al vieții satelor din acest spațiu îl constituie târgurile de țară bianuale (la 9 august Târgul Pantelimonului, la 21 noiembrie Târgul Arhanghelului), unde participă alături de brăneni și locuitorii din zonele Muscel, Sibiu, Țara Oltului, Țara Bârsei, etc.

II. Potențialul turistic al zonei Bran

Potențialul turistic-cultural la nivelul localității Bran este atractiv și variat, fiind reprezentată de fondul etno-folcloric originar, manifestări folclorice și sărbători tradiționale, castelul Bran, muzeul de artă medievală, Biserica de zid cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” sau clădirea vechii vămi din secolul al XVIII-lea. În incinta castelului Bran se află un important muzeu etnografic în aer liber ce include gospodării țărănești, instalații tehnice, obiecte specifice satelor din zonă.

II.1. Castelul Bran

Pasul Bran, cunoscut ca unul dintre cele mai importante trecători din Carpații Meridionali, este menționat încă din antichitate în rapoartele geto-dacice. În urma tratatului de alianță antiotomană încheiat la Brașov în 1395 între Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg, Bran a trecut în stăpânirea Țării Românești. Mircea cel Bătrân, bunicul de filiație paternă a viitorului voievod Vlad Țepeș, este primul din dinastia Basarabilor ce stăpânește Branul și tot el a fost cel ce a inițiat acordarea de privilegii comerciale acestei cetăți, privilegii care au dus la încurajarea comerțului cu Muntenia.

Intenția de a construi o cetate în pasul Bran exista încă de la 1364. Actul emis la 19 noiembrie 1377 de către Ludovic I acordă brașovenilor apanajul de a ridica un nou fort din piatră la Bran „cu propriile lor osteneli și cheltuieli” și să niveleze terenul în vederea construirii cetății. În schimbul acestui serviciu, brașovenilor li s-au întărit unele privilegii asupra celor 13 târguri din Țara Bârsei, precum au fost din vechime”, acordându-li-se și altele noi, ca: dreptul de folosință a „câmpului numit Turcheș” și reducerea impozitului regal. Promisiunea mutării vămii de la Rucăr la Bran se includea tot în noile privilegii acordate Brașovului. Ludovic își „rezerva” „totdeauna” dreptul de numire și destituire a judelui, comitelui și castelanului noii cetăți, cărora le interzice să se amestece în „libertățile și obiceiurile vechi” ale supușilor din Brașov.

Castelanul, numit direct de către rege, pe lângă misiunea lui de comandant militar, îndeplinea și atribuțiuni administrative și juridicționale, întrucât îndată după ridicare (până la 1382) cetatea a fost înzestrată cu un domeniu, fapt pe care îl aflăm dintr-un act de la 1395, când posesiunile cetății Bran, Zărnești și Tohan sunt dăruite parohului Thomas de la biserica Sf. Maria din Brașov și fraților săi.

În urma tratatului de alianță antiotomană semnat de Împăratul Sigismund de Luxemburg și Mircea cel Bătrân, la Brașov, în 1395, Bran trece sub conducerea valahilor. Astfel, Mircea cel Bătrân – bunicul pe linie paternă a viitorului Prinț Dracula, cunoscut în istorie și ca Vlad Țepeș – devine primul prinț din dinastia basarabilor care stăpânește Branul. Mircea cel Bătrân și descendenții săi Mihai I și Radu al II-lea Praznaglava, au acordat comercianților o serie de privilegii dar au și impus interdicții pentru a preîntâmpina comiterea de abuzuri din partea vameșilor. Astfel, ei au încurajat dezvoltarea schimburilor comerciale prin drumul ce trecea prin pasul Bran și au asigurat protecția militară a întregii zone.

Răspunzând invitației împăratului Sigismund de Luxemburg, Vlad Dracul – tatăl Prințului Dracula – a plecat la Nürenberg, pe 8 februarie 1431, unde a fost numit cavaler al Ordinului Dragonului și a primit recunoașterea europeană a calității de Prinț al Valahiei. Din această cauză, nu puțini sunt acei cercetători care consideră că numele „Dracul” derivă din simbolul Ordinului Dragonului, contrar interpretării eronate potrivit căreia numele său are o origine nefastă – „Diavolul”.

Fiul lui Vlad Dracul – Vlad Dracula zis și Țepeș – s-a născut în orașul Sighișoara, nu departe de Brașov. Numele său vine, indubitabil, conform modului în care în general numele românești sunt formate, din alăturarea sufixului patronimic „a” sau „ea” la numele tatălui. Astfel „Dracula” sau „Drăculea” înseamnă fiul lui „Dracul”.

Dracula, potrivit descrierii făcute de legatul papal Nicolae Modrussa, „era nu foarte înalt de statură, dar foarte vânjos și puternic, cu înfățișare crudă și înfiorătoare cu nasul mare și acvilin, nările umflate, fața subțire și puțin roșiatică; în care genele foarte lungi înconjurau ochi verzi și larg deschiși, iar sprâncenele negre și stufoase îi arătau amenințători; fața și bărbia erau rase, cu excepția mustății. Tâmplele umflate sporeau volumul capului. Un gât ca de taur lega ceafa înaltă de umerii lați pe care cădeau pletele negre și încârlionțate”.

Desele schimbări de domnie, după moartea lui Mircea cel Bătrân (1418), pe de o parte, și incursiunile otomane pe de altă parte, (în 1421, turcii pătrund prin pasul Bran în Țara Bârsei pustiind Brașovul și localitățile învecinate) determină pe Sigismund de Luxemburg să treacă cetatea sub autoritatea voievodatului Transilvaniei, însărcinat cu paza hotarelor.

Între 1428 și 1436, Vlad Dracul, viitorul Prinț al Valahiei, a fost nevoit să se autoexileze, refugiindu-se în Transilvania, la Sighișoara. Deținând un rang înalt în armata imperială, în noua sa poziție el s-a ocupat de apărarea granițelor de sud-est și a trecătorilor intracarpatice, cea mai importantă dintre acestea din urmă fiind Branul, principala poartă de intrare din Valahia. În numele puternicului său protector – Sigismund de Luxemburg – el și-a exercitat influența și autoritatea în cele mai importante orașe din sudul Transilvaniei: Brașov, Sibiu, Mediaș, Sebeș.

Primul contact cu Branul al viitorului Prinț Vlad Dracula s-a petrect în 1438, la sfârșitul marii expediții de jefuire conduse de Murad al II-lea în Transilvania, unde a fost nevoit să ia parte alături de tatăl și fratele său, pentru a-și salva viața.

Zece ani mai târziu, destinul lui Vlad Țepeș Dracula avea să coincidă din nou cu cel al Branului. După ce a fost încarcerat în închisoarea otomană din Egrigöz, Vlad Dracula devine, pentru o lună, Prinț al Valahiei. În timpul exilului ce a urmat, Vlad s-a bucurat de sprijinul și compania lui Iancu de Hunedoara, care avea o relație strânsă cu ținutul Transilvaniei de Sud.

La 3 iulie 1456, Iancu de Hunedoara, îl însărcinează pe Prințul Vlad cu apărarea permanentă a granițelor, incluzând aici, evident, și zona Branului. Din grija cu care era fortuit castelul Bran se poate deduce cu ușurință că Vlad Dracula și Iancu de Hunedoara considerau zona un loc strategic. Ca persoană de încredere a lui Iancu de Hunedoara și având la dispoziție o armată formată în mare parte din soldați munteni, pentră apărarea sudului Transilvaniei, Dracula traversează munții, prin Bran, și odată ajuns în Valahia, îl atacă prin surprindere pe Prințul Vladislav, pe care îl detronează și ucide.

Imediat după ce a ajuns pe tron, Vlad Țepeș Dracula, încheia în 6 septembrie 1456, un tratat cu regele Ungariei, prin care acesta îi asigura protecție în eventualitatea unui atac turc. În același timp, el încheie și o înțelegere cu brașovenii împotriva turcilor, promițându-le că-i va apăra și de alți dușmani. Cu acest prilej Țepeș le acordă „dreptul de a face comerț liber în Țara Românească, așa cum făcuse și înainte”, cu condiția ca neînțelegerile ivite să fie judecate de domn sau de reprezentanții săi speciali.

Dar între Vlad Țepeș și brașoveni s-au ivit curând neînțelegeri pricinuite de sprijinul acordat de către sași lui Dan al III-lea, pretendent la tronul Țării Românești.

Tratativele purtate au dus însă la împăcarea ambelor părți în decembrie 1457, menținându-se respectarea „convențiilor” făcute anterior. Pentru nerespectarea celor stabilite la sfârșitul anului 1457 Țepeș va trece la represalii împotriva negustorilor sași. Dan al III-lea, care se găsea încă la Feldioara, lângă Brașov, consemna în 1459, că auzise „cum că Dracul a tras în țeapă pe negustorii din Brașov și Țara Bârsei care au venit cu mărfuri din Țara Românească.”

Aprilie 1460 a elucidat situația de conflict între Vlad Țepeș și Dan al III-lea. Vlad Țepeș pătrunde prin Bran în Țara Bârsei „atacând sate, cetăți și orașe”, unde a dat foc grânelor, iar pe cei prinși i-a tras în țeapă în apropierea capelei Sf. Iacob din Brașov. Apoi, trecând munții cu Dan și oamenii acestuia îl pedepsește pe pretendentul la tronul Țării Românești prin slujba de înmormântare, tăierea capului și îngroparea acestuia.

Urmând a se confrunta cu puternica armată otomană condusă de Mahomed al II-lea, care a invadat teritoriile românești la începutul verii lui 1462, Dracula aplică cu înțelepciune tactica pârjolirii pământurilor și își organizează armata strategic pentru a apăra ținuturile atacate de turci. Astfel, munții și bătrânele păduri din jurul Branului au devenit refugiul soldaților, dar și adăpost pentru femei și copii.

La15 august 1462, Albert Istemmezö, le-a cerut locuitorilor Brașovului și Branului să facă pace cu Radu cel Frumos, bazându-se pe o atitudine diplomatică nefavorabilă lui Dracula manifestată în cercurile oficiale transilvănene, care considerau că Branul, o cale de o esențială importanță economică, stategică și militară, trebuie să fie eliberată de sub influența lui Vlad, pentru a putea asigura o legătură între Radu cel Frumos și susținătorii săi din Transilvania.

După epuizanta confruntare cu Mahomed al II-lea, din care Vlad Dracula a ieșit învingător, în ciuda trădării nobililor care nu-I acceptau intransigența, el a plecat la Brașov pentru a întâlni armata lui Matei Corvin care, cu greu, a cucerit orașul pe 20 noiembrie 1462.

Michael Beheims scria că Vlad, care încă avea o armată puternică, a traversat Carpații și a ajuns în Brașov unde a purtat îndelungate negocieri cu Matei Corvin. După această întâlnire, prințul valah a trecut înapoi munții acompaniat de avangarda armatelor aliate, cu al căror ajutor Vlad spera să-și urmărească dușmanii și să-și continue lupta împotriva otomanilor. Prințul Vlad și căpitanul armatei regelui Ungariei, Jan Giska, cu luptătorii lor, pe atunci în serviciul lui Matei Corvin, au rămas în munți pentru a aștepta restul armatei ungare. La început, Jan Giska a fost trimis să-l sprijine pe Dracula, dar oponenții săi transilvăneni au realizat că valahul trecea printr-un moment critic astfel că, profitând de atmosfera nefavorabilă, au conceput o falsă scrisoare de trădare chipurile semnată de Dracula, pe care I-au arătat-o Regelui. Acesta fiind date, Matei Corvin, nedorind să să se implice într-o acțiune atât de riscantă în josul Dunării, ordonă ca Dracula să fie arestat. Locul stabilit pentru prinderea lui Dracula, care se presupune a fi zona Branului, este dificilă pentru desfășurarea unei armate, aici până și carele treceau doar câte unul în șir indian, de îngust ce era drumul. Pus în imposibilitatea de a-și demonstra considerabilele calități militare, Dracula este capturat la 26 noiembrie 1462. În strmtoarea dintre stâncile Pietrii Craiului, Vlad este legat cu lanțuri și, trecând prin Bran – unde pentru scurt timp a fost încarcerat în pivnițele Castelului Bran – el este transportat la Mediaș, Alba Iulia și apoi în temnițele regale din Visegrad și Buda.

Documentele care atestă că Vlad Dracula a trecut de atât de multe ori prin Bran și a stabilit relații economice și militare cu Castelul Bran, vorbesc despre importanța rolului jucat de trecătoare și castel în relațiile dintre Transilvania și Valahia.

În octombrie 1476, când Vlad Țepeș se află la Brașov urmând a trece pe la Bran în Țara Românească pentru a-și ocupa tronul în cea de-a treia domnie, le acordă brașovenilor libertatea de a face comerț „în toate târgurile și locurile din țara domniei mele, cum a fost și mai ’nainte așezământul cel vechi din toate câte le va fi de trebuință și vor pofti”.

Vlad Țepeș a ajuns însă foarte repede în situația de a încălca privilegiul acordat brașovenilor întrucât negustorii din țara sa, cum spune, „nu se pot hrăni săracii”. Limitarea negoțului brașovean în Țara Românească nu este numai opera lui Vlad Țepeș, deoarece în 1478-1482 Basarab cel Tânăr scria negustorilor orașului de peste munți „să se înțeleagă” cu negustorii din țara sa ca „să luați marfa de la negustorii noștri la hotar”.

În 1897, scriitorul irlandez Bram Stoker publica thrillerul „Dracula”, apreciat de Oscar Wilde ca fiind „cea mai frumoasă poveste a tuturor timpurilor”. Asemănările dintre Castelul Bran și castelul contelui Dracula din roman i-a determinat pe numeroși cercetători și jurnaliști să afirme că locul unde se petrec aventurile descrise de Stoker este chiar Castelul Bran, deși romancierul nu a trecut niciodata în viața sa prin Bran. Trebuie accentuat însă, o dată în plus, că povestea lui Bram Stoker nu are nici o legătură cu prințul român, Vlad Țepeș, și în consecință, ea poate atrage o umbră nefavorabilă asupra figurii istorice a acestuia, a cărui viață și fapte trebuie cunoscute de lume așa cum s-au petrecut ele în realitate. Personalitatea și actele sale trebuie evaluate just, iar reputația sa este inestimabilă.

Numeroasele filme realizate la Bran, nenumăratele articole scrise aici, milioanele de turiști dornici să descopere una dintre cele mai fascinante mituri ale secolului, precum și documentele autentice ce îl însoțesc, frumusețea locurilor, ospitalitatea gazdelor, sunt tot atâtea motive pentru care merită să vii la Bran.

Popularitatea cunoscută de poveștile și anecdotele despre Prințul Dracula, precum și larga circulație în țările slave a legendelor despre omorurile săvârșite de „prințul – vampir”, dovedesc, o dată în plus, interesul pe care îl trezește Vlad Țepeș și Branul, implicit.

Comparând cu numeroasele dovezi care vin să motiveze acțiunile sale severe, istoricii consideră că acuzațiile extrem de crude pronunțate împotriva lui Vlad Dracula sunt în contradicție cu logica istoriei și legile țării din acea epocă.

Prințul Vlad Țepeș-Dracula trebuie să rămână în memoria istoriei ceea ce a fost pentru poporul său: un simbol al justiției, exponent prin excelență al luptei pentru neatârnarea și libertatea țării sale, model de curaj și inteligență puse în slujba celor mai nobile cauze, geniu militar plin de inventivitate, inegalat diplomat și om politic de primă mărime în epocă, pilduitor exemplu de apărător și iubitor al țării și neamului său. Cine cunoaște istoria poporului român, poate cu ușurință să înțeleagă că fără Dracula Voievod aceasta ar fi lipsită de una din cele mai de seamă personalități, dar și de un moment de importanță excepțională pentru libertatea sa.

Stăpânirea cetății și orașului de către Brașov după 1498 aduce însemnate modificări în primul rând în organizarea și funcționarea lor. Orașul și districtul Brașov (format din 13 târguri și comune libere) alegeau în fiecare an doi castelani care administrau veniturile și cheltuielile cetății Branului și domeniului acestuia. Veniturile cetății rezultau din venitul morarilor, venitul din piper, venitul de la băutura vândută în cetate, venitul realizat din vama cetă-ții, venitul din birșagurile juzilor din Brașov și district, venitul din dijma oilor, venitul rezultat din taxa țiganilor din district, venitul dijmei din satele domeniului, venitul din semăna-tul și vânzarea inului, dijma stupilor din domeniu, dijma porcilor, censul de pe domeniu, taxa vigesimatorilor pentru slujitorii din cetate, venitul sării de la Feldioara și altele.

După expirarea mandatului de un an castelanii puteau fi realeși. Excepție a făcut românul Gheorghe Olah (sau Gheorghe Românul), care a fost ales pe timp de 10 ani. De la mijlocul secolului al XVI-lea, castelanii nu mai sunt aleși de întregul district, ci numai de județ și senat, ca apoi județul să fie cel care îi numește.

Castelanul era în primul rând conducătorul militar al cetății, apoi administratorul domeniului și judecător suprem al acestuia. Erau numiți câte doi tocmai pentru a putea fi găsit întotdeauna unul dintre ei (castelanii) sau pentru a sta la cetate permanent (vicecastelanii). Castelanii nu primeau salarii, doar gratificații și li se plăteau deplasările la cetate sau pe domenii.

Ca administratori ai cetății și domeniului acestuia, vicecastelanii sau pârcălabii conduceau o serie de lucrări, cum ar fi reparații de tâmplărie, zidărie, fierărie, sobe „cu cahle lustruite”, ferestre (discuri de sticlă în ramă metalică), sau de altă natură, ca pictarea în 1512 a bisericii din cetate de către Dominic, executarea a patru blazoane în sala mare și două orologii solare în curte de către Gregorius în 1535, vopsirea și revopsirea blazoanelor de pe uși, precum și slujbele din biserica cetății ș.a.m.d. Toate acestea erau plătite în raport cu valoarea lucrării.

Pârcălabii aveau grijă de înzestrarea cetății cu arme, dar și cu mobilier sau alte obiecte, inclusiv alimente și cele necesare bucătăriei. Ei mai aveau în grijă și moara de malț de la poalele cetății, precum și joagărul.

Din anul 1600, administrarea domeniului este preluată de județul și cojudețul Brașov. Conducătorii cetății purtau și alte denumiri, nu numai de castelani, ci și praefecți, aediles, dispensatores, patroni inspectores. Toate aceste denumiri vorbesc despre rolul lor administrativ. Acest lucru se reflectă și în modificările pe care le-a suferit castelul după 1498, când turnul din partea de răsărit se dublează cu parament de bosaje: se amenajează logia din interior și se înalță zidurile de incintă modificându-se în sensul amenajării cu două rânduri de metereze, cele inferioare pentru artilerie, iar cele de sus de pe drumul străzii pentru arme ușoare individuale. În aceeași perioadă se înalță și turnul central, donjonul și pilaștrii cu console cu dubluter.

II.2. Biserica din Bran

A fost construită în 1820 și pictată în 1836 și poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Planul său are un naos cu patru travee, flancat în extremitatea estică de două abside semicirculare în interior și poligonale în exterior. În vest, deasupra unui vestibul, se află turnul clopotniței. Absida altarului este, de asemenea, semicirculară în interior și poligonală în exterior. Fațadele sunt tencuite și văruite, iar ferestrele sunt înalte, fără ancadramente. Cornișa este subliniată de un profil din tencuială. Turnul decorat pe toată înălțimea cu pilaștri neoclasici conferă o notă originală, construcția păstrând structura originală.

II.3. Vama veche din Bran

Construcția datează din secolul al XVIII-lea, aici funcționând în trecut vama din trecătoarea Bran – Rucăr. Astăzi este muzeu.

II.4. Case memoriale din zona Bran

1.Sextil Pușcariu (1877-1948) – lingvist, filolog și istoric, membru al Acad. Române

2.Dr. Aurel Stoian (1866-1972) – Președintele Consiliului Național Românesc din Bran, semnatar al actului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, medic, edil și primar al localității Bran.

3.Dr. Iosif Pușcariu (1889-1965) – Fondator al Spitalului de Ochi din Brașov

4.Profesor Doctor Docent Liviu Popovici (1927-1994) – om de știință și neurolog de renume mondial, membru al Academiei de Științe Medicale.

5.Profesor Doctor Docent Valeriu Lucian Bologa (1892-1971) titan al istoriei medicinei și membru al unui număr de 23 de societăți și academii de științe, legat de Bran prin origine și iubire.

6.Profesor Universitar Dr. Aron Petric (1915-1981) – decan al Facultății de Istorie din București, cercetător și dascăl de excepție, fiu al Branului.

7.Fundația Profesorului Ioan Clinciu.

II.5. Muzeul etnografic în aer liber din Bran

Este amenajat în parcul din vecinătatea Castelului Bran. În acest muzeu au fost aduse și reconstituite unele din cele mai vechi și mai tipice construcții din zonă. Deschis pentru public în 1961, muzeul număra în 1981, 14 gospodării țărănești și instalații tehnice. Monumentele au fost selecționate și grupate pe baza cercetărilor din 1958-1960.

II.6. Portul popular în zona Bran

Portul popular brănean a evoluat lent, păstrându-și specificitatea, unitatea stilistică și armonia, dar fiind în același timp influențat de portul din Muscel. Epoca sa de maximă înflorire este considerată a fi a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și până în primele decenii ale secolului nostru. Portul popular din zona Branului, înrudit cu cel al zonelor învecinate – Muscel și Dâmbovița – scria Titus Hașdeu în 1979, relevă unele trăsături specifice, explicabile pe de o parte prin natura ocupațiilor, iar pe de alta prin asimilarea și redarea în forme locale a unor elemente de fond transilvănean. Diferențierile portului pe bază de vârstă, sex, anotimp, condiții sociale, au dus la o creație populară deosebit de interesantă prin varietatea pieselor componente ale costumului, bogăția coloristică și ornamentală. Din piesele costumului femeiesc se remarcă iile cusute sau alese cu lână sau bumbac în tonuri de roșu și negru cu fire aurii și argintii, fota largă cu pulpane în vărgi, încrețită în spate, ștergarul de cap din bumbac sau borangic, lăibărica de catifea neagră.

Costumul bărbătesc este mai redus ca număr de piese. Cămașa largă din pânză de in sau bumbac, coarecii și lăibăricele lucrate din zeghii, pieptare, cojocele, căciulile și gluga definesc structura portului păstoresc deosebit de bine păstrat în toată zona.

III. Oferta ospitalieră a localității Bran

Fondată în 1992, societatea română de turism rural, ecologic și cultural, denumită semnificativ “Bran-Imex”, a reprezentat de-a lungul timpului un model de agenție profesională specializată în cazarea turiștilor în gospodării. În același timp, agenția Bran-Imex este și inițiatoarea constituirii ANTREC.

Inițial s-au făcut cazări la 4-5 case situate în imediata vecinătate a Branului, ulterior extinzându-se posibilitățile de cazare și în satele și comunele limitrofe. Baza materială a societății este constituită din 216 gospodării expertizate de firmă, ele fiind evaluate după mai multe caracteristici:

capacitatea de cazare, număr de camere, locuri;

capacitatea de asigurare a condițiilor igienico-sanitare;

spațiile destinate preparării și servirii meselor;

posibilitatea de asigurare a hranei și bună depozitare;

dotările facultative în camerele de cazare (televizor, radio, telefon, frigider)

dotări facultative în gospodării (parcări, spații de recreere, terenuri de sport)

Din aceste gospodării identificate, primele (din România) au fost omologate, primind la data de 18 ianuarie 1996 primele certificate de clasificare pe stele a fermelor agroturistice. La aceste gospodării se mai adaugă un număr de ferme și pensiuni care au fost verificate de către reprezentanții Ministerului Turismului și cu ajutorul specialiștilor din cadrul ANTREC – Brașov care fac parte din Comisia Tehnică de Omologare, acestor gospodării întocmindu-li-se dosare, fiind verificate conform criteriilor de omologare elaborate de către Ministerul Turismului.

Dezvoltarea turismului rural și ecologic, în ultimii ani, inițiat chiar în Bran, de Societatea Bran-Imex – a determinat apariția unui număr însemnat de pensiuni țărănești, număr în continuă creștere (67 în 1997 și 216 în 1998), cu număr de locuri de cazare variind între 2 și 16. Toate aceste pensiuni sunt omologate, ele figurând în catalogul ANTREC.

Tabel III.1. Evoluția numărului pensiunilor din zona Bran-Moeciu în perioada 1998-2000

Sursa: Bran-Imex (2001)

Tabel III.2. Evoluția numărului locurilor de cazare din zona Bran-Moeciu (1998-2000)

Sursa: Bran-Imex (2001)

Numărul de pensiuni și implicit de locuri de cazare a crescut în fiecare an (cea mai mare creștere a fost înregistrată în 2000 în Șirnea unde numărul pensiunilor a crescut cu 500% față de 1999, an în care, față de anul precedent, acest număr scăzuse cu 33,3%), aceasta datorită încurajării dezvoltării acestei forme de turism prin acordarea de facilități pentru persoanele care investesc în turismul rural.

IV. Circulația turistică în cadrul unităților de cazare

Cele mai multe locuri de cazare aparțin pensiunilor încadrate agenției Bran-Imex. Acestea reprezintă, de altfel, cea mai reprezentativă formă de cazare pentru turismul rural. De la înființarea agenției, numărul turiștilor care au apelat la serviciile de cazare și masă oferite de pensiunile acesteia a crescut din ce în ce mai mult, o dată cu creșterea numărului gospodăriilor ce fac parte din agenție.

În Bran a fost construit în 1970 un hotel al Cooperației – Hanul Bran – menit să atragă turiștii și, în același timp, să descurajeze cazarea la fermele particulare. Astăzi el funcționează concurând cu pensiunile și fermele agroturistice. Totuși, numărul turiștilor este destul de ridicat, mai ales în timpul sezonului de vară.

În tabelul IV.1. prezentăm situația statistică a turiștilor cazați în pensiunile Bran-Imex, în Hanul turistic Bran și în fermele agroturistice, pentru a ilustra creșterea semnificativă a numărului lor, în paralel cu creșterea numărului pensiunilor ce colaborează cu agenția Bran-Imex pentru oferirea serviciilor de cazare și masă.

Tabel IV.1. Numărul turiștilor în turismul rural – zona Bran-Moeciu (1998-2000)

Sursa: Bran-Imex (2001)

În anul 1998 au fost cazați în pensiunile turistice din zona Bran-Moeciu un total de 4303 turiști din care 2987 români și 1316 străini, iar în Hanul turistic Bran au fost cazați un total de 3709 turiști, din care 3002 români, iar 707 străini, aceștia din urmă fiind cu 46,27% mai puțini decât în pensiunile turistice atestate ANTREC. Media sejurului a fost de 2 zile în trimestrele I, II și IV și de 6 zile în trimestrul III, această medie rămânând valabilă și pentru anii următori (1999, 2000).

În anul 1999, ca urmare a creșterii numărului de locuri în pensiunile turistice, a crescut și numărul de turiști, acesta ajungând la 4579 (3031 români și 1548 străini), cu 6,41% mai mare decât în anul precedent. Numărul turiștilor cazați în Hanul turistic Bran a cunoscut o scădere cu 14,07% față de anul precedent, o creștere mai mare constatându-se în cazul turiștilor străini, care au fost cu 41,73% mai mulți decât în anul precedent, în comparație cu numărul turiștilor români care au fost doar cu 7,56% mai puțini în 1999 comparativ cu 1998.

În anul 2000 se observă modificări în totalul turiștilor cazați în pensiuni – 3214 români și 1624 străini, ambele categorii cunoscând creșteri, iar în cadrul fermelor agroturistice au fost cazați în total 1045 turiști (874 turiști români și 171 turiști străini).

După 1998, fluxul de turiști a început să crească și să nu mai fie concentrat doar în trimestrul III, ci și în trimestrele I și IV când satele din zona Bran-Moeciu sunt solicitate pentru diversele manifestări tradiționale.

Tabel IV.2. Evoluția în timp a numărului de turiști cazați în pensiunile turistice din zona Bran-Moeciu (1998-2000)

Sursa: Bran-Imex (2001)

Numărul turiștilor români și străini cazați în pensiunile turistice, ca urmare a creșterii numărului unităților de cazare, a cunoscut o creștere continuă în perioada 1998-2000. Astfel, ponderea în 1999 a numărului de turiști cazați în pensiuni turistice (față de 1998) a crescut cu 6,41% (creșterea mai mare a cunoscut-o numărul turiștilor străini cazați), iar în 2000 creșterea a fost de 5,65%, numărul turiștilor străini cazați în pensiuni fiind în creștere, dar nu atât de semnificativă ca în anul precedent. În 2000 o creștere semnificativă a cunoscut numărul turiștilor români cazați în pensiunile din zona Bran-Moeciu – 6,03%.

CAPITOLUL III

VALORIFICAREA SUPERIOARA A POTENTIALULUI TURISTIC IN ZONA JUDETUL BRASOV – COMUNA BRAN PRIN REALIZAREA AMENAJARII UNEI PENSIUNI AGROTURISTICE

Dezvoltarea economica si evolutia cadrului de viata, mutatiile profunde in structura activitatilor sociale au generat probleme de o mare complexitate in domeniul utilizarii si administrarii spatiului. Consecinta fireasca a acestei situatii au aparut si s-au dezvoltat stiintele spatiale – ale intelegerii, cunoasterii si stapanirii teritoriului. Situate, prin natura lor, la interferenta unor stiinte ca: geografia, economia, sociologia, arhitectura etc., stiintele spatiale si, in particular, amenajarea teritoriului vizeaza asigurarea unei alocari si folosiri adecvate a spatiului, modelarea localitatilor si activitatilor umane in concordanta cu specificul fiecarei zone. Ca atare, aria de cuprindere a acestor stiinte este larga, ingloband probleme de o mare diversitate: de la amplasarea unei intreprinderi (industriale, agricole etc.), la dezvoltarea si distribuirea in teritoriu a retelei (comerciale si de servicii) si la dimensionarea optima a localitatilor.

Desi cu experienta tot atat de veche ca si viata in societate, amenajarea teritoriului ca activitate si preocupare distincta prinde contur abia dupa cel de-al doilea razboi mondial – cand apar primele organisme specializate in acest domeniu – rezultat al exploziei industriale si urbanistice, capatand noi dimensiuni astazi in conditiile dinamismului vietii economice si sociale.

Orice activitate umana – economica, sociala, culturala etc. – in desfasurarea ei da nastere unui ansamblu de relatii, raporturi, interconexiuni cu mediul; ea se integreaza deci mediului si presupune, totodata, un proces de organizare a acestuia, de adaptare pentru a raspunde nevoilor omului. De aici, notiunea de spatiu (mediu) adaptat nevoilor, amenajat.

Conceptul de spatiu amenajat contine, asadar, ideea de adaptare reciproca intre teritoriu si nevoile rezultate din activitatile economico-sociale desfasurate in limitele teritoriului respectiv, definindu-se ca produs al “interactiuni” intre activitati si spatii.

Notiunea de spatiu amenajat a aparut si s-a dezvoltat in legatura cu spatiul construit, in particular cu cel urban. Ulterior, ea a migrat spre zone departate de urbanism, intalnindu-se in domeniul amplasarii diferitelor obiective economico-sociale.

Astazi, conceptul de spatiu amenajat este abordat prin prisma complexitatii continutului sau; astfel, el inglobeaza o paleta larga de fenomene cu caracter spatial cum sunt: localitati, zone interurbane polifunctionale populatie si relatii umane, retele de transport de energie, bunuri, informatii etc.

Pornind de la premisa ca “orientarea geografica a activitatilor” reprezinta actiunea fundamentala a amenajarii teritoriului, continutul si aria problematica a acestei stiinte au evoluat in stransa conexiune cu tendinta de concentrare a activitatilor in arii bine definite precum si cu nevoia corectarii acestor concentrari si a efectelor negative. In consecinta, actuala dezvoltare economica si sociala pune cu tot mai multa acuitate necesitatea unei politici de amenajare a terioriului care sa ia in calcul “informatiile asupra spatiului regional si cele de comportament al firmelor”.

Amenajarea teritoriului, privita ca o stiinta dominata si determinata de relatia activitati sociale – amplasamente spatiale, acopera o arie, problematica foarte larga cu referire la cele mai diverse domenii ale vietii economice si sociale. Continutul sau complex este reflectat, deopotriva de varietatea conceptelor intalnite in teoria si practica de specialitate, a sferelor de aplicare si instrumentelor de lucru.

Amenajarea teritoriului – in diferitele sale forme – presupune, asadar, un proces de sistematizare, de dezvoltare economico-sociala echilibrata, in concordanta cu strategia generala a progresului.

Sistematizarea, si implicit amenajarea teritoriului, poate fi exprimata printr-un ansamblu de principii si activitati (forme, programe, metode si tehnici de natura urbanistica, economica, juridica etc.), vizand asigurarea utilizarii eficiente a teritoriului, valorificarea deplina a potentialului de resurse si cadtului fizic al fiecarei zone, concomitent cu realizarea unor conditii civilizate de viata ale oamenilor.

Ca atare amenajarea teritoriului, inteleasa ca un efort de sistematizare, urmareste paralel cu repartizarea echilibrata a populatiei si activitatilor in ansmblul national, modul de viata al oamenilor si se preocupa de corelarea dezvoltarii economice cu protejarea si conservarea patrimoniului natural. Obiectivele majore ale acestui proces pot fi sintetizate in:

utilizarea rationala a spatiului, chiar economisirea lui;

valorificarea eficienta a tuturor categoriilor de resurse (umane, naturale, materiale);

dezvoltarea armonioasa, echilibrata a localitatilor;

pastrarea echilibrului ecologic, protejarea mediului.

Utilizarea rationala a spatiului reprezinta un obiectiv important al sistematizarii teritoriului, prin aceasta actiune urmarindu-se buna gospodarire a uneia dintre cele mai valoroase bogatii, fondul funciar: orice societate trateaza teritoriul ca un bun rar si nereproductibil si este interesata in asigurarea celei mai bune utilizari.

Dezvoltarea economica acechitabil repartizata teritorial si combaterea disparitatilor regionale – cerinte definitorii ale procesului de amenajare – pot fi asigurate numai prin valorificarea eficienta a tuturor categoriilor de resurse la nivelul fiecarei zone.

Dezvoltarea armonioasa a localitatilor, se constituie, de asemenea, ca un obiectiv major al eforturilor de amenajare a teritoriului. Se are in vedere crearea unor centre economice, sociale si administrative puternice, moderne, capabile sa asigure locuitorilor acestora conditii civilizate de viata, paralel cu integrarea asezarilor umane in ansamblul zonelor din care fac parte si adancirea cooperarii dintre ele.

Pentru localitatile rurale, sistemaizarea urmareste dezvoltarea si modernizarea fondului locativ precum si realizarea unor echipamente edilitare care sa asigure locuitorilor conditii civilizate de viata, in corelatie cu pastrarea expresiei arhitecturale proprii si valorificarea traditiilor constructive specifice zonei.

Amenajarea teritoriului inscrie in sfera preocuparilor sale si grija fata de calitatea mediului. Necesitatea acestor eforturi decurge din faptul ca odata cu dezvoltarea economica s-au amplificat sursele de poluare, impunand intensificarea actiunilor de protejare, dar si de inlaturare a efectelor negative asupra mediului.

Amenajarea turistica inglobeaza ansamblul elementelor ce alcatuiesc activitatea turistica, definindu-se in functie de componentele naturale, istorice si culturale ale unei zone, rsurse ce reprezinta atractiile principale care motiveaza calatoria. O asemenea abordare, desi mai cuprinzatoare, intr-un anumit sens, se limiteaza la repartizarea exclusiv geografica a activitatilor, ceea ce nu corespunde decat partial realitatii si mai ales orientarilor actuale in privinta amenajarii. Localizarea turistica necesita, cel putin in masura egala, o abordare economica si trebuie conceputa ca o functie a mai multor variabile, intre care:

aptitudinile naturale ale zonei;

distanta intre zona de emisie si zona de receptie;

potentialul pietei (emisia turistica);

conditiile economico-sociale ale zonei ce urmeaza a fi amenajate;

dimensiunea actuala sau/si proiectata a implantarilor;

competentele decizionale etc.

Amenajarile turistice, privite in totalitatea lor, se prezinta intr-o varietate de forme si structuri, determinate de caracteristicile ofertei (in principal, ale resurselor turistice) si cererii, de distribuirea lor in teritoriu. Diversitatea structurilor – din punct de vedere geografic, social, economic, institutional etc. – face dificila o tipologizare a acestora. Cu toate acestea, atat specialistii, cat si organismele internationale de profil au incercat delimitarea unor categorii omogene.

Astfel, in functie de dimensiunile si raspansirea in teritoriu a resurselor (indeosebi, conditii naturale si bogatii cultural-istorice) localizarile turistice pot fi:

– univoce, atunci cand implantarile sunt legate de existenta unui singur obiectiv sau element de atractie turistica, avand valoare deosebita (cascada Niagara, piramidele, cetatea de scaun a Sucevei etc.), ce polarizeaza cererea; de regula, amenajarile sunt suamre, relativ izolate si in corelatie stransa cu indicele de atractivitate al obiectivului in cauza;

– plurivoce, atunci cand localizarea se integreaza intr-un ansamblu de conditii care ofera o anumita specificitate (arie geografica avand un anume caracter: zona cu monumente de arta, arhitectura: zona cu izvoare minerale sau ape termale, tarm cu nisip, munte cu zapada etc.). In aceste cazuri dotarile sunt mai coplexe, luand forma unor centre tuirstice sau statiuni;

– echivoce, specifice zonelor turistice relativ omogene, ca o arie mai larga de intindere, fara o anumite particularitate. Aici dotarile sunt mai nueroase, in forme simple si complexe si pot fi localizate oriunde, urmarindu-se doar o relatie sumara intre elementele ofertei (resurse si echipamente).

Derularea unei actiuni de amenajare turistica presupune, dupa argumentarea necesitatii si oportunitatii deciziei si delimitarea teritoriului – operatiuni cu caracter oarecum pregatitor -, elaborarea conceptiei de organizare a spatiului si, potrivit acesteia, a programului noilor localizari.

Conceptia de organizare a spatiului variaza in primul rand in functie de datele tehnice ale teritoriului, dar si de nivelul si modul de abordare a proiectului de amenajare. Astfel, din punctul de vedere al nivelului, se remarca o abordare:

interregionala

nationala

regionala

locala

sectoriala.

De asemenea, in functie de modul de angajare si solutionarea problemelor se distinge:

– abordarea traditionala – orientata pe realizarea echipamentelor punct cu punct; ea presupune elaborarea unor proiecte independente pentru fiecare obiectiv;

– abordarea sistemica – in care, dupa ce sunt analizati factorii de amenajare, se elaboreaza in detaliu toate alternativele posibile de realizare a obiectivelor; in acest caz, actiunea este globala si se desfasoara in mai multe faze, concretizate in elaborarea unor documente:

anteproiectul

proiectul initial

proiectul final

programul operational

Indiferent de modul de abordare, in fiecare din fazele procesului de amenajare se urmareste examinarea actiunii sub toate aspectele – fizic, economic, social, juridic, comercial etc. – si cu toate implicatiile, in scopul formularii celor mai adecvate solutii.

Continutul programului de amenajare se refera la organizarea functionala a teritoriului si in mod deosebit “inzestrarea turistica” a acestuia; de asemenea vizeaza organizarea relatiilor cu perimetrele din afara zonei supusa amenajarii.

Potrivit opiniei specialistilor, inzestrarea (zestrea) turistica a unei statiuni cuprinde doua categorii principale de elemente:

functionale (resedinta, restaurantele, serviciile, infrastructura generala);

recreative (spatiile deschise, monumentele, muzeele etc.).

Dintre elementele functionale, resedinta detine locul cel mai important: ea reprezinta in plan teritorial, punctul fix in functie de care se orienteaza atat turistul, cat si celelalte componente ale echipamentului statiunii. Resedinta este alcatuita din mijloace de cazare: hoteluri, moteluri, locuinte particulare etc. In caracterizarea acesteia se folosesc elemente ca: amplasarea, marimea, confortul, gama de servicii oferite. Dintre acestea, amplasarea si dimensiunile fac obiectul unor determinari specifice in procesul de amenajare.

Restaurantele (unitatile de alimentatie publica) reprezinta o alta componenta importanta a localizarilor; impreuna cu resedinta ele asigura turistilor serviciile de baza.

Elementele recreative sunt reprezentate de:

spatii deschise: plaje, locuri de plimbare, paduri, parcuri, oglinzi de apa etc.;

amenajari sportive: instalatii nautice, partii si instalatii de transport pentru schiori, terenuri de sport etc.;

monumente, vestigii cultural-istorice (biserici, cetati, palate etc.);

echipamente de cultura (muzee, sali de spectacol, biblioteci, cluburi etc.);

organizarea de manifestari cultural-artistice si sportive.

Zonele rurale se inscriu tot mai frecvent in preferintele de vacanta ale turistilor. Ele prezinta avantajul ca imbina cerintele unei odihne active cu conditiile unui climat favorabil, raspunzand astfel dorintei de reintoarcere la natura, la viata si ocupatiile traditionale.

Motivatia calatoriilor turistice in zonele rurale este reprezentata, asadar, de cadrul natural nealterat, de traditii si obiceiuri, de activitatile practicate in aceste areala. Ca atare, procesul de amenajare turistica a spatiilor rurale vizeaza crearea conditiilor pentru prezenta turistilor si satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte, si pentru desfasurarea nestingherita, chiar pentru stimularea activitatilor economice specifice, pe de alta parte.

In acest context, amenajarea turistica a zonelor rurale se subsumeaza unui obiectiv de ordun general al amenajarii teritoriului si anume cel al “evitarii desertificarii anumitor regiuni”. Se estimeaza ca recptia turistica poate deveni un instrument de valorificare si de mentinere a vietii rurale in zonele mai critice.

Ca urmare, in definirea si conturarea trasaturilor amenajarii in spatiile rurale, marea majoritate a specialistilor se raporteaza la problemele regiunilor confruntate cu depopularea, consecinta a procesului de concentrare industriala si agricola; sunt avute in vedere efectele benefice globale ale receptiei turistice asupra mediului de primire, contributia turismului si loisirului la dezvoltarea rurala. Astfel, spatiul rural este reprezentat de regiuni in stagnare sau regres pe plan demografic sau economic, care pot fi situate la munte sau in campie, in mediu natural sau agricol, unde turismul figureaza printre elementele de relansare a activitatilor agricole sau artizanale.

In aceasta conceptie, amenajarea zonelor rurale inglobeaza un ansamblu de actiuni care se desfasoara pe trei planuri:

realizarea unor rezervatii funciare;

dezvoltarea de servicii de gazduire a turistilor si activitati de agrement;

crearea de oglinzi de apa.

Ele se cer completate de masuri legislative si reglementari, de facilitati care sa stimuleze organismele locale, organizatiile profesionale agricole si populatia satelor in implementarea lor.

Amenajarea spatiilor rurale cunoaste mai putine constrangeri fata de celelalte tipuri, implantarile turistice fiind determinate de elementele specifice reliefului fiecarei zone. Intre factorii care conditioneaza atat selectia zonelor cat si tipologia amplasamentelor se numara: linistea, spatiul (intinderea), vegetatia, pozitionarea in raport cu traficul rutier, prezenta unei curiozitati naturale sau a unui monument, arhitectura locala, traditiile etc. Un loc aparte in suita acestor factori revine posibilitatii de a participa la viata localitatii. Acest aspect, dublat de dorinta de intoarcere la locurile de origine, a generat o forma particulara a turismului rural si anume: agroturismul.

Analiza evolutiei localizarii echipamentelor turistice in spatiul rural, in diferitele tari ale lumii a permis, identificarea a doua etape (perioade):

– prima, numita “a implantarilor individuale”, se caracterizeaza intr-o evolutie oarecum anarhica a echipamentelor, acestea fiind amplasate si concepute fara a se tine seama de particularitatile mediului economic si social;

– a doua, denumita “amenajare concertata”, in care noile implantari se raporteaza imperativelor dezvoltarii complexe a zonelor rurale si sunt concepute intr-o viziune integrata, produsele turistice astfel create avand tendinta de a se completa reciproc.

– locuinte rurale si pensiuni – echipamente turistice realizate prin adaptarea si modernizarea unor gospodarii taranesti; ele raspund mai multor preocupari si anume: pe de o parte, au rolul de a proteja si chiar de a ameliora patrimoniul imobiliar al localitatilor rurale, de a scoate din izolare unele localitati si de a lupta contra exodului de populatie creand venituri suplimentare; pe de alta parte, asigura orasenilor posibilitatea de a petrece vacante in familie, intr-o ambianta deconectanta, la un cost accesibil; aceste tipuri de implantari alcatuiesc coloana vertebrala a satelor turistice.

– mica hotelarie rurala – constituita in principal din hanuri, obiective cu functionabilitate complexa, ce asigura deservirea calatorilor si in afara sezonului turistic, amplasate cu prioritate in localitatile izolate.

In ce priveste amenajarea concertata, ea raspunde necesitatilor unei coordonari a actiunilor de organizare a teritoriului si implantare a echipamentelor in conditiile multiplicarii relatiilor dintre colectivitati determinate de dezvoltarea turismului de masa. Amenajarea concertata, prin formele pe care le imbraca: staiuni verzi, parcuri naturale regionale, oglinzi de apa si baze sportive, locuinte familiale si sate de locuinte noi, camping-uri rurale etc., contribuie la atenuarea efectelor grave provocate asupra mediului de receptia unui numar de turisti in permanenta ascensiune.

Identificarea principalelor tipuri de amenajare rurala – indiferent de modul de structurare in implantari “individuale” sau “concertate” – evidentiaza diversitatea acestora asociata eforturilor de adaptare la conditiile specifice fiecarei zone. Totodata se impune sublinierea, ca in realizarea concreta a dotarilor, solutiile adoptate difera in functie de cererea fata de formele turismului rural si de problemele particulare cu care se confrunta fiecare localitate sau areal. In consecinta, dimensionarea implantarilor rurale nu se bazeaza pe calcule foarte riguroase sau pe normative ca in cazul altor tipuri de amenajare, ci pe evaluari ale fluxurilor turistice si pe necesitatea asigurarii unui echilibru al zonelor.