PORtUL POPULAR- GENERALItAtI [305135]

[anonimizat] a [anonimizat],devenind pentru multi doar o urma a trecutului vazuta din umbra istorie societatii omenesti. Despre ceea ce putem vorbi astazi numita “Cultura populara” care din ce in ce mai mult este vizata doar ca o cercetare interdisciplinara ce formeaza curiozitati in randul celor care inca pastreaza arta poporului cu toate obiceiurile si traditiile acesteia.

[anonimizat], care astazi este din ce in ce mai rara in educatia generatiilor duce la o [anonimizat], natura, de aici sugerand disparitia obiectul despre arta poporului care am dori sa fie pastrata .[anonimizat], fiind legate de nevoile fundamentale ale omului dintotdeauna. [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat] o [anonimizat]. [anonimizat], obiceiuri, ce inca este vie.

[anonimizat]. [anonimizat] a lua din aceasta cultura un vast rezervor de apa vie spirituala opentru a crea aceea adaptabilitate la natura si a naturii la nevoile omului. [anonimizat], redobandit prin cercetare continua despre ceea ce a reprezentat viata prin arta fata de popor fata de natura fata de mediul inconjurator care a fost si v-a ramane insigna de baza pentru nevoile fundamentale ale omului. [anonimizat]-un mod frumos al practicii fara prea multa tehnologie de care dispunem astazi.

[anonimizat] a dezvoltat formele vietii de alta data reprezentand ca fiind elemental de baza al culturii materiale romanesti. Cunostintele despre portul popular reprezinta esenta caracterrelor de alta data a poparului si contribuie la formarea specificului etnic.

Odata cu trecerea anilor tehnicile si metodele traditionale ca : coasere, [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat], traditii, ce astazi si-au pierdut esenta de a crea un acel port authentic de alta data.prin portul popular s-au dezvoltat varinate regionale autentice fiecarei zone , combinatii de elemnete decorative ornamentiatiei traditionale pastrate si sustinute dupa reguli bine inchegate.

PORTUL PENTRU FEMEI

Cea mai importatnat piesa este camasa. Ea pastreaza acele elemene tradionale autentice in varianta ornamental, zonala respectand diverse elemente artistice prin decorul sau, diferenta de varsta. In ceea ce priveste sistemele si motivele traditionale in realizarea camasii, elemental de baza este tipul de croiala astfel: modul de aranjare a fetei dar si a spatelui dezvoltand trupul camasii, apoi modul de prindere de umeri. Manecile deobicei sunt libere si lungi in partea inferioara iar la nivelul mansetelor sunt stramte incheiate cu nasturi sau brodate cu dantela.Apare desenul geometric care ii da forma la deschizatura camasii la nivelul umerilor sip e extremitatile manecilor. Purtand din Moldova denumirea de camesoi datorita materialelor folosite elementelor de croiala si de decoratie formeaza unitatea de structura si stil care ii dau o mai mare notorietate. In traditia romaneasa, camasa dreapta poate fi redenumita si cu termenul de “camasa incretita la guler”. Acest tip de camasa era purtat de femeile dacice a doua monumeste dacice sculptate din Piatra, specialistii numind-o “Camasa daca”.

In ceea ce privesc manicele,sunt descries motivele ornamentale in cele trei regiuni traditionale : altita, rauri, incret fiind mai expressive in jurul gatului, pe piept si pe jupon . Despre piesele care se poarta peste jupon poarta un rol fundamental in formarea tipologiei costumului popular femeiesc. Modul in care au innodat purtarea acestor piese inlesneste aparitia a trei pincipale tipuri de costum traditional ca:costumul cu fote, costumul cu sort, si costumul cu fusta de lana.

Fota, este un element fundamental stravechi, piesa triunghiulara tesuta la razboi cu doua moduri de a fi folosite: pereche in sens vertical sau separate deasupra juponului. Este cunoscuta sub mai multe forme ca structura: fota din bucata, din bucati dispuse pe o parte orizontala, sau din doua bucati in ambele parti vertical.

Fusta de tesatura de lana “incretita”sau “cu pliuri” are o forma dreptunghiulara cu dimensiuni mari predispuna la anotimpul de iarna.

Fusta din lana, fiind structurata sub doua forme: dreapta si create.De obicei in multe regiuni poate fi intalnita atat ca piesa separate sau cu combinative cu fota reprezentand aceea combinative de tip ornamental.

Fusta de origine oraseneasca, are originalitatea de a fi diferita de imbracamintea strict popular prin nerespectarea canoanelor portului popular autentic

Sortul are tot aceea forma triunghiulara tesuta in timp de razboi avand ca arie de raspandire: Moldova, Nordul Munteniei, pan ape malul topologului cursul inferior al vaii Muresului. Sortul cu franjuri , descris ca o alta forma este alcatuit dintr-o parte superioara denumita fasie avand ciucuri lungi atasati acesteia sub forma de franjuri vertical ce cad in gol. Din secolul XX-lea in diverse regiuni ale tarii acest tip de sort este folosit din ce in ce mai des .

Poalele sunt cuprinde in tipologia iei sau a camasii si diferenta in raport cu diversele piesii ale costumului popular enumeram urmatoarele reguli ca:

Poale drepte si separate sau evazate spre partea inferioara associate cu fota.

Poale evazate cu catrinte si valnice

Poale largi cu sortul in fata si catrinta in spate.

Piesele care alcatuiiesc portul traditional femeiesc:

Stergarul de cap – reprezinta un element funbdamental stravechi a portului popular cu feluritele ei tehnici de decorare, despre modalitatea de asezare pe cap, simplitatea care figureaza la suprafata prin succesiunea ritmica a dungilor, motivele stilizate prin colorare, ornamentele liniare dar si sirurile paralele dispuse perpendicular.

Valul sau marama- denumita popular si basma aceasta ofera acea tenta de noblete, distinctive si eleganta costumului.

Fularul- apare catre sfarsitul sec. XIX –lea, integrandu-se in tstructura costumului popular.

Basmaluta sau baticul, tipica fularului realizata dintr-un material ca panza cu rolul de a ornamenta costumul popular prin fluturasi , paiete, broderii, care au rolul de a da viata si culoare portului popaular femeisc in toate splendoarea lui.

Boneta, palarioara si conciul sunt alte tipuri de acoperamant care dau o notorietate costumului popular.

Obiecte de podoaba, si bijuterii ale portul

Salbele realizate din monede de aur de argint dau o valoarea si o autenticitate costumului popular femeiesc care ii pun in valoare figura si prestanta femeii de odinioara.

Parura cu monede, fiind purtata pe cap, in jurul gatului in urechi si avand un impact asupra costumului dar si a datinilor sau a traditiilor din ceremonialul de nunta.

Siragul de margele denumita ca si “sirag de pret” era la aceea vreme la indemana tinerelor fete sau a femeilor instarite. Acestea aveau diverse forme geometrice, motive traditionale in forma de cercuri sau puncte. Finetea si frumusetea acestor obiecte mult purtate de tinerele fete dadeau o frumusete rara tinerelor si femeilor instarite prin capacitatea creatoare si ornamental ce dominau epoca la vremea aceea.

Portul popular barbatesc

Costumul popular barbatesc are o unicitate care se diferentiaza de costumul femeiesc prin simplitatea acestuia date de aspectele morfologice si decorative dar nu lipsit de elegant avand o onamentatie discrete fina printr-un colorit sobru si armonior. Costumul barbatesc reflecta activitatile zilnice ale omului ce sunt adaptate la nevoile practice ale vietii.

Camasa este un element fundamental al portului barbatesc cu evolutie indelungata dupa forma si mod de atasare a manecilor si deasemenea de varietatea morfologica a zonei. Lucratura acestora poate fi din lana , canepa bumbac iar, ornamentele care dau forma costumului se grupeaza la baza gatului, umeri sau chiar la manseta.De obicei in broderia lor sunt representative motivele geometrice, reprezentarile de pasari, animale si oameni ce dau o originalitate portului barbatesc dar si ornamental in concordant cu varsta. Camasa poate fi dreapta, cu poale, scurta cu barbuire specific pastoritului si cu platca care ajunge sa cucereasca portul popular sub influenta modei orasenesti. Despre decorul camasilor din portul barbatesc putem evidential componentele ornamentale ce pun in valoare distinctia si personalitatea barbateasca prin diferitele broderii ce sunt reflectate( dungi, chenare) dand impresia de naturaleata inzestrarii omenesti.

Pantalonul este si el deasemenea o piesa cheie in vestimentatia portului barbatesc punand in valoare formele stravechi si autenticitatea materiilor prime folosite adaptate sezonului cald-rece. In sezonul cald erau folosite materiale din in sau bumbac iar in sezonul rece tesatura era mult mai groasa, de o culoarea inchisa croiti larg, si tramti de la genunchi in jos. Ca exemple avem: itarii, cioareci, dimie s.a

Acoperirea capului reprezinta si aceasta un element de baza ce are ca fundament principal, autoritatea barbatului de alta data si totodata categoriile de practice pe care acestia le realizau la vremea aceea ca : caciula in blana purtata de ciobani, ca o forma tuguiata, De asemenea palaria era prezenta in diversa forme ca structura si morfologie determinand forma calotei, dimensiunea borului, materialul folosit si nu in ultimul rand traditia zonei. Se cunosc diferite forme tipice fiecarei zone:

Fig……. tipuri de palarii purtate in costumul popular barbatesc

Podoabele

Pe vremuri, la zi de sarbatoare tinerii aveau obiceiul de a-si impodobi palariile cu flori naturale sau artificial, pene de paun sau fazan,panglici de matasa sau siraguri ce dadeau tinerilor din timpurile de alta data o valoarea deosebite prin culore, prin veselia si incantarea de a pune natura in miscare utilizand-o ca o piesa unica ce imbraca la vremea aceea palaria intr-o forma cromatica dandu-i originalitate si valoare. O alta podoaba sunt acele centuri din piele care imbina diverse motive solare, dimensiunea lor lata ,culorile lor unice de un galben focos reprezenta un ornament de baza in costumul popular barbatesc.

Piesele comune a portului femei cat si a portului barbatesc.

Costumul popular reprezinta traditia si vechile obiceiuri dar in ambele variante atat a costumului barbatesc cat si a celui femeiesc exista asemanari ce aveau acel farmec autentic si de o mare amploare.

Braul, este tesut din lana amestecat cu fibre vegetale avand o mare arie de raspandire.Braiele late asezau catrinte , dupa care, se legau braie mai inguste frumos ornamentate si asezate chromatic. La barbate braiele erau purtate peste curele cu rol de podoaba.

Cingatorile constituie cea mai larga categorie de raspandire si sunt consitutuite din materiale ca : piele tabacita, metal, margele. O alta categorie o reprezinta incaltamintea care este specifica zonei prin conditiile climatic si geografice din zona, si de ocupatiile locuitorilor.

Cipicii au forma dreptunghiulara acoperind laba piciorului. Jambierele sunt lungi fixate cu

sfori. Acestia se combinau si cu tolobanii, caltuni din panura sau dimie impreuna cu opincile cu gurgui inalt ce constituiau incaltamintea padurarilor.

Opinca reprezinta incaltamintea traditional purtata in orice anotimp, prezenta in multe arii cultural, de forma dreptunghiulara, din piele de porc sau viata , sub forma in care se indoaie varful de dimensiunea si oriemntarea luj si nu in ultimul rand de legarea nojitelor.

Sarica, a fost confectionata din lana in culorile ei naturale , cu aspect cromatice desi tehnologia diferita din puncte de vedere zonal. Ea este specifica sezonului rece, erau ca dimensiune lungi evidentiind liniile siluetei si verticalitatea corpului.

Ilicele, apar atat in portul femeiesc cat si in cel barbatesc si era cunoscut sub doua variante : ilicul deschis si inchis pe umar, si sub brat ori numai sub brat croiala permitand o ampla desfasurare cromatica a decoratiei, destinat zilelor in sarbatoare. Si alte piese ca : sumane, sube,laibare,giubele imbracau corpul in variante ornamentale cu motive clasice dar de o mare insemnatate pentru poporul de la aceea vreme.

Batistele erau confectionae din materiale de in , bumbac sau borangic, cu diverse mesaje cromatice ornate in patru colturi. Femeile agatau batista la brau iar barbatii la curea in dreptul soldului. In traditia ceremoniei de nunta batista are un rol semnificativ deoarece simbolixza uniunea a doi oameni.

Traista, nelipsita in costumul traditional conferind intregului ansamblu un aspect pitoresc punand in evident prin decorul chromatic acordul perfect dintre portul barbatesc traditional sic el femeiesc. Conturul si monumentalitatea costumului traditional sunt completate de aceste piese fundamentale care imbogatesc costumatia traditional in forme unice, de mare unicitate.

Clasificarea costumelor populare din regiunea Moldovei

Din toate frumusetea istoriei a neamului romanesc, Moldova ofera cea mai inalta stilitate a zonelor evidentiata in costumul popular femeisc cu fota si stergar, ca podoaba capului iar cel barbatesc cu camasa pana la genunchi si itarii foarte stransi. totodata putem evidential si sublinia despre unitatea structural cromatica si ornamentala a hainelor de deasupra, in special a sumanelor. Este pastrata forma initiala a camasii fara guler, incretita in jurul gatului cu un fir denumita BREZER, de aici apare denumirea de camasi cu brezarau sau brizarau. Pe albul camasilor este inoculate o succesiune de forme si de pete cu diverse scheme decorative sugerand vechea traditie si dragostea fata de patrie. toate elementele folosite antropomorfe si vegetale in diferitele lor tesaturi amplifica gama ornamental, adaugandu-se diferentele de compozitie, utilizarea de fire de aur sau argind dand o distinctive apate dar si o vibratie coloritica.

Camasa de tip “carpatic” din Moldova a cunoscut si camasa dreapta cu forma unei tunici,adaugandu-se elemente ornamentale si mai tarziu apare aceea “stramtura” si cu margele policrome

O alta piesa a neamului din regiunea Moldovei este catrinta care este un element de baza pentru formarea costumului femeiesc popular care are o evolutie indelungata de la inceput fiind simpla fara prea multe elemente pana la catrinta cu elemente pline de culoare forma si dimensiune care este specifica fiecarei zone. De aici apar dungile policrome sub denumirea de “varste”,gentute distribuite vertical la extremitatea catrintei,unde toate aceste elemente ajutotoare costumului popula infloresc prin multitudinea de traditii care consolideaza neamul romanesc al fiecarei regiuni.

De la sfarsitul sec. al XIX-lea regiunea Moldovei cunoaste jupa cu pliuri cu sau fara incretituri. Despre elegant care sta in costumul popular este data si de acoperamantul capului cunoscuta sub diverse denumire ca : zabranic,panzatura, ministergura, stergar de cap. Ele dau forma in motivele vegetale de la aceea vreme avand aceeasi culoare ca fondul cu o decoratie in relief la care se adauga franjurile. Baticul in spatial Moldovei este elemental fundamental pe care il foloseau femeile fiind confectionat din lana moale.

Despre imbracamintea barbatului cea mai purtata piesa era camesoiul cu diverse decoratii cu forme geometrice sau vegetale din lana sau bumbac. Ea era ornate cu flori de mici garoafe in fir de bumbac alb.Daca in secolul trecut decoratia avea un aspect simplu cu trecerea timpului aceasta capata diverse forme care ii dau un farmec aparte .Cheptarul cu brau si poate devine la acel moment atat pentru femeie cat si pentru barbate un vestment de sarbatoarea , la fel si sarica care avea o croiala bogat decorate cu cusaturi diverse in :guler, piept, maneci, poala s.a. In ceea ce priveste aspectul costumul femeiesc de altadata putem evidential ca era vazut ca aceea latura artistica prin decorul fotelor si dungile simple formand diverse ornamente calde.

Zona Neamt se remarca prin elementele artistice a portului barbatesc unde camasa juca deseori rol de “fustanela” completata cu pieptarul maro cu blanita brumarie si broderii multicolore. In concluzie, portul romanesc atat barbatesc cat si femeiesc reprezinta acele caractere specific fiecarei zone ,ce duc in final la un tot unitar prin marea diversitate a portului popular prin realizarea decorativo-artistica a acestei piese”Costum popular” de o mare valoare.

ARHITECTURA CASELOR

Casele din aceasta regiune erau la aceea vreme pe un singur nivel dispus pe o suprafata de pamânt sau de piatra.

Aveau peretii din barne de lemn cu lut galben ,iar acoperișul în patru ape învelit cu șidranita(dranita),apoi cu tabla sau tigla .Putem compara șindrila ,cu linia element de limbaj plastic. Atât pe interior cât și pe exterior pereții erau finisați cu un amestec de pământ și în final varuiți.

Casă tradițională cu acoperiș în patru ape, acopent cu draniță (șindrlă) în formă de so/zi de pește, cu 2 bagele, cu cerdac înfundat cu scăndură traforată susținut de delegi (stâlpi din lemn); în partea de jos a acoperișului bârnele și căpriorii care sustin acopenșul sunt acoperite cu scânduri traforate.

Prispa este înfundată cu zăbrele traforate, se sprijină pe talpa casei, făcută din lemn de stejar pus pe temelle înaltă din piatră cioplită; ferestrele sunt mici .

Gasim aici repetia motivului decorativ.

Detaliu casă tradițională (temelie, talpă, zăbrele, delegi și fereastră)

Casele de alta data sunt alcatuite din :

Doua camera mari;

Un hol(șală);

Doua chilere, una din ele formau bucataria unde se afla cuptorul altul catre magazie pentru diferite produse agricole. Holul avea si beci.

-Una din camera ea camera de zi alcatuita din: soba, 1-2 paturi, o masa si o lavita. In timpul iernii, femeia tesea panza la razboiul de tesut. In partea estica era asezata candela si pe grinzi se agatau busuiocul de la boboteaza, salcia de la rusalii, colacii adunati de Anul Nou, cureaua de ascutut briciul de barberit.

A doua camera era reprezentata ca odaie , “camera de curat” fiind folosita pentru primirea oaspetilor. Acolo era depuse lazile de zestre, hainele de sarbatoare, scoartele, covoare, pernele, plapume.

Interpretare casa elev Ivascu Alin,tempera

Eleva:Patricia

Casele de alta data aveau functii principale:

O functie practica, ce ii ofera omului de altadata loc de odihna, prepararea hranei- pastrarea si depozitarea acesteia

O functie religioasa cu rol de aparare in fata spiritelor, de practicare a rituarilor ceremonial si loc de rugaciune si inchinare.

Accesul intre camere se fac pe o scara cu trepte din lemn sau din piatra.

Deasemenea scarile se continuau cu prispa si de aici se inta in hol si camera.Stalpii cerdacului sunt simpli si frumos ornamentati dand un aspect placut.

In timpurile de demult cand se ridicau o casa era marcat printr-o sarbatoare pana la terminarea complete a casei. Era asezat in varful casei un mic arboe sau o creanga verde precum si flori sau capul unei pasari de curte unde se cinsteste mesterii. Arborele avea o specificatie traditional prin coloritul verde, sugerand norocul.

Bucataria de vara, este o o camara mai mica, ce era folosita in sezonul cald pentru prepararea mancarii. In bucataia de vara se afla cuptorul care era construit din caramida cu vatra orizontala si o bolta inalta. Cu timpul au aparut case cu etaj in care erau mai mult de doua camera.

PRINCIPALELE OCUPAtII ALE LOCUItORILOR.

Agricultura si uneltele folosite

Datorita alunecarilor de teren care erau la aceea vreme pentru a putea practica agricultura locuitori au cautat modalitati de a-si castiga existenta prin cultivarea de cereal, legume plante tehnice, desi acestea nu ofereau o gama bogata locuitorii reuseau sa traiasca pentru a-si asigura traiul de zi cu zi.

Copii erau invatat cu munca din gospodarie inca de mici, fiecare dupa cat putea:mersul cu oile pe deal,pascutul vitelor, aratul ogoarelor, stransul recoltei dar si cositul fanului. Gospadaria taranului era vazuta ca un fabrica de productie in care totul se produce din mainilor lor si sub ochii lor. Muncile lor incepea inca de iarna cu trasportul gunoaielor cu ajutorul carutelor sau cu sani de asemenea tot cu acest mijloc de transport se aduna recolta se strangea lemne pentru iarna.

Odata cu venirea primaverii taranii arau terenul cu plugul, se folosea “grapa cu colti” dupa care se leaga niste ramuri cu rolul de a maunti terenul si de a acoperi mai bine samantele. Se foloseau sapa, harletul, grebla cu dinti de fier pentru diferitele lor activitati

tehnicile de recoltare si prelucrare a produselor au aparut odata cu evolutia timpului. De eexemplu: de la seceratul manual cu secereea, apoi cu coasa cu arcus pentru a culca la pamant tulpinile graului pana la combina de astazi.

Cresterea animalelor – fiind inca din timpruile stravechi o ocupatie destul de desavarsita pentru taranii de atunci acestia isi castigau traiul de zi cu zi. Oamenii cresteau animale(boi vaci,cai) fiind folosite in diferite scopui nu numai in nevoie de hrana. Animalele mari erau folosite in diferitele munci agricole prin producerea gunoiului necesar fertilizarii pamantului ceea ce ii dadea taranului de atunci siguranta bogatiei recoltei.

Pomicultura – Dealurile din regiunea noastra era vazuta ca un curcubeu de culoare datorita pomilor fructiferi ce cresteau in livezile gospodarilor si pe marginile drumului dandu-i o figura de frumos al naturii, de puterea de munca vazuta prin ochii taranului care isi stia indatoririle de zi cu zi. Gospodarii erau oameni cu traditie, si sarbatoarea in suflet iar toata munca lor era vazuta in numarul de cazane de tuica care se facea din roadele bogatiei pomilor fructiferi dar si al fructelor.

Prelucrarea canepii, inului si a lanei- Acest domeniu era dedicate femeilor, iar din perioada de maturare a plantelor erau culese prin smulgere din radacini si legate in snopi. Acestia erau bagati in balta numita topila pentru realizarea topirii. In urmatoarul ei process, melitarea era aceea procedura de extragere si prelucrare a caltului.

Melita era formata din doua scanduri de 1 m lungime prinse intre dpua lemne la distante de 3 cm si astfel plantele erau battue in melita,uscate bine si astfel era realizata extragerea caltului .Totodata se folosea un pieptene fix cu 5 randuri cu lungimea de 25 cm iar cu un alt pieptene mai mic se piepta caltului din pieptanul drept cu cel mobil. Dupa aceasta procedura este asezat pe furca si tors. Din calt se facea panza confectionata pentru camasi cearceafuri si fete de perne.

O alta obisnuita de munca era tunsul oilor tot realizata de femei cu un foarfece special realizat din table. In timpurile de demult nu era casa ce nu avea razboi de tesut deoarece acest instrument era foarte folositor in umplerea casei si a gospodariilor prin adevaratele opera de art ace ieseau de pe mana femeilor realizandu-se :stergare, fete de masa, covoare, presuri s.a. De obicei mesetesugurile folosite in raboiul de tesut erau: canepa inul,lana. De exemplu scoartele erau tesute doua ite iar laicerele in patru ite.

Prin simplitatea pe care si-o arata femeile de atunci , cel mai simplu ornament era dunga dar cu timpul femeile ajungeau la capodopere mult mai complicate prin bogatia lucraturii ce ieseau din mana lor: tesatura in gaurele, tesatura legata, tesatura “prin si peste fir”

Cusaturile si broderiile. Acest domeniu era reprezentativ pentru femeile din comuna care foloseau diversele elemente ornamentale cu motivele specific traditie din zona respective pastrandu-si iubirea fata de popoarul romanesc. Frumusetea care se reflecta in femeile de alta data era reprezentativa prin realizarile lor : broderiile de pe portul popular, produsele de uz casnic.totdata cu tecerea timpului apar firul colorat care ii oferea gospodinelor sa infrumusete podoaba fizicului femeiesc cu respectarea anumitor reguli din fiecare zona etnografica.

Mestesugurile si mestesugarii – Cele mai multe din practice sunt inca de demult chiar din epoca neolitica avand character casnic ca :

Torsul;

Tesutul;

Olaritul; Cu trecerea timpului se cunosc inca din ce in ce mai multe ocupatii: tabacaritul, cizmaritul, lemnaritul, fieraritul;

In comuna Dragomiresti mai exista oameni care practica atat mestesugurile si diferiti mestesugari;

Dulgherii, sunt cei care construiesc scramciobe ferastraie,s.a.

Tamplaria , fac dulapuri, mese ,scaune, leagana pentru copii;

Dranititul sunt acei oameni care se ocupa cu acoperisul caselor, grajdurilor;s.a

BISERICELE, PRAZNICARELE SI CIMITIRELE

Bisericele din zona noastra, erau vazute ca un semn divin, ce trebuie urmarit si respectat in toata splendoarea lui.Oamnii participau cu credinta la slujbele bisericesti deoarece era o traditie frumoase ce era mentinuta de toti satenii cu mare strictete. Mersul la biserica, postitul reprezenta pentru sateni jertfa cea mai mare din intreaga istorie a omenirii, ce era infaptuita pentru iertarea pacatelor noaste si a stramosilor nostri. Biserica era un loc sfant, in care oamenii intrau pentru a-si gasea linistea, pentru a si purifica sufletul si de a imbunatati lumea de la timpul lor. Toate aceste comportamente de alta data exprimau dorinta oamenilor pentru iertarea de pacate.

In religia ortodoxa de la vremea aceea relatie biserica popor era o relatie vie plina de credinta de adevar era vazuta ca un factor de unitate in planul societatii civile biserica fiind vazuta ca o autoincredere, deoarece biserica o forma oamenii.In ca din timpurile stravechi biserica ramane ultima poarta care deschide usi intorcand oamenii la valorile umane de alta data si singura cale de acceptare a societatii create dupa chipul si asemanarea sa. Despre comuna Dragomiresti care vorbim prima biserica aparute este in satul Bornis , o biserica de lemn in care construirea ei incepe din 1850, si totodata se incepe o noua lucrare de la 15 martie 1937 unde preotul paroh incepe sa tencuiasca biserica, una noua. Ciudat este ca in 1943 biserica veche ia foc, unde au fost arse multe obieste de valoare dar printre acestea au fost salvate carti de cult ca:

Un apostol legat in carton si piele in 1835;

Un triot legat in carton si piele 1847 de mitropolitul Meletie;

Ceaslov;

Psaltire;

Despre arhitectura bisericii putem evidential lucratura din piatra si mosaic sub conducerea maistrului Trifan Stoian din Piatra Neamt si Ion Ciudin din Baltatesti. Biserica are un singur turn sub forma de nava si doua bolti si o semibolta deasupra altarului. Apare ca o constructive monumental avand interiorul format din pridvor, pronaos,naos, si altar. In curtea bisericii se praznicarul, cimitirul si o troita.

Praznicarul: este construit in anul 2000 cuprinde o bucatarie si o sala de mese servindu-se praznicilor de pomenire a mortilor.

Cimitirul: Pe langa mormintele vechi din pamant cu cruci de lemn sau fier se afla si acele morminte mai noi de tip cavou cu cruci si placi de acoperire din marmura sau mosaic. Aproape toate mormintele sunt imprejmuite cu garduri de fier.

In satul Dragomoresti biserica a existat de demult o biserica veche din lemn, constructia actualei biserici de astazi a fost 1902 de catre locuitorii satelor vecine impreuna cu preotul GH. Sandulescu. Acesta impreuna cu fiul sau a donat 2 milioanele de lei pentru construirea acesteia.Biserica este construita in stil semigotic cu trei turnuri si patru mai mici langa cupola zidite din caramida si acoperite cu table zincata.

In 1424 Schitul Hlapesti este dedicate Manastirii bistrita la 11 iulie dar in 1730 un cutremur face ca biserica sa fie grav daramata, avand deja la mana un al doilea cutremur la care mai fusese supusa. In 1836, se fac reparatii buisericii de asemenea in 1897 sunt consemnate din nou alte reparatii tot induse de un alt cutremur. Dupa multi ani, preotul Constantin Bucataru mareste si incepe construirea noii biserici iar biserica veche a functionar doar cativa ani alaturi de cea noua.

Despre biserica din satul Unghi a fost construita de Pavel Mancas si Constantin Gorgos acestia fiind de origine greaca iar dupa terminarea lor acestia s-au retras si s-au calugarit. Si aceasta biserica are urmarile ei naturale insa nu a avut urmari grave . Biserica nu are picture interioare ci numai catapeteasma e pictata in tehnico fresco desi pictorul este necunoscut.

COSTUMUL POPULAR SI JOCUL POPULAR

Despre tot ceea ce inseamna costum dar si joc romanul a ramas un om dedicat naturii dar si traditiei, inspirit din tot ce il inconjoara. In timp romanul a iubit si a purtat cu draga fala “costumului popular” inzestrat in diferite imagini cu: stele, nori, arbori si pasari in combinatie de culori dand viata imbracamintei care era purtata cu atata mandrie, respect de patrie, si iubire fata de semeni si nu numai. In costumul popular se putea remarca puritatea culorii plina de viata: sobrietatea negrului sugerand distinctie dar si eleganta, caldura rosie ce dadea putere, echilibru, luminozitatea galbenului unde se reflecta sperante, inceputul de nou, bogatia firului auriu prin care se poate evidentia traincia si naturaletea cu care oamenii iubeau costumatia traditionala si deasemenea stralucirea margelelor si paietelor care si aceastea oferau eleganta femeilor de alta data, stralucirea din ochii lor care se reflecta in toata fiinta lor lasandu-se dusi de val pentru intregul popor, pentru natura si pentru ceea ce au fost invatati sa iubeasca.

Costumul popular ramana aceea dovada de neuitat si o mare remarca memorabila a poporului nostrum.

In ceea ce priveste jocul popular sau dansul in timpurile de demult era vazut ca o legatura intre pamantul nostrum natal si identitatea noastra ca popor pastrand vii traditiile luate din generatie in generatie specific fiecarei zone. Specialistii spun dansul popular reprezinta”o manifestare a spiritului si identitatii nationale” care pune in evident trairilor de alta data, istoria de demult iar bogatia dansului popular lasata de la generatiile trecute aduna in noi toata veselia de demult uitata, temperamental de buna stare, si energia oamenilor de ieri.

Dansul popular ramane ca o amprenta , cultivate din generatie in generatie pe care avem datoria de a o lasa si noi mostenire copiilor ce vin pentru a pastra vie traditia, obiceiurile, mandria de a fi roman, de a ne elibera de griji, deoarece dansul popular reprezinta sarbatoarea vietii, pofta de viata, vioiciunea si veselia de a petrece cu semenii dragi noua.

PORTUL ROMANESC

Portul romanesc nu va fi niciodata modificat sau reinnoit pentru ca el are in prounfzimea lui toate acele elemente care ii il infrumuseteaza si il reinnoieste prin structura si morfologia lui care ii da acel aer natural ce trezeste mii si mii de geenratii la viata.

Fiind alcatuite din piesele lui atat de commune(camasa, iei, catrinta, fote) costumul popular ii ramane aceeea unicitate iar oamenii de alta data dar si de astazi il poarta cu mult drag purtand in suflet urmele celor care au lasat ceva neamului romanesc.

Portul romanesc prezinta doua elemente cheie care formeaza portul popular: unicitatea si continuitatea. Prin continuitate se intelege ca portul popular desi s-a nascut in timpurile de demult a lasat o mare amprenta asupra neamului nostrum iar oamenii pastreaza in suflet traditiile si continua a le transfera si altora intr-o oarecare masura cu aceea puetere de dragostea fata de toti ai nostril si cu un patriotism remarcabil.

Prin unicitatea evidentiam toate trasaturile si caracteristicile ce se vad in costumul traditional care compun originalitatea acestuia. Despre material prima care este tot un aspect characteristic de exemplu lana, inul, canepa, bumbacul sunt materiale de mare valoare la acel timp din care se realizau costumele.

Decorul realizat, ornamentarea facuta cu atata rabdare si perseverenta conmtribuia la pastrarea unicitatii portului popular. Ea se inspira din mediul inconjurator care era reprezentativa pentru oamenii din acele timpuri si care era inspiratia lor de zi cu z ice sugereaza din nou ca acei oameni simpli aveau un stil propriu reusind sa prinda esentialul obiectele din mediul inconjurator creand astfel motive florale, oameni sau pasari.

Despre cromatica de care se folosea acele taranci din vremurile de demult din nou adera la unicitatea costumului popular fiin caracterizat de forta depusa cu armonie si prosperitate pentru creearea costumelor. Pana la aparitia colorantilor industraili femeile foloseau vopsitul vegetal : frunze de arin, flori de nalba in combinative de zeama de varza, bors sau otet.

Despre punctual de cusatura ramane si el unul din elementele de baza al portului romanesc. De exemplu punctul “inaintea acului”, cruci, tighele. De exemplu despre cruce putem evidential faptul ca ea poarta denumirea de “musca ” in unele zone ale tarii. In Moldova se numeste “crusita” sau “punta mica”. De asemenea tiglelele “rumanescuri” in Muscel, “chezuri ” in Moldova.

PORTUL ROMANESC DIN MOLDOVA

Costumul popular romanesc din Moldova are anumite trasaturi bine inradacinate cu elementele sale stravechi, traditionale de mare valoare pentru generatiile care cunosc istoria neamului nostrum. Costumul femeiesc din regiunea Moldovei, este format din fota, maramu , fusta larga, camasa cu croiala in patru foi drepte fara nici o rascroiala. Costumul barbatesc prezinta itarii, sumanele, opinca. In timpurile stravechi camasa avea aceea forma arhaica croita in doua foi la care se adauga manecile din umar. Camasa de astazi este putin mai diferita cu ornamente mai bogate si elemente putin distantate de ceea ce era compunandu-se din : partea de la brau in sus si fusta camasii, cu o croiala din 4 foi incretite cu un snur. Peste costum barbatii poarta cojocul si sumanul.

Clasificarea iei din zona Moldovei

Ia de Suceava

Acest tip de iei poarta acele particularitati fiind incretita, cu altita si rauri. Nu are guler fiind inlocuita de brezarau, care se realizeaza prin incretirea camasii cu un snur sau ata rasucita din in sau canepa. Camasa are mana larga, fiind confectionbate din materiale textile ca in canepa sau bumbac. Ia se lucreaza cu altita lata cu fasii despartite intre ele prin braie orizontale si decolorate cu “fir metalic” in punct de lantisor.

Altita camasii se lucreaza in 4,5 siruri iar in partea de sus catre umar se termina cu motive mai marunte care subliniaza ultimul sir al altitei. Sunt cuprinde motive geometrice dar si cele simbolice ce pun in valoare simbolistica traditie neamului moldovenesc.

Despre cromatica iei putem evidential ca este foarte bogata si plina de viata folisnd culorile de verde galben portocaliu albastru care dau viata si prosperitate in ia romaneasca

Ia din Campulung Moldovenesc

Ia din aceasta zona este un pic diferita din cea din zona Sucevei, prin

aparitia gulerului care in aceasta parte a Moldovei apare sub forma de incretitura.

Camasa se coase la gat cu un drug foarte des prin care apoi este introdus un fir

pentru a strange foile camasii. Elementele folosite sunt asemanatoarea celor din

zona Sucevei, cromatica fiind imprumutata prin trasparenta cu care se folosesc

culorile elemetele din mediul inconjurator ce dau viata iilor. Desi cromatica iilor

este negru, de tip monocrom fiind culoarea lor de baza si des intalnita.

Ia din Vrancea

Costumul din Vrancea are diferentierile ei atat cromatice cat si motivele

cuprinse prin sobrietate, rafinament si gust ales, Ia capata aceea frumusete,stralucire prin bogatia firului metallic alb sau galben. Despre motivele

geometrice de tip: romb, triunghiuri, patrate ales cu un fir alb metallic in culori de

violet rosu bleu verde descriu cu finite si rafinament frumusetea femeii ce purta

constumului indifferent de-a lungul varstelor.

ARGUMENTUL

Pictura reprezinta, in mare masura pentru oamenii nobili cu posibilitati intelectuale de creare un mod de exprimare care prin desen le ofera sansa de a expune in fata lumii aceea latura de a se exterioriza. Astazi unii pictori care nu au sansa de a-si etalona adearatele virtuti incearca sa imbina arta moderna dand culoare si viata artei folclorice prin cromatica si pictura, prin fetele oamenilor de alta data care exprimau lupta si respectul pentru traditie pentru neam si pentru simbolurile care nu mor niciodata. Evidentiam astfel cazul lui H. Matisse sau Ion Tuculescu care au fost aspru criticati si ignorati.

Lui Matisse ii datoram picture ca “La blouse roumain”- bluza taraneasca. “Motivul initial al tinerei cu un corsaj extreme de larg s-a pastrat de la inceput pana la sfarsit. Pictorul s-a intors de mai multe ori la fond, eliminand treptat decorul de flori si fotoliu pentru a lasa figura si manecile sa invadeze tot spatiu. Aceasta piesa vestimentara remarcabila atat prin manecile sale bufante cat si prin albul decorat prin motive geometrice si vegetale leaga printre alte doua piese ale artistului

“Bluza romaneasca si “Visul” Aceste tablouri au punctual de plecare al simbolurilor despre tradie reusind sau realizeze arta moderna pastrand totodata specificul artei populare. Prin traditie ne definim ca oamenii, ca natie dar si ca popor.

Astazi , noii pictori doresc a pune in valoarea picture moderna dandu-I culoare in continuare prin inspiratie folclorica transferand unii de la altii batrani-tineri-copii redecoperirea semnificatiilor ce le vedem in obiectele artizanale , in costumele populare unde putem evidentia cu mare usurinta si abilitate temele si motivele folclorice ce ne sunt la indemana. Astazi cei care au mai ramas pentru a duce traditiile mai departe are datoria de a forma si de a cultiva acel gust pentru arta moderna , de a da viata aprecierii costumului popular, dezvoltarea gustului esthetic, stimularea creativitatii pentru creearea de diferitele modele si a lucrului in echipa. Despre frumusetea portului popular romanesc este precizat unele motive pe atat de simple par desi sunt atat de complexe: de ex. Cultul soarelui ce are o legatura cu focul ceea ce se sugereaza izvorul de lumina si caldura care tainua in generatiile trecute, cultele agricicole dar si a animalelor, care erau dependente de lumina soarelui .

Evidentiam in continuare un aspect important si repetetiv, astfel ca in costumele populare romanesti apar simbole si motive care se repeta de aici sugerand ca oamenii erau influentati sa creeze despre ceea ce au fost invatati sa iubeasca. Oameni iubeau natura, iubeau simplitatea si creeau acele modele pentru a lasa amprenta in generatiile care vin si vor invata din tot ceea ce reprezinta a fost si v-a ramane folclorul.

In concluzie aceasta tema are puterea de a scoate in evidenta trasaturile si motivele incontenstabile pe care insasi natura ne-a lasat si astazi prin pictorii nostri putem pune in valoare importanta unui simbol, unei culori, unei forme care poate imbina noul cu vechiul dandu-i viata si enegie.