Posibilitati de combatere a falsificarii produselor cosmetice comercializate in Romania [310957]

CAPITOLUL I

PRODUSELE COSMETICE

1.1. [anonimizat].

Încă din cele mai vechi timpuri aplicarea machiajului a reprezentat oglinda dintre ceea ce este o femeie și idealul pe care și-l dorește în legătură cu persoana sa.

Importanța produselor cosmetice este redată de faptul că acestea au ajutat la înfrumusețarea chipului uman și au condus la transformarea unui chip comun într-o înfățișare deosebită. Denumirea lor derivă de la cuvântul grecesc “Kosmeticos”, ce înseamnă igiena pielii.

Egiptul antic a fost sursa multor bogații în ceea ce privește istoria produselor cosmetice. Cele mai vechi dovezi ale existenței acestor produse datează din prima dinastie (2920- 2770 î.e.n.). Atunci se foloseau produse considerate a fi revoluționare chiar și în zilele noastre. [anonimizat]. [anonimizat].

Aspectului exterior i se acorda aceeași atenție deosebită ca și igienei. Se considera că femeile din acele vremuri sunt cele care au descoperit machiajul. [anonimizat], folosind pentru ochi „kohl”, [anonimizat].

[anonimizat] (kohl) pentru pleoapa superioară și verdele malahit pentru cea inferioară. [anonimizat] a [anonimizat] (vârful degetelor și călcâiele) cu ajutorul sucului de kufra (cunoscută sub numele de henna) pentru a fi mai atrăgătoare.

[anonimizat]- marine pe ploapele superioare și un verzui ca apa pentru pleoapele inferioare. Genele erau machiate cu o pasta de fard și grăsime. [anonimizat].

[anonimizat], o [anonimizat], semnificația acestuia fiind de angrenare în viața spirituală și religioasă.

Grecia Antică a [anonimizat]. Din anii 1400 albirea pielii feței a devenit cea mai folosită practică cosmetică. [anonimizat], fiind știut faptul că cei bronzați aparțineau de clasa muncitoare. [anonimizat] o [anonimizat].

Vechile civilizații (chineză, egipteană, greacă și romană) au cunoscut și apreciat parfumurile și aromele. [anonimizat], [anonimizat].

Parfumul și-a găsit individualitatea proprie în secolul XVIII când în Franța regele Louis XV a venit la tron. Tribunalul său a fost numit „le cour parfumeé” (tribunalul parfumat).

După ce Napoleon a [anonimizat] continuat. Două sticle de un „quarts”(1.136 litri ) cu colonie de violete îi erau livrate în fiecare săptămână și se spune că el ar fi folosit 60 de sticle cu dublu extract de iasomie în fiecare lună.

În Anglia, parfumul a atins apogeul în timpul domniilor lui Henry VIII și Reginei Elizabeth I. Toate locurile publice au fost parfumate cât timp a fost în vigoare regula reginei, căci ea nu tolera mirosurile neplăcute. Doamnele din acea vreme erau foarte mândre de crearea a noi parfumuri și își foloseau abilitățile pentru a combina mai multe miresme.

Parfumurile în ziua de astăzi sunt create de oameni antrenați în spiritul tradițiilor estetice renascentiste. Acești meșteșugari, care petrec ani în ucenicie, vorbesc în mod neobișnuit de notițele de chihlimbar și miresmele florale albe. Odată cu anul 2000, producătorii de parfumuri au vorbit de afinitățile moleculare care leagă proteinele receptoare-florale.

În secolul XVIII, împăratul francez a interzis culoarea naturală, putându-se observa toate nuanțele de roșu pe obraji, atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții. Din fericire, spre sfârșitul secolului, se revine la un machiaj simplu, mai natural.

Odată cu industria și arta, parfumurile au suferit profunde schimbări în secolul XIX. Schimbările gusturilor și dezvoltarea chimiei au pus bazele industriei de parfumuri așa cum o știm noi astăzi. Alchimia a fost înlocuită de chimie și astfel au fost create noile parfumuri. Revoluția de parfumuri nu a diminuat în nici un caz cererea de parfumuri, existând chiar un parfum numit „ Parfum à la Guillotine”. Sub conducerea guvernului post revoluționar oamenii au îndrăznit încă o dată să-și exprime înclinațiile pentru mărfurile de lux, inclusiv parfumurile.

În America timpurie, primele parfumuri au fost coloniile și apa parfumată. Apa de Florida, ce reprezenta un amestec de apă de colonie cu un strop de ulei, căței de usturoi, ulei de scorțișoară și lămâie a fost foarte populară.

Miresmele de amestecuri florale au fost introduse spre sfârșitul primei decade când au fost descoperite noi ingrediente ce au fost amestecate pentru a rezulta noi parfumuri. Mai târziu, mirosuri abstracte, care nu aveau nici o legătură cu parfumul unei flori, au fost create. Această realizare a revoluționat industria parfumurilor.

Aceeași tentă este dominantă și în secolul XX, machiajul fiind rezervat cu preponderență actrițelor și prostituatelor. În următorul secol s-au făcut resimțite progresele cercetătorilor în acest domeniu, apărând produse cosmetice care să nu prezinte riscuri prea mari.

Punctul culminant al evoluției produselor cosmetice a fost atins în secolul XXI, o dată cu apariția intervențiilor chirurgicale cosmetice și a injecțiilor cu botox, care de multe ori sunt tragice sau exagerate.

Astăzi, parfumurile au devenit mult mai complexe, cu multe tente și tonuri necunoscute înainte de descoperirea aromelor chimice.

În anul 1921 Grabielle Chanel lansează o marcă proprie de parfum, creat de Ernest Beaux, pe care îl numește Chanel No.5, pentru că era al cincilea într-o linie de parfumuri pe care Beaux a prezentat-o. El a fost primul care a folosit aldehidele pentru crearea parfumurilor. De fapt Chanel No.5 a fost primul parfum în întregime sintetic scos pe piață.

Câțiva ani mai târziu, în 1930, apariția unei game de parfumuri pentru piele, precum și cele florale, au devenit populare o dată cu Worth’s e Reviens(1932), Caron’s Fleurs de Rocaille (1933) și Jean Patou’s Joy (1935). Odată cu atingerea apogeului de către parfumeria franceză în 1950, alți designeri precum Christian Dior, Jacques Fath, Nina Ricci, au început să creeze propriile lor parfumuri.

1.2. Clasificarea produselor cosmetice

Produsul cosmetic este definit ca fiind „orice substanță sau preparat care urmează să fie pus în contact cu diverse părți externe ale corpului uman, precum piele, păr, unghii, buze, organe genitale externe sau cu dinții și mucoasa bucală, cu scopul exclusiv sau principal de a le curăța, a le parfuma, a le modifica aspectul și/sau a le corecta mirosurile corporale și/sau a le proteja ori a le menține în bună stare”.

Din această definiție rezultă rolul cosmeticii în igienă și estetică. Cosmetica se bazează pe îngrijirea pielii, feței, corpului etc., având rol de nutriție și dezvoltare normală, creând un aspect cât mai plăcut și atrăgător.

Pentru clasificarea produselor cosmetice ca si in alte domenii ale tehnologiei chimice, sunt utilizate urmatoarele criterii, si anume: modul de intrebuintare si efect, modul de prezentare,etc; insa cel mai frecvent intalnit este modul de clasificare in functie de finalizate si respectiv de scopul utilizarii-scopuri de fapt pentru care sunt create toate produsele cosmetice.

Conform Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, lista acestor categorii se împarte în:

Creme, emulsii, loțiuni, geluri și uleiuri pentru piele (mâini, față, picioare etc.);

Măști pentru față (cu excepția produselor care acționează ca abrazive superficiale ale pielii pe cale chimică);

Baze nuanțatoare (lichide, paste, pudre etc.);

Pudre de machiaj, pudre după baie, pudre igienice etc.;

Săpunuri de toaletă, săpunuri deodorante etc.;

Parfumuri, ape de toaletă, ape de colonie etc.;

Preparate pentru baie și duș (săruri, spume, uleiuri, geluri etc.);

Depilatoare;

Deodorante și antiperspirante;

Produse pentru îngrijirea părului:

nuanțatoare și decolorante;

produse pentru ondulare, îndreptare și fixare;

produse pentru aranjare (decorare);

produse pentru curățare (loțiuni, pudre, șampoane etc.);

produse de condiționare (loțiuni, creme, uleiuri etc.);

produse de coafare (loțiuni, lacuri, briantine etc.)

Produse pentru ras (creme, spume, loțiuni etc.);

Produse pentru machiaj și îndepărtarea acestuia de pe față și ochi;

Produse destinate aplicării pe buze;

Produse pentru îngrijirea dinților și a gurii;

Produse pentru îngrijirea unghiilor și decorarea lor;

Produse pentru igiena intimă externă;

Produse pentru băi de soare (plajă);

Produse pentru bronzare fără soare;

Produse de albire a pielii;

Produse antirid.

Produsele cosmetice pot fi clasificate și după alte criterii, care au la bază clasificarea susmenționată, ca modul de întrebuințare, modul de prezentare, efectul scontat etc.

1.3. Caracteristici de calitate- trasabilitatea loturilor de fabricație și siguranța în utilizare

Odată cu trecerea de la producția de artizanat la producția industrială s-a accentuat interesul pentru lucrul de calitate.

Dezvoltarea continuă a atenției acordate importanței calității a fost determinată de creșterea tehnicității și performațelor produselor și serviciilor, de sporirea exigențelor clienților și ale societății, precum și de intensificarea concurenței între agenții economici.

Astfel, operaționalizarea conceptului de calitate a produselor și serviciilor, în relație cu nevoile utilizatorilor, se realizează prin intermediul caracteristicilor de calitate.

Caracteristicile de calitate reprezintă acele proprietăți ale produselor și serviciilor prin intermediul cărora se evaluează, la un moment dat, gradul de satisfacere a nevoilor clienților.

Un produs ce urmează a fi pus pe piață trebuie să îndeplinească condițiile legale, condiții ce au la bază trei concepte fundamentale: securitate, calitate și eficacitate. În acest mod trebuie acordată o atenție deosebită:

selectării ingredientelor;

alegerii unui ambalaj care să mențină calitatea produsului și care să asigure manipularea și utilizarea corectă;

etichetarea corespunzătoare;

instrucțiuni de folosire si de eliminare ca deșeu;

eventuale avertizări (unde este cazul), respectării liniilor directoare de practică corectă de fabricație și de control de calitate;

procedeelor adecvate în cazul apariției efectelor secundare, precum și tratamentul ce trebuie urmat, dacă este cazul;

urmăririi produsului pe piață și a feedback-ului de la consumatori.

Principalele categorii de produse cosmetice și caracteristicile de calitate sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 1: Caracteristicile de calitate ale principalelor categorii de produse cosmetice

Sursa: Petrescu V., Rodica Pamfilie, Roxana Sârbu, Reorientări în știința mărfurilor, Editura ASE, București, 2007, p. 200

Calitatea produselor cosmetice, în condițiile economiei de piață, reprezintă un element forte, atât pentru producător, cât și pentru consumator. Asigurarea calității produselor cosmetice este o activitate complexă, întrucât presupune nu doar o producție ce se desfășoară în condiții igienico-sanitare foarte bune, cât și activitatea sectoarelor implicate în acest proces (activitatea de aprovizionare, perfecționare personal, evidență scrisă și revizuită etc).

Condițiile care se impun a fi respectate produsului cosmetic pentru asigurarea securității vieții și sănătății consumatorilor din România sunt stipulate în Legea nr. 178/200 privind produsele cosmetice și Legea 508/2002 pentru modificarea și completarea Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, elementele de securitate referindu-se la probleme legate de folosirea și comercializarea acestora, și anume:

– utilizarea în fabricarea produselor cosmetice și comercializarea lor numai a substanțelor admise de Ministerul Sănătății sau a substanțelor care pot fi utilizate numai în anumite condiții și limite de admisibilitate, conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1448/ 2005 privind categoriile de produse cosmetice și listele cuprinzând substanțele ce pot fi utilizate în compoziția produselor cosmetice, cu modificările și completările ulterioare;

– ambalarea și etichetarea produselor cosmetice: element de identificare a originalității produsului și comunicare în domeniul comercial pentru asigurarea securității produselor;

– instrucțiuni privind condițiile de păstrare și utilizare ale produsului și de îndepărtare a ambalajului după folosire;

– înregistrarea legală pe teritoriul României a producătorului/ importatorului și a notificării la Ministerul Sănătății a intenției de comercializare a produsului cosmetic în cauză.

Ulterioare procesului de fabricație sunt activitățile de ambalare și etichetare ale produselor cosmetice. Acestea au rolul de a crește securitate produsului și de a reduce eventualele riscuri de oxidare bacteriologică și să diminueze efectele asupra mediului, indicând precauții în utilizare.

Produsul cosmetic, prin amabalare și etichetare, trebuie să furnizeze informații minime necesare comercializării produselor pe teritoriul României, conform Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice. Principalele informații trebuie să fie scrise în mod lizibil, vizibil, în clar, care să nu se șteargă ușor și trebuie să conțină:

– denumirea firmei;

– adresa la care are sediul în România fabricantul, respectiv importatorul;

– țara de origine pentru produsele de import;

– conținutul nominal în momentul ambalării produsului, indicat ca masă sau ca volum, exceptând ambalajele ce conțin mai puțin de 5 g sau mai putin de 5 ml, eșantioanele gratuite și dozele unice;

– termenul de valabilitate înscris prin cuvântul expiră, urmat de data sau de detalii privind locul de pe ambalaj unde se află inscripționată data expirării, exprimată prin lună și an (în această ordine), în cifre arabe. În cazul produselor cosmetice cu o valabilitate mai mare de 30 de luni, indicarea termenului minim de valabilitate nu este obligatorie. Unul din cele mai importante simboluri de pe eticheta unui produs cosmetic este prezent sub forma unui recipient deschis (Vezi Anexa nr. 1), care are înscris în interior sau dedesupt un număr de luni. Acest simbol reprezintă PAO- period after opening, adică perioada de timp în care produsul este valabil după ce acesta a fost deschis. De exemplu dacă un parfum are o garanție de trei ani, aceasta va fi redusă la numai câteva luni, în momentul primei folosiri;

– instrucțiunile de conservare, utilizare și îndepărtare, inclusiv pentru produsele cosmetice de folosință profesională;

– numărul lotului de fabricație, după caz, marcat pe recipient sau pe ambalaj, ori o indicație care să permită identificarea produsului;

– categoria de produs cosmetic, exceptând cazul în care aceasta rezultă din prezentarea produsului;

– lista cuprinzând ingredientele care fac parte din compoziția produsului cosmetic, în ordinea descrescătoare a greutății în momentul încorporării lor, această listă este precedată de cuvântul ingrediente. Lista este deschisă de obicei de ingredientul prezent în cea mai mare concentrație, urmat de compușii chimici care sunt listați într-o ordine descrescătoare a cantității, iar ingredientele cu o concentrație mai mică de 1% pot fi listate în orice ordine se dorește. Trebuie atrasă atenția asupra faptului că prezentarea ingredientului activ ca fiind primul pe listă, în cazul produselor tratament, nu înseamnă că este prezent în cea mai mare cantitate.

Toate aceastea trebuie să fie scrise în limba română, cu excepția ingredientelor folosite.

Odată ce produsul este ambalat și marcat, activitățile de depozitare și utilizare a produselor cosmetice sunt inevitabile. Acestea întăresc siguranță produsului, reduc riscurile de nocivitate deoarece în timpul păstrării și depozitarii microorganismele pot modifica aspectul, gustul, mirosul sau omogenitatea produselor. Aceste modificări se produc datorită reacțiilor fizico-chimice între componentele produselor cosmetice, în condițiile nerespectării termenului de valabilitate și a prescriptiilor de păstrare.

Întreg procesul de producție și dare în consum a produselor cosmetice trebuie să fie înregistrat legal și notificat pe teritoriul României, pentru a fi în conformitate cu legislația în vigoare. Fiecare produs cosmetic comercializat pe teritoriul țării noastre trebuie să fie supus notificării de către Ministerul Sănătății, prin Direcția de Sănătate Publică județeană (raza pe care producătorul/importatorul își desfășoară activitatea). Prin notificare nu trebuie înțeleasă doar transmiterea în formă scrisă a intenției de comercializare, ci și un dosar cu informații referitoare la producător/importator, precum și informații referitoare la produsul cosmetic în cauza (IPC) și anume:

– denumirea comercială a produsului și grupa acestuia;

– compoziția calitativă și cantitativă;

– caracteristici fizico-chimice și microbiologice ale materiei prime și ale produsului cosmetic sub forma fotocopiei unor buletine de analiză emise de laboratoare recunoscute;

– metoda de fabricare a produsului cosmetic, prin descrierea detaliată a fluxului tehnologic;

– metode de analiză pentru controlul calității produsului;

– informații privind stabilitatea produsului cosmetic prin prezentarea metodei de evaluare a stabilității, precum și prezentarea acestuia în condiții de transport și depozitare;

– evaluarea riscului pentru sănătatea umană prin examenul toxicologic al ingredientelor folosite;

– denumirea și adresa laboratorului care efectuază analizele, numele și adresa persoanelor răspunzătoare care au evaluat produsul;

– date referitoare la efectele nedorite pentru sănătatea umană provocate de produsul cosmetic, înregistrate de producător/importator, pe baza reclamațiilor primite de la consumatori;

– dovada privind efectul declarat al produsului cosmetic, în cazul în care natura acestuia o justifică, efectuată prin liste „În vitro” sau „În vivo”.

Pe plan european s-a înființat Asociația Europeană pentru cosmetice și Produse de Igienă (toaletă), sub simbolul COLIPA, care a elaborat un ghid pentru informațiile referitoare la produsul cosmetic ce se dorește a fi comercializat (IPC), care este structurat pe 3 niveluri:

– Nivelul 1 IPC- informație primară- numele produsului și formula saș

– Nivelul 2 IPC- informație adițională- evaluarea siguranței produsului (materii prime, procedura de fabricație, reacții adverse)ș

– Nivelul 3 IPC- informații suplimentare- fișele de securitate ale materiilor prime, informații despre ingredientele care trebuie aprobate înainte de a fi folosite.

Astfel trebuie parcurs un drum pentru a asigura calitatea produselor, ceea ce atrage încrederea consumatorilor, lucru care duce la o bună cooperare între producători și clienți.

CAPITOLUL II

PIAȚA PRODUSELOR COSMETICE ȘI TENDINȚE ALE ACESTORA

2.1. Piața europeană a produselor cosmetice

Rolul produselor cosmetice ocupă un loc important în secolul XXI. În 2012, piața europeană a produselor cosmetice atingea un prag de 69, 5 miliarde Euro, ocupând o treime din piața globală a industriei produselor cosmetice.

Trebuie avut în vedere faptul că recesiunea și-a pus amprenta asupra Europei, implicit a pieței produselor cosmetice. Cu toate acestea, unele țări, cum ar fi Polonia, s-au descurcat relativ bine în crizã, în timp ce altele, cum ar fi Letonia, a cărei piață este instabilă, dă uriașe semne variate în ceea ce privește evoluția pieței cosmetice.

Valoarea de piață est-europeană pentru sectorul de produse de îngrijire personală este relativ redus în comparație cu cea a vecinilor din vest. În cele mai recente date oferite de raportul Colipa pentru anul 2012, nouă dintre cele 11 state membre UE clasate cu o valoare de piață mică se situau în Europa de Est: România (848 mil. €); Republica Cehă (835 mil. €); Ungaria (651 mil. €); Slovacia (431 mil. €); Bulgaria (256 mil. €); Lituania (197 mil. €); Slovenia (164 mil. €); Letonia (91 mil. €) și Estonia (88 mil. €).

În momentul în care au fost clasate în funcție de piața de export, multe dintre aceste țări au înregistrat creșteri în acest sens. Polonia (642 mil. €) a fost cea mai puternică piață pentru produsele cosmetice importate din Europa de Est; Slovenia (116 mil. €), mai mare decât Grecia sau Danemarca, Republica Cehă (77 mil. €) a ocupat locul paisprezece; Ungaria a fost a cincisprezecea (55 mil. €), urmată de România (53.2 mil. €) și Bulgaria (42.6 mil. €). Toate au avut o piață mai puternică a exporturilor în comparație cu Finlanda, Portugalia sau Cipru.

În ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) în producția de cosmetice, regiunea este, de asemenea, mai puternică în comparație cu celelalte state membre ale UE. Polonia are 135 IMM-urile în sectorul produselor cosmetice, în timp ce în Bulgaria sunt înființate 95 de IMM-uri.

Piața produselor cosmetice prezentă în fostele țări comuniste din Europa Centrală și de Est a crescut cu 58.1% din perioada 2004-2012, având rata cea mai mare de creștere din lume, și se estimează de către cercetătorii Euromonitor ca aceasta să crească cu 54,3% până în 2020.

Piața este aproape în totalitate dominată de companii multinaționale. Companii occidentale, cum ar fi: Procter & Gamble, Henkel, Coty, Colgate-Palmolive, Unilever, Avon, Oriflame, L'Oréal și Beiersdorf figurează în mod regulat în primele trei companii aflate pe piață a fiecărei țări de origine.

Bulgaria- În Bulgaria piața cosmeticelor a stagnat în perioada 2008-2009 și a crescut cu 2,5% în perioada următoare, fiind înregistrată o creștere de 3% pentru anii 2010-2014. Potrivit ultimului raport Euromonitor realizat în Bulgaria pentru anul 2010 se observă o creștere marginală pentru produsele care sunt considerate a fi o necesitate absolută de către consumatori, cum ar fi produsele pentru îngrijirea orală. Consumatorii cu venituri ridicate au continuat cheltuielile lor pe produse premium și, prin urmare, recesiunea nu s-a simțit asa cum era de așteptat în acest sector. Acest lucru s-a datorat și faptului că unele companii locale (Aroma AD, Alen Mak AD, Rubella Beauty Ad) nu au putut să se dezvolte pe piață datorită bugetului alocat îmbunătățirii calității, astfel încât au fost puse în imposibilitatea de a concura cu companiile deja afirmate.

Bosnia & Herzegovina- Această țară a fost lovită de criza economică în anul 2009. Ca răspuns, majoritatea consumatorilor au redus consumul pentru produsele cosmetice și s-au reorientat spre mărci mai ieftine, potrivit datelor Euromonitor. Cu toate acestea, brandurile premium au fost, în mod neașteptat, mai rezistente decât produsele standard și economice. Numărul de producători pe piața internă care funcționează în Bosnia & Herțegovina rămâne limitat, cu piața dominată de companii multinaționale, cum ar fi Beiersdorf, L'Oréal și Procter & Gamble.
Polonia- S-a dovedit rezistentă în timpul recesiunii, piața produselor cosmetice aflându-se în creștere cu 4,5%, deși aceasta a încetinit în anul 2009 la 3,4%, iar pentru anii 2010-2014 s-a înregistrat o creștere de 3,8%. Monika Zarzycka, director general al Asociației Poloneze de Produse cosmetice și de îngrijire a casei afirma că "Sectorul produselor cosmetice înregistrează un succes destul de mare, cu mai multe companii locale și multinaționale active pe piața", ea preconizând o creștere în sectorul privat.

Republica Cehă- Jan Levora, președintele Asociației Cehe pentru produse de marcă a fost de părere că în timpul recesiunii nu au fost observate diferențe în performanțele economice ale pieței produselor cosmetice.

Republica Cehă a înregistrat o creștere lentă de 0,8% în perioada 2009-2010, potrivit datelor Euromonitor, ceea ce înseamnă o îmbunătățire cu 1,6% a scăderii din perioada 2008-2009. Creșterea înregistrată pentru perioada 2010-2014 este de 2,4%, creștere considerată a fi lentă.

Serbia- În Serbia, criza economică a adus o oprire la o perioadă de creștere de zece ani de care s-a bucurat piața de produse cosmetice și de îngrijire personală. Potrivit datelor Euromonitor, piața cosmeticelor din Serbia a scăzut cu 4% în perioada 2008-2009, dar a revenit cu o creștere de 11% în 2010 și a crescut cu 12,2% anual în perioada 2011-2014. Poziția producătorilor autohtoni a fost impulsionată în 2009 întrucât consumatorii au fost forțați să se orienteze asupra produselor mai ieftine.

Slovacia- În Slovacia, inovația de produs a fost cheia în încercarea de a revitaliza o piață stagnantă. În vremuri de recesiune, inovația de produs este foarte apreciată de consumatorii care caută beneficii mai mari pentru aceeași sumă de bani. Consumatorii sunt în căutarea pentru produse cu valoare adăugată specială, produse cu ingrediente naturale.

Ungaria- În timp ce unele țări din Europa de Est s-au dovedit rezistente, Ungaria nu a urmat aceeași tendință. Istvan Muranyi, secretarul general al Asociației Ungare a Cosmeticelor, Detergenților și Curățare Industrială afirma în 2012 că aceasta industrie stagnează. El, de asemenea, a punctat faptul că se poate observa o schimbare structurală în timpul recesiunii: clienții preferă produse de make-up ieftine și sunt dispuși să aloce un buget mai ridicat produselor de toaletă. Această tendință se va schimba în momentul în care Ungaria va ieși din recesiune, iar oamenii vor avea câștiguri salariale mai ridicate.

Europa reprezintă cea mai mare piață la nivel mondial pentru parfumuri, europenii clasându-se printre cei mai buni cunoscători în ceea ce privește alegerea unui parfum sau a unei esențe. Având o întreagă istorie, companiile europene continuă să domine piața globală și produc majoritatea celor mai cunoscute branduri din lume. Într-un raport efectuat de Global Industy Analysts se precizează că piața parfumurilor este într-o continuă dezvoltare, principalii consumatorii fiind reprezentantele sexului frumos, dar nici consumatorii de sex masculin nu se lasă mai prejos, fiind așteptată o rată anuală de creștere de peste 2.5% până în anul 2017.
Participanții cheie pe piață în raport includ companii ca: Avon Products Inc, Bulgari SpA, Chanel SA, Coty Inc, Elizabeth Arden Inc, Estee Lauder Inc, Gucci Group NV, Gianni Versace SpA, Liz Claiborne Inc, L'Oreal SA, Grupul LVMH, Procter & Gamble, Puig Beauty & Fashion SL Group, Polo Ralph Lauren Corporation, Revlon Inc etc.

În ceea ce privește tendințele în materie de parfumuri adresate părții feminine, s-au observat următoarele:

Franța- deși vânzările din perioada de recesiune au afectat piață parfumurilor orientate către femei, situația este surprinzător de bună, întrucât valoarea vânzărilor a scăzut pentru puțin timp la nivelul de 0,6% în 2009, potrivit datelor de la NPD Franța. Companiile se lansează pe piață sunt de părere că piața parfumurilor dedicate femeilor, estimata la 2 miliare de Euro, va rămâne relativ stabilă și va avea un ritm bun de lansare.

Germania- după un an 2008 aproape static, anul 2009 s-a dovedit un an mai rentabil în ceea ce privește piața parfumurilor. Conform datelor de la IRI Germania, piață a crescut de la 1.09 miliarde Euro în 2008, la 1.11miliarde Euro în anul 2010, acest lucru însemnând o creștere încurajatoare de 2,3%.

Italia- Conform organismului din industrie, Unipro, sectorul parfumurilor în 2009 s-a ridicat la aproximativ 550 milioane Euro. Cu toate acestea, constrângerile economice și-au făcut simțită prezența și valoarea de piață a scăzut cu 0,5% în 2010. În ceea ce privește canalele de retail, produsele de parfumerie cele mai bine vândute au fost cele distribuite prin vânzarea cu amănuntul la alegere cu o valoare enormă de 478.32 milioane Euro.

Spania- Rezultatele cele mai recente dintr-un raport Stanpa lansat anul trecut indică faptul că piața parfumurilor adresate femeilor a atins valoarea de 1.07 miliarde Euro, un declin de la 1.12 miliarde Euro înregistrat în 2009, în timp ce cota de piață a înregistrat aceeași scădere: de la 22,8 %, la 22,2%.

2.2. Piața produselor cosmetice în România

Piața produselor cosmetice este prezentă în România de foarte mult timp. Drept dovadă, dermato-cosmeticele de pe vremuri erau într-o primă fază prescrise de medic și realizate de către farmaciști. Cluj-Napoca este un oraș plin de istorie și valoros din acest punct de vedere deoarece deține spațiul care găzduiește astăzi Muzeul de Farmacie, cândva cea mai longevivă farmacie din istoria României. Farmacia se numea “La Sf. Gheorghe” și a fost deschisă din anul 1573 până în 1949, fiind totodată și prima farmacie din Cluj. Dotată cu laborator propriu, aici se preparau nu doar medicamente, ci și unguente și produse de îngrijire cosmetică.

Firmele românești care au reușit să se mențină pe piața națională sunt într-o continuă concurență cu mărcile din afara țării, precum și cu mărcile proprii ale marilor lanțuri de hipermarketuri. Printre firmele autohtone putem enumera Asil Cosmetics (producător de șervețele umede, care oferă și cosmetice atât pentru adulți, cât și pentru bebeluși), Genmar cosmetics (deține produsele de îngrijire Herbagen), Elidor (nu este o firmă exclusivă de cosmetice, însă are o ofertă în acest sens), Gerocossen (este un lider pe piața cosmetică din țară, cu o paletă „colorată” de cosmetice pentru femei, bărbați și copii), Ivatherm (este prima firmă românească producătoare de dermato-cosmetice bazate pe apa termală Herculane), Elmiplant-ul (care până acum câțiva ani avea capital românesc, în momentul de față, chiar daca ea a fost vândută grupului Sarantis din Grecia, produsele sunt concepute și fabricate în România), Farmec (este cea mai veche firmă cosmetică de pe piața românească, înființată acum 120 de ani; aceasta acoperă o gama largă de utilizare, compania bucurându-se de succes atât pe piața autohtonă, cât și pe cea internațională, cu produse ca: Gerovital, Aslavital și Farmec), Cosmetic Plant (este o afacere de familie fondată de Ileana Meșter, farmacista specializată pe cosmetice, care a lucrat cu dr. Ana Aslan la formularea cosmeticelor românești de pe piața de dinainte de Revoluție), Proplanta (fondatorul companiei este Prof. Dr. Univ. Carmen Socaciu, specialist în biochimie; ceea ce ii deosebește de alte firme românești de profil este faptul că nu folosesc ingredienți sintetici; deoarece nu utilizează parabeni ca și conservanți, aceștia folosesc cătina, dând garanție produselor de 1 an de zile), Etera (comercializează cosmetice în game sub numele de Plant Activ și Etera, al căror principal activ este uleiul de cătina).

Prin reorientarea clienților către produsele românești nu numai că aceștia beneficiază de o calitate deosebită, dar și contribuie la ridicarea economiei țării prin stimularea producției interne și la crearea mai multor locuri de muncă pentru români.

Conform clasificației CAEN, produsele cosmetice în România se încadrează în Industria prelucratoare- industria chimică, având următoarele coduri CAEN:

204 Fabricarea săpunurilor, detergenților și a produselor de întreținere, cosmetice și de parfumerie;

2041 Fabricarea săpunurilor, detergenților și a produselor de întreținere;

2042 Fabricarea parfumurilor și a produselor cosmetice (de toaletă).

Potrivit datelor Euromonitor, România a înregistrat o evoluție pozitivă, având o creștere de 5,7% în perioada 2008-2009, de 5,2% în anii 2009-2014, fiind preconizată o creștere de 6,2% pentru perioada următoare.

Conform statisticilor publicate de Institutul Național de Statistică, în Buletinul Statistic de Industrie nr. 1 din 2015, fabricarea substanțelor și a produselor chimice prezenta următoarele valori:

Tabelul nr. 2: Indicii producției substanțelor și produselor chimice românești

Sursa: http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2015/bsi_1.pdf

Aceste date se raportează la luna ianuarie a anilor susmenționați. Industria prelucrătoare, respectiv ramura “fabricarea substanțelor și produselor chimice” deține o creștere semnificativă în luna ianuarie 2015, față de aceeași perioadă a anului anterior, dacă avem în calcul faptul că România a fost afectata de criza mondială. Se remarcă atât o creștere a comenzilor făcute în această industrie, atât pe piața internă, cât și pe piața externă, lucru care conduce la o ofertă a locurilor de muncă mai considerabilă și la o creștere a productivității.

Tabelul nr. 3: Exporturile și importurile produselor cosmetice în/din România

Sursa: http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2015/bsci_10.pdf

Potrivit Buletinului de comerț statistic internațional, exporturile categoriei de produse “uleiuri esențiale și rezinoide, produse de parfumerie și cosmetice” au înregistrat o creștere cu 1,5% în primele 10 luni ale anului 2015, față de aceeași perioadă a anului 2014. Această creștere se poate datora faptului că exporturile României s-au orientat și către alte țări, în afara celor membre UE, întrucât mai mult de jumătate dintre exporturi sunt adresate acestora:

Graficul nr. 1: Ponderea exporturilor României în țările membre UE

Sursa: prelucrare dupa datele http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2015/bsci_10.pdf

În privința importurilor, acestea au scăzut cu 12,5% în aceeași perioadă analizată. Aceast trend poate fi cauza măririi producției de astfel de produse pe plan național, companiile autohtone câștigând teren în fața companiilor importatoare de produse cosmetice. Majoritatea importurilor realizate de către România se orientează către țările membre UE :

Graficul nr. 2: Ponderea importurilor Romaniei din tarile membre UE

Sursa: prelucrare dupa datele http://www.insse.ro/cms/files/arhiva_buletine2010/bsci_10.pdf [03.04.2011]

În primele patru luni ale anului 2015, conform companiei de cercetare Nielsen, valoarea vânzărilor din segmentul produselor de îngrijire a feței s-a situat în jurul valorii de 57 de milioane de lei. Reprezentantul Farmec spune că, în această perioadă, brandul Gerovital și-a consolidat poziția de lider de piață pe segmentul cremelor de față, deținând o cotă cantitativă de 13,8%, în timp ce, pe segmentul demachiantelor, laptele Doina se menține pe prima poziție pe piață, cu o cotă cantitativă de 15,5%.

Producătorul mărcii Elmiplant și-a crescut ușor cifra de afaceri, de la 9,76 milioane lei în 2012, la 10,38 milioane lei în 2013, înregistrând și un profit de 0,76 milioane lei. Rezultatele producătorului Gerocossen sunt similare: cifra de afaceri a crescut de la 9,98 milioane lei, în 2012, la 10,76 milioane lei anul trecut, profitul înregistrat în 2013 fiind de 1,6 milioane lei.

Anul 2013 a fost bun și pentru producătorii mai mici. Cifra de afaceri a companiei clujene Cosmetic Plant a crescut cu 9%, profitul urcând și el cu opt procente. Creșterea s-a accentuat în prima parte a anului 2015, când firma a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 2,9 milioane de lei, reprezentând o creștere de 29,2% față de aceeași perioadă a anului 2014. Această creștere s-a datorat faptului că aceștia au investit în campanii de imagine în reviste, și-au susținut mai puternic prezența la raft și au organizat campanii promoționale.

Pentru aceste companii producătoare de cosmetice, anul 2014 a fost, fără excepție, profitabil. Farmec a obținut un profit brut de 7,41 milioane lei cu cei 532 de angajați, însemnând o profitabilitate per angajat de aproape 14.000 de lei. Câștigul Hofigal a fost de 3,23 milioane de lei, ceea ce înseamnă că profitul adus de fiecare dintre cei 331 de angajați a fost de 9.782 de lei. Cei 32 de salariați ai Genmar Cosmetics par a fi cei mai productivi, profitul per angajat atingând 51.000 lei. Compania a avut, în 2014, un profit brut de 1,63 milioane lei.

2.3. Tendințe pe piața produselor cosmetice

În ultimii ani s-a observat reorientarea clienților către produsele cosmetice cât mai naturale. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că oamenii au început să conștientizeze că frumusețea nu înseamnă doar machiaj, ci înseamnă și sănătate. Astfel producătorii s-au reprofilat pe inovarea de produse cosmetice pe baza de plante și alte ingrediente naturale, astfel încât câștigurile lor au devenit mai substanțiale față de cele ale celorlalți producători.

Desigur că prețurile unor astfel de produse de cele mai multe ori este mai ridicat, dar consumatorii conștienți pun prețul pe planul secundar în alegerea unui produs. Ei preferă să aloce o sumă de bani mai considerabilă, dar să primească în schimb un produs care să nu le afecteze sănătatea, în cazul folosirii pe termen lung.

Altă tendință care se regăsește pe această piață este cea de comprimare a efectelor produselor (2 în 1, 3 în 1 etc.), cât și a schimbărilor produse la nivel de ofertă și determinate de presiunea crescândă pentru produsele bio și folosirea unor ingrediente de proveniență organică.

Produsele lansate în ultima perioadă au la bază principii active derivate din plante sau fructe, care de fapt nu costituie o noutate absolută (extractele florale și cele din fructe sunt utilizate în cosmetică și parfumerie de sute de ani), dar care promovate în contextul unei tendințe majore, se dovedesc a avea impactul scontat.

De exemplu, apariția unor noi branduri care se ghidează în producția lor pe ingrediente, pe substanțe naturale, se face simțită pe piață.

Brandul YES to Carrots a fost lansat în anul 2007, iar printre primele produse ale gamei s-au numărat cele de îngrijire corporală și pentru păr, pe bază de vitamine și minerale. Pe parcurs, gama s-a extins, incluzând seturi pentru manichiură, creme anti-ageing sau cosmetice pentru protecție solară bogate în beta-carotene, substanță prezentă din plin în morcovi.
Acest brand nu s-a limitat doar la folosirea morcovilor, ci au lansat pe piață și brandurile Yes to Tomatoes și Yes to Cucumbers.

Vegetable Garden este un nou brand intrat pe piața cosmeticelor, care mizează pe ingrediente naturale, cu proprietăți multiple: ulei din semințe de morcovi, castravete, varză cultivată organic și extracte din roșie.

La Prairie, un brand care se adresează excentricilor, este recunoscut pentru produsele sale ce conțin caviar. De exemplu serul pentru ochi cu efecte anti-îmbătrânire și de iluminare, include în compoziție caviar alb, trufe albe, extracte din vin alb, miere albă și ceai alb. Toate acestea, alături de un complex de peptide (anti-îmbătrânire), extract din roșii și cafeină.
Liqwd este un nou brand de produse profesionale destinate îngrijirii părului, iar printre produsele sale se numără și o mască reparatoare care redă părului strălucirea și vitalitatea grație uleiului de broccoli conținut. Întrucât se știe că brocolli este un aliment care ajută în combaterea cancerului și care conține extrem de mulți anti-oxidanți, uleiul obținut din semințele de broccoli este mai nou folosit în cosmetică, grație proprietăților sale emoliente.

Un alt exemplu este brandul Laneige, lansat în anul 1994, care s-a făcut remarcat prin cosmeticele ce includ apa provenită din topirea zăpezii din Munții Himalaya. Cremele hidratante Laneige lansate în ultima perioadă, conțin și extract din semințe de broccoli sau ulei de mentă.

Totuși consumatorii trebuie să facă diferența între un produs natural certificat, un produs organic și ecologic și biodinamic.

Un produs cu adevărat natural conține doar ingrediente naturale, controlate și certificate de către organisme de certificare (ex. BDIH, Ecocert, Eco-control, etc.), provenite din culturi naturale, netratate chimic. Certificarea se face pentru fiecare produs în parte. Reglementările BDIH constituie baza pentru cosmeticele cu adevărat naturale.

Organic și biologic (bio) au aceeași semnificație, termenul de organic fiind utilizat cu precădere în USA, iar cel de biologic în Europa. În acest caz avem de-a face cu produse ale căror ingrediente provin în mare proporție din culturi/ ferme biologice (organice) certificate.

În cazul produselor organice, atât plantele, cât și produsele în sine, sunt certificate organic de către organisme autorizate de certificare (ex. Natrue, Soil Assotiation, Demeter, etc.). Certificarea presupune inspectarea terenurilor și fabricilor și testări periodice ale solului și apei pentru a determina agricultorii și producătorii să respecte standardele fixate.

Plantele sunt cultivate fără a se folosi îngrășăminte sau pesticide chimice. Mai departe, plantele sunt păstrate în condiții stricte, fără a intra în contact cu alte materii prime, non-organice, sunt transportate în condiții speciale până la procesator, iar în procesul de producție nu se folosește niciun ingredient sintetic. Un produs organic nu conține coloranți, conservanți, stabilizatori de aromă. Conține doar plantele din care a fost făcut.

Agricultura organică este un tip de agricultură ce menține și restabilește fertilitatea solului, fără a folosi îngrășăminte chimice toxice. Dăunătorii sunt ținuți la distanță fără a folosi pesticide și insecticide. După recoltare, plantele sunt procesate fără a folosi ingrediente artificiale, conservanți sau radiații. Agricultura organică, prin standardele ei, protejează și ecosistemul.

Dacă un produs este biologic, va fi și ecologic, însă reversul nu este neapărat valabil. Ecologic înseamnă că acest produs respectă reglementările de mediu, în principiu referindu-se la faptul că nu este poluat solul, fiind eticheta unei agriculturi naturale. Ingredientele unui produs ecologic pot proveni fie din agricultura naturală, fie din agricultura biologică, deci nu sunt neapărat organice. De asemenea, trebuie urmărit la ce anume face referință termenul de ecologic de pe eticheta unui produs: la ingrediente, la producție, ambalaje, etc.

Un alt aspect foarte important la care face referire termenul de ecologic este protecția animalelor și respingerea fermă a testării produselor sau ingredientelor pe animale, în orice etapă de producție.

Există însă și conceptul de agricultură ecologică, care este asociat cu agricultura organică iar în unele țări acești termeni sunt sinonimi (România, Franta). ,”Agricultura ecologică”, termen protejat și atribuit de U.E. României pentru definirea acestui sistem de agricultură, este similar cu termenii “agricultură organică” sau “agricultură biologică”, utilizați în alte state membre.

Produsele ecologice sunt și ele certificate de către organisme de certificare autorizate.

Termenul biodinamic se referă la agricultura biodinamică, dezvoltată de Rudolf Steiner, pe baza filosofiei antroposofice. Agricultura biodimanica folosește metode naturale prin care sunt potențate atât calitățile solului, cât și ale plantelor, prin aplicarea de tratamente biodinamice cu biopreparate vegetale. Astfel se folosesc diferite substanțe naturale pentru a stimula activitatea rădăcinilor și încuraja creșterea microorganismelor din sol sau pentru a stabiliza azotul din compost și stimula creșterea plantelor.

În afară de faptul că se evita utilizarea îngrășămintelor și pesticidelor chimice, la planificarea lucrărilor se ține cont de ritmurile cosmice și de calendarul însămânțărilor, în funcție de poziția lunii.

Culturile biodinamice sunt și ele certificate de către organisme autorizate de certificare. (ex. Demeter).

Astfel, consumatorii trebuie să știe principalele diferențe între aceste genuri de produse pentru a face alegerea corectă în achiziționarea produsului dorit de ei și pentru a nu fi înșelați de eventualele produse falsificate.

CAPITOLUL III

FALSIFICAREA PRODUSELOR COSMETICE

3.1. Falsificarea produselor cosmetice- aspecte generale

Falsificarea este operația de obținere a unui produs asemănător cu altul, deja existent în comerț, operațiune efectuată în scop de înșelăciune și de obținere a unor venituri ilicite. Industria produselor falsificate a devenit din ce în ce mai înfloritoare, ajungând să constituie un mare pericol pentru toate părțile implicate: producători, distribuitori, consumatori și stat. Falsificarea poate consta într-o contrafacere, denaturare, substituire sau prezentare a produselor altfel decât sunt descrise în standarde.

Trebuie menționat aspectul că produsul contrafăcut și produsul falsificat reprezintă două lucruri distincte, chiar dacă amândouă sunt de proastă calitate. Există un număr mare de definiții ale termenului de contrafacere și ale activităților care sunt în strânsă legătură cu aceasta în funcție de contextul în care este folosit.

Contrafacerea produselor industriale cuprinde trei modalități de execuție:

Imitarea. Constă în realizarea unui produs care este foarte asemănător cu un alt produs fabricat de altcineva cu scopul de a părea că este original. Este mult întâlnită în domeniul mărcilor, ambalajelor, etichetelor etc.

Pirateria. Este folosită mult în legătură cu dreptul de proprietate intelectuală. Putem evidenția: pirateria software, pirateria CD-urilor, pirateria textilă ș.a.

Sofisticarea. Constă în modificarea compoziției unui produs sau a rețelei de fabricație prin folosirea uneia sau mai multor componente și înlocuirea lor cu altele de calitate și valoare inferioară.

Astfel putem remarca faptul că fenomenul de contrafacere este parte a fenomenului de falsificare.

Astăzi, în întreaga lume, se falsifică aproape totul: începând de la mărfurile textile, opere de artă, bijuterii, încălțăminte, bancnote, până la produse cosmetice.

Falsificările sunt executate prin practici simple sau sofisticate, uneori printr-o fantezie greu de imaginat. În general produsele falsificate au deficiențe calitative și sunt mai ieftine.

Având în vedere amploarea pe care a înregistrat-o fenomenul de falificare, Comisia Europeană a decis înființarea unei direcții pentru combaterea contrafacerilor, care urmărește apariția produselor falsificate pe teritoriul Uniunii Europene. Această direcție cooptează specialiști în contrafaceri, fiind un domeniu care este în dezvoltare și afectează piața globală. Conform raportului de control în ceea ce privește contrafacerile, Comisia Europeana a detectat un număr de 4.802.340 articole contrafăcute, din care:

Tabel nr. 4: Numărul cazurilor și articolelor cosmetice contrafăcute înregistrate de Comisia Europeană

Sursa:http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/customs/customs_controls/counterfeit_piracy/statistics/statistics_2009.pdf [30.04.2011]

Firmele cu renume care dețin resurse financiare cosiderabile, își pregătesc singure specialiștii în combaterea falsurilor pentru produsele lor, oferind informații confidențiale asupra tehnologiei produsului și a unor semne ascunse care există la mărfurile respective.

Si în România, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului are în atenție domeniul contrafacerilor, realizând acțiuni pentru combatere a acestora.

Autoritatea Națională a Vămilor este organ de specialitate al administrației publice centrale care poate interveni în combaterea falsificării produselor. Aceasta poate lua măsuri în situația în care titularul de drept este interesat să-i fie protejat acest drept, pe baza unei cereri de intervenție depusă la Direcția Generală a Vămilor, sau pe baza unei acțiuni din oficiu a autorității vamale. În acest sens Autoritatea Națională a Vămilor a desfășurat campania Stop pirateria, campanie ce are ca obiectiv promovarea unui comportament responsabil în direcția eliminării acțiunilor de piraterie și contrafacere în rândul publicului.

Asociația Română pentru Combaterea Contrafacerilor (ARCC) a fost constituită având ca scop principal monitorizarea cazurilor de contrafacere prin identificarea lor în orice mod și elaborarea unor strategii și programe de aducere a lor la cunoștința publică.

În același timp, ARCC se dorește a fi vectorul major în mobilizarea eforturilor sectorului privat și de stat prin crearea unui parteneriat între investitori, producători, consumatori și autorități, într-o campanie susținută împotriva contrafacerilor prin crearea unui climat economic solid și deschis dezvoltării și investițiilor.

3.2. Legislatia cu privire la produsele cosmetice si falsificarea acestora în România

Piața românească este invadată de produse cosmetice indigene și din import. Unele sunt realizate de companii cu renume, altele de firme necunoscute. Datorită faptului că produsele cosmetice pot genera riscuri privind siguranța în utilizare, protecția consumatorului interferează cu protecția sănătății, generând astfel necesitatea apariției legislației în această sferă.

Legislația actuală în domeniul produselor cosmetice cuprinde o legislație generală și una specifică. Legislația generală se referă la calitatea produselor, securitatea acestora, protecția consumatorilor, dar și a producătorilor (legată de proprietatea intelectuală), comercializarea produselor etc, legislație care este valabilă pentru toate categoriile de mărfuri, inclusiv a celor ce fac obiectul acestei lucrări.

Legislația specifică produselor cosmetice în vigoare are rolul de a elimina de pe piață aspectele negative și comercializarea pe piața românească numai a produselor de calitate care nu periclitează sănătatea și siguranță consumatorilor.

Reglementările naționale în domeniu, în contextul armonizării legislației cu cea europeană, se referă la următoarele aspecte:

pentru compoziție, păstrarea confidențialității unor ingrediente, condiții: Hotarârea Guvernului nr. 560/2001;

pentru fabricare, comercializare, condiții, norme metodologice: Legea nr. 178/2000 privind produsele cosmetice, cu modificările și completările ulterioare și Ordinul 308/2001 pentru aprobarea Ghidului privind principiile de bună practică de fabricație pentru produsele cosmetice;

pentru ingrediente, inventar: Legea 178/2000, Ordinul Ministrului Industriei și Resurselor și al Ministrului Sănătății și Familiei nr. 309/729/2001 privind inventarul pentru ingredientele folosite în produsele cosmetice, Ordinul 1448/2005 privind categoriile de produse cosmetice și listele cuprinzând substanțele ce pot fi utilizate în compoziția produselor cosmetice cu modificările și completările ulterioare;

pentru metode de analiză: Ordin nr.1.504/138 din 2007 al Ministrului Rconomiei și Comerțului și al Ministrului Sănătății publice privind metodele de analiză a compoziției produselor cosmetice în vederea controlului acestora;

pentru controlul pe piață: Ordin nr. 1.223/512 din 2005 al Ministrului Sănătății și al președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor privind aprobarea limitelor de competență în efectuarea controlului pe piață al produselor cosmetice;

pentru confidențialitate: Ordinul nr. 194/2009 pentru stabilirea procedurilor administrative de aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 562/2008 privind unele măsuri pentru păstrarea confidențialității unor ingrediente din compoziția produselor cosmetice.

Lista cu reglementările și deciziile Comisiei Europene în vigoare în domeniul produselor cosmetice conține:

1. Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 342/59);

2. Decizia Comisiei 2006/257/EC din 9 Februarie2006 privind modificarea Deciziei 96/335/EC de instituire a unui inventar și a unui nomenclator comun pentru ingredientele folosite în produsele cosmetice (publicat Jurnalul Oficial al Uniunii EUROPENE nr. L 97 / 1);

3. Comunicatul 2007/C10/07 Comisiei privind data aplicării obligatorii a inventarului și nomenclatorului comun pentru ingredientele folosite în produsele cosmetice
actualizate;

4. Inventar și nomenclator comun pentru ingredientele folosite în produsele cosmetice ( publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii EUROPENE nr. C 10 / 5).

Legislația în vigoare specifică produselor cosmetice și a mărfurilor nealimentare, în general, are rolul de a elimina de pe piață aspectele negative și comercializarea produselor care nu corespund calitativ, punându-se în pericol sănătatea consumatorilor.

Pentru dovedirea calității produselor, companiile de profil apelează la certificarea calității de către o terță parte, independentă de producător și beneficiar.

Certificarea este un proces desfășurat pe baza unui set de proceduri, prin care o terță parte, denumită organism de certificare, oferă clienților (consumatorilor/utilizatorilor) o garanție scrisă conform căreia un nivel specific al calității unui produs, proces sau serviciu se situează la nivelul cerințelor specificate din standarde sau din alte acte normative aplicabile, în vederea conferirii unei încrederi adecvate în produsul/procesul/serviciul respectiv.

Dovada conformității produselor cosmetice se demonstrează prin eliberarea unui certificat de conformitate sau a unei mărci de conformitate.

Certificatul de conformitate este un document emis pe baza regulilor unui sistem de certificare și care indică existența încrederii adecvate că un produs, identificat corespunzător, este conform cu un anumit standard sau cu un alt document normativ. Un certificat de conformitate cuprinde, pe lângă caracteristicile produsului respectiv (produsul la care se referă, standardul sau actul normativ care acoperă produsul etc.) și informații referitoare la organismul care a efectuat verificările (numele și marca organismului de certificare care emite certificatul, data expirării, dacă este necesar, numele organismului de acreditare etc.), precum și marca de conformitate, care trebuie să identifice organismul de certificare care o aplică.

În urma certificării conformității produselor cu standardele europene armonizate, acestora li se poate aplica marca de conformitate, care atestă că produsul respectiv este fabricat în conformitate cu un standard european.

Respectarea actelor normative, a standardelor de calitate și certificarea produselor cosmetice înseamnă încredere pentru consumatori, ceea ce duce la satisfacerea necesităților acestora, implicit creșterea vânzărilor și fidelizarea consumatorilor.

3.3. Factorii care incurajeaza falsificarea produselor cosmetice

Încălcarea drepturilor de proprietate industrială și cele de proprietate intelectuală este un fenomen într-o continuă dezvoltare și care afectează economia mondială. Acest lucru se datorează unor factori de diferite naturi, care favorizează activitatea de falsificare a mărfurilor, în special a produselor cosmetice.

Principalii factori care influențează activitățile frauduloase de falsificare a mărfurilor pe piața internațională sunt redați în figura nr. 1.

Fatorii fizico-geografici sunt legați de zona și regiunea în care este situată o țară și țările vecine ale acesteia. Astfel, România se găsește în vecinătatea Bulgariei, Iugoslaviei, Ucrainei, Republicii Moldova, țări ale căror economii sunt afectate de corupție și activități frauduloase. De asemenea trebuie amintit faptul că țara noastră are poartă de intrare și ieșire la Marea Neagră, precum și puncte vamale care favorizează intrarea mărfurilor contrafăcute.

Factorii tehnici prezintă o importanță deosebită întrucât toate domeniile sunt în plin progres tehnic și științific. Acest lucru ar fi benefic atât timp cât realizarea de materii prime de sinteză, înlocuitori care imită foarte bine produsele naturale nu ar fi greu de identificat de către consumatori, cât și de specialiști în unele cazuri. Un alt aspect este reprezentat de faptul că realizările în domeniul tehnicii și științei au perfecționat și metodele de realizare a falsurilor, ceea ce contribuie la posibilități reduse de depistare a acestora. De cele mai multe ori singura modalitate de depistare a produselor contrafăcute este prețul mai redus față de cel original. Metodele mai concludente sunt analizele fizico-chimice de laborator sau folosirea unor reactivi chimici specifici.

Figura 1 – Principalii factori de influență ai falsificării mărfurilor

Sursa: Negrea T. M., Suport de curs Expertizarea falsificării mărfurilor

Cea mai importantă categorie de factori o reprezintă factorii economici. Toți actoii implicați în procesul de comercializare al produselor cosmetice, și nu numai, sunt atrași de mirajul profiturilor cât mai mari. Ca urmare a evoluției contrafacerilor se obțin profituri considerabile prin practicarea falsurilor la aproape toate categoriile de mărfuri sau prin folosirea mărcilor și ambalajelor unor firme cu nume de prestigiu pentru mărfuri neconforme și periculoase. Alt aspect subliniat de implicarea factorilor economici în acest domeniu este reprezentat de tendința de scădere a costurilor în scopul realizării de produse concurențiale, dar care în final afectează calitatea produselor.

Privind din perspectiva consumatorului, în unele țări slab dezvoltate sau cu o economie în tranziție, pentru anumite segmente ale populației, veniturile scăzute duc la cumpărarea produselor falsificate, favorizând aceasta activitate.

Factorii socio-economici sunt caracterizați de creșterea populației globului, creșterea nivelului de pregătire și educație etc.

Având în vedere tendința populației de expansiune, o dată cu aceasta crește și nivelul necesarului pentru produse, implicit a celor falsificate. Creșterea nivelului de pregătire conduce la realizarea unor produse contrafăcute, fără mari deosebiri față de cele originale. De asemenea, nivelul de educație al populației favorizează activitatea de comercializare a falsurilor, atunci când consumatorul nu are cunoștințe și informații privind calitatea produselor.

Ultima categorie de factori, cei politici, au o semnificație importantă în acest gen de activitate deoarece ei sunt cei care reglementează cadrul instituțional și legal al combaterii produselor contrafăcute.

3.4. Controlul produselor cosmetice în România

Modalitatea de reglementare din România își face simțită prezența și în domeniul produselor cosmetice, în mod asemănător celorlalte domenii de reglementare, prin asigurarea informării consumatorului, fără ca producătorul să sufere consecințele în cazul utilizării accidentale sau necorespunzătoare a produsului.

Potrivit Legii 178/2000 “produsele cosmetice puse pe piață nu trebuie să pericliteze sănătatea umană atunci când sunt folosite în condiții normale sau rațional previzibile de folosire, ținându-se seama în special de prezentarea produselor, etichetarea, instrucțiunile privind conservarea, depozitarea, utilizarea și îndepărtarea acestora, precum și de orice altă indicație prevăzută de producător, de reprezentantul său autorizat sau de orice altă persoană responsabilă pentru punerea pe piață a produsului”. Din aceast articol reiese faptul că nu va fi considerat vinovat producătorul dacă o persoană, de exemplu, înghite lacul de unghii, întrucât acestea nu sunt considerate condiții normale sau rațional previzibile de utilizare a produsului.

Conform articolului 6 din prezenta lege susmenționată, se interzice punerea pe piață a produselor cosmetice în a căror compoziție se găsesc:

substanțe interzise de Ministerul Sănătății pentru a fi utilizate în compoziția produselor cosmetice (Vezi Anexa nr. 2);

b) substanțe în afara limitelor de admisibilitate și a condițiilor impuse de Ministerul Sănătății;

c) agenți de colorare, alții decât cei stabiliți de Ministerul Sănătății, cu excepția produselor cosmetice destinate a fi folosite numai la colorarea părului;

d) agenți de colorare folosiți în afara limitelor de admisibilitate și a condițiilor impuse de Ministerul Sănătății, cu excepția produselor cosmetice destinate a fi folosite numai la colorarea părului;

e) conservanți, alții decât cei stabiliți de Ministerul Sănătății;

f) conservanți, în afara limitelor de admisibilitate și a condițiilor impuse de Ministerul Sănătății, cu excepția cazului în care sunt folosite alte concentrații, pentru scopuri specifice, care reies din prezentarea produsului;

g) filtre UV, altele decât cele stabilite de Ministerul Sănătății;

h) filtre UV, folosite în afara limitelor de admisibilitate și a condițiilor impuse de Ministerul Sănătății.

De asemenea sunt prezentate liste cu substanțe și concentrații ale acestora care se permit a fi folosite în procesul de fabricație al produselor cosmetice. Se precizează faptul că este permisă prezența urmelor unor substanțe interzise, dacă din punct de vedere tehnic, nu poate fi evitată în condițiile unei buni practici de fabricație și se respectă condițiile generale.

Întâlnirile pentru Armonizarea Cosmeticelor și Cooperare Internațională sunt organizate în pricipalele țări producătoare de cosmetice și au ca scop realizarea unei baze de colaboare în domeniul unificării reglementărilor în domeniul cosmeticelor, realizându-se astfel controlul comercializării produselor cosmetice.

În domeniul controlului, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, în perioada 21.02 – 03.03.2011, din ordinul secretarului de stat Constantin Cerbulescu, președinte al acestei autorități, s-a desfășurat o acțiune de control privind respectarea prevederilor legale la comercializarea produselor cosmetice.

La nivel național, au fost verificați 1044 operatori economici, depistându-se abateri de la prevederile legale la 674 dintre aceștia (2 producători, 20 importatori, 32 distribuitori și 622 vânzători de produse cosmetice).

Deficiențele constatate de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului au fost reprezentate de:

1. Substanțe interzise sau aflate în afara limitelor de adminisbilitate și a condițiilor impuse de Ministerul Sănătății.

În acest sens au fost prelevate 18 probe de produse cosmetice, de la operatori economici din județul Ilfov, constatându-se următoarele:

•  5 probe de rujuri, din care 80% erau neconforme;

•  5 probe de pasta de dinți, din care 60% erau neconforme;

•  6 probe de ojă, din care toate au fost conforme;

•  2 probe de cremă deplilatoare, din care toate au fost conforme.

În urma Buletinelor de analiza emise de CNEIP Larex a rezultat că produsele analizate nu corespund Directivei 76/768/EEC privind produsele cosmetice:

•  pasta de dinți Maxam Herbal: conținutul de peroxid de hydrogen determinat de 1,42%, față de maxim 0,1% prevăzut;

•  pasta de dinți Sanino: conținut de peroxid de hydrogen determinat de 0,9 %, față de maxim 0,1% prevăzut;

•  pasta de dinți Maxam Total Care: peroxid de hidrogen determinat de 3,92 %, față de maxim 0,1% prevăzut;

•  ruj Moda Young: crom determinat 4 mg/kg și plumb determinat 1,8 mg/kg, față de 0% admis;

•  ruj Ruby Rose: crom determinat 5 mg/kg și plumb determinat 1 mg/kg, față de 0% admis;

•  ruj True Lover: crom determinat 4,7 mg/kg și plumb determinat 2,4 mg/kg, față de 0% admis;

•  ruj Lip Stick Mile: crom determinat 14,4 mg/kg și plumb determinat 3 mg/Kg fata de 0% admis.

2. Datele înscrise pe etichetă sau ambalaj  – abatere constatată la 256 operatori economici (7 importatori, 20 distribuitori și 229 vânzători), reprezentând 24,52% din totalul controlat.

Produsele cosmetice pot fi puse pe piață numai dacă pe recipient și pe ambalaj sunt inscripționate vizibil, lizibil și cu caractere care nu se șterg ușor, următoarele date: numele sau denumirea producătorului,  sediul sau adresa producătorului din statul membru al Comunității Europene, țară de origine pentru produsele fabricate în afara Comunității Europene, conținutul nominal în momentul ambalării produsului, indicat în greutate sau în volum, data de minimă durabilitate marcată prin sintagma ”A se folosi preferabil înainte de”, urmată de data sau de detalii asupra locului de pe ambalaj unde se află inscripționată această dată, exprimată fie prin lună și an, fie prin zi, lună și an și cu cifre arabe, iar în cazul în care produsele cosmetice au o durabilitate mai mare de 30 de luni, indicarea datei de minimă durabilitate nu este obligatorie, pentru acestea mențiunile se completează cu indicarea PAO – precauțiile speciale la utilizare, precum și informațiile speciale de avertizare pentru produsele cosmetice de uz personal, în special cele pentru coafură, funcția produsului cosmetic, exceptând cazul în care aceasta rezultă din prezentarea produsului, numărul lotului de fabricație sau o indicație care să permită identificarea produsului, lista ingredientelor, precedată de cuvântul “ingrediente”.

Astfel, în București, se comercializau diverse produse cosmetice, unele importate din Israel, fără ca acestea să aibă inscripționate pe ambalaj numele sau denumirea importatorului și țara de origine a produselor, funcția produsului, precauțiile speciale la utilizare, precum și informațiile speciale de avertizare, alte cosmetice fiind comercializate fără inscripționarea pe ambalaj a numărului lotului de fabricație sau o indicație care să permită identificarea produselor.

În județul Vrancea se comercializau mai multe sortimente de săpun care nu aveau menționate pe ambalaje numărul lotului de fabricație sau o indicație care să permită identificarea produselor. Tot în județul Vrancea se comercializau produse cosmetice de baie care aveau aplicată traducerea în limba română peste lista de ingrediente, consumatorii neputând citi informațiile despre compoziția produselor. Aceleași abateri s-au înregistrat și în județele Alba, Argeș, Bistrița, Constanța, Galați, Iași, Suceava, Vaslui.

3. Traducerea în limba română a informațiilor pentru consumator – abatere constatată la 217 operatori economici (7 importatori, 10 distribuitori și 200 vânzători), reprezentând 20,78% din totalul controlat, din județele Argeș, Bihor, Constanța, Harghita, Iași, Mureș, Suceava, Ilfov, Neamț, București.

4. Dosarul produsului cosmetic

Producătorul, reprezentantul său autorizat sau persoana responsabilă pentru punerea pe piață a unui produs cosmetic importat trebuie să dețină la adresa specificată pe etichetă următoarele date:

compoziția calitativă și cantitativă a produsului;

specificațiile fizico-chimice și microbiologice pentru materiile prime și produsul finit și criteriile de control de puritate și microbiologie pentru produsul cosmetic;

metoda de fabricare conform normelor de bună practică de fabricație;

numele persoanei responsabile cu fabricarea sau importul pentru prima dată al unui  produs cosmetic în CE;

evaluarea siguranței pentru sănătatea umană a produsului cosmetic finit;

numele și adresa persoanelor calificate responsabile care au evaluat produsul din punctul de vedere al siguranței pentru sănătatea umană, datele existente cu privire la efectele nedorite, pentru sănătatea umană, provocate de produs ca urmare a utilizării;

dovadă privind efectul declarat al produsului cosmetic în cazul în care natura acestuia o justifică.

Abateri constatate s-au înregistrat la 6 operatori economici (2 producători și 4 importatori), reprezentând 0,57% din totalul controlat, din județele Ilfov, Vrancea, București.

5. Datele conținute în dosarul produsului cosmetic trebuie să fie prezentate obligatoriu în limba română, fără a exclude prezentarea și într-o limbă acceptată de autoritățile competente – abatere constatată la un operator economic din București.

6. Accesul la dosarul produsului cosmetic

Producătorul, reprezentantul său autorizat, beneficiarul fabricării produsului cosmetic sau persoana responsabilă pentru punerea pe piață a unui produs cosmetic importat este obligat să asigure accesul organelor de control abilitate la dosarul produsului, în cel mult 72 de ore de la solicitare. Această abatere s-a constatat la un operator economic (importator), din București.

7. Respectarea prevederilor legale în cazul promoțiilor

Conform articolului 9 din Legea 148/2000 privind publicitatea, informațiile care se referă la oferta specială trebuie să indice, în mod clar și neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică prețul special sau alte condiții specifice.

Abaterea a fost constatată la 13 operatori economici, (1,24%), din județele Alba (rimel și ruj comercializate cu reducere de 50% fără  a se indica perioada în care se aplică reducerea de preț sau fără să se facă referire la stocul de bunuri disponibil), Brăila (loțiune de corp și produse cosmetice  comercializate cu reducere de 20% care aveau afișate ambele prețuri și gel de ras care avea înscrisă reducerea de 20% fără afișarea prețului vechi), Gorj (produse comercializate în pachete promoționale fără ca aceste produse să fie expuse la vânzare și separat) și din județele Bacău, Mureș, Teleorman și București.

8. Afișarea la loc vizibil a unei plachete cu numărul de telefon INFO CONSUMATOR (telefonul consumatorului – apel gratuit) 0800 080 999, precum și adresa și numărul de telefon ale CJPC în a cărui rază teritorială se află operatorul economic – abatere constatată la 74 operatori economici (7,08%) din județele Alba, Bacău, Bistrița, Botoșani,  Brăila, Călărași, Dolj, Hunedoara, Mehedinți, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui și Vrancea.

9. La 271 de operatori economici (25,95%) au fost depistate tipuri de abateri, cum ar fi:
– neafișarea în mod vizibil a denumirii unității, a codului unic de înregistrare la Registrul comerțului, neafișarea și nerespectarea orarului de funcționare, abatere constatată în județele Ilfov, Gorj, Vaslui, Tulcea, Maramureș, Călărași, Vrancea, Galați, Arad, Bihor, Constanța, Timiș, Harghita, Iași, Mureș, Suceava, Teleorman;

– comercializarea de produse cu data minimă de durabilitate depășită (expirate), abatere constatata în județele Vrancea, Brașov, Sibiu, Galați, Mehedinți, Sălaj, Timiș, Ialomița, Mureș, Satu Mare. Toate aceste produse au fost oprite definitiv de la comercializare;

– neindicarea prețului pe unitatea de măsură, abatere constatată în județul Alba, Tulcea, Olt, Sălaj, Vaslui, Galați, Covasna;

– neafișarea prețurilor la loc vizibil și într-o formă neechivocă, ușor de citit, abatere constatata în județele Ilfov, Bistrița-Năsăud, Dolj, București, Mehedinți, Brăila, Tulcea, Maramureș, Călărași, Olt, Sibiu, Hunedoara, Sălaj, Brașov, Prahova, Bacău, Alba, Vrancea, Galați, Arad, Bihor, Botoșani, Buzău, Caraș-Severin, Cluj, Constanța, Covasna, Giurgiu, Timiș, Harghita, Ialomița, Mureș, Satu Mare, Suceava, Vâlcea, Teleorman.

Acțiunile de combatere a produselor falsificate sunt benefice pentru protejarea intereselor consumatorilor și pentru protejarea mărcilor oroginale, veninid în sprijinul unui comerț legal, licit, care să nu afecteze economia României.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ: FALSIFICAREA PARFUMURILOR

4.1. Modalități de falsificare a parfumurilor comercializate pe piața autohtonă

Falsificarea este operatia de obtinere a unui produs asemanator cu altul, déjà existent in comert, operatie efectuata in scop de inselaciune si de obtinere a unor venituri ilicite. Falsificarea este una din cele mai grave problem cu care se confrunta comertul si consumatorul. Aproape totul se falsifica: marfuri textile, parfumuri, piese de schimb, bijuterii, aparatura electronica si electrocasnica, produse alimentare si articole de imbracaminte si incaltaminte, opera de arta, bancnote si carduri.

Produsele de parfumerie au devenit astăzi produse cotidiene și populare, indispensabile omului modern. Ele nu mai sunt astăzi doar produse care " miros plăcut", ci au tendința de a clarifica și a spori percepțiile noastre, de a minimaliza efectele stărilor negative și de a le consolida pe cele pozitive. Alegerea unui parfum este extrem de dificilă. Cel mai important criteriu în alegerea unui parfum rămâne cel al armonizării parfumului cu personalitatea individului. Rolul parfumului a crescut atât de mult încât alături de nume, limba vorbită, imbracaminte, el poate defini persoana.

Parfumul de lux este un amestec savant de esențe naturale și sintetice într-o soluție alcoolică. Materiile prime folosite în industria parfumurilor se împart după proveniența în trei grupe mari:

materii prime de origine vegetală, adica uleiurile esențiale extrase din plante și rășini,

materii prime de origine animală,

produși chimici de sinteză.

Îmbinarea armonioasă dintre aromele naturale cu cele sintetice constituie una dintre cele mai mari realizări în domeniul parfumurilor. Parfumurile obținute numai din uleiuri esențiale naturale sunt în general parfumuri grele. Totusi, această particularitate stă la baza falsificării parfumurilor de lux deoarece scăderea ponderii sau înlocuirea totală a uleiurilor eterice naturale cu substanțe sintetice duce la scăderea considerabilă a prețului și bineînțeles corelația cu scăderea calității.

De exemplu, pentru prepararea parfumurilor de trandafiri este nevoie de ulei eteric de trandafir. Pentru obtinerea a 500 g de ulei eteric de trandafir sunt necesare 1575 kg de petale, iar 1 kg de petale se culege de la 780 de trandafiri. Astfel, 500g de ulei eteric de trandafir ar costa destul de mult, si totusi exista parfumuri de trandafiri la preturi mici. Explicatia consta in faptul ca falsificatorii inlocuiesc uleiul esential de trandafiri cu geraniol, o substanta de sinteza, mult mai ieftina.

Pentru producerea parfumurilor de lux se folosesc între 90 și 200 de componente. Se începe cu baza pe care se adaugă progresiv, cantități mici de alte componente prin combinare și armonizare. Fixatorii au rolul de a lega între ele diferitele uleiuri esențiale, de a diminua evaporarea compușilor volatili și a mări persistența parfumului. In momentul aplicării, parfumul parcurge calea inversă și se descompune în elemente componente, concretizate în trei baze de descompunere cu dezvoltarea gradată a mirosului denumite tonuri sau note, și anume:

tonul inițial (nota de vârf), se percepe între cinci minute și două ore;

tonul mijlociu sau buchetul, se percepe între două și șase ore;

tonul definitiv sau fixatorul se percepe și după șase ore.

In ceea ce priveste falsificarea parfumurilor, aceasta “diviziune a muncii” se remarca in urmatoarele tari: Malaiezia, Indonezia, Filipine, China, Turcia, Olanda, Spania, Franta. Numele și marca parfumului au o mare importanță în comercializare și falsificare. Crearea unor "mega-mărci", mărci mondiale cunoscute în rândul consumatorilor, îi determină pe falsificatori să încerce diferite modalități de contrafacere. Produsele de parfumerie se falsifica prin:

Inlocuirea unor uleiuri eterice natural cu substante de sinteza sau alte preparate chimice – Parfumurile de lux sunt amestecuri hidroalcoolice de uleiuri eterice naturale cu substanțe sintetice. Prin înlocuirea unui procent mare de uleiuri eterice cu substanțe de sinteză se obțin parfumuri care își pierd identitatea. Artificialul poate imita naturalul, dar natura nu poate fi imitată până la suprapunere. Falsificatorii de parfumuri de lux se bazează pe faptul că foarte greu se pot percepe diferitele nuanțe de mirosuri de către cumpărătorul nespecialist în domeniu. Astfel, el poate combina substanțe de regulă sintetice mai ieftine cu o persistență mai mică.

Parfumurile de lux falsificate contin o serie de substante chimice, prezentate in lista urmatoare:

Aldehide – cel mai folosit grup de miresme sintetice (creat din 1908), cu arome de lamaie.

Acetat de amil – imitatie de miros de fructe;

Benzaldehide – miros de migdale amare (create in 1837 de Liebig si Wohler);

Cumarina – miros de fan cosit (creata in 1868 de Perkin);

Ionona – miros de violete (creata in 1868 de Tilman si Kruger);

Poiralyil – miros de pere, este folosit pentru tonul de varf al parfumurilor fructate, verzi;

Oranil – miros de portocale;

Tangerinol – inlocuitor pentru mirosul de mandarine;

Vanilina – inlocuitor pentru mirosul de vanilie;

Rhumacetat – Imită mirosul de rom și lichioruri de fructe.

Substituirea unor uleiuri eterice foarte valoroase si foarte scumpe cu altele, uneori tot naturale, dar de calitate inferioara – Uleiul eteric de trandafir rămâne unul dintre cele mai căutate arome pentru realizarea parfumurilor din cauza mirosului rafinat, delicat și particular. Cel mai valoros rămâne uleiul eteric de la trandafirii albi. Datorită costului ridicat, uleiul esențial de trandafiri se falsifică prin amestecarea sau înlocuirea totală cu uleiul esențial de geranium (mușcată), specia Pelargonium asperum. Acesta are un miros apropiat și însușiri analoage celui de trandafiri, dar este mai pătrunzător și mai puțin rafinat, delicat.

Inlaturarea unuia sau mai multor component din reteta de fabricatie – Produsele de parfumerie conțin între 10-200 de elemente primare iar parfumurile de lux între 90-200. Prin falsificare se elimină componentele foarte valoroase și scumpe considerându-se faptul că ele nu vor fi sesizabile pentru un nespecialist.

Diluarea compozitiei de parfumare;

Contrafacerea de etichete, flacoane si ambalaje de prezentare – Este modalitatea cea mai folosită în comercializarea produselor de parfumerie. Contrafacerea ușoară a flaconului îl induce în eroare pe consumator deoarece acesta nu sesizează micile imperfecțiuni ale falsificării. De asemenea, nu sesizează lipsa unor materiale de ambalare precum și calitatea inferioară a ambalajului de prezentare.

Imitarea de marci – Coco Chanel a avut o viziune de perspectivă și anume că "un parfum de lux se potrivește în orice ocazie și este o afacere pentru toate timpurile". Ea a câștigat mulți bani (circa 15 milioane de dolari ) de pe urma parfumului de design, Chanel No. 5, din taxele de licență. Parfumul creat corespundea vestimentației multifuncționale pe care o crease pentru femeia modernă. Renumele acestui parfum este binecunoscut până astăzi. De aceea și falsificatorii au început să lanseze pe piață imitații, mai ieftine ca preț pentru a-i tenta pe cumpărători.

4.2. Modalități de recunoaștere a produselor de parfumerie falsificate.

Elemente de siguranta.

Recunoasterea parfumurilor falsificate se poate face prin:

Metode cromatografice – metoda cromatografiei pe hartie practicata in laboratoare specializate. Combinațiile de arome pot fi descifrate până în cele mai mici amănunte cu ajutorul cromatografiei pe hârtie când rezultatul analizei apare sub forma unor fâșii, ale căror simboluri grafice pot fi descifrate doar de specialiști;

Hartia speciala cu grad de alb 85%, arata daca parfumul este sintetic, deoarece parfumul sintetic contine coloranti cosmetici si pateaza mult hartia de testare;

Testul de persistenta a mirosului la examinarea cu hartie speciala – parfumurile falsificate nu prezinta persistenta;

Testul olfactiv – la parfumul falsificat se recunoaste mirosul de alcool, iar nuanta de parfum este mai patrunzatoare si mai putin rafinata;

Principala metodă de recunoaștere a falsurilor este examinare organoleptică (olfactivă) când se observă că produsul nu este fin, delicat, comparativ cu testerul (parfum etalon).

Examinarea ambalajului de prezentare, a etichetei si a flaconului (calitatea lor, culoarea, grafica, codul de bare, lotul, informatii privind originea lor etc) – Rolul deosebit al ambalajului în promovarea parfumurilor de lux. Ambalajul are o influență majoră în activitatea de falsificare a acestora, deoarece confundând cu ușurință ambalajul, dă impresia consumatorului că e un produs autentic, original, consumatorul neavând posibilitatea de a verifica conținutul parfumului din ambalaj. Flaconul și ambalajul de prezentare al parfumului trebuie să aibă o formă originală, să fie artistică, de înaltă calitate, din materiale noi și de calitate.

Verificarea aplicării de holograme pe ambalajele produselor originale. Casele de creație ale parfumurilor de lux își protejează produsele prin aplicarea de holograme (cu desen specific, unic și imposibil de reprodus) pe ambalajul de prezentare.

Lansarea unor ambalaje speciale pentru parfumuri de lux de către casele de creație de modă greu de reprodus prin design, culoare, material, (sticlă cristal matizată, sticlă Galle, sticlă Murano, pietre prețioase etc.). Se are în vedere și ambalajul secundar și ambalajul de prezentare în care se evidențiază personalitatea creatorului și se individualizează marca greu de falsificat.

Primul semnal al posibilei falsificari este pretul si locul de comercializare.

Tabel 1 – Diverse ambalaje ale parfumurilor

Lady Million

Ca exemplu, pentru diferentierea parfumului autentic de cel fals, am comparat parfumul Lady Million original, de la Paco Rabanne (ambalaj, recipient si continut) cu parfumul Lady Million, fals, de la Paco Rabanne, fabricat de fapt de alti producatori. La doi ani dupa aparitia parfumului pentru barbati,1 Million, unul dintre cele mai populare parfumuri lansate in ultimii ani, parfumul Lady Million, pentru femei s-a lansat in iulie 2010 ca o expresie a luxului si bunastarii, recipientul fiind un “diamant auriu”. Acest parfum proaspat, floral si lemnos, se anunta a fi la fel de carismatic precum varianta barbateasca Devenind un parfum popular, Lady Million a ajuns si in atentia falsificatorilor.

Comparand produsul Lady Million original (LMo) cu unul fals au fost evidentiate mai multe diferente. Desi Lady Million fals (LMf) era fabricat destul de bine, cu foarte multe elemente identice cu ale celui original, au fost gasite si diferente, care ajuta cumparatorii sa identifice mai bine parfumul autentic. In ceea ce priveste cutia parfumului (fig. 1), prima care ajunge in contact cu cei interesati de parfum, s-a observat ca falsul Lady Million are o copie aproape fidela a cutiei originalului: cuvintele sunt scrise perfect, fara greseli de culoare, fara litere in plus sau in minus, acelasi font, aceeasi inscriptie a literei L. Totusi, cutia LMo este aurie, usor stralucitoare, lucioasa, in timp ce cutia LMf este mai deschisa la culoare si putin sidefata.

Desfacand cutiile, se observa ca ambele sticlute de parfum au forma de diamant si seamana foarte mult. La prima vedere, o persoana necunoasctoare ar putea spune ca sunt identice si le-ar confunda cu usurinta (fig. 2), insa la o privire mai atenta se observa ca parfumurile au capacele diferite.

Daca in cazul cutiei, LMo avea cutia mai stralucitoare, in cazul capacului sticlei de parfum LMo are capacul mai putin stralucitor, de un auriu-galben, ce pare suflat cu aur. LMf in schimb are un capac stralucitor-lucios, cu o culoare aurie spre alb sau argintiu, care ii confera un aspect de plastic. Literele sunt inscriptionate mai finut pe capacul sticlei originale, fata de literele sticlei false care se observa mai pronuntat in relief.

Deoarece capacul este primul observat ca diferenta intre recipiente, la o cercetare mai atenta, mai de aproape (fig. 3), se constata sau se evidentiaza alte diferente: capacul parfumului LMf este lucios, cu margini ascutite si are un orificiu, prin care este pulverizat parfumul, care nu este amplasat exact unde este decupat capacul. Capacul parfumului LMo arata mai delicat, bine finisat, cu margini rotunjite si este auriu sidefat. Orificiul este mai mic, bine pozitionat pe decupajul capacului, care are o margine ovala usor impinsa spre interior.

In parte din spate a capacelor este inscriptionat numele “paco rabanne” cu litere mici. Ambele capace au aceasta inscriptie, diferenta constand in calitatea scrierii cuvintelor: la produsul fals nu este prea lizibil numele – literele sunt mai groase si nu sunt bine definite; la produsul original, literel se citesc foarte bine, sunt scrise mai subtiri, dar bine evidentiate, se observa calitatea inscriptiei (fig.4).

Alte diferente ale capacelor recipientelor de parfum, se observa in figura 5: capacul parfumului LMf prezinta un defecte, este usor lovit in partea din spate, ceea ce arata ca este facut dintr-un material de slaba calitate, iar capacul parfumului LMo este perfect drept, fara defecte. Colturile capacului LMo sunt finisate, rotunjite, in timp ce colturile capacului LMf sunt ascutite.

Sticla parfumului trebuie sa fie un “diamant” cu taieturi clare si drepte, sa aibe simetrie si sa nu prezinte impuritati sau bule. Se observa (fig. 6) ca baza primei sticle, cea a parfumului contrafacut are bule, liniile marginilor nu sunt perfect drepte, ci sunt usor concave. In partea din dreapta a sticlei LMf se observa ca sticla este foarte putin ciobita. Sticla parfumului LMo are marginile perfect drepte, nu are bule sau alte defecte, si prezinta o claritate ca de diamant. In ceea ce priveste continutul parfumului, lichidul pare a fi acelasi in ambele recipiente. Singura diferenta notabila cu ochiul liber este data de pulverizator (fig. 7). La LMf este folosit un plastic grosolan, vizibil in sticla. LMo are in schimb in partea de jos a pulverizatorului un material foarte fin, care abia se vede.

Figure 7 – Continutul si pulverizatorul parfumurilor

Alt parfum ce a ajuns in atentia falsificatorilor este parfumul The One for Him (Dolce & Gabbana – fig. 8). Pulverizatorul parfumului original are capul pulverizatorului argintiu cu nuante aurii, si plastic negru, iar in partea de jos a pulverizatorului, “paiul” este perfect drept si ajunge la baza sticlei. Parfumul este limpede, transparent si fara impuritati, iar sticla este clara si reflecta lumina. Parfumul contrafacut are in partea de jos plasticul arcuit pana spre unul din colturile sticle si un continut neclar. Capul pulverizatorului este argintiu simplu si are un orificiu alb. Continutul nu este transparent, iar sticla este usor matifiata. Partea de jos a L-ului din denumire este mai lunga decat a literei de pe sticla originala, iar literele sunt mai groase. O alta diferenta intre cele doua parfumuri este data de ambalaj. Cutia produsului original este de o culoare mai deschisa decat ce a parfumului fals, asa cum se observa in anexa 3, fig.3.

Falsificarea este operatia de obtinere a unui produs asemanator cu altul, deja existent in comert. O metoda binecunocuta de falsificare este imitarea marcilor. Parfumul Gold, lansat in 2012, este singurul parfum al marcii romanesti Giulia Nahmany. In spotul realizat pentru acest parfum, pronuntarea cuvintelor “Giulia Nahmany” se intelege sau aminteste de renumitul designer italian Giorgio Armani.

Falsificatorii fabrica produse false in valoare de 700 mld $ in fiecare an. Pentru a veni in sprijinul producatorilor, dar si al consumatorilor,diferite site-uri pun la dispozitie informatii despre produsele contrafacut si modalitati de descoperire a acestora. Unul dintre aceste site-uri este www.thecounterfeitreport.com . Aici se gasesc informatii despre parfumuri ca Miss Dior (Dior), Acqua di Gio (Giorgio Armani), Juicy Couture si Perry Ellis, dar si despre alte categorii de produse: aparate foto, imbracaminte, ceasuri, detergenti, tigari, baterii si altele.

Un alt parfum renumit, Coco Mademoiselle Chanel, de la Chanel se regaseste aici datorita falsurilor care exista. Imitarea marcilor cunoscute este o practica frecventa in randul falsificatorilor. Acest parfum, senzual si elegant, dorit de multe doamne si domnisoare, este contrafacut de mai multi falsificatori. La parfumul original, aromele orientale, unite intr-o compozitie feminina si proaspata, dureaza si peste 8 ore, in timp la ce produsul falsificat aromele dureaza cateva minute, chiar daca au acelasi miros. Coco Mademoiselle autentic are o culoare roz deschis, fata de produsul contrafacut, a carui culoare este de cele mai multe ori maroniu-galbuie. Produsul original are la gatul sticlei o banca alba pe care este inscriptionata eticheta cu dublu C; produsul fals are doar banda alba asa cum se observa in figura 11 si in anexa 3.

Un alt site ce poate ajuta consumatorii sa recunoasca daca au cumparat un produs fals sau nu este www.checkcosmetic.net , care nu arata doar de ce produsul este fals, ci si cand a fost fabricat si cand expira (fig. 9). Consumatorii trebuie sa introduca numarul de lot, care de obicei se afla la baza produsului/recipientului (fig. 10). Consumatorii nu trebuie sa confunde codul de bare cu numarul de lot. Pe acest site se pot verifica produse de la numeroase marci, incepand cu Amway, Avon, Biotherm, Bourjois, Burberry, Bvlgari, Cacharel, Calvin Klien, Chanel, Christian Dior, Diesel, Dove, Dunhill, Garnier, Gucci, Kenzo, L’oreal, MAC, Max Factor, Maybelline, Nivea, Oriflame, Pantene, Puma, Sephora, Sunsilk. Tom Ford, Ungaro, Versace, Yves Rocher si multe alte marci.

Inainte de a cumpara un parfum, consumatorii trebuie sa ia in considerare anumite actiuni pe care le pot realiza:

Sa examineze cu atentie a celofanul care inveleste cutia parfumului

Sa vada daca exista exces de lipici sau banda adeziva

Se examineze cutia – o cutia dintr-un material foarte subtire ar trebui sa trezeasca suspiciuni

Sa fie atenti la scris si la design – nu trebuie sa fie scris gresit vreun cuvant

Sa vada codul de bare – de obicei codul de bare este pe partea inferioara a cutiei

Sa tina cont de faptul ca daca oferta suna prea bine ca sa fie adevarata, cel mai probabil produsul este un fals.

4.3. Modalități de combatere a falsificării produselor de parfumerie

Securitatea si siguranta comercializarii marfurilor autentice reprezinta subiecte de interes atat pentru producatori, cat si pentru comerciantii din toate pietele lumii. Mijloacele modern de protejarea a marfurilor ajuta consumatorii sa recunoasca autenticitatea marfii. Principalele mijloace sunt: sistemul hologramei, sistemul ISOTAG, sistemul ISOCODE, eticheta inteligenta RFID, eticheta cu cod de bare, acordare certificatului de garantie s.a.

Producatorii au luat masuri de protejare prin aplicarea hologramelor, crearea de ambalaje specifice greu de imitat, aplicarea de etichete autoadezive, cu margini zimtate sau indicator ice-si schimba culoarea la indepartarea etichetei, utilizarea codurilor de particule microscopic colorate Secutag. Fiecare produs original are un numar de lot. Acest numar se afla de obicei la baza cutiei sau a recipientului, este scris cu un alt font, caracterele pot fi formate din mici puncte, pot fi iesite in relief sau pot fi imprimate. Pentru a impiedica falsificarea sau comercializarea parfumului fals Chanel, pe cutia acestuia se poate observa imprimat numarul de lot – 3105. Pe cutia produsului fals nu exista nici un numar de lot corect, 7903 fiind un cod al unui produs expirat, conform verificarii pe site-ul http://checkcosmetic.net/ (fig. 12-13).

CONCLUZII

Produsele cosmetice au existat din cele mai vechi timpuri, având rol de înfrumusețare, parfumare, îngrijire sau pentru diferite ritualuri. Secolul XX a reprezentat atât un progres în diversificarea produselor cosmetice și a funcțiilor acestora, cât și o implicare în asigurarea sănătății și protecției consumatorilor. Astfel piața produselor cosmetice a devenit accesibilă milioanelor de consumatori. Mediul comercial a devenit din ce în ce mai competitiv, astfel încât producătorii încearcă să dezvolte produse cosmetice la un raport calitate-preț cât mai bun. O dată cu dezvoltarea pieței produselor cosmetice a apărut o problemă stringentă, atât la nivelul țării noastre, cât și la nivel global, cea a falsificării produselor cosmetice. Industria falsificării este generatoare de evaziune fiscală și constituie un mare pericol la adresa consumatorilor, producătorilor și distribuitorilor de drept, precum și pentru stat. Pe plan mondial falsificarea a luat un avânt semnificativ o dată cu folosirea tehnicilor de ultimă oră, astfel încât falsificatori se bucură de reușită și de un profit cât mai mare de pe urma vânzărilor făcute către consumatorii neinformați.

Produsele falsificate sunt prezente pe piața românească în orice angro sau centru comercial. Calitatea acestor produse este mai slabă si ele au o durată de uzabilitate mai redusă față de cea a produselor originale. Însă consumatorul român, din lipsa de informare sau din dorința de a deține un produs de marcă la un preț redus, achiziționeaza produse falsificate. Trebuie avut in vedere faptul că un produs fals periclitează sănătatea consumatorului. Acțiunea nocivă se manifestă prin producerea de eczeme, dermite, eriteme, umflături, usturimi, mâncărimi, stări alergice (Vezi Anexa nr. 2).

Ținând cont de faptul că posibilele efecte negative ale utilizării produselor cosmetice asupra sănătății rămân încă un domeniu necunoscut, consider că utilizatorii acestora trebuie să aleagă în funcție de calitate, și nu de preț. Afirm acest lucru deoarece unii cercetători sunt de părere că testele făcute în domeniul produselor cosmetice relevă doar reacțiile pe termen scurt ale organismului, fiind imposibil de depistat efectul acestora pe termen lung. De asemenea un produs considerat a fi natural nu ne oferă și certitudinea că acest lucru este real. Chiar dacă o parte din ingredientele rețetei produsului sunt naturale, există posibilitatea ca celelalte ingrediente să fie constituite din produși sintetici. De aceea specialiștii ne recomandă să achiziționam și să utilizăm doar produsele cosmetice care prezintă pe etichetă cât mai puțini produși chimici.

Pentru a proteja consumatorii și pentru a îi determina să cumpere produsel originale care să nu le afecteze sănătatea, în opinia mea cred că ar fi ideal să se realizeze o campanie națională de informare a cumpărătorilor la care să aprticipe toți cei interesați de acest domeniu. Această campanie trebuie să insiste asupra riscurilor la care se expune un consumator atuncii când folosește produsel cosmetice falsificate:

-trebuie prezentat faptul că testarea produselor falsificate nu se face ca în cazul celor originale realizate după protocoale standardizate

-produsele falsificate pot conține substanțe interzise

-calitatea este inferioară produsului original, fapt care reiese și din prețul acestora.

Acest gen de campanie se poate realiza prinplainte, brosuri, prin prezentarea unor articole în mass-media care să prezinte principalele elemente de recunoaștere a unui fals, precum și a efectelor utilizării acestor gen de produse.

Din urma campaniei toți factorii implicați ar avea de câștigat: de la consumatori la producători, până la stat.