Portretul din Cuvinte Conversatia Ca Demers Investigativ

Cuprins

Argument…………………………………………………………………………………………03 Capitolul 1 Interviul de la simplu fapt social la instrument de obținere a informațiilor……………………………………………………………………04

Capitolul 2 Interviul portret – pictură în cuvinte………………………06

Capitolul 3 Portret Monica Tatoiu – Walk your talk!………………13

Bibliografie………………………………………………………………………………………

Argument

“Well, I met Mrs Thatcher the other day in her room at the House of Commons and we talked for rather under an hour. Knowing that I came from the Guardian she must have mistaken me for some kind of radical, to be led into the True Faith. This was rather fun. We sat one at each end of a sofa, and she said, "The object of the exercise is what?" I said I should like to write a profile, based on an interview. She said oh dear, those things always came out awfully artificial. Since I know this to be sometimes true, and since I have written my fair share of profiles which for one reason or another have missed the point, I just mumbled something placatory and asked whether her father's grocery shop at Grantham had been a great big one.”

Why the interview?

Because you will find it everywhere. Everyhow. In every moment of your life.

If we think at it as tool we will find that is a tool in the larger repertoire of methodologies used for research in history, anthropology, folklore and journalism.

Every interviewing experience is an unique experience; this is part of the charm of the interview. "The only way to learn how to do it is to do it," there are things you can do before, during, and after your interview to make every interview more successful.

Why profile interview?

Because is like painting. in the end you will discover the image of that person. Depends on the painter. An abstract painter would paint an abstract profile. A classic painter would paint the face of the subject as it is. An interviewer would discover the person behind the image.

The profile interview can reveal how individual values and actions shaped the past, and how the past shapes present day values and actions.

Capitolul 1 Interviul – Interviul de la simplu fapt social la instrument de obținere a informațiilor

Dacă ar fi să înglobăm toate definițiile interviului,rezultatul ar putea fi definit succint ca fiind “o conversație între două sau mai multe persoane în care intervievatorul este cel care pune întrebări cu scopul de a obținte de la intervievat detalii despre anumite fapte sau declarații”.

Deși interviul este asociat aproape exclusiv demersului jurnalistic – fiind o metodă extrem de importantă de culegere a informațiilor – domeniile acoperite de acesta sunt mult mai extinse putând fii utilizat in domenii precum:

cercetarea sociologică

de către departamentele de resurse umane la angajarea personalului

Incercând o scurtă delimitare a tipurilor de interviu putem identifica 4 tipuri principale de interviu:

Interviul informal (conversațional)

Acel interviu în care întrebările nu sunt prestabilite astfel încât intervievatorul are posibilitatea să ramână deschis la cursul discuției, se adaptează la cursul luat de discuție. Pe parcursul interviului intervievatorul merge ușor pe firul roșu al discuției conturat de intervievat.

Interviul bazat pe o grilă / ghid de interviu

Se bazează pe un ghid general astfel încât să se asigure faptul că ariile de interes sunt acoperite de către intervievator. In cazul în care au loc mai multe interviuri pe aceeși temă cu mai mulți respondenți esteo asigurare în plus că vor fii acoperite aceleași arii. Acest tip de interviu presupune mai mult focus în comparație cu interviul informal dar în același timp oferă încă un grad ridicat de libertate al discuției presupunând încă un grad ridicat de adaptabilitate din partea intervievatorului la reacțiile intervievatului.

Interviul standardizat

Presupune utilizarea unui ghid de interviu cu interviuri standard. Este un tip de interviu structurat ce presupune utilizarea acelorași întrebări pentru toți intervievații (în cazul în care sunt mai mulți). In general se folosește când este vorba de mai mulți intervievați. Facilitează analiza comparativă dar și o reducere a timpului alocat interviului.

Interviul cu variante de răspuns

Toți intervievații trebuie să răspundă la aceleași întrebări care au raspunsuri predefinite. Este utilizat aproa1pe exclusiv în cadrul cercetărilor sociologice și aproape niciodată ca interviu jurnalistic

Referindu-ne strict la nivel jurnalistic se poate identifica utilizarea preponderentă a primelor două tipuri de interviu: interviul informal și cel bazat pe o grilă generală de interviu în funcție de scopul acestuia fiind o tehnică importantă de culegere a informațiilor necesare.

Ca și reporteri, privind din prisma scopului interviului la nivel jurnalistic putem identifica două tipuri de interviu:

Interviul de știri

In cazul interviului de știri scopul este de a obține informații care să ajute la explicarea unei idei, eveniment, situație in cadrul știrilor scopul fiind clar identificat.

Interviul portret

In ceea ce privește interviul portret scopul se schimbă. Nu mai este acela de a explica. Este un interviu centrat pe individ, pe interlocutor. Este un interviu mult mai personal. Creionează personalitatea cuiva notându-i “caracteristicile”.

Capitolul 2 Interviul portret – pictură în cuvinte

Portretul jurnalistic poate fi vazut drept un film “rețeta” cuprinzând: descrieri, acțiune și dialog. Personajul se dezvăluie prin intermediul cuvintelor și acțiunilor sale ajutat fiind și de reporter ce asigură “fundalul” tabloului final. Poate fi descris ca și o istorie – orală sau scrisă – a personajului care face subiectul demersului investigativ.

Acest tip de demers investigativ include o multitudine de informații ce depașesc “bariera” cuvintelor. Dincolo de cuvinte observația intervievatorului este extrem de importantă. Pentru conturarea cît mai clară a profilului interlocutorului, acesta trebuie să acorde importanță mărită detaliilor ce înconjoară personajul: gesturi, mediu, etc.

Potretul jurnalistic presupune ca intervievatorul sa surprindă caracterul, spiritul și stilul subiectului. Depașește de ceea ce se vede la suprafață și ajunge să vadă, să identifice ceea ce motivează anumite persoane sau personalități, ce îi provoacă, ce îi face interesanți pentru public. Un “portretist” bun ajunge la inima persoanei.

Una din problemele cu care se confruntă jurnaliștii care se axează pe realizarea portretelor este aceea că, în general, indiferent de spațiul alocat, un portret complet își găsește cu greu locul în presă datorită limitărilor de spațiu. din această cauză realizatorii de portrete sfărșesc prin a trunchia povestea axându-se stric pe acele pasaje din interviu care au un impact mai puternic asupra publicului sau publică o versiune narativă, un rezumat al istoriei personajului.

La fel ca și în cazul poveștilor, portretistul trebuie să aibă o temă, un fir roșu al poveștii, istoriei. Această temă ar trebui introdusă de la început, explorată pe parcurs și adusă din nou în prim-plan la finalul conversației. Tema va surprinde ceva din caracterul persoanei , din spiritul ei, din stilul ei.

In interviul portret realizat am ales să ma detașez un pic de acest “fir roșu”. Am lasat conversația să îl găsească fără a-.l impune de la început.

Indiferent de tema aleasă este nevoie de o bună înțelegere a vieții persoanei respective astfel încât, în final, să rezulte o “schiță” de bună calitate a vieții sale. In acest sens, reporterul trebuie să aloce cât mai mult timp subiecților, să se documenteze cât mai mult astfel încât să poată înțelege personajul cât mai bine.

Revenind la interviul realizat cu doamna Tatoiu, acesta a fost precedat de zile, săptămâni de pregătire prealabilă. Am urmărit cu mare atenție interviurile pe care aceasta le-a dat de-a lungul timpului. Am citit o mulțime de articole cu și despre ea, cărțile dânsei. Si touși nu a fost de ajuns. Intalnirile directe – in diferite locuri: cafenea, acasă – mi-au dezvăluit încet, încet personajul. Un personaj diferit de ceea ce mă așteptam. A devenit Om. Și despre Omul – Tatoiu este întregul portret..

Putem spune ca un potretist bun “arată” în loc să “spună”. In timpul interviului sunt utilizate toate cele cinci simțuri. Este important pentru că prin fiecare dintre ele poți identifica o caracteristica a subiectului. Ce poartă? Cum poartă? E nervos? Melancolic?

In timpul interviului cu doamna Tatoiu am avut ocazia să petrecem cîteva zile împreună. M-a uimit biblioteca dânsei. M-a uimit cum a iețit la iveală istoricul dânsei ca și profesoară când vorbind de niște autori și cărți m-a luat la plimbare prin librării. Și mi-a cumpărat din proprie inițiativă cărți pe care le considera că trebuie citite, că te construiesc ca om.

Un portret jurnalistic nu poate fi complet fără citate. Din această cauză acesta nu poate fi realizat în lipsa unui interviu extins și de foarte multe ori un singur interviu nu este de ajuns.

Dacă ar fi sa scriem o rețetă succintă a portretului am avea:

Ingredientele:

istoricul personajului (naștere, educație, ocupație)

anecdote și întamplări din viața personajului ce au avut impact direct asupra acestuiaâ

citate relevante

observațiile reporterului

comentarii facute de cei ce cunosc personajul (prieteni, cunoștiințe sau în cazul unei persoane publice chiar cei care nu îl cunsc în mod direct dar cunosc acțiunile întreprinse de acesta)

·

Gândindu-ne la pașii de urmat pentru realizarea portretului am avea de urmat o serie de etape:

Etapa Pre-interviu

Inainte de interviu trebuie identificată tema, tipul de poveste pe care vrem să o scriem, modalitatea de difuzare, spațiul alocat, publicul căruia ne adresăm.

Trebuie să decidem din ce perspectivă realizăm interviul. De ce este interesant personajul ales? Ce are special? Care este povestea lui?

Documentarea prealabilă. Articole mai vechi, interviuri din trecut, pagini personale de internet, pagina de internet a companiei pe care o conduce (dacă este vorba de o persoană care este antreprenor), CV, etc.

Pot fi identificate persoane din anturajul subiectului cu care să se realizeze portrete paralele – prieteni, rude, persoane care au intrat într-un fel sau altul în contact cu persoana respectivă. Pot fi chiar si persoane care nu au avut un contact direct cu subiectul – de exmplu publicul care a asistat la o apariție TV a personajului. se poate măsura astfel percepția acestora.

2. Etapa pregătirii interviului

Identificarea și pregătirea instrumentelor de lucru: carnețele pentru a putea nota diferite idei importante care apar pe parcurs, instrumente de înregistrare audio și eventual video

Testarea instrumentelor de înregistrare – pentru a fii siguri că nu o să fie probleme în timpul interviului.

Pregătirea unor întrebări în avans – măcar a întrebărilor de început. Acest element asigură o anumită cursivitate a interviului – cel puțin în partea de început cand relație subiect-reporter nu este foarte puternică.

3. Etapa Interviului

Ideea principală a unui interviu este aceea de a identifica ceea ce este interesant legat de subiect și a-l face să se simtă confortabil să vorbească cursiv, clar despre tema respectivă.

Interviul de început are mai mult un rol de acomodare. Ar trebui să fie centrat pe subiect. Pe a-l face să se simtă confortabil cu tema, cu reporterul. Astfel, informațiile cerute și obținute vor fi mai degrabă la un nivel general și de cele mai multe ori pe un teritoriu neutru..

Cum menționam și la etapa precedentă, este necesar ca reporterul să aibă pregătită o serie de întrebări astfel încât să nu existe momente de “răcire” a interviului dar în același timp reporterul trebuie să aibă capacitatea de a lăsa conversația să-și urmeze propriul curs.

In același timp, chiar dacă are întrebări prestabilite, reporterul trebuie să știe când să intervină cu noi intrebări – nepregătite – astfel încât subiectul să-și poată urma firul ideilor.

Chiar dacă este o conversație, subiectul este cel care trebuie să vorbească. Urmărind o serie de interviuri am observat că destul de mulți reporteri din România au tendința de a sugera răspunsurile. Este nevoie de răbdare, de aștepare a răspunsului.

Observația și ascultarea sunt extrem de importante în cadrul unui interviu. Chiar dacă intervievatorul nu înțelege ceva este recomandat să ceară lamuriri suplimentare pe care,eventual, să le mai cerceteze la finalul interviului.

Referindu-mă la observație, un reporter trebuie să privescă dincolo de subiect. La ceea ce îl înconjoară pentru că mediul în care acesta se simte confortabil poate oferi reporterului detalii despre personaj.

de exemplu o poză veche de familie poate fii un argument în plus în ceea ce privește atitudinea subiectului în ceea ce privește valorizarea vieții de familie.

Observarea comportamentului personajului în timpul interviului este un alt aspect important. Ceea ce face și ce nu face, de ce este înconjurat. Toate sunt indicii depre persoana cre este.

4. Etapa întrebărilor

In această etapă opțiunile pot fi considerate a fi nelimitate. Până la urmă, totul este legat de mersul conversației și capacitatea reporterului de a o dezvolta. nu există o “rețetă” perfectă. Totul depinde de:

“Din perspectivă naratologică, portretul reprezintă un tip de discurs narativ în care acumularea informațiilor nu vizează zona factualului, ca în relatare, reportaj, anchetă. ci realizarea unui tablou despre calitățile. însușirile, consecințele faptelor unui actor al narațiunii"·

Fie ca este vorba de interviul portret sau nu pot fi alese mai multe tipuri de strategii pentru obținerea informației dorite. Chiar dacă pot fi acceptate la nivelul portretului întrebările lungi sau cu un grad ridicat de abstractizare este recomandată evitarea acestora. Utilizarea lor poate avea ca efect răspunsuri și mai lungi pierzându-se astfel interesul audienței.

Indiferent de strategia aleasă în realizarea portretului intervievatorul trebuie să țină cont și de o serie de factori ce influențează cursul discuției:

Personalitatea interlocutorului

Temele abordate

Contextul

Timpul acordat discuției

Modalitatea de difuzare

Publicul țintă

Ceea ce este cert este faptul că se poate porni de întrebări standard de istorie personală, de rutină astfel încât să fie pregătit terenul pentru întrebări mai specifice, care merg mai în detaliu, legate de tema aleasă.

Intrebări deschise

Acest tip de întrebări oferă subiectului posbilitatea de a se exprima pe larg asupra unei teme de discuție. Intervievatorul are doar rolul de a trasa “firul roșu” al discuției oferind prim-planul opiniilor celui intervievat.

Acest tip de întrebări ce cer respondentului să gândescă, să reflecteze astfel încât reporterul obține opinii și sentimente oferă respondentului controlul asupra conversației.

Intrebări închise

Intervievatorul are un anumit control asupra răspunsurilor celui intervievat.

Acest tip de întrebări au ca rezultat fapte. Se poate răspunde usor la ele iar rapiditatea răspunsului este ridicată.

Intrebări directe

Se centrează direct pe opinia subiectului făcând referire în mod direct la experiențele proprii și la modul în care subiectul le percepe.

Intrebări indirecte

Pot fi definite ca întrebari care “ocolesc”. Prin întrebările puse subiectului despre experiențele similare avute de alte persoane și părarea acestuia despre comportamentul persoanelor respective, se ajunge la dezvăluirea personajului fără ca reporterul să fie considerat un intrus.

Dincolo de această împărțire se mai pot identifica o serie de întrebări de tipul:

Intrebări de clarificare

Intrebări ce clarifică o anumită afirmație, un anumit punct al discuției, o anumită temă sau subtemă ce apare pe parcus

Intrebări de amplificare

Este cazul întrebărilor ce intervin în momentul în care conversația ajunge la un punct de interes major și care se dorește a fi dezvoltat

Intrebări de confruntare

Pot să intervină în momentul în care există un “conflict discursiv”, o opinie care se schimbă pe parcursul conversației, o opinie care nu este în aceeași linie cu comportamentul celui intervievat. Astfel de întrebări aduc lămuriri în ceea ce privește discrepanțele din timpul interviului.

Capitolul 3. Portret Monica Tatoiu – Walk your talk!

De ce Monica Tatoiu?

Pentru că la momentul realizării interviului era o personalitate extrem de vizibilă mediatic. Și da, penntru că e femeie. O femeie puternică.

Documentarea prealabilă și seria de întâlniri a fost imediat după perioada în care candidase la Primăria Municipiului București. Ea, o femeie. Perioada în care pentru prima dată am vazut o femeie luptându-se mediatic cu bărbații.

Intr-o țară masculinizată, cum era România la vremea aceea, o Femeie în prim-planul politic a fost o noutate.

Fire bătoioasă, supraviețuitoare, a început să se dezvăluie și ca om. Unom puternic care a trecut prin momente care pe altii i-ar fi dărâmat. A luptat pe plan personal, politic, financiar și se poate spune că a câștigat. Dar, din perspectiva dânsei, am aflat cu surprindere ca ceea ce eu consideram că a câstigat poate fi considerat ca și pierdere.

Om, femeie, soție,mamă, profesoară, politician, om de afaceri. Toate aceste personalități ale aceleași persoane s-au dezvăluit pe parcursul întâlnirilor și a momentelor pe care le-am petrecut împreună. Si poate ca personalitatea care se conturează în final, inglobînd pe toate celelalte, este Omul. Omul Monica Tatoiu. Cine este acesta? Cum este acesta? Ce îî place? Ce nu? De ce valori e ghidat?

La unele întrebări răspunsurile s-au conturat pe parcursul discuțiilor. La altele nu. Astfel rămâne loc pentru alte întâlniri, alte conversații.