Portul Aden s-a dezvoltat datorittă poziției sale , pe ruta Occident – Orient, fiind considerat printre cele mai largi porturi naturale din întreaga… [625864]

CAPITOLUL II.
DESCRIEREA RUTEI DE NA VIGAȚIE
2.1. PORTUL ADEN
Fig.2.1. Portul Aden
Sursă: http://www.axelzone.ro
Portul Aden s-a dezvoltat datorittă poziției sale , pe ruta Occident – Orient, fiind considerat
printre cele mai largi porturi naturale din întreaga lume.
Portul Aden , mai poartă denumirea de “Gibraltarul Arab”, și se află localizat în partea de
SV a Peninsulei Arabia, la Golful Aden, la 160 km distanță de intrarea în Marea Roșie și aparține de
statul Yemen.
Portul este format din munți vulcanici Djebel Chachan și Djebel Hassan, fapt ce îi acordă o
protecție împotriva vânturilor deșertice, și a musonilor, este și unicul adăpost natural al costei
meridionale arabe.
Complexul portuar are dimensiuni de 8 Mm de la est la Vest și 3 Mm, de la Nord la Sud, iar
accesul se face printr-un canal dragat, cu adâncimi ale apei de 16 m.
Portul are în componența sa : Portul interior, Portul Petrolier, Portul pescăresc și șantiere de
reparații navale.
Portul interior, reprezintă cea mai mare secțiune, fiind destinat transportului de mărfuri
generale și containere și este format din 9 dane pentru mărfurile generale și 3 dane pentru
buncheraj. Sunt incluse de asemenea două terminale : Aden Terminal Container, cu o suprafața de

35 ha, care este situat în partea de nord a portului, cu dane de 700 m lungime, destinate exclusiv
containerelor, unde în ultimii ani au fost operate aproximativ 450 de nave cu o capacitate de marfă
transportată de circa 433.000 teu și cel de-al doilea terminal Ma’Alla Multipurpose and Container
Terminal, accesul făcându-se printr-un canal, cu o adâncime de 11 m, în partea de est al Portului
interior, destinat cargouri-lor cu mărfuri generale și cargouri containerizate, dar are în componență
și o dană pentru nave tip RO-RO.
Portul petrolier, numit și Little Aden, se află la 2,3 Mm de canalul de acces cu o radă
exterioară legată de port prin canale. Portul are, în principal, 4 dane pentru tancuri petroliere, gaze
lichefiate și 2 dane pentru mărfuri generale și un loc de acostare pentru navele tip RO-RO, cu o
lungime de 20 m. Datorită adâncimilor mari de 11-7 respectiv 15,9 m, în această parte a portului
Aden pot acosta nave cu tonaj de 65.000-85000 tdw la danele 1-3 și peste 100.000 tdw la dana 4.
Șantierele navale execută reparații, dar totodată fabrică și bărci sau mici iahturi din fibră de
sticlă.
Traficul de mărfuri în perioada 2008-2017 a depășit 13 miloane de tone din care 8 milioane
de tone au fost importate , fapt ce a dus și la un număr mare de nave vizitate : 2180.
Principalele mărfuri de import au fost : produse alimentare, ovine, cereale, țesături de
mătase, bumbac, cărbuni, petrol, ciment, zahăr, orez.
Din punct de vedere al mărfii exportate predomină : produsele textile din bumbac, pește,
gumă arabică, sare marină, piei de animale, cafea și produsele petroliere.
Pordul Aden este folosit și ca punct de escală și aporvizionare cu combustibili datorită
dotărilor moderne de care beneficiază.

2.2. Canalul Suez
Fig.3.3. Canalul Suez
Sursă: http://www.axelzone.ro
Canalul Suez este considerat cel mai lung canal din Lume fără ecluze, fiind construit prin
strâpungerea Istmului Suez , făcând astfel legătura dintre Marea Roșie și Marea Mediterană,
respectiv Oceanul Indian, reducându-se dinstanța dintre porturile din Asia și Australia și porturile
europene.
Un rol important în apariția acestui canal l-a avut Ferdinand Lesseps, inginerul francez, care
a obținut concesiunea în anul 1854 pentru construirea acestui canal.
Construcția efectivă a început cu 4 ani mai târziu, în anul 1858 și a durat aproape 11 ani.
Traseul Canalului Suez începe la Port Said, situat în laguna Mării Mediterane ce se
desfășoară pe o distanța considerabilă în interiorul istmului. Se traversează apoi lacul Manzala, pe o
distanță de aproximativ 40 km, până la El Qantara, unde canalul este intersectat de șoșeaua și calea
ferată ce leagă Cairo de Ankara.
Din acest punct până la o distanță de 30 km în apropierea lacului Timsah canalul parcurge o
zonă aridă, care este alimentată cu apă dulce.

În zona acestui lac se află localitatea Ismailiya, unde se află sediul central al Administrației
Canalului Suez.
Traseul canalului continuă, la km 92 intersectează pragul de la Serapeum, după care intră în
două lacuri, Little Bitter Lake și Great Bitter Lake, ce au împreună 30 km lungime șî 11 km lățime,
cu adâncimi mari, fără a necesita dragaje.
Pe parcursul acestor două lacuri este singura zonă în care navele se pot deplasa în ambele
sensuri, concomitent. Începând din partea sudică de Gineifa, după intersecția pragului Shaluffa,
până la Port Tawfig, la Marea Roșiem canalul are un traseu drept cu o lungime totală de 27 km.
Pe traseul descris mai sus, canalul are o lungime totală de 161 de km, completat cu șenalul
maritim de 9,2 km situat în apele Mării Meditraneene și de 3 km în apele Mării Roșii, însumând
astfel 173 km. Lățimea canalului este de 160-200 m la suprafață și 90 m la fund, iar adâncimea este
de 16,50 m.
Navigația pe canal se face și pe timpul nopții, durata traversării fiind de 15 ore, cu o viteză
de 11-15 km/oră, pilotajul fiind obligatoriu. Având în vedere lățimea canalului, nu este posibil
traficul în ambele sensuri simultan, cu excepția celor două lacuri Bitter, astfel că, pentru a realiza
încrucișarea dintre două nave, la fiecare 75 km sunt amenajate instalații speciale, unde pot acosta
navele ce merg în sens contrar curentului. Amintim că pe canal curentul de suprafață este orientat de
la Marea Mediterană la Marea Roșie, deci de la nord la sud. De-a lungul canalului, oficiul de tranzit
a instalat mai multe posturi de semnalizare, care permit determinarea precisă a poziției navelor de
pe canal. Traversarea se face în convoaie, trei la număr, două dinspre nord și unul dinspre sud. Prin
canal pot trece zilnic 120 nave cu deplasament până la 80000 tdw. În urma lucrărilor de adâncire și
lărgire va exista posibilitatea traversării canalului de către petroliere de 150000 tdw încărcate și de
270000 tdw goale. V olumul de mărfuri ce trece prin canal este mare, pe primele locuri fiind petrolul
și produsele petroliere, minereuri, cereale, cauciuc, pe direcție sud-nord, iar pe direcție inversă,
produse finite. Importanța economică a canalului Suez constă și în faptul că permite navelor
comerciale să evite ruta ocolitoare pe la Capul Bunei Speranțe, scurtând distanța cu 17-66 % și
consumul de combustibil cu 25-50%.

2.3. Marea Mediterană
Marea Mediterană este o mare intercontinentală, cuprinsă între sudul Europei, nordul Africii
și coasta apuseană a Asiei Mici. Între aceste limite ocupă o suprafață de 2,7 mil. km², comunică cu
Oceanul Atlantic prin Str. Gibraltar, cu Oc. Indian prin Canalul Suez și Marea Roșie, având, de-a
lungul paralelei de 35˚N, o lungime de 3800 km. După aspectele pe care le prezintă, bazinul său se
poate împărți în trei părți: – bazinul estic – se întinde de la țărmul Asiei Mici și până la meridianul
de 21˚E. Are adâncimi mari, de peste 2700 m, valoarea maximă fiind de 5125 m la sud de capul
Matapan (sudul Greciei), care de fapt este și adâncimea maximă a Mării Mediterane. Între Asia
Mică și Peninsula Balcanică, zonă situată pe platforma continentală, cu adâncimi reduse, se găsesc
numeroase insule: Creta, Cipru, Rodos, Arhipelagul Sporade de Nord și Sud, Ciclade, Dodecanez.
Principalele mări sunt: M. Levantului, Cretei, Egee; – bazinul central – este cuprins între meridianul
de 21˚E până la linia convențională ce trece de-a lungul țărmului estic al Italiei, Siciliei și peninsula
Barça din Tunisia. Adâncimile sunt în jur de 100 m în dreptul coastelor africane și 2000 – 3000 m în
nordul bazinului, adâncimea maximă fiind de 3730 m în Marea Tireniană. Principalele mări sunt:
Ionică, Adriatică, Siciliei și Sirtelor, iar cele mai mari insule sunt Malta, Sicilia, V olcano; – bazinul
apusean – este cuprins între Str. Gibraltar și pragul siciliano-tunisian. Adâncimile variază între 2600
m și 2800 m, maxima Zone si porturi maritime fiind de 3150 m în dreptul Ins. Baleare. Platforma
continentală este slab reprezentată. Principalele insule sunt Arhipelagul Balearelor ( cu insulele
Mallorca, Menorca, Pitiuze), Ins. Corsica și Ins. Sardinia. În componența acestui bazin intră
următoarele mări: Iberică, Balearelor, Sardiniei, Galică, Ligurică și Tireniană. Datorită așezării sale,
are un climat specific, mediteranean, cu veri calde și secetoase și ierni blânde, ploioase. În zona
Mării Mediterane nu bat vânturi dominante, dar se simte puternic influența vânturilor locale,
cunoscute sub diferite denumiri, bora, sirocco, mistral, meltem sau levant. Furtunile sunt
caracteristice perioadei reci a anului. Apele sunt în general calde, sărate și deosebit de transparente,
de culoare albastru marin. Valurile sunt neregulate, cu frecvente schimbări de direcție. Există un
curent circular general, în sensul invers acelor de ceasornic, cu direcție vest-est de-a lungul
coastelor africane și est-vest de-a lungul coastelor europene. Se remarcă și curenți locali, cum sunt
curenții de maree, ce ridică probleme deosebite în Str. Messina. În cele ce urmează vom prezenta
principalele bazine maritime și porturile aferente.

2.4. Marea Mânecii
Marea Mânecii este situată între coastele Franței și ale Marii Britanii și face legătura între
Marea Nordului și Oceanul Atlantic, având aspectul unei strâmtori sau canal, de aceea mai poartă și
numele de Canalul Mânecii sau Canalul Englez. Are forma unei văi alungite, pe direcția NE-SW, cu
o lungime de aproximativ 56 km (30,2 Mm), mai îngustă în partea de est și larg deschisă spre
Oceanul Atlantic. Zona cea mai îngustă se află între Calais și Dover și este de doar 33 km.
Prezintă adâncimi relativ mici, de 30-40 m în est și 60-120 m în vest, aflându-se pe platforma
continentală. În apropierea coastelor se găsesc câteva insule, cea mai mare fiind Ins. Wight, lângă
coastele engleze. Marea Mânecii se caracterizează prin prezența unor bancuri de nisip deasupra
cărora adâncimile sunt de doar 16 – 18 m, furtuni, cețuri dense, maree puternice (5-8 m la est de
Ins. Wight și 11-13,50 m pe coasta franceză la Granville și Mont Saint Michel), curenți de maree și
de interferență, care produc numeroase vârtejuri. Dacă adăugăm la acestea traficul intens între
Marea Nordului și Oceanul Atlantic, precum și între continent și Marea Britanie, în medie 900 de
traversări zilnic, se poate explica dificultatea navigației în zonă. Pentru eficientizarea traficului s-a
stabilit de către I.M.O. o zonă de separație a traficului , stabilindu-se culoare de circulație. Astfel,
navele care se îndreaptă spre Marea Nordului vor trece pe partea dinspre coasta franceză, iar navele
ce se deplasează spre Oceanul Atlantic, se vor deplasa pe lângă coastele engleze.
2.5. Portul Anvers

Fig. 3.3. Portul Anvers
“Cunoscut și sub numele de Antwerpen, este cel mai mare port al Belgiei și al doilea în
Europa. Port fluvio-maritim, este situat în estuarul și pe fluviul Schelde, la 88 km depărtare de
Marea Nordului. Estuarul are o lățime de 500 m, iar la flux nivelul apei crește cu 4 m. Accesul
dinspre mare pe estuar și fluviu este asigurat de canale cu adîncimea maximă de 13,6 m. Portul are
o suprafață de 13 057 ha, cu două secțiuni, una în lungul fluviului și cealaltă, un sistem de docuri
specializate, legată de fluviu prin 5 porți etanșe, cu peste 1780 de dane operative. Lungimea totală a
cheiurilor este de peste 150 km, din care 80% pentru nave maritime, iar spațiile de depozitare sunt
de 480 ha. Aproximativ 3700 ha din suprafața totală a portului reprezintă zona industrială, care
prelucrează mare parte din mărfurile operate în port. Portul și fluviul sunt în permanență dragate
pentru a permite accesul navelor mari, de 100.000 tdw și chiar mai mult. Mărfurile care intră sau ies
din port sunt operate în mai multe terminale specializate. Astfel, terminalul Nord Europa, danele
851 la 869, este specializat în automobile (în port găsindu-se o uzină de asamblaj pentru Opel
Astra); ciment la terminalul Manuport Handling și 3 Harbour Dock; pentru cereale, America Dock;
mineraliere, terminalul de NW și America Dock; cărbuni la Delwaide Dock; cafea și cacao la
Commodity Terminal International; pentru gaze lichefiate și produse chimice la terminalul Southern
Inset Dock, iar pentru nave Ro-Ro sunt afectate 25 de dane, în terminalele Churchill Dock,
Detwaide Dock și Vrasene Dock. Portul Anvers are unul din cele mai mari complexe petrochimice
din lume, fiind întrecut doar de complexul de la Houston Texas, cu rafinării ce se întind pe 475 ha și
care prelucrează 37,8 mil.t țiței/an, situate la 4th Harbour Dock (danele 275 -277), Canal Dock B1
și B2, Nafta’s Terminal, Panocean–Eurotank din 5th Harbour (danele 387-399). 100 de pipe-line, cu
o lungime totală de 350 km, leagă portul de zona industrială, transportând 15 produse, printre care
petrol brut, gaze naturale, etilenă, propilenă,azot, etc., 6 pipe-line speciale trecând pe sub fluviul
Schelde. O categorie importantă de marfă este reprezentată de containere, cu un trafic, în 2005, de 7
mil. TEU. Pe malul drept al fluviului Schelde se află ecluza Berendrecht, dată în folosință în anul
1989, cu o lungime de 500 m, o lățime de 68 m, fiind cea mai largă ecluză din lume, unde pot trece
două nave container simultan. Adâncimea apei este de 13,5 m, iar la mareea înaltă de 17,7 m. Prin
această ecluză se intră la cele două terminale pentru containere, Europa și Marea Nordului. În zona
docurilor America, Albert, Third Harbour Dock pot opera nave de tip Panamax, cu pescaje de 13 m.
În anul 2005 a început construcția a încă două terminale de containere la Deuerganck, ce ar putea
opera 12 mil. TEU/an, pe o suprafață de 200 ha și Antwerp Gateway, pe 126 ha, cu o capacitate de
3,5 mil. TEU/an. Pe malul stâng al fluviului, canalul Waasland leagă diferite docuri de fluviul
Schelde, cel mai important fiind Vrasene, care oferă 4,5 km de cheiuri specializate în produse

forestiere, concentrate de fructe, mase plastice, echipamente electronice, foto și pentru industria
diamantelor. Având o poziție strategică, pe un fluviu navigabil și la Marea Nordului, este utilizat și
ca port de tranzit pentru alte țări. Portul este legat printr-o rețea de canale de fluviile Meuse și Rin,
pe care se distribuie o mare parte din mărfurile, transportate pe mare, în zone diferite ale Europei.
De asemenea este foarte dezvoltată rețeaua de căi ferate din port, care măsoară peste 1000 km, ce
leagă și danele de zona industrială și pe care au circulat, în anul 2004, 800.000 de vagoane cu marfă
și pentru Germania sau Franța. Portul are și terminale pentru navele de pasageri, care se îndreaptă
spre America, Franța, Anglia, precum și numeroase linii de ferry spre țările scandinavice, Olanda,
Germania sau Danemarca. Echipamentele de manipulare a mărfurilor sunt moderne, cu viteze mari
de lucru, formate din macarale de țărm, macarale plutitoare, cu capacități de 200 t fiecare, macarale-
pod pentru minereuri și cărbuni, elevatoare. În următorii ani este prevăzută dezvoltarea portului cu
încă o suprafață de 43,6 km², ce va ajuta la extinderea portului și a zonei industriale aferentă
acestuia. Traficul de marfă, în anul 2007, a fost de 182 mil. t, din care 55% la intrări și 45% la ieșiri,
numărul de nave fiind de 79.000, din care 15.000 nave maritime, restul, nave fluviale. Din port
pleacă 300 de linii regulate, spre 800 de destinații. Ca în cazul tuturor porturilor mari din țările
dezvoltate, la import predomină materiile prime, iar la export produsele finite, iar principalele
destinații sunt Orientul Apropiat și Mijlociu, Japonia, China, Europa de Vest, America de Nord și de
Sud. „