Portofoliu Didactic Sustac Nicolae Sergiu 21 [309572]

PORTOFOLIU DIDАCTIC

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT: [anonimizat]: Educație fizică și sportivă

NIVELUL DE CERTIFICARE I – ZI

BACĂU

2017

CUPRINS – PORTOFOLIU DIDАCTIC

CURSURI DE ZI ȘI POSTUNIVERSITАR, NIVEL I

Curriculum vitаe

I.1. Motivația învățării școlare

I.1.1.Motivația învățării școlare

Am observat că evoluția gândirii e în relație cu o [anonimizat]. Dar eforturile necesare se bazează pe o motivație, [anonimizat]. Vorbind de motivație ne referim la totalitatea motivelor care influențează comportamentul uman. “Un motiv este o structură psihică”, [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat] a ne preocupa de educarea lor.

Desigur, la baza motivației stau cerințele vitale de care depind existența și bunăstarea organismului : [anonimizat], aer curat… Satisfacerea lor asigură echilibrul vieții – ,,homeostazia" cum o intitulează biologii. [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], a identificat, [anonimizat], curiozitatea, tendința de a cunoaște, de a explora ambianța. Apoi e prezent un impuls spre manipulare a obiectelor (foarte puternic și la cimpanzei). [anonimizat] o tendință urmărind ,,influențarea creatoare a mediului", încercarea de a [anonimizat] a construi din nisip sau plastilină tot felul de lucruri. Astfel, incât din copilărie se vădește tendința de dominare a mediului, atât de caracteristică speciei umane. Ea este efectul unui surplus de energie disponibilă. [anonimizat].

Trebuințele devenite conștiente de obiectul lor sunt ceea ce numim dorințe. [anonimizat], acțiune. Acestea, [anonimizat].Adesea, [anonimizat] o creștere a [anonimizat]. Conștiința obiectului unui impuls constituie ceea ce numim intenție.

Trebuințele, dorințele, [anonimizat].Ele se diversifică și se complică foarte mult. Apar trebuințe noi: [anonimizat] ș.a. [anonimizat]. Din păcate s-au format și nevoi dăunitoare organismului: dorintra de a fuma, [anonimizat] a unui drog. Până și preferințele alimentare sunt dependente de tradițiile societății:

[anonimizat] , mișcări și țipete prin care caută să o mențină în apropiere. Copilul are multă vreme nevoie de îngrijire și protecție. Prezența mamei îi dăun simțământ de securitate foarte important pentru dezvoltarea sa, atât mentală, cât și fizică. Atunci când un sugar este abandonat și adăpostit într-un orfelinat unde nu are parte de o prezentă quasi permanentă a adultului, el nu crește în greutate în mod normal și dezvoltarea sa suferă pe toate planurile (fenomen numit hospitalism). Dar și mai târziu, chiar adultul are nevoie de prețuire, de afecțiune. Alfred Adler vorbegte de ,,sentimentul comuniunii sociale" care stă la baza solidarității și colaborării cu ceilalți. În condiții favorabile se formează dispoziția altruistă, tendința de a ajuta pe acei ce întâmpină dificultăți.

La polul opus atașamentului găsim tendințele agresive care ne creeazămari greutăți în cazul unor elevi. Există formații nervoase declanșând emoția de furie și de posibile acte agresive.Observându-se comportamentul animal, se constată că agresiunea, în cadrul aceleiași specii, se declanșează în caz de pericol extrem (când fuga nu ajută) sau de încălcare a teritoriului de unde animalele iși procură hrana. Ar trebui ca omul să reacționeze agresiv numai în cazul unei frustrări extreme, a unei încălcări flagrante a drepturilor sale, or, dimpotrivă există agresiuni fără un temei real. Observațiile acelor antropologi care au cercetat diferite populații primitive, la începutul secolului nostru, au pus în evidență populații extrem de pașnice, ce nu cunoșteau violența, dar și altele de o agresivitate iegită din comun. Așadar, exceptând cazurile de patologie mentală, dispozițiile agresive depind în mod esențial de exemplul celor din jur și de mentalități, influențe de natură educativă. Copiii obraznici, ostili, bătăuși provin mai totdeauna din familii unde părinții sunt mereu în conflict sau atunci când părinții le recomandă o ,,comportare bărbătească,", adică provocatoare și violentă.

O tendință, care pare a avea o serie de premise native este tentativa de ,,influențare creatoare a mediului" (amintită mai sus), tendință de a-și afirma forțele proprii, dorința de

afirmare, motivația de realizare. Ea se manifestăîn încercarea de a-și realiza aptitudinile și în dorința de a obține un succes, o performantăîntr-o acțiune apreciată social. În ambele sale forme aceste aspirații favorizează progresul copilului.

Motivația de realizare capătă o intensitate maximă atunci când individual știe că acțiunile sale vor fi apreciate cu ajutorul unui standard. Dorința de a obține un succes depinde firește de atractivitatea performanței. Un mai mare efort va depune un tenismen care joacă

intr-un turneu unde câștigătorul obține 200.000 de dolari, decât în acela unde premiul principal reprezintă 40.000 dolari. Al doilea factor care influentează eforturile unei persoane îl constituie dificultatea sarcinii de rezolvat. Ciudățenia constăîn aceea că o performanță este mai atractivă când e foarte dificilă, decât dacă este ușor de realizat.

Dorința obținerii unui succes este însă contracarată,de frica eșecului, astfel incât modul de comportare al unei persoane într-un concurs este influențat de dialectica tendințelor pozitive, în lupta lor cu inhibiția creată de teamă.

Un alt factor important in cadrul motivației este inspirația.Vorbim de aspirație atunci când o dorință vizează, un model a cărui realizare constituie un progres, o dezvoltare într-o anume direcție. Un tânăr aspiră să devină medic – de exemplu. Termenul ,,nivel de aspirație" se referă la ,,așteptările, scopurile ori pretențiile unei persoane, privind realizarea sa viitoare într-o sarcină dată" (E. Hoppe). Aceste pretenții variază foarte mult: un tânăr aspiră să ajungă muncitor calificat constructor, un altul visează să devină inginer constructor, un al treilea speră să revoluționeze tehnica construcțiilor metalice… Evident, nivelul de performanțe urmărit diferă fundamental și eforturile necesare realizării lui sunt cu totul diferite.

Atingerea unui asemenea scop atrage după sine și satisfacții. Așa se întâmplă că un elev este incântat, fiindcă a terminat al doilea la un campionat de șah la nivel județean, pe când un altul este nefericit întrucât a devenit doar vicecampion natrional !

Nivelul de aspirație esteîn funcție de aptitudinile și forța de voință ale fiecăruia. Dar și ambianța socială joacăun rol hotărâtor. Aspirațiile sunt în raport cu condițiile materiale și culturale în care se dezvoltă copilul. Printre fiii de țărani sunt, proporțional, mai puțini cu aspirația absolvirii unei facultăți, în raport cu cei proveniți dintre intelectuali. Elevul care face parte dintr-o clasă cu nivel scăzut are de obicei aspirații școlare mai limitate decât acela dintr-o clasă cu rezultate deosebite. Experiențele efectuate au arătat că succesele obținute duc la creșterea nivelului de aspirație, pe când eșecurile au drept urmare scăderea pretențiilor. De exemplu: organizîndu-se un concurs de tir cu arma s-a inregistrat un nivel de aspirație crescut în 51 % din cazuri,4l,% și-au menținut același nivel – și doar 8% îl coboară – când tinerii au efectuat o primă tragere reușită,. Dimpotrivă, după eșec, 64% coboară așteptările și doar 7 % le măresc. Cum vedem sunt și excepții : ambițioșii își propun mereu țeluri dificile, pe când cei ce se subestimează, tind spre performanțe modeste. Deși concluziile unor asemenea experimente sunt edificatoare, în astfel de experiențe se testează mai mult ,,nivelul de expectanță", adică o dorință momentană, decât nivelul de aspirație propriu-zis care se referă la o aspirație mai îndepărtată, la obiective mai importante. În acest sens, nivelul de aspirație se apropie de ,,eul ideal", o concepție despre posibilitățile globale ale persoanei. Aspirațiile, motivația de realizare, ambiția contribuie la sporirea eficienței muncii, aînvățării și chiar la soluționarea unor probleme. Totuși creșterea performanțelor nu e tot timpul într-un raport direct cu intensitatea motivației. Cercetările au dus la stabilirea unei legi, cunoscută a fi ,,legea Yerkes-Dodson", conform căreia creșterea performanței este proporțională cu intensificarea motivației numai până la un punct, după care începe o stagnare și chiar un declin. Adevărat este că motivația prea puternică provoacă apariția de emoții, introducând oarecare dezorganizare, ceea ce impiedică progresul, ducând chiar la regres.

Școala, profesorii pot contribui la formarea unor aspirații, a unui ,,eu ideal" superior. Mai intâi, modelul profesorilor poate fi un exemplu demn de urmat. Apoi, ei au menirea de a facilita constituirea unei imagini de sine corespunzătoare, de a favoriza o justă autocunoaștere.Un nivel de aspirație adecvat depinde de o justă apreciere a propriei posibilități, căci supraestimarea te condamnă la o vială plină de eșecuri, iar subestimarea te face să ratezi feluri realizabile. De aceea dascălul trebuie să ajungă la o bună cunoaștere a discipolilor și prin aprecieri bine motivate să le consolideze o imagine de sine obiectivă.

Care sunt motivele care-l fac pe copil să vină la școală,, să asculte de profesori și să invețe ? Ele ar putea fi impărțite in două mari grupe :

Prima ar fi motivația extrinsecă, atunci când elevul se încadreazăîn disciplina școlară, fără un interes direct pentru ceea ce se predă,, ci pentru a primi, direct sau indirect, anumite recompense, îndeosebi morale .

Cea de a doua este motivalia intrinsecă, în cazul când învățarea, dobândirea de cunoștinte intereseazăîn mod direct pe școlar.

În cazul motivației extrinseci există dorința de afiliere, când copilul merge la școală și învață conștiincios mai ales pentru a face plăcere familiei care se interesează de ce face la școală,

îlapreciază și, uneori, il recompensează. La aceasta se adaugă, câteodată, și dorința de a corespunde așteptărilor invățătorului sau profesorului. Tot în această categorie intră și dorința de a fi impreună cu unii copii din înprejurimi, preocuparea de a face ceea ce fac in genere cei de vârsta sa – se manifestă deci tendința spre conformism.

Alteori conformismul decurge nu din afirmații sociale, ci din tendințele normative, obișnuința de a se supune la norme, la obligalii. Părinții, profesorii, societatea îi cer să se supună la o îndoctrinare socială, iar copilul, deprins să asculte, se supune.

Supunerea la obligații poate fi însoțită și de teama consecințelor neascultălrii. Frica, sentimentul dominant în școlile noastre de acum 100 de ani, a dispărut complet în anii dictaturii comuniste, când, dacă un elev nu invăța cel pedepsit era profesorul, în diferite moduri (să-l mediteze în vacanță, nu avea voie să se prezinte la examenele pentru acordarea de grade etc.). Evident, cadrele didactice aveau grijă să-i promoveze pe toți, unii elevi din clasa a IX-a fiind ,,capabili" să citească silabisind ca în clasa a II-a .În țările civilizate, cum ar fi Suedia, fără a brutaliza în vreun fel copiii, toată lumea știe că, dacă nu promovezi (pe merit) cele 8 sau 9 clase obligatorii, nu poți obține nici o slujbă. Și atunci există un pericol iminent pentru cei leneși. Acest minim de îngrijorare este necesar pentru a putea lupta cu nepăsarea unor școlari, alimentată și de indiferența familiilor respective.

Ambilia, dorința de a fi printre primii, este și ea un stimulent în unele cazuri. Asistăm, cu amuzament, cum, uneori, în clasele mici, numeroși elevi se agită, ridicând mâna ca să răspundă ei la o întrebare. Unele familii exagerează pretinzând ca băiatul sau fata lor să fie neapărat printre premianți. Exagerprile în acest sens pot duce la sentimente negative de concurență, ostilitate față de colegii ,,rivali". Mai bine este să stimulăm o ,,întrecere cu sine", dorința de a obține rezultatele din ce în ce mai bune, fără a privi cu invidie la performanțele altora.

În centrul motivației intrinseci găsim curiozitatea, dorința de a afla cât mai multe. Curiozitatea are la bază, un impuls nativ și e prezentă, mai ales în primii ani de școală. Menținerea ei trează, e in funcție de măiestria profesorilor și constituie un factor important al trăiniciei celor asimilate. Curiozitatea se permanentizează atunci când se îmbină cu convingeri referitoare la valoarea culturii, care facilitează, comunicarea cu ceilalți și asigură o mare bogăție de trăiri, surse de satisfacție și echilibru sufletesc. Tot în același cadru motivational apare și aspirația spre competență, dorința de a deveni un bun profesionist. În acest caz, eforturile se canalizează înspre disciplinele având legătură cu viitoarea meserie.

Profesorul utilizează toate aceste motive ce apar cu o pondere variabilă de la un ele la altul, dar trebuie să cultive prin toate mijloacele motivațiile intrinseci.

BIBLIOGRAFIE

1. Cocoradă, E., 2009, Psihologia educației, Ed. Universității Transilvania din Brașov;

2. Cosmovici, A., et al., 1998, Psihologie-compendiu pentru bacalaureat și admitere la

Facultate, Ed. Polirom;

3. Dinu, M., 1997, Comunicarea, Ed. Științifică, București;

4. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2004, Psihopedagogie, E.D.R., R.A., București;

5. Dumitriu, Gh., 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, E.D.R., București;

6. Neculau, A., 1998, Noi și ceilalți-teste psihologice pentru cunoașterea ta și a celuilalt,

Ed. Polirom, Iași.

7. Rădulescu-Motru, C., 1996, Curs de psihologie, ediția a III-a, Ed. Esotera, Ed. Vox,

București;

8. Vintilescu, D., 1977, Motivația învățării școlare, Ed. Facla

I.2. STUDIU DE CAZ

Unitatea de învățământ în care s-a desfășurat cercetarea: Școala cu clasele I-VIII “Spiru Haret”, comuna Brusturoasa, județul Bacău;

Mediul de desfășurare a cercetării: sala de clasă;

Metodologia utilizată la elaborarea cercetării a inclus metode teoretice și practice.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Obiectivele cercetării mele sunt:

– diagnosticarea atitudinilor fundamentale ale elevilor in ceea ce priveste castigul si pierderea pe plnul professional si personal;

– masurarea parametrilor care sunt speculati, și anume cunostiintele, vointa,

capacitatea;

– prezenta motivației în învățarea școlară;

– verificarea tipurilor de motivație în învățarea școlară.

IPOTEZA DE LUCRU

Motivatia este in relatie direct proportionala cu rezultatele scolare.

METODOLOGIA CERCETĂRII

Datorita numeroaselor variabile intalnite in studiul nostru ,am fost nevoiti sa diversificam abordarile asupra perspective noastre de aceea am luat in calcul mai multe metode. Dintre acestea cele mai utilizate sunt observarea, convorbirea, chestionarul, inventariile, testele, experimentul psiho-pedagogic și analiza psihologică a produselor activității elevilor.

Noi am ales ca metodă de studiere a motivației școlare un test psihologic pentru cunoașterea elevilor.

Testele sunt “probe standardizate ce implică o sarcină de îndeplinit, identică pentru tot

eșantionul examinat și având tehnici precise de evaluare a rezultatelor obținute de subiecți”

(Pieron, 149, p. 399).

Acestea se clasifică după cum urmează:

– teste de performanță;

– teste de comportament;

– teste de personalitate sau proiective.

Evolutia cercetarii

Etapa de inceput

Pentru a vedea situatia initiate de la care putem porni , am aplicat elevilor un chestionar. Pentru inceput am constatat ca lipsa motivatiei are consecinte dezastruoase in randul elevilor, lipsa ei reflectandu-se prin notele si rezultatele extreme de proaste. Majoritatea elevilor nesimtind nicio inclinatie spre educatie din motive personale, fara a avea un interes constient.

Prin urmare, pe intreaga durata a cercetarii s-au depus eforturi consistente pentru dezvoltarea dorintei de reusita in randul elevilor.

Etapa de intervenție

Principalele lucruri care au fost luate in considerare au fost:

– sarcinile de lucru să corespundă capacitatii intelectuale si fizice ale elevilor;

– pedagogul trebuie să accentueze valoarea personală, cât și cea profesionala a realizării

corespunzătoare a sarcinilor fixate.

De-a lungul a două saptamani elevii au primit diferite si numeroase sarcini de lucru pentru a observa care dintre ei se va remarca prin motivatia pe care o dispune.

Mentionam ca elevii au primit fiecare, cu scopul clar de a duce la sfarsit sarcina propusa,

activități pe care să le rezolve într-un interval bine stabilit de timp: să compună câte o poezie despre fericire, să pregătească o scenetă dintr-o operă, să recite o poezie la alegere etc.

Elevii au fost intintati ca cei cu rezultate exceptionale vor fi premiati cu o carte si cu o diplomă. Initial elevii au parut foarte dezinteresati dar constientizand importanta aceste competii au inceput sa se mobilizeze treptat. Premiul cel mare nu prezenta o satisactie in sine ci competitia finalizata cu recunosterea unanima a celui mai bun.

Etapa de final

A fost aplicat elevilor un test de autoevaluare in privinta motivatiei si automotivatiei

În urma interpretării rezultatelor elevilor s-a constatat că motivația lor privind educatia a

Luat o directive ascendenta, elevii au inceput sa prezinte interes fata de activitatile propuse.

Etapa de comparare

Motivația elevilor pentru procesul educational a luat o usoara ascensiune. Desi initial prezentau majoritatea o aproape totala lipsa de motivatiespre final motivate de banala, dar foarte importanta recompense, acestia au inceput sa fie mult mai interesati in activitatile lor zilnice, motivatia lor fiind concurenta in sine iar recompense fiind succesul si recunosterea reusitei lor de catre ceilalti.

Nr.elevi cu punctaj

cuprins între 0-15 >2

Nr. elevi cu punctaj

cuprins între 16-24 > 3

Nr. elevi cu punctaj

cuprins între 25-32 >17

Nr. elevi cu punctaj

cuprins între 33-51 >1

Interpretarea rezultatelor

Între 10-15 puncte

Nu aveti nici un fel de vointa sau motivatie. Scopul dumneavoastra nu este definit. Traiti de o zi pe alta. Pobabil sunteti o fire mult prea melancolica.Este cazul sa va puneti serioase intrebari asupra perspectivelor dumneavoastra. Va lipseste motivatia in totalitate. Rezultatele ce apar nu vor stagna ci se vor prabusi dramatic. Lipsa de interes va dauneaza grav. Incercati o alta perspective, incercati sa va depasiti pe sine, nu pe altii dar incercati…prin simplul fapt de a incerca ceva nou va stimulate motivatia si implicit satisfactia.

Între 16-24 puncte

Nesiguranta in fortele proprii este principalul dumneavoastra dusman. Esecurile va demoralizeaza complet.Este cazul sa mai lucrati putin la stima de sine deoarece nu ar strica putina siguranta in actiunile ce le initiate. Nu va faceti griji in privinta rezulatelor si nici nu va mai ganditi la opinia sau reactia celorlati. In primul rand conteaza rspectul de sine. Cu putina incredere vei realize ca te demoralizai degeaba.Nu veti avea niciodata rezultate serioase daca tot asteptati sa va aprecieze cineva mai intai si eventual sa va rasplateasca. Trebuie sa va gasiti vocea interioara.

Între 25-32 puncte

Sunteti o persoana active si competitive, pregatita mereu sad ea startul unei intreceri si gata oricand sa tinteasca spre laurii invingatorului. Nu va incanta gandul esecului dar stiti sa canstigati dar sis a pierdeti cand este cazul. Motivatia voastra vine atat din interior cat si din exterior. Sunteti motivate de prestigiul pe care il castigati in ochii celorati dar si de sentimental extraordinar pe care il gasiti victorie si recompense proprie. Suntei o persoana destul de echilibrata, luati lucrurile in serios atunci cand este cazul si sunteti un excellent coechipier. Sunteti capabil de rezultate extraordinare dar stiti sa va bucurati si de ocaziile care se ivesc.

Între 33-51 puncte

Nici nu puteti concepe esecul. Motivatia dumneavoastra este strict una interioara. Totul devine un concurs, o intrecere pe viata si pe moarte. Nu tineti cont de ce este in jur, traiti doar pentru clipa succesului. Motivatia este foarte dezvoltate in cazul dumneavoastra. Dar putem vorbi si de un eventual exces. Nu sunteti capabil sa colaborati si va irositi energia mai ales cand nu trebuie. Nu trebuie sa va intreceti doar cu ceilalti ci si cu sine. Motivatia este reprezentata de castigul eventual, de o stare materiala consistent si de o popularitate notorie.

CONCLUZII

Se confirma faptul ca motivatia este cea care deternima comportamentul unui individ, ea avand influente cu proportii diferite la fiecare dintre noi. Motivatia isi are radacinile in factori externi de natura sociala/financiara si in factori interni de natura psihologica/genetic.

Cele mai importante componente ale motivației extrinseci pentru învățare sunt tendința de afiliere și tendința de afirmare, iar motivația intrinsecă este reprezentată de curiozitate, impulsul cognitiv, interesele științifice. Motivația este influențată de factori de personalitate cum sunt atribuirea cauzală, autoeficacitatea, stima de sine.

Motivatia nu este un factor ce il dobandim la nastere, ea este dezvoltata pe parcursul intregii vieti. De aceea cadrele didactice si parintii ar trebui sa puna un accent deosebit pe acest factor al învățării: atenția, în formele ei voluntare, postvoluntare sau involuntare.

Test psihologic

Sunteți un învingător?

Alegeți răspunsul/varianta de rezolvare care credeți că vi se potrivește în cea mai mare

măsură.

1. Urmeaza un test la matematica a doua zi. Ce urmeaza sa faceti?

A. Vizionati toata ziua desene animate deoarece nu vedeti rostul pentru care trebuie sa va stresati.(1p)

B. Incercati sa intrebati un coleg/profesor in privinta nelamuririlor pe care le aveti (3p)

C.Incepeti studiul individual si invatati pana la extenuare deoarece stiti ca rezultatele extraordinare vor fi rasplatite de parinti din belsug (6p)

2. Va este prica de serpi in general.Daca intalniti unul ce faceti?

A. Incerc sa-mi iau o postura defensive fiindca sarpele sigur va incerca sa ma muste(1p)

B. Incerc sa ma calmez, sarpele este inofensiv. Drumurile noastre doar s-au intersectat (3p)

C Daca il voi lovi eu primul nu are cum sa-mi faca rau.(6p)

3. La ce visati cel mai mult?

A. Sa mosteniti o avere fabuloaso(1p)

B Sa faceti parte dintr-o echipa care va castiga o competitive(3p)

C Sa fiti cel mai bun dintr-un domeniu sis a capatati un renume mondial(6p)

4. Cand sunteti victorios cum va privesc cei din jur?

A. Nu am observat (1p)

B.sunt indiferenti (3p)

C Se bucura pentru mine (6p)

D Sunt invidiosi (9p)

5. Urmeaza sa castigati o intrecere. Ce urmeaza sa faceti?

A Nu sunt genul care s-ar inscribe intr-o competitive.(1p)

B. Nu cred ca voi castiga chiar eu. Nu am castigat niciodata pana acum.(3p)

C. Imi voi da toata toata silinta sa castig (6p)

D. Ma voi asigura sa imi iau un avantaj in fata tuturor. Nu imi pasa daca voi trisa. (9p)

6. Cand intampinati probleme in viata cotidiana ce faceti?

A. Ma uit la televizor si asptept sa uit de ele. (1p)

B. Incep sa plang pana ma simt mai bine (3p)

C. Incerc sa gasesc o sotie potrivita cu cei care-mi sunt aproape. (6p)

D. Ce problem? Eu reusesc tot ce imi propun! (9p)

7. Notați numele materiilor la care excelati la scoala. Câte ați găsit?

A. 0-1;(1p)

B. 2-3;(3p)

C. 4-5(6p)

D. >6.(9p)

8. Credeti ca veti reusi in viata?

A Nu-mi pasa;(1p)

B. Nu stiu;(3p)

C. Poate, dar cu anumite sacrificii(6p)

D. Da, cu siguranta.(9p)

9. Intr-un concurs te bazezi pe:

A. Nimeni(6.p)

B .Ajutorul coechipierilor(3p)

C. Destinul favorabil;(1p)

BIBLIOGRAFIE

1. Cocoradă, E., 2009, Psihologia educației, Ed. Universității Transilvania din Brașov;

2. Cosmovici, A., et al., 1998, Psihologie-compendiu pentru bacalaureat și admitere la

Facultate, Ed. Polirom;

3. Dinu, M., 1997, Comunicarea, Ed. Științifică, București;

4. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2004, Psihopedagogie, E.D.R., R.A., București;

5. Dumitriu, Gh., 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, E.D.R., București;

6. Neculau, A., 1998, Noi și ceilalți-teste psihologice pentru cunoașterea ta și a celuilalt,

Ed. Polirom, Iași.

7. Rădulescu-Motru, C., 1996, Curs de psihologie, ediția a III-a, Ed. Esotera, Ed. Vox,

București;

8. Vintilescu, D., 1977, Motivația învățării școlare, Ed. Facla

II.Pedagogie (II)

II.1. Educația ecologică

Educatia ecologica in contextul noilor educatii

Pentru ca omul să înțeleagă fenomenele din natură și din societate și să știe cum să acționeze asupra lor, este necesar să le cunoască. S-a spus, pe bună dreptate, că știința este putere, că ea îl ajută pe om să utilizeze natura conform scopurilor și intereselor sale. Școala stimulează dezvoltarea intereselor de cunoaștere și sprijină continua îmbogățire a cunoștințelor, dar se ocupă și de formarea și dezvoltarea unor deprinderi sociale. O sarcină foarte importantă a școlii se referă la formarea unei viziuni corecte asupra mediului înconjurător și asupra protejării lui, la dezvoltarea interesului elevilor și la formarea unei conduite adecvate.

Educația ecologică se realizează prin cultivarea trăirilor pozitive privind mediul înconjurător. Ele intră ca un element component în structura convingerilor privind protejarea mediului. O idee, o normă de comportare, o cerință socială care este asociată cu o atitudine emoțională pozitivă, mobilizează și dinamizează pe om în acțiune .Trăirea emoțională susține un interes viu pentru activitatea urmărită și concentrează întreaga energie a omului atingerea scopurilor sale.

Principala sursă a emoțiilor este contactul cu realitatea. In contactul său cu obiectele și fenomenele, oamenii încearcă emoții, care sunt în consonanță sau în disonanță cu trebuințele, interesele, aspirațiile și idealurile omului. Experiența afectivă trăită de om devine un stimulent, dacă este pozitivă, de aceea este esențial să se realizeze sensibilizarea elevilor asupra problemelor cu care se confruntă mediul.

Noile educații insistă asupra motivării acțiunilor individuale, a motivației atât personale cât și sociale, întotdeauna înțeleasă de elev. Constrângerea este inoperantă , ea fiind înlocuită cu autodeterminarea . O educație de felul acesta nu poate fi realizată decât respectând evoluția psihologică a copilului și individualitatea sa, inspirându-ne în același timp din conștiința colectivă, într-un cuvânt, urmărind scopurile individuale și sociale ale educației .

Conceptul de noi educații se raportează la conținuturile generale, confirmând caracterul deschis al acestora, în condițiile societății contemporane, la provocările societății moderne si a schimbărilor de ordin economic, politic, religios, cultural, demografic etc.

Evoluția activităților cu finalitate formativă confirmă faptul că educația reprezintă o componentă extrem de importanta a vieții, o dimensiune a societății care asigură continuitatea culturii și civilizației prin toate conținuturile generale raportate la valori de ordin etic, științific, tehnologic, estetic și fizic. Impactul educației este maxim la nivelul schimbarilor înnoitoare generate prin inovarea și reforma sistemului de învățământ care propulsează progresul întregii societăți. In rolul său de subsistem al societății, educația trebuie să răspundă provocărilor din ce în ce mai complexe ale prezentului și viitorului, îndeplinind o funcție transformatoare asupra conștiinței și conduitei umane.

Educația este ansamblul acțiunilor de modelare a ființei umane, sub toate aspectele.

La nivelul finalităților educației regăsim valorile, evoluția acestora reflectând dimensiunile modelelor culturale ale societății. Acestea vizează realizarea funcției de formare-dezvoltare permanentă a personalității umane. Educația reprezintă un proces de importanță majoră, ea vehiculând experiența socială, în vederea formării de abilități, deprinderi utile și capacitați de integrare socială.

Educația ecologică este una dintre orientările noilor educații, foarte bine structurată, inclusă în planurile de învățământ din sistemele educative din țările europene și nu numai. Educația ecologică se definește prin asimilarea unor conținuturi , formarea și dezvoltarea unor convingeri, atitudini și comportamente relative la abordarea sistemică, interacționistă a mediului.

Finalitățile educației ecologice sunt :

dezvoltarea conștiinței ecologice, a simțului responsabilității, a solidarității dintre indivizi pentru păstrarea și ameliorarea mediului;

dezvoltarea capacității de a lua decizii, de a identifica și a pune în practică soluții pentru prevenirea și rezolvarea problemelor concrete legate de relația individului cu mediul său de viață;

pregătirea cetățeanului actual și viitor pentru a influența pozitiv deciziile politice, economice și sociale cu privire la mediu .

În atingerea finalităților educației ecologice trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:

educația ecologică a apărut ca soluție la problemele care amenință omenirea;

este necesară atât cunoașterea mediului natural-geografic și biologic, cât și a celui social pentru a putea interveni într-un mod pozitiv;

educația ecologică trebuie realizată atât prin intermediul educației formale, cât și a educației informale;

conținuturile educației ecologice trebuie cunoscute și de către organele de decizie politică aflată la putere care pot promova o legislație care vizează protecția mediului;

educația ecologică trebuie să facă apel la metode și tehnici care sensibilizează publicul larg din diverse domenii care poate ajuta în încercările de salvare a mediului;

este necesară înțelegerea proceselor și a fenomenelor care au un impact major asupra mediului.

Obiectivele educației ecologice sunt:

Formarea receptivității / sensibilității pentru abordarea sistemică a problematicii mediului natural, social, psihic etc.,

Formarea respectului pentru protecția mediului natural,

Formarea convingerilor de protejare și conservare a mediului natural,

Formarea unor comportamente specifice de protecție a mediului,

Educarea unor competențe de investigare a consecințelor posibile ale acțiunii transformatoare a omului asupra mediului natural.

Este necesară implicarea educatorilor în efectuarea acțiunilor menite să sprijine copilul pentru manifestarea interesului și curiozității pentru cunoștințele din domeniul ecologiei , să stimuleze copilul în desfășurarea activităților cu caracter experimental și demonstrativ, prin care să contribuie la păstrarea sănătății mediului în care trăiește, în îmbogățirea vocabularului activ cu termeni din domeniul ecologic. Sunt necesare și acțiuni privind însușirea unor norme de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea individului, a societății și mediului și formarea unei atitudini dezaprobatoare față de cei care încalcă aceste norme, stimularea imaginației și a creativității și încurajarea copilului pentru a exprima independent opinii și stări sufletești proprii și pentru motivarea lor.

Obiectivele educației ecologice sunt posibil de înfăptuit prin utilizarea strategiilor specifice ale educației formale și nonformale, centrate pe acțiuni independente și în grup, pe plasarea în situații de viață reale, pe organizarea activității în cadrul unor proiecte, pe soluționarea unor probleme practice concrete. Cunoștințele teoretice pot servi la elaborarea și implementarea proiectelor de cercetare, aspectul teoretic și cel practic-aplicativ manifestându-se ca un tot unitar, fiecare fiind prioritar într-o situație ori alta.

Strategiile de implementare prin care se pot realiza obiectivele educației ecologice sunt:

crearea unor module distincte sau a unor recomandări în programele școlare,

introducerea educației ecologice ca disciplină distinctă sau module complementare proiectate interdisciplinar.

La educația pentru mediu contribuie atât cunoștințele dobândite în cadrul științelor exacte, cât și al unora umaniste și sociale.

La școlarii mici și la preadolescenți, educația pentru mediu se integrează în cadrul educației morale, obiectivele fiind formarea unor componente ale conduitei (atitudini, deprinderi și obișnuințe de protecție a mediului) și ale conștiinței (noțiuni, reprezentări, judecăți și raționamente morale), dar și a unor trăiri afective pozitive specifice protecției mediului. La adolescenți , educația pentru mediu îmbracă forma educației ecologice și se integrează îndeosebi în educația intelectuală și tehnologică/profesională. Această orientare nouă a educației reprezintă o direcție fundamentală, în sprijinul progresului social. Resursele de progres ale educației ecologice sunt foarte mari.

Din punct de vedere al metodelor prin care se realizează educația ecologică, enumerăm:

Metodele verbale, utilizate pentru îndrumarea copiilor, pentru asimilarea principiilor și normelor de comportare, pentru aprecierea și stimularea activităților (orientarea și îndrumarea conduitelor copiilor începe cu cerințe, sfaturi, recomandări);

Explicația, detalierea modului în care trebuie executate cerințele, explicații asupra motivației (devenind în acest fel posibilă realizarea aprecierii corecte a conduitei proprii și a celorlalți și înțelegerea scopului urmărit);

Conversația, materializată în interacțiuni sau dezbateri care constau în orientarea cunoașterii unei teme, grație unui schimb de opinii sau rezolvări în colectiv a unor situații-problemă, examinării unor idei, concepții (solicitați să participe la soluționarea chestiunii puse în discuție și conduși cu pricepere, elevii fac uz de experiența și cunoștințele personale și pot efectua împreună analize, comparații, clasificări, sistematizări și generalizări);

Metodele intuitive (vizionarea unor filme, emisiuni, piese de teatru, ajută la clarificarea concepțiilor), în cadrul cărora un rol aparte îl are exemplul (la orice vârstă, conștiința și conduita oamenilor este influențată de modul de a gândi și de a acționa al altor persoane luate ca model, fiecare persoană tinzând să se asemene cu exemplele pozitive).

Educația ecologică constituie o componentă esențială a efortului întreprins în diferite țări pentru a imprima educației o mai mare eficacitate și pentru a o transforma într-un factor de educație națională. Nu există modele universale pentru integrarea educației privind mediul înconjurător în procesul educativ. Modalitățile acestei integrări sunt definite în funcție de condițiile, finalitățile și structurile educative și socio-economice ale fiecărei țări.

Bibliografie

1. Cocoradă, E., 2009, Psihologia educației, Ed. Universității Transilvania din Brașov;

2. Cosmovici, A., et al., 1998, Psihologie-compendiu pentru bacalaureat și admitere la

Facultate, Ed. Polirom;

3. Dinu, M., 1997, Comunicarea, Ed. Științifică, București;

4. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2004, Psihopedagogie, E.D.R., R.A., București;

5. Dumitriu, Gh., 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, E.D.R., București;

6. Neculau, A., 1998, Noi și mediul inconjurator, Ed. Polirom, Iași.

7. Rădulescu-Motru, C., 1996, Curs de psihologie, ediția a III-a, Ed. Esotera, Ed. Vox,

București;

Vintilescu, D., 1977, Noile educatii in perspective actuala, Ed. Facla

II.2. Formularea unui set de obiective operaționale pentru o lecție de specialitate

PROIECT DIDACTIC

Propunător:Ciobanu Emanuel

Școala cu Clasele I-VIII „Spiru Haret“ Bacău

Data: 30.01.2012

Clasa: a VIII-a A

Obiectul: Limba și literatura română

Subiectul: Propoziția subordonată atributivă

Tipul lecției: de comunicare/însușire de noi cunoștințe

Competențe cadru:

Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral/scris

2. Dezvoltarea capacității de elaborare a unui mesaj oral/scris

Competențe generale:

să identifice informațiile esențiale dintr-un mesaj oral;

să selecteze elementele de lexic adecvate situațiilor de comunicare;

sa construiască propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical;

să redacteze scurte texte pe o anumită temă.

Competențe derivate/obiective operaționale:

Cognitive:

Pe parcursul și la sfârșitul lecției, elevii vor deveni capabili:

OC I. DE INDENTIFICARE

OC I.1. – să definească subordonata atributivă;

Nivel minimal: definirea sumară a subordonatei învățate;

Nivel mediu: definirea parțial completă a subordonatei învățate;

Nivel maximal: definirea nuanțată și argumentată a subordonatei învățate;

OCI.2. – să identifice propoziția subordonată atributivă;

Nivel minimal: identificarea atributivei cu sprijinul profesorului;

Nivel mediu: identificarea parțială atributivei fără sprijinul profesorului;

Nivel maximal: identificarea integrală a atributivelor ;

OC II. DE ANALIZĂ /DESCRIERE:

OC II.1. – să precizeze întrebările și elementele regente ale propoziției atributive;

Nivel minimal: indicarea parțială a întrebărilor și/sau a elementelor regente;

Nivel mediu: precizarea nuanțată a întrebărilor specifice atributivei și a elementelor regente;

Nivel maximal: indicarea amănunțită și completă atât a întrebărilor specifice cât și a elementelor regente;

OC II.2. – să numească elementele de relație care introduc în frază o atributivă;

Nivel minimal: numirea parțial completă a elementelor de relație învățate;

Nivel mediu: precizarea a mai mult de jumătate din elementele de relație învățate;

Nivel maximal: indicarea explicită a tuturor elementelor de relație învățate;

OC II.3. – să explice topica și punctuația atributivei;

Nivel minimal: precizarea regulilor de topică și punctuație pentru circumstanțiala de loc;

Nivel mediu: indicarea completă a regulilor de topică și punctuație;

Nivel maximal: explicarea detaliată și argumentată a regulilor de topică și punctuație;

OC III. DE CREAȚIE

OC III.1. să construiască diferite enunțuri/scurte compuneri gramaticale, în care să utilizeze propoziții attributive;

Nivel minimal: construirea unui text pe o temă dată;

Nivel mediu: redactarea unui text în care să respecte cel puțin două dintre cerințele impuse;

Nivel maximal: redactarea textului cu respectarea tuturor cerințelor impuse.

Motrice:

Pe parcursul lecției, elevii vor deveni capabili:

OM1(+) să utilizeze corect mijloacele de învățământ: manuale, Caietul elevului, fișe de lucru, caiete de clasă

OM2 (–) să-și reprime tendința de a practica mișcări inutile în timpul lecției

Afective:

Elevii:

OA1(+): vor aprecia rolul normelor gramaticale în exprimarea orală și scrisă;

OA2(-): vor lua atitudine față de încălcarea normelor privind exprimarea orală și scrisă.

Resurse bibliografice:

a)oficiale:

Curriculum Național, Programe școlarele pentru clasele a V-a – a VIII-a. Aria curriculară „Limbă și comunicare“, București, 2005, pp.81- 85.

b)științifice:

Ioan Danilă, Algoritmii analizei gramaticale (variantă teoretică), Bacău, Editura „Egal“, 2008, pp. 150-152;

Ioan Danilă, Romana corecta (prin intrebari si raspunsuri), Bucuresti, Editura BIC ALL, 2005;p. 14-15,

Ștefania Popescu, Gramatica practică a limbii române, (culegere de exerciții) București, Editura „Lider“, 2001, pp. 603- 607.

c)metodice:

Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Iași, Editura „ Polirom“, 1999, pp. 124-128.

d)pedagogice:

Constantin Cucoș, Pedagogie, Iași, Editura „Polirom“, 2000, pp. 56- 60.

Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, „Limba română“ – Manual pentru clasa a VIII-a, București, Editura „Humanitas Educațional“, 2000, pp.187-189.

III. Pedagogie (III)

III.1.Teoria si metedologia instruirii.

METODA CUBULUI

Cubul ajută la studierea unei teme din mai multe privinte, în scopul lărgirii perspectivei studentilor și a intelegerii acesteia. Ea dispune utilizarea unui cub din diverse materiale pe fețele căruia este scrisă câte o sarcină de lucru sub forma unei problematizari sau a unei instrucțiuni care va cere elevilor să execute următoarele sarcini de lucru

>Descrie: culori, forme, mărimi

>Compară: Se aseamana cu cineva? Sau poate se aseamana cu cineva?

>Asociază: Cu cine o poti asocia? Aminteste ea de ceva anume?

>Analizează: Spune cum arata? Spune-mi din ce e facuta?

>Aplicați: La ce ajuta? La ce sunt folosite?

>Puncte tari/ puncte slabe: Fii pro sau contra! Motiveaza optiunea folosind argumente pertimente si logice.

Ordinea în care vor răspunde elevii la sarcinile date de pe cub va fi cea dată de numerotarea întrebărilor de pe fețele cubului sau ordinea poate fi aleatorica.. In cazul in care sarcinile sunt formulate în așa maniera încât să conducă prin rezolvarea formulata la o anumită relație de ordine, atunci este necesar a fi parcurse în ordinea prezenta pe cub;

Se împart studentii în grupuri de 7 – 8 elevi, fiecărui dintre aceștia stabilindu-i-se un rol (sportivul va aduce cubul de pe catedră și va citi o întrebare, apoi va duce cubul înapoi, secretarul va nota întrebarea citită, cronometrorul va atenționa asupra timpului rămas, încurajatorul va stimula colegii, creând o bună dispoziție în timpul activității). Dacă e cazul se stabilesc și alte roluri;

Li se cere studentilor să formuleze individual un răspuns pe care să-l comunice grupului, care să selecteze cel mai potrivit răspuns, iar dacă nici un răspuns nu a întrunit o majoritate de opinii se formulează unul care să fie reprezentativ pentru grup. Fiecare din membrii grupului să-l noteze pe acesta;

Strategia cubului se folosește sub forma unui joc / concurs între grupuri;

Se cere grupurilor să noteze pe tablă sau pe o foaie de flipchard răspunsurile pentru a putea analiza împreună cu elevii asemănările și deosebirile, precum și calitatea răspunsurilor induse prin conținut, formă și logica formularii.

1.     Pentru povestea "Fata babei si fata mosului", fetele cubului pot cuprinde urmatoarele sarcini:

>       Descrie fata babei si fata mosneagului;

>       Compara cele doua fete;

>       Descrie baba si mosul;

>       Compara cei doi parinti;

>      Gaseste alte perechi de personaje : bun- rau;

>       Argumenteaza de partea cui esti si de ce ;

2.     O alta lectie la care se poate folosi metoda "Cubul" adaptata, este lectia de recapitulare "Parti de vorbire". Sarcinile de lucru pot fi urmatoarele:

>       Substantivul – definitie, exemple, analiza;

>       Adjectivul – definitie, exemple, analiza;

>       Pronumele – definitie, exemple, analiza;

>       Numeralul – definitie, exemple, analiza;

>       Verbul – definitie, exemple, analiza;

>       Cuvinte de legatura – exemple, recunoastere;

Pe tabla poate fi scrisa pentru analiza urmatoarea propozitie:

"Noi si Maria am cules cinci mere mari si verzi.”

Bibliografie

1. Cocoradă, E., 2009, Psihologia educației, Ed. Universității Transilvania din Brașov;

2. Cosmovici, A., et al., 1998, Psihologie-compendiu pentru bacalaureat și admitere la

Facultate, Ed. Polirom;

3. Dinu, M., 1997, Comunicarea, Ed. Științifică, București;

4. Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2004, Psihopedagogie, E.D.R., R.A., București;

5. Dumitriu, Gh., 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, E.D.R., București;

6. Neculau, A., 1998, Metoda cubuluiEd. Polirom, Iași.

7. Rădulescu-Motru, C., 1996, Curs de psihologie, ediția a III-a, Ed. Esotera, Ed. Vox,

București;

8. Vintilescu, D., 1977, Metode, Ed. Facla

9.Constantin Cucoș, Pedagogie, Iași, Editura „Polirom“, 2000, pp. 56- 60.

10.Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, „Limba română“ – Manual pentru clasa a VIII-a, București, Editura „Humanitas Educațional“, 2000, pp.187-189.

III.2. Teoria si metodologia evaluarii

III.2.1.Evaluare

Timp de lucru: 50 minute

Dictare:

“Ceea ce arată, până la uimire și dezolare, cât de complicat este sistemul acesta al relativităților în iubire e că în acest timp eu îl invidiam cu emoție si admirație pe Ladima, care în vremea aceea se ducea foarte ades după-amiaza să ia o cafea și să citească reviste la<<Arta decorativă>>”. (Camil Pertescu) (4.5p.)

I.Transcrieți din textul de mai sus propoziția subordonată atributivă.(0.5p)(identificare)

II. Identificați predicatele (subliniați cu o linie), despărțiți fraza, identificați felul propozițiilor, încercuiți elementele de relație și argumentați topica/punctuația din urmatoarele propoziții: (analiză/descriere) (3.0p.)

Aici, langă Ialomița, l-a ajuns într-o zi vestea că Alexandru Suțu a murit. (Gala Galaction, La Vulturi)

Nu le mai faceți ziduri unde să-nchid-avere… (M.Eminescu, Împărat si proletar)

Viața mamei, în timpul cât a fost tata bolnav, a fost ca o zbatere înfrigurată. (M. Sadoveanu, Printre gene)

III. Transformă atributul “grăbit” din propoziția urmatoare într-o propoziție subordonată atributivă: (creație)

Copilul grăbit a ajuns acasă.

(0.5p)

1 punct oficiu

ghilimele de deschidere [,,]-0,06 p.

de închidere[‘’]-0,06 p.

Ladima;majuscule0,06 p.

<<(Arta decorativă)>> 0,06 p.

Arta;majuscule0,06 p.

aceea, nu aceia0,02 p.

Al (relativităților,), nu a-l 0,08 p.

Cratima : (dupa-amiaza) 0,06 p.

Ades, nu des 0,02 p.

Ducea,nu ducia 0,02p.

Virgula [,] (arăta,) 0,06 p.

Virgula [,](dezolare,) 0,06 p.

Virgula [,] (Ladima,) 0,06 p.

Punctual[.] (decorativă>>.”) 0,06 p.

Ia(o cafea), nu I-a 0,08 p.

alte erori-0,06 p.,0,04 p. ,0,02 p.(semne de punctuație nemotivate ,majuscule nescrise la început de propoziție după punct [.])

II

1p.*3

1p.> -identificarea corectă a predicatelor 0.3p

-delimitarea corectă a propozițiilor 0.2p

-identificarea elementelor de relație 0.1p

-clasificarea corectă a propozițiilor 0.3p

-argumentare topică/puncțuatie 0.1p

Resurse bibliografice:

a)oficiale:

Curriculum Național, Programe școlarele pentru clasele a V-a – a VIII-a. Aria curriculară „Limbă și comunicare“, București, 2005, pp.81- 85.

b)științifice:

Ioan Danilă, Algoritmii analizei gramaticale (variantă teoretică), Bacău, Editura „Egal“, 2008, pp. 150-152;

Ioan Danilă, Romana corecta (prin intrebari si raspunsuri), Bucuresti, Editura BIC ALL, 2005;p. 14-15,

Ștefania Popescu, Gramatica practică a limbii române, (culegere de exerciții) București, Editura „Lider“, 2001, pp. 603- 607.

c)metodice:

Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Iași, Editura „ Polirom“, 1999, pp. 124-128.

d)pedagogice:

Constantin Cucoș, Pedagogie, Iași, Editura „Polirom“, 2000, pp. 56- 60.

Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, „Limba română“ – Manual pentru clasa a VIII-a, București, Editura „Humanitas Educațional“, 2000, pp.187-189.

Cаpitolul IV Didаcticа speciаlizării

Proiectul unității de învățаre

PROIECTAREA UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE

Unitatea de învățământ: …………………………….

Cadrul didactic: ………………………..…………….

CLASA a VI-a

V Practica pedagogica I

Proiect didactic

Unitatea de învățământ – Școala Gimnazială „Constantin Platon „ Bacău

Nume: Șuștac Nicolae Sergiu

Data 21.10.2016 Clasa a III-a

Efectivul=30 , baieti 13, fete 15 , scutiti 2

Locul de desfășurare – Sala de sport

Spațiu și materiale sportive: -saltele de gimnastică;

– mingi de fotbal;

-jaloane.

Temele si obiectivele lecției:

1. Stând pe omoplați și semisfoara legare învățare

2 .Conducerea mingii cu piciorul printre jaloane învățare

Obiective operaționale:

Psihomotrice:T1-să execute stând pe omoplați fara ajutor

T2-să execute conducerea mingii printre jaloane cu piciorul

T3-să execute exercitiile de încălzire fără să facă gălăgie

Cognitive: T1-să evalueze execuțiile colegilor

T2-să explice termenii specifici lecției

Afective: -să manifeste interes pentru activitatea desfășurată

Sociale: -să colaboreze cu profesorul și colegii

Estetice: -să aprecieze frumusețea execuției

-să aprecieze calitățile colegilor

VI Practica pedagogica II

Proiect didactic

Unitatea de învățământ – Școala Gimnazială „Constantin Platon „ Bacău

Nume: Șuștac Nicolae Sergiu

Data 14.05.2017 Clasa: I

Locul de desfășurare – Sala de sport

Spațiu și materiale sportive: – mingi de handbal;

– fluier;

-cronometru.

Temele si obiectivele lecției:

1.Dribling din deplasare

2.Complex exerciții de fortă brațe, picioare

Obiective operaționale:

Psihomotrice:T1-să execute driblingul din deplasare fără să scape mingea

T2-să execute exercițiile de încălzire fără să facă gălăgie

T3 –să execute exercitiile de fortă pentru brate și picioare

Cognitive: T1-să prezinte termenii specifici lecției

T2-să evalueze execuțiile colegilor

T3-

Afective: -să manifeste interes pentru activitatea desfășurată

Sociale: -să colaboreze cu profesorul și colegii

Estetice: -să aprecieze frumusețea execuției

-să aprecieye calitățile colegilor.

VI.Managementul clasei de elevi

Dimensiunea normativă a managementului clasei de elevi

Introducere

Când ne-am ales această temă, eu și colegul meu ne-am uitat la titlu și ne-am gândit că dimensiunea normativă se referă la normele existente în anumite spații, precum și la cele care fac societatea să funcționeze. Considerând faptul că majoritatea aspectelor pe care le confruntăm în viața de zi cu zi se bazează pe reglementări, regulamente, principii, legi etc., o abordare normativă a conceptului de „management al clasei de elevi” are o importanță deosebită, atât din punct de vedere teoretic, cât și din punct de vedere aplicativ. Conducerea, îndrumarea, influențarea clasei de elevi trebuie să fie fundamentată pe un set de reguli și principii care să asigure o bună desfășurare a activităților de management, iar direcția de dezvoltare a elevilor să fie una corespunzătoare. Profesorul, ca manager al clasei, trebuie să cunoască și să accepte normele pe care se bazează activitatea sa și să își concentreze toate eforturile și toate abilitățile pentru a respecta, aplica și veghea la aplicarea acestor norme. Deși habar nu aveam de unde să luăm suficiente informații pentru a întemeia un proiect pe această temă, ne-am gandit că un studiu referitor la importanța normelor nu ar fi în van. Ca să fim sinceri, chiar ne făceam ceva griji referitoare la sursele de informație pentru partea teoretică, dar ne-am zis că ne vom descurca. La urma urmei, într-un proiect, pe lângă partea teoretică, contează și originalitatea. Ceea ce face original un proiect este modul de abordare întrucât, odată ce fundamentarea teoretică a fost făcută, contează modul în care te raportezi la informațiile obținute din diferite surse de studiu și modul în care le prelucrezi.

Partea teoretică

În începutul acestui eseu, ar fi interesant să ne oprim puțin asupra afirmațiilor lui Iucu referitoare la clasa de elevi. Acesta afirmă că oclasă de elevi este, pe lângă o entitate psihologică, și o realitate socială și psihosocială rezultată din interacțiunile universului relațional al acesteia. Pe lângă asta, Iucu afirmă și că un grup-clasă funcționează pe baza unor anumite reguli care reglează întreaga sa activitate.Observăm deci modul în care Iucu are de gând să abordeze problema clasei de elevi: nu doar ca o entitate psihologică, ci și ca una socială. De fapt, acest lucru este întru totul adevărat întrucât fiecare copil are un anumit rol în societate în afara faptului de a fi elev iar o clasă de elevi menține funcțională școala care este, înainte de toate, o instituție de formare, de instruire și de informare. Cu alte cuvinte, în școală se formează viitorul individ util într-un anumit mod societății din care provine.Știm deja că, într-o societate bazată pe interese în ceea ce privește dezvoltarea și creșterea economiei, rolul individului este util, dar nu neapărat necesar. De ce? Pentru simplul fapt că trăind într-o societate, pot fi găsiți alți indivizi care să îl înlocuiască. Într-o societate, nu individul este cel care se poate lipsi de aceasta, ci ea se poate lipsi de el. Am mai putea spune că societatea nu se bazează pe calitatea individului, ci pe numărul indivizilor.

Pe lângă indivizi, societatea trebuie să aibă la bază și un set de norme după care întreaga sa existență să se ghideze. De ce? Pentru simplul fapt că o societate nu poate exista fără ele. Sunt necesare reguli care să îi apere pe indivizi și, de asemenea, reguli care să îi responsabilizeze. Același lucru se aplică în cazul clasei de elevi, o minisocietate unde sunt formați și instruiți viitorii indivizi utili sociețății din care fac parte sau din care vor face parte. Am specificat termenii de normă și regulă. Să vedem acum care este relația dintre ei. Există două accepțiuni ale relației dintre aceștia: prima ar fi aceea de sinonimie: „normă= regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz” iar cea de-a doua de înglobare, conform afirmației profesorului Emil Păun: „…normele sunt ansambluri de reguli ce reglează desfășurarea unei activități”. Credem că afirmația profesorului menționat este mai cuprinzătoare în ceea ce privește sensul acestui termen, dar și în ceea ce privește relația dintre cei 2 termeni: regula este așadar un constituent al normei, și nu sinonim cu norma.Iucu îl citează pe profesorul Emil Păun și în clasificarea normelor, identificând două tipuri: explicite și implicite. Dacă cele explicite sunt cele clar exprimate, cele implicite sunt cele neexprimate, ascunse, construite în funcție de grupul respectiv. Această clasificare se aplică și în cazul normelor din cadrul unei clase de elevi.Pentru o exemplificare mai eficientă a clasificării facute de profesorul Emil Păun, putem construi o schemă (vezi Fig.1).

Însă, normele explicite pot deveni norme implicite, norme de grup prin interiorizare, astfel încât ele să nu mai fie simțite ca impuneri externe. Această interiorizare se poate face printr-o abordare deschisă, democratică a regulilor, printr-o negociere a lor. Elevii vor simți că părerea lor contează în stabilirea normelor și, astfel, acestea nu vor mai fi simțite ca provenind de la o instanță supremă (profesorul) fiind mai ușor de acceptat iar apoi de interiorizat. Această opinie este împărtășită atât de Romiță B. Iucu în „Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză”, cât și de Daciana Lupu și Oana Bota în „Managementul și gestionarea situațiilor de criză în clasa de elevi”. De asemenea, interiorizarea normelor se poate face și prin conduita profesorului întrucât în procesul instructiv-educativ contează foarte mult atitudinea pe care o are acesta față de obiectul predat și față de clasă și rezultatul acestei atitudini care este reprezentat de un anumit comportament. Un alt factor care ajută la interiorizare este reprezentat de faptul că regulile trebuie să fie utile unui demers didactic eficient. Elevul trebuie să simtă acest lucru, trebuie să simtă faptul că regulile nu sunt făcute pentru a-l împovăra, ci pentru a-i crea condițiile necesare unei instruiri și formări adecvate. Rolul de mediator al profesorului se resimte și in această situație. În final, el este cel care decide regulile de urmat la ora sa, însă, înainte de a-și asuma rolul de instanță supremă în clasă, acesta trebuie să țină cont de învățământul centrat pe elev.

În „Managementul și gestionarea situațiilor de criză în clasa de elevi” ne sunt prezentate câteva principii referitoare la întocmirea regulilor: regulile trebuie să fie negociate (așa cum am menționat mai sus), trebuie să fie simple, clare, aplicarea lor trebuie să aibă un caracter obligatoriu, necesită sancțiuni pentru încălcare, trebuie să ajute la crearea unui climat adecvat în colectiv, un număr suficient de reguli ar fi 10 iar afișarea lor trebuie să se facă într-un loc de unde pot fi văzute de întreaga clasă.

Concluzii

Pentru încheierea părții teoretice, trebuie menționată importanța dimensiunii normative nu doar în clasa de elevi, ci în întreaga societate. Aceasta (societatea) funcționează pe baza existenței unui cod de legi, învățământul centrat pe elev având nu doar rolul de informare, ci și de formare a individului astfel încât acesta să se poată adapta sociețății.

Partea aplicativă

Bibliografie

Romiță B. Iucu, Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională, Ed. Polirom, Iași, 2006

Shapiro, Conflictele și comunicarea: Un ghid prin labirintul artei de a face față conflictelor, Editura Arc, 1998

Ion Coteanu, Luiza Seche, Mircea Seche, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998

Elena Joița, Management educațional. Profesorul-manager: roluri și metodologie, Editura POLIROM, Iași, 2000

VII. Instruire asistata de calculator

VII.1.Calculatorul – intre necesitate si suficienta

Punctul de echilibru la care face referire titlul este unul foarte fin, dificil de atins si dificil de mentinut. Momentan, computerul este prezent in sistemul educational in trei ipostaze. Una este aceea a unei noi deprinderi vitale a elevilor, a unui instrument pe care il vor folosi constant si a carui manevrare eficienta va constitui o cerinta implicita oriunde se vor angaja. A doua este cea care tinde sa iasa in evidenta mai mult, cea de impediment in calea educarii. Jocurile pe calculator, noile metode de comunicare avantajoase atat din perspectiva timpului, cat si din cea financiara, fluxul asincron de furnizare a informatiei pe internet si insusi modul nou de a percepe lumea sunt toate atractii mari care pot cauza dependenta. De asemenea, o data ce timpul petrecut in fata calculatorului depaseste o limita, apar probleme de sanatate, uneori de adaptabilitate sociala. A treia este aceea a computerului ca modalitate de educare. Instruirea asigurata de calculatorul asistat de profesor, trimiterea de materiale suplimentare, teme, documente relevante pentru studiu sunt toate beneficii clare pentru educatie. Intra in discutie si perspectiva specializarii in informatica, un domeniu care creste in importanta in fiecare an, fiind nevoie de oameni care sa programeze si sa mentina in functiune software-uri in cele mai variate domenii. Din cele trei ipostaze, una este negativa, celelalte doua fiind potentiale surse de beneficii.

Cat priveste dependenta si problemele de sanatate, consecintele care decurg sunt deja cunoscute: dezinteres pentru scoala, probleme de sanatate precum cele de ordin oftalmologic. 11% din elevii bucuresteni sufera de afectiuni ale ochilor. Afectiunile metabolice, si ele putand avea o legatura etiologica cu calculatorul, ocupa 9%. Se recomanda o ora pe zi in fata calculatorului, limita stabilita ca un simplu punct de referinta, ea fiind constant depasita atat de prescolari cat si de adulti. Tot timpul petrecut peste aceasta limita duce la obosire vizuala si mentala. Se mai vorbeste despre impactul jocurilor violente, care ajung sa instige la asemenea comportament, influentand negativ personalitatea

Se constata ca un flux uris de informatie este disponibil utilizatorului. Pornind de la aparent banalele platform de socializare, diverse jocuri si simulatoare putem astelf enumera diversi stimuli in dezvoltatea cognitive chiar daca este intermediate cu ajutorul ludicului. Aici putem vorbi despre necesitate: accesul la informatie. Demersul cognitiv este asftel supus la diferiti factori poziti dar si negativi deoarece informatia nu poate fi limitata sau filtrate corespunzator (vorbim de accesul la internet), informatia corecta poate fi denature, corupta sau manipulate in asa fel incat efectul asteptat poate fi unul extreme de negative.

Nu ne putem inchipui o realitate cotidiana in care calculatorul ar lipsi cu desavarsire. Societatea contemporana a ajuns la o dependent declarata de acest mijloc informatic. Aceasta simbioza poate fi vazuta ca o necesitate necesara dezvoltarii industrial, culturale, economice si, de ce nu, umane.

Atentia studiului nostrum se concentreaza asupra elevilor. Invatarea prin joc utilizand calculatorul este asigurata printr-un efort redus datorat mediului atractic in care este transpus, fiind astef posibil ca un obiect care in general este evitat de elevi sau considerat neatragator sau inutil sa-si gaseasca si redobandeasca importanta cuvenita. Diferitele probleme sau concept necunoscute elevului, ce sunt greu de abordat sau explicat, pot fi acum rezolvate cu ajutorul algoritmilor. Informatia este preentata elevilor in secvente ce se succed logic facilitand astfel rezolvarea unor enigma sau procesuri cognitive. Informatiile assimilate se consolideaza prin corelarea cu aplicabilitatea ei intalnita indiferite exercitii sau aplicatii destinate divertismentului. Astfel testarea subiectilor nu se realizeaza constient doar untr-un singur moment ci este una plina de amuzament ce nu necesita irosirea unei cantitati prea mari de energie deoarece nu necesita o concentrare intelectuala prea mare. Trebuie mentionata si gama variata pe care utilizatorul o are la dispozitie. El poate alege diferite metode sau abordari specific nevoilor si preferintelor sale sis pre deosebire de televizor sau radio esti un feedback foarte bine conturat, transferal de informatie nu este unidirectionat. Astfel utilizatorul poate trimi si transmite informatia.

Un alt aspect ar fi acela al resurselor. Cu ajutorul calculatorului putem remedia problemele ce framanta societatea contemporana. Putem vorbi de mijloace economicoase de invatamant, eliminand suportul classic pe care este stocata informatia, hartia, putem diminua efectele catastrolafe asupra mediului inconjurator. Informatiile aflate in carti tind ca circule foarte greu, se degradeaza foarte repede si tind sa coste foarte mult.

Unii sceptici tind sa afirme ca estimate costurile pe care le suporta o persoana pentru a utiliza un calculator sunt infinit mai mai decat prin metoda clasica de a avea acces la informatie. Gresit, toate aceste calculi sunt facute pe termen scurt si mediu. Cercetatorii au demonstrate ca pot fi amortizare costurile pe o perioada bine definite (intre 3 si 5 ani) cu rezultate mult mai clare si mai bune. Desi utilizarea

calculatoarelor in mediile rurale sau defavorizate este pusa sub semnul intrebarii in aceasta perspectiva datorita lipsei racordarii la reteaua energetica sau cea informatica.

Interdisciplinaritatea si interculturatatea sunt cuvintele cheie atunci cand vorbim de utilizarea unui calculator deoarece este o experienta ce nu face discriminari in randul utilizatorilor, difera doar eficienta si rapiditatea cu care se desfasoara procesul interactive datorita diferentei in instruirea utilizarii sau acomodarii cu un astfel de mijloc, gradul de cultura si eventual de cunoastere al limbii engleze fiind atenuate cu timpul. In contextual unei globalizari ce ameninta cu degradarea si pierderea individualitatilor si valorilor nationale, calculatorul este un factor benefic, el ajuta la afirmarea unei constiile proprii si la supravietuirea ei. Specificul propriu este astfel conservat si promovat cu usurinta.

Desi este o influenta pozitiva asupra elevilor, s-a constat ca abuzul acestui mijloc adduce influente nefaste. S-a constat ca elevii neglizeaza datorita calculatorului deprinderi elementare cum ar fi scrisul si cititul. Fiind obisnuiti doar cu tastarea ca metoda de a se comunica si a comunica, elevii isi degradeaza grav caligrafia, multi dintre ei nu mai sunt in stare sa scrie lizibil.

O mare parte din informatie se concretizea prin mijloace audio-video ce include doar imagini cu un colorit haotic si sunet perturbant, elevii neglijand astfel cititul efectiv devenind astfel analfabeti functionali, ei sunt capabili sa citeasca cu voce tare un text, rereori cursive si deseori silabisind, dar nu sunt capabil sa recepteze mesajul.

Chiar daca comunicarea umana este adusa la un alt nivel, granitele spatiale, lingvistice si sociale fiind spulberate se constata denaturarea ei. Se constata trecerea sub semnul anonimatului si valul de alter ego-uri ce abunda viata sociala virtuala. Multe dintre entitatile prezente acolo fiind reprezentari fictive ale imaginatiei unor indivizi ce nu au curajul sa se afirme sis a se manifeste in lumea reala. Se produce o defulare , benefica sau nu, ce denatureaza complet o buna parte din comunicarea prezenta pe siteuri de socializare/culturale.

A fost acreditată ideea că calculatorul ușurează învățarea, dezvoltă abilități mintale, oferă informații. S-au investit in lume miliarde de dolari in programe pentru educatie,monitoarele devenind nelipsite din laboratoarele școlilor și din căminele elevilor. Ideea enunțată mai sus a fost combătută de rezultatele unor studii din Statele Unite care au arătat că paradoxal se constată o reducere a puterii de concentrare a elevilor: cititul, scrisul, vorbitul par să fie in declin. Structura traseelor neuronale este modificată de activitațile copilul din fiecare zi, modul in care isi petrece timpul, modul in care gândeste. Copilul are nevoie de părinți,de glasul mamei are nevoie de lumea reală, de jocurile specifice copilăriei, de alti copii. Lumea virtuală, internetul, duc la interiorizarea copilului.

Jocurile pe calculator dezvoltă viteza de reactie, dar prin conținutul lor incită la confruntarea la violență. Spiritul de competiție,dorința de a fi cel mai bun duce la o exacerbare a individualismului, modelele alese de tineri sunt cei tari,cei cu bani,cei duri. Accesul la internet pe lânga aspectul benefic de documentare, duce inevitabil la maturizarea precoce, nefirească a copiilor.

Părinții pot pierde usor controlul asupra copilului lor, el devenind mai irascibil, mai dependent de ceea ce vede și ce citește sau ascultă pe internet. Restricționarea accesului la unele site-uri considerate indecente duc inevitabil la "motivul fructului oprit” copilul încercând sa incalce restricțiile. Simpla copiere de pe internet a celebrelor ,,referate” nu contribuie cu nimic la dezvotarea gândirii creative a tânarului. Obisnuința cu lucrul facil, fără efort creativ va pune tânărul în imposibilitatea efectuarii în viitor a unor activități intelectuale creative. Statul ore in șir în fața monitorului va crește gradul de sedentarism, ceea ce cumulat cu obisnuința de a mesteca câte ceva tot timpul va favoriza obezitatea si diabetul.

Mișcarea în aer liber,colectivitatea, jocul cu colegii de vârsta lor va duce la o dezvoltare armonioasă a personalității si a fizicului specific unui copil aflat in continua dezvoltare.
Evitarea dependenței de calculator, trebuie să fie prioritate în procesul de educație a tinerilor, canalizarea energiilor către sporturi tehnico-aplicative fiind benefică, în interesul acestora.
Câteva articole apărute în presa de specialitate ar trebui să tragă un semnal de alarmă.

Dependența de computer este la fel de grava ca oricare alta", spune psihologul Georgeta Ghinea. "În Occident boala este denumită "Internet addiction disorder" (Sindromul dependentei de calculator) și se folosește tratament de specialitate. În general, dependențele de droguri, de alcool sau de computer sunt asociate cu nevoia unei alte realitati. Aceștia sunt oameni care nu mai vor să se confrunte cu problemele de zi cu zi, și își creează propria lume în care dețin controlul. Este o tulburare psihică ce poate fi diagnosticată și tratată ca oricare alta", a continuat psihologul.
Dacă am face o analiză "interioară" realizăm că această inovație tehnologică a cam întors totul pe dos. Aici mă refer în sensul că, înainte de apariția internetului, ca să comunicăm trebuia să ne întâlnim "face to face", dacă aveam nevoie de o carte, un program, adidași mergeam frumos la magazin, dacă vroiam să ne uităm la un film plecam la cinema. Conform unui studiu adolescenții și tinerii stau ca "impietriți" în fața calculatoarelor ceea ce face ca lumea virtuală să fie pusă pe primul loc. Pe internet poți pretinde că ești cineva care de fapt nu ești

Bibliografie

1.Adrian Adascalitei, Instruirea asistata de un prieten, Ed Mirasco, Bucuresti, 2005;

2. Mihai Eddronu, Calculatorul- prieten sau dusman, Ed MFS, Iasi, 2009;

IX Practica pedagogica

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

privind elaborarea portofoliului didactic

Subsemnatul/subsemnata………………………………………………………………..

declar pe propria răspundere că:

lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;

nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;

nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;

lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data, ABSOLVENT,

_______________ ____________________________

Semnătura,