Porsche Leasing Romania

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. Particularități privind operațiunile în sistem leasing

Generalități privind operațiunile în sistem leasing

Clasificarea operațiunilor de leasing

Avantaje și dezavantaje ale operațiunilor în sistem leasing

Capitolul II. Perspectivele pieței leasing-ului în România

2.1. Analiza pieței leasing-ului în România în perioada 2008-2013

2.2. Impactul crizei economice asupra pieței de leasing din România.

2.3. Previziuni privind afacerile în sistem leasing în 2014. Leasingul viitorului

Capitolul III. Studiu de caz – Porsche Leasing România

Bibliografie

INTRODUCERE

Leasing-ul, prin istoria sa relativ scurtă, este un produs al economiei de piată, rezultat ca urmare a procesului evolutiv de identificare a noi forme de finanțare pentru desfacerea produselor și a prestărilor de servicii.

Rădăcinile leasing-ului sunt extrem de adânci, urme rudimentare ale acestor operațiuni găsim încă de la începutul omenirii.Încă din antichitate, în țări orientale ca Mesopotamia, Egipt, Fenicia apar forme apropiate ale acestor tipuri de operațiuni. Fiind în concordanță cu activitățile preponderente din acea perioadă, obiectul acestor operațiuni îl constituiau unelte necesare practicării agriculturii, iar subiecții erau, pe de-o parte, clasele bogate (clerul) și, pe de altă parte, agricultorii cărora li se ,,închiriau” unelte, pământ, etc. Astfel, încă din antichitate s-au observat beneficiile obținute prin folosința unui bun, având mai puțină importanță cine deține titlul de proprietate. Aristotel spunea că ,,bogăția nu se măsoară prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor bunuri, chiar dacă sunt proprietatea altora”.

Prin anul 201 î.Ch., în orașul samaritean Ur, proprietarii de unelte agricole le închiriau fermierilor, consemnând aceste operații pe plăci de argilă. Primele reglementări privind leasing-ul au fost găsite în vechea Romă, pe la anul 550 î.Ch., în Codul lui Justinian, unde se făcea distincție între leasing-ul operațional si leasing-ul financiar. Conform altor opinii, activități de leasing au fost înregistrate și în obștile sătești din Rusia și țările din Europa Răsăriteană.

Însă primele operațiuni care prefigurau leasing-ul modern au avut loc în SUA spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Astfel în 1877, aparatele de telefon au fost închiriate abonaților, iar acest contract avea să fie denumit ,,LEASE”.

Societățile de leasing s-au înmulțit rapid în SUA. Îm 1959, acestea operau cu 300 mil. USD, în 1967 cu peste 5 mld. USD în 1970, cu circa 7 mld. USD, ritmul mediu anual al operațiunilor de leasing în SUA ridicându-se la 10-15%.

Această extindere rapidă a leasing-ului în SUA, după cel de-al Doilea Război Mondial s-a datorat nevoilor enorme de capital pentru restructurarea industriei bazate pe producerea armamentelor.

Principalele susținătoare ale leasing-ului echipamentelor industriale au fost băncile, fie indirect, prin intermediul unor societăți specializate de leasing, fie direct, după ce acestea au primit autorizarea să se desfășoare astfel de operațiuni. În 1963, cea mai importantă rețea bancară, National Banks, a prmit această autorizație, urmată de Bank Holding Companies, în 1970. Până în 1975 băncile au fost autorizate să desfășoare operațiuni de leasing în mod direct în 41 de state americane. SUA este liderul mondial în domeniu, atât ca volum al tranzacțiilor (140 mld. în 1994), cât și din punctul de vedere al penetrării pieței (30% din volumul valoric al investițiilor).

În Europa, leasing-ul a pătruns mai târziu, mai întâi în Anglia și apoi răspândindu-se în țările occidentale (Germania, Franța, Olanda, Belgia).

Capitolul I. Particularități privind operațiunile în sistem leasing

1.1 Generalități privind operațiunile în sistem leasing

Definiția conceptului de leasing

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “lease” este de origine franceză, provenind din mai vechiul “lais”, derivat al verbului “ laisser”, care își are originea în latinescul “laxare”.

În S.U.A., contractul de “lease” desemna inițial “locațiunea bunurilor imobile”. Scopul contractului era exploatarea unui imobil de către un neproprietar. Era un mijloc de dezmembrare a dreptului de proprietate și de exploatare distinctă a atributelor acestuia, presupunând transferul unor drepturi reale pe o perioadă fixă de timp, în schimbul unor redevențe.

Dar ulterior, termenul a început să desemneze aproape toate modalitățile de închiriere întâlnite în S.U.A.

În același timp, pe bătrânul continent expresia “financial lease” corespundea accepțiunii asupra “ leasingului”. Noua operațiune desemna pentru început un mijloc de finanțare a achizițiilor de imobile, pentru ca ulterior să desemneze și operațiunile de finanțare a echipamentelor mobiliare.

Înainte de a da o definiție “leasingului” trebuie menționat că între leasing și contractul de leasing s-a făcut o distincție explicită, și anume între operația sau operațiunile economice complexe și instrumental juridic specific prin care se realizează în concret aceste operații.

Definiția leasingului poate fi dată întâi atât din punct de vedere economic cât și juridic. Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operațiune de finan are prin care finanțatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiție.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obțină și să utilizeze un lucru fără a plăti imediat prețul, cu posibilitatea de a-l cumpăra la un preț rezidual.

Leasing-ul, după cum am menționat, este acea formă de închiriere de către societăți financiare a unor mașini, utilaje, mijloace de transport și a altor bunuri din categoria mijloacelor fixe, întreprinderilor care nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate pentru a le cumpăra. Închirierea se face pe o perioadă dată (în general, pe termen mijlociu sau lung), cu condiții de plată și utilizare clar stipulate printr-un contract, ce constituie cadrul juridic al acțiunii.

Pe perioada închirierii, obiectele achiziționate în sistem leasing rămân în proprietatea celui ce dă în leasing (locatorul), acesta încasând și ratele convenite prin contract, iar la sfârșit, există posibilitatea alegerii uneia dintre cele trei opțiuni posibile.

În cazul oricărei operațiuni de leasing, se presupun următoarele:

 firma sau întreprinderea specializată cumpără la cererea unei întreprinderi interesate anumite bunuri (mașini-unelte, utilaje industriale, alte echipamente) de la întreprinderea producătoare, în concordanță cu specificația clientului solicitator, căruia societatea de leasing (cumpărătorul) i le închiriază pentru o perioadă de timp prestabilită;

 pe parcursul închirierii, locatarul (beneficiarul contractului de leasing) folosește bunurile în interesul său, plătind în schimb o redevență locativă, calculată astfel încât să asigure cumpărătorului amortizarea integrală a investiției.

 facilitatea acordată utilizatorului, de a cumpăra, la sfârșitul contractului, toate sau numai o parte din bunurile închiriate, contra unui preț convenit în prealabil.

Obiectul operațiunii de leasing

Obiectul operațiunii de leasing și, implicit, al contractului de leasing îl formează:

1. bunuri de investitii mobile; acestea pot fi:

 din sfera producției: utilaje și mașini (mașini electronice de calcul, mașini-unelte, mașini agricole, aparate, instrumente de măsură, mijloace de transport etc.);

 din sfera bunurilor tehnice de consum de folosință îndelungată.

2. bunuri din sectorul imobiliar; se adresează atât persoanelor juridice, în cazul închirierii unor spații de producție, de comercializare, de depozitare, cât și persoanelor fizice, sub forma închirierii imobilelor (locuințe).

3. servicii; în această categorie intră, cu cea ani mare pondere, serviciile din ramura turismului.

Dintre aceste obiecte ale operațiunii de leasing, cea mai mare importanță o reprezintă mașinile și utilajele pentru echipamentul productiv, plata făcându-se sub formă de chirie, în același timp realizându-se anumite beneficii pe care aceasta le aduce utilizatorului pe timpul folosirii ei. Termenul depinde de durata optimă de exploatare.

Participanții la acțiunea de leasing

Așa cum reiese din definirea operațiunii de leasing, aceasta este, de regulă o operațiune triunghiulară care implică trei parteneri cu interese complementare, câștigul urmărit de una din părți depinzând și de comportamentul celorlalte, de nevoile lor economice:

1. furnizorul bunului aflat în proprietatea sa (poate fi un simplu vânzător sau chiar producătorul) are interesul să-și vândă bunul. În acest sens, încheie un contract de vânzare-cumpărare cu finanțatorul operațiunii de leasing, asumându-și, pe lângă obligațiile tipice ale unui vânzător, și anumite caracteristici tipice unui contract de leasing:

 livrarea și instalarea echipamentului comandat la data și locul cuvenit;

 garanția că echipamentul livrat este conform cu ceea ce s-a specificat (deci, se garantează buna desfășurare a activității utilizatorului).

2. finanțatorul (locator sau cumpărător) este, de regulă, o societate financiară sau o bancă specializată în plasarea capitalului în investiții pe durată medie sau lungă, în condiții optime de rentabilitate.

3. utilizatorul (locatar, beneficiar) are interesul de a folosi un bun fără a investi în achiziționarea lui foarte mult. Aceasta îi permite fie să-și dirijeze fondurile proprii în alte direcții, fie să achiziționeze echipament ce depășește, ca valoare, posibilitățile sale de autofinanțare.

Utilizatorul este, în realitate, personajul central al întregii operațiuni, de capacitatea sa managerială depinzând, în mare măsură, rentabilitatea acțiunii. În această primă operațiune, de achiziționare a bunului, utilizatorul acționează ca un veritabil reprezentant al finanțatorului.

Utilizatorul își asumă în cadrul raporturilor de locație, anumite obligații specifice ce decurg din caracterul irevocabil al acestui contract. El nu poate pune capăt contractului nici pentru o cauză de forță majoră. De asemenea, el nu poate transmite acest contract unei terțe persoane, iar subînscrierea are loc cu acordul expres al finanțatorului. În concluzie, utilizatorul are inițiativa afacerii, furnizorul o permite iar finanțatorul o facilitează, toți trei având un scop comun: o afacere cât mai rentabilă.

Tipul organizațiilor de leasing

În practica internațională, se disting următoarele tipuri de organizații de leasing:

a) Societăți generale de leasing; sunt firme independente sau sucursale ale unor societăți financiare, care operează cu o gamă largă de produse, achiziționând echipamente de la diverși producători, pe baza specificațiilor beneficiarilor;

b) Societăți de leasing de intermediere; desfășoară o activitate de mijlocire; proprietatea asupra bunurilor închiriate aparține celor care au furnizat fondurile pentru investiții (societăți și bănci cu capital foarte mare), aceștia din urmă căutând, în fapt, plasamente rentabile;

c) Societăți de leasing integrate; aparțin marilor unități producătoare, fiind înființate de către acestea; Unitățile producătoare își constituie societăți de leasing proprii pentru a beneficia de avantajele financiare ce rezultă din acele tranzacții (principalele întreprinderi care își constituie propriile societăți de leasing fac parte din domeniul tehnicii de calcul, din industria aeronautică etc.);

d) Bănci și societăți financiare; sunt angrenate în operațiuni de leasing prin furnizarea de fonduri societăților de leasing, prin încheierea de aranjamente cu marii producători care înființează societăți de leasing, prin participarea la împrumuturile făcute de terțe persoane pentru finanțarea unor operațiuni de leasing;

e) Societăti de asigurare; procedează în mod similar băncilor, sub rezerva unor restricții care le sunt impuse de legislațiile diverselor țări cu privire la efectuarea de investiții.

1.2 Clasificarea operațiunilor de leasing

Leasing-ul reprezintă oia aeronautică etc.);

d) Bănci și societăți financiare; sunt angrenate în operațiuni de leasing prin furnizarea de fonduri societăților de leasing, prin încheierea de aranjamente cu marii producători care înființează societăți de leasing, prin participarea la împrumuturile făcute de terțe persoane pentru finanțarea unor operațiuni de leasing;

e) Societăti de asigurare; procedează în mod similar băncilor, sub rezerva unor restricții care le sunt impuse de legislațiile diverselor țări cu privire la efectuarea de investiții.

1.2 Clasificarea operațiunilor de leasing

Leasing-ul reprezintă o soluție pentru rezolvarea unor probleme de care se lovesc agenții economici (costul mare al investițiilor, care depășesc posibilitățile lor financiare sau le diminuează lichiditățile; incertitudinea că bunurile achiziționate vor putea fi vândute în momentul în care acestea nu mai sunt utile, presupunând că bunul va fi utilizat în mod limitat, altfel achiziția sa fiind nereturnabilă etc.), contribuind la o mai mare flexibilitate a activităților economice.

Astfel, leasing-ul reprezintă o formă specială de creditare, dar nu în bani, ci în bunuri, prin care se realizează o îmbinare de interese comune, permițând realizarea de investiții în echipamente și utilaje, pe o cale mai ușoară decât cele clasice, aceasta făcându-se prin închirierea bunurilor pe termen mijlociu sau lung, prin intermediul unor societăți de leasing.

Leasing-ul este utilizat de firmele care au nevoie de echipamente și nu au suficiente fonduri. De asemenea, datorită modernizărilor și este alternativa preferată pentru procurarea bunurilor necesare, destinate unor procese industriale. Astfel, perioada pentru care se închiriază bunurile este, de regulă mai scurtă decât viața fizică a acestora, iar în contractele de leasing se pot prevedea asemenea clauze, care permit schimbarea operativă a unor utilaje ce sunt depășite moral. Leasing-ul este și o soluție avantajoasă de import, când utilajele care fac obiectul acestor operațiuni corespund unor necesități temporare, după care nu mai există cerințe de folosire.

Finanțarea prin leasing s-a dezvoltat ca o formă importantă de creditare după 1970. Pe măsura extinderii operațiunilor de leasing, suntem martorii unei diversificări a acestora, prin conturarea unor forme specifice de organizare, comercializare și finanțare, forme ce permit constituirea unui set de criterii bine definit, în funcție de care se poate efectua o clasificare a operațiunilor de leasing.

Extinderea afacerilor de leasing a fost însoțită de o diversificare a modalităților concrete de organizare, comercializare și finanțare, ce permit constituirea unui set de criterii, în funcție de care se poate efectua o clasificare a acestor operațiuni.

Din punctul de vedere al poziției furnizorului, în contractul de leasing se disting urrnătoarele forme:

 leasing direct; se realizează prin încheierea contractului între producătorul exportator și utilizatorul bunului care face obiectul operației, finanțarea fiind oferită de către furnizor;

 leasing indirect; se presupune existența societăților specializate de leasing, care preiau funcția de creditare, de prestare de servicii, precum și asumarea riscurilor ce decurg din aceste operațiuni.

Din punct de vedere al conținutului ratei de leasing, raportată la prețul de export, vom analiza următoarele tipuri de operațiuni de leasing:

 leasing financiar

 leasing operațional (funcțional).

Leasing-ul financiar se caracterizează prin faptul că în perioada de încheiere, atât prețul de export al produsului, cât și cheltuielile auxiliare și beneficiul operațiunii sunt integral acoperite de chiria plătită de client către societatea de leasing.

În Germania, leasing-ul financiar este reglementat printr-un decret emis de Ministerul Federal al Afacerilor Financiare. Acest decret definește leasing-ul financiar astfel: ,,Sub aspect fiscal, leasing-ul este financiar când cotractul de închiriere este încheiat pentru o anumită perioadă de timp, în decursul căreia părțile contractante nu pot, în conformitate cu stipulația contractului, să realizeze contractul, iar utilizatorul este obligat să plătească rate care acoperă valoarea bunului (prețul de cost plus taxe incidentale) ”.

În majoritatea contractelor de leasing financiar sunt stipulate următoarele clauze:

 bunul trebuie să fie asigurat, societatea de leasing având dreptul să verifice modul în care bunul este păstrat și starea acestuia;

 contractul de leasing se încheie pentru perioada de bază, care este, de regulă, mai scurtă decât durata de folosință a obiectului închiriat; în această perioadă, nici una dintre părți nu poate rezilia contractul de leasing.

 riscurile economico-financiare se transferă asupra clientului, iar firma de leasing își păstrează dreptul de a dispune de bun, în cazul în care nu sunt plătite ratele integral.

Leasing-ul financiar poate avea, la rândul său, două variante:

a) cu plata integrală, situație în care ratele sunt astfel calculate, încât după încheierea perioadei de bază întreprinzătorul își acoperă cheltuielile de producție plus cele comerciale;

b) cu plata parțială, când la sfârșitul perioadei de închiriere, se evaluează valoarea reziduală a echipamentului folosit, clientul plătind doar diferența dintre prețul de achiziție și valoarea reziduală, plus dobânzile aferente.

În practica internațională, leasing-ul financiar este cel mai des utilizat.

Principalele etape ale derulării unei operațiuni de leasing financiar sunt:

a) studierea pieței interne și externe (această etapă are rolul de a identifica produsele care vor fi promovate prin leasing);

b) negocierea condițiilor în care se va realiza închirierea; în urma acestei etape va avea loc încheierea contractului de leasing între beneficiarul de leasing și societatea de leasing, în calitate de finanțator;

c) după încheierea operațiunilor de finalizare și aprobare a contractului de leasing, societatea de leasing va face comanda obiectului de leasing la furnizor;

d) livrarea bunului ce constituie obiectul leasing-ului;

e) întocmirea procesului verbal de recepție semnat de ambele părți contractante; acest proces verbal va menționa starea de funcționare a bunului după instalarea acestuia și efectuarea probelor de funcționare;

f) ultimă etapă importantă în derularea operațiunii de leasing este reprezentată de opțiunea beneficiarului (de a cumpăra bunul la valoarea sa reziduală, de a continua contractul de locație sau de a rezilia contractul).

Bunurile ce fac obiectul leasing-ului financiar sunt, de regulă, nave, avioane, calculatoare, containere, automobile etc. este un sistem de închiriere avantajos și pentru producători, și pentru importatori, un exemplu concludent fiind firma XEROX, care preferă să ofere produsele sale prin leasing.

Leasing-ul operațional se caracterizează prin faptul ca în perioada de închiriere se acoperă doar o parte din prețul de export al produsului; închirierea se efectuează pe termen scurt, iar întreținerea, asigurarea și reparațiile intră în sarcina societății de leasing. În acest timp, accentul cade pe serviciile oferite de firma de leasing pe toată perioada închirierii, iar valoarea produsului se recuperează prin închirieri succesive sau simultane (mai multe firme folosesc același calculator).

Leasing-ul operațional este totodată reziliabil; iar la finalul operațiunii părțile pot prelungi perioada de închiriere (Leasing-ul funcțional). Este folosit de către societățile de leasing sau de către producătorii care dispun de mărfuri foarte căutate pe piața mondială si la care dețin poziții cheie.

În practica internațională se fac distincții între leasing-ul operațional și cel financiar. Leasing-ul operațional este, în general, închirierea pe termen scurt, indicată a se folosi pentru o gamă de bunuri pentru care există un interes minim pentru proprietate sau în cazul cărora deținerea în posesie nu reprezintă un avantaj real.

Acest tip de leasing poate fi privit ca o substituire directă pentru împrumutul pe termen mediu, deoarece nu este reziliabil, iar utilizatorul (locatarul) este în mod normal responsabil pentru întreținere. Închirierile (de tip leasing) financiare sunt cunoscute ca închirieri integral achitate, deoarece vânzătorul se așteaptă să-și recupereze costul echipamentului de la utilizator și să realizeze un profit. În perioada în care se realizează acesta este cunoscută sub numele de perioadă nedefinită. Durata acestei perioade va fi determinată, în mod evident, în raport cu viața economică a echipamentului și în funcție de rezultatele negocierii dintre cele doua părți.

În funcție de conținutul ratelor de leasing, acest tip de operațiuni pot fi

clasificate în:

a) leasing brut, care, în ratele sale cuprinde, pe lângă prețul de vânzare

al mărfii (în totalitate sau parțial) și cheltuielile de întreținere, service și reparații. Uneori furnizorii, în cadrul acestui tip de leasing, asigură și instruirea și specializarea personalului clientului, aceasta în scopul creării unor premise pentru exploatarea cât mai rațională a mașinilor.

Se urmărește o legătură mai strânsă între producător și chiriaș, pentru determinarea acestuia la prelungirea contractului prin servicii promte, întreținere, reparații.

b) leasing net, care este practicat de societățile specializate de leasing, ratele având la bază prețul de export (fără alte cheltuieli) al obiectului închiriat și beneficiu.

Din punct de vedere al duratei de închiriere, întâlnim:

a) leasing pe termen lung – circa opt ani, putându-se ajunge până la cincisprezece ani;

b) leasing pe termen mediu – sub opt ani;

c) leasing pe termen scurt

În categoria formelor speciale de leasing, care se disting mai ales prin unele particularități ale tehnicii de realizare, se încadrează operațiunile de lease – back, time-sharing, hire, renting, leasing experimental, master leasing și leasing acționar.

Prin lease-back, se înțeleg operațiunile prin care proprietarul, care are nevoie de fonduri bănești, își vinde întreprinderea (bunurile) unei societăți de leasing de la care o închiriază apoi, printr-un contract obișnuit. După expirarea perioadei primare, în timpul căreia societatea de leasing reintră în posesia fondurilor învestite, proprietarul inițial are dreptul să răscumpere întreprinderea la un preț stabilit în prealabil, în general la un nivel destul de scăzut. De regulă, bunurile imobiliare, uneori și cele mobile fac obiectul operațiunilor de lease-back.

Printre considerentele economice care au dus la apariția time-sharing-ului, amintim de costurile ridicate ale unor echipamente de înaltă tehnicitate precum și de uzura morală extrem de rapidă a acestora. Ca urmare, s-a introdus sistemul închirierilor pe timpi partajați simultan de către mai multe întreprinderi. Sistemul a căpătat o amploare foarte mare, în sectorul logisticii, apreciindu-se că aproximativ 80% din parcul mondial de computere este exploatat prin acest sistem.

Operațiunile de hire, renting. În literatura de specialitate și în practica comercială se întâlnesc și alte concepte definind operațiunile de leasing, ca de pildă: renting, hire. Acestea sunt, de fapt, operațiuni de leasing pe termen scurt sau foarte scurt și cuprind închirierile cu ziua sau cu ora, în special a mijloacelor de transport sau a unor utilaje de construcție: macarale, excavatoare etc., având în vedere perioada foarte scurtă de închiriere și simplitatea acestor operațiuni, unii specialiști le consideră ca fiind forme de trecere de la închirierea obișnuită la leasing.

Leasing-ul experimental se folosește în scopul promovării vânzărilor.

Astfel, pentru a promova vânzarea unor utilaje și mașini, acestea sunt închiriate pe perioade scurte, de câteva luni, în mod experimental, cu condiția ca după expirarea acestei perioade aceste bunuri să fie achiziționate de clienți, dacă sunt corespunzătoare cerințelor, sau să fie returnate, dacă prezintă unele neajunsuri.

Master leasing-ul sau leasing-ul de containere este utilizat adesea de expeditorii de mărfuri și de cărăiși pentru care este mai avantajoasă închirierea de containere decât achiziționarea lor, ce ar implica cheltuieli suplimentare cu organizarea și exploatarea lorm cu întreținerea, repararea, pregătirea unui personal calificat. De aceea firme specializate în ținerea parcului de containere realizează toate aceste servicii.

Această formă de leasing apare în două variante: term leasing (închirierea pe un termen dat) și trip leasing (închirierea pe timpul călătoriei), acest tip de contract a fost pus în practică pentru prima dată de compania C.T.I. din S.U.A. în anii ‘60.

Celui căruia i se dau în chirie containerele i se acordă dreptul să lase containerele goale, iar aducerea lor în punctele unei noi încărcări se face de către compania proprietară. Cel care ia în arendă containerele trebuie să plătească o taxă care este mai mică decât cheltuielile suportate de cărăuși pentru transportul propriilor containere goale, deoarece unele companii de navigație nu dispun de rețele largi de puncte de colectare a containerelor dispersate pe tot globul, pe când companiile de leasing, pe când companiile de leasing dispun de astfel de facilități.

Leasing-ul acționar reprezintă o tehnică financiară pusă la punct de Groupement Francais d’Entreprises și definită credit-bail d’actions, care a fost inventată pentru a răspunde exigențelor tot mai mari ale întreprinderilor mici și mijlocii în ceea ce privește atragerea de fonduri.

O societate pe acțiuni de dimensiuni mici sau mijlocii își majorează sau poate chiar să-și constituie capital propriu prin emiterea de noi acțiuni care sunt subscrise de un fond de investiții. Acest fond cedează în locație acțiuni societății emitente care varsă, în schimb, periodic, o chirie în baza unui contract de locație. La încheierea contractului, societatea emitentă are posibilitatea de a răscumpăra propriile acțiuni la un preț convenit între părți, ținând cont și de vărsămintele efectuate prin plata chiriilor.

Leasing-ul de personal este o formă a leasing-ului, rar întâlnită în România dar care în străinătate cunoaște o mai mare dezvoltare, dovedindu-se a fi o alternativă avantajoasă a angajării tradiționale.

Motivele pentru care o firmă poate apela la un asemenea serviciu sunt diverse: bugetul de angajare este limitat; politica firmei nu permite să depășească un anumit număr de angajați, dar activitatea desfășurată cere cu insistență angajarea de forță de muncă suplimentară; societatea nu are un departament de resurse umane sau are un departament contabil suprasolicitat etc.

Companiile care apelează la acest sistem de angajări sunt angajate atât din punctul de vedere al timpului cheltuit cu administrarea personalului cât și din punctul de vederea costurilor pe care le-ar putea implica crearea supraaglomerarea unui departament propriu de resurse umane. Leasing-ul de personal este o operațiune care implică trei parteneri cu interese complementare; astfel, primul dintre ei este persoana angajată (proprietarul forței de muncă), cel care permite afacerea, având calitatea de co-semnatar al contractului de muncă încheiat cu compania de leasing. Al doilea, compania de leasing, are

rolul finanțatorului din operațiunile de leasing financiar. Concret, el este cel care facilitează afacerea și trebuie să fie o societate specializată în domeniul resurselor umane sau/și al leasing-ului de personal. Al treilea partener, compania-client este, în acest caz, utilizatorul care are inițiativa afacerii, cel interesat să folosească în condiții legale forța de muncă și care își asigură, în acest fel, necesarul de persoane în conformitate cu dezvoltarea activității.

Leasing-ul de personal este agreat de societățile care au nevoie de muncitori sezonieri. În această categorie putem aminti societățile de construcții, care, în perioada sezonului cald, solicită foarte mulți muncitori, depozitele de mărfuri en gros, abatoarele, societățile de morărit, firmele care doresc să lanseze pe piață un produs etc.

În prezent, la noi în țară, această metodă de lucru este practicată de societăți cum sunt: Snelling, Hill Internațional, Pluri Consultants, BIA. Cele mai multe proiecte de leasing au fost realizate cu firme ca Shell Gas, British American Tobacco, Unilever, LG Electronics. Perioada unui contract variază de la o săptămâna până la doi-trei ani. Comisionul perceput este de 20% din salariul brut al angajatului. Clienții cei mai utilizați pentru închiriere de personal sunt în momentul de față studenții, șomerii, proaspăt absolvenții, pensionarii. Există o forma de leasing denumita leasing-leveraj, utilizată frecvent în tranzacțiile cu echipamente de mare valoare, cum ar fi avioanele, în care societatea de leasing finanțează doar o parte din valoarea bunului, restul fiind acoperita de diferiți creditori, (societăți de finanțare) care, contra unei dobânzi, își recuperă sumele avansate din ratele de leasing încasată de la beneficiari. Acești creditori nu vor solicita societății de leasing, asumându-și astfel riscurile operațiunii. Garanția rambursării sumelor o reprezintă garanțiile oferite în cadrul contractului de leasing de către beneficiar societății de leasing. Ca rezultat al avantajelor prezentate, după anii ‘60, firmele de leasing internațional au cunoscut o mare dezvoltare, în acest proces fiind antrenate tot mai puternic băncile comerciale. Astfel, unele bănci comerciale și-au deschis divizii independente, proprii, profilate pe operațiuni de leasing.

Tot în acest scop s-au creat cluburi internaționale ale societăților de leasing: ”Lease Club Credit Union”, “Multi Lease”, “Equipment Leasing Association”, care reunesc producători pentru export profilați în vânzarea prin leasing, bănci comerciale și societăți de leasing, în scopul amortizării politicilor și condițiilor de promovare a produselor prin leasing.

Leasing mobiliar și imobiliar

În cadrul leasing-ului mobiliar, clientul se adresează băncii sau unei întreprinderi specializate, exprimându-și dorința de a obține un echipament pe care nu-l poate cumpăra. Societatea de leasing cumpără materialul și îl închiriază clientului. Contractul de leasing este stipulat pe termen lung, în raport de importanța bunului și de durata amortizării fiscale. Chiria este determinată printr-un cuantum anual fix sau descrescător. Clientul-utilizator este obligat să întrețină bunul și să-l asigure, fiindu-i interzisă subînchirierea. Convenția părților cuprinde și o promisiune unilaterală de vânzare a bunului în favoarea locatarului, pe care acesta o poate accepta sau nu pe parcursul locațiunii, sau la expirarea acesteia, când el are posibilitatea de a opta între: încetarea contractului, continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp sau cumpărarea bunului la un preț prestabilit la încheierea convenției, ținându-se seama și de plățile cu titlul de chirie. Creditul consimțit prin acest instrument este garantat de dreptul de proprietate asupra bunului.

Ca orice întreprindere industrială și comercială, societățile de credit-locație sunt supuse impozitului pe beneficii, amortizează imobilizările lor după normele admise în plan fiscal, plătesc TVA pentru cumpărările lor de materiale și o recuperează din chiriile propuse. Pentru a-și finanța nevoile, societățile de leasing mobiliar dispun de fondurile lor proprii și de creditele pe care le pot obține pentru operațiunile lor.

1.3 Avantaje și dezavantaje ale operațiunilor in sistem leasing

Operațiunea de finanțare prin leasing are anumite avantaje, cât și dezavantaje, limitări, atât pentru beneficiarul leasing-ului, cât și pentru furnizorul său. Intensitatea fiecărui avantaj diferă de la țară la țară, în funcție de

condițiile concrete econoimico-financiare. Cele mai frecvente avantaje sunt:

a) dă posibilitatea beneficiarului să țină pasul revoluției tehnicoștiințifice, prin înzestrarea de la început cu utilaje moderne, cu performanțe ridicate;

b) dă posibilitatea statului să favorizeze dezvoltarea unor ramuri, prin stimularea împrumutării unor astfel de bunuri;

c) deschide beneficiarilor posibilitatea de acces la anumite utilaje sau echipamente care fie că nu le sunt necesare decât sporadic, fie sunt supuse restricțiilor de licență;

d) înlătură diversele dificultăți din domeniul finanțării investiției (lipsa de suplețe în finanțarea comerțului, complicațiile în obținerea creditelor, piața restrânsă de capitaluri pe termen mediu);

e) beneficiarul poate obține mijloacele necesare (utilaje, mașini) sau servicii fără investiții imediate, valoarea chiriei incluzând-o în cheltuielile de producție, ceea ce nu-l reduce capacitatea de plată în sectorul investițiilor;

f) înlătură dificultățile severe care există în unele țări, în domeniul amortismentelor;

g) dă posibilitatea reducerii cheltuielilor de producție, deoarece în cheltuieli se include numai chiria aferentă timpului de închiriere a utilajelor respective și nu valoarea amortismentului tuturor utilajelor, ca în cazul utilajelor proprii;

h) permit producătorului să sporească cererea potențială, să intre pe noi piețe, să facă fața concurenței, să obțină câștiguri suplimentare peste prețul de export;

i) societățile specializate de leasing obțin avantaje din închirierea de mijloace, cu risc limitat în relatiile cu chiriașul, deoarece bunul închiriat rămâne proprietatea societății respective;

j) nu necesită din partea societății specializate de leasing un personal numeros și nici o bază triaterială importantă (clădiri, depozite);

k) asigură o desfacere pe o durată asigurată;asigură formarea unei clientele stabile și perimanente, fiind, de regulă, caracterizat prin relațiile de lungă durată;

l) este foarte avantajos când se dorește utilizarea unui activ pe termen scurt, uneori chiar cu caracter de unicat; alternativa cumpărării implică prospectarea pieței, negocierea cumpărării, asigurarea, precum și operațiuni corespunzătoare, la încheierea utilizării (revânzarea, anularea asigurăiii etc.);

m) permite plata unor impozite mai mici; proprietatea unui activ fix implică calculul unei amortizpări care se deduce din venitul impozabil; proprietarul activului, sub un contract de leasing, deduce amortizatea din profitul impozabil (brut); beneficiul astfel obținut poate fi trecut locatarului sub forma unei chirii mai scăzute;

n) înlătură unele proceduri birocratice; în multe țări, procurarea de echipamente în regim de leasing necesită un număr redus de aprobări, comparativ cu achiziționarea prin cumpărare; societățile foarte mari,precum și organizațiile guveramentale impun o serie de formalități, uneori extrem de laborioase pentru procurarea unor active.

Avantajele folosirii leasing-ului în comerțul exterior

În cazul importului, operațiunea de leasing are următoarele efecte:

 permite aducerea unui volum sporit de utilaje printr-un efort valutar

anual mai mic și eșalonarea acestuia pe o perioadă mai îndelungată;

 dă posibilitatea plății utilajelor (a chiriei) din exportul produselor executate de acestea;

 sporește imbilitatea adaptării proceselor de fabricație în funcție de variațiile cererii pieței externe;

 în cooperarea internațională, achiziționarea utilajelor prin leasing dă

posibilitatea creșterii dimensiunilor acțiunii, fără creșterea corespunzătoare a efortului financiar. În România, regimul vamal al bunurilor care se importă în baza contractelor de leasing este reglementat de H.G. nr. 72/20/02/1993 (publicată în Monitorul Oficial nr. 44/26/02/1993). Regimul vamal al mașinilor, utilajelor și instalațiilor importate în baza contractelor de leasing este reglementat în Ordonarița Guvernamentală nr. 12/31/01/1995, publicatâ în Monitorul Oficial nr.26/03/02/1995. Atât H.G. cât și O.G. menționate mai sus sunt aprobate prin noua lege nr. 90 din 3O/O3/1998.

În cazul exportului, operațiunea de leasing are următoarele efecte:

a) promovarea exportului nostru de mașini și utilaje și lărgirea ariei de penetrare pe piețele externe;

b) exportul utilajului petrolier, plătit cu țiței extras cu ajutorul acestuia conferă avantaj ambelor părți contractante; extinderea sistemului și în domeniul altor surse de materii prime asigură satisfacerea nevoilor de materie primă ale economiei;

c) privită ca formă de credit și comparativ cu acesta, leasing-ul oferă garanții în plus, prin aceea că față de vânzarea obișnuită pe credit, dreptul de proprietate rămâne firmei exportatoare;

d) vânzarea unor utilaje prin leasing cu plata chiriei în produsele executate sau cu alte produse dă posibilitatea dezvoltării exportului nostru;

e) extinderea operațiunilor de leasing conduce la organizarea unor compartimente specializate în acest gen de operații;

f) deschid calea a numeroase acțiuni de cooperare;

g) în cazul unor parteneri cu greutăți financiare, formula clasică de vânzare-cumpărare poate fi înlocuită, cu efecte favorabile, prin acțiuni de leasing;

h) determină diversificarea exportului de mașini și utilaje și sporește eficiența comerțului nostru exterior.

Ca urmare a numeroase asemănări, în unele țări, leasing-ul este considerat ca fiind o forma de vânzare în rate:

 atât în cazul leasing-ului, cât și în cazul vânzării în rate, se presupune plata unui avans (sau plata primei chirii, în avans, în cazul leasingului);

 în ambele situații, sunt înlâturate diversele dificultăți din domeniul finanțării investiției, cum ar fi complicațiile în obținerea întregii sume necesare;

 apelând la aceste modalități, beneficiarul poate dispune în continuare de fondurile proprii, utilizându-le fie în activitatea de exploatare, fie investindu-le în activități profitabile.

Există și unele deosebiri, care constituie avantaje ale folosirii leasingului, față de vânzarea în rate:

 durata de finanțare prin leasing se stabilește în funcție de durata de utilizare a obiectului de leasing, în cazul vânzării în rate, o dată cu terminarea plății ratelor, utilizarea obiectului va continua;

 apelând la finanțarea prin leasing, utilizatorul beneficiază de prestații suplimentare;

 în cadrul operațiunilor de leasing se poate observa tripla acțiune a beneficiarului: de a continua contractul de închiriere, de a-l rezilia, de a cumpăra bunurile la valoarea reziduală.

Printre dezavantajele acestei modalități de finanțare, se pot menționa:

 sistemul este valabil numai în condițiile în care se poate exploata obiectul contractului de leasing pe toată perioada de închiriere;

 înaintea încheierii contractului de leasing este necesară examinarea posibilității de a obține un credit, în vederea plății cash, ce ar putea conduce la rezultate mai avantajoase față de operațiunea de leasing;

 unele operațiuni sunt posibile numai prin societăți specializate în leasing financiar; în acest caz, contractele de leasing sunt relativ costisitoare, iar opțiunea pentru o astfel de operațiune se justifică numai dacă sumele eliberate pot fi investite în alte activități rentabile;

 neplata impozitului este valabilă numai pentru contractele de leasing de scurtă durată;

 pentru importator, leasing-ul este o formă destul de costisitoare, rata de leasing fiind mult mai ridicată decât amortizarea;

 pentru societatea de leasing, această opțiune comportă, pe de o parte, riscul ce decurge din utilizarea necorespunzătoare a mașinilor de către beneficiari, iar pe de altă parte, este posibil ca după prima închiriere, utilajul să nu-și mai găsească utilizatori.

Leasing-ul este o operație diferită și de alte tehnici, cum ar fi închirierea traditională. Prima diferență este faptul că o închiriere tradițională se referă la bunuri care își păstrează integral caracteristicile inițiale, iar în calculul chiriei nu intră fenomenul de uzură, pe când leasing-ul are ca obiect bunuri care prezintă o uzură morală pronunțată, odată cu aceasta, scăzând și valoarea lor.

În al doilea rând, plata unei închirieri tradiționale reprezintă contravaloarea dreptului de folosință, iar chiria unei operațiuni de leasing reprezintă cote-părți din însăși valoarea echipamentului utilizat, reflectând procesul de descreștere al utilității lui. În al treilea rând, utilizatorul echipamentelor luate în sistem leasing, după o anumită perioadă de timp (de obicei la încheierea perioadei de închiriere) poate deveni proprietarul bunului închiriat, fără a i se cere să plătească valoarea inițială a bunului, el plătind doar valoarea reziduală a acestuia. Acest caz nu este valabil în cazul unei închirieri tradiționale.

În comparație cu finanțarea prin credite a unui obiectiv de investiții, operațiunea de leasing prezintă anumite avantaje, cum ar fi: înlăturarea complicațiilor în obținerea de credite (piața restrânsă de capital pe termen mediu), prin plata primei chirii, în cazul leasing-ului nu mai este nevoie ca pentru obținerea creditului, beneficiarul să mai participe cu fonduri proprii, ceea ce ar duce la diminuarea creditului necesar, asigură finanțarea integrală, comparativ cu creditul care, în cele mai multe cazuri, asigură o finanțare parțială, dă posibilitatea beneficiarului de a dispune în continuare de fondurile proprii și de a le utiliza în moduri profitabile, oferă utilizatorului prestații de service, montare, administrare a utilajului, în cazul creditului, acesta nu dispune de prestații suplimentare orientate pe obiect.

Decizia asupra folosirii leasing-ului este deci rezultanta optimizării a numeroși factori, dintre care unii au o acțiune contradictorie. În ansamblu, însă, leasing-ul se dovedește o formă modernă de finanțare, și circulația mărfurilor cu perspective însemnate de extindere în afacerile economice interne și internaționale.

Avantajele utilizării operațiunilor de leasing, în funcție de formele specifice de organizare, comercializare, finanțare și particularitățile tehnice de realizare, de includere a clauzelor corespunzătoare în contractele de leasing și de respectarea parcurgerii etapelor necesare derulării acestor operațiuni sunt incontestabile, mai ales pentru o economie aflată în plin proces de restructurare, modernizare și orientare, ca atare, spre o diversitate de forme comerciale axate pe eficiență.

Capitolul III. Studiu de caz – Porsche Leasing România

Prezentarea S.C. Porsche Leasing România S.R.L.

Scurt istoric

În mai 1966 concernul Porsche Bank International din Salzburg pune bazele unei noi metode de finantare pentru achizitionarea de autoturisme prin introducerea sistemului de leasing auto în Austria. Porsche Bank International a fost înfiintata dupa al doile 111c222b a razboi mondial, detinând din acel moment drepturile de import în cinci tari, incluzând România a celor mai importante autovehicule din Europa.

Politica firmei austriece este de a începe vânzarile în fiecare tara, iar dupa o perioada în care se testeaza piata, se vizeaza introducerea unei companii de finantare, care are rolul de a întretine vânzarile de autovehicule ale importatorului, oferind o finantare în leasing.

În România, concernul austriac a intrat în 1997 iar dupa doi ani de dezvoltare pozitiva, la jumatatea anului 1999, a fost înfiintata la Bucuresti Porsche Leasing România, una dintre primele firme internationale intrate pe piata româneasca de leasing.

Operatia de finantare în sistem de leasing îsi are debutul în 1999, cu o echipa formata din doi oameni de la Porsche Bank din Salzburg si doi români. Succesul imediat al noii companii a dus la o crestere rapida a resurselor umane, dar si la crearea unui spirit de echipa si a unei culturi antreprenoriale care sa permita dezvoltarea ulterioara a organizatiei în fata competitiei. Porsche Leasing România a trebuit sa gaseasca solutii prin care sa-si mentina produsul competitiv si sa detina o mare parte din livrarile importatorului.

Evolutie si rezultate

Daca în anul 1999 Porsche Leasing România acoperea aproape 40 % din totalul autoturismelor livrate în România de concernul Porsche Bank International, în anul 2000 s-a reusit livrarea în finantare a unui numar de 2221 autoturisme (aceasta reprezentând aprximativ 50% din totalul livrarilor), în anul 2001 s-a atins o cifra de peste 4000 de autovehicule livrate, iar în 2002 s-a atins un numar de vânzari aproape dublu fata de anul 2001.

mil. EURO

Tab. 3.1 Evolutia numarului si a valorii contractelor de leasing încheiate de Porsche Leasing România în primii 4 ani

În acest moment Porsche Leasing România este cea mai mare companie de leasing a unui importator, finantând achizitionarea autovehiculelor din grupul Volkswagen si anume: Volkswagen, Audi, Seat si Skoda, precum si a automobilului legenda – Porsche. Dealerii Porsche Leasing România se gasesc în toata tara, numarul acestora depasind în acest moment cifra de 60.

Produse financiare oferite

În vederea finantarii autovehiculelor Porsche Leasing România pune la dispozitia beneficiarilor diverse variante de leasing pentru a veni în întâmpinarea necesitatilor acestora. Pâna 2004 Porsche Leasing România se adresa în exclusivitate firmelor prin cele doua produse ale sale: leasing cross-border si leasing financiar intern. De atunci portofoliul frmei s-a îmbogatit cu un nou produs: leasing pentru persoane fizice.

1.Leasing intern financiar

– este un produs ce se adreseaza în special societatilor comerciale cu capital integral românesc;

– rata de leasing este calculata lunar în euro, plata ratei efectuându-se în lei la cursul firmei în ziua facturarii;

– perioada de leasing este cuprinsa între 12 si 36 luni;

– avansul minim care trebuie platit este de 25%, avansul maxim fiind de 40 de procente;

– asigurarea Casco este obligatorie;

– acest produs ofera o serie de avantaje, cum ar fi:

        operatiuni vamale preluate de Porsche Leasing România;

        neobligativitatea obtinerii notificarii Bancii Nationale a României;

        scaderea costurilor legate de comisioanele bancare;

        deducerea fiscala a amortizarii, a dobânzii si a asigurarii.

2. Leasing intern persoane fizice:

– este tot un leasing financiar, care se adreseaza unui segment în crestere al populatiei;

– perioada de leasing este cuprinsa între 12 si 36 de luni;

– conditie prealabila: venit lunar pe familie: de 2 ori rata + cheltuieli fixe;

– acest produs ofera persoanelor fizice aceleasi avantaje ca si persoanelor juridice;

– avansul minim acordat este de 25%, cel maxim de 40%;

– oferta prezentata este completa si avantajoasa atât datorita conditiilor de finantare cât si faptului ca asigurarea Casco este inclusa în rata de leasing.

3. Leasing extern financiar (cross-border):

– acest produs se preteaza în mod deosebit pentru societatile comerciale cu capital mixt sau strain, care dispun de lichiditati în devize, adresându-se si societatilor mari care necesita un parc mare de autovehicule.

– ratele de leasing sunt calculate lunar în euro fiind platibile în aceeasi valuta;

– efectuarea operatiunilor de import temporar si înmatriculare a autoturismelor revin în sarcina utilizatorului;

– perioada de leasing este cuprinsa între 12 si 36 de luni;

– avansul minim acordat este de 25% în timp ce avansul maxim care poate fi platit este de 40%;

– asigurarea Casco este obligatorie;

– pentru contractele de leasing cu o durata mai mare de 12 luni este necesara notificarea BNR pentru efectuarea de plati valutare externe.

Situatia economico-financiara

Datele economico-financiare sunt prezentate în tabelul urmator:

Analiza potentialului uman

Initial firma era alcatuita din doua persoane de origine austriaca, care controlau evolutia financiara si prezentau periodic situatia firmei în cadrul sedintelor de consiliu care aveau loc în Salzburg, si doua persoane de origine româna care se ocupau efectiv de activitatea de leasing. Datorita cresterii continue a cererii de leasing a fost necesara marirea potentialului uman din departamentul de vânzari si crearea unor noi departamente pe masura dezvoltarii rapide a firmei si ocuparea unui loc important pe piata româneasca a finantarii de autoturisme. Astfel, în timp, la departamentul de vânzari s-a ajuns la un numar de opt persoane iar la departamentul de contabilitate patru persoane. Pentru reducerea cheltuielilor cu analizele financiare (de bonitate) a firmelor ce solicitau cumpararea unui autoturism prin leasing, s-a ajuns la dezvoltarea unui departament de analiza interna în cadrul Porsche Leasing România, în prezent acesta fiind alcatuit din patru persoane. Necesitatea crearii unor sisteme informationale de lucru mai performante si mai rapide a facut sa ia nastere un nou departament reprezentat de o singura persoana, departamentul de IT. Numarul mare de clienti si de dealeri raspânditi în toata tara a impus dezvoltarea unui departament de secretariat alcatuit din doua persoane.

În ceea ce priveste pregatirea profesionala a personalului Porsche Leasing România majoritatea au o pregatire superioara fiind de profesie economisti.

Din punct de vedere al eficientei, întreprinzatorul rational va compara permanent rezultatele obtinute cu factorii de productie utilizati, determinând astfel si stabilind productivitatea, ca expresie sintetica a eficientei utilizarii factorilor de productie în activitatile din care rezulta bunuri economice. Astfel:

Productivitatea muncii:

WL = CA / Nr. Salariati

WL2005 = 14.835.042 / 15 = 989.003 ron/salariat

WL2006 = 16.940.780 / 17 = 996.516 ron/salariat

Indicele productivitatii muncii:

IWL = (WL2006 / WL2005) * 100 = (996.516 / 989.003)*100 = 100,75%

Indicele numarului de salariati

Inumarului de salariati =( Nr salariati2006 / Nr salariati2005) * 100 = (17 / 15)* 100 = 113%

Indicele cifrei de afaceri

ICA = (CA2006/CA2005) * 100 = (16.940.780. / 14.835.042) * 100 = 114%

În perioada 2005-2006 cifra de afaceri a înregistrat o crestere mai mare decât cresterea numarului de salariati. Cifra de afaceri a crescut cu 14% iar numarul de salariati cu 13%. Cresterea cifrei de afaceri din perioada 2004-2005 se datoreaza cresterii volumului de finantari, ducând la cresterea volumului de munca si implicit la cresterea numarului de salariati. Crescând eficienta firmei, creste competitivitatea si capacitatea firmei de a face fata concurentei. Cresterea productivitatii a avut loc ca urmare a abilitatii întreprinzatorului, a calitatii organizatorice si motivatiei economice a posesorilor factorilor de productie.

Fondul de salarii

Fond de salarii 2005=1.482.770 ron

Fond de salarii 2006 = 1.675.530 ron

Indicele fondului de salarii

I fondului de salarii = (Fond de salarii 2006 / Fond de salarii 2005) * 100 = (1.675.530 / 1.482.770)*100 = 113%

I cifrei de afaceri > I fondului de salarii > I numarului de salariati

114% > 113% > 113%

Salariul mediu

Salariul mediu2005 = Fond de salarii 2005 / Nr salariati2005 = 1.482.770/15 = 98.851 ron/salariat

Salariul mediu2006 = Fond de salarii 2006 / Nr salariati 2006 = 1.675.530 /17 = 98.561 ron/salariat

Indicele salariului mediu

I salariului mediu = (Salariul mediu 2006 / Salariul mediu 2005) * 100 = (98.561 / 98.851) * 100 = 99.7%

I WL > I salariului mediu

100,75% > 99,7%

Analiza cheltuielilor

Analiza cheltuielilor si evolutia acestora este prezentata în tabelul urmator:

Analiza rentabilitatii

Rata rentabilitatii la cost

R2005 (Pr2005 / Cost2005 ) * 100 = (8.993.318 / 6.647.573) * 100 = 135%

R2006 ( Pr2006 / Cost 2006 ) * 100 = ( 8.257.760 / 13. 367.591) * 100 = 62%

Rata comerciala

R2005 = (Pr2005 / VT2005 ) * 100 = (8.993.318 / 15.640.891) * 100 = 57%

R2006 = ( Pr2006 / VT2006) * 100 = (8.257.760 / 21.625.351) * 100 = 38%

Rata activelor

Active totale2005 = active fixe2005 + active circulante2005 = 14.188.864 + 4.384.882 = 18.573.746 ron

Active totale2006 = active fixe2006 + active circulante2006 = 18.971.832 + 5.314.854 = 24.286.686 ron

R2005 = (Pr2005 / active totale2005) * 100 = (8.993.318 / 18.573.746) * 100 = 46%

R2006 = (Pr2006 / active totale2006) * 100 = (8.257.760 / 24.286.686) * 100 = 34%

Rata activelor reprezinta modul în care activele firmei au influentat obtinerea profitului. Se observa o scadere a acestuia.

Rata rentabilitatii economice

R2005 = (Pr2005 / capital propriu2005) * 100 = (8.993.318 / 11.777.220) * 100 = 76%

R2006 = (Pr2006 / capital propriu2006) * 100 = (8.257.760 / 13.090.977) * 100 = 63%

Analiza patrimoniului

Din punct de vedere al eficientei, se vor analiza:

Rata lichiditatii

R2005 = (Active circulante2005 / Datorii2005) * 100 = (4.384.882 / 5.456.739) * 100 = 80,4%

R2006 = (Active circulante2006 / Datorii2006) * 100 = (5.314.854 / 5.409.231) * 100 = 98,3%

Solvabilitatea

S2005 = (Capital propriu2005 / Total pasiv2005) * 100 = (11.777.220 / 18.723.535) * 100 = 62,9%

S2006 = (Capital propriu2006 / Total pasiv2006) * 100 = (13.090.977 / 24.730.601) * 100 = 52,9%

Rata datoriilor

R2005 = (Datorii totale2005 / Total pasiv2005) * 100 = (5.456.739 / 18.723.535) * 100 = 29,1%

R2006 = (Datorii totale2006 / Total pasiv2006) * 100 = (5.409.231 / 24.730.601) * 100 = 21,8%

Rata datoriilor reprezinta ponderea datoriilor în pasiv. Se observa o reducere cu aproape 9 procente de la un an la altul, lucru foarte îmbucurator, însemnând o mai buna planificare a cheltuielilor.

Societatea comerciala SC Transfer SA doreste achizitionarea unui autovehicul de protocol care sa satisfaca necesitatile de imagine ale firmei. Dupa ce a studiat toate ofertele existente pe piata a ales un autoturism Seat Leon, care depaseste însa posibilitatile financiare ale societatii. Conditia minimala pentru a putea sa se achizitioneze acest autoturism în sistem leasing este aceea ca firma sa existe de cel putin doi ani si sa aiba un rulaj de cel putin doua sute de mii de ron. Societatea Transfer SA îndeplineste ambele conditii. Un reprezentant al acesteia se prezinta la dealerul Seat din Bucuresti pentru a concepe împreuna cu specialistii firmei oferta cea mai avantajoasa de finantare pentru proiectul propus.

3.2 Derularea operatiunii de leasing intern financiar

Leasing financiar pentru persoane juridice

În operatiunea de leasing financiar intern sunt implicate trei parti:

        Porsche Leasing România în calitate de locator;

        Clientul, care poate fi orice persoana juridica româna;

        Furnizorul, ales de client dupa o activitate de prospectare a pietei.

Dupa studierea ofertelor existente pe piata, clientul se prezinta la Porsche Leasing unde solicita o oferta standard pentru a putea sa decida asupra conditiilor contractuale (avansul acordat si perioada de leasing). Clientul opteaza pentru avansul minim posibil (25%) si o esalonare a ratelor de leasing pe trei ani.

Pentru modelul ales clientului îi este prezentat autovehicului cu dotarile standard si optionale pentru a se stabili pretul de achizitie al acestuia. Pretul masinii alese de client este de 22.319 euro.

Urmatoarea etapa consta în completarea dosarului necesar pentru a încheia contractul cu Porsche Leasing România. Clientul depune la dealer un dosar care trebuie sa contina urmatoarele documente:

– formular de leasing;

– oferta semnata;

– informare asupra datelor personale si financiare;

– certificat constatator în original nu mai vechi de trei luni ( se elibereaza de catre Camera de Comert si Industrie din raza judetului de domiciliu al clientului si atesta faptul ca firma nu este urmarita fiscal si nu are datorii);

– certificat de înmatriculare la Registrul Comertului însotit de codul fiscal (copie);

– act de identitate cu semnatura;

– ultimele doua bilanturi contabile însotite de anexele la bilant;

– balanta aferenta ultimului bilant si ultima balanta.

Dealerul trimite dosarul la Porsche Leasing România unde se verifica bonitatea clientului care solicita achizitionarea automobilului în sistem leasing. Analiza datelor economico-financiare dureaza în jur de patru zile lucratoare.

În cazul în care se primeste acceptul societatii de leasing, se întocmeste si se semneaza de catre parti contractul de leasing. Acest contract se trimite apoi spre semnare si la Porsche Leasing România.

Din momentul achitarii avansului mai dureaza înca trei zile pâna la confirmarea platii la Porsche Leasing care la rândul sau face plata catre importatorul direct – Porsche România care va trimite masina.

La baza calculului ratelor de leasing stau urmatoarele date:

– valoare de intrare (conditii de livare CIP[1]) – Vi = 22.319 euro

– valoare reziduala – VR = 20% * 22.319 = 4.463,80 euro

– avans – A = 25% * 22.319 = 5.579,75 euro

– valoare finantata – VF = Vi – A = 16.739,25

– taxa de management (administrare) – TM = 2,30% * 22.319 = 513 euro

– rata dobânzii – d = 16%

– asigurarea obligatorie – AO = 5,5% * 22.319 / 12 = 102,3 euro/luna

– numar rate – N = 36 rate

Societatea de leasing a stabilit ratele de capital. Rata lunara de leasing va fi de 484,63 euro, însa la aceasta se va adauga asigurarea Casco obligatorie de 102,30 euro, ajungându-se la o rata totala lunara de 586,93 euro.

Societatea care asigura autovehiculul este Generali Asigurari SA, careia clientul îi va plati o prima de asigurare de 5,5% pe an calculata la valoarea de intrare a bunului. Asigurarea încheiata acopera daunele partiale sau totale, însa în cazul furtului se va percepe o taxa de 10%. Suma totala platita de catre client catre societatea de leasing pe parcursul celor trei ani este de 3.682,64 euro.

În momentul platii avansului (5.579,75 euro) clientul plateste prima rata (586,93 euro), precum si taxa de administrare a contractului (513 euro).

Rata 1

S = Vi – A – Tm = 22.319 – 5.579,75 – 513 = 16.226,25 euro

Unde S = suma ramasa dupa plata avansului si a taxei de administare

Rk = 484,63 unde Rk = rata de capital

D1 = 0 euro unde D1 = dobânda aferenta primei rate

Ao = 102,3 euro unde A0 = asigurarea Casco obligatorie

R1 = Rk +D1 + A0

R1 = 586,93 euro unde R1 = suma totala de platit pentru prima luna

S1 = S – R1 = 16.226,25 – 586,93 = 15.639,32 euro

Unde S1 = suma ramasa de achitat dupa prima rata

Rata 2

D2 = Si * d/12 = (15.639,32 * 16) / (12 * 100) – 216,73 euro

Rk = 267,9 euro

Ao = 102,3 euro

R2 = Rk + D2 + Ao

R2 = 586,93 euro

S2 = Si – R2 = 15.639,32 – 586,93 = 15.052,39 euro

Modul de calcul al celorlalte rate este similar cu cel folosit pentru primele doua. În continuare ratele de leasing sunt platite conform scadentarului stabilit si anexat contractului. Dobânda se calculeaza la valoarea ramasa, pentru acest contract de leasing financiar intern rata acesteia fiind de 16 procente.

Valoarea totala a contractului de leasing este data de urmatoarele elemente:

– pretul de vânzare: 22.319 euro

– dobânda totala: 5.171,23 euro

– asigurarea Casco totala: 3.682,64 euro

– taxa de administrare: 513 euro.

Însumând aceste valori se obtine o valoare totala de 31.685,87 euro.

Ratele sunt calculate în euro însa platile efective se realizeaza în moneda nationala la cursul de schimb folosit si comunicat de Porsche Leasing Bank. Toate sumele prezentate în scadentarul anexat contractului de leasing nu includ TVA. De fapt, taxa pe valoarea adaugata se aplica avansului, valorii reziduale, taxei de administrare precum si ratei de capital (nu se aplica sumei totale de plata pe luna pentru ca asigurarea obligatorie si dobânda nu sunt purtatori de TVA).

La finalul contractului de leasing financiar, beneficiarul poate opta penrtu achizitia autovehiculului, pentru restituirea lui sau pentru prelungirea contractului de leasing încheiat cu Porsche Leasing România. Daca optiunea finala este achizitionarea produsului care face obiectul contractului, beneficiarul are obligatia de a plati societatii de leasing valoarea reziduala în valoare de 4.463,80 euro.

În cazul contractelor de leasing financiar sunt deductibile ratele la nivelul cheltuielilor cu amortizarea corespunzatoare duratei de utilizare, cheltuielile cu asigurarea bunului precum si a dobânzilor platite conform contractului.

Calculul amortizarii

Aanuala = 31.685,87/ 10 = 3.168,6 euro/an

Cheltuielile cu dobânzile

An 1 Chelt dob. 1 = 2.179,54 euro

An 2 Chelt dob. 2 = 1.811,37 euro

An 3 Chelt dob. 3 = 1.180,32 euro

Cheltuielile cu asigurarea bunului

An 1 Chelt asig 1 = 1.227,60 euro

An 2 Chelt asig 2 = 1.227,60 euro

An 3 Chelt asig 3 = 1.227,60 euro

Total chelt asig = 3.682,64 euro

Cheltuieli deductibile

An 1 Chelt deduct 1 = 3.168,60 + 2.179,54 + 1.227,60 = 6.575,74 euro

An 2 Chelt deduct 2 = 3.168,60 + 1.811,37 + 1.227,60 = 6.207,57 euro

An 3 Chelt deduct 3 = 3.168,60 + 1.180,32 + 1.227,60 = 5.576,52 euro

TOTAL CHELTUIELI DEDUCTIBILE = 18.359,83 EURO

La nivelul acestui contract de leasing financiar, societatea va putea sa-si deduca fiscal suma de 18.359,83 euro dintr-o valoare totala a contractului de 31.685,87 euro.

Leasing financiar pentru persoane fizice

În cazul leasingului intern pentru persoane fizice etapele care trebuie parcurse sunt identice cu ale leasingului pentru persoane juridice. Ceea ce evident difera sunt documentele depuse la dosarul care se constituie pentru verificarea bonitatii clientului.

Exista o conditie prealabila care trebuie îndeplinita si anume venitul lunar pe familie sa acopere de doua ori rata si cheltuielile fixe.

Actele necesare întocmirii contractului de leasing sunt:

-formularele de leasing completate;

– copie dupa cartea de munca;

– copie dupa actul de spatiu;

– copie dupa actul de identitate;

– adeverinta de angajat cu specificarea functiei, a vechimii si a venitului anual net;

– dovada altor venituri vizata de Fisc (daca este cazul);

– copie dupa certificatul de casatorie (daca este cazul).

Ratele de leasing se calculeaza si sunt platite de beneficiar în aceleasi conditii ca si în cazul persoanelor juridice.

3.3 Derularea operatiunii de leasing financiar extern

Operatiunea de leasing financiar extern presupune existenta a trei parti impicate în contract:

– Porsche Bank AG în calitate de societate de finantare, de locator;

– clientul, care poate fi orice persoana juridica româna sau straina;

-furnizorul, ales de client dupa o activitate de prospectare a pietei.

O conditie preliminara necesara pentrua încheia un contract de leasing extern este aceea a existentei unui cont în valuta deschis la banca, pentru ca platile în cadrul acestui contract se vor efectua în valuta (euro), prin Dispozitii de Plata Valutare Externe (DPVE).

Dupa studierea ofertelor existente pe piata, reprezentantul societatii Transfer SA se prezinta la sediul dealerului Seat din Bucuresti pentru a solicita oferta pentru achizitionarea unui autoturism în sistem leasing extern. Se opteaza pentru o perioada de leasing de 36 de luni si un avans de 25%.

Clientul îsi alege autovehiculul, pretul acestuia fiind de 22.319 euro.

Pentru ca acest contract de leasing sa poata fi încheiat, finantatorul trebuie sa se asigure ca situatia financiara a clientului îi permite acestuia plata ratelor de leasing. În acest scop, pentru studierea bonitatii sale financiare, clientul trebuie sa întocmeasca un dosar care sa contina urmatoarele documente:

        formular de leasing;

        oferta semnata;

        informare asupra datelor personale si financiare;

        certificat constatator în original nu mai vechi de trei luni (se elibereaza de catre Camera de Comert si Industrie din raza judetului de domiciliu al clientului si atesta faptul ca firma nu este urmarita fiscal si nu are datorii);

        certificat de înmatriculare la Registrul Comertului însotit de codul fiscal (copie);

        act de identitate cu semnatura (copie);

        ultimele doua bilanturi contabile însotite de anexele la bilant;

        balanta aferenta ultimului bilant si ultima balanta.

Pentru ca acest contract este încheiat pe o perioada mai mare de un an, clientul trebuie sa faca o cerere catre BNR pentru autorizarea contractului de leasing cu Porsche Bank AG. Porsche Bank întocmeste dosarul BNR care trebuie sa contina urmatoarele documente:

        cerere semnata de client în atentia BNR pentru autorizarea contractului de leasing cu Porsche Bank AG, în original, doua exemplare;

        hotarârea Consiliului de Administratie sau a Adunarii Generale a Actionarilor (daca sunt doi sau mai multi actionari) sau a actionarului privind achizitia automobilului în sistem leasing, în original si doua exemplare copii;

        certificatul de înmatriculare al societatii în Registrul Comertului, în copie 2 exemplare;

        codul fiscal, în copie 2 exemplare;

        ultima balanta si ultimul bilant, în copie 2 exemplare;

        factura proforma vamala, în copie 2 exemplare (numai daca bunul este deja intrat în tara);

        declaratia vamala de import, în copie 2 exemplare (numai daca bunul este deja intrat îm tara).

Dupa verificarea bonitatii de catre Porsche Bank AG, în cazul unui raspuns favorabil si dupa primirea notificarii din partea BNR se redacteaza contractul atât în limba româna cât si în limba engleza si se semneaza de catre parti. Din acel moment Porsche Bank poate emite facturi, clientul putând achita avansul, plata facându-se în valuta, prin dispozitii de plati valutare externe.

Din momentul achitarii avansului în trei zile lucratoare se poate face si livrarea autovehiculului.

Pentru calcularea ratelor de leasing trebuie cunoscute urmatoarele elemente:

         valoarea de intrare (conditii de intrare CIP) – Vi = 22.319 euro

         valoarea reziduala – Vr = 20% * 22.319 = 4.463,80 euro

         avansul – A = 25% * 22.319 = 5.579,75 euro

         valoarea finantata – Vf = Vi – A = 16.739,25 euro

         taxa de management (administrare) – Tm = 0,90% * 22.319 = 201 euro

         rata dobânzii nete – Dn = 14,5%

         taxa de redeventa pentru dobânda (Witholding tax): Trd = 10%

         rata dobânzii brute – Db = Dn + Trd * Db

Db = Dn / (1 – Trd) = 14,5% / (1 – 10%) = 16,12%

         asigurarea obligatorie – Ao = 5,5% * 22.319 / 12 = 102,3 euro/luna

         numar rate – N = 36 rate

Taxa de redeventa se calculeaza la valoarea bruta a dobânzii si se plateste la Bugetul Statului Român, la cursul de schimb în vigoare la data respectiva.

Societatea Generali Asigurari SA asigura bunul care face obiectul contractului de leasing. Prima de asigurare pe care trebuie sa o plateasca utilizatorul este de 5,5% din valoarea de intrare a bunului. Asigurarea încheiata acopera daunele partiale sau totale însa, în cazul furtului se percepe o taxa de 10%. Suma totala platita de catre client catre societatea de asigurare pe parcursul celor trei ani este de 3.682,64 euro.

Societatea de leasing stabileste ratele de capital conform graficului de esalonare a platilor inclus în contractul de leasing. Rata lunara de leasing va fi de 470,79 euro, însa la aceasta se va adauga asigurarea Casco obligatorie de 102,30 euro, ajungându-se la o rata totala de 573,09 euro.

Prima plata realizata reprezinta avansul stabilit (5.579,75 euro), taxa de administrare (201 euro) precum si prima rata (573,79 euro).

Rata 1

S = Vi – A – Tm = 22.319 – 5.579,75 – 201 = 16.538,25 euro

unde S = suma ramasa dupa plata avansului si a taxei de administare

Rk = 470,79 euro unde Rk = rata de capital

Db1 = 0 euro unde Db1 = dobânda bruta aferenta primei rate

Dn1 = 0 euro unde Dn1 = dobânda neta aferenta primei rate

Ao = 102,3 euro unde Ao = asigurarea Casco obligatorie

R1 = Rk + Dn1 + Ao

R1 = 573,09 euro unde R1 = suma totala de platit pentru prima luna

S1 = S – R1 = 16.538,25 – 573,09 = 15,965,16 euro

unde S1 = suma ramasa de achitat dupa prima rata

Rata 2

Db2 = S1 * Db / 12 = (15.965,16 * 16,12) / (12 * 100) = 218,42 euro

din care: Dn2 = 196,58 euro

Trd2 = 21,84 euro

Rk = 274,21 euro

Ao = 102,30 euro

R2 = Rk + Dn2 + Ao

R2 = 573,09 euro

S2 = S1 – R2 = 15.964,16 – 573,09 = 15.392,07 euro

Rata 3

Db3 = S2 * Db / 12 = (15.392,07 * 16,12) / (12 * 100) = 214,74 euro

din care: Dn3 = 193,27 euro

Trd3 = 21,47 euro

Rk = 277,52 euro

Ao = 102,30 euro

R3 = Rk + Dn2 + Ao

R3 = 573,09 euro

S3 = S2 – R3 = 15.392,07 – 573,09 = 14.818,98 euro

Dupa modelul prezentat pentru primele trei rate se vor calcula si restul, în continuare ratele de leasing sunt platite conform graficului de plati esalonate stabilind si anexa contractului.

Valoarea totala a contractului de leasing este data de urmatoarele elemente:

         pretul de vânzare 22.319 euro

         dobânda totala 4.672,99 euro

         asigurarea Casco totala 3.682,64 euro

         taxa de administare 201 euro

Însumând aceste valori se obtine o valoare totala de 30.875,63 euro.

Ratele sunt calculate si platite în euro, plata efectuându-se prin dispozitii de plata valutare externe. Toate platile (din graficul de esalonare) pe care le face beneficiarul contractului de leasing nu includ TVA. Taxa pe valoarea adaugata se aplica avansului, valorii reziduale, taxei de administrare precum si ratei de capital (pentru dobânda si asigurare nepercepându-se aceasta taxa).

Taxa de redeventa în valoare de 201 euro se vireaza la bugetul de stat la cursul de schimb comunicat de BNR în ziua respectiva.

La sfârsitul contractului, în cazul în care se opteaza pentru achizitionarea autovehiculului, Transfer SA va trebui sa achite Porsche Bank valoarea reziduala în valoare de 4.463,80 euro.

Pentru ca este un contract de leasing financiar, si în cazul acestui contract de leasing extern societatea comerciala poate sa deduca fiscal anumite cheltuieli. Deducerea se refera la cheltuielile cu amortizarea corespunzatoare duratei de utilizare a autovehiculului, cheltuielile cu asigurarea bunului precum si dobânzile platite contractului.

Calculul amortizarii

Aanuala = 30.875,63 / 10 = 3.087,50 euro / an

Cheltuielile cu dobânzile

An1 Chelt dob.1 = 1.973,41 euro

An2 Chelt dob.2 = 1.634,32 euro

An3 Chelt dob.3 = 1.065,26 euro

Total chelt cu dob = 4.672,99 euro

Cheltuieli cu asigurarea bunului

An1 Chelt asig.1 = 1.227,60 euro

An2 Chelt asig.2 = 1.227,60 euro

An3 Chelt asig.3 = 1.227,60 euro

Total chelt cu asig. = 3.682,64 euro

Cheltuieli deductibile

An1 Chelt deduct.1 = 3.087,50 + 1.973,41 + 1.227,60 = 6.288,51 euro

An2 Chelt deduct.2 = 3.087,50 + 1.634,32 + 1.227,60 = 5.949,42 euro

An3 Chelt deduct.3 = 3.087,50 + 1.065,26 + 1.227,60 = 5.380,36 euro

TOTAL CHELTUIELI DEDUCTIBILE = 17.618,29 EURO

Din valoarea totala de 30.875,63 euro societatea comerciala Transfer SA poate deduce o suma de 17.618,29 euro ceea ce reprezinta un procent mai mare de 55%. Aceasta posibilitate de a deduce o parte din cheltuieli este poate, la nivelul societatii comerciale, cel mai mare atu pe care îl detine leasingul în comparatie cu celelalte forme de finantare.

Leasing financiar intern sau extern?

Care dintre cele doua variante de leasing financiar ar fi mai eficienta pentru SC Transfer SA?

Analizând oferta de pret pentru cele doua tipuri de leasing oferite de Porsche Leasing România respectiv Porsche AG, beneficiarul are de ales între o suma totala de 31.685,87 euro în cazul leasingului financiar intern si suma de 30.875,63 euro pe care trebuie sa o plateasca daca alege varianta leasingului financiar extern.

Daca singurul criteriu de alegere a variantei optime este pretul, evident se va alege varianta leasingului financiar extern. Totusi aceasta varianta este mai complexa, necesita întocmirea unei documentatii mai ample si cel mai important – fluxurile de numerar în valuta.

În functie de gradul de deductibilitate al cheltuielilor cele doua tipuri de finantari sunt practic echivalente: 57,95% pentru leasingul financiar intern fata de 57,07% în cazul leasingului financiar extern.

Ținând cont ca SC Transfer SA are capital integral românesc si datorita faptului ca accesul la leasingul financiar intern este mai facil va opta pentru acest tip de finantare.

3.4 Evaluarea riscului de creditare în cadrul operatiunilor de leasing

Ca toate activitatile de finantare si operatiunile de leasing implica si existenta unui risc, materializarea acestuia fiind constituita de posibilitatea aparitiei unei pierderi, pierdere generata de nerespectarea platilor ratelor de leasing de catre utilizator. Motivele unei asemenea situatii sunt numeroase, ele variind de la un prost management al cash-flow-ului pâna la falimentul utilizatirului, sau poate fi chiar rezultatul fraudei deliberate.

Evaluarea riscului nu este o stiinta precisa, analiza acestuia facându-se pe baza rezultatelor antorioare ale firmei, încercându-se sa se prevada evolutia viitoare a acesteia. Viitorul nu respecta însa întotdeauna evolutia trecutului, chiar daca climatul economic ramâne neschimbat.

Înainte de angajarea intr-o operatiune de leasing finantatorul trebuie sa se asigure ca utilizatorul:

– este capabil sa respecte termenele ratelor de leasing – un test al capacitatii sale financiare;

– este dispus sa efectueze platile la termenele stabilite – un test al sinceritatii si reputatiei;

– are perspectiva continuarii activitatii pe toata perioada derularii contractului – un test al stabilitatii si soliditatii.

În cadrul operatiunilor de leasing finantatorul este rareori si furnizorul bunului, de aici putând aparea si alte riscuri, generate de incapacitatea furnizorului de a livra bunul la termenul stabilit si în conditiile contractuale prevazute. Cum însa aceste conditii sunt negociate adesea de catre utilizator, si conform prevederilor legale ce îl exonereaza pe locator de raspundere, aceste riscuri cad în seama utilizatorului, cu exceptia cazului în care contractul prevede altfel.

Decizia finantarii trebuie sa tina cont atât de câstigurile aferente contractului precum si gradul de risc generat de contract. Câstigurile sunt cele directe – câstigurile imediate, cunatificabile – reprezentate de dobânzi si comisioane, alaturi de care mai apar si niste câstiguri indirecte, potentiale, greu cuantificabile si incerte – generate de posibilitatea unor contracte viitoare.

Alaturi de riscul de insolvabilitate al clientului exista întotdeauna si riscul de frauda. În cazul sistemului bancar un credit este aproape întotdeauna acordat în urma unui istoric al clientului cu banca iar în cazul emisiunilor publice de obligatiuni acestea sunt supuse unor reguli stricte iar emitentul nu poate spera la o reusita fara existenta unui raport de audit.

Societatile de leasing însa sunt supuse într-o mai mare masura riscului de frauda (cel putin a aceluia facut fara complicitatea personalului), fiind adesea în situatia de a nu avea nici o informatie despre client sau furnizor, cu exceptia celor aduse de acestia.

Frauda este cel mai adesea rezultatul actiunii conjugate a clientului si furnizorului si poate îmbraca diferite forme – cele mai obisnuite fiind acelea ale finantarii multiple a aceluiasi bun, inexistenta acestuia, o valoare "umflata" a acestuia.

Finantarea multipla presupune emiterea mai multor facturi de catre furnizor asupra aceluiasi bun având ca rezultat depunerea acestuia ca garantie în cadrul mai multor contracte de leasing. Acest tip de frauda este foarte dificil de depistat, ca de altfel si emiterea unor facturi pentru bunuri inexistente. "Umflarea" valorii bunurilor este o metoda foarte comuna de fraudare pe piata second-hand.

În România, chiar în conditiile unor dobânzi extrem de reduse la principalele valute, ratele dobânzilor în cadrul leasingului sunt foarte mari.

Astfel, în cazul leasingului imobiliar chiar si dobânda oferita de ANL este de 11% (euro), iar în cazul leasingului financiar de automobile aceasta se gaseste în general peste nivelul de 13% (euro), crescând pentru leasingul operational sau cel de echipamente.

Aceste rate sunt peste nivelul ratei dobânzii la creditele în valuta (8-9%) în conditiile în care sunt necesare avansuri de cel putin 20%, ce ofera o siguranta ridicata.

În acest timp înca de la sfârsitul anului 2003 în SUA principalii producatori de automobile ofereau dobânda de 0% pentru achizitionarea propriilor automobile. Desigur acest nivel mascheaza un discount acordat de producatori în conditiile unei piete stagnante si al nivelului foarte redus al dobânzii; dar el este un indicator al gradului scazut de risc pe care îl implica leasingul în cazul automobilelor.

Pentru a analiza gradul de risc aferent operatiilor de leasing comparativ cu formele clasice de creditare vom utiliza unele studii în acest sens efectuate la nivelul Europei în cadrul operatiunilor de leasing si la nivel international aferente sistemului bancar si pietei de titluri de valoare.

Studiul efectuat de asiciatia LeasEurope cuprinde date începând cu anul 1976 pâna în anul 2004, cvasitotalitatea acestora fiind cuprinse în intervalul 1990-2000 (89%).

Scopul sau este evaluarea riscului de creditare în cadrul operatiei de leasing prin masurarea procentului de recuperare al creantei în situatia nerealizarii contractului.

Studiul este realizat în sase tari europene, datele fiind culese de la 12 institutii financiare si analizate folosind instrumente statistice, pe un esantion de 37.259 de contracte nerealizate.

Un contract este considerat nerealizat (neterminat) atunci când utilizatorul nu îsi plateste la timp ratele de leasing.

În cazul în care lessorul primeste bunul înapoi la sfârsitul contractului acesta este considerat ca derulat în mod normal.

Contractele sunt impartite în trei mari categorii în functie de bunul supus leasingului:

– autovehicule de toate tipurile (automobile, camioane, autobuze etc);

– echipamente industriale si aferente mediului de afaceri;

– proprietati imobiliare.

Repartitia contarctelor pe tari se prezinta astfel:

Autov – autovehicule

Nr comp – numarul de companii incluse în studiu

Echip – echipamente

Imob – proprietati imobiliare

Dupa cum se poate observa di acest studiu, cea mai mare parte a datelor sunt aferente pietei franceze de leasing (62.22%) în timp ce numarul redus de contracte din Luxemburg si Suedia face ca eroarea aferenta tarii sa fie mai mare.

Din punct de vedere al repartitiei pe tipul bunurilor acesta difera destul de mult de la o tara la alta astfel: în Franta raportul autovehicule/echipamente este în jur de 1:4, în timp ce în Austria acesta este de 12:1, fara ca pietele de leasing din cele doua tari sa prezinte diferente atât de semnificative.

De asemenea numarul contractelor imobiliare este foarte redus desi la momentul actual în Europa acestea au o pondere valorica de 20% din piata leasingului.

Aceste limitari ale datelor luate în consideratie fac ca rezultatele acestui studiu sa ofere doar o imagine de ansamblu a acestor riscuri, fara a putea avea pretentia unor rezultate exacte.

Din punct de vedere al repartitiei relative la valoarea contractelor, situatia se prezinta astfel:

Studiul mentioneaza ca pentru acest tabel cea mai mare parte a datelor pentru Franta nu au fost disponibile, fara a mentiona problemele la nivelul altor tari – de fapt calculând rezultatele doar 600 de contracte au fost disponibile.

Valoarea relativ mica a contractelor (72%<25.000 si 89% <50.000) se explica prin numarul mare de contracte aferente autovehiculelor. Echipamentele reprezentau peste 60% din numarul contractelor de leasing dar 80% din acestea erau realizate în Franta – prin excluderea Frantei ramân cel putin 9.789 de contracte aferente autovehiculelor dintr-un total de 14.684 (peste 66%) – de unde si concentraea mare de contracte cu valoare mica.

În privinta duratei de desfasurare – 66.7% din contracte se desfasoara între 48 – 71 de luni, iar 70% din contractele nerealizate se încheie în primele 35 de luni de la începerea acestuia.

Segmentul autovehiculelor

Corelatia dintre vârsta contractelor si valoarea lor ramasa – repartizata pe tari se prezinta asrfel:

Valoarea originala medie – valoarea initiala a bunului

Valoarea ramasa/initiala% – % din valoarea contractului ramas de plata

Durata medie recuperare creante – timpul mediu scurs de la momentul rezilierii contractului pâna la momentul în care a încetat procedura de recuperare.

Diferentele mari între valoarea initiala a contractelor de leasing sunt sunt explicate prin ponderea mare a autovehiculelor mari (camioane, autobuze etc.).

Diferentele cu privire la vechimea si durata ramasa pâna la incheiere nu sunt fparte mari însa în cazul valorii ramase din contract aceste diferente sunt semnificative – de la 40% în Austria pâna la peste 70% în Belgia si Suedia si 60% în cazul Luxemburgului. Aceste diferente sunt semnificative si în conditiile în care durata contractelor este asemanatoare si ar putea fi generate de ponderea avansurilor în valoarea contractelor.

Ratele de recuperare a creantelor – calculeaza procentul în care este recuperata valoarea ramasa a contractului. Acestea sunt:

         WRR1 – rata de recuperare ca urmare a revânzarii bunului;

         WRR2 – rata de recuperare ca urmare a revânzarii bunului si a executarii altor garantii si creante asociate contractului.

Aceste rate sunt calculate si ca valoare ajustata pentru a compensa pierderile generate de imobilizarea financiara. Rata de ajustare este de 10% pe an. Valoarea lor este ponderata cu valoarea ramasa la momentul rezilierii.

Tablourile de date se prezinta astfel:

Desigur, dintre rate cea care prezinta cel mai mare interes pentru finantator este WRR2 ajustata care practic arata în ce procent îsi recupereaza creanta ajustata un cost de imobilizare financiara.

si la capitolul ratelor de recuperare a creantelor se pot observa deosebiri semnificative, ratele variind cu marje destul de mari. Astfel rata recuperarii din vânzarea bunului ajustata (WRR1) variaza de la 45.9% în Franta pâna la 84.3% în Austria.

Totusi WRR2 ajustata este întotdeauna peste 64% (cea mai mica valoare în cazul Italiei), ea ajungând pâna la 96.4% în Austria.

Se remarca diferente semnificative si la gradul în care suma recuperata este acoperita de valoarea de revânzare a bunului (WRR1/WRR2) – de la doua treimi în Franta pâna la aproape 100% în Suedia. Acest lucru arata ca în Suedia nu se înregistreaza recuperari din garantii colaterale, plati întârziate etc aproape deloc, în timp ce în Franta o treime din suma recuperata provine de aici.

De remarcat de asemenea ca în cazul Frantei WRR2 este calculata dupa scaderea costurilor procedurale aferente recuperarii creantelor, ducând la reducerea valorii ratei.

Perioadele reduse de timp necesare pentru perioadele de recuperare a creantei fac ca diferentele între valorile ajustate si neajustate sa fie mici.

Abaterea reprezinta o masura a volatilitatii valorii medii, cu cât acest coeficient este mai mare cu atât dispersia rezultatelor în jurul medie este mai mare. Se remarca coeficientul foarte mare înregistrat în cazul Austriei si discrepanta între acesta si valorile înregistrate în restul tarilor, la polul opus situându-se Suedia cu un coeficient de cinci ori mai mic.

Aceste date, fara a avea pretentia a fi exacte, par sa indice ca leasingul ofera rate de recuperare la nivelul celor mai sigure plasamente, probabilitati de nerealizare la nivelul plasamentelor cu risc mediu si beneficii la nivelul titlurilor cu risc ridicat.

De asemenea, leasingul pare sa ofere un risc de creditare constant, neafectat în mod semnificativ de ciclurile economice.

Daca nivelul dobânzii ar trebui sa reprezinte si riscul finantarii cu siguranta leasingul este purtatorul unor dobânzi ridicate. Acest lucru se datoreaza în parte si numarului mare de intermediari.

În cazul titlurilor de valoare, cererea si oferta de credit se întâlnesc direct iar în cazul sistemului bancar aveam de a face cu un intermediar. În cazul leasingului, societatile de leasing trebuie sa apeleze la rândul lor la un intermediar – banca – având prin urmare un cost al procurarii mai ridicat.

Bibliografie

1. Al. Puiu, Management în afacerile economice internaționale, Ed. Independența Economică, București, 1992.

2. D. Voiculescu, M. Coraș, Leasing, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

3. D. Voiculescu, M. Coraș, Leasing, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

4. D. Clocotici, Gh. Gheorghiu, Operațiuni de leasing, Ed. Lumina Lex, București, 1998.

5. I.Dogaru, C-tin.Mocanu, T.R. Popescu, M. Rusu, Principii si institutii in dreptul commercial international, Ed. Scrisul romanesc, Craiova,1980.

6. D.Voiculescu, M.Coras, Leasing, Ed. Enciclopedica, 1986.

7. Giorgio Fossate, Il leasing – aspetti e sviluppi contabili, giurdice, finanziari e fiscali del leasing, Pirola Editore, Milano, 1993.

8. Al. Puiu, Tehnici de negociere, cotractare și derulare în afacerile economice internaționale, Ed. Tribuna Economică, București, 1997.

Bibliografie

1. Al. Puiu, Management în afacerile economice internaționale, Ed. Independența Economică, București, 1992.

2. D. Voiculescu, M. Coraș, Leasing, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

3. D. Voiculescu, M. Coraș, Leasing, Ed. Științifică și Enciclopedică, București.

4. D. Clocotici, Gh. Gheorghiu, Operațiuni de leasing, Ed. Lumina Lex, București, 1998.

5. I.Dogaru, C-tin.Mocanu, T.R. Popescu, M. Rusu, Principii si institutii in dreptul commercial international, Ed. Scrisul romanesc, Craiova,1980.

6. D.Voiculescu, M.Coras, Leasing, Ed. Enciclopedica, 1986.

7. Giorgio Fossate, Il leasing – aspetti e sviluppi contabili, giurdice, finanziari e fiscali del leasing, Pirola Editore, Milano, 1993.

8. Al. Puiu, Tehnici de negociere, cotractare și derulare în afacerile economice internaționale, Ed. Tribuna Economică, București, 1997.