Posibilitatea de Trecere de la Managementul Calitatii la Managementul Calitatii Totale la Baza Areriana 50
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂȚII, ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE:
ISTORICUL CONCEPTULUI DE CALITATE
DEFINIREA CALITĂȚII
EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE CALITATE
FUNCȚIILE CALITĂȚII ȘI IMPLICAȚIILE LOR
AUDITUL CALITĂȚII
1.5.1. Terminologie
1.5.2. Auditul calității produsului/serviciului
1.5.3. Auditul calității procesului
1.6 STANDARDIZAREA
1.6.1. Istoric, concepte, principii
1.6.2. Tipuri de standarde
1.6.3. Standarde militare
1.7 MANAGEMENTUL CALITĂȚII
1.8 PRINCIPII ALE MANAGEMENTULUI CALITĂȚII TOTALE
1.9 TRASABILITATEA
1.10 EXTRAS DIN STANDARD MILITAR. CERINȚE NATO REFERITOARE LA PLANUL CALITĂȚII
1.10.1. Generalități
1.10.2. Structura AQ AP-2105
1.10.3. Procesul de elaborare a planului calității
1.10.4. Conținutul planului calității
CAPITOLUL 2
PREZENTARE GENERALĂ A FORȚELOR AERIENE ROMÂNE:
2.1 PREZENTAREA BAZEI AERIENE
2.2 MISIUNI ȘI EXERCIȚII
2.3 TIPURI DE AERONAVE DIN DOTARE
CAPITOLUL 3
ASPECTE CRITICE REZULTATE DIN DIAGNOSTICAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂȚII LA BAZA AERIANĂ 50:
3.1 ATRIBUȚII SPECIFICE ALE COMPARTIMENTULUI CALITATE
3.2 OBIECTIVE PRIVIND CALITATEA ȘI SIGURANȚA
3.3 DOMENII DE COMPETENȚĂ ALE BAZEI AERIENE
3.4 CONDIȚII GENERALE PRIVIND TRANSPORTUL AERIAN ÎN BAZA AERIANĂ
CAPITOLUL 4
ACREDITĂRI ȘI CERTIFICĂRI:
4.1 EXTRAS DIN “CERTIFICAREA SISTEMULUI DE ARMAMENT LA ELICOPTERUL DE LUPTĂ IAR 330 SOCAT“
4.1.1. Introducere
4.1.2. Cerințe operaționale pentru elicopterele de atac
4.2 ACREDITĂRI ȘI CERTIFICĂRI
4.3 CERTIFICĂRI DE FUNCȚIONARE
4.4 CERTIFICĂRILE ACTIVITĂȚILOR
4.5 PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Lista figurilor
INTRODUCERE
Tema tratată în această lucrare este „Posibilitatea de trecere de la managementul calității la managementul calității totale, la baza aeriana 50”.
Am ales această temă deoarece in condițiile politico-militare actuale si integrării României in NATO și UE, s-a constatat că fără un sistem al calității adus la nivelul noilor tendințe si reglementări in domeniul calității și fără o planificare amănunțită si pertinentă, România nu poate îndeplini noile tipuri de misiuni ce îi pot fi încredințate. În conformitate cu Strategia de Apărare a Țării si cu responsabilitățile ce ne revin ca țară membră NATO, se impunea dotarea armatei române cu armament si sisteme de generație nouă compatibile cu structurile în care am fost integrați.
Pentru categoria Aviație s-a hotărât modernizarea elicopterului IAR 330, achiziționarea unuia nou fiind prea costisitoare. Modernizarea s-a realizat la majoritatea structurilor aeronavei, cea mai substanțiala fiind pe partea de înarmare/armament.
Lucrarea este axată pe 4 capitole:
-doua capitole teoretice în care am studiat conceptul de calitate precum si conceptul de management al calității totale(funcții, implicații, standardizare):
-doua capitole practică în care am studiat sistemul de management al calității, certificarea sistemului de armament, organigrama Compartiment Calitate.
Bibliografia pe care am folosit-o cuprinde: cărți despre calitate, lucrări despre calitate si standardizare, articole din reviste economice, informații furnizate de Baza aeriană și informații de pe Internet.
În urma realizării acestei lucrări am aprofundat cunoștințe despre calitate, am însușit noi informații cu privire la standardizare, implicațiile calității în procesele si activitățile ce se desfășoara intr-o bază aeriană.
CAPITOLUL 1
SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂȚII, ASPECTE TEORETICO-METODOLOGICE:
ISTORICUL CONCEPTULUI DE CALITATE
“Prima referire la noțiunea de calitate este întâlnită în Geneza: 'lumea a fost creata în sase zile si dupa fiecare zi Dumnezeu a zis: a fost bine făcut“. Codul lui Hammourabi (2150 î H) prevedea ca: "daca un zidar construiește o casa si ea se darâma omorând ocupanții, zidarul va fi si el omorât”. Fenicienii taiau mâna celor care realizau produse care nu erau conforme cu modelul. Într-un mormânt egiptean (1450 î II) este prezentata o persoană care verifică perpendicularitatea unui bloc de piatra cu firul de plumb,în prezența tăietorului de piatră. Aceasta reprezentare a fost preluată ca emblema a Institutului Juran.
Intr-un raport al lui Colbert din 1664 se menționa: “daca fabricile noastre, printr-un lucru îngrijit, vor asigura calitatea produselor noastre, aceasta va duce la creșterea interesului străinilor pentru a se aproviziona de la noi si banii lor se vor scurge catre regat.”
În Rusia existau reglementari referitoare la încercarea armamentului încă din secolul XVIII. În secolul XX s-a produs scindarea funcției fabricație de funcția calitate și introducerea utilizării instrumentelor statistice în procesul de verificare a calității, în Statele Unite ale Americii.
Calitatea produselor a cunoscut o dezvoltare accentuată în secolul XX. Analiza și abordarea calității au evoluat până la noțiunea de calitate totală în deceniile opt si nouă, pornind de la controlul calității în anii 60 și de la asigurarea calității in anii 70.
DEFINIREA CALITĂȚII
“Etimologic, cuvântul calitate provine din latinescul “qualitas”care înseamnă fel de a fi. La originea noțiunii există mai multe puncte de vedere exprimate de organisme naționale si internationale.“
O definire cât mai exactă a calității a dat naștere si unor întrebări de genul: este calitatea un mit sau o realitate? “Calitatea reprezintă ansamblul de proprietăți și caracteristici ale unui produs sau serviciu care ii conferă acestuia aptitudinea de a satisface cerințele exprimate sau implicite ale clientului. Ea nu poate fi analizată în afara cantității. Corelația dintre calitate si cantitate se poate exprima prin noțiunea de masură, aceasta fiind limita cantitativă dincolo de care se schimba calitatea.
Definirea calității are o importanță deosebită. Calitatea influențează productivitatea muncii, nivelul preăurilor si, în general performanțele economice ale firmelor.
Calitatea se gaseste într-un anumit raport fata de valoarea de întrebuințare, individualizeaza produsele între ele în funcție de numărul caracteristicilor utile pe care le au si dupa masura în care corespund domeniului de utilizare caruia i-au fost destinate. “
Orice agent economic trebuie sa țină cont de faptul că produsele sau serviciile pe care le oferă spre vânzare trebuie d.p.d.vd. calitativ bune. Dacă produsul sau un serviciul pe care îl oferă spre vânzare nu il satisface pe consumator, atunci acesta se va vinde foarte greu,fapt care mai va duce la falimentul agentului economic, la un final.
Operaționalizarea conceptului de calitate a produselor în relație cu nevoile utilizatorului, s-a facut la Congresul EOQ de la Amsterdam (1982), prin reuniunea urmatoarele entități ale ansamblului caracteristicilor(fig1):
“cerute de utilizator (in raport cu piața, interesele si obiectivele acesteia);
specificate in documentația constructiva si tehnologica:
procesul de fabricație dependente de dotarea tehnica, de disciplina tehnologica,calificarea personalului, calitatea componentelor, materialelor si materiilor prime:
funcționale – de exploatare a produsului corespunzător regimului de lucru,
reparațiilor/ întretinerii etc. din ale căror corelări se evidențiază aspecte ale calității:
documentației, fabricației, produsului de bază si dinamica înregistrată de calitatea:
în servicii, față de piață (inclusiv prin dezvoltarea produsului/procesului si îmbunătățirea documentatiei).“
Fig.l. Particularități calitative în funcție de apartenența caracteristicilor, de raporturile cu piața si de etapele de realizare a produselor
1.3 EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE CALITATE
La început responsabilitatea calității revenea meșteșugarului, care își concepea și realiza produsul pentu anumiți client din cadrul pieței. În fabrici responsabilitatea petru calitatea a revenit șefului de atelier sau unui supraveghetor. Ulterior laboratoarele de încercări și măsurători dotate cu aparatură de măsură și control au preluat aceasta responsabilitate și odată cu acestea o nouă denumire, „Inspecție și Control”. Initial inspecția calității s-a aplicat pe produsul finit, prin supravegherea lor la capătul benzii de lucru și identificarea produselor necorespunzătoare și separarea lor de cele conforme.
Shewart a inițiat controlul calității prin metode statistice la începutul secolului XX, fapt continuat de cștre Deming și Juran prin eliminarea componentelor finite care nu corespund standardelor. Realizarea acestui proiect se face „după-eveniment” de către experți profesioniști. Datorită competiției dintre producători, apărută după război, și apariției unei abundențe de produse, conceptul de calitate se modifică din nou, conform „spiralei” lui Juran. Acest concept este cunoscut ca și „Controlul Calității Totale”. La nivel de intreprindere este cunoscut ca „Asigurarea Calității”. Prin acest concept se pune accent pe controlul fluxului tehnologic și pe cauzele apariției defectelor. Controlului este unul de tip statistic, „prin sondaj”, „prin eșantionare”, metodă mult mai ieftină.
Prin acest concept loturile cu un anumit număr de produse defecte erau acceptate („nivel de calitate acceptabil”).
Philip Crosby a fundamentat asigurarea calității. Conform acestuia calitatea unui bun este garantată de un sistem de asigurare al calității, care dictează cum trebuie să aibă loc procesul de producție prin proceduri elaborate prin Standardul ISO 9000.
J.M.Juran este promotorul acestui concept la început având două funcții: construirea și verificarea calității. În Japonia acestui concept i se mai adaugă două funcții: instruirea personalului și îmbunătățirea continuă a calității (metoda Kaizen).
Sistem de conducere realizează coordonarea tuturor activităților prin proceduri scrise pe fiecare compartiment, gradul de implicare al angajaților crește. Sistemul de Asigurare al Calității iși trage rădăcinile din Standardelor din familia ISO-9000, iar mai apoi în 2001 al celor ISO-9000 din 2000.
Trecerea de la sistemul de asigurare al calității la managementul calității totale se face prin sistemul de management al calității. Managementul calității totale are ca principal obiectiv îmbunătățirea performanțelor intreprinderii. Conceptele principale ale managementul calității sunt: abordarea procesuală a activităților și ținerea sub control a calității organizației. Ca metode de lucru acesta planifică, execută, verifică, acționează(PEVA).
Managementul calității asigură satisfacerea clientilor unei companii prin acțiunile sale de asigurare a calității, acțiuni menite să asigure încrederea că un produs sau serviciu satisface condițiile de calitate.
1.4 FUNCȚIILE CALITĂȚII ȘI IMPLICAȚIILE LOR
Prin gruparea a două sau mai multe caracteristici complementare, care exprimă gradul de satisfacere al nevoii iau naștere funcțiile calității
“Fig.2-Relațiile dintre cerințe-proprietati- caracteristici –funcții-calitate“
După contribuția caracteristicilor de calitate ale unui produs la satisfacerea nevoii beneficiarilor, functiile calității formează trei categorii principale(fig3):
tehnică;
economică;
socială.
“Fig.3- Evolutia conceptelor legate de calitate in plan economic, tehnic, social.“
Funcția tehnica a calității este dată de caracteristicile funcționale si tehnice si arată gradul de utilitate. Atunci când vorbim de produse cu folosință îndelungată, ra caracteristicile tehnice și funcționale aceste caracteristici se află intr-o strînsă legatură de interdependență. Aceste caracteristici tehnico-functionale sunt cele mai importante pentru stabilirea nivelului calitativ, in cazul produselor de uz îndelungat (echipamente si instalații din orice domeniu)Aceste caracteristici tehnico-functionale se mai numesc și "nivel tehnic" .
Nivelul tehnic al produselor exprimă mărimea caracteristicilor tehnico-funcționale în care s-a materializat si concretizat nivelul calității producțieiNivelul tehnic și calitatea producției se află intr-un raport ca de la „parte'" la „intreg”(fig.4).
CALITATE
CALITATE
“Fig. 4- Relația: calitate nivel tehnic la radioreceptoare “
Funcția tehnică se evaluează prin măsurători directe si indirecte prin comparație cu celelalte funcții.
Disponibilitatea este una dintre caracteristicile funcționale, specifice produselor cu folosință îndelungată. Aceasta are 2 proprietăți: fiabilitate si rentabilitate. Mai exact cheltuielile din bugetul utilizatorului, efectuate cu reparațiile de-a lungul timpului, sunt determinate de marimea acestor caracteristici.
Competitivitatea produselor cu folosință îndelungată are ca etalon aceste două proprietăți, de fiabilitate si rentabilitate.
“Este de remarcat ca nivelul tehnic are o anumita dinamica, el scazand din momentul stabilirii catacteristicilor, fapt care conduce la un nivel tehnic ideal, specificat, prevăzut, realizat, livrat(fig.5).
Q IDEAL
SPECIFICAT
PREVAZUT
REALIZAT
LIVRAT
MARKETING FABRICATIE UTILIZARE UTILIZARE
PROIECTARE VANZARE UTILIZARE
t
Fig.5- Evoluția nivelului tehnic.“
Funcția economică a calității. Stabilirea unui echilibru între efortul producătorului pentru asigurarea calității si nivelul serviciului vizează această funcție.
Consumatorii de produse/servicii le apreciază cu atât mai mult cu cât se menține un cost global cât mai scăzut în același timp cu relizarea acestor caracteristici calitative (fig.6).
cost
b
c
a
Nivel calitate
optim
“Fig.6. – Relația calitate – costul serviciului a)pret cumpărare: b)mentenanta; c)cost total al serviciului“.
Costul produsului, cheltuielile pentru eventualele reparații aduse datorate unor defectări pe timpul utilizării produsului, inclusiv pagubele datorate indisponibilității produsului sau defectării pe timpul folosirii sale alcătuiesc costul global.
Calitatea are anumite influențe economice:
asupra costului de producție, din punct de vedere al standardelor de produs impuse;
asupra veniturilor clientului, din punct de vedere al satisfacerii cerințelor clienților pe tot timpul folosirii produsului respectiv, satisfacție dată de fiabilitatea si mentenabilitatea produsului.
Putem spune că costurile calității sunt mult mai ridicate la începutul perioadei de imbunatățire a calității dar beneficiile aduse organizației sunt pe toata durata de folosire a produsului.
Asigurarea calității generează anumite costuri, costuri care se regasesc in toate sistemele organizaționale si in toata durata ciclului de viață al produsului. Aceste costuri sunt controlabile și este necesară recuperarea lor prin costul produsului.
Calitatea produsului si serviciilor este parte integrantă a sitemului organizational al organizației, ea nu poate fi izolată, și nu se poate face o analogie între calitate și eficiența organizației. Relația dintre calitate și eficiența organizației este una de încredere.
Analiza calității, din această perspectivă, presupune abordarea următoarelor direcții:
aprecierea calității prin intermediul cantității. În anumite cazuri se consideră că dacă vânzarea crește cantitativ atunci și nivelul calitativ al produsului respectiv va crește. Este de notat faptul că sunt preferate produsele ambalate în ambalaje de dimensiuni mici în detrimentul celor în ambalaje voluminoase, chiar dacă este vorba de același produs;
aprecierea calității prin intermediul prețului/costului. Consumatorii au tendința de a prefera produsele cu un preț mai ridicat deoarece prețul ridicat este me foarte multe ori asociat unui nivel de calitate ridicat. De notat este faptul că în țările dezvoltate găsim produse performante la prețuri scăzute pentru a fi accesibile tuturor consumatorilor. Deasemnea de notata este faptul ca anumite firme puternice practica prețuri ridicate pentru a păstra imaginea firmei și a produselor pe care aceasta le oferă.
“aprecierea evoluției calității prin evoluția prețului. Acest tip de apreciere reprezintă, de fapt, o continuare a celei precedente. Este vorba, în acest caz. de o apreciere în dinamica calitatii, pentru o anumita perioada de timp. Metoda poate fi utilizata cu succes mai ales atunci cândevolutiile celor doi indicatori pot fi estimate cu ajutorul unor modele matematice.“
Pentru ca consumatorii sa poata confirma calitatea unui produs agenții economici trebuie sa satisfacă cerințele clienților. Cunoașterea comportamentului de consum și de cumpărare duce la perceperea de către clienți a calității produsului. (fig.7)
Adoptarea tuturor actiunilor,
structurilor, formarea personalului in conformitate
cu criteriul calitatii
“Fig.7 – Calitatea din perspectivele consumatorului/clientului“
Funcția socială a calității. Calitatea produselor /serviciilor are influențe asupra societății si asupra mediului influențe de o importanță din ce in ce mai sporită. Felul în care angajații organizației își pun amprenta in producția organizației se răsfrînge asupra calității produselor respective. Dacă personalul are calificări de un nivel ridicat si un grad de conștiință ridicat atunci și produsele vor avea o nivel al calității ridicat. Deasemenea trebuie ținut cont că nu toți consumatorii au aceleași preferințe din punct de vedere al calității. Caracteristicile psihosenzoriale, ecologice si ergonomice ale produselor/serviciilorau o importanță deosebită în planul funcției sociale a calității.
Caracteristicile psihosenzoriale (formă, culoare, mod de prezentare, etc.) sunt influențate de preferințele consumatorilor, preferințe ce au tendința de a devenii din ce în ce mai exigente și mai diverse.
Caracteristicile ergonomice si ecologice(nivel de zgomot, ușurința în utilizare, gradul de comfort pe care îil oferă, felul în care influențează mediul înconjurător și implicit sănătatea cetățenilor) au o influență din ce în ce mai mare în luarea hotărârilor de lansare a unor produse pe piață. aparțin acestei categorii caracteristicile manifestate la utilizator si in perioada post-consum.
Cerințele societății referitoare la calitate reprezintă “obligații care decurg din legi, regulamente, reguli, coduri, statute etc, ele vizează, în principal, protecția vieții, sănătății persoanelor si a mediului înconjurător, valorificarea corespunzătoare a resurselor naturale, conservarea energie“.
1.5 AUDITUL CALITĂȚII
1.5.1. Terminologie
Termenul “audit" este de origine latina (audio), are semnificația de “ascultare”si este utilizat în diferite domenii: justitie, finante etc.
Auditui calitatii este un proces sistematic, independent si documentat în scopul obținerii de dovezi de audit si de evaluare a lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit.
Dovezi de audit sunt înregistrări, enunțarea faptelor sau alte informații, care sunt verificabile si relevante in raport cu criteriile de audit.
Criterii de audit sunt un ansamblu de politici, proceduri sau cerințe, utilizate ca referință.
Auditul calității are mai multe definiri. Acestea constau în:
Examinări sistematice ale activitatilor referitoare la calitate si a rezultatelor referitoare la calitate. Acestea sunt planificate după importanța activităților cu urmărirea eficacității dispozițiilor luate pentru a realiza obiectivele organizației precum si urmarirea nevoilor de acțiune ce trebuie luate pentru a imbunătății si corecta activitatea.
Examinări indepedente, se referă la faptul că auditorii sunt persoane independente cu responsabilități directe în domeniile audiate
Examinari documentate se referă la faptul ca auditulare la bază inregistrări, descrierea unor fapte si informații culese cu profesionalism de către auditori.
1.5.2. Auditul calității produsului/serviciului
Auditul are ca scop principal evaluarea conformității calității produsului/serviciului cu doleanțele clientului sau cu cerințele specificate în documentele de referință (standarde, specificații tehnice, caiet de sarcini).
“Succesiunea etapelor unui audit al calității al produsului/serviciului sunt reprezentate in figura 8:
Fig.8- Metodologia unui audit al calității produsului/serviciului“
Cât de des sau cât de necesar este un audit într-o organizație pentru a verifica calitatea produselor/servicii este mențtionat în planul calității. Însă pentru cazurile in care se înregistrează reclamații de la clienți sau se observă erori majore și repetate se va asigura posibilitatea auditării de fiecare dată când acest lucru este necesar.
1.5.3. Auditul calității procesului
“Scopul este evaluarea conformității unui process cu cerințele clientului sau cerințele specificate în documentele de referință, verificarea documentelor de referință pentru a stabili dacă sunt apte pentru realizarea obiectivelor propuse, evaluarea referitoare la calificarea personalului implicat in procesul audiat.“
Auditului calității procesului are o metodologie similară celei pentru produs/serviciu.
1.6 STANDARDIZAREA
1.6.1. Istoric, concepte, principii
“Termenul standardizare are două semnificații:
1.Un proces de reducere a diversității produselor fabricate, menit sa faciliteze economiile pe scara larga. O parte a acestor economii poate viza bugetul alocat publicității; prin urmare, agențiile de publicitate nu au mai nimic de câștigat de pe urma standardizării:
2.Adoptarea unor standarde general acceptate în fabricarea si/sau comercializarea produselor. Acest gen de standardizare poate fi aplicat din motive de igiena (ambalajele produselor alimentare) sau de siguranța (înscrierea dozelor recomandate, pentru medicamente)“.
Prin procesul de standardizare se stabilesc reguli, pentru a face ordine într-un domeniu dat, în avantajul si cu concursul tuturor celor interesati, în special pentru obținerea unor economii, respectând cerințele funcționale si cele de securitate. Standardizarea este legiferată , în România, prin Ordonanța 39/1998. Asociația de Standardizare din România (ASRO) își desfașoară activitate în cadrul a 330 de comitete naționale.
Standardele și standardizarea sunt concepute în principal ca un factor de unificare a reglementărilor pentru o activitate mai eficientă a agenților economici și pentru o mai bună compatibilitate cu partenerii interni si externi. Standardizarea este impusă de aderarea României la Uniunea Europeană, care presupune respectarea tuturor reglementărilor in domeniile standardizarii, calității securitatii, etc..
ISO definește standardul ca: “ un document. El este alcătuit dintr-o serie de reguli care controlează modul in care oamenii dezvoltă si gestionează materiale, produse, servicii, tehnologii, sarcini, procese si sisteme.“
Standardizarea stabilește regulile dintr-un anumit domeniu cu scopul stabilirii ordinii în domeniul respectiv. Acest lucru se face cu respectarea normelor de securitate și cele funcționale cu ajutorul celor interesați și în avantajul lor.
Conform ISO, este necesar ca standardul sa fie bazat atât pe rezultatele procesuluicât și pe tehnici și experiențe. Ca urmare a standardizării vom constata o creștere calitativă a produselor și serviciilor din domeniul standardizat, precum și o mai bună cooperare tehnologică și comercială.
Standardizarea este realizată după urmatoarele principii:
simplificarea Standardizarea este un process de transformare, în tipare ușor de ințeles, a cerințelor complexe de producere;
cooperarea conform acestui principiu standardizarea trebuie să se realizeze printr-o strânsă colaborare între toate părțile interesate.Standardele vor fi rezultatul unui consens intre părțile implicate.
implementarea Standardele trebuie să fie aplicate și impuse pentru a produce efecte.
selecția Pentru a nu fi afectată aplicarea standardului elementele din componența lui trebuie să fie atent selectate.
revizuirea. Acest principiu arată faptul ca standardele care activează asupra unui anumit domeniu de activitate trebuie revizuite periodic si atunci când situația o impune. existentă.
1.6.2. Tipuri de standarde
Standarde voluntare. Un standard voluntar este un standard obținut după căderea de acord a societăților care produc o anumita marfă în legatură cu activitatea lor. Acest tip de standard este folosit ca model pentru producători.
Standarde stabilite prin acord. Grupurile de comerț stabilesc aceste tipuri de standarde. Standardele stabilite prin acord servesc drept etalon pentru felul în care produsele corespund cerințele specifice fiecărui produs. Baza acestor standarde este expertza și analiza parametrilor activităților de producție.
Standarde ale firmei. Organizațiile, firmele concep și aplică standarde proprii pentru obținerea unui plus în calitatea produselor sale pentru a fii competitive pe piață.
Standarde obligatorii. Acestea sunt standarde impuse de către organismele abilitate. Din această categorie fac parte standardele care privesc sănătatea, securitatea, protecția mediului, protecția consumatorilor etc. Acestea impiedică practicile neloiale si ajută comerțul.
Tipologia standardelor, după nivelul de aplicare și organismele care le elaborează:
Standarde internaționale;
Standarde europene;
Standarde naționale;
Standarde profesionale;
Standarde de firmă.
România folosește standardele care produc anumite reacții cum ar fi:
Calitatea produselor, serviciilor, proceselor;
Îmbunătățirea calității vieții, sanătații si protecției mediului;
Claritate în comunicarea dintre între părțile interesate;
Ajută comerțul internațional, prin alinierea la stadardele internaționale;
Creșterea eficienței in diferite domenii de activitate.
1.6.3. Standarde militare
Standardele NATO, inclusiv seria AQAP, se aplică Ministerului Apărării Naționale și furnizorilor de la care ministerul achiziționează sisteme și echipamente militare.
Este interzisă utilizarea documentelor de standardizare NATO de către alte organizații sau persoane fizice, deoarece intră în conflict cu drepturile de proprietate intelectuală declarate de către Agenția NATO pentru Standardizare.
Principalele standarde militare actuale operaționale in Armata României:
Dispoziție privind evaluarea, certificarea și supravegherea calității la furnizorii de produse și servicii de natura sistemelor de armamente și echipamentelor majore ai ministerului apărării
Norme de evaluare, certificare și supraveghere a calității la furnizorii de produse și servicii de natura sistemelor de armamente și echipamentelor majore
Procedura operațională Cod: PO-02550Q-14-01 „ Supravegherea calității la furnizorii de sisteme și echipamente militare"
Instrucțiunea de lucru Cod: IL-02550Q-14-01 „Elaborarea planului de supraveghere a calității"
Chestionarul pentru potențialii furnizori
SMT 40470-2007-după STANAG 4107/Ed.7 – Acceptarea mutuală a asigurării
guvernamentale a calității și utilizarea documentelor NATO referitoare la asigurarea calității
SMT 40654/1 – 2007 – după AQAP 2000/Ed.l – Politica NATO referitoare la abordarea integrată a calității sistemelor pe ciclul de viată
SMT 40654/2 – 2007 – după AQAP 2009/Ed.2 – Linii directoare NATO privind utilizarea documentelor referitoare la asigurarea calității din seria AQAP-2000
SMT 40654/3 – 2007 – după AQAP 2050/Ed.1 – Model NATO de evaluare a proiectului
SMT 40654/4 – 2007 – după AQAP 2070/Ed.1 – Procesul de asigurare mutuală a calității la nivel guvernamental în cadrul NATO
SMT 40654/5 – 2007 – după AQAP 2105/Ed.l – Politica NATO referitoare la planul calității
SMT 40654/6 – 2007 – după AQAP 2110/Ed.2 – Cerințe NATO referitoare la asigurarea calității în proiectare, dezvoltare și producție
SMT 40654/7 – 2007 – după AQAP 2120/Ed.2 – Cerințe .NATO referitoare ia asigurarea calității în producție
SMT 40654/8 – 2007 – după AQAP 2130/Ed.2 – Cerințe NATO referitoare la asigurarea calității în inspecție și testare
SMT 40654/9 – 2007 – după AQAP 213 l/Ed.2 – Cerințe NATO referitoare la asigurarea calității în inspecția finală
SMT 40654/10 – 2007 – după AQAP 2210/Ed. 1 – Cerințe NATO de asigurare a calității pentru software suplimentare față de cele din SMT 40654/6
Manualul N ATO
Datele tehnice au fost preluate de la Departamentul pentru Armamente, M.Ap.N www.dpa.ro.
1.7 MANAGEMENTUL CALITĂȚII
Managementul calității reprezintă ansamblul de activități de management care generează politica în domeniul calității, determină obiectivele și responsabilitățile, pe care le implementează prin controlul calității, îmbunătățirea calității, asigurarea calității. Managementul calității cuprinde toți participanții implicați în realizarea produsului, procesului, serviciului. Responsabilitatea managementului calității se manifestă în toate nivelurilor de management dar trebuie să fie coordonat de la nivelul cel mai înalt al unității.
Managementul calitatii urmărește succesul pe termen lung, prin satisfacerea clientului și obținerea de avantaje pentru toți membrii organizației.
Principiile managementului calitatii:
Principiul de management al calității este o regulă fundamentală pentru conducerea și funcționarea unei organizații, în scopul îmbunătățirii continue pe termen lung a performanței, prin orientarea către clienți, dar luând în considerare și necesitățile tuturor celorlalte părți interesate.
Standardul SR EN ISO 9000: 2001, defineste opt astfel de principii care au stat la baza aparitiei familiei de standarde ISO 9000 editia 2000. Acestea sunt:
Orientarea către client
Firmele ar trebui să se informeze și să înteleagă nevoile clientului pt a putea să i le satisfacă și să facă tot posibilul pentru a-i depăși asteptările.
Prin aplicarea acestui principiu se obțin următoarele:
Flexibilitea și viteza de reacție față de oportunitățile pieței duc la creșterea încasărilor și a segmentelor de piață
Utilizarea resurselor organizației în mod eficient vizând satisfacția crescută a clientului
Loialitate mai mare a clienților
Acest principiu are următoarele avantaje:
Discernerea și înțelegerea nevoilor și așteptărilor clientului
Obiectivele organizației sunt aliniate cu nevoile și așteptările clientului
Comunicarea nevoilor și așteptărilor clientului la nivelul întregii organizații
Măsurarea satisfacției clientului și implementarea de masuri în funcție de rezultate
Leadership
Liderii decid scopul și a direcția organizației. Ei ar trebui să asigure un mediu în care personalul să fie implicat total în îndeplinirea obiectivelor.
Prin aplicarea acestui principiu se obțin următoarele:
Personalul întelege scopurile și obiectivele organizației fapt care îl motivează.
Evaluarea si implementarea activităților se face intr-un mod unificat.
Reducerea la minimum defectelor de comunicare între diferitele niveluri ale organizației.
Acest principiu are următoarele avantaje:
Nevoile tuturor părților interesate, în special, ale clienților, angajaților, furnizorilor, organismelor financiare, colectivităților locale sunt luate în considerație.
Viziune clară asupra viitorului organizației
Stabilirea de obiective tangibile
Crearea unui comportament bazat pe echitate și etică la toate nivelurile organizației
Creșterea nivelului de încredere direct proporțional cu scăderea nivelului temerilor.
Calificarea personalului ,fapt ce conferă libertatea de a acționa într-un mod responsabil
Implicarea personalului
Persoanele de pe toate nivelurile reprezintă esența unei organizații, iar implicarea lor totală permite utilizarea capacităților lor în beneficiul organizației.
Prin aplicarea acestui principiu se obțin următoarele:
Personal motivat, implicat și angajat pentru organizație
Inovare și creativitate pentru îndeplinirea obiectivelor organizației
Membrii personalului responsabili de performanțele individuale ale lor
Personal preocupat de a participa și de a contribui la îmbunătățirea continuă
Acest principiu are următoarele avantaje:
Personalul înțelege importanța contribuției sale și a rolului său în organizație.
Personalul identifică ceea ce îi limitează performanțele.
Personalul acceptă își asumă partea sa de responsabilitate în rezolvarea problemelor.
Scopurile și obiectivele individuale ale salariatului stau la baza evaluării performanței personale.
Salariații sunt interesați în mod continuu și activ să își îmbunătătească cunoștințele, experiența si competența.
Salariații schimbă între ei informații bazate pe experiență în mod deschis.
Abordarea bazată pe proces
Conform acestui principiu pentru obținerea unui rezultat bun activitățile și resursele trebuie văzute ca părți integrate ale unui singur proces.
Prin aplicarea acestui principiu se obțin următoarele:
Utilizarea eficace a resurselor, deci costuri și durate ale ciclurilor reduse
Îmbunătățirea devine prioritară
Acest principiu are următoarele avantaje:
Obținera unui rezultat scontat obținut printr-o definire sistematică a activităților
Managementul principalelor activități se face dupa reguli stabilite si stricte.
Principalele procese sunt analizate și masurate în funcție de potențialul acestora.
Stabilirea clară a legăturilor dintre principalele activități si funcțiile ale organizației
Factorii care îmbunătățesc activitatea organizației ocupă un loc principal în prioritățile organizației.
O statistică exactă privind riscurile, consecințele și impactele activităților asupra clienților și furnizorilor.
Abordarea managementului ca sistem
Eficiența organizației este obținută prin corelarea într-un sistem conducerii și întelegerii proceselor.
Prin aplicarea acestui principiu se obțin următoarele:
Procesele sunt corelate fapt ce conduce la mai bune rezultate.
Cele mai importante procese din activitatea organizației se bucură de cea mai mare atenție.
Acest principiu are următoarele avantaje:
Eficientizarea activităților se face printr-un sistem bine structurat.
Faptul că toate procesele din cadrul organizației sunt strâns legate între ele este foarte bine cunoscut.
Fiecare angajat își cunoaște responsabilitățile ce îi revin fapt ce conduce la rezultate mai bune și colaborare mai bună între diferitele departamente ale organizației
Stabilirea unor limitări deoarece fiecare parte a organizației trebuie să își încadreze cheltuielile într-un anumit buget.
Determinarea pașilor de urmat în anumite activități din cadrul sistemului.
Supunerea sistemului la evaluări periodice cu scopul îmbunătățirii
Îmbunătățirea continuă
Conform acestui principiu îmbunătățirea continuă este un obiectiv principal si permanent al organizației.
Prin aplicarea acestui principiu se obțin următoarele:
Organizarea îmbunătățită duce la un avantaj din punct de vedere al concurenței.
Activitățile de îmbunătățire se fac corelat cu obiectivele strategice ale organizației
Oportunitățile sunt valorificate rapid și eficient.
Acest principiu are următoarele avantaje:
Îmbunătățirea continuă a performanțelor organizației printr-o tratare coerentă.
Asigurarea calificării angajaților în metodele și instrumentele de îmbunătățire continuă
Toți angajații au ca obiectiv îmbunătățirea continuă a produselor și proceselor
Îmbunătățirea continuă devine un țel in sine și un element ce trebuie măsurat pentru a-i vedea traiectul.
Îmbunătățirile aduse organizației sunt recunoscute
Abordarea pe baza de fapte în luarea deciziilor
Conform acestui principiu deciziile din cadrul organizașiei trebuie să fie bazate pe analiza datelor și informațiilor.
Prin aplicarea acestui principiu se obțin următoarele:
Decizii luate în baza unui proces amplu de informare.
Se poate demonstra mult mai ușor corectitudinea deciziilor luate.
Capacitate cescută de examinare si de luare a deciziilor.
Acest principiu are următoarele avantaje:
Exactitate si fiabilitate a datelor și informațiilor.
Datele sunt accesibile pentru toți cei interesați.
Datele si informațiile sunt analizate riguros.
Deciziile sunt luate pe baza unei analize riguroase a faptelor.
Relații reciproc avantajoase cu furnizorii
Conform acestui principiu dacă între o organizație și furnizorii săi există o relație de interdependență reciproc avantajoasă atunci atât organizația cât și furnizorii vor crea valoare.
Prin aplicarea acestui principiu se obțin următoarele:
Posibilitate crescută ca ambele părți să obțină profit.
Reacții rapide față de evoluția pieței sau a nevoilor clientului
Optimizarea costurilor și a resurselor
Acest principiu are următoarele avantaje:
Se stabilesc relații echilibrate atât pe termen scurt cât și pe termen lung.
Câștigurile și resursele sunt puse la comun cu partenerii de afaceri.
Prioritizarea furnizorilor în funcție de importanța lor.
Comunicare clară și deschisă
Stabilirea de planuri de viitor comune.
Realizările furnizorilor sunt încurajate și recunoscute.
PRINCIPII ALE MANAGEMENTULUI CALITĂȚII TOTALE
Prin managementul calității totale (TQM) se asigură satisfacerea cerințelor clienților în condițiile unor costuri minime, cu implicarea întregului personal al întreprinderii. managementul calității totale are la bază ideea că totul poate fi îmbunătățit, cu participarea întregului personal. Calitatea totală presupune o implicare, în aceiași măsură a tuturor departamentelor si a tuturor angajaților.
Managementul calității totale depinde de următoarele:
Întreaga activitate a firmei are ca punct central calitatea;
Toți angajatii sunt angrenati in obținerea calității;
Pentru ca firma să să fie profitabilă pe termen lung este necesară satisfacerea clientului și obținerea de avantaje pentru angajati și pentru firmă.
Managementul calității totale are la bază următoarele principii:
Principiul orientării către client
Conform acestui principiu calitatea se definește în funcție de cerințele clienților, cerințe ce izvorăsc din dorințele, nevoile și așteptările acestora. Din păcate, uneori, cerințele nu sunt cunoscute sau nu pot fi.
Principiul îmbunătățirii continue
Conform acestui principiu, creșterea calității produselor și serviciilor unei firme este posibilă exclusiv prin îmbunătățirea continuă a tuturor activităților și proceselor sale, inclusiv a activității angajaților și a lucrului în echipă.
Principiul “zero defecte”
Conform acestui principiu, totul trebuie făcut bine de prima dată și de fiecare data, trebuie să existe zero erori în toate activitățile firmei, iar salariații trebuie să desfășoare în mod continuu și sistematic, acțiuni de prevenire.
Principiul internalizării relației dintre client și furnizor
Conform acestui principiu, activitatea din cadrul firmei trebuie văzută ca un lanț de relații între clienți și furnizori. Fiecare salariat trebuie perceput atât ca un client cât și ca un furnizor. În acest fel, salariatul trebuie să-și comunice cerințele către furnizor (colegul său din cadrul firmei) și să descopere capacitatea acestuia de a i le îndeplini. În același timp, respectivul salariat, în calitatea sa de furnizor, trebuie să asigure satisfacerea cerințelor clientului (colegul său din cadrul firmei) și să-l informeze cu privire la posibilitățile de care dispune. Astfel, se vor înregistra efecte benefice la nivel de firmă prin îmbunătățirea activității proprii fiecărui angajat.
Principiul situării calității pe primul plan
Conform acestui principiu, toate procesele firmei trebuie să se desfașoare astfel încât să se asigure îmbunătățirea calității, printr-o implicare continuă și permanentă a tuturor salariaților și a managementului.
1.9 TRASABILITATEA
Trasabilitatea este abilitatea de a reconstitui istoricul, aplicarea sau localizarea a ceea ce este luat în considerare.
Atunci când este luat în considerare un produs, trasabilitatea se poate referă la:
-originea materialelor și componentelor;
-procesarea si istoricul ei;
-distribuția și localizarea produsului după livrare.
Atunci când este cazul, organizația trebuie să identifice produsul folosind mijloace adecvate pe durata realizării.
Organizația trebuie să identifice stadiul produsului în raport cu cerințele de măsurare și monitorizare.
Atunci când trasabilitatea este o cerință, organizația trebuie să țină sub control și să înregistreze identificarea unică a produsului.
În unele sectoare industriale, managementul configurației este un mijloc prin care sunt menținute identificarea și trasabilitatea.
Cel mai adesea termenul de “trasabilitate” este utilizat cu referire la un produs și se referă la: istoricul procesării și originea materiei prime, a materialelor sau componentelor utilizate, în continuare vom încerca să dezvoltăm și să explicăm cerințele referitoare la trasabilitate. Atunci când tratăm trasabilitatea unui produs realizat de o organizație trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:
Identificarea originii materiei prime, a materialelor, componentelor și proceselor de execuție aplicabile. Lucrurile pot fi mai complicate atunci când lucrăm cu subcontractanți care au sau nu implementat un sistem de management al calității. În acest caz, standardul solicită o evaluare a furnizorului așa încât prin dovezi obiective să se poată demonstra capabilitatea tehnică și organizatorică;
Istoricul procesării produsului respectiv în spațiu și timp, pe parcursul procesului tehnologic. Este necesară specificarea intervalului de timp pentru care este asigurată trasabilitatea, stabilirea documentației de execuție, inclusiv plasarea lor temporală. Este important sa fie tratate aspectele care vizează resposabilitatea executanților și personalului cu funcție de conducere cu privire la soluțiile tehnologice și identificarea echipamentului tehnologic utilizat;
Localizarea produsului dupa execuție în depozitul organizației și după livrare. Deși cerințele standardului solicită plasarea relației cu clienții în prim plan și evaluarea periodică a satisfacției clienților, în realitate, monitorizarea produselor livrate clienților se face necorespunzător sau deloc, lipsind tocmai aceste elemente ale trasabilitații, care să ofere organizației informații operative privind utilizarea. Acest lucru este important mai ales în situația identificării unor neconformități care impun o intervenție ulterioară asupra produsului. Dacă trasabilitatea nu fost realizată corespunzător costurile refacerii bazei informaționale sunt ridicate. Mulți producători apelează în ultimul timp la sisteme informatice pentru asigurare trasabilității, un rol important îl au și sistemele de coduri de bare.
Identificarea dispozitivelor de măsură si control (DMM) utilizate, identificarea stadiului etalonării, asigurarea alinierii față de sistemele naționale și internaționale de etalonare, existența unui sistem de evidență și de gestionare a DMM, a modului de reparare, de utilizare precum și a instrucțiunilor care reglementează utilizarea lor.
1.10 EXTRAS DIN STANDARD MILITAR. CERINȚE NATO REFERITOARE LA PLANUL CALITĂȚII
Preambul național:
Prezentul standard militar tehnic este identic cu documentul NATO cod AQAP-2105/Ed. 1- decembrie 2005 – „ NATO REQUIREMENTS FOR DELIVERABLE QUALITY PLANS ". Publicația NATO cod AQAP-2105/Ed. 1 este documentul de referință pentru acordul de standardizare al NATO în domeniul asigurării calității cod STANAG 4107/Ed. 7.
“România a acceptat acordul de standardizare al NATO cod STANAG 4107/Ed.7 în anul 2006 iar implementarea acestuia a început din data de 01.06.2007“.
1.10.1. Generalități
Cerințele NATO cu referire la contractele pentru planurile calității sunt cuprinse de AQAP-2105. Furnizorii trebuie evaluați conform cu aceste norme. În planul calității trebuie menționat felul în care se vor respecta clauzele contractuale legate de calitate.
“Scopul acestui document al NATO referitor la asigurarea calității este acela de a preciza cerințele NATO pentru planul calității în conformitate cu paragrafele 5.4 și 7.1 din AQAP- 2110/2120/2130. Planul calității trebuie să precizeze cum trebuie îndeplinite toate cerințele contractuale referitoare la calitate, inclusiv toate cerințele din AQAP- 2110/2120/2130. Planul calității definește și ține sub control activitățile furnizorului, procesele acestuia, responsabilitățile acestuia și resursele acestuia.“
În AQAP- 2110/2120/2130 se face referire la:
AQAP 2110 – “Cerințe NATO referitoare la asigurarea calității în proiectare, dezvoltare si producție ”.
AQAP 2120- “Cerințe NA TO referitoare la asigurarea calității în producție ".
AQAP 2130 – “Cerințe NA TO referitoare la asigurarea calității în inspecție și testare.
SR EN ISO 9000:2006 – „ Sisteme de management al calității – Principii fundamentale și vocabular.
Planul calității: În planul calității sunt menționate atât procedurile și resursele care se aplică pentru un produs/serviciu sau proces, cât și când și cine le va aplica. Notă: Planul calității este un document care aplică cerințele acestui standard și este transmis de către furnizor la GQAR și/sau la achizitor dacă acesta este cerut într-un contract în termen de valabilitate.
Prescurtările utilizate:
AQAP Publicație a alianței în domeniul asigurării calității;
ISO Organizația Internațională de Standardizare ;
GQA Asigurarea guvernamentală a Calității ;
GQAR Reprezentantul cu asigurarea guvernamentală a calității.
1.10.2. Procesul de elaborare a planului calității
O condiție principală în stabilirea planului calitățiieste faptul că furnizorul este obligat să analizeze toate cerințelor contractuale pentru a trasa activitățile de management ce se impun, precum și trasarea de activități tehnice și de altă natură ce urmează a fii aplicate. Planificarea proceselor, tehnicilor si a operațiunilor trebuie făcută pe o anumită perioada de timp și cu precizarea mijloacelor de testare și demonstrare a conformității.
Înaintea începerii activităților se va întocmi și aproba planul calității, care trebuie să facă obiectul controlului documentelor și trebuie să fie conform cu contractul.
În planul calității trebuie să se regăsească procedurile definitorii ale sistemului de management al calității al furnizorului sau să prezinte descrieri detaliate ale proceselor. Dacă este cazul în planul calității se va face referire la alte clauze contractuale sau la alte documente cu aplicabilitate în contractul respectiv
Înainte de prezentarea planului la GQAR si achizitorului pntru evaluare acesta trebuie aprobat de persoana autorizată din partea furnizorului. Planul poate fi respins dacă nu corespunde cerințelor și AQAP 2105.
Este obligația Furnizorului să se asigure că toate părțile implicate sunt la curent cu fiecare dintre procesele precizate în planul calității și toată atenția este concentrată asupra cerințelor speciale.
Toți angajații furnizorului trebuie sa fie solidari planului calității și implementării acestuia.angajații acestuia devin și ei la rândul lor responsabili pentru aplicarea planului calității, furnizorul are datoria de a controla implementarea planului și de a analiza și de a demostra că toate activitățile sunt conforme cu planul calității. Furnizorul mai are datoria de a revizui si modifica planul calității pe parcursul contractului, dacă normele în vigoare o impun, modificările vor fi menționate clar prin precizarea identificării, stadiului aprobării si data aprobării..
Modificările aduse planului calității vor fi prezentate la GQAR și la achizitor în conformitate cu o procedură de control menționată anterior și trebuie înaintate imediat.
1.10.3. Conținutul planului calității
Activitățile furnizorului vor fi prezentate în mod clar și detaliat în planul calității. În planul calității se vor menționa toate planurile, procedurile activitățile de management ce urmează a fi implementate.
Descrierea proiectului și a domeniului în care se va pune în aplicare proiectul se va face în formă succintă.
Planul calității va cuprinde o listă cu toate abrevierile și acronimele folosite. Structura organizatorică va fii descrisă în plan cu precizarea și descrierea tuturor responsabilităților angajaților care iau parte la obținerea calității și a managerilor. Se vor menționa legăturile dintre persoanele cu responsabilitate în asigurarea calității, precum si relațiile cu GQAR și cu achizitorul.
De asemenea în cadrul planului calității trebuie să fie descrise resursele materiale, resursele umane, mediul de lucru și infrastructura.
Cerințele ce se referă la calitate generează o planificare a proceselor de management al calității. În planul calității vor fi prezentate canalele de comunicare prin care se transmit cerințele către executanți.
Planul calității trebuie să descrie procesele (aplicarea, succesiunea și interacțiunea lor). În acesta trebuie incluse metodele prin care se asigură eficacitatea proceselor, dar și metodele de monitorizare și etapele implementării lor, metodele de măsurare, analizare și îmbunătățire continuă, precum și metoda de control al produselor, proceselor și activităților externe, de către furnizor.
Este absolut necesar ca în planul calității să fie introduse toate elementele referitoare la politica calității, toată documentația necesară atingerii obiectivelor calității și modul în care se face controlul și analiza acestor elemente.
Planul calității trebuie să descrie cum se va realiza monitorizarea și măsurarea satisfacției clientului.
Planul calității trebuie să descrie cum se vor realiza auditurile interne necesare pentru determinarea conformității planului calității cu cerințele a eficienței de implementare și menținere.
Planul calității trebuie să facă referire la elementele contractului pentru utilizarea certificatului de conformitate.
Planul calității trebuie să pună în evidență cum vor fi duse la îndeplinire cerințele contractuale privind identificarea și controlul neconformităților.
Planul calității trebuie să descrie cum se va efectua analiza datelor în vederea identificării punctelor care pot fi îmbunătățite dar și pentru a demonstra că activitățile planificate sunt adecvate și eficace.
Planul calității trebuie să descrie cum vor fi duse la îndeplinire atât procesele preventive cât și cele corective dar și metodele de îmbunătățire.
Planificarea activităților privind îndeplinirea cerințelor suplimentare ale NATO:
Planul calității trebuie să conțină detalii clare cu privire la accesul GQAR și al achizitorului la informațiile de care dispune furnizorul și subfurnizorii.
Planul calității trebuie să descrie menționeze cum este asigurat furnizorul că vor fi livrae la achizitor doar produsele conforme.
Planul calității trebuie să facă referire la planuri terțe sau la secțiunile relevante ale acestora, precum și la documentele contractuale referitoare la calitate, descriind interfețele și relațiile cu acestea și cu alte documente de planificare cerute în contracte.
CAPITOLUL 2
PREZENTARE GENERALĂ A FORȚELOR AERIENE ROMÂNE
În anul 1910 Aurel Vlaicu construia primul avion, facând astfel primul pas către aviația militară română; primii ofițeri au fost brevetați ca piloți în anul 1911, prima școală de zbor a fost creată în anul 1912 iar în 1913 a apărut prima lege de organizare a aeronauticii.
Aurel Vlaicu spunea, despre primul său zbor: „Bucuria cea mai mare însă am simțit-o pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuisem mai înalți ca înălțimea la care mă ridicasem. Fiindcă patru metri pe atunci, pentru mine erau un record formidabil, un record care îmi consacra mașina. (…) Zburasem și asta era principalul. Mă menținusem singur în aer, făcusem evoluții neșovăielnice. Publicul, care era de față, m-a aplaudat cu entuziasm. Iar eu, după ce m-am coborât, eram ca beat de fericire. Cei din jurul meu ziceau că am înnebunit. Și eram, în adevăr, nebun de entuziasm și mulțumire… De la furtul lui Prometeu, omul n-a mai îndrăznit nici o aventură atât de primejdioasă. Și, pe cât se pare, ca și Prometeu, omul modern va ispăși prin eterne picurări de sânge această nouă taină furată Dumnezeirii”.
În anul 1917 forțele aeriene române au participat la marile bătălii din Mărăști, Mărășești și Oituz, având misiuni de vânătoare, atac asupra pozițiilor inamice, apărare antiaeriană și informare. Înaintea Marii Unirii, guvernul de la Iași, din dorința de a contacta liderii politici din Transilvania pentru un schimb de informații, a decis trimiterea unui avion militar la Blaj. Locotenentul av. Vasile Niculescu și căpitanului Victor Precup au fost cei doi ofițeri care s-au ocupat de acest demers, la data de 10 noiembrie 1918, misiune în urma căreia s-a aflat că o săptămână mai târziu urma să se întrunească Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, în vederea proclamării Unirii cu Țara.
În anul 1936 s-a înființat Ministerul Aerului și Marinei, avându-l ca ministru pe comandorul(r) ing. Radu Irimescu, veteran al Primului Război Mondial. Cu toate că acest Minister a avut o viață scurtă, fiind desființat în anul 1940, este de remarcat faptul că atunci a fost proiectat și fabricat avionul I.A.R.-80 la I.A.R. Brașov, avion care a devenit principalul aparat de vânătoare al aviației române în cel de-al Doilea Război Mondial. Acest aparat de zbor a fost folosit cu succes și în campaniile din 1941-1942 în bătăliile din Basarabia, Odessa și Stalingrad. Cu toate că înca din anul 1943 era depășit de tipurile noi de avioane utilizate de inamici, I.A.R.-80 a fost folosit de forțele aeriene române până la sfârșitul războiului.
Aviația și artileria antiaeriană române au participat, între anii 1941 și 1945, la campaniile celui de-al Doilea Război Mondial: Frontul de Est (1941-1944), Apărarea Teritoriului Național (1941-1944), Frontul de Vest (1944-1945).
„Escadrila Albă”, o escadrilă sanitară formată din avioane vopsite în alb, a luat naștere în cel de-al Doilea Război Mondial, și era formată numai din doamnele și domnișoarele cu brevet de aviator care și-au dorit să lupte pentru a-și ajuta țara. Această subunitate aeriană sanitară a luat ființă în iunie 1940 la sugestia Marinei Știrbey, fiica prințului George Știrbei și a Elisabetei, care își obținuse brevetul de pilot în 1935. Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Duțescu și Smaranda Brăescu au făcut parte din această escadrilă.
În anul 1994 România a aderat la „Parteneriatul pentru Pace”, un pas vital pentru integrarea în structurile euro-atlantice. Parteneriatul fost un bun prilej de a planifica și realiza interoperabilitatea cu structurile NATO. Capacitatea de luptă a Forțelor Aeriene Române a fost îmbunătățită prin programe de modernizare a tehnicii deja existente (au apărut MiG-21 LanceR, IAR-99 Șoim și IAR 330 Socat), dar și prin utilizarea unor sisteme noi: avioanele C-130 Hercules și C-27J Spartan, rachetele sol aer Hawk, radarele FPS -117 și TPS-79 Gap Filler
În anul 1998 s-a înființat revista „Cer Senin” care avea drept scop aducerea la cunoștința publicului interesat a informațiilor despre realizările, atât pe plan intern cât și pe plan internațional, Forțelor Aeriene Române
Începând cu anul 2005 Forțele Aeriene Române au îndeplinit misiuni în diverse teatre de operații: Althea (Bosnia, 2005), KAIA (Afganistan, 2006 și 2011-2012), Baltica 07 (Țările Baltice, 2007).
În anul 2013 guvernele român și portughez au semnat contractul prin care România urma să achiziționeze 12 aeronave multirol F-16. În acest sens Forțele Aeriene Române au pornit procesul de training al piloților și personalului tehnic, primul grup de militari români ajungând la Baza Aeriană 5 Monte Real din Portugalia, la 30 septembrie 2014.
Pe timp de pace Misiunile Forțelor Aeriene Române au drept scop principal supravegherea aeriană, menținerea integrității și securității spațiului aerian național și protejarea unor obiective vitale împotriva atacurilor aeriene. Pe de altă parte, în situații de criză și de război, acțiunile Forțelor Aeriene Române sunt amplificate pentru apărarea populației, a obiectivelor vitale și a trupelor, împotriva atacurilor aeriene.
“Subsistemul de forțe cuprinde ansamblul structurilor specializate pentru misiuni de apărare aeriană din Forțele Aeriene, Forțele Terestre și Forțele Navale, destinate pentru localizarea, urmărirea si identificarea mijloacelor aeriene, precum si pentru interceptarea si combaterea mijloacele aeriene ostile.”
2.1 PREZENTAREA BAZEI AERIENE
Decretul nr. 2705, emis în anul 1920, prin care a luat ființă Direcțiunea Aviației din cadrul Ministerului Comunicațiilor, a punctat începutul organizării aviației de transport din România. Primele formațiuni specifice aviației de transport din cadrul aviației militare au luat naștere înainte de cel de-al doilea război mondial.
De-a lungul anilor, aviația de transport a suferit transformări structurale:
1949-1965 – REGIMENTUL 49 AVIAȚIE TRANSPORT, având în dotare următoarele avioane: LI-2, IL-14, IL-18.
1965-1972- REGIMENTUL 49 AVIAȚIE TRANSPORT, având în dotare următoarele avioane: IL-18, AN-2, AN-24, AN-26.
În perioada 1972-1986 unitatea a avut următoarele structură:
FLOTILA 50 AVIAȚIE TRANSPORT, având în dotare următoarele avioane: IL-18, IL-62, B-707, BAC-1-11, AN-24, AN-26 și elicoptere: IAR-316. IAR-330, MI-8, MI-17, SA-365;
REGIMENTUL 99 AVIAȚIE TRANSPORT, având în dotare următoarele avioane: BN-2, AN-2, AN-24, AN-26, AN-30 și elicoptere: IAR-316, MI-8.
Între anii 1986-1988 cele două structuri au fost unificate în FLOTILA 50 AVIAȚIE TRANSPORT, fiind separată ulterior din nou în 1990 în:
-FLOTILA 50 AVIAȚIE TRANSPORT, având în dotare avioane IL-18, Boeing 707, BAC 1-11 și elicoptere IAR-330, MI-8, MI-17, SA-365 și
-GRUPUL 99 AVIAȚIE TRANSPORT, având în dotare avioane AN- 24, AN-26, AN-30 și elicoptere: IAR-316, Ml -8.
Din 1995 organizarea acestei unități a fost schimbată, luând ființă Baza 50 Transport Aerian.
Începând cu 25 octombrie 1996, aviația militară de transport, în vederea realizării interoperabilității cu forțele NATO, a achiziționat 2 (și mai târziu încă 2) avioane C-130, care au dublat capacitatea de transport și raza de acțiune. Regimentul de Elicoptere 57 (IAR 330 PUMA SOCAT) a fost transferat Bazei 50 Transport Aerian, în octombrie 2004. Nu în ultimul rând trebuie menționat că unitatea dispune și de capacitate de evacuare aeromedicala (MEDEVAC).
Unitatea are ca misiune principală transportul aerian de personal, de tehnică și de materiale dar și de sprijin al Forțelor Aeriene și al tuturor elementelor din cadrul Sistemului Național de Apărare, atât în spațiul aerian național cât și în zone de conflict în cadrul unor misiuni NATO, ONU și OSCE.
Informațiile cuprinse în acest subcapitol au fost preluate de pe www.roaf.ro/site-ul Forțelor Aeriene Romane.
MISIUNI ȘI EXERCIȚII
"SIMEX-2004", exercițiu de simulare, 19-30 aprilie 2004;
“Blue Road”, exercițiu de parteneriat ROMÂNIA- SERBIA,13-29.05.2004 cu 2 elicoptere IAR 330 SOCAT și 3 echipaje, un total de 40 de ore de zbor în misiuni de SAR, CSAR,MEDEVAC și transport trupe;
“Blue Sky 2004”, exercițiu comun cu Forțele Aeriene Israeliene, 18-30.07.2004 cu 2 elicoptere IAR 330 SOCAT, 15 ore de zbor, misiuni de antrenament în comun;
expoziție de tehnică militară cu prezentarea elicopterului IAR-330 SOCAT , 25-29.05, Plovdin , Bulgaria;
"COOPERATIVE KEY '96", primul exercițiu aerian organizat de Comandamentul Sud-European al Forțelor Aeriene Aliate COMAIRSOUTH, 14.10 — 19.10.1996, la care au participat patru state membre NATO (Italia,Turcia,SUA și Grecia) și patru state partenere (România, Slovacia, Moldova și Slovenia). Exercițiul a încheiat în premieră un ciclu de trei exerciții, desfășurate în toate cele trei medii (aerian-"COOPERATIVE KEY '96", terestru – '’COOPERATIVE DETERMINATION ‘96"; maritim -"COOPERATIVE PARTNER ‘96") într-un singur an calendaristic;
Deplasarea unui avion C-130 pe ruta Otopeni- Maretta (Atlanta,SUA)-Otopeni, cu traversarea Oceanului Atlantic, 11.10-26.10.1997;
COOPERATIVE SAREX 2004, 23-29.09.2004, elicopter IAR-330, în misiuni MEDEVAC, în Ungaria;
RASCUERMEDCUER- iulie 2004, elicopter IAR-330, în misiuni MEDEVAC, în Lituania;
5 misiuni "Open Sky" cu avioane AN-30;
NATO AIR MEET 2004 «Konya» – Turcia, 01-17.09.2004, cu 2 elicoptere, 40 de ore de zbor în misiuni CSAR.
Cu avioanele C-130, în anul de instrucție 2004, s-au executat 216 misiuni externe, 1428 ore de zbor. Principalele misiuni externe executate au fost: Enduring Freedom 2004 (Afganistan) cu 799 ore de zbor, Irak 2004 cu 493 ore de zbor, umanitare (transport ajutoare în Asia) cu 34 ore de zbor, Suedia (transport donație a guvernului suedez), Jandarmeria română, Antalya (transport medici români în Turcia), Germania (transport militari bulgari), Konya și United Step, etc. S-au executat 38 misiuni interne cu 76 ore de zbor, misiuni care au constat în transport personal și materiale, 1 exercițiu de marcare ținte aeriene ATAM, 1 exercițiu de evacuare aeronava la sol (pe aerodromul M.Kogălniceanu).
Baza 50 Transport Aerian a participat la misiunea ALTHEA 2005 (prima misiune multinațională în afara granițelor țării, sub conducerea UE) -Bosnia Herțegovina, Detașamentul Alpha, în Banja-Luka.
2.3 TIPURI DE AERONAVE DIN DOTARE
Baza 50 Transport Aerian are în dotare următoarele tipuri de aeronave: AN-26, AN-30, C-130 Hercules, IAR 330 PUMA SOCAT, IAR 330M.
IAR-330 Puma SOCAT
Tratatului de la Viena stipulează că România poate deține 120 elicoptere de atac. Ministerul Apărării a decis ca programul de achiziție în acest domeniu să se concretizeze în:
96 elicoptere de atac, construite de industria aeronautică română sub licență (program anulat în anul 1999)
24 elicoptere IAR-330 "Puma" modernizate în varianta SOCAT, variantă ce include un nou sistem de armament si avionică.
Configurația de bază a fost stabilită în 1992 – PUMA 2000. Elicopterul IAR- 330 Puma "SOCAT"" (Sistem Optronic de Cercetare și Anti-Tanc), destinat luptei antitank, a apărut prin extensia acestei configurații. Compania israeliana Elbit Systems Ltd. a fost agreată, în 1994, ca furnizor de sisteme, iar în septembrie 1995 a fost semnat contractul pentru modernizarea a 24 de elicoptere IAR-330L Puma cu sistemul SOCAT.
Date tehnice:
Instalația de forță: două motoare turbopropulsoare TURMO IV B, cu o putere de 1400 CP fiecare;
Dimensiuni:
Lungimea: 15m;
Înălțimea: 4,6m;
Anvergura: 3,38m;
Diametrul rotorului principal: 16,2m;
Greutatea:
Greutatea gol: 6200 kg:
Greutatea maximă la decolare: 7400 kg.
Armament:
un tun THL-20, calibru 20 mm, în turelă, sub fuselaj;
două mitraliere laterale cal.7,62 mm
acroșaje exterioare, ce pot include rachete antitanc X-5, rachete aer-aer sau blocuri de proiectile reactive UB-16-57, transportate pe 4 puncte de acroșare.
Sarcina utilă: lOOOkg.
Echipaj: 3
Performanțe:
Viteza maximă: 263km/h;
Plafonul static: 4800m;
Distanța maximă de zbor: 550km.
Lockheed Marfm C-I30B Hercules
Companiile Boeing, Douglas, Fairchild și Lockheed au primit, în anul 1951, o solicitare din partea USAF privind construirea unei aeronave de transport tactic, capabilă să decoleze și să aterizeze scurt, să transporte minim 92 militari echipați de luptă sau 64 parașutiști la 2100 km sau 30000 kg încărcătură la 1800 km. în același timp, trebuia să fie prevăzută cu două uși laterale și o trapă posterioară ce puteau fi deschise în timpul zborului.
Lockheed a câștigat lupta cu avionul său cu patru motoare (Allison T-56-A- de 3250 cp fiecare, ce puneau în mișcare elice cu trei pale). Primul zbor a fost executat la 23.08.1954. Primul avion C-130A, numit până în prezent Hercules, a fost produs la 7 aprilie 1955 și avea în dotare motoare Allison T-56-A-1 de 3750 cp. Avionul a fost livrat armatei SUA în decembrie 1956. Modelul C-130B era dotat cu un radar de navigație mai mare amplasat în botul avionului. Variantele ulterioare au fost îmbunătățite, avionul devenind mai puternic, capabil și flexibil (unele dintre îmbunătățirile aduse au fost și KC- 130 avion cisternă, EC-130 avion de război electronic și AC-130 dotat cu tun de 105 mm). La ora actuală sunt în serviciu mai mult de 2000 de aparate, în peste 56 de țări. Primul din cele 4 aparate C-130B Hercules a fost achiziționat de Forțele Aeriene Române la 25 octombrie 1996, România fiind primul stat din fostul Tratat de la Varșovia care operează acest tip de aeronavă.
Date tehnice:
Instalația de forță: patru motoare turbopropulsoare Allison;
Dimensiuni:
Lungimea: 29,8m;
Înălțimea: 11.66m;
Anvergura: 40,41m.
Greutatea:
Greutatea gol: 34686kg;
Greutatea normală la decolare: 70310kg;
Greutatea maximă la decolare: 79380kg.
Sarcina utilă: 18000kg (92 militari echipați sau 64/84 parașutiști)
Echipaj: 5.
Performanțe:
Viteza maximă: 616km/h:
Viteza de croazieră: 528km/h;
Plafonul static: 10000m;
Distanța maximă de zbor: 5200km.
Antonov An-30
Antonov An-30 a fost proiectat pentru executarea misiunilor de fotografie aeriană și are o structură integral metalică, este echipat cu o gamă largă de senzori în spectrul vizibil și infraroșu, integrată în fuselaj, și, în unele cazuri, chiar și cu cameră obscură. Cabina de pilotaj este dispusă într-o coamă a fuselajului, cu scopul de a lărgi spațiul interior disponibil pentru echipamente. De asemenea, avionul are dispusă, în partea frontală, cabina navigatorului, ce dispune de o mare suprafață vitrată.
Primul avion An-30 a ajuns la baza aeriană de la Otopeni în decembrie 1976, primul zbor cu piloți români a fost executat tot atunci, iar prima misiune fotografică a fost executată în iulie 1977. Forțele Aeriene Române utilizează An-30 doar pentru misiuni geodezice, pentru misiuni de transport/sprijin și pentru misiunile din cadrul acordului "Open Skies”.
Date tehnice:
Instalația de forță: două motoare turbo propulsoare Ivchenko AI-24, 2×2820 Dimensiuni:
– Lungimea: 24,8m;
-Înălțimea: 8, 32 m;
Anvergura: 29,2m.
Greutatea:
Greutatea gol: 15100kg;
Greutatea maximă la decolare: 23000kg.
Echipament:
Aparatura fotogrammetrică:
LMK-1000
WILD-RC-8
AFA-42/20
OMERA-33
Sarcina utilă: 2000kg (40 de pasageri).
Echipaj: 6
Informațiile de natură tehnică au fost preluate de pe www.roaf.ro/Site-ul Forțelor Aeriene Romane, Ministerul Apărării Naționale și www.dpa.ro/Site-ul Departamentului pentru Armamente, Ministerul Apărării Naționale.
CAPITOLUL 3
ASPECTE CRITICE REZULTATE DIN DIAGNOSTICAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂȚII LA BAZA AERIANĂ 50:
EXTRAS DIN „MANUALUL CALITĂȚII PRIVIND SISTEMUL DE MANAGEMENT AL CALITĂȚII LA BAZA AERIANĂ 50”
DISPOZIȚII GENERALE
Art.1 Prezentul regulament stabilește si detaliază modul de organizare si funcționare a Sistemului de Management al Calității (SMC) din Baza Aeriană 50 având ca scop:
delimitarea clară a atribuțiilor si responsabilităților la diferite nivele ale structurii
organizatorice;
stabilirea limitelor de competență la fiecare nivel ierarhic;
stabilirea relațiilor care există între structurile existente si structura Sistemului de Management al Calitătii.
Art.2 Documentele de referință ce au permis elaborarea acestui regulament sunt următoarele: Ordinul Comandantului Privind Calitatea in Baza Aeriană 50, regulamentele si instrucțiunile de exploatare specifice compartimentelor din structura Organigramei Compartiment Calitate, legislație în vigoare, protocoale cu alte structuri ale M.Ap.N, NATO si organe civile, regulamentele militare.[Anexa 1]
Art.3 Baza Aeriană își asumă misiunea de a pregăti si forma specialiști în diferite domenii, capabili de a utiliza cunoștințele tehnice, de a se integra în procesele tehnologice desfășurate in Bază.
Art.4 Obiectivul fundamental al conducerii Bazei în domeniul calității îl constituie implementarea unui sistem de management al calității bazat pe o politică, o structura organizatorică si o documentație care sa permită monitorizarea-evaluarea, intervenția corectivă-preventivă si imbunătățirea continuă a calității în ceea ce privește activitatea de zbor, principala activitate a Bazei. Pentru aceasta conducerea Bazei Aeriene:
alocă resursele umane si materiale necesare implementării SMC;
numește reprezentantul conducerii responsabil de implementarea SMC;
analizează periodic stadiul implementării și decide măsurile corective ce se impun.
Art.5 Pentru atingerea acestor obiective în Bază se vor desfășura următoarele activităti:
Elaborarea documentelor Sistemului de Management al Calității: Manualul Calității, Proceduri si Proceduri Operaționale.
Identificarea, definirea si analiza principalelor funcțiuni și procese ale Bazei pentru determinarea acelora care sunt critice pentru calitatea rezultatelor și asigurarea mijloacelor si metodelor de ținere sub control si îmbunătățirea continuă a acestora.
Implementarea unui plan de instruire si introducerea tehnicilor de lucru în grup în identificarea problemelor si căutarea soluțiilor de îmbunătățire a calității mentenanță si exploatare pentru creșterea gradului de implicare al personalului direct implicat.
Introducerea evaluării periodice a contribuției individuale a fiecărui cadru militar, pentru intărirea responsabilității întregului personal.
STRUCTURA ORGANIZATORICA
Art.1 Structura organizatorică a SMC are la bază principiul conform căruia, Sistemul de Management al Calității este condus la fiecare compartiment al Bazei de către Șeful Compartimentului respectiv ( comandanți de escadrile/ pe tipuri de aeronave, șef atelier reparații tehnică militară, șef comunicații si informatică, sef secție dirijări aoeronave).
Art.2 Încadrarea structurii SMC în organigrama Bazei, constituie parte a acestui regulament si ea este prezentată în Anexa 2.
Art.3 Principaleie elemente ale structurii organizatorice a SMC din Bază sunt: Comandant, Inginer Șef ( Sef Departament Calitate), Comandanții de escadrile, Șef atelier reparații tehnica militară, Șef comunicații si informatică, Șef secție dirijări aeronave.
RESPONSABILITĂȚI PRIVIND SMC
La nivel de Bază responsabilitățile privind SMC sunt următoarele:
SMC la nivelul Bazei este condus de Comandant care stabilește strategia, politica, obiectivele si prioritățile in domeniul calității, urmărește cunoașterea si aplicarea lor în întreaga instituție, aloca si verifică utilizarea corespunzătoare a resurselor aferente SMC.
Inginerul Șef conduce si răspunde de proiectarea, implementarea, menținerea si imbunătățirea SMC în compartimentele subordonate. Cei subordonați lui alocă și urmăresc utilizarea resurselor aferente in aceste compartimente .
Consiliul Calității este un organism colectiv de lucru al Bazei care identifică, analizează si propune soluții și decizii care privesc SMC. Este prezidat de Comandant, asistat de Inginerul Șef. Competența Consiliului Calității este stabilită de Comandant. La reuniuni pot fi invitate persoane reprezentând alte structuri superioare Bazei/ reprezentanți ai Statului Major a Forțelor Aeriene.
Corpul de evaluatori interni, constituie un grup de persoane provenite din fiecare compartiment și serviciu funcțional, care dispun de o instruire adecvată și au ca parte a sarcinilor de serviciu participarea la activitățile de evaluare internă. La nivel de Compartiment, responsabilitățile privind SMC sunt:
La nivelul Compartimentelor responsabilitatea si autoritatea aferentă SMC aparține șefului de Compartiment sau Comandant de escadrilă. Acesta urmărește la nivelul Compartimentului atingerea obiectivelor generale si specifice privind calitatea, instruirea personalului, planificarea si desfășurarea evaluărilor interne si a evaluărilor individuale,
Șeful de Compartiment sau Comandantul de escadrilă poate numi, dacă consideră necesar, câte un responsabil pentru calitate, pentru fiecare specializare (siguranța si securitate zbor, navigație etc) . Acesta răspunde de calitatea întregului proces în cadrul specializării.
În cazul în care activitatea Compartimentului este extinsă, șeful de Compartiment poate numi un reprezentant al său pentru SMC.
Documentele Sistemului de Management al Calității sunt gestionate de fiecare Șef de Compartiment sau Comandant de Escadrilă în parte, în funcție de tipul de lucrări desfășurate la compartimente, la aeronave conform cu Manualul de exploatare și intreținere la sol/ lucrări periodice sau la ordin, carnet aeronavă; alte documente de evidență a reparațiilor/ fișa trasabilitale, check-listuri etc., TO, etc: la transmisiuni conform cu Carțile tehnice, de exploatare si reparații la fiecare tip de tehnică în parte.
3.1 ATRIBUȚII SPECIFICE ALE COMPARTIMENTULUI CALITATE
Asigură supravegherea activităților de întreținere tehnică a aeronavelor;
Avizează documentația de întreținere tehnică a aeronavelor și supraveghează respectarea acesteia (inclusiv a programelor de întreținere);
Asigură evaluarea tehnică a echipelor de întreținere tehnică a aeronavelor;
Asigură examinarea personalului tehnic aeronautic în vederea acordării licențelor;
Efectuează evidența înmatriculării, radierii, modificărilor în certificatele de înmatriculare și de navigabilitate ale aeronavelor;
Asigură evidența înscrierilor în Registrul unic de înmatriculare al aeronavelor militare din România și Registrul foilor de sarcini.
Elaborează reglementările naționale și procedurile de implementare asociate în domeniul de activitate;
Participă la certificarea de tip a aeronavelor militare, produselor și pieselor asociate;
Emite certificatele de navigabilitate și documentele asociate, rezultate în urma activităților de inspecție specifice, pentru aeronavele militare;
Asigură activitatea de înmatriculare a aeronavelor militare in România;
Evaluează în vederea autorizării și supraveghează menținerea condițiilor de autorizare ale echipelor ce întrețin aeronavele și a sistemelor de întreținere tehnică ale aeronavelor;
Participă la investigarea accidentelor/ incidentelor de aviație în conformitate cu prevederile Ministrului Apărării Naționale ;
Examinează personalul aeronautic tehnic :
Administrează Registrul de evidență a navigabilității aeronavelor militare din România, a Registrului unic de înmatriculare a aeronavelor militare în România și a Registrului foilor de sarcini.
Evalueaza efectuarea controlului tehnic oficial la sol și în zbor a aeronavelor militare și certificarea navigabilității acestora;
Avizează documentația de întreținere tehnică a aeronavelor și supraveghează respectarea acesteia;
Asigură examinarea personalului tehnic în vederea acordării licențelor;
Participă la executarea activităților specifice de registru;
Stabilește sistemul indicatorilor statistici, nomenclatoarelor, clasificărilor, metodologiilor și tehnicilor de culegere, prelucrare, analiză și diseminare a datelor, în vederea asigurării de informații și cercetări statistice pe deplin obiective;
Crează și actualizează fondul de date statistice aeronautice pe care îl sistematizează si gestionează;
Organizează și coordonează conceperarea instrumentelor de lucru specifice statisticii aeronautice;
Gestionează baza de date statistice din domeniul aviației militare române, necesară elaborării studiilor de analiză și prognozelor, elaborarează studii de analiză și prognoză;
Participă la elaborarea reglementărilor si metodologiilor de pregătire a personalului aeronavigant din aviația militară și pentru lucru aerian;
Colaborează cu Serviciul licențe personal aeronautic din Statul Major al Forțelor Aeriene la elaborarea reglementărilor si procedurilor de atestare a personalului aeronautic militar din aviația militară și pentru lucru aerian;
Organizează efectuarea de către inspectorii de zbor din serviciu a examinărilor în zbor ale personalului aeronautic navigant în vederea prelungirii/reinnoirii/acordării licenței de zbor.
Își desfășoară activitatea în conformitate cu: Prevederile Codului Aerian Român, regulamentelor militare de specialitate in vigoare; reglementărilor internaționale in domeniu, protocoalelor cu structuri militare si civile, Regulamentului de zbor; manualele de zbor al aeronavelor din dotarea Bazei, prevederilor NATO in domeniul aviației militare;
Pregătește și execută misiunile de omologare, verificare și supraveghere a mijloacelor PNA. Asigură respectarea tuturor reglementărilor tehnice și operaționale pentru ca activitatea de zbor să se desfășoare în siguranță;
Administrează documentele misiunilor de zbor executate;
Asigură aplicarea corectă a metodologiei de pregătire în zbor a piloților.
Duce la îndeplinire procedurile de zbor în scopul executării misiunilor de verificare din zbor. Recepționează documentația specifică și modificările acesteia și efectuează modificările in documentație;
Participă la analizarea și avizează Manualele pentru Operațiuni Aeriene, Manualele de zbor, Listele echipamentului minim și Manualele de pregătire ale echipajelor (Training Manual) pentru aeronavele militare ;
Participă la inspecția de evaluare inițială a compartimentelor de zbor ale escadrilelor Bazei. Elaborează manuale și proceduri necesare inspectorilor pentru operațiuni de zbor transport, asigură prin conținutul acestora implementarea cerințelor JAA și dezvoltarea de proceduri de implementare corespunzatoare;
Verifică respectarea programelor de formare și pregătire profesională a personalului aeronautic tehnic [Anexa 2/Competențe] si navigant;
Elaborează, dezvoltă și actualizează baza de date pentru examinarea și testarea personalului aeronautic navigant;
Elaborează chestionare / teste pentru cunoașterea și exploatarea în condiții normale, anormale și de urgență a aeronavelor, motoarelor, sistemelor, instalațiilor și echipamentelor acestora, întocmește, actualizează și implementează programul de întreținere al aeronavelor;
Efectuează planificarea lucrărilor de întreținere, în conformitate cu Programul de întreținere aprobat pentru fiecare tip de aeronave;
Asigură inspecția lucrărilor executate la aeronave;
Asigură participarea la zborurile de supraveghere și verificare din zbor a mijloacelor PNA cu care ocazie evaluează starea de navigabilitate a aeronavei;
Analizează directivele de navigabilitate emise pentru fiecare tip de aeronavă și ia măsuri pentru îndeplinirea la timp și în condiții de aero-navigabilitate a prevederilor acestora. Analizează buletinele de serviciu emise de constructorul aeronavei și constructorii sistemelor și, după caz propune măsuri de aplicare;
Elaborează lunar raportul pentru constructorii aeronavei, motoarelor și elicelor, asupra consumului de resursă și datele de fiabilitate (defectele produse la aeronavă, motoare și elice). Emite certificatul de repunere în serviciu pentru aeronavă în urma lucrărilor de linie și de bază.
Tratează și administrează documentația tehnică deținută, utilizată în principal ca documentație de lucru în cadrul activităților desfășurate de către Direcția de Navigabilitate. precum și de către celelalte compartimente și direcții ale AACR, la cererea acestora;
Asigură controlul publicațiilor JAA originale, al traducerii acestora precum și coordonarea deținerii în depozit a manualelor de management și de proceduri de implementare JAR;
Gestionează sistemul de reglementări ICAO în domeniul navigabilității;
Coordonează elaborarea Directivelor și a Circularelor de Navigabilitate;
Asigură constituirea în depozit a documentației aferente aeronavelor, motoarelor de aeronavă și elicelor ale căror certificate de tip au fost emise sau validate de către AACR;
Coordonează elaborarea standardelor de navigabilitate în domeniile de activitate ale Secției Dirijări Aeronave.
Execută verificarea din zbor a mijloacelor PNA în conformitate cu reglementările specifice în vigoare, pentru autorizarea, supravegherea și prelungirea certificatelor de exploatare.
Oprește din funcționare un mijloc sau un sistem de mijloace, dacă pe timpul controlului sau verificării din zbor constată că ele sunt necorespunzătoare, iar menținerea lor în funcție ar conduce la premize sau evenimente de zbor.
Întocmește actele tehnice, urmare a verificărilor din zbor a mijloacelor PNA.
Analizează și propune spre avizare propunerile unităților de aviație militare privind modificarea, transformarea sau îmbunătățirea parametrilor tehnici ai mijloacelor PNA.
Participă la comisiile de omologare, recepție și punere în funcțiune a mijloacelor PNA;
Participă la activitățile de planificare și stabilire a obiectivelor strategice ale AACR;
Gestionează notificările privind evenimentele din aviația militara transmise către AACR și întocmirea, după caz, a unor situații statistice pe diverse categorii de evenimente produse; Crearea unei culturi privind siguranța zborului printre Bazele aeriene militare din România prin punerea la dispoziție a diverselor informații din domeniul aeronautic militar.
3.2 OBIECTIVE PRIVIND CALITATEA ȘI SIGURANȚA
Principalul obiectiv al Bazei este acela de a imbunatăți si de a ridica in mod constant standardele de calitate si siguranța in conformitate cu cerințele obligatorii ale Uniunii Europene, ale reglementarilor IATA si NATO.
Pentru a ne atinge obiectivele propuse, considerăm următoarele acțiuni ca fiind indispensabile:
Angajarea fata de misiunile ce i-au fost incredintate prin focalizarea tuturor eforturilor si resurselor pentru ducerea la îndeplinire a acestora;
Îmbunătațirea eficacității si eficienței Bazei prin optimizarea organizării interne si prin eliminarea problemelor de ordin managerial sau operațional;
Grija constantă față de sănătatea si siguranța personalului, precum si implicarea si motivarea acestora pentru a fi conștienti de importanta realizarii obiectivelor Bazei;
Monitorizarea continuă, analiza datelor si a procesele de evaluare trebuie sa conducă la descoperirea sferelor ce necesită imbunătățire; totodată, luarea de poziție pentru corectarea acestora;
Îmbunătățirea performantei si eficientei sistemului nostru de calitate prin monitorizarea rezultatelor obținute si a obiectivelor stabilite si asigurarea că in cazul în care există discrepanțe între rezultate si obiective, sunt luate toate măsurile necesare;
Îndeplinirea eu succes a tuturor misiunilor incredințate;
Instruirea si perfecționarea periodică a personalului cu privire la principiile si metodele de calitate, în scopul de a ne asigura ca vor lua întotdeauna măsurile corecte si preventive.
3.3 DOMENII DE COMPETENȚĂ ALE BAZEI AERIENE
Cercetări și încercări la sol și în zbor în scopul certificării sau omologării aeronavelor, configurațiilor de înarmare ale aeronavelor, echipamentelor și sistemelor de bord, armamentului și munițiilor de aviație;
Cercetări și experimentări în scopul certificării sau omologării altor produse cu destinație militară;
Măsurători de precizie, achiziție și prelucrări de date experimentale;
Studii, cercetări aplicative și experimentări;
Executarea misiunilor de luptă;
Teste de acceptanță la sol și în zbor a produselor aeronautice care urmează să intre în înzestrarea Ministerului Apărării Naționale;
Analiza fiabilității sistemelor;
Analize chimice ale carburanților și lubrifianților de aviație;
Organizarea cursurilor de autorizare a personalului pentru exploatarea la sol și în zbor a diferitelor tipuri de aeronave;
Elaborarea documentației de exploatare la sol și în zbor a aeronavelor;
Dezvoltare pachete software pentru achiziția, prelucrarea și analiza datelor
experimentale:
Actualizarea normelor de exploatare a aeronavelor pe baza datelor obținute în urma exploatării intensive a aeronavelor sau a încercărilor în zbor;
Cercetări și experimentări îin domeniul medicinii aeronautice.
3.4 CONDIȚII GENERALE PRIVIND TRANSPORTUL AERIAN ÎN BAZA AERIANĂ
Obligații Generale
Baza Aeriana să pună la dispoziție aeronava in condiții de aeronavigabilitate cu echipaj licențiat, in conformitate cu reglementările Autorității Aeronautice Romane si Ministerului Apărării Naționale.
În caz de necesitate Baza are dreptul să înlocuiască aeronava cu o alta de aceeași capacitate.
Să aiba în vigoare asigurarea aeronavei si asigurarea de răspundere legala față de terți, incluzând pasagerii si incărcătura transportate.
Să obțină aprobările de trafic.
Baza va notifica asupra oricăror schimbări privind programul de operare ce pot surveni ca urmare a răspunsului negativ primit de la autoritățile aeronautice și/sau furnizorii de petrol.
Să plătească toate taxele de operare aferente zborului (carburanți, aterizare/decolare, handling, catering, taxe de aeroport, survol, staționarea aeronavei si echipajului).
Obligațiile Secției Dirijări Aeronave
Să transmită cererea privind executarea zborului cu cel puțin 48 ore înainte de data cursei, în vederea obținerii a aprobărilor de survol si aterizare in timp util.
Să transmită lista de pasageri cu cel puțin 24 ore înaintea datei zborului, cu menționarea de pasageri si încărcătură, după caz. Îmbarcarea pasagerilor se va face conform listei de pasageri transmisă de Secția Mișcare.
Să asigure prezența pasagerilor pe aerodrom cu cel puțin două ore înainte de ora de decolare.
Să se asigure că pasagerii si materialele acestora au documentele, vizele si aprobările necesare conform legilor si reglementărilor în vigoare în țările de destinație.
Să respecte toate regulile internaționale privind transportul aerian în vederea evitării supraîncărcării aeronavei.
ANULAREA ZBORULUI
Condiții nesigure pentru operarea zborului, respectiv condiții meteo nefavorabile, trafic, lipsa combustibililor de aviație, etc.
Forța Majora.
Refuzul sau acordarea cu întârziere a aprobărilor de aterizare si survol din motive independente de Bază.
Comandantul aeronavei are drept de decizie finală în cazul in care securitatea si siguranța zborului sunt în pericol. Decizia sa cu privire la executarea sau neexecutarea zborului este definitiva si obligatorie pentru echipaj și pasageri.
FORȚA MAJORA
Forța Majoră exonerează de răspundere partea care dovedește ca se află într-o astfel de situație. Se consideră a fi cazuri de Forță Majoră evenimente imprevizibile și independente de voința Bazei/echipajului cum ar fi, dar nelimitându-se la, : cutremure, inundații, greve, stare de război, etc. evenimente care fac imposibilă executarea zborului în condiții de securitate.
CAPITOLUL 4
ACREDITĂRI ȘI CERTIFICĂRI:
4.1 EXTRAS DIN “CERTIFICAREA SISTEMULUI DE ARMAMENT LA ELICOPTERUL DE LUPTĂ IAR 330 SOCAT“
4.1.1 Introducere
Calitățile de luptă ale unei aeronave se apreciază atât după caracteristicile de zbor (viteză, plafon, durată de zbor, manevrabilitate) cât și după caracteristicile și performanțele instalației de armament. Datorită importanței deosebite pe care o au elicopterele în cadrul câmpului de luptă, cât și atenției care trebuie acordată pentru creșterea siguranței în exploatare, problematica adoptării unui sistem de armament acroșat pentru elicoptere, este foarte vastă. În momentul de față se caută soluții noi pentru creșterea puterii de foc, mărirea gradului de supraviețuire în câmpul tactic, creșterea fiabilității sistemelor acestui tip de aeronavă.
“Una din cerințele de bază pentru un elicopter militar este ca acesta să fie capabil să transporte o cantitate cat mai mare de muniție acroșată. Cantitatea de muniție acroșată este limitată însă de caracteristicile tehnico-tactice ale elicopterului și de aceea trebuie găsită soluția optimă de înarmare a elicopterului. Astfel muniția acroșată trebuie să asigure o putere de foc corespunzătoare cu misiunile care sunt încredințate aeronavei, dar în același timp nu trebuie redusă manevrabilitatea șicaracteristicile de zbor ale aeronavei. Prin abordarea unor metode moderne de proiectare, construcție și încercare a sistemelor de armament, se pot găsi soluții noi care să permită instalarea la bordul aeronavei a unei cantități cât mai mari de muniție. în condiții de siguranță.“
Utilizarea armamentului și a munițiilor pentru înarmarea aeronavelor, implică o serie de măsuri de siguranță care trebuie îndeplinite obligatoriu și necondiționat. Printr-o abordare corespunzătoare a proiectării și metodelor de încercare, se elimină posibilitatea apariției situațiilor periculoase, pe timpul exploatării și funcționării sistemelor de armament de la bordul aeronavelor.
Cerințe operaționale pentru elicopterele militare de atac
Componenta de bază a elicopterelor de atac și multifuncționale este sistemul de avionică și armament ambarcat, a cărui performantă este determinantă pentru eficacitatea operațională a aeronavei. La ora actuală, în lume, soluția elicopterului de atac și sprijin la sol care are la bază un sistem integrat de avionică și armament este unanim acceptată și folosită. Folosirea unui astfel de sistem generează o serie de cerințe specifice privind componența și structura subsistemelor sistemului de avionică și armament integrat al elicopterului, respectiv:
instalarea de sisteme de navigație de mare precizie, de regulă unul autonom (inerțial INS, în majoritatea cazurilor și mai rar Doppler) conjugat cu GPS;
afișarea automată la bord pe unul sau mai multe display-uri color multifuncționale – MFCD- a hărții digitale a zonei survolate. împreună cu toate datele necesare pentru desfășurarea misiunii;
harta digitală a zonei de operații, pregătită la sol, la mai multe scări, se stochează pe hard-disc și apoi se păstrează depozitată în permanență la bordul aeronavei; misiunea de zbor, cu toate datele tactice (ținte, locuri de dislocare trupe amic-inamic, linia frontului) și cele necesare desfășurării zborului, se pregătește la sol, se încarcă pe o dischetă care este preluată de către pilot, care la rândul său transferă datele de pe aceasta în sistem;
“afișarea datelor necesare pentru zborul în IFR pe display-uri multifuncționale (monocrome MFD sau color MFCD) și pe sisteme de vizualizare pe casca, pentru a asigura zborul la joasă înălțime, cu privirea afară“;
instalarea unuia sau a două calculatoare centrale de bord (al doilea de regulă pentru redundanța în situația defectării celui de bază), pentru a efectua calculele de navigație, corecțiile balistice de tragere cu armamentul de bord, a implementa logica selectării armamentului și securitatea tragerilor, generarea simbologiei pentru display-uri și integrarea sistemelor de arme și avionică precum și a senzorilor din definiția de bază a aeronavei;
asigurarea unei interfețe ergonomice om-mașină, care să reducă la minim nivelul de solicitare al echipajului la bord pentru îndeplinirea misiunii; în componenta acestuia intră și subsistemul de comenzi unificat pe manșele de pas ciclic și colectiv, HOCAS (Hands On Colectiv And Stick), care asigură posibilitatea comandării sistemului de avionică și de armament direct de pe comenzile de zbor, pentru a facilita echipajului efectuarea zborului la joasă înălțime în siguranță (pilotului i se asigură facilitatea de a privi numai afară pentru a zbura în siguranță fără a fi nevoit să părăsească comenzile de zbor sau să își abată privirea în cabină pentru a opera sistemul);
instalarea la bord a unor sisteme vizuale și auditive de alarmă a echipajului în situații de avarie, la apariția de obstacole periculoase pentru securitatea zborului, la iradiere laser, radar și la apropierea de aeronavă a rachetelor auto-dirijate lansate de către inamic;
instalarea de sisteme de contramăsuri electronice, de bruiaj radar și termic (împotriva rachetelor aer/aer autodirijate) și lansatoare de capcane termice;
instalarea de sisteme de identificare amic-inamic-IFF (Identification Friend and Foe) și interogatoare de recunoaștere a apartenenței statale (de regula aceste sisteme se instalează și funcționează în regim neintegrat, fiind vitale pentru supraviețuirea în câmp tactic);
instalarea a cel puțin două stații de radio-comunicate (una de bază și alta de avarie), cu emisie secretizată și data link pentru a transmite la sol datele de cercetare achiziționate în timp real prin intermediul dispozitivului electrono-optic, setarea parametrilor, selectarea stațiilor radio și comanda acestora să poată fi făcută prin consolele de la postul de pilotaj, automat de către calculatorul de bord sau manual în regim de avarie, de pe panourile de comandă dedicate;
echiparea personalului navigant cu căști de zbor specializate pentru zborul la joasă înălțime, ziua și noaptea, care să permită observarea mediului exterior, afișarea informațiilor vitale pentru zbor pe display-urile de zi și de noapte atașate pe cască; pe timpul zborului de noapte să asigure intensificarea luminii reziduale provenită de la Luna și stele, prin reflexie pe frunze și iarba, și totodată, un câmp vizual cât mai larg; de asemenea casca trebuie să permită aservirea tunului turelat și a dispozitivului electrono-optic automat, la linia de vizare a pilotului; cele mai avansate căști pentru elicopterele de atac sunt cele integrate, însă se mai folosesc pentru noapte soluțiile de cască individuală pe care se atașează o montură pentru ochelari de vedere pe timp de noapte (NVG – Night Vision Goggles, generația a-II-a și mai nou generația a-III-a) și pentru display-urile de zi și de noapte;
“instalarea unui sistem de armament performant, bazat in principal pe următoarele elemente:
tun turelat, calibrul 20 sau 30 mm, cadența de tragere între 750-850 lov/min. și bătaia eficace de cca. 1000m.,cu țeava aservită automat la linia de vizare a căștii de zbor sau a dispozitivului electrono-optic; proiectile reactive nedirijate, calibrele 70, 80 și mai rar 57 mm, dispuse în două la patru lansatoare, pentru combaterea forței vii, distrugerea amenajărilor genistice și fortificațiilor inamicului, precum și a vehiculelor ușor blindate;
două-patru rachete aer-aer autodirijate cu bătaie scurtă, pentru autoapărare împotriva elicopterelor și avioanelor ușoare, cu aservirea capului de dirijare înainte de lansare la linia de vizare a căștii pilotului;
8-16 rachete antitanc, dirijate prin fir, fibra optica sau pe fascicul laser reflectat, cu bătaia intre 6-10 Km, și puterea de penetrare între 700-1000 mm blindaj reactiv;“
Instalația de armament acroșat, trebuie să îndeplinească o serie de cerințe de bază pentru deservirea rachetelor, cum ar fi:
să permită acroșarea ușoară și în siguranță a lansatoarelor;
să permită acroșarea unei cantități cât mai mari de muniție;
înarmarea cu diferite tipuri de muniție să fie posibilă fară intervenții în structura instalației;
să asigure transportul și lansarea în condiții de siguranță a muniției;
să permită lansarea indiferent de evoluția și regimul de zbor al elicopterului;
să nu modifice caracteristicile de zbor ale elicopterului, în momentul lansării;
să fie prevăzută cu sisteme de largare a muniției în caz de pericol;
să fie sigure în exploatare.
La montarea lansatoarelor de aviație trebuie să se țină cont de :
Montarea lansatoarelor la bordul aeronavei nu trebuie sa înrăutățească calitățile
dispunerea lansatoarelor la bord trebuie să se facă în concordanță cu calibrul și modul de dirijare a rachetelor pentru care sunt construite;
lungimea lansatoarelor trebuie pusă de acord cu modul de asigurare a joncțiunii rachetei cu ținta;
lansatoarele trebuie să poată fi substituite unele cu altele pentru diferite condiții tactice de în armare polivalentă.
“Pentru ca aeronava să îndeplinească cerințele privind siguranța zborului trebuie asigurate și unele condiții de rezistență și de rigiditate cum ar fi :
în timpul zborului să nu apară tensiuni în elementele componente, mai mari decât cele de rupere prevăzute de proiectare;
deformațiile plastice (permanente) apărute în momentul evoluțiilor din timpul zborului și al încălzirii cinetice, să nu depășească anumite valori admisibile;
în urma solicitărilor alternante, dinamice să nu apară fisuri și ruperi ale pieselor prin oboseala materialelor;
aeronava să fie suficient de rigidă pentru a nu-și modifica forma, în caz contrar se înrăutățesc caracteristicile aerodinamice și pot fi amorsate fenomenele aeroelastice de tip flutter;
îmbinările dintre piesele, subansamblurile și ansamblurile aeronavei să permită în timpul zborului unele mici deformații locale fară a afecta pe ansamblu rezistența și rigiditatea construcției;
aeronava să prezinte rigiditatea și rezistența necesară, folosindu-se o cantitate minimă de materiale.“
4.2 ACREDITĂRI ȘI CERTIFICĂRI
Sistemul nostru de calitate si siguranță include următoarele sfere de aplicație:
proiectarea si planificarea zboruriîor de antrenament si misiunilor,
managementul zborurilor,
managementul serviciilor la sol,
servicii la bord,
asistenta pre- si post-zbor,
activitati de intreținere pre- si post-zbor.
Programele majore de încercări în zbor în vederea omologării avioanelor militare se desfășoară în conformitate cu prescripțiile regulamentelor internaționale din clasa MIL. AvP 970, AIR 2004 și a standardelor militare naționale si NATO.
Programele majore de încercări în zbor în vederea omologării avioanelor militare se desfășoară în conformitate cu prescripțiile regulamentelor din clasa FAR.
Sistemul de management al calității implementat de Baza Aeriana a fost evaluat de OMCAS și este conform cu Cerințele M.Ap.N NG OMCAS – 02.01 și cu SR EN ISO 9001:2001.
4.3 CERTIFICĂRI DE FUNCȚIONARE
Atelierul de Reparații și Întreținere aeronave deține licențe și certificate ce dovedesc înalte standarde de calitate. Dintre aceste certificate ar putea fi enumerate:
Certificatul pentru Stații de Reparație FAA;
Certificate de autoritate de aviație militară din Iordania;
Certificat KELLSTROM pentru componente de avion;
Certificatul EASA.
Comanda Bazei Aeriene și-a îndreptat eforturile pentru a îndeplini misiunile încredințate la o înaltă calitate și performanță, mai ales dupa acceptarea țării noastre ca țară membra NATO.
Ca urmare a rezultatelor și eforturilor susținut, s-a obținut certificatul EASA de întreținere si certificatul FAA TRUY368X pentru stații de reparație. Baza Aeriană a obținut prima prelungire a înregistrării în registrul IOSA (IATA Operațional Safety Audit) la finalul unui proces complex de pregătire și audit propriu-zis. IOSA este un sistem de evaluare recunoscut internațional și un reper deosebit de important pentru sistemele de management ale operatorilor aerieni. În 2008 Baza Aeriană a fost desemnată pentru acordul prin care Ministerul Apărării sa încheie un contract de colaborare si servicii cu firma SKYTEAM.
IOSA a efectuat primul audit asupra Bazei Aeriene în 2006 și a listat-o în registrul său la începutul anului 2007. Auditul a recunoscut deplina conformare a unității noastre la cele mai înalte standarde si reglementări internaționale, o competentă confirmată anterior prin accesul cu drepturi depline al țării la Autoritățile Aeronautice Unite (JAA), instituția pentru standarde in Aviația Civila Europeana (ECAC) si acordarea subsecventă a statutului de operator JAR-OPS 1 (in prezent EU-OPS 1).
Lansat în 2003, programul IOSA este un sistem de evaluare validat si aprobat la nivel internațional, în fapt unicul standard aeronautic recunoscut in întreaga lume în domeniul managementului siguranței liniilor aeriene, menit să evalueze managementul operațional si sistemele de control ale unui operator aerian in scopul menținerii celor mai ridicate standarde desiguranță.
Înregistrarea IOSA este valabilă timp de doi ani, după care este necesar un nou audit pentru a se asigura, conformitatea cu standardele IATA.
Auditul de reînnoire a utilizat aceleași proceduri ca și auditul inițial prin verificarea conformării cu mai mult de 900 standarde și proceduri recomandate IOSA din 8 zone operaționale ale unui operator aerian militar. Auditul IOSA este dezvoltat pentru a îmbunătăți capabilităiile operaționale ale companiilor aeriene din întreaga lume și include 8 zone majore ale activităților unui operator aerian militar care promovează operațiuni în siguranță, cum ar fi:
organizarea și managementul Bazei,
operațiunile de zbor militar,
controlul operațional,
întreținerea tehnică a aeronavelor militare,
operațiunile în cabina piloților,
deservirea aeronavelor la sol,
operațiunile cargo și securitatea militară operațională.
Un operator este declarat IOSA atunci când se realizează verificarea documentării șl a implementării fiecărui standard din cele peste 900 prezente în Manualul de standarde IOSA.
Pentru a avea un control deplin asupra monitorizării zborurilor, aviația militară a implementat cu succes un sistem de Monitorizare a Datelor de Zbor (FDM) bazat pe programul Flightscape, utilizat în prezent de către cei mai mari analiști ai datelor de zbor si investigatori de accidente din lume.
Flightscape este o companie care se ocupa de siguranța zborurilor oferind expertiză in redarea înregistratorului de date de zbor, analiza si stiințele zborului. Flightscape dezvoltă instrumente software care permit un studiu si o înțelegere eficientă a datelor de zbor înregistrate pentru a imbunătăți siguranța, întreținerea si operațiunile de zbor.
Înțelegând potențialele beneficii ale aplicării metodelor de analiză a datelor de zbor folosite efectiv în investigarea unor accidente importante în analiza datelor de zbor rezultate din operarea de zi cu zi, achiziționarea instrumentelor, tot mai multe companii aeriene aleg să utilizeze acest software si este considerat cel mai important mod de a schimba informații si expertiză in ceea ce privește datele de zbor. Compartimentele supuse auditului sunt Managementul companiei la capitolele Organizare corporativă si sistemul de management, Secția Dirijări Aeronave, Compartimentul Tehnic – inginerie si intreținere aeronave, personalul de cabină (însoțitorii de bord), Operațiuni Sol, Operațiuni Cargo si Securitatea operațională.
Aceste realizări sunt rezultatul eforturilor susținute de a ne imbunătăți în permanență standardele de calitate si siguranță în toate aspectele implicate în operare și exploatare aeronave.
4.4 CERTIFICĂRILE ACTIVITĂȚILOR
Certificare NATO “ROUEX07”
Obiectivul urmărit a constat în evaluarea pachetelor de forțe programate săfinalizeze procesul de operationalizare , urmînd ca de la 01.01.2008 acestea sa fie puse la dispoziția NATO. Evaluarea efectuată s-a realizat în cadrul unui scenariu complex, foarte apropiat de realitatea teatrului de operații (alarme NBC,atac aerian, atac terestru etc.) si a urmărit estimarea capabilitatilor în domeniul Operații, Logistică si Protecția Fortei, cu scopul prezentării către SACEUR a unei prime imagini asupra capacității de îndeplinire a misiunilor incredintate de către forțele puse la dispoziția NATO [Revista “Cer Senin ”, nr. 5 (95)/ 2007].
Amploarea exercițiului de afirmare “ROUEX 07" a fost unică prin prisma nivelului evaluarii realizate, tinand cont atat de numărul personalului evaluat, de aproape 500 de persoane, cat si de numărul evaluatorilor prezenți – in număr de 75 (56 de evaluatori străini si 19 evaluatori romani).
Coordonarea evaluării din partea romană a fost realizată de Biroul TACEVAL din Statul Major al Forțelor Aeriene. in aceste condiții, procesul de evaluare a surprins elemente de detaliu, urmărindu-se foarte atent fiecare aspect care ar putea săinfluențeze îndeplinirea misiunilor asumate, rigurozitatea evaluatorilor facandu-se simțită în orice moment. Atitudinea personalului evaluat a oscilat între implicare si dorința lucrului bine făcut si lipsa de experiența a participării in teatre de operații. La încheierea exercițiului “ROUEX 07“CC Air Izmir a întocmit raportul privind evaluarea pachetelor de forțe din cadrul Forțelor Aeriene Romane ce vor finaliza procesul de evaluare în anul 2007 si a înaintat la SHAPE propunerea pentru afirmareaacestora.
Certificare CER DESCHIS
S-a desfasurat, la Baza 50 Transport Aerian, activitatea de certificare a platformei naționale destinate executării misiunilor Cer Deschis. Despre ce presupune Tratatul Cer Deschis si executarea unei astfel de misiuni, care sunt implicațiile aderării la acest tratat, dar si despre ce inseamnă sa deții o platformă certificatăpentru executarea unei misiuni Cer Deschis am extras din principalele obiective ale acestei tip de misiuni [Revista“Cer Senin", nr.6(101)/2008]:
Certificarea platformei naționale, executata in cadrul activității de certificare comună cu Grupul POD, este organizată si coordonată de Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale prin structura sa specializată Direcția Controlul Armamentelor si Verificare, și presupune o serie de activități pentru determinarea înălțimii minime de zbor de la care se poate efectua fotografierea aeriană pe timpul misiunilor, cu senzorii declarați si verificați cu care este echipata aeronava, fără a se depăși rezoluția specificată de tratat (30 cm la sol).
Concret, pentru organizarea certificării platformei naționale Cer Deschis, Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale prin structura sa specializată Direcția Controlul Armamentelor si Verificare, a întreprins armatoarele măsuri și acțiuni:
a elaborat si a înaintat primului ministru al Guvernului un “Memorandum privind aprobarea inițierii negocierilor privind Acordul Tehnic între agențiile de control armamente siverificare ale României si Germaniei referitor la dezvoltarea cooperării bilaterale pentru aplicarea Tratatului Cer Deschis";
a convenit cu Germania un "Acord Tehnic între agențiile de controlarmamente si verificare ale României si Germaniei referitor la dezvoltarea cooperării bilaterale pentru aplicarea Tratatului Cer Deschis" si o '“Minută pentru sprijinirea certificării“;
a elaborat si înaintat ministrului internelor si reformei administrative, un Memorandum pentru aprobarea inițierii negocierilor privind «Procedurile comune dintre Direcția Controlul Armamentelor si Verificare si membrii Grupului POD» cu privire la certificarea comuna a aeronavei romanești de observare An-30 si a configurației de filtre IDF ale sistemului de observare POD";
a elaborat si înaintat ministrului internelor si reformei administrative si ministruluiapărării, pentru aprobare, si ministrului afacerilor externe, pentru avizare, un "Plan de măsuri privind organizarea si desfășurarea activitații de certificare comună cu Grupul POD si cu sprijinul Germaniei, a platformei naționale Cer Deschis a României si a configurației IDF a sistemului de observare POD"
a convenit, cu Grupul POD, “Procedurile comune dintre Romania si statele membre ale Grupului POD (Belgia, Canada, Franța. Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia. Portugalia, Spania) privind executarea activității comune de certificare, in Romania, in perioada 15-21.09.2008”;
a elaborat si înaintat la ministrul internelor si reformei administrative documentația necesară pentru asigurarea fondurilor financiare necesare pregătirii și desfășurării activiiății de certificare prin redistribuire a fondurilor aflate la dispoziția Ministerului Internelor si Reformei Administrative;
a executat zboruri de culegere de date si a pregătit, cu sprijinul Germaniei, pachetele de date tehnice necesare procedurilor de certificare, care au fost transmise împreună cu notificările specifice tuturor statelor părti la Tratatul Cer Deschis, pe canale diplomatice, prin Ministerul Afacerilor Externe;
Boboc, în vederea identificării si stabilirii detaliilor referitoare la cerințele de asigurare logistica, tehnică si de personal ale unităților, au fost desfașurate acțiuni de pregătire a acestora si a efectuat verificarea finală a pregătirii în vederea certificării;
a stabilit programul de colaborare cu structurile implicate din cadrul MIRA, M.Ap. si M.A.E., inclusiv în ceea ce privește facilitarea procedurilor de acordare a vizelor pentru participanții străini si colaborarea cu mass-media;
a realizat, conform prevederilor legislației în vigoare, contracte cu firme prestatoare de servicii si a achiziționat bunurile necesare pentru desfășurarea activității de certificare:
a întreprins toate măsurile necesare din punct de vedere administrativ, logistic si tehnic pentru asigurarea desfășurării in condiții optime a activității de certificare.
Grupul POD reprezintă 10 țări (Belgia, Canada, Franța, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia si Spania), fiecare dintre acestea deținând cate o aeronavă de tip Hercules C-130H sau j cărei a i se atașează sistemul de observare POD. Acesta constă într-un container modular, special echipat cu senzori pentru a corespunde cerințelor impuse de executarea misiunilor Cer Deschis.
În cadrul activității de certificare executate în comun cu Romania, in vederea reducerii înălțimii minime de zbor de la care se poate executa aerofotografierea Cer Deschis Grupul POD a urmărit certificarea unei noi configurații de filtre pentru camerele optice.
De o deosebita importanțăîn vederea executării certificării a fost sprijinul acordat parții romane de către Centrul Federal de Verificare din Germania, care asigură suportul tehnic necesar acestei activitățiîn contrapartida cu executarea unui număr de misiuni viitoare comune. Programul de cooperare cu partea germana a cuprins, in vederea pregătirii certificării, o sesiune de culegere de date care a fost executata în Germania, în luna octombrie a anului 2007, și activitatea de pregătire si verificare a pachetelor de date care s-a derulat pe parcursul primului semestru al anului 2008. Aceste activități au asigurat o calitate ridicată a informațiilor care au fost prezentate pană in prezent sau care urmează să fie prezentate de Romania pe durata procesului de certificare.
Certificare NATO „Rouex 08”
Înperioada 07.10-12.10.2008 s-a desfășurat, în locația Scolii de Aplicație pentru Forțele Aeriene, de la Boboc, exercițiul ROUEX 2008. A fost un exercițiu de evaluare de tip STARTASSESS (fara calificativ general), în vederea certificării ca entitate NATO a detașamentului CSAR aparținând Bazei 50 Transport Aerian.
Conform obligațiilor asumate de țara noastrăîn calitate de stat membru NATO. România trebuie sădeținăsi săpoata pune la dispoziția Alianței un detașament CSAR (Combat Search and Rescue) [Revista "Cer Senin,nr. 7 (102)/ 2008].
Ca tip de misiune, CSAR presupune recuperarea personalului din teritoriul inamic de către echipe compuse din vehicule de recuperare și din elemente luptătoare aeropurtate.
La exercițiul de evaluare desfășurat, au participat întregul personal al detașamentului CSAR IAR- 330 SOCAT, echipa de evaluare a CC Air Izmir,trei echipe de extracție ale Forțelor pentru Operații Speciale (FOS) si echipa de planificare și conducere a exercițiului.
Evaluarea s-a desfășurat pe baza unui scenariu menit sa testeze capabilitățiledetașamentului în cele trei domenii principale: Operații, Logistica si Protecția Forței. Deși detașamentul era avizat încă de pe vremea certificării naționale efectuate de echipa româna de evaluare despre tipurile de misiuni si incidentele posibile, de data aceasta lucrurile au fost mult mai complicate. În afara programului activităților stabilite în procesul de pregătire a exercițiului, echipa de evaluatori a recurs la nenumarate „injection” (evenimente si incidente simulate de echipa de evaluare în afara scenariului propus, pentru a testa capacitatea de reacție a personalului detașamentului în situatii limită). Un număr de 45 de evaluatori străini, împreună cu 15 evaluatori naționali, specialiști din toate domeniile evaluate, aveau sa dea girul acestei entități că este gata de a îndeplini misiuni de tip CSAR conform standardelor NATO. Detașamentul fiind dislocahil, la exercițiu s-a "prezentat" cu toate resursele umane si materiale, de la autobuz si pâna la elicoptere, unitate medicalăetc.
Procesul de certificare s-a desfășurat pe parcursul a trei etape distincte, care au constat intr-o certificare inițială, o certificare națională și exercițiul de afirmare. Aceasta are rolul de a realiza o informare către comandantul SHAPE privând nivelul de pregătire al detașamentului, informare în care se fac recomandări în urma eventualelor disfunctionalități constatate pe timpul desfășurării exercițiului. Dacă detașamentul este declarat operațional, urmează etapa de menținere a operaționalizării.
Prima fază – deployment – a durat trei zile si a constat în trimiterea unui eșalon înaintat în teatrul de luptă fictiv creat. Acest eșalon a realizat identificarea spațiilor de cazare pentru personalul detașamentului, a amplasamentelor necesare pentru dislocarea tehnicii de aviație si instalarea mijloacelor de comunicații. În acest sens, a fost semnat (fictiv) un acord tehnic cu «națiunea gazdă» pentru asigurarea facilităților necesare. A urmat sosirea eșalonului rulant, având în compunere oameni si materiale din toate compartimentele. De asemenea, au existat și două eșaloane de zbor, unul format dintr-o aeronavăC-130 Hercules, pentru aducerea tuturor materialelor necesare, si un eșalon de zbor format din elicopterele aflate în dotarea detașamentului.
Cea de-a doua fază, integrarea în teatru, a constat în zboruri de antrenament, exerciții demonstrative premergătoare (trageri cu armamentul de infanterie, exerciții de comanda sicontrol, repararea tehnicii auto si a elicopterelor, stingerea incendiilor, acțiuni în caz de atac NBC etc.).
Evaluarea propriu-zisăa marcat cea de-a treia faza a exercițiului, iar din punct de vedere logistic, acest lucru a presupus ca întreaga tehnică din dotarea detașamentului să fie în parametri. Din partea evaluatorilor, s-a urmărit respectarea procedurilor de remediere a incidentelor, printre cele mai complexe operațiuni numărându-se exercițiile de înarmare- dezarmare a elicopterelor cu muniții de tun și proiecție de tipul chaff&flare sau schimbarea unei roți de elicopter. Nu au lipsit nici asa-zisele "injecții“: mașini lovite în parcul auto, avarii la elicoptere, lucrul în mediu contaminat etc.
Cea mai mare problemă întâmpinată se datoreaza faptului ca nu se dispune de check- list-uri specifice tehnicii din dotare, declarate si agreate de către NATO, fapt care în unele situații, generează un decalaj între așteptările echipei de evaluatori si modul de acțiune al personalului.
Echipa tehnică de linie și atelierul de reparații sunt douăstructuri cu o responsabilitate majorăprivind menținerea tehnicii de aviație în parametri. În aviație nu există misiuni mai ușoare sau misiuni mal grele. întotdeauna trebuie si fii pregătit să intervii în situații limită, întotdeauna estiintr-o acțiune contra cronometru, este esențial sa poti identifica o eventuală problemă și să o rezolvi.
4.5 PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE
Analizarea periodică a reglementărilor, procedurilor și instrucțiunilor de aviație militara din punct de vedere al armamentului cu cerințele și recomandările NATO
Verificarea și evaluarea stadiului de dezvoltare a reglementărilor, procedurilor și instrucțiunilor de aviație militare române și a implementării conceptelor și programelor referitoare ia siguranța zborului, prin analize periodice privind diferențele acestora față de cerințele și recomandările NATO
Stabilirea într-o manieră modernă a cerințelor operaționale pentru sistemul de armament al unui elicopter de ultimă generație
Selectarea componentelor cele mai adecvate pentru echiparea unei instalații de armament integrată, gestionată de un calculator central
Implementarea pe elicopter a unui sistem de instrumentare, capabil să asigure excitația structurii, măsurarea răspunsului, achiziția și înregistrarea parametrilor, pentru proba la tragerea cu proiectile reactive nedirijate
Selectarea echipamentelor cele mai adecvate necesare efectuării probelor de
încercare
Crearea unei culturi privind calitatea si siguranța zborului printer personalul aviației militare din România prin punerea la dispoziție a diverselor informații din domeniul aeronautic militar si civil
Norme privind securitatea in munca dupa Standardul International OSHS implementate si certificate la nivel de organizație.
CONCLUZII
Aeronautica modernă cunoaște în perioada actuală o dezvoltare deosebită, datorită multiplelor necesități sociale pe care le satisface.începând de cu apărarea și securitatea națională, continuând în domeniile transporturilor și serviciilor de diferite categorii și încheind cu permanenta dorință a omului modern, de a scurta timpii inactivi și a-și eficientiza existența. Înaceeași ordine de idei, s-au îmbunătățit permanent parametrii tehnici, tehnologici, ergonomici și de confort ai aeronavelor din ziua de azi, optimizând calitatea sistemului de armamentcu descoperiri științifice și implementându-leîn procesele de proiectare, fabricație, exploatare și deservire a aparatelor de zbor de luptă.
Criteriile de natură economică prin care trece Romania au impus ca modernizarea sa se facă pe aeronavelor deja existente în exploatare, fară a interveni asupra structurii de bază a aeronavei. Problema a apărut în esență, datorită scurtării timpului de apariție a noilor generații de echipamente de bord și arme pe de o parte, și prelungirii resurselor pentru platforme (aeronava ca structură), pe de altă parte.
Modernizarea aeronavei se considera încheiată după ce se certifică produsul aeronava împreună cu noile sisteme. Certificarea se execută după reguli si metode riguroase, cu care aviația, în general ne-a obișnuit; nu fără fundament se zice ca aviația este cel mai sigur mijloc de transport. Calitatea în domeniul aviației este axa pricipală in jurul cărei a se desfășoară si execută toate activitățile pentru ca zborul să se execute în cele mai bune condiții.
Alinierea la noile standarde civile si militare a indus o serie de activități și reguli noi ca si concept si execuție.
BIBLIOGRAFIE
I.
ACADEMIA TEHNICA MIL1TARĂ, Teza "Certificarea sistemului de armament la elicopterul de atac IAR 330 SOCAT", Facultatea de Mecatronică si Sisteme Integrate de Armament, 1997
Lucretia Mariana CONSTANTINESCU. Managementul Calității Totale. Editura Biblioteca Targoviste, 2006
I. FUIOREA, Metoda elementului finit pentru structuri aeronautice, Editura A.T.M, București, 1998
I.LAZAR, Calculul, construcția și exploatarea instalațiilor armament ale aeronavelor militare, Editura A.T.M, București, 1991
ANA LUCIA RISTEA, Curs "Metodica cercetării stiințifice” Universitatea Valahia din Targoviste, Departamentul Invațămant la Distanță si Formare Continuă, Facultatea de Știinte Economice
I. SEYERIN, M. VOICU, Ingineria Calității, Editura Printech, București. 2003
A. UDROIU, Ghe. DELIU, Teoria, performanțele si construcția elicopterelor, Editura Albastra, 2001
II.
1. Revista ''Cer Senin" nr. 5 (95)/ 2007
2. Revista ''Cer Senin" nr.6 (101)/ 2008
3. Revista “Cer Senin" nr.7 {102)/ 2008
III.
1. www.roaf.ro/Site-ul Forțelor Aeriene Romane. Ministerul Apărării Naționale
2. www.dpa.ro/ Site-ul Departamentului pentru Armamente, Ministerul Apărării
Naționale
3. www.biblioteca-digitala.ase.ro/Ecomarketing, Lect.univ.dr. Mirela STOlAN/capitolul 2
4. www.srac.ro/Societatea Romană de Acreditare si Certificare SMQ
5. www.caa.ro/ Autoritatea Aeronautică Civilă
ANEXE
ANEXA 1. Organigrama Compartimentului Calitate la Baza Aeriană 50
ANEXA 2. Competentele personalului tehnic aeronautic
ANEXA 3. Diagrama Ishikawa
Definiție: instrument grafic folosit pentru a explora si prezenta păreri în legătură cu cauzele de variație pentru un proces (diagrama „os de peste").
Scop: identificarea principalelor cauze care contribuie la existenta unei probleme identificate. Aceste cauze sunt apoi analizate pentru a fi indepartate. De asemenea, diagrama ilustrează relațiile care se stabilesc între cauzele determinante pentru un anumit efect.
Descriere:
seamănă cu scheletul unui pește
pune accentul pe cauze si nu pe simptomele de manifestare ale unei probleme
necesită comunicare în grup
stimulează dezbaterile
conduce la îmbunătățirea gradului de înțelegere a problemelor complexe.
Efect
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Posibilitatea de Trecere de la Managementul Calitatii la Managementul Calitatii Totale la Baza Areriana 50 (ID: 144694)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.