Popov Al Cartea I [616582]

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL
REPUBLICII MOLDOV A
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOV A
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ȘI INFORMATICĂ
Laboratorul de Cercetări Științifice „Tehnologii Informaționale”
Alexandru POPOV , Mariana BUTNARU,
Gheorghe CĂPĂȚÂNĂ, Ana CĂPĂȚÂNĂ
TULBURĂRI PSIHICE ȘI DE
COMPORTAMENT ÎN EPILEPSIE:
 clasificarea
 diagnosticul
 algoritmii de conduită
 anamneza
 manifestările clinice
 investigațiile paraclinice
 tratamentul
 reabilitarea
 resursele necesare
 profilaxia
Chișinău – 2018

Descrierea CIP a Camerei Naționale a CărțiiCZU
Al. Popov, M. Butnaru, Gh. Căpățână, A. Căpățână, 2018
© CEP USM, 2018În lucrare este abordată problema privind tulburările psihice și de compor –
tament în epilepsie: clasificarea, diagnosticul, algoritmii de conduită, anamneza,
manifestările clinice, investigațiile paraclinice, tratamentul, reabilitarea, resur –
sele necesare, profilaxia. Lucrarea finalizează cu anexe, printre care se numără
Ghidul pentru pacient: [anonimizat].
Este adresată: Centrelor comunitare de sănătate mintală (psihiatrilor, psi-
hoterapeuților, psihologilor clinicieni); Centrelor medicilor de familie, secțiilor
psihiatrice din spitalele generale republicane, municipale și raionale; spitalelor psihiatrice (medicilor-psihiatri); Centrelor medicinii de urgență; studenților, doc-
toranzilor, cercetătorilor științifici în profil.
Investigația a fost înregistrată la AGEPI: Certificat de înregistrare a obiecte –
lor dreptului de autor și drepturilor conexe. Seria OȘ (operă științifică) Nr. 5526 din 14.12.2016.
Rezultatele investigației au fost apreciate cu Medalia de Aur la Expoziția
Internațională „Infoinvent”, Ediția a XV-a (Chișinău,15-18 noiembrie 2017) și cu Medalia de Argint „Euroinvent”, conferită în 2017 de către Forumul Inventa-
torilor Români.
Recomandată de Senatul și de Consiliul Științific ale Universității de Stat
din Moldova.
Redactor științific: Aurelia CRIVOI, doctor habilitat, profesor universitar,
Director al Centrului Științific „Științe ale Vieții” din cadrul USM.

3Viața este un mare dar al naturii,
dar adevărata fericire este să faci bine
pentru țara și poporul tău
Gheorghe Marinescu
Creierul este ca un copac.
Nici trunchiul, nici ramurile nu pot să
funcționeze singure
Wilder Penfield

5CUPRINS
Cuvânt înainte ………………………………………………………………………………………… 9
Prefață …………………………………………………………………………………………………. 11
Capitolul 1. Noțiuni de bază referitoare la tulburările psihice și de
comportament la pacienții cu epilepsie ……………………………… 13
1.1. Unele noțiuni referitoare la epilepsie …………………………………………….. 13
1.2. Actualitatea cercetării TPCE ………………………………………………………… 14
1.3. Metodele aplicate la cercetarea TPCE și performanțele actuale ………… 14
1.4. Viziuni contemporane asupra TPCE la bolnavii de epilepsie ……………. 18
1.5. Unele studii epidemiologice și statistici referitoare la TPCE ……………. 22
1.6. Abordarea și delimitarea TPCE la bolnavii de epilepsie de către experți
din diferite ramuri ale medicinii ……………………………………………………. 23
1.7. Tulburările afective la bolnavii de epiepsie ……………………………………. 27
1.8. Recomandări pentru tratament prin prisma interacțiunilor farmacocinetice ale medicamentelor …………………………………………….. 30
1.9. Studiul clinico-catamnezic al recăderilor remisiunilor la bolnavii de
epilepsie cu tulburări psihice ……………………………………………………….. 32
Capitolul 2. Clasificarea epilepsiilor cu TPCE ……………………………………… 35
2.1. Diagnosticul ………………………………………………………………………………. 35
2.2. Codul bolii …………………………………………………………………………………. 35
2.3. Scopurile Lucrării ………………………………………………………………………. 35
2.4. Utilizatorii Lucrării …………………………………………………………………….. 35
2.5. Lista autorilor și informațiile de contact ………………………………………… 36
2.6. Definițiile folosite în Lucrare ……………………………………………………….. 36
2.7. Informația epidemiologică …………………………………………………………… 36
Capitolul 3. Niveluri de asistență medicală primară și de reabilitare
a TPCE ……………………………………………………………………………. 38
3.1. Nivelul instituților de asistență medicală primară …………………………… 38
3.2. Nivelul consultativ specializat (psihiatru) ……………………………………… 38
3.3. Nivelul de asistență în staționar …………………………………………………… 39

6Capitolul 4. Algoritmii de conduită ………………………………………………………. 41
4.1. Asistența medicală în episodul psihiatric acut în cadrul epilepsiei …….41
4.2. Descrierea metodelor, tehnicilor și a procedurilor de tratament ………… 41
4.2.1. Clasificarea TPCE ………………………………………………………………. 41
4.2.2. Profilaxia TPCE ………………………………………………………………….. 48
4.2.2.1. Factorii de risc …………………………………………………………. 48
4.2.2.2. Recomandări generale privind profilaxia TPCE în
epilepsie …………………………………………………………………. 49
4.2.3. Conduita pacientului cu TPCE ……………………………………………… 49
4.2.3.1. Anamneza ……………………………………………………………….. 50
4.2.3.2. Manifestările clinice …………………………………………………. 51
4.2.3.3. Investigațiile paraclinice …………………………………………… 59
4.2.3.4. Diagnosticul diferențial …………………………………………….. 60
4.2.3.5. Condițiile de tratament ……………………………………………… 63
4.2.3.6. Tratamentul TPCE ……………………………………………………. 63
4.2.3.6.1. Terapia de jugulare a TPCE ……………………………………. 64
4.2.3.6.2. Terapia de finisare și de stabilizare a tratamentului
bolnavilor cu TPCE ………………………………………………. 66
4.2.3.6.3. Terapia profilactică (de întreținere) cu antiepileptice a bolnavilor cu TPCE ……………………………………………….. 66
4.2.3.6.4. Terapia profilactică cu antipsihotice a bolnavilor cu TPCE ……………………………………………………………… 67
4.2.3.6.5. Reabilitarea socioprofesională a bolnavilor cu TPCE …67
4.2.3.6.6. Psihoterapia TPCE ………………………………………………… 68
4.2.3.7. Supravegherea pacienților cu TPCE …………………………… 69
4.2.4. Complicațiile TPCE …………………………………………………………….. 69
Capitolul 5. Resursele umane și materialele necesare respectării
prevederilor Lucrării ……………………………………………………….. 72
5.1. Instituțiile consultativ-diagnostice ……………………………………………….. 72
5.2. Secțiile de psihiatrie …………………………………………………………………… 72

7Capitolul 6. Indicatorii de monitorizare a implementării Lucrării ………….. 74
Capitolul 7. Reabilitarea psihofarmacologică a pacienților cu TPCE ……… 76
7.1. Principiile generale de farmacoterapie a bolnavilor cu TPCE …………… 76
7.2. Principii de medicație a sindroamelor psihosomatice în TPCE …………. 77
7.3. Programe de medicație complexă a TPCE ……………………………………… 78
7.4. Programe de medicație complexă a TPCE cu anticonvulsivante ……….. 79
7.5. Efectele adverse ale medicației antiepileptice …………………………………. 80
7.6. Programe de medicație complexă a TPCE cu remedii medicamentoase
cu acțiune psihotropă ………………………………………………………………….. 80
7.7. Medicația neurometabolică în tratamentul TPCE ……………………………. 83
7.8. Reabilitarea medicală și psihosocială a pacienților cu TPCE ……………. 84
Capitolul 8. Restabilirea abilităților psihice și reabilitarea socială a
pacienților cu TPCE …………………………………………………………. 86
Capitolul 9. Unele rezultate și concluzii ………………………………………………… 87
Anexe ………………………………………………………………………………………………….. 89
Anexa 1. Efectele clinice ale antipsihoticelor ……………………………………… 89
Anexa 2. Remedii antipsihotice utilizate în tratamentul tulburărilor psihice/
psihotice la pacienții cu TPCE ………………………………………….. 90
Anexa 3. Remedii antipsihotice cu eliberare prelungită utilizate în
tratamentul tulburărilor psihice/psihotice la pacienții cu TPCE . . 91
Anexa 4. Remedii pentru tratamentul efectelor secundare (extrapiramidale)
ale terapiei cu antipsihotice la pacienții cu TPCE ………………… 92
Anexa 5. Remedii tranchilizante și hipnotice utilizate în tratamentul
tulburărilor psihice/psihotice la pacienții cu TPCE ………………. 93
Anexa 6. Antidepresivele utilizate în tratamentul tulburărilor psihice/
psihotice la pacienții cu TPCE ………………………………………….. 94
Anexa 7. Dozele principalelor remedii psihoactive și nootrope utilizate în
tratamentul tulburărilor neuropsihice la copiii și adolescențiii cu TPCE …………………………………………………………………………….. 95
Anexa 8. Neurolepticele esențiale folosite în tratamentul pacienților cu
TPCE …………………………………………………………………………….. 97

8Anexa 9. Antidepresivele esențiale folosite mai frecvent în tratamentul
pacienților cu TPCE ………………………………………………………… 98
Anexa 10. Tranchilizantele esențiale folosite în tratamentul pacienților cu
TPCE …………………………………………………………………………….. 99
Anexa 11. Remediile neurometabolice care pot fi incluse în tratamentul
pacienților cu TPCE ………………………………………………………. 100
Anexa 12. Tulburări psihice și de comportament în cadrul epilepsiei:
Ghid pentru pacient și persoanele care asistă ……………… 101
Anexa 13. Certificatul AGEPI de înregistrare a obiectelor dreptului de autor
și drepturilor conexe ………………………………………………………. 106
Anexa 14. Diploma de conferire a Medaliei de Aur Lucrării ……………… 108
Anexa 15. Diploma de conferire a Medaliei de Argint Lucrării ………….. 110
BIBLIOGRAFIA ………………………………………………………………………………… 112

9Cuvânt înainte
Sarcina principală a autorilor prezentei lucrări rezidă în abordarea proble-
mei privind diagnosticul și tratamentul tulburărilor psihice și de comportament
în epilepsie, de care suferă peste 50 milioane de oameni din lume, dintre care
6 milioane sunt cazuri înregistrate în Europa. Este deosebit de valoros factorul
patomorfozei clinice a epilepsiei, când diferite maladii somatice, nevrotice, en-
docrine sunt împănate astfel, încât numai sub vizorul competent al medicilor sunt
spulberate dubiile și corect se stabilește diagnosticul de epilepsie.
Grupul de lucru încadrat în investigație având în componență un psihiatru
epileptolog din cadrul IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie și specialiști în infor –
matică și genetică de la Universitatea de Stat din Moldova, care au colaborat
fructuos, a finalizat cercetările cu unele rezultate practice, orientate spre obține –
rea remisiunilor terapeutice și atingerea unui nou nivel de calitate a vieții pentru
pacienții cu epilepsie.
Un interes deosebit prezintă Ghidul pacientului „Tulburări psihice și de
comportament în cadrul epilepsiei”, destinat pacienților, familiilor și persoanelor care asistă această categorie de pacienți. Ghidul va contribui la selectarea mai
eficientă a opțiunilor de îngrijire și de tratament disponibile în cadrul Serviciului
de Sănătate Publică.
În temeiul celor expuse, recomand pentru publicare lucrarea Tulburări psi-
hice și de comportament în epilepsie ce conține: clasificarea, diagnosticul, al-
goritmii de conduită, anamneza, manifestările clinice, investigațiile paraclinice,
tratamentul, reabilitarea, resursele necesare, profilaxia, g hidul pentru pacient și
persoanele care asistă.
Țin să menționez că autorii acesteia: Alexandru Popov, Mariana Butnaru,
Gheorghe Căpățână, Ana Căpățână au dat dovadă de înalt profesionalism la ela –
borarea ei.
Recomandarea este argumentată și de faptul că prezenta lucrare a fost:
 înregistrată la AGEPI (Certificat de înregistrare a obiectelor dreptului de autor și drepturilor conexe. Seria OȘ (operă științifică) Nr.5526 din 14.12.2016);
 apreciată cu Medalia de Aur la International Specialized Exhibition „In-
foinvent” (2017);
 apreciată cu Medalia de Argint la Forumul inventatorilor Români
(2017).
Aurelia CRIVOI,
doctor habilitat, profesor universitar,
Director al Centrului Științific „Științe ale Vieții” din cadrul USM

10Abrevierile folosite în lucrare
caps. Capsule
comp. Comprimante
EEg electroencefalogramă
gr. grupă
i.m. administrare intramusculară
i.v. administrare intravenoasă
iBE International Bureau for Epilepsy
ICD-10 nomenclatorul internațional al maladiilor, OMS, ediția a 10-a
ILAE International League Against Epileps y
iMSP Instituția Medico-Sanitară Publică
iSRS inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină
LCȘ Laboratorul de Cercetări Științifice „Tehnologii Informaționale”,
Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea de Stat din Moldova
Lucrare Tulburări psihice și de comportament în epilepsie: clasificarea, dia-
gnosticul, algoritmii de conduită, anamneza, manifestările clinice,
investigațiile paraclinice, tratamentul, reabilitarea, resursele nece-sare, profilaxia, g hidul pentru pacient și persoanele care asistă
mg miligram
OMS Organizația Mondială a Sănătății
PET tomografie prin emisiune de protoni
SSRis denumirea grupei de medicamente pentru tratarea tulburărilor afective
RMN rezonanță magnetică nucleară
TC tomografie computerizată
TPCE tulburări psihice și de comportament în epilepsie
USMF Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”
USM Universitatea de Stat din Moldova
vit. Vitamine

11Prefață
Abordarea problemei privind diagnosticul și tratamentul tulburărilor psi-
hice și de comportament în epilepsie (în continuare – TPCE) reprezintă sarcina
principală a autorilor prezentei lucrări.
Epilepsia este un ansamblu de tulburări neurologice, psihice și caractero-
logice. Evident, importante sunt tulburările psihice la bolnavii de epilepsie [10,
11, 18]. Epilepsia este prin excelență o suferință a creierului, iar simptomato-
logia psihică acoperă o mare parte din tabloul clinic al acesteia, în unele forme
reprezentând deseori singura manifestare [1, 8, 25].
Lucrarea „Tulburări psihice și de comportament în epilepsie: clasificarea,
diagnosticul, algoritmii de conduită, anamneza, manifestările clinice, inves-
tigațiile paraclinice, tratamentul, reabilitarea, resursele necesare, profilaxia”
(în continuare – Lucrarea) a fost elaborată în coautorat: un psihiatru epilepto-
log din cadrul Instituției Medico-Sanitare Publice (IMSP) Spitalul Clinic de
Psihiatrie, specialiști în inteligența artificială și genetică de la Universitatea de
Stat din Moldova.
La elaborarea ei de real folos s-a dovedit a fi experiența de peste 25 de ani
acumulată de medicul psihiatru epileptolog și experiența de peste 10 ani de
studiere a mecanismelor apariției, evoluării, tratamentului rațional al TPCE cu asistența computerului [2, 3, 5-8, 16, 17]. Aceste cercetări, finalizate cu rezul-
tate practice, sunt orientate spre obținerea remisiunilor terapeutice și atingerea
unui nou nivel de calitate a vieții pacienților cu TPCE [14, 15]. Lucrarea a fost
elaborată în conformitate cu Programul Unic de Asistență Medicală Primară.
Pentru realizarea tuturor activităților prevăzute în Programul Unic, inclusiv or –
ganizator-metodice, ce țin de competența specialiștilor și a personalului res-
pectiv și care sunt prevăzute în actele normative ale Ministerului Sănătății,
conducătorul instituției medico-sanitare respective asigură condițiile necesare
prin conlucrarea cu Centrele comunitare de sănătate mintală, în conformitate cu
actele normative în vigoare și ghidurile internaționale actuale privind tulburări-le psihice și comportamentale în epilepsie. Aceste activități pot servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituționale și naționale [5, 8].
Conform datelor statistice, dizabilitatea de muncă constatată în cazurile
bolnavilor de epilepsie cu crize frecvente în raport cu bolnavii cu TPCE con-stituie 1:1,5.

13Capitolul 1.
Noțiuni de bază referitoare la tulburările psihice și de
comportament la pacienții cu epilepsie
1.1. Unele noțiuni referitoare la epilepsie
Terminul epilepsie apare în tratatele lui Hippocrate încă cu 400 de ani îna-
intea erei noastre. Hippocrate o destingea ca o boală a creierului ce se manifestă
prin accese.
Epilepsia este cea mai răspândită maladie cu care se întâlnesc în practica me-
dicală neurologii, psihiatrii și medicii de familie. Conform observațiilor profeso-rului T.A. Litovcenco epilepsia este de 10 ori mai frecvent întâlnită decât scleroza multiplă în plăgi și, de regulă, are un impact malign asupra sănătății individului. Epilepsia deseori face mari dificultăți de diagnosticare. Această boală provoacă multiple tulburări psihice și stigmatizează psihica pacientului epileptic.
Este cunoscut faptul că 5% din populația generală de pe glob pe parcursul
vieții a avut măcar un acces epileptiform convulsiv, iar 10% din lumea de pe Terra s-a confruntat cu probleme din spectrul epileptologiei.
Conceptul epilepsie conține o grupă mare de diverse sindroame. Epilepsia
necesită tratament specificat. De aceea, testarea și delimitarea epilepsiei este pri-mordială.
Din anul 2005 Liga Internațională pentru Combaterea Epilepsiei (ILAE) și
Biroul Internațional pentru Combaterea Epilepsiei definesc epilepsia ca o „tul –
burare cerebrală caracterizată printr-o predispoziție persistentă de a genera crize epileptice și prin consecințe neurobiologice, cognitive, psihologice și sociale” [12]. Constatarea epilepsiei necesită existența a cel puțin unei crize comițiale.
Experții Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) au definit epilepsia ca o
maladie cronică, care se manifestă prin accese repetate, prin manifestări clinice și paraclinice specifice. În definiția OMS se remarcă că manifestările clinice sunt de fapt tulburări psihice clinice, iar schimbările specifice paraclinice sunt schimbări specifice ale traseului electroencefalografic (EEG).
Profesorul V .A. Karlov menționează că în definiția ILAE nu se specifică
manifestările clinice ale bolnavilor de epilepsie (a se vedea [57]). De aici reiese că manifestările clinice, excluzând crizele epileptice despre care am vorbit mai sus, reprezintă modificări ale psihicului epilepticului, manifestate prin deterio –
rare mintală, tulburări psihice, de comportament și schimbări caracterologice în cadrul epilepsiei.
Astfel, se restabilește statu-quo-ul definiției epilepsiei și devine lesne de
înțeles că epilepsia este nu doar o maladie neurologică cronică, dar și psihia-

14trică. Din acest motiv este justificată implicarea medicilor psihiatri, a medicilor
din alte domenii ale medicinii în elaborarea unei metodologii raționale unice de diagnosticare, tratament și reabilitare a bolnavilor de epilepsie.
Tulburarile psihice apărute la bolnavii de epilepsie creează dificultăți de
adaptare socioprofesională și sociofamilială . Asistența bolnavilor de epilepsie cu
modificări psihice este necesară pentru creșterea calitații vieții acestei categorii de pacienți. Acestea sunt motivele esențiale care argumentează că epilepsia și bolnavii epileptici necesită o atenție deosebită.
Epilepsia, în până la 20% cazuri de incidență, manifestă evoluții maligne.În acest context menționăm că se întâlnesc următoarele situații de evoluție
a TPCE:
 cu accese polimorfe frecvente în pofida tratamentului adecvat ;
 tulburări psihice psihotice;
 tulburări non-psihotice cu un caracter pronunțat.
În 2009, incidența tulburărilor psihice și de comportament în epilepsie (TPCE)
constatate în Republica Moldova a fost de 11 cazuri la 10000 populație.
1.2. Actualitatea cercetării TPCE
Studiul tabloului clinic al TPCE, publicațiile din ultimul deceniul au deter –
minat simptomatica, patofiziologia și patogenza epilepsiei. Insuficient cercetată este problematica privind aprecierea tabloului clinic al epilepsiei. De aceea, este necesară aprofundarea cercetărilor în acest domeniu de mare importanță și, în particular, în ceea ce ține de tulburările psihice și schimbările de personalitate la bolnavii de epilepsie.
În acest context, constatăm că în tabloul clinic al epilepsiei tulburările psi-
hice ocupă locul doi după stările paroxismale și sunt polimorfe în manifestările lor clinice.
1.3. Metodele aplicate la cercetarea TPCE și performanțele actuale
Exista dovezi ca atât la adulții, cât și la copiii bolnavi de epilepsie tulburarile
psihice prevalează. Natura epilepsiei nu poate fi legată direct de apariția crizelor. M.Rutter și colaboratorii au supravegheat un lot de copii cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani și au demonstrat că, cel putin în cazul copiilor, tulburările psihice nu sunt datorate doar unei reacții la stresul de a suporta o boală cronică [32]. Autorii au constatat o frecvență a tulburărilor psihice la copiii bolnavi de epilepsie de trei ori mai mare decât la copiii cu alte boli cronice ce afectează mai degrabă sistemul nervos periferic decât cel central. În ceea ce privește adulții bolnavi de epilepsie, evidența este mult mai echivocă.

15Atunci când apar modificări intelectuale, factorii etiologici semnificativi
sunt, probabil, leziunile cerebrale, tulburările de concentrare și de memorie în
timpul perioadelor cu activitate electrică anormală și efectele adverse ale medica –
mentelor antiepileptice administrate în doze mari sau chiar în doze optime pentru
controlul crizelor.
Primele încercări de a sistematiza tulburările psihice la bolnavii de epilepsie
au fost efectuate încă în secolul XIX. Pe parcursul anilor din jumătatea a doua-a a secolului XX se considera indiscutabilă caracteristica specifică a tulburărilor
psihice la bolnavii de epilepsie. În toate manualele și recomandările metodice tul-
burările psihice erau tratate fără a se lua în considerare platomorfoza TPCE, care devenea tot mai evidentă în ultimii ani. De aceea, până în prezent există dificultați
în aprecierea tabloului clinic al tulburărilor psihice la bolnavii de epilepsie.
Aceste tulburări cel mai frecvent sunt însoțite de:
 torpoare;
 rigiditate;
 încetinirea proceselor psihice manifestate prin lipsă de suplețe și agilitate;
 viscozitatea activității psihice .
Aceste tulburări se manifestă în facultățile intelectual-mnezice, emoțional-
volitive, afective și verbale ale pacienților respectivi.
Bradifrenia se manifestă prin încetinirea proceselor psihice și a proceselor
asociative. Concomitent se depistează, de asemenea, hipoprosexia și hipomnezia,
diminuarea abilităților intelectuale ; capacități reduse de instruire și de însușire a
noilor cunoștințe , sărăcirea bagajului verbal ș.a.
Cele mai frecvente tulburări psihice întâlnite la bolnavii de epilepsie sunt
tulburările afective, care în dese cazuri se transformă din tulburări tranzitorii în
tulburări permanente și tulburări constante .
La acești bolnavi, în pofida faptului că încetează accesele epileptice, obser –
văm că tulburările afective reprezintă un obstacol în calea atingerii remisiunii și însănătoșirii complete.
La bolnavii epileptici se observă:  viscozitate afectivă;
 pletoare.
Bolnavii demonstrează, de asemenea: reactivitate sporită afectivă;
 brutalitate;
 rigiditate;
 încetinirea proceselor psihice manifestate prin lipsă de suplețe și agilitate.
Aceste manifestări deseori provoacă: agresivitate;
 brutalitate;

16 violență socială.
Anume această viscozitate afectivă cu alternare bruscă de adezivitate, sâcâială,
mânie și violență sunt semne distincte caracteristice pentru pacientul epileptic, iar
sucesiunea de manifestări specificate mai sus marchează și reprezintă bolnavul epi-leptic cu tulburări psihice și de comportament ca atare. Aceste stări de ambivalență (polaritate afectivă) sunt deosibite și caracteristice pentru bolnavii de epilepsie.
Tulburările afective sunt foarte specifice pentru epilepsie, fiind considerate
drept tulburări cronice psihice numite și tulburări caraterologice ale epilepticu –
lui. Aceste tulburări psihice se manifestă în perioadele precritice sub formă de predecesori, în perioadele critice apar sub formă de echivalenți (înlocuitori) ai crizelor epileptice, însă în perioadele postcritice și intercritice se prezintă sub formă de schimbări caracterologice și de personalitate, stări psihotice acute și cronice. De aceea, la bolnavii de epilepsie frecvent se depistează tulburările psi-hice și schimbările comportamentale.
Conform multiplelor studii, apariția tulburărilor psihice la bolnavii de epi-
lepsie este motivată de schimbările structurale ale focarului epileptogen, care pro-voacă modificări de caracter organic în creierul uman. Unii autori constată că mai frecvent se întâlnesc tulburările psihice la bolnavii de epilepsie cu proveniență din familii cu statut social vulnerabil.
Intensitatea formării tulburărilor psihice este direct dependentă de frecvența
stărilor paroxismale la bolnavii de epilepsie. Ph.Bamberger și colegii au consta-tat că 30% din copiii cu epilepsie simptomatică și 12,5% din copiii cu epilepsie ideopatică au făcut tulburări psihice de tip debilitate mintală [3]. Acești cerce-tători consideră că tulburările de peronalitate mai frecvent depind de leziunea organică cerebrală decât de repetarea acceselor epileptice. Conform cercetări-lor acestor autori, la bolnavii cu epilepsie simptomatică, în comparație cu bol-navii cu epilepsie generalizată, reacțiile emoționale poartă un caracter exploziv. Unele studii dovedesc că la copiii cu forme parțiale de epilepsii sunt frecvente tulburările comportamentale cu violență, iar la bolnavii cu epilepsii cu forme primare generalizate sunt mai frecvente tulburările psihice neurotice.
O.Devinsky a constatat că în cazul epilepsiilor mioclonice juvenile sunt ca-
racteristice: iresponsabilitatea, iritabilitatea, dorința de a exagera, tendința de a duce un mod de viață boem [9].
Conform studiilor realizate de K.Jaspers, epilepsiile cu absențe foarte rar
produc schimbări intelectuale și mnezice evidente, însă bolnavii cu aceste forme de epilepsii sunt foarte irascibili și violenți [15]. Aceste manifestări sunt prezente la bolnavii cu crize de absențe cu frecvență înaltă.
D.A. Pond și B.H. Bidwell constată că la bolnavii de epilepsie predomină
fundalul depresiv de trăsături neurotice, mai ales la bolnavii de epilepsii cu forme non-convulsive [24].

17Mulți autorii acordă o importanță deosebită studierii mecanismelor tulbură –
rilor psihice și de comportament în epilepsie, cum ar fi:
 localizarea focarului epileptogen;
 vârsta de debut a crizelor;
 vechimea bolii, importantă pentru evaluarea intensității tulburărilor
psihice și caracterologice la bolnavii de epilepsie.
Este cunoscut faptul că leziunea emisferei stângi a creierului în evoluția epi-
lepsiei se caracterizează cu malignitate mare, care implică formarea demenței la epileptici. La pacienții respectivi sunt prezente din debutul bolii tulburările as-tenice, depresive și ipohondriace. Fundalul afectiv este diminuat. Acești bolnavi sunt senzitivi, plângăcioși, suspicioși și sunt prezente perioade de distimie cu anxietate agitată, stările depresive și ipohondriace.
În cazul leziunilor epileptice din emisfera dreaptă, se întâlnesc mai frecvent
irascibilitatea și comportamentul impulsiv, reacțiile histrionice și diminuarea dis-cernământului critic față de boală. De asemenea, sunt caracteristice irascibilita –
tea, coflictualitatea, stările de euforie și disforie cu comportament violent. Unii autori consideră că tulburările psihice și schimbările caracterologice la bolnavii de epilepsie depind mai mult de gravitatea leziunilor organice cerebrale.
Unii autori susțin că tulburările psihice și de comportament la epilepsie sunt
mai frecvente în familiile cu bolnavi de epilepsie. Factorul educativ social și fa-milial are o importanță deosebită pentru favorizarea schimbărilor de personalitate la bolnavii de epilepsie. Pronosticul de boală benefic pentru epilepsie este deter –
minat de: starea de spirit optimistă, speranța de vindecare, sociabilitatea mare.
În unele studii se demonstrează că tratamentul cu preparate antiepileptice, pe
lângă factorul benefic de stopare a acceselor epileptice, poate provoca tulburări psihice la bolnavii de epilepsie. Cele mai evidente sunt tulburările psihice provo-cate de la administrarea îndelungată a barbituratelor, care diminuează potențialul intelectual mnezic și provoacă schimbări de personalitate. Mai frecvente sunt așa schimbări ca: torpiditatea, rigiditatea și instabilitatea emoțională.
S-a constatat că aceste schimbări de personalitate, intelect și memorie sunt
condiționate de începutul tardiv al tratamentului. С.А. Громов relatează că și după obținerea unei remisiuni terapeutice stabile la bolnavii de epilepsie în re-zultatul tratamentului cu barbiturate acești pacienți nu-și restabilesc complet abilitățile congnitive [50-52].
Însă, până la moment, niciun studiu n-a dat un răspuns categoric referitor la
cauzele apariției și evoluției tulburărilor psihice, de comportament și caractero –
logice la bolnavii de epilepsie. De aceea, pentru stabilirearea factorului ce deter –
mină apariția și evoluția tulburărilor psihice se propune de a fi aplicat principiul
polietiologic .

181.4. Viziuni contemporane asupra TPCE la bolnavii de epilepsie
Activitățile oamenilor pot fi și trebuie privite din punct de vedere economic,
deoarece ei primesc salarii, pensii sau indemnizații pentru buletinele de boală.
Un om bolnav de epilepsie cu tulburări psihice nu mai este apt de muncă. Acestuia
categoric i se interzice conducerea unui mijloc de transport, inclusiv a bicicletei.
Persoana bolnavă de epilepsie cu tulburări psihice nu poate fi răspunzătoare de bunuri materiale, financiare, de alte persoane etc. și nu poate fi angajată fie și în
calitate de paznic. Ea singură are nevoie de înțelegere, tratare și asistență. În loc
să aducă profit societății, persoana bolnavă de epilepsie cu tulburări psihice devi-ne o povară pentru societate, familie și apropiați.
G.Huber menționează că numai 1,2% din pacienții cu epilepsie nu manifestă
tulburări psihice [14]. Din acest motiv, nu poate fi subestimată importanța delimi –
tării tulburărilor psihice la epileptici; ea devine iminentă și primordială. Prezența
tulburărilor psihice la epileptici este bine cunoscută.
Importanța manifestării tulburărilor a fost abordată de neurologi, neurochi –
rurgi și psihiatri de prestigiu. Epilepsia este prin excelență o suferință a creieru –
lui, iar simptomatologia psihică acoperă o mare parte din tabloul clinic al aces-
teia, în unele forme reprezentând deseori singura manifestare. Dacă la acestea mai adăugăm și gravitatea problemelor medico-legale pe care le ridică prezența
tulburărilor psihice la epileptici, avem dimensiunea reală a împortanței pe care
trebuie să o acordăm tulburărilor psihice.
Obiectivul studiilor aprofundate în neurobiologie și biomedicină este forma-
rea specialiștilor interdisciplinari care să aibă cunoștințe în căteva domenii, care să investigheze relația dintre activitatea nervoasă, cerebrală și procesele psiho-comportamentale.
Conexiunea dintre sfera existenței materiale și sfera existenței spirituale a
fost tratată inițial ca o problemă a gândirii generale, filosofice, într-o perioadă în care lipseau cunoștiințele științifice privind funcțiile sistemului nervos, în care
procesele neuronale erau constatate numai intuitiv.
Progresul cunoașterii științifice demonstrează că fenomenele neuronale și
biomedicale sunt cel puțin acompaniatoare obligatorii, dacă nu determinante ale proceselor psihocomportamentale. De remarcat, că datele științifice actuale con-
firmă că activitatea psihică este o proprietate a celor mai complexe forme de organizare a materiei vii și, în primul rând, a sistemului nervos.
În prezent psihologii, medicii psihoneurologi, inginerii specializați în dome-
niul biomedicinei, în lumina desoperirilor de ultimă oră în bioinginerie cu instru-mente de nanotehnologii, nu pot realiza o ințelegere reală a domeniilor de activi –
tate fără a lua în considerare fenomenele nervoase. Tot așa nu poate fi considerat un veritabil specialist în neuroștiințe din domeniul nanobioingineriei medicale,

19geneticii aplicative, decât cercetătorul care își desfășoară investigatiile în contex-
tul fenomenelor psihice în care se integrează fenomenele neuronale ajutorate cu nanotehnologii biomedicale pe care le investighează.
Astfel, în perioada modernă este absolut necesară cunoașterea de către
medici, ingineri, biologi, geneticieni, imunologi a proceselor de funcționare neuronală, pentru a putea explica natura apariției, mecanismele de formare și de dirijare a proceselor psihice. Această împletire s-a realizat și se realizează prin strânsă comunicare și colaborare dintre diversele categorii de cercetători, prin forme speciale de învățământ, de instruire practică, dar și prin implemen-tarea bazelor de cunoștințe interdisciplinare, pentru depășirea obstacolelor din știința ortodoxală și deschiderea noilor orizonturi pe care le dictează realitatea contemporană.
Grație provocărilor propuse, nu trebuie să ne abatem de la abordările multi-
axiale care, de fapt, și reprezintă știința interdisciplinară, unde nu se mizează doar pe un singur specialist în domeniu, dar se creează o nouă realitate, o nouă abordare pe familii de probleme, în care participă numeroși specialiști în diverse domenii, ceea ce mai înainte nu era posibil de aplicat. Prin urmare, relațiile dintre om și natură au căpătat noi dimensiuni, ceea ce permite a soluționa o gamă de probleme care își așteaptă rezolvarea.
Încă Hippocrate, cu aproximativ 2500 de ani în urmă, spunea că epilepsia
este o boală diabolică și a numit-o boală neagră. Încă din acele vechi timpuri,
oamenii care sufereau de această boală neagră erau protejați și nu erau supuși muncilor fizice, nu erau vânduți în sclavie.
În cadrul epilepsiei se manifestă multiple tulburări psihice de natură limitro –
fă, care sunt mai bine cunoscute ca tulburări neurotice și neurotiforme.
Acestea, de fapt, sunt tulburări afective :
 depresie, atacuri de panică,
 tulburări anxios fobice,
 tulburări obsesiv-compulsive,
 disforii
 și altele .
Mai rar reprezentate în cadrul epilepsiei sunt stările psihotice. Așadar, sipto-
matica psihică în cadrul epilepsiei este foarte frecventă. Astfel, epilepsia este prin excelență o suferință a creierului, iar simptomatologia psihică acoperă o mare parte din tabloul clinic al acesteia, în unele forme reprezentând deseori singura manifestare.
Pe fundalul acumulării de noi fapte științifico-practice, dar și al noiilor pro-
vocări în soluționarea problemelor de diagnostic și tratament al epilepsiilor, devin deosebit de actuale desoperirile mecanismelor de declanșare a acestor tulburări psihice. Sunt propuse și cu succes implementate metode noi de tratament rațional

20al acestor tulburări psihice. Iar oamenii rămân în așteptarea zilei, când epilepto –
logii și psihiatrii epileptologi vor declara că în șfârșit epilepsia se tratează.
Există mai multe clasificări ale tulburărilor psihice.
Pentru o delimitare și tălmăcire mai înțeleasă a acestor tulburări se propune
următoarea clasificare:
 tulburări psihice nepsihotice (non-psihotice );
 tulburări psihice psihotice ;
 tulburări psihice permanente ale caracterului și comportamentului .
Tulburările psihice nepsihotice sunt acele manifestări care au o intensitate
mică sau neimpunătoare, dar care, totodată, pot masca parcursul bolii epileptice
inducând în eroare medicii, împănându-se deseori sub aspectul unor boli gene-rale somatice, neurologice și chiar chirurgicale. În aceste cazuri sunt frecven-te greșelile de diagnosticare a bolilor, iar pacienții deseori bat pasul pe loc ori fac adresări cu asistență medicală nefericită și neeficientă, pentru ca în ultimă instanță să se descopere cu mare întârziere adevărata lor proveniență.
Putem spune în acest context că pacienții diagnosticați incorect cu tulbu-
rări psihice atipice pentru epilepsie parcurg multiple și costisitoare examinări și investigații, în cele din urmă fiind debusolați din calea corectă de tratament. Acești pacienți deseori recurg la diverse litigii pentru a le fi restituite pierderile și frauda morală. De aceea, considerăm deosebit de importantă actuala abordare a tulburărilor psihice atipice la bolnavii de epilepsie. Rămâne însă să atenționăm că în epoca contemporană manifestările clinice atipice sunt caracteristice și pentru alte boli, datorită fenomenului de patomorfoză clinică a maladiilor. Prin urmare, nu poate fi pusă la îndoială importanța acestei abordări a tulburărilor psihice și de comportament cu conținut non-psihotic la epileptici.
Tulburările psihice psihotice la epileptici sunt deseori confundate cu alte
maladii psihice, de exemplu, cu schizofrenia, psihoza organică sau cu alte stări psihotice exogene și de intoxicație, mai des cu stările delirioase alcoolice sau de intoxicație cu substanțe narcotice sau psihoactive. De asemenea, tulburările psihice psihotice, fiind de o intensitate mare și având o expresie și rezonanță deosebită, chiar din start sunt ținta unei delimitări mai minuțioase și astfel ni-meresc în vizorul medicilor de la asistență medicală de urgență și au o mai mare șansă de a nimeri pentru asistență medicală la medicul psihiatru. Însă, și la medicii psihiatri sunt frecvente incorectitudinile de diagnosticare a tulburărilor psihice psihotice la epileptici, deoarece, cu regret, nu toate cadrele medicale au pregătirea medicală corespunzătoare, pentru a stabili la timp și corect diagnos-ticul de tulburare psihotică epileptică. Din acest motiv, deseori se pierde timpul prețios și se irosesc resurse materiale considerabile. Aici remarcăm că de co-rectitudinea aprecierii diagnosticului de tulburare psihică psihotică la epileptici depinde eficiența tratamentului și urmările pentru starea de sănătate mintală a

21acestor pacienți epileptici. Tratamentele greșite, dacă au loc, au un impact grav
și negativ, emoțional și moral, pentru pacienți, deoarece acești pacienți nime-resc sub incidența convențiilor internaționale pentru combaterea tratamentelor
degradante și inumane.
Generalizând cele expuse mai sus, constatăm că am încercat să demonstrăm
adevărata importanță a manifestărilor referitoare la cunoașterea tulburărilor psi-
hice psihotice la epileptici, în particular, și la general. Tulburările psihice cu ca-racter permanent, la fel ca și cele descrise mai sus, poartă un aspect particular și specific, deseori greu de deosebit. De aceea, pacienții cu aceste tulburări pot fi deseori tratați incorect. Stigmatizarea acestor pacienți, adică dezonorarea lor de către alte persoane din cadrul comunității, creează dificultăți de reabilitare, resocializare și integrare în societate. Pentru elocvență este necesar să specificăm că acești pacienți sunt mai nervoși, mai impulsivi și nereținuți; prin urmare, ei devint țintele deselor confruntări și certuri.
Epilepticii sunt: egocentrici;
 monotoni;
 torpizi;
 sâcâitori;
 meticuloși;
 diligenți;
 religioși;
 căutători de adevăr și dreptate.
Din aceste motive deseori sunt umiliți, ofensați, subestimați de către alte
persoane, pretinse sănătoase.
De aceea epilepticilor le este deosebit de greu să se adapteze la situații noi și
schimbări rapide din comunitate și colective, confruntându-se cu mari dificultăți pentru o viață calitativă și împlinită.
Din cauza necunoașterii trăsăturilor de caracter specifice epilepticilor, nu
sunt luate în considerare aspectele pozitive ale acestor trăsături datorită cărora epilepticii pot fi resocializați foarte eficient prin diverse activități, dat fiind faptul că ei sunt cinstinți, pedanți, punctuali și atașați față de persoanele care îi favori-zează și îi apreciază.
Este cunoscut faptul că epilepticii sunt lucrători foarte buni, grație
punctualității, acurateței deosebite, respectului pentru adevăr și dreptate, versus celorlalți membri ai comunității care, din păcate, nu observă la ei și nu apreciază la justa valoare aceste trăsături bune de caracter.
Pacienții epileptici sunt creduli și iubitori de animale, stimează părinții și
apropiații lor, despre care întotdeauna vorbesc numai cu bunăvoință, adresându-le cuvinte de laudă, deosebit respect și dragoste.

221.5. Unele studii epidemiologice și statistici referitoare la TPCE
Studiile epidemiologice sugerează că epilepsia este una dintre cele mai răs-
pândite boli neurolgice cu anumite tulburări psihice.
În epidemiologie există doi indicatori cardinali:
 incidența;
 morbiditatea (prevalența ).
Indicatorul incidență semnifică raportul dintre numărul de cazuri de îmbol –
năvire la 100 000 de populație.
Indicatorul morbiditate se folosește pentru a evalua numărul de pacienți re-
cent imbolnăviți în decursul anului.
Incidența epilepsiei în țările europene și în SUA este de aproximativ 40-70
de cazuri la 100 000 de locuitori. În țările în curs de dezvoltare incidența epilep –
siei este mult mai mare [41].
Prezintă interes faptul că incidența epilepsiei la persoanele în vârstă este
mai mare la femei. Practic, incidența epilepsiei arată o dependență de vârstă. Astfel, în primii 4 ani de viață incidența epilepsiei este de aproximativ 100 de cazuri la 100 000 de locuitori, în timp ce în intervalul 15-40 de ani incidența a cunoscut o scădere – 30 de cazuri la 100 000 de locuitori, iar după 50 de ani – o creștere a incidenței. De epilepsie suferă 0,5-1% din populația generală [58].
În unele studii epidemiologice efectuate peste hotare incidența epilepsiei
este de 3,1% la vârsta de 80 ani. Cu alte cuvinte, în cazul în care toți oamenii ajung la vârsta de 80 ani, epilepsia ar putea apărea pe parcursul vieții la 31 de pesoane din 1000 de locuitori. În Europa, prevalența epilepsiei este de 1,5%, iar, reprezentată în valori absolute, de epilepsie suferă 6 milioane de oameni.
G.Huber și H.Penin afirmă că numai 1,2% din pacienți cu epilepsie nu ma-
nifestă tulburări psihice și de comportament.
Din acest motiv, afirmațiile că epilepsia este una dintre cele mai răspândite
boli neurologice cu anumite tulburări psihice sunt false, deoarece tulburările psi-hice și de comportament în cadrul epilepsiei reprezintă 98,8% din cazuri.
Reiese că, practic, orice pacient cu diagnostic de epilepsie are tulburări psi-
hice de diversă intensitate și structură clinică și evolutivă.
Prevalența tulburărilor psihice la epileptici la nivel mondial se evaluează
aproximativ la 30-40% și poate depăși 60%, dacă se iau în considerare și defici-tele neurologice asociate epilepsiei.
Conform acelorași autori, prevalența psihozelor se manifestă în 1-3% cazuri
de epilepsie. Dacă ne referim la populația internată, prevalența psihozelor se ri-dică la 9 – 15%.
Morbiditatea psihiatrică este mai mare la cei cu epilepsie de lob temporal.
De exemplu, pacienții internați în serviciile psihiatrice constituie 4,7% în Anglia

23și 9,7% în SUA. Din numărul total al pacienților internați în servicii de asistare
a epilepsiei, 30% aveau o internare anterioară psihiatrică, iar 18% primeau cel puțin un preparat psihotrop.
1.6. Abordarea și delimitarea TPCE la bolnavii de epilepsie de către
experți din diferite ramuri ale medicinii
Modificările psihice la bolnavii de epilepsie sunt abordate diferit de oa-
menii din comunitate. Importanța și impactul obținute în urma acestor abordări
vizează activitatea medicilor din toate domeniile medicinii. Necunoașterea de către medici a mecanismelor apariției, manifestărilor clinice ale tulburărilor
psihice și de comportament la pacienții cu epilepsie și, în particular, a pato-
morfozei clinice a manifestărilor TPCE în epoca contemporană, demonsrează dimensiunile reale ale acestei probleme și gradul de reflectare asupra vieții
individului. Diagnosticarea TPCE ca tulburări intercritice temporare ( de scur –
tă durată) se impune, deoarece, scăpând de atenția medicului, ele pot crea un
handicap serios în calea adaptării epilepticului și pot determina din partea an-
turajului reacții neadecvate, capabile să contribuie și ele la structurarea unor
particularități reacționale dezadaptative cu caracteer stabil. Așa se formează dezonorarea personalității de către comunitatea contemporană, care, încunu-
nându-se cu subesitmarea pacienților cu TPCE, formează un handicap cu ca-
racter stabil numit stigmatizare.
De aceea, necesitatea abordării și delimitării TPCE pentru lucrătorii medi –
cali nu poate fi subestimată. Mai jos ne vom referi la unele aspecte definitorii și
delimitatorii pentru a ajuta medicii în activitățile lor de asistare a pacienților cu TPCE.
Medicii de familie întâmpină cele mai mari dificultăți în ce privește aprecie –
rea tulburărilor psihiice la epileptic, deoarece sunt insuficient școliți în domeniul psihiatriei, îndeosebi în domeniul epileptologiei practice. Cauza este bine cunos-
cută, deoarece acești medici nu-și pot fixa activitatea pentru studierea în detalii a
manifestărilor psihice particulare la epileptic, dar se confruntă cu diverse greutăți în asistența aceștor pacienți, din motiv că psihicul epilepticului este specific am-
plificat de deficitul de timp pentru discuții mai îndelungate și aprofundate cu
acești pacienți. Drept urmare, sunt dese situațiile de frustrare și de tensionare la locul de muncă a acestor medici.
Medicul de familie vede pacientul cu epilepsie numai ca pacient care prezin –
tă accese convulsive, iar celelalte plângeri și particularități de comportament și
modificări ale facultăților intelectuale, mnezice, comportamentale și caracterolo –
gice sunt slab cunoscute, fie nu li se acordă o careva importanță.

24Medicii observă preponderent acele stări, care se manifestă prin comporta-
ment brutal și violent sau prin comportament vădit deosebit, care deseori este con-
siderat ca o manifestare a altor maladii psihice, cel mai des a unei schizofrenii.
În cazurile în care pacientul manifestă tulburări afective, medicii de familie
stabilesc un diagnostic de neuroză sau de depresie; astfel, acești pacienți nu sunt tratați corespunzător, deseori făcând decompensări grave tardive sub forme de stări psihotice sau crize convulsive în serii. În alte cazuri acești pacienti nimeresc la me-dicii de diferite specialități, care îi asistă de maladii somatice, endocrine, neurologi-ce. Ca urmare, se formează un cerc vicios, cu o adresare foarte tardivă la un medic specialist pentru a i se acorda o asistență medicală psihiatrică competentă.
Medicii specialiști din diferite domenii ale medicinii, la fel ca și medicii
de familie, au un protocol de conduită și un algoritm de examinare a pacienților cu tulburări psihice în epilepsie, care aparent par a fi la fel și nu diferă de alți pacienți. Astfel, medicul văzând în pacientul cu TPCE în timpul primei interve –
deri un pacient, la prima vedere, obișnuit, care se adresează la medic cu diverse plângeri, îl asistă ca pe un pacient obișnuit de profil general. În aceste cazuri de adresări ale pacienților cu TPCE, medicul delimitează maladia, reieșind din ba-gajul său profesional de cunoștințe, deseori fiind obligat să respecte protocoalele și standardele instituționale. Nu de rare ori, medicilor le scapă particularitățile deosebite ale plângerilor pacienților cu TPCE. Prin urmare, necunoașterea for –
melor atipice și deseori mascate de maladii la bolnavii cu tulburări psihice și, în particular, la pacienții epileptici cu tulburări psihice, oferă medicului șanse spo-rite de a exclude o formă atipică de maladie, care îmbracă tabloul clinic al diferi-telor maladii somatice, endocrine, chirurgicale. Deseori, acestea se manifestă sub forme mascate de boli, pentru care se fac intervenții medicale de urgență, uneori intervenții chirurgicale, și alte manipulări invazive, care ulterior fac deosebirile de diagnosticare și produc probleme de ordin medico-legal. Astfel, pacienții fac adresări în instanța de judecată în legătură cu dauna cauzată de cadrele medicale în urma unei asistențe medicale neadecvate cu impact asupra stării de sănătate a pacientului. Așadar, vedem că deși acordarea asistenței medicale pare a fi corectă, impune probleme deosebite atât sănătății pacientului, cât și afectează imaginea profesională a medicului, deoarece nu s-a ținut cont de formele atipice și mascate de manifestare clinică a maladiilor, care au altă proveniență la pacienții cu TPCE. Dar, dacă luăm în considerare și schimbările de personalitate și caracterologice ale acestor pacienți cu tulburări psihice de comportament (aceștia sunt deosebit de pedanți, egocentrici, ranchinoși, impulsivi, răzbunători, căutători de dreptate și pledează pentru ea) obținem adevarata dimensiune a problemei, care la prima vedere părea neînsemnată, însă în urma căreia deseori urmează grave probleme medico-legale pe care le ridică pacienții cu TPCE față de medicii de diferite specialități care i-au asistat.

25În țara noastră, la fel ca și în alte țări din lume, în diagnosticarea și trata –
mentul epilepsiei sunt implicați cel mai mult medicii psihiatri și neurologi. În
ce privește activitatea de deservire a pacienților cu epilepsie, o linie clară de
demarcație pentru neurologi și psihiatri nu există. Cu toate acestea, în conformi-
tate cu tradițiile specifice de îngrijire a sănătății epilepticilor, greul în termenii de
diagnosticare, tratare, reabilitare socială, familală, profesională aparține medici –
lor psihiatri. Acest lucru se datorează problemelor de sănătate mintală care apar la pacienții cu epilepsie.
Acestea includ modificările de personalitate a pacienților care sunt specifice
pentru epilepsie, legate de deficitul intelectual-mnezic, de tulburările afective și, de fapt, de așa-numitele psihoze epileptice [55].
De asemenea, trebuie specificată varietatea de fenomene psihopatiforme,
care apar în cadrul crizelor parțiale simple în epilepsie de lob temporal și care sunt, de asemenea, de mare interes pentru psihiatri. Astfel, devine clar cât de importante sunt pentru psihiatri diagnosticarea rapidă a tulburărilor mentale la pacienții cu epilepsie și tratamentul lor adecvat.
Este cunoscut faptul că schimbările de personalitate și demența în epilepsie
sunt strâns legate între ele. În același timp, cu cât mai pronunțate sunt schimbările de personalitate, cu atât mai severă e demența prognozată. Schimbările caractero –
logice, în general, sunt fundamentale pentru dezvoltarea declinului intelectual. În acest caz, schimbarea de personalitate în epilepsie din prima nu afectează natura personalității; epilepsia schimbă doar primul curs de procese mentale, aspirațiile, modalitatea de expresie, reacțiile și comportamentul față de tendința de decelare și perseverența. În această privință, la pacienții cu epilepsie există o varietate și o multitudine de opțiuni premorbide de personalitate, ca și la persoanele sănătoase. Schimbările de personalitate la epileptici apar și progresează în urma repetării acceselor epileptice. Sunt cazuri de epilepsii larvate , când apariția și evoluția
schimbărilor de personalitate și demența survin fără manifestări de accese epi-leptice [42].
Încetinirea proceselor mentale, viscozitatea, torpoarea la pacienții cu epi-
lepsie determină dificultăți în acumularea de noi experiențe, reducerea abilităților combinatorii, deteriorează informațiile dobândite anterior. Pe de altă parte, trebuie să subliniem tendința la ei de a săvârși acte brutale și violente, care anterior au fost asociate cu iritabilitate crescută. Aceste trăsături de personalitate, care sunt descrise în literatura de specialitate de psihiatrie din ultimii ani, se numeau ca-
racter ixoidic [55]. Prezența acestor trăsături conduce la scăderea productivității,
iar progresia bolii dezvoltă o demență.
Este cunoscut faptul că demența epileptică este o stare de slăbire progre-
sivă a abilităților congnitive și de memorie și de creștere a îngustimii de jude-cată. Pentru demență este caracteristică incapacitatea de a distinge importantul

26de neimportant, incapacitatea de a sintetiza și generaliza, incapacitatea de a
înțelege glumele. La etapele finale de demență se dezvoltă monotonia, pierderea
melodiozității vorbirii și vorbirea incoerentă [45].
Schimbările de personalitate sunt persistente în epilepsia temporală primar
generalizată.
Schimbările de personalitate în epilepsia primar generalizată sunt: sociabilitatea redusă;
 încăpățânarea;
 privarea de determinare;
 neglijența;
 pierderea autocontrolului;
 nerespectarea prescripțiilor medicului;
 anosognosia;
 dorința de alcoolizare;
 comportamentul delicvent;
 labilitatea emoțională;
 neîncrederea în sine.
Bolnavii de epilepsie temporală manifestă: egocentrism;
 aroganță;
 ipohondrii;
 meschinitate;
 viscozitate;
 rigiditatea gândirii;
 ranchinitate;
 pedantism (adaptat după [57]).
În dependență de localizarea focarului epileptogen (dreapta, stânga) se de-
osebesc trăsăturile de caracter modificat. La pacienții cu epilepsie cu afectarea lobului temporal drept există caracteristici de personalitate mai mult emoțional labile.
Pentru pacienții cu epilepsie este caracteristică o gamă largă de abilități in-
telectuale, de la retard mintal până la un nivel ridicat de inteligență. Prin urmare, măsurarea IQ-ului oferă ideile cele mai generale despre inteligență, nivelul căreia ar putea fi afectat de o serie de factori, cum ar fi timpul și frecvența crizelor, vâr –
sta de la debutul epilepsiei, severitatea epilepsiei, adâncimea leziunii cerebrale, ereditatea, medicația și nivelul de educație. Gradul și gama schimbărilor intelec –
tual-mnezice și ale IQ-ului în dependență de localizarea focarului epileptogen (drepta, stânga) se determină cu testul Wechsier.
Leziunile cerebrale cauzate în urma crizelor generalizate reduc nivelul de
inteligență. Acest lucru este evident peste 10 ani de la debutul epilepsiei. Este

27semnificativ faptul că la pacienții care au avut mai mult de 100 de crize dezvol –
tarea demenței are loc în medie în 94% din cazuri, în timp ce la pacienții cu mai
puține crize din istorie doar în 17,6% din cazuri. Aceste date corespund statistici –
lor contemporane. Nivelul IQ scade cu 15% la bolnavii care au suportat stare de rău epileptic de crize convulsive generalizate .
Pentru reabilitarea proceselor de trofică cerebrală este importantă fereas-
tra de timp dintre crize, care trebuie să aibă o durată mai mare de 5 zile, în caz contrar deteriorarea mintală progresează evident. Este demonstrat că nivelul de retard mintal e de 3-4 ori mai frecvent la copiii cu epilepsii simptomatice decât la
copiii cu epilepsii ideopatice [54].
S-a demonstrat că la atingerea remisiunilor crizelor indicii IQ se restabilesc
parțial. Deteriorarea intelectuală și mnezică depinde de forma acceselor, cele mai maligne fiind considerate crizele parțiale temporale complexe, care peste 5 ani de
la debut depistează deficit intelectual mnezic.
Contribuția tratamentului de susținere cu antiepileptice este cunoscută nu
doar prin efectul său benefic de sistare a crizelor, dar și prin consecințele sale
adverse de la administrare îndelungată ca tratament de susținere. Astfel, fenito –
nina, carbamazepina, valproatele, dar mai ales fenobarbitalul, provoacă lentoare
ideatorie și congnitivă, hipoprosexie, tulburări de memorie și scăderea indicelui
IQ. Relativ puține efecte adverse fac anticonvulsivantele din noua generație; de exemplu, topiram atul influențează torentul verbal.
1.7. Tulburările afective la bolnavii de epiepsie
Depresiile .Tulburările afective sunt, probabil, principala semnificație a
varietății tulburărilor psihice la pacienții cu epilepsie. Acestea includ depresiile,
tulburările de panică, tulburările anxios-fobice, tulburările obsesiv-compulsive
și disforiile. Acest lucru se datorează frecvenței lor ridicate la pacienții cu epi-lepsie. În special, s-a constatat că procentul de depresie în rândurile pacienților
cu epilepsie este de cel puțin 25-50% [16]. Comparația incidenței tulburărilor
depresive reale la pacienții cu epilepsie din populația generală arată că prima e de aproximativ 10 ori mai des întâlnită [40].
Principalele motive din care se dezvoltă tulburările de dispoziție sunt factorii
reactivi și neurobiologici. În epileptologie predomina ipoteza principală referitor la rolul mecanismelor reactive în patogeneza depresiilor [34, 43]. O astfel de abor –
dare nu și-a pierdut semnificația nici azi. În acest sens, având în vedere valoarea caracteristicilor psihosociale în viața pacientului cu epilepsie [11, 42], printre ele
în primul rând distingem factorii de stigmatizare și discriminare socială, ceea ce duce adesea la pierderea locurilor de muncă și a familiilor de către pacienții cu

28TPCE [11, 43]. Odată cu aceasta, originea simptomelor afective acordă importanță
și mecanismelor de „neajutorare a persoanelor instruite și învățate”, care se bazea-ză pe pierderea familiei sau a locului de muncă din cauza bolii. Acest lucru reduce
activitățile sociale ale individului, provoacă inadaptarea în activitatea de muncă și
în cele din urmă aduce omul la o stare de depresie [34].
În ultimii 15-20 de ani se sugerează că rolul principal în originea simptome –
lor afective nu-l au factorii psihoreactivi − preponderență au mecanismele neuro-biologice. În acest sens, s-a demonstrat că pentru apariția simptomelor depresive sunt importante anumite tipuri de convulsii (complexe-parțiale) care determină localizarea activității epileptice focale (în special în lobii mediali, temporali ai creierului), lateralizarea de focalizare (mai ales în stânga), înalta frecvență de convulsii, durata bolii și debutul mai devreme al bolii [20].
În favoarea valorii predominante a factorilor biologici pentru apariția simp-
tomelor afective în epilepsie este faptul că în alte tulburări grave tulburările afec-tive apar mult mai frecvent decât în epilepsie [20]. În final trebie să luăm în considerare indicatorii de primă alegere a medicamentelor folosite pentru trata –
mentul anticonvulsivant pe termen lung. În acest sens s-a constatat că tratamentul prelungit cu fenitoină și barbiturice duce la dezvoltarea depresiei [54].
Crizele de manifestări afective sunt manifestate prin anxietate, frică sau pa-
nică, depresia majoră și mânia sunt mai rar întâlnite. Aceste fenomene ar trebui să fie privite ca o manifestare clinică a crizelor parțiale simple (aură) sau ca o etapă inițială de crize parțiale complexe. Crizele de tulburări afective apar, de regulă, în regiunea medio-temporală (lobul temporal paleocortical) în cadrul epilepsiei. Practic, sindromul psihopatologic manifestat e de cel puțin 25% din toate aurele (convulsiile parțiale simple), dintre care 60% sunt sindroame de anxietate și pa-nică, iar 20% sunt sindroame de depresii [17].
Atacurile de panică. Diagnosticul precis de epilepsie, cu o imagine de tul-
burare de panică, prezintă mare dificultate. Analiza duratei ictale de panică în epilepsie de lob temporal sugerează că durata perioadei de panică nu depășește niciodată 30 de secunde, în timp ce tulburarea de panică de alură neepileptică poate să ajungă până la o oră. Panica la epileptici se caracterizează prin mani –
festări stereotipe și nu există nicio legătură cu evenimentele precedente. Aceasta trebuie să fie, de asemenea, un prilej pentru a sublinia orice semn de confuzie și automatism, a cărui severitate variază la o intensitate scăzută. Intensitatea sen-timentelor de panică rareori ajunge la o intensitate mare, așa cum se observă în tulburarea de panică de alură neepileptică [58].
Diagnosticul greșit de tulburare de panică la pacienții cu epilepsie cu pa-
nică ictală (paroxismală) poate fi stabilit, parțial, din cauza lipsei de modificări EEG epileptice specifice în timpul crizei parțiale simple, la pacienții cu epilepsie

29temporală [13]. De menționat faptul că la pacienții cu panică ictală pot apărea și
atacuri de panică interictale, care sunt observate la 25% din pacienții cu epilepsie [45]. Mai mult ca atât, prezența afecțiunilor de frică și panică sunt un predicator
de atacuri de panică și în perioadele interictale [2].
Disforiile. Alt rang de tulburări afective sunt tulburările afective de anxietate
asociate cu tistețea. Astfel de distimii au simptomele predominante de iritabilitate cronică, intoleranță de frustrare și labilitate afectivă. Unii autori numesc această tulburare tulburare interictală disforică [17].
Disforia se caracterizează prin debut rapid și dispariție, se remarcă cu
tendințe de repetare a aceluiași tip și imagine psihopatologică. Durata este de la minute, ore până la zile. Astfel, în structura depresiei simple predomină afectivi –
tatea angoasă vitală cu orientare intrapunctivă severă (idei de autoculpabilitate și de autodezaprobare) și delir holotimic. În contrast, disforiile au o structură mult mai complexă. Caracteristicile principale ale disforiei sunt:
 elemente de nemulțumire,
 frustrare,
 ranchinitate,
 furie pentru toată lumea,
 amărăciune pentru toată lumea.
Pentru disforie este caracteristică o orientare extrapunctivă de retrăiri a bol-
navului [63].
Tulburările afective organice în epilepsie. S-a stabilit că la pacienții cu epi-
lepsie în perioada interictală, de obicei, mai mulți ani după încetarea convulsiilor, caracteristicile lor fenomenologice nu diferă de modelul de depresie endogenă. În acest caz, justificat este diagnosticul de tulburare afectivă organică care a apărut pe bază de epilepsie [15, 38]. Originea acestor fenomene este de obicei asociată cu dezvoltarea proceselor de inhibiție în creier la pacienții aflați în stare de remisiune de crize. Se crede că procesele de inhibiție sunt o consecință naturală a excitației și provin de la efectul benefic al terapiei antiepileptice [24]. În tabloul clinic al tulburărilor afective organice în epilepsie (T.A.O.E.) pe prim plan se evidențiază starea afectivă pronunțată de tristețe cu fluctuații noctirimale (în decursul zilei). Pe fundalul depresiv apar idei de autoculpabilitate și autodezaprobare. Actualitatea epilepsiei la acești pacienți nu este primordială, primordială; este starea depresivă.
Suicidul. Incidența tentativelor de suicid la bolnavii de epilepsie este apro-
ximativ de 4-5 ori mai mare decât la populația generală. La pacienții cu epi-lepsie de lob temporal rata suicidelor depășește de 25-30 de ori rata populației generale [5].

30Analiza ajustată a relației dintre severitatea de tulburare afectivă organică și
suicid a arătat o corelație între acești parametri. Mai frecvent săvârșesc suicid fe-
meile cu tulburări afective depresive bolnave de epilepsie [49]. Femeile bolnave
de epilepsie cu depresii organice de 5 ori mai des săvârșesc suicide decât femeile
bolnave de epilepsie fără depresii [39].
Tratamentul depresiilor în tulburările afective organice în epilepsie se face
cu ajutorul antidepresantelor, aplicând următoarele reguli:
 terapia cu antidepresnate se efectuează fără a anula antiepilepticele;
 prescrierea antidepresantelor care nu reduc pragul convulsivant;
 se acordă prioritate inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei;
 se va evita din antiepileptice fenobarbitalul, primidona, vagabatrina, valproatele, gabapentina și triagabina;
 se va recomanda din antiepileptice topiramatul și lamotrigina;
 se vor lua în considerare interacțiunile famacocinetice dintre medica-mentele antiepileptice și antidepresante [4].
1.8. Recomandări pentru tratament prin prisma interacțiunilor
farmacocinetice ale medicamentelor
La tratamentul TPCE prin prisma interacțiunilor farmacocinetice ale medi –
camentelor se vor lua în considerare următoarele recomandări:
 interacțiunile farmacocinetice dintre antidepresante și antiepileptice sunt realizate în enzimele hepatice CP-450;
 administrarea fenobarbitalului, fenitoinei și carbamazepinei duce la scăderea concentrației SSRIs (denumirea grupei de medicamente pentru tratarea tulburărilor afective) și implică inducția izoenzimei 2D6;
 admnistrarea SSRIs, dimpotrivă, duce la creșterea concentrației prepa-tratelor antiepileptice;
 administrarea fluoxitinei sporește cel mai tare și frecvent concentrația de carbamazepină și fenitoină;
 se recomandă de a evita (la alegere): combinarea în tratament a fluoxe-tinei cu preparate antiepileptice;
 se recomandă preparatele din SSRIs
• Paroxitina,
• Sertralina,
• Citalopramul.
În tratamentul cu antidepresante la bolnavii de epilepsie cu tulburări afective
se recomandă de a respecta următoarele limite terapeutice de dozaj:
 paroxitina în limitele de 20- 40 mg în zi;

31 sertralina în limitele de 50 -100 mg în zi;
 citalopramul în limitele 50-100 mg în zi .
Psihozele epileptice sunt clasificate formal conform raportului față de stările
ictale în epilepsie.
Psihozele epileptice se delimitează în:
 psihoze ictale;
 psihoze interictale;
 psihoze periictale.
Psihozele ictale sunt rar întâlnite, dar au o structură delirioasă paranoidă,
caracterizată prin halucinații vizuale și auditive. Prezintă interes principiul des-coperit de G.Huber, care afirmă că nu există un singur simptom și nici un singur sindrom de schizofrenie, care n-ar apărea la bolnavii de epilepsie, dar nu și invers [14]. Esența principiului este că această legitate nu are funcționare inversă. Cu alte cuvinte, există un număr mare de simptome psihopatologice patognomonice pentru epilepsie.
Pentru psihozele epileptice, mai ales ictale, sunt caracteristice următoarele
sindroame și manifestări psihopatologice:
 sindromul Fredoli;
 delirul de intermetamorfoză;
 ideile fantastice de depersonalizare și derealizare;
 sindromul oniric;
 starea de extaz;
 sindromul alternant, când are loc normalizarea forțată a traseului elec –
troencefalografic (EEG).
Psihozele intercritice apar peste 1-2 ani după sistarea acceselor epileptice,
de obicei, convulsive. Aceste psihoze se deosebesc de alte psihoze în cadrul epi-lepsiei [16].
Aceste deosebiri sunt următoarele: în prim-plan apar simpomele de rangul I, în care sunt idei delirante de relație, urmărire, autoculpabilitate, halucinații diverse, dar mai frecvent vizuale și rareori pseudohalucinațiile;
 ideile delirante sunt durabile (de lungă durată) și, prin urmare, mai greu se obține remisiunea terapeutică la pacienții cu TPCE. Din acest motiv, pacienții la care obținem remisiunea demonstrează discernământ critic parțial față de comportamentul lor aberant în perioada de psihoză. Tot-odată, la acești pacienți se depistează perioade de amnezii lacunare, mai rar totale.

32 pentru a face un diagnostic diferențiat în raport cu schizofrenia, cele
mai veridice repere de delimitare sunt schimbările de personalitate și de caracter ale bolnavului cu TPCE [54].
1.9. Studiul clinico-catamnezic al recăderilor remisiunilor la bolnavii
de epilepsie cu tulburări psihice
Particularitățile evoluției epilepsiei sunt influențate mult de:
 factorii declanșatori de recăderi ale bolii;
 tactica, eficiența și receptivitatea individuală la tratament la bolnavii de epilepsie.
Totodată, eficinența monitorizării acceselor la bolnavii de epilepsie scoate
în evidență importanța asigurării acestor pacienți cu un mod decent de viață. Astfel, o deosebită importanță se acordă modului decent de viață al pacienților de epilepsie, care în trecut prezentau accese epileptice, conștientizarea de că-tre societate a bolnavilor de epilepsie, a egalității și integrării lor ca cetățeni ai societății contemporane. Bolnavii de epilepsie sunt deosebit de senzitivi și autocritici; astfel, atitudinea societății față de ei devine primordială, creându-le mari deficultăți în autoaprecierea lor, ținându-se cont de trecutul cu accese epileptice. În acest context, apare o semnalare de dezonorare a personalității, care poate fi calificată ca o stigmatizare a personalității individului. Din acest
motiv, abordarea, cercetarea factorilor destabilizatori în evoluția epilepsiei și stabilirea remisiunilor la boala epileptică sunt primordiale.
Remisiunile la bolnavii de epilepsie pot fi stabile. În acest context este
deosebit de important să respectăm principiile de tratament rațional și, în caz
de recăderi, să anticipăm o evoluție malignă a epilepsiei. Din acest motiv, stu-diul factorilor declanșatori de recăderi ale remisiunilor este foarte important. În diverse publicații sunt descriși peste 40 de factori care pot declanșa recăderile la bolnavii de epilepsie.
Cel mai important și greu de depășit pentru obținerea și păstrarea unei re-
misiuni este factorul evolutiv al epilepsiei.
Factorii evolutivi ai epilepsiei în recăderea remisiunilor se prezintă prin: epilepsia medicamentos rezistentă, adică nereceptivă la administrarea primului drog antiepileptic;
 slab-receptivă la administrarea în combinație a câtorva preparate anti-convulsivante;
 sistarea sau abandonarea tratamentului anticonvulsivant după câțiva ani de lipsă de accese.

33Conform datelor din literatura de specialitate, de la 12% până la 66% din
cazurile cu remisiuni ale bolnavilor de epilepsie cu TPCE fac recăderi ale remi-
siunilor prin repetarea acceselor.
S-a constatat, de asemenea, că epilepsia criptogenă demonstrează eșecuri
de remisiune mai devreme decât în restul formelor de epilepsie. Rezultatele noastre nu coincid cu cele din literatură de specialitate referitoare la rolul epi-lepsiei simptomatice ca factor determinant nefavorabil în evoluția epilepsiei. Acest fapt se explică prin mentalitatea specifică pentru Republica Moldova, unde bolnavii de epilepsie criptogenă nu se consideră bolnavi adevărați de epilepsie. Epilepsia criptogenă este considerată de populație ca o boală ne-cunoscută din cauza absenței factorului declanșator de boală. Prin urmare, se consideră că boala trece de la sine fără intervenția medicului. Astfel, pacienții se adresează târziu la medic cu o formă avansată de boală. Pe de altă parte, for –
mele de epilepsii simptomatice, unde se cunoaște o cauză a bolii, adresările la medic sunt mult mai devreme – în fazele incipiente și neavansate.
În premieră se constată că în Republica Moldova din cauza adresărilor
întârziate ale bolnavilor de epilepsii criptogene (formle benigme de epilep-sii), formele maligne (epilepsiile simptomatice) în aparență par mai bene-fice, iar cele benigne (criptogene) par mai maligne. Prin urmare, pacienții se
adresează cu întârziere la medic deja în calitate de bolnavi de epilepsie în faze avansate și cu multiple consecințe sub aspect psihologic, social și psihiatric.
Cazurile de abandonare a tratamentului au drept cauză toxicitatea prepa-
ratelor, efectele adverse nefavorabile și, nu în ultimul rând, costul mare al me-dicamentelor. Aceste rezultate științifice permit să concluzionăm că prezența recidivei afectează în mod direct durata bolii: cu cât durata bolii este mai mare (zeci de ani), cota pacienților epileptici cu recidive este mai redusă.
Se poate concluziona că probalitatea noilor recăderi este aproximativ
aceeași pentru fiecare pacient în parte în funcție de timp. Altfel spus, riscul de recidivă a crizelor se constată nu doar în formele incipiente, dar și la etapele tardive ale bolii epileptice. Se mai poate constata că riscul de recidive (recă-deri) se păstrează la toate etapele de evoluție a epilepsiei, ceea ce înseamnă că pacienții au nevoie de tratament de susținere permanentă pe parcursul întregii vieți.
Relația dintre durata bolii și probabilitatea de viață fără boală ( fără acce-
se), folosind analiza de supraviețuire conform scalei Kaplan-Meier, este eloc-
ventă. Probabilitatea eșecului remisiunii nu depinde de durata bolii.
Aplicând testul de regresie Kox în studierea riscurilor de eșec al remisiu-
nilor, se observă următoarea legitate:
asupra riscului de recidivă nu influențează semnificativ niciunul dintre (a)
următorii factori:

34 sexul;
 ritmul circadian la pacienți;
 distribuirea de convulsii în funcție de ciclul de somn/veghe;
 factorii precipitanți ce influențează efectuarea unui tratament
antiepileptic adecvat.
doar doi factori s-au manifestat statistic semnificativi: (b)
 forma epilepsiei;
 tipul de evoluție a epilepsiei.
Aceste afirmații demonstrează că relația manifestată dintre: formele epilepsiei și durata de timp până la recădere
corelează corespunzător cu:
 tipul de evoluție a epilepsiei și cu timpul până la recădere.

35Capitolul 2.
Clasificarea epilepsiilor cu TPCE
2.1. Diagnosticul
Epilepsiile c u tulburări psihice și de comportament includ:
Epilepsiile cu tulburări psihice de nivel psihotic1.
Epilepsiile cu tulburări psihice de nivel non-psihotic2.
Epilepsiile cu tulburări psihice permanente (specifice epileptioide, de 3.
personalitate și intelectual mnezic).
2.2. Codul bolii
ICD-10: F02.8×2-F7x1.
2.3. Scopurile Lucrării
Scopurile Lucrarii rezidă în:
Facilitarea procesului de diagnosticare a1. tulburărilor psihice și de com-
portament la pacienții cu TPCE în epilepsie.
Sporirea calității managementului, tratamentului și a calității vieții paci – 2.
entului cu TPCE.
2.4. Utilizatorii Lucrării
Utilizatori ai Lucrării pot fi:
Centrele comunitare de sănătate mintală (psihiatrii, psihoterapeuții, psi-1.
hologii, asistentele medicale);Centrele medicilor de familie (medicii de familie);2.
Cabinetele de consultație psihiatrică în centrele de consultație raionale 3.
sau comunitare;Secțiile psihiatrice în spitalele generale municipale, raionale;4.
Spitalele psihiatrice republicane (medicii-psihiatri);5.
Centrele medicinii de urgență (medici în cadrul serviciului urgență);6.
Centrele de criză (medicii-psihiatri, psihoterapeuții, psihologii, asisten-7.
tele medicale) etc.

362.5. Lista autorilor și informațiile de contact
Numele Funcția
Popov Alexandrumedic psihiatru-epileptolog categorie superioară, IMSP
Spitalul Clinic de Psihiatrie, Ministerul Sănătății, Mun-
cii și Protecției Sociale al Republicii Moldova; cercetător științific în Laboratorul de Cercetări Științifice „Tehnolo-
gii Informaționale”, Facultatea de Matematică și Informa-tică, USM; doctorand la USMF „Nicolae Testemițanu”
Mariana Butnarulector universitar în Departamentul Informatică, cercetă –
tor științific în Laboratorul de Cercetări Științifice „Teh-
nologii Informaționale”, Facultatea de Matematică și In-
formatică, USM; doctorandă
Căpătână Gheorghedoctor inginer, profesor universitar în Departamentul
Informatică, șeful Laboratorului de Cercetări Științifice „Tehnologii Informaționale”, Facultatea de Matematică
și Informatică, USM
Căpătână Anadoctor în științe biologice, lector superior universitar în
Departamentul „Biologie și Ecologie”, Facultatea de Bio-logie și Pedologie; cercetător științific superior în Labora –
torul de Cercetări Științifice „Tehnologii Informaționale”,
Facultatea de Matematică și Informatică, USM; post-
doctorandă în bioinformatică și medicină la Universitatea
Yale, USA.
2.6. Definițiile folosite în Lucrare
Conform definiției date epilepsiei de Liga Internațională pentru Combaterea
Epilepsiei și de Biroul Internațional pentru Combaterea Epilepsiei, „epilepsia este
o tulburare a creierului caracterizată printr-o predispoziție de durată pentru a ge-
nera crize epileptice, precum și consecințe neurobiologice, cognitive, psihologice și sociale”. Constatarea epilepsiei necesită existența a cel puțin unei crize comițiale.
2.7. Informația epidemiologică
Potrivit datelor OMS, de la 0,5 la 5% din toată populația de pe glob sunt
afectate de epilepsie. Conform estimărilor Ligii Internaționale pentru Combate –
rea Epilepsiei, de epilepsie suferă circa 50 milioane de oameni, 6 milioane fiind europeni.
Prezența tulburărilor psihice la epileptici este bine cunoscută, gravitatea aces-
tora fiind subliniată de neurologi, neurochirurgi și psihiatri de prestigiu (А.Dimitriu, J.Engel, H.Gastaut, K.Jaspers, O.V . Kebricov, E.Kraepelin, А.Kreindler, N.Oprea,

37W.G. Penfield, T.Pirozynski, D.A. Pond, L.Popoviciu, V .Predescu, W.Ronald,
J.W. Sander, R.I. Shader, И.П. Ванчакова, А.И. Болдырев, Р.Г. Голодец, B.B. Гнездицкий, С.А. Громов, Л.Р . Зенков, М.Я. Киссин, Е.В. Малинина, H.M.
Сараджишвили, А.С. Тиганов, A.C. Шаманаев, Ю.А. Яковлева și alții).
Asocierea epilepsiei cu tulburările psihice este cunoscută din antichitate.
E.Kraepelin afirma că pacienții epileptici prezintă tulburări de personalitate și o
predispoziție pentru psihoze.
În alți termeni, epilepsia este prin excelență o suferință a creierului, iar simp-
tomatologia psihică acoperă o mare parte din tabloul clinic al acesteia, în unele forme reprezentând deseori singura manifestare. De aceea, o definire, o detaliere și o delimitare a tulburărilor psihice este necesară și pe deplin justificată. Dacă la acestea mai adăugăm și gravitatea problemelor medico-legale, sociale, pe care le ridică aceste tulburări psihice la epileptici, avem dimensiunea reală a importanței pe care trebuie să le-o acordăm.
Prevalența tulburărilor psihice la epileptici la nivel mondial pare a fi de 30-
40% și poate depăși 60% la cei cu deficite neurologice asociate epilepsiei [34]. După aceiași autori, prevalența psihozelor este de 1-3%, dar dacă ne referim la populația internată, ea se ridică la 9%. Morbiditatea psihiatrică este mai mare la pacienții cu epilepsie de lob temporal [13]. Pacienții internați în serviciile psihi-atrice constituie 4,7% în Anglia și 9,7% în SUA. 30% din pacienții internați în servicii de asistare a epilepsiei aveau o internare anterioară psihiatrică, iar 18% primeau cel puțin un preparat psihotrop.
În Republica Moldova, potrivit datelor ce vizează anul 2012, persoanele cu
epilepsie cu dereglări psihice și comportamentale au fost în număr de 11000, fiind la evidența medicilor psihiatri. În 2014 morbiditatea generală privind tulburările mintale și de comportament în cadrul epilepsiei asistate de către medicii psihiatri s-a prezentat cu 9912 pacienți cu TPCE care s-au adresat și înregistrat pentru
consultație, dintre care 8736 de pacienți au fost maturi și 1176 copii. În același an la evidență dispanserică au fost luați 8623 de pacienți cu TPCE, dintre care 1014 pacienți au fost copii. La momentul actual asistența specializată a pacienților cu
TPCE este acordată în secțiile psihiatrice de profil general. Indicii de prevalență la pacienții cu TPCE în Republica Moldova constituie 0,33% în raport cu sta-
tistica mondială (2-5%). Este argumentată includerea întregii game de tulburări mintale și de comportament în cadrul epilepsiei în prezenta Lucrare, menită să
asigure o asistență medicală de calitate pentru populația Republicii Moldova.
Pentru a îmbunătăți asistența medicală psihiatrică a pacienților cu epilep –
sie cu tulburări psihice și de comportament la nivel ambulator și în condiții de staționar, a fost elaborată această Lucrare, care vine în sprijinul medicinii prima –
re având și scopul de a îmbunătăți calitatea asistenței psihiatrice specializate.

38Capitolul 3.
Niveluri de asistență medicală primară și de reabilitare a
TPCE
3.1. Nivelul instituților de asistență medicală primară
Descriere Motivele Pașii
1. Diagnosticul
1.1. Suspectarea
diagnosticului de
TPCE (a se vedea
pct. 4.2.3.1.-4.2.3.4) Semnele predece-
soare permit sus-
pectarea TPCE.
Stările psihotice
acute ale epilepsiei .Obligatoriu:
 Anamneza (a se vedea Caseta 4
și Anexa 12).
1.2. Luarea de-
ciziei: consultul
specialistului și/sau spitalizarea(a se vedea pct.
4.2.3.5) Modificările nega-
tive în relațiile din
familie. Modificări –
le evidente de per –
sonalitate. Recomandarea consultației spe-
cialistului tuturor pacienților cu suspecție de TPCE (a se vedea Anexa 12).
 Spitalizarea obligatorie, în caz
de dereglări psihotice pronun-țate și de comportament (a se vedea Casetele 8, 12, 13;
pct. 4.1).
2. Supravegherea(a se vedea pct.
4.2.3.7)  Starea somatică se
monitorizează în scopul de a evita
efectele adverse ale medicației.Obligatoriu:
 Monitorizarea stării somatice a
pacientului pe toată perioada
tratamentului de întreținere (a
se vedea Caseta 27; pct. 4.2.4).
3.2. Nivelul consultativ specializat (psihiatru)
Descriere Motivele Pașii
1. Diagnosticul
1.1. Confirmarea
diagnosticului de
TPCE (a se vedea pct. 4.2.3.1-
4.2.3.4) În epilepsie nu sunt
simptome patogno-
monice.
 Administrarea unui
tratament adecvat necesită diagnosti –
care specializată.Obligatoriu:
 Anamneza (a se vedea Caseta 4).
 Evaluarea simptomaticii (a se
vedea Casetele 2, 3, 6-10; Ane-
xele 1-12).
 Examenul de laborator (a se ve-
dea Caseta 11).
 Efectuarea diagnosticului dife –
rențiat (a se vedea Anexa 4).
 Evaluarea pronosticului bolii (a
se vedea Casetele 5, 8).

391.2. Selectarea
strategiei terape-
utice: staționar
versus ambulato-riu (a se vedea
pct. 4.2.3.5) Evitarea stigmati-
zării pacientului cu
TPCE. Evaluarea criteriilor de spita-
lizare (a se vedea Casetele 12, 13; Anexa 12).
2. Tratamentul la domiciliu
2.1. Jugularea
simptomelor non-
psihotice și com-portamentale
(a se vedea pct.
4.2.3.6) În caz de predomi-
nare a simptomelor non-psihotice și comportamentale.
 Evitarea invalidi –
zării ca rezultat al izolării sociale.Obligatoriu:
 Remedii cu acțiune de dezinhi-
bare, timostabilizatorie, anti –
depresive și tranchilizante (a se
vedea Casetele 14, 22; Anexele
1, 12).
 Aplicarea psihoterapiei.
 Medierea relațiilor interperso-
nale.
 Reabilitarea socioprofesională (a
se vedea Casetele 14, 21-25, 28).
2.2. Terapia pro-
filactică Evitarea invalidiză-
rii prin realizarea unui tratament
complex (asocierea
metodelor farma-cologice și a celor
psihoterapeutice).Obligatoriu:
 Cu antipsihotice, tranchilizante
și anticonvulsivante (a se vedea
Casetele 21, 22; Anexele 2, 12).
 Recuperarea socioprofesională
(a se vedea Casetele 14, 23-25, 28).
3. Supravegherea  Supravegherea psi-
hiatrului este indi –
cată pacienților pe un termen nu mai mic de 5 ani.Obligatoriu: Conform recomandă-
rilor (a se vedea Casetele 26, 28).
4. Reabilitarea  Evitarea recă-
derilor datorate acțiunii stresorilor cotidieni. Reabilitarea socioprofesională
(a se vedea Casetele 8, 23-25, 28).
3.3. Nivelul de asistență în staționar
Descriere Motivele Pașii
1. Spitalizarea  Evitarea efecte-
lor maladive ale comportamentului pacientului în stare
psihotică. Criteriile de spitalizare: stațio-
narul de zi, staționar (a se ve –
dea Casetele 12, 13; Anexa 12).

402. Diagnosticul
2.1. Confirmarea
diagnosticului de TPCE (a se vedea pct. 4.2.3.1.-4.2.3.4.)  Diagnosticare co-
rectă ținându-se cont de similitudi –
nea simptomatică a diverselor tulburări psihice.Obligatoriu: Anamneza (a se vedea Casetele
1, 4).
 Evaluarea simptomelor (a se ve-
dea Casetele 1, 6-9; Anexa 2).
 Examenul de laborator (a se ve-
dea Caseta 11).
 Diagnosticul diferențial (a se
vedea Anexa 4).
 Evaluarea pronosticului mala-
diei (a se vedea Casetele 5, 28).
3. Tratamentul epilepsiei
3.1. Terapia de
jugulare (a se ve-
dea pct. 4.2.3.6) Tratamentul eficient
specific, posibil numai în serviciile specializate.Obligatoriu: Regimul de tratament în condiții
de staționar.
 Tratamentul psihofarmacologic
(a se vedea Anexele 1-6).
 În caz de necesitate – tratamen-
tul biologic (a se vedea Casete –
le 14-20, 22).
4. Externarea  Rata (%) amelioră-
rii stării: dispariția simptomelor psiho-patologice.Externarea se efectuează în baza criteriilor de eficacitate a tratamen-tului, privind simptomatica psiho-patologică (a se vedea Caseta 19). Extrasul obligatoriu va conține:  Diagnosticul exact (detaliat).
 Rezultatele investigațiilor efec –
tuate.
 Recomandările explicite pentru
pacient.
 Programul individual de recu-
perare.
 Recomandările pentru medicul
de familie (a se vedea Caseta 26; Anexa 12).

41Capitolul 4.
Algoritmii de conduită
4.1. Asistența medicală în episodul psihiatric acut în cadrul epilepsiei
Măiestria și dibăcia cu care este asistat pacientul psihiatric cu epilepsie este
primordial pentru obținerea efectului benefic în tratament. Algoritmii de conduită
a personalului medical sunt prezentați în Figura 1.
Fig.1. Asistența medicală în episodul psihiatric acut în cadrul epilepsiei.
4.2. Descrierea metodelor, tehnicilor și a procedurilor de tratament
4.2.1. Clasificarea TPCE
Codurile TPCE, folosite în prezenta Lucrare (a se vedea Tabelul 1), sunt lu-
ate din Clasificatorul ICD-10 al TPCE. Simptomologie și diagnostic clinic [18].
La formularea descrierilor maladiilor analizate în acest compartiment a fost
folosită experiența acumulată timp de peste 25 de ani la tratarea tulburărilor psihi-

42ce și de comportament în epilepsie de către unul dintre autorii acestei lucrări (me-
dicul epileptolog psihiatru) și elaborate în conformitate cu Clasificatorul ICD-10. De asemenea, la elaborarea Lucrării a fost luată în considerare experiența acu-
mulată în cadrul cercetărilor TPCE efectuate în Rusia, SUA, Canada, Marea Bri-tanie, Germania, România și în alte țari [21, 24, 31, 33, 37, 39, 42, 44-49, 54, 57, 58]. A fost benefică colaborarea savanților din diferite domenii pentru efectuarea cercetărilor interdisciplinare, inclusiv a cercetărilor TPCE cu impact aplicativ și economic pentru Republica Moldova.
Tabelul 1. Clasificarea tulburărilor psihice în epilepsie
F02.8×2. Demen-
ța în epilepsieDemența se instalează în urma evoluției epilepsiei (a se vedea G40+)
Demența – deteriorarea tuturor facultăților intelectuale,
mnezice emoționale, volitive, pierderea capacității de in-
struire, pierderea capacității de a înțelege, perturbarea vorbirii, gândirii, pierderea valorilor morale și dezadapta-
rea socială, tulburare pronunțată a memoriei, cu referință
la evenimentele recente și îndepărtate în timp. Aceste simp-tome trebuie să persiste nu mai puțin de 6 luni. Este obliga-
toriu un istoric cert pentru o epilepsie.
F04.2. Sindrom
amnezic organic în legătură cu epi –
lepsiaSindromul se caracterizează prin asocierea tulburărilor de
cunoaștere (agnozii) și atenție, memorie, emoții și compor –
tament psihomotor. Preponderent este afectată memoria
privind evenimentele recente. Sindromul constă în altera-
rea gravă a memoriei recente și de lungă durată cu pre-
zentarea unei amnezii anterograde. Percepția și alte funcții congnitive sunt păstrate, inclusiv intelectul. Pe lângă indi-
cii de organicitate se depistează semne de impulsație irita-
tivă, hipersincronă, epileptiformă. Sunt prezente simptome cerebrastenice paroxismale. Este obligatoriu un istoric cert
pentru o epilepsie.
F05.02. Delirium
nesuprapus unei demențe în epi –
lepsie Este un sindrom cerebral caracterizat prin perturbații de
conștiință și atenție, percepție, gândire, memorie, comporta-
ment psihomotor și ritm somn-veghe. Pot fi prezente iluzii și halucinații vizuale, dezorientarea temporo-spațială cu false
cunoașteri, coșmaruri și uneori halucinații după trezire. Este
imposibil a stabili prezența certă a unei demențe. Frecvent, datele traseului EEG semnalează activitate epileptică și la
predecesori sub forma unei aure patogmonice pentru epilep-
sie. Este obligatoriu un istoric cert pentru o epilepsie.

43F05.12. Deli-
rium suprapus pe demență în epi –
lepsiePersistă deteriorarea tuturor facultăților intelectuale, mne-zice emoționale, volitive, pierderea capacității de instruire, pierderea capacității de a înțelege, perturbarea vorbirii,
gândirii, pierderea valorilor morale și dezadaptarea soci-
ală. Tulburare pronunțată a memoriei, cu referință la eve-
nimentele recente și îndepărtate în timp (din trecutul înde-părtat). Aceste simptome trebuie să persiste nu mai puțin de 6 luni. Sunt schimbări specifice la traseul EEG și stări
paroxismale polimorfe. Există semene certe de demență.
Este obligatoriu un istoric cert pentru o epilepsie.
F05.82. Alt deli –
rium în legătură
cu epilepsiaUn sindrom cerebral organic nespecific, etiologic carac-
terizat prin perturbații simultane de conștiință și atenție,
percepție, gândire, memorie, comportament psihomotor. Pot
fi prezente iluzii și halucinații vizuale, afectarea evocării tre-cutului imediat, dar cu păstrarea trecutului mai îndepărtat în memorie. Pe traseul EEG se semnalează activitatea epilepti-
că. Este obligatoriu un istoric cert pentru o epilepsie.
F05.92. Delirium
neidentificat în le –
gătură cu epilepsiaÎn acest compartiment de delir preponderența o fac semne-le de conștiință confuzionată subacută sau de delir subacut rudimentar și nestructurat. Cazuri care nu întotdeauna co-respund tuturor criteriilor de delir. Sunt prezente scimbări-le caracterologice pentru o epilepsie cu schimbări specifice epileptice la traseul EEG. Este obligatoriu un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.02. Halucino-ză în legătură cu epilepsiaÎn criteriile generale pentru halucinoza organică sunt pre-zentate halucinații permanente sau tranzitorii, de obicei vi-zuale sau (mai rar) verbale, care se manifestă pe fundal de conștiință lucidă, prin lipsa unui declin intelectual semnifi-
cativ, prin absența unei tulburări proeminente a dispoziției
și prin lipsa ideilor delirante în prim-plan. La fel, sunt im-
portante scimbările caracterologice pentru o epilepsie cu modificări specifice la traseul EEG demonstrate anterior într-un anamnestic cert pentru o epilepsie.
F06.12. Stare ca –
tatonică în legătu –
ră cu epilepsiaTulburarea activității psihomotorii, cu diminuarea activi –
tății (stupoare) sau activitate sporită (agitație) asociată cu sindroame catatonice. Stările catatonice pot aparea în mare parte pe fundal de conștiință alterată cu perioade de hipoamnezii. Starea de agitație este fără acte de violență deosebite de cele la catatonia schizofrenă. Stările de stu-poare sunt neexpresive cu parțialitate de mutism și rigidita –
te posturală, iar stările de trecere de la hiperagresivitate la stupoare sunt mai puțin proeminente. Sunt necesare scim-bări caracterologice pentru o epilepsie cu schimbări speci –
fice la traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.

44F06.22. Tulbu-
rare delirantă în
legătură cu epi –
lepsiaO tulburare în care delirurile persistente sau recurente do-mină tabloul clinic. Delirurile pot fi însoțite de halucinații.
Pot fi prezente unele trăsături sugestive de schizofrenie, cum ar fi halucinațiile bizare sau tulburarea de gândire.
Starea psihotică derulează pe fundal de conștiință luci –
dă. La fel sunt patogmonice epilepsiei: sindromul Fredoli,
delir de intermetamorfoză, stările deosebite de extaz, cre-
pusculare și onirice. Sunt importante delimitarea pentru
epilepsie a sindromului alternant, ameliorarea traseului EEG în această perioadă psihotică. Sunt patogmonice
schimbările caracterologice epileptoide acompaniate cu
un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.30. Tulbura-re psihotică ma –
niacală în legătu –
ră cu epilepsiaTulburări caracterizate printr-o schimbare a dispoziției
sau afectului, însoțite de obicei de o schimbare la nive-
lul intregii activități; manifestări maniacale, asociate și acompaniate de tulburări delirioase onirice cu retrăiri
halucinatorii vizuale, mai rar auditive, olfactive, tactile,
gustative. Aceste manifestări sunt pe un traseu EEG spe-cific cu activitate epileptică și existența unui istoric cert
pentru o epilepsie.
F06.31. Tulbu-
rare psihotică bi –
polară în legătură
cu epilepsiaTulburări caracterizate prin modificări repetate ale
dispoziției, de obicei însoțite de o schimbare a nivelului glo-
bal de activitate cu perindarea perioadelor de mânie, hipo-
mânie și a perioadelor de scădere a dispoziției și energiei până la stări depresive și subdepresive, asociate și acompa-
niate de tulburări delirioase-onirice cu retrăiri halucinato-
rii vizuale, mai rar de altă natură. Criteriul care permite includerea acestor tulburări în prezenta secțiune il consti-
tuie semnele paroxismale și caracterologice epileptoide și
un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.32. Tulbu-rare depresivă în
legătură cu epi –
lepsiaTulburări caracterizate prin modificări ale dispoziției, de obicei insoțite de o schimbare a nivelului global de activi-
tate cu perioade de indispoziție și scăderea energiei până la stări depresive și subdepresive. Singurul criteriu care
permite includerea acestor tulburări în această secțiune îl
constituie existența semnelor paroxismale la EEG, schim-bările caracterologice epileptoide și existența unui istoric
cert pentru o epilepsie.

45F06.33. Tulbura-
re non-psihotică
afectivă mixtă în
legătură cu epi –
lepsiaTulburări caracterizate prin modificări ale dispoziției, insoțite de o schimbare a nivelului global de activitate cu perioade de mânie și activitate energetică sporită, alterna-
rea perioadelor de indispoziție și scăderea energiei pănă
la stări depresive și subdepresive. Singurul criteriu care permite includerea acestor tulburări în această secțiune îl constituie faptul existenței unei suferințe cerebrale cu in-
dici de organicitate, cu semne paroxismale la traseul EEG
și schimbări caracterologice epileptoide, dar și existența unui istoric cert pentru o epilepsie.
F06.34. Tulburare hipomaniacală în
legătură cu epi –
lepsiaTulburări caracterizate printr-o schimbare a dispoziției tip
hipomaniacal, însoțite de obicei de o schimbare la nivelul întregii activitați de tip hipomaniacal, care nu sunt asociate
de tulburări delirioase și halucinatorii, dar care survin ca
o consecință a unei tulburări organice cu manifestare de tip paroxismal la traseul EEG, schimbări caracterologice.
Este necesar un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.42. Tulburare
anxioasă în legă –
tură cu epilepsiaO tulburare caracterizată prin trăsăturile descriptive
esențiale ale unei tulburări de anxietate generalizată (a se
vedea ICD-10, F41.1), ale unei tulburari de panică (a se vedea ICD-10, F41.0) sau ale unei combinații a celor două,
dar survenind ca o consecință a epilepsiei. Tulburări care
întrunesc criteriile ICD-10 pentru:
 Tulburare de anxietate generalizată paroxismală (a
se vedea ICD-10, F41.1)
 Atac de panică paroximală (a se vedea ICD-10, F41.0) Tulburări mixte paroxismale: prin asocierea tulbu-
rării de anxietate generalizată cu atacul de panică paroxismală cu semne distinctive.
Este necesară prezența unei tulburări organice cu manifes-
tare de tip paroxismal la traseul EEG, un istoric cert pentru
o epilepsie.
F06.52. Tulburare
disociativă în le –
gătură cu epilepsiaInclude criteriile descriptive demonstrative pentru o tulbura-
re disociativă (a se vedea ICD-10, F44) cu un istoric diagnos-ticat de epilepsie. O tulburare caracterizată printr-o pierdere
parțială sau completă a integrării normale între amintirile
trecutului, conștiința identității, a senzațiilor imediate și controlul mușchilor corpului (a se vedea ICD-10, F44), dar
survenind ca o consecință a unei tulburări paroxismale, care
apoi, fiind minuțios investigată, confirmă epilepsia. Este ne-
cesar un istoric cert pentru o epilepsie și activitate epileptică
la traseul EEG.

46F06.62. Tulburare
emoțional-labilă
(astenică) în legă –
tură cu epilepsiaO tulburare caracterizată prin incontinența sau labilitatea
emoțională, stare de extenuare și o varietate de senzații fi-zice neplacute (de ex., vertij) și dureri, dar survenind ca o
consecință a unei tulburări organice cu manifestări de tip
paroxismal. Sindromul axial este astenia (mai frecvent pos-turală), hipersensibilitatea, diminuarea activității motorii,
irascibilitatea, tulburările praxisului și ale memoriei, drept
consecințe ale stărilor comițiale în manifestarea epilepsiei. Este necesar un istoric cert pentru o epilepsie și activitate
epileptică la traseul EEG.
F06.72. Tulburare
congnitivă ușoară în legătură cu epi –
lepsiaO tulburare caracterizată prin alterarea memoriei,
dificultăți de învățare și capacitate redusă de concentrare
asupra unei sarcini pentru perioade mai mult decât scurte. Deseori există un sentiment marcat de oboseală mintală
atunci când sunt întreprinse sarcini mintale, iar obținerea
de noi cunoștințe este în mod subiectiv considerată a fi dificilă, chiar dacă obiectiv demonstrează un succes. Ni-
ciunul dintre aceste simptome nu este atât de sever încât
să fie pus un diagnostic de demență (a se vedea ICD-10,
F00-F03), fie de delirium (a se vedea ICD-10, F05). Tul-
burările mnezice nesemnificative, tulburările procesului asociativ, verbale și comportamentale sunt strâns legate cu stările ictale epileptice, schimbări epileptiforme la tra-
seul EEG și un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.81. Alte tul –
burări psihotice
în legătură cu epi –
lepsiaExemple servesc stările anormale ale dispoziției asocia-
te cu stările halucinatorii, delirioase și onirice (mai des
depresiile) în timpul terapiei cu steroizi și cu antidepre-
sante. Include psihoza epileptică nespecificată și manifes-
tări epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.82. Alte tul –
burări non-psiho-
tice în legătură cu
epilepsiaExemple servesc stările anormale ale dispoziției fără ma-nifestări halucinatorii, delirioase și onorice (mai des de-presii) în timpul terapiei cu steroizi și cu antidepresante.
Includ manifestările epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.91. Tulburări psihotice nedife –
rențiate în legătură cu epilepsiaInclud stările cu structură sindromală psihotică incertă. In-clud manifestările epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.

47F06.92. Tulburări
non-psihotice
nediferențiate în
legătură cu epi –
lepsiaInclud stările cu structură sindromală non-psihotică nedi-ferențiată și manifestările epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.99. Tulburări psihice nediferen –
țiate în legătură
cu epilepsiaSe caracterizează prin modificări de personalitate – tip epileptic, torpiditate, viscozitatea gândirii; bradifrenie,
euforie sau disforie. Includ manifestările epileptice pe tra-seul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.
F07.02. Tulburări de personalitate
în legătură cu epi –
lepsiaTulburări caracterizate printr-o alterare semnificativă a
tipurilor de comportament obișnuite subiectului înain-te de survenirea bolii, implicând exprimarea emoțiilor,
necesitaților și impulsurilor, alterarea funcțiilor cog-
nitive și de gândire. Se caracterizează prin modificări de personalitate – tip epileptic, torpiditate, viscozitatea
gândirii; bradifrenie, euforie sau disforie. Includ sindro-
mul personalității din epilepsia limbică și manifestările epileptice pe traseul EEG cu un istoric de diagnostic de
epilepsie.
F07.82. Alte tul –
burări mintale de personalitate și de
comportament în legătură cu epi –
lepsiaTulburări emoționale, cognitive, de personalitate și com-portament care n-au fost elucidate în compartimentele precedente. Acestea sunt tulburări afective organice ale
emisferei drepte, unde sunt perturbate capacitatea de a se
exprima sau de a înțelege, emoția. Din acest compartiment fac parte tulburările cu diverse schimbări de personalitate
și comportament nedefinite mai sus și cu grad ușor de afec-
tare congnitivă care nu ating gradul demenței din bolile mintale progresive, cum ar fi Alzheimer, Parkinson etc., și
exclude deliriumul (a se vedea ICD-10, F05). Includ mani-
festările epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru
o epilepsie.
F07.92. Tul-burări mintale nediferențiate de
personalitate și
comportament în legătură cu epi –
lepsiaInclud psihosindromul organic cerebral în cadrul epilep –
siei. Includ manifestări epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.

48F7x1. Deficiență
semnificativă a comportamentului și a abilităților intelectuale nece –
sitând atenție sau tratament, cauzată de epilepsie .O afecțiune de dezvoltare intreruptă sau încompletă a intelec-tului, care este caracterizată în special prin deficiența unor abilități manifestate în perioada de dezvoltare, abilități care contribuie la întregul nivel al inteligenței, adică abilități cog-nitive, de limbaj, motrice și sociale. Retardarea se poate pro-duce cu sau fără vreo altă afecțiune mintală sau fizică. Grade-le de retardare mintală sunt estimate în mod convențional prin teste de inteligență standardizate. Acestea pot fi suplimentate prin scări gradate care evaluează adaptarea socială într-un mediu dat. Aceste măsuri furnizează o indicație aproximativă a gradului de retardare mintală. De asemenea, diagnosticul va depinde de evaluarea totală a funcționării intelectuale efectuată de către un diagnostician abilitat. Abilitățile inte-lectuale și adaptarea socială se pot schimba în timp și, oricât de puțin, se pot îmbunătăți ca rezultat al antrenamentului sau reabilitării. Diagnosticul ar trebui sa se bazeze pe nivelurile prezente de funcționare. Folosiți un cod adițional pentru a identifica afecțiunile asociate, cum ar fi epilepsia.Tulburările mnezice nesemnificative, tulburările procesului asociativ, verbale și comportamentale sunt strâns legate cu stările ictale epileptice, schimbări epileptiforme la traseul EEG și cu un istoric cert pentru o epilepsie.
Etapa maladiei Procesuală, remisiune, acutizare.
Complicațiile Complicațiile somatice, auto- și heteroagresiunea, sinuci-derea, „starea de rău epileptic”, asfixierea, politraumatis-mele, combustiile, coma.
4.2.2. Profilaxia TPCE
4.2.2.1. Factorii de riscFactorii de risc în dezvoltarea TPCE sunt prezentați în Caseta 1.
Caseta 1. Factorii de risc în dezvoltarea TPCE
 Antecedentele heredocolaterale prezente.
 Crește riscul de dezvoltare a TPCE în epilepsie în urma complicațiilor pla-
centare, care generează insuficiența de oxigen a fătului [11].
 Hipoxia intra- și perinatală sporește probabilitatea de dezvoltare a TPCE
în epilepsie [53].
 Complicațiile obstetricale cresc riscul de dezvoltare a TPCE în epilepsie [11].
 Traumatismele în timpul nașterii (în special travaliilor prelungite) sunt legate
de apariția modificărilor patologice pronunțate – atrofia cerebrală și micșora-
rea mărimii hipocampului – atestate frecvent în TPCE în epilepsie [43].

494.2.2.2. Recomandări generale privind profilaxia TPCE în epilepsie
Recomandările generale privind profilaxia TPCE în epilepsie sunt prezenta –
te în Caseta 2.
Caseta 2. Recomandări generale privind profilaxia TPCE în epilepsie
Masurile de profilaxie primară se limitează la consultațiile medico-genetice:
 Pentru profilaxia epilepsiei o importanță deosebită are evitarea căsătoriilor
între bolnavii cu această patologie, deoarece riscul apariției bolii la copiii
acestora atinge limita de 40%, în timp ce în situația unui părinte bolnav riscul constituie doar 10%.
Profilaxia secundară constă în:
 depistarea precoce a bolii;
 efectuarea terapiei (în condiții de staționar și/sau ambulatoriu), care pre-
vine progresia, agravarea și apariția recidivelor;
 crearea unui regim individual de tratament (în colaborare cu medicul psihi –
atru).
Profilaxia terțiară include un complex de măsuri (pedagogice, social-psiholo-
gice, profesionale și altele) care vizează: antrenarea mecanismelor de compensare;
 stimularea compartimentelor intacte ale psihicului pacientului, care vor
permite restabilirea adaptabilității la condițiile vieții cotidiene;
 restabilirea relațiilor sociale, a cunoștințelor și a abilităților profesionale;
 asigurarea condițiilor igienice generale bune, a unui regim individual, cu
excluderea supraefortului mintal sau fizic;
 pentru realizarea unei profilaxii maxime, pacientul trebuie să fie încadrat în
regim de muncă și odihnă rațională.
4.2.3. Conduita pacientului cu TPCE
Pașii obligatorii în examinarea pacientului cu TPCE sunt prezentați în
Caseta 3.
Caseta 3. Pașii obligatorii în examinarea pacientului cu TPCE
 Examene de bază:
examenul clinic psihiatric și somatic, neurologic complet
obținerea informațiilor privind maladia și factorii de risc din surse supli –
mentare (rude, prieteni, colegi etc.)
 examenul paraclinic.
 Examene suplimentare :
 examenul psihologic
 consultul medical.

504.2.3.1. Anamneza
Recomandări pentru colectarea datelor anamnezice în TPCE sunt prezentate
în Caseta 4.
Caseta 4. Recomandări pentru colectarea datelor anamnezice în TPCE
 Ereditatea (rude cu tulburări psihice).
 Depistarea semnelor prodromale:
Fenomene paraepileptice nocturne: fobii, excitație psihomotorie paroxis-o
tică, bruxism, somnilochism, fenomene mioclonice în perioada somnului,
enurezis, somnambulism și alte automatisme nocturne;
Paroxisme vegeto-viscerale parțiale polimorfe: respiratorii, cardiace, o
gastrointestinale, cefalee migreniformă etc.;
Tulburări de dispoziție paroxistice cu elemente disforice;o
Dereglarea somnului cu visuri terifiante, stereotipe, cromatice cu pertur – o
barea structurii somnului;Prezența în premorbid a trăsăturilor de personalitate torpidă cu gândire o
circumstanțială și tendințe de detaliere;Diminuarea ușoară a funcțiilor mnezice și prosexice;o
Afectivitate exagerat labilă și ambivalență.o
 Analiza factorilor individuali de risc pentru prevenirea acutizării în viitor .
Factorii privind pronosticul bolii de TPCE în epilepsie sunt prezentați în
Caseta 5.
Caseta 5. Factori privind pronosticul bolii de TPCE în epilepsie
Factori de pronostic
favorabil
 Lipsa simptomelor neu-
rologice de focar.
 Lipsa factorilor declan –
șatori evidenți.
 Lipsa simptomelor
specifice tulburărilor
afective.
 Familie organizată.
 Lipsă tulburărilor
mintale în istoricul
familial.
 Prezența crizelor gene-
ralizate non-convulsi-ve tip absențe.
 Monomorfismul crizelor .
 Crize convulsive noc-
turne.
 Eficiența monoterapiei
antiepileptice.
 Normalizare rapidă și
completă a traseului
EEG sub influența te-
rapiei specifice.
 Sisteme de suport efici –
ente.Factori de pronostic nefavorabil
 Prezența simptomelor neurologice de focar.
 Prezența factorilor declanșatori evidenți.
 Prezența simptomelor specifice tulburărilor afective.
 Prezența schimbărilor caracterologice în premor –
bid, la rude.
 Prezența schibărilor de caracter și intelectual
mnezice specifice.
 Prezența crizelor cu tendință de evoluție în serii în
anamneză.
 Prezența în anamneză a stărilor de „rău epileptic”.
 Patologie organică comorbidă.
 Persistența fenomenului de dezonorare și umilire
din partea comunității, societății, cu formarea sin-
dromului de „stigmatizare”.
 Prezența stărilor psihotice epileptice.
 Familie dezorganizată.
 Prezența tulburărilor mintale în istoricul familial.
 Prezența acceselor polimorfe cu frecvență în
creștere.
 Ineficiența monoterapiei.
 Istoricul familial de epilepsie.
 Sisteme de suport insuficiente.
 Istoricul de traumatism perinatal.
 Istoricul privind prezența episoadelor de furie,
violență, automutilări.

514.2.3.2. Manifestările clinice
Tabloul clinic al tulburărilor psihice non-psihotice în epilepsie este prezentat
în Caseta 6.
Caseta 6. Tulburări psihice non-psihotice în epilepsie. Tabloul clinic
F06.42. Tulburare anxioasă în legătură cu epilepsia. O tulburare caracterizată
prin trasăturile descriptive esențiale ale unei tulburări de anxietate generalizată
(a se vedea ICD-10, F41.1), ale unei tulburări de panică (a se vedea ICD-10,
F41.0) sau ale unei combinații a celor două, dar survenind ca o consecință a epilepsiei. Tulburări care întrunesc criteriile ICD 10 pentru:
Tulburare de anxietate generalizată paroxismală (a se vedea ICD-10,
F41.1).
Atac de panică paroximală (a se vedea ICD-10, F41.0).
Tulburări mixte paroxismale: prin asocierea tulburării de anxietate generaliza-
tă cu atacul de panică paroxismală cu semene distinctive.
F06.52. Tulburare disociativă în legătură cu epilepsia. Tulburarea care in-
clude criteriile descriptive demonstrative pentru o tulburare disociativă (a se
vedea ICD-10, F44) cu un istoric de diagnostic de epilepsie. O tulburare ca-
racterizată printr-o pierdere parțială sau completă a integrării normale între amintirile trecutului, conștiința identității și a senzațiilor imediate și controlul
mușchilor corpului (a se vedea ICD-10, F44), survenind ca o consecință a
unei tulburări paroxismale, care apoi, fiind minuțios investigată, confirmă epi-
lepsia. În tabloul clinic se constată deteriorarea controlului asupra motoricii,
senzorialului și memoriei. Sunt posibile tulburări amnezice, fugi, stupoare, transe, surdomutism, astazie, abazie, crize de convulsii polimorfe. Includ ma-nifestările epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.62. Tulburare emoțional-labilă (astenică) în legătură cu epilepsia.
O tulburare caracterizată prin incontinența sau labilitatea emoțională, stare de extenuare și o varietate de senzații fizice neplacute (de ex., vertij) și
dureri, survenind ca o consecință a unei tulburări organice cu manifestări
de tip paroxismal. Sindromul axial este astenia (mai frecvent posturală), hipersensibilitatea, diminuarea activității motorii, irascibilitatea, tulbură-
rile praxisului și ale memoriei, drept consecințe ale stărilor comițiale în
manifestarea epilepsiei. Includ manifestările epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.72. Tulburare congnitivă ușoară în legătură cu epilepsia. O tul-
burare caracterizată prin alterarea memoriei, dificultăți de învățare și ca-
pacitate redusă de concentrare asupra unei sarcini pentru perioade mai
mult decât scurte. Deseori există un sentiment marcat de oboseală mintală
atunci când sunt intreprinse sarcini mintale, iar obținerea de noi cunoștințe este în mod subiectiv considerată a fi dificilă, chiar dacă obiectiv demon-
strează un succes. Niciunul dintre aceste simptome nu este atât de sever
încat să fie pus un diagnostic de demență (a se vedea ICD-10, F00-F03),
fie de delirium (a se vedea ICD-10, F05). Acest diagnostic ar trebui sa

52fie pus numai în asociere cu o tulburare fizică specifică și nu ar trebui să fie pus
în prezența vreo uneia dintre tulburările mintale sau comportamentale clasi-
ficate la ICD-10, . Tulburarea poate precede, însoți sau urma o largă
varietate de infecții și tulburări fizice, atât cerebrale, cât și sistemice. Tulburările mnezice nesemnificative, tulburările procesului asociativ, verbale și comporta –
mentale sunt strâns legate cu stările ictale epileptice, schimbările epileptiforme
pe traseul EEG și un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.82. Alte tulburări non-psihotice în legătură cu epilepsia. Exemple ser –
vesc stările anormale ale dispoziției fără stări halucinatorii, delirioase și onirice
(mai des depresii) în timpul terapiei cu steroizi și cu antidepresante. includ
manifestările epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.F06.92. Tulburări non-psihotice nediferențiate în legătură cu epilepsia. in-
clud stările cu structură sindromală non-psihotică nediferențiată și manifestările
epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.99. Tulburări psihice nediferențiate în legătură cu epilepsia. Se carac –
terizează prin modificări de personalitate – tip epileptic, torpiditate, viscozitatea
gândirii; bradifrenie, euforie sau disforie. Includ manifestările epileptice pe tra-
seul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.F07.02. Tulburări de personalitate în legătură cu epilepsia. O tulburare ca-
racterizată printr-o alterare semnificativă a tipurilor de comportament obișnuite subiectului înainte de survenirea bolii, implicând exprimarea emoțiilor, necesitaților și impulsurilor, de asemenea, alterarea funcțiilor cognitive și de
gândire. Se caracterizează prin modificări de personalitate – tip epileptic, torpi-
ditate, viscozitatea gândirii; bradifrenie, euforie sau disforie. Includ sindromul personalității din epilepsia limbică și manifestările epileptice pe traseul EEG cu
un istoric cert pentru o epilepsie.
F07.82. Alte tulburări mintale de personalitate și de comportament în le-gătură cu epilepsia. Tulburări emoționale, cognitive, de personalitate și com-
portament care n-au fost elucidate în compartimentele precedente. Acestea sunt tulburări afective organice ale emisferei drepte, unde sunt perturbate capacita –
tea de a se exprima sau de a ințelege emoția. La acești pacienți se observă un
fundal ușor depresiv, apărut din cauza limitării expresivității emoționale. Din
acest compartiment fac parte pacienții cu diverse schimbări de personalitate și comportament nedefinite mai sus și cu grad ușor de afectare congnitivă, care nu
ating gradul demenței din bolile mintale progresive, cum ar fi Alzheimer, Par –
kinson etc., și exclude deliriumul (a se vedea ICD-10, F05). Includ manifestări
epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.F07.92. Tulburări mintale nediferențiate de personalitate și comportament
în legătură cu epilepsia. Includ psihosindromul organic cerebral în cadrul epi-
lepsiei, precum și manifestări epileptice pe traseul EEG cu un istoric cert pentru
o epilepsie.

53Tabloul clinic al tulburărilor psihice psihotice în epilepsie este prezentat în
Caseta 7.
Caseta 7. Tulburări psihice psihotice în epilepsie. Tabloul clinic
F05.02. Delirium nesuprapus unei demențe în epilepsie. Un sindrom cerebral
organic nespecific etiologic, caracterizat prin perturbații simultane de conștiință
și atenție, percepție, gândire, memorie, comportament psihomotor și ritm somn-veghe. Durata este variabilă și gradul de severitate variază de la ușor la foar –
te sever. Pot fi prezente iluzii și halucinații vizuale, afectarea evocării trecu-tului imediat, dar cu păstrarea trecutului mai îndepărtat în memorie, hiper- și hipoactiviate, creșterea sau scăderea tempoului verbal și ideativ, dezorientarea
temporo-spațială, intricată uneori cu false cunoașteri, tulburarea ritmului somn-
veghe, vise, coșmaruri și uneori halucinații după trezire, tulburări emoționale de tip depresie, anxietate, euforie sau perplexitate. Frecvent datele traseului EEG
semnalează activitate epileptică și la predecesori sub forma unei aure patog-
monice pentru epilepsie. Este imposibil a stabili prezența certă a unei demențe. Este obligatoriu un istoric cert pentru o epilepsie.
F05.12. Delirium suprapus pe demență în epilepsie. Persistă deteriorarea tu-
turor facultăților intelectuale, mnezice emoționale, volitive, pierderea capacității
de instruire, pierderea capacității de a înțelege, perturbarea vorbirii, gândirii,
pierderea valorilor morale și dezadaptarea socială.Tulburare pronunțată a me-
moriei, cu referință la evenimentele recente și îndepărtate în timp (din trecutul îndepărtat). Aceste simptome trebue să persiste nu mai puțin de 6 luni. Sunt
schimbări specifice la traseul EEG și stări paroxismale polimorfe. Există semne
certe de demență. Este obligatoriu un istoric cert pentru o epilepsie.F05.82. Alt delirium în legătură cu epilepsia. Un sindrom cerebral organic
nespecific, etiologic caracterizat prin perturbații simultane de conștiință și atenție, percepție, gândire, memorie, comportament psihomotor. Durata și gra-dul de severitate este variabil: de la ușor la foarte sever. Pot fi prezente iluzii și
halucinații vizuale, afectarea evocării trecutului imediat, dar cu păstrarea tre-
cutului mai îndepărtat în memorie, hiper- și hipoactivitate, creșterea și scăde-rea tempoului verbal și ideativ, dezorientarea temporo-spațială, intricată uneori
cu false cunoașteri, tulburarea ritmului somn-veghe, vise, coșmaruri și uneori
halucinații după trezire, tulburări emoționale de tip depresie, anxietate, euforie sau perplexitate. Pe traseul EEG se semnalează activitatea epileptică. Este obli-
gatoriu un istoric cert pentru o epilepsie.
F05.92. Delirium neidentificat în legătură cu epilepsia. În acest compartiment
de delir preponderența o fac semnele de conștiință confuzionată subacută sau de
delir subacut rudimentar și nestructurat. Cazuri care nu întotdeauna corespund
tuturor criteriilor de delir. Sunt prezente semne demențiale, preponderent de grad ușor și scimbările caracterologice pentru o epilepsie cu schimbări specifice
epileptice pe traseul EEG. Este obligatoriu un istoric cert pentru o epilepsie.

54F06.02. Halucinoză în legătură cu epilepsia. În criteriile generale pentru halu-
cinoza organică sunt prezentate halucinații permanente sau tranzitorii, de obicei
vizuale sau (mai rar) verbale, care se manifestă pe fundal de conștiință lucidă,
prin lipsa unui declin intelectual semnificativ, prin absența unei tulburări proe-minente a dispoziției și prin lipsa ideilor delirante în prim-plan. Importante sunt
și scimbările caracterologice pentru o epilepsie cu modificări specifice la traseul
EEG demonstrate anterior într-un anamnestic cert pentru o epilepsie.F06.12. Stare catatonică în legătură cu epilepsia. Tulburarea activității psi-
homotorii, cu diminuarea activității (stupoare) sau activitate sporită (agitație) asociată cu sindroame catatonice. Stările catatonice pot aparea în mare parte pe fundal de conștiință alterată cu perioade de hipoamnezii. Starea de agitație
este fără acte de violență deosebite de cele la catatonia schizofrenă. Stările de
stupoare sunt neexpresive cu parțialitate de mutism și rigiditate posturală, iar stările de trecere de la hiperagresivitate la stupoare sunt treceri mai puțin pro-
eminente. Sunt necesare scimbări caracterologice pentru o epilepsie cu schim-
bări specifice la traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie.F06.22. Tulburare delirantă în legătură cu epilepsia. O tulburare în care de-
lirurile persistente sau recurente domină tabloul clinic. Delirurile pot fi insoțite de halucinații. Pot fi prezente unele trasături sugestive de schizofrenie, cum ar fi halucinațiile bizare sau tulburarea de gândire. Starea psihotică derulează pe fun-
dal de conștiință lucidă. La fel sunt patogmonice epilepsiei: sindromul Fredoli,
delir de intermetamorfoză, stările deosebite de extaz, crepusculare și onirice. Sunt importante delimitarea pentru epilepsie a sindromului alternant, ameliora –
rea traseului EEG în această perioadă psihotică. Sunt patogmonice schimbările caracterologice epileptoide acompaniate cu un istoric cert pentru o epilepsie.F06.30. Tulburare psihotică maniacală în legătură cu epilepsia. Tulburări
caracterizate printr-o schimbare a dispoziției sau afectului, însoțite de obicei de o schimbare la nivelul întregii activități; maniacal, asociate și acompaniate de tulburări delirioase onirice cu retrăiri halucinatorii vizuale, mai rar auditive,
olfactive, tactile, gustative. Aceste manifestări sunt pe un traseu EEG specific
cu activitate epileptică și este necesar un istoric cert pentru o epilepsie.F06.31. Tulburare psihotică bipolară în legătură cu epilepsia. Tulburări ca-
racterizate prin modificări repetate ale dispoziției, de obicei însoțite de o schim-bare a nivelului global de activitate cu perindarea perioadelor de mânie, hipo-mânie și a perioadelor de scădere a dispoziției și energiei până la stări depresive
și subdepresive, asociate și acompaniate de tulburări delirioase-onirice cu retră-
iri halucinatorii vizuale, mai rar de altă natură. Criteriul ce permite includerea acestor tulburări în prezenta secțiune il constituie semnele paroxismale și carac –
terologice epileptoide și un istoric cert pentru o epilepsie.F06.32. Tulburare depresivă în legătură cu epilepsia. Tulburări caracteriza-
te prin modificări ale dispoziției, de obicei însoțite de o schimbare a nivelului

55global de activitate cu perioade de indispoziție, scăderea energiei până la stări
depresive și subdepresive. Unicul criteriu care permite includerea acestor tul-
burări în prezenta secțiune îl constituie existența semnelor paroxismale la EEG,
schimbările caracterologice epileptoide și a unui istoric cert pentru o epilepsie.F06.33. Tulburare non-psihotică afectivă mixtă în legătură cu epilepsia.
Tulburări caracterizate prin modificări ale dispoziției, însoțite de o schimbare
a nivelului global de activitate cu perioade de mânie și activitate energetică sporită, alternarea perioadelor de indispoziție și scăderea energiei pănă la stări
depresive și subdepresive. Unicul criteriu care permite includerea respectivelor
tulburări în această secțiune îl constituie existența unei suferințe cerebrale, în particular cu indici de organicitate și cu semne paroxismale la traseul EEG,
schimbări caracterologice epileptoide, dar și un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.34. Tulburare hipomaniacală în legătură cu epilepsia. Tulburări carac –
terizate printr-o schimbare a dispoziției tip hipomaniacal, însoțite de obicei de
o schimbare la nivelul întregii activități tip hipomaniacal, care nu sunt asociate
de tulburări delirioase și halucinatorii. Acestea survin ca o consecință a unei tulburări organice cu manifestare de tip paroxismal la traseul EEG, schimbări
caracterologice. Este necesar un istoric cert pentru o epilepsie.
F06.81. Alte tulburări psihotice în legătură cu epilepsia. Exemple servesc
stările anormale ale dispoziției asociate cu stări halucinatorii, delirioase și oniri-
ce (mai des depresii) în timpul terapiei cu steroizi și cu antidepresante. includ
psihoza epileptică nespecificată, manifestări epileptice pe traseul EEG cu un
istoric cert pentru o epilepsie.
F06.91. Tulburări psihotice nediferențiate în legătură cu epilepsia. includ
stările cu structură sindromală psihotică incertă, și manifestările epileptice pe
traseul EEG cu un istoric cert pentru o epilepsie [43-45].
Tabloul clinic al demenței în epilepsie este prezentat în Caseta 8.
Caseta 8. Demența în epilepsie. Tabloul clinic
Simptome cognitive și asociative:
 Tulburarile de memorie în sensul diminuării cantitative (hipomnezia) sunt
evidente și marchează pe plan clinic debutul demenței. Ele se agravează pro-
gresiv pâna la amnezie retro-anterogradă și uneori apar unele paramnezii.
 Hipoprosexia este constantă, accentu ându-se progresiv până la pierderea
totală a capacității de concentrare (aprosexie).
 Dezorientarea în timp, spațiu și la propria persoană sunt simptome invari-
abile în stadii mai avansate ale procesului deteriorativ.
 Gândirea devine lentă și săracă în conținut (săracire ideativă). Alterarea gândirii este cvasitotală, reflectându-se prin emiterea unor sunete
fără sens sau mutism pe plan perceptiv, se instalează treptat.
 Agnozii, nerecunoaștererea anturajului.

56Simptome afective:
 Iritabilitatea se poate asocia la depresie – apare dispoziția disforică.
 Stările disforice ale epilepsiei (stări numite și disforii) sunt cele mai frecven –
te tulburări afective la bolnavii epileptici.
Acestea sunt:
a) autohtone, indiferente, neavând legătură cu manifestările paroxismale
critice;
b) precritice și c) postcritice.
Pentru disforii este caracteristică triada de simptome: tristețe, anxietate și mâ-
nie. Când sunt prezente toate cele trei componente în timpul declanșării psiho-zei, se pot declanșa acte de violență cu asasinate și de violență deosebită. Stările de extaz la epilepsii se caracterizează printr-o afectivitate pozitivă
care atinge uneori un nivel superlativ: cu retrăiri de fericire, bucurie, iar uneori forme de extaz și senzații neobișnuite de naștere sau stări de orgasm psihic.
 Anxietatea este o stare afectivă pronunțată cantitativ, însoțită și acompaniată
de o neliniște și frică nestăvilită, nefiind dereminată de pacient ca factor etiologic.
 În stadii avansate apare o aplatizare a reacțiilor afective la stimulări, dubla-
tă de explozii afective de tipul afectelor fără o cauză aparentă.
Simptome comportamentale: Primele simptome pe plan comportamental se referă la scăderea interesului
pentru activități și a inițiativei (simptome care pot determina confuzie în diagnosticare ca pentru un episod depresiv).
 Progresiv apar perioade de akinezie întrerupte, alternând cu perioade de
agitație, comportamentul devine dezorganizat, abundând stereotipiile și per –
severările motorii și verbale .
Sindrom amnezic organic în legătură cu epilepsia F04.2. Sindromul se ca-
racterizează prin: asocierea tulburărilor de cunoaștere (agnozii) și atenție, me-morie, emoții și comportament psihomotor. Preponderent este afectată memo –
ria, privind evenimentele recente. Pronosticul depinde de evoluția leziunii de bază. Sindromul constă în alterarea gravă a memoriei recente și de lungă durată ce se caracterizează prin asocierea tulburărilor de instruire și a cunoștințelor noi, cu prezentarea unei amnezii anterograde și ușoară dezorientare în timp. Mai puțin e prezentă amnezia retrogradă care depinde de gradul de leziune or –
ganică și care poate ceda la recuperare. Percepția și alte funcții congnitive sunt păstrate, inclusiv intelectul. Pe lângă indicii de organicitate se depistează semne de impulsație iritativă, hipersincronă, epileptiformă și sensibilitate la probele funcționale efectuate. Sunt prezente simptome cerebrastenice paroxismale. Este obligatoriu un istoric cert pentru o epilepsie.

57F7x1. Deficiență semnificativă a comportamentului necesitând atenție
sau tratament, cauzată de epilepsie. O afectiune de dezvoltare întreruptă
sau incompletă a intelectului, care este caracterizată în special prin deficiența unor abilități manifestate în perioada de dezvoltare, abilități care contribuie la întregul nivel al inteligenței, adică abilități cognitive, de limbaj, motrice și sociale. Retardarea se poate produce cu sau fără vreo altă afecțiune mintală sau fizică. Gradele de retardare mintală sunt estimate în mod convențional prin teste de inteligență standardizate. Acestea pot fi suplimentate prin scări gradate care evaluează adaptarea socială într-un mediu dat. Aceste măsuri furnizează o indicație aproximativă a gradului de retardare mintală. De ase-menea, diagnosticul va depinde de evaluarea totală a funcționării intelec-tuale efectuată de către un diagnostician abilitat. Abilitățile intelectuale și adaptarea socială se pot schimba în timp și, oricât de puțin, se pot imbunătăți ca rezultat al antrenamentului sau reabilitării. Diagnosticul ar trebui sa se bazeze pe nivelurile prezente de funcționare. Folosiți un cod adițional pentru a identifica afecțiunile asociate, cum ar fi epilepsia.Tulburările mnezice nesemnificative, tulburările procesului asociativ, verba-le și comportamentale sunt strâns legate cu stările ictale epileptice, schimbări epileptiforme la traseul EEG și cu un istoric cert pentru o epilepsie.
Cele mai frecvente simptome prezente la pacienții cu epilepsie sunt prezen –
tate în Caseta 9.
Caseta 9. Cele mai frecvente simptome prezente la pacienții cu epilepsie
 Tulburările de personalitate
 Tulburările congnitive și mnezice ușoare
 Tulburările organice emoțional labile
 Tulburările organice disociative
 Tulburările organice depresive, anxioase, obsesive, atacuri de panică
 Tulburările organice ale dispoziției afective
 Tulburările organice amnestice

58Tulburările comportamentale prezente la pacienții cu epilepsie sunt prezen –
tate în Caseta 10.
Caseta 10. Tulburări comportamentale prezente la pacienții cu epilepsie
 Tulburările caracteriale:
egocentrismul
sâcâială
meticulozitatea
adezivitatea
pedanteria comică și dragoste scrupuloasă de ordine în casă, în executa –
rea indicațiilor medicilor, înregistrarea acceselor și exces de detalii în
descrierea acuzelor sale
punctualitatea
ranchinozitatea
infantilismul
brutalitatea
atașamentul excesiv față de oameni, situații, obiecte, animale
dorința extremă pentru dragoste de adevăr
ideile și expunerile de supravaloare față de rude, prieteni, despre care
pacienții vorbesc cu accent pe calitățile lor pozitive
tendința de a predica banal și edificator
optimismul epileptic
 Tulburările de gândire:
viscozitatea
bradifrenia
lentoarea ideomotorie
circumstanțialitatea
detalierea exagerată
găndirea cu perseverații
 Tulburările emoționale constante :
viscozitatea afectivă
irascibilitatea și coflictualitatea
impulsivitatea și explozivitatea
irascibilitatea și violența
pletora și inertitatea afectivă
distimia cu anxietatea agitată
defensivitatea
 Tulburările afective și de temperament:
depresia
anxietatea
obsesiile
instinct sporit de autoconservare
activare instinctuală prevalentă
diminuarea tempoului proceselor psihice
dispoziție diminuată (morocănoșie) [37, 42]

59Managementul stărilor psihotice acute cu comportament violent în epilepsie
este prezentat în Tabelul 2.
Tabelul 2. Managementul stărilor psihotice acute cu comportament violent
în epilepsie
Simptome Recomandări pentru personalul medical
Tahipnee, vociferări,
agitație psihomoto-
rie, mișcări repetitive, gesticulație excesivă,
impulsivitate, violență
verbală și motorie. Propria intuiție poate să vă fie de ajutor în această
situație.
 Fiind unul la unul cu bolnavul, asigurați-vă că sunteți
mai aproape de ușă decât de pacient.
 Nu stați singur cu pacientul; dacă este nevoie, chemați
ajutor (ex., poliția).
 Încercați să-l calmați și să vorbiți cu pacientul. Nu-l
atingeți.
 Folosiți limbajul corporal pentru a-l calma (stați
liniștit, cu palmele desfăcute, fiți vigilent).
 Obțineți consimțământul pacientului pentru acordarea
tratamentului. Dacă pacientul nu este de acord, poate
fi administrat tratamentul de urgență pentru a-i salva
viața sau pentru a-i ameliora starea generală, în caz că ea se agravează sever (cu aprobarea verbală a
oricărui medic).
 Folosiți la minimum posibil forța fizică.
4.2.3.3. Investigațiile paraclinice
Investigațiile paraclinice sunt prezentate în Caseta 11.
Caseta 11. Investigații paraclinice
Investigații paraclinice obligatorii:
 hemoleucograma
 sumarul urinei
 reacția de microprecipitare (RMP)
 coproscopia
 electrocardiografia (ECG)
 consultația ginecologului
Investigații paraclinice recomandabile:
 ureea
 glicemia
 proteina totală, creatinina
 lactatdehidrogenaza (LDH)

60 creatinfosfokinaza
 coagulograma (protrombina, fibrinogenul, D-dimerii)
 bilirubina totală și fracțiile ei
 indexul protrombinic
 enzime: alaninaminotransferaza (ALT)
 aspartataminotransferaza (AST)
 ionograma (Na, K, Ca, Mg, Cl)
 Reacția Wasserman
 Reacții imunologice tip RIBT, ELISSA
 consult oftalmolog
 examinarea fund de ochi
 consult neurolog
 EEG de rutină, cu probe funcționale, cu privare de somn, polisomnografia
 EEG-monitoring
 EEG-nocturnă
 EEG-video monitoring
 Eco-EG
 Reo-EEG
 dopplerografie
 cranioradiografie
 tomografie funcțională
 tomografie computerizată
 rezonanța magnetică nucleară (RMN)
 tomografie prin emisie de protoni (PET)
 radiografie (o dată la 6 luni) [31, 36]
4.2.3.4. Diagnosticul diferențial
Diagnosticul diferențial al stărilor morbide similare TPCE este prezentat în
Tabelul 3.

61Tabelul 3. Diagnosticul diferențial al stărilor morbide similare epilepsiei
Starea mor –
bidăEtiologia Starea prodromală DebutulManifestări
cliniceDura-
ta psi-
hozeiMarkeri spe –
cificiNivelul inte –
lectual până
la boalăConști-
ința
Psihoză
indusă de
substanțe
psihoactiveintoxicație
cu alcool,
droguriîn anamneză – date
care confirmă abu-
zul de alcool, dro-
guriacut tulburări de
conștiințăore,
zilealcoolemia diferit, posi –
bilă deterio –
rare organică
cerebralăafectată
Schizofrenie
și stări schi-
zotipaleîn anamneză – date
care confirmă schi-
zofreniaacut sau
lentpatern paro-
xisticzile,
lunischimbări
specifice la
examinarea
psihologicănivelul inte –
lectual rela-
tiv păstrat,
tulburări
specifice de
gândireafectată
sau păs-
trată
Psihoză invo-
lutivămodificări
organice
cerebrale,
în special,
vasculareîn anamneză – date
care confirmă mo-
dificări moderate de
comportamentinsidios tulburări de
percepție cu
referință la si –
tuații habitualeore,
zile,
lunisemne de
reducere a
nivelului inte –
lectualafectată
sau păs-
trată
Psihoză în
demențele de
tip atroficboala
Alzheimer,
Pick etc.în anamneză – date
care confirmă insta-
larea treptată a tul –
burărilor cognitive
și comportamentalemai
frecvent
insidiosafectarea
memoriei și a
funcțiilor cog –
nitiveluni modificări
atrofice con –
firmate neuro-
imagistic prin
TC sau RMNse evidenția –
ză diminua-
rea nivelului
intelectualafectată
(tip am-
nezic) sau
păstrată
Tulburare de
personalitate
tip schizoiddiferită:
organică și/
sau non-
organicăîn anamneză – date
care confirmă pre-
zența particulari –
tăților schizoide de
comportamentlent sau
acutabsența simp-
tomelor „pozi-
tive”ore,
zileeste păstrat păstrată

62Tulburare de
personalitate
disociativăorganică și/
sau non-
organicăîn anamneză – date
care confirmă pre-
zența particularită –
ților histrionice de
comportamentacut acutizarea, de
regulă, este
precedată de
situații streso-
geneore,
zile -este păstrat afectată
sau păs-
trată
Simulare psihogenă poate fi presupusă
existența probleme-
lor habituale, juri –
dice etc.în func –
ție de
scopul
persoa-
neidiscordanța
simptomelorore,
zile,
ani-este păstrat păstrată
Reacții
psihogene
(psihoză re-
activă)psihogenă evenimente catas –
trofice, dramatice în
viața personalăacut acutizarea pe
fondal streso-
genore,
zile,
luni-este păstrat afectată
Nevroze psihogenă evenimente nefa –
vorabile, malefice,
de durată în viața
personală, supra-
puse pe conflictele
intrapsihicelent, in –
sidiosse păstrează
discernămân-
tul criticore,
zile,
ani-este păstrat păstrată
Psihoză bi-
polarăendogenă în anamneză – date
care confirmă
schimbările emoțio –
nale pozitive sau/și
negative pronunțateacut corelația
(prezentă sau
absentă) tul –
burărilor de
gândire și de
percepție cu
fondalul emoți –
onal al pacien –
tuluizile,
luni
-este păstrat păstrată
sau afec-
tată
Psihoze so-
matogenetulburări
somaticeîn anamneză – date
care confirmă pre-
zența bolilor soma-
tice gravediferit tulburările
de gândire și
percepție apar
pe fondalul
tulburării con –
științeiore,
zile,
lunimodificări
paraclinice
în funcție de
patologia so-
maticăpoate fi di –
feritafectată

634.2.3.5. Condițiile de tratament
Criteriile de spitalizare a pacienților cu TPCE în epilepsie sunt prezentate în
Caseta 12.
Caseta 12. Criteriile de spitalizare a pacienților cu TPCE în epilepsie
În staționar (inclusiv spitalizare fără liberul consimțământ, în condițiile pre-
văzute de Legea privind asistența psihiatrică) în cazurile dereglărilor psihotice
pronunțate și de comportament cu pericol pentru societate :
 Depresia majoră cu idei autolitice
 Stările crepusculare cu comportament delirant – agresiv
 Delirul epileptic
 Halucinozele acute și subacute
 Disforiile
 Oneroidul epileptic
 Stările de extaz
 Starea acută halucinator-paranoidă cu afect anxios-fobic și impulsiv
 Stupoarea epileptică
 Agitația epileptică catatoniformă
Criteriile de spitalizare în reanimare a pacienților cu TPCE în epilepsie sunt
prezentate în Caseta 13.
Caseta 13. Criteriile de spitalizare în reanimare a pacienților cu TPCE în
epilepsie
 Decompensarea funcțiilor de importanță vitală în caz de: statut epileptic,
accese cu evoluție în serii – tip Grand Mal, stupoare epileptică cu refuz
alimentar, stări comatoase nediferențiate.
 Stările grave ca consecință a tentativelor suicidare sau traumatism post-
ictal.
4.2.3.6. Tratamentul TPCE
Etapele de tratament al pacienților cu TPCE în epilepsie sunt prezentate în
Caseta 14.
Caseta 14. Etapele de tratament al pacienților cu TPCE în epilepsie
 Terapia de jugulare.
 \Terapia de finisare sau de stabilizare a tratamentului.
 Jugularea simptomelor psihotice și restabilirea nivelului de adaptare
socioprofesională.
 Terapia profilactică (tratamentul de întreținere) [38].

644.2.3.6.1. Terapia de jugulare a TPCE
Terapia de jugulare se va iniția în momentul depistării dereglărilor psihice
și se va finisa în momentul constatării remisiunii clinice, adică va continua până
la reducerea considerabilă sau totală a psihozei. În cazul tulburărilor psihotice la pacientul cu epilepsie, obiectivul principal constă în jugularea simptomelor
psihozei acute (a se vedea Anexele 8-10).
Principiile tratamentului TPCE sunt prezentate în Caseta 15 .
Caseta 15. Principiile tratamentului TPCE
 Structura psihopatologică a tulburării psihice psihotice ori non-psihotice,
care determină alegerea remediilor psihotrope.
 Substituirea sau asocierea altor metode de tratament, ținându-se cont de
dinamica transformării sindromului în proces curativ.
 Monitorizarea stării somatice a pacientului, ținându-se cont de efectele
adverse ale medicației.
Terapia de jugulare a tulburărilor psihice psihotice în epilepsie este prezen –
tată în Caseta 16.
Caseta 16. Terapia de jugulare a tulburărilor psihice psihotice în epilepsie
 Antipsihotice convenționale și atipice – în cazul prevalenței simptomelor
productive (a se vedea Anexele 8, 9).
 Antipsihotice cu acțiune preponderent sedativă (Clorpromazinum, Levo-
mepromazinum) – în caz de agitație psihomotorie, agresivitate, ostilitate
(a se vedea Anexele 1, 2, 10).
 Antipsihotice cu acțiune preponderent antihalucinatorie și antidelirantă
(Haloperidolum, Risperidonum, Trifluoperazinum) – în caz de manifes-tări halucinator-paranoide cu fenomene de automatism psihic, pseudoha-
lucinații, delir de referință, persecuție etc. (a se vedea Anexele 2, 8, 9).
 Prezența în structura psihozei a afectului depresiv pronunțat impune ne-
cesitatea administrării remediilor antidepresive în doze suficiente pentru jugularea afectului patologic, concomitent se va ține cont de posibilitatea acutizării simptomelor productive. De aceea, preferențial se vor indica
antidepresive cu efect sedativ, dar cu prudență, deoarece cele triciclice
cresc riscul acutizării convulsiilor (a se vedea Anexele 9, 10).
Notă: Pentru evaluarea corectă a eficacității terapiei și pentru selectarea do-
zelor se va evita asocierea simultană a mai multor remedii neuroleptice. În cazul în care simptomele halucinator-delirante vor evolua pe fondal de agitație psihomotorie marcată, poate fi admisă administrarea simultană a două neuro-
leptice – unul cu efect sedativ, altul – cu efect antipsihotic. La pacientul epileptic
este mai benefică asocierea Haloperidolum cu Levomepromazinum (a se vedea Anexele 2, 8-10).

65Principiile de dozare a remediilor psihoactive în TPCE din epilepsie sunt
prezentate în Caseta 17.
Caseta 17. Principiile de dozare a remediilor psihoactive în TPCE din
epilepsie
În lipsa indicațiilor urgente (ex.: psihoză acută, agitație pronunțată), doza de
neuroleptic, de regulă, se majorează treptat până la atingerea rezultatului tera-
peutic sau pentru a împiedica dezvoltarea efectului secundar nedorit (fenomene
extrapiramidale) pronunțat. Pentru evaluarea toleranței remediului, tratamen-tul se va iniția cu doze mici (de test – de exemplu, 25-50 mg Clorpromazinum
sau Levomepromazinum). Lipsa reacțiilor alergice sau a altor reacții pe par –
cursul următoarelor 2 ore după administrarea medicamentului permite crește-
rea treptată a dozelor (a se vedea Anexele 2, 8, 9).
Notă: Agitația psihomotorie se va jugula, de regulă, în primele zile ale trata-
mentului.
Termenele aproximative ale tratamentului de jugulare în TPCE din epilepsie
sunt prezentate în Caseta 18.
Caseta 18. Termenele aproximative ale tratamentului de jugulare în
TPCE din epilepsie
 În staționare: În administrarea terapiei cu neuroleptice, termenele tratamen-
tului sunt individuale în fiecare caz concret, fiind gestionate în dependență
de compleanța remediilor antiepileptice cu respectarea dozelor terapeutice
raționale în lipsa efectelor de supradozaj (a se vedea Anexele 2, 8, 9).
 În condiții de ambulator: individualizat și pe măsura prevalenței tulburări-
lor psihice cu impact mediu – antipsihotice și antidepresive până la compen-
sarea stării pacientului (a se vedea Anexele 2, 8-11).
Criteriile de evaluare a eficacității terapiei în psihoza acută sunt prezentate
în Caseta 19.
Caseta 19. Criteriile de evaluare a eficacității terapiei în psihoza acută
 Normalizarea comportamentului, dispariția agitației sau a inhibiției
psihomotorii.
 Atenuarea simptomelor psihotice productive.
 Restabilirea atitudinii critice vis-à-vis de simptomele psihotice și
conștientizarea maladiei.
 Restabilirea funcției de rol social.
Acțiunile medicului în absența evoluției pozitive a tratamentului sunt pre-
zentate în Caseta 20.

66Caseta 20. Acțiunile medicului în absența evoluției pozitive a
tratamentului
 În absența evoluției pozitive a tratamentului pentru o perioadă de 3-6 săptă-
mâni (de verificat dacă pacientul administrează remediile, în special când
sunt prescrise comprimate sau capsule) se va da preferință remediilor, care
pot fi administrate parenteral sau se va utiliza un alt antipsihotic, care dife –
ră ca structură chimică și efecte clinice de precedentul.
 În cazul în care terapia cu remedii antipsihotice nu este eficientă, sunt reco-
mandate alte metode de tratament:
 anularea bruscă a tuturor preparatelor psihotrope;
 în unele cazuri pot fi utile plasmafereza și laseroterapia, asociate cu
psihofarmacoterapia.
Notă: Selectarea metodelor menționate în cazurile de refractare la tratament
se vor efectua strict individual, luându-se în considerare specificul stării cli –
nice și datele privind eficiența anterioară a diferitelor metode de tratament în
cazul clinic concret. Se va ține cont de starea somatică generală a pacientului
și de sensibilitatea acestuia la diverse metode terapeutice.
4.2.3.6.2. Terapia de finisare și de stabilizare a tratamentului bolnavilor
cu TPCE
Principiile terapiei sunt prezentate în Caseta 21.
Caseta 21. Principiile terapiei
 Se va continua administrarea antipsihoticului eficient.
 Se va opta pentru diminuarea până la reducerea totală a simptomelor
productive reziduale.
 În cazul instituirii remisiunii clinice stabile, dozele de antipsihotic se vor
reduce la minimum posibil.
 Durata tratamentului este diferită și, în cazuri rezistente la tratament,
poate atinge 90 de zile.
Notă: Pe tot trialul terapeutic sunt recomandate intervenții de recuperare și
reintegrare socială, activități psihosociale de grup și încadrarea în câmpul
muncii.
4.2.3.6.3. Terapia profilactică (de întreținere) cu antiepileptice a bolna-
vilor cu TPCE
Preparatele antiepileptice se referă la compartimentul „Boli ale sistemului
nervos” (a se vedea ICD-10, G40).

674.2.3.6.4. Terapia profilactică cu antipsihotice a bolnavilor cu TPCE
Principiile terapiei profilactice cu antipsihotice sunt prezentate în Caseta 22.
Caseta 22. Principiile terapiei profilactice cu antipsihotice a bolnavilor cu
TPCE
 Tratamentul este direcționat spre lichidarea paroxismelor noi și încetinirea
progresiei maladiei; menținerea nivelului optim de funcționare socială a
pacientului.
 Întru atingerea acestui scop, se vor utiliza antipsihoticele, a căror adminis-
trare a diminuat starea psihotică, dar în doze mai mici, comparativ cu cele utilizate în perioada acută; se va da prioritate antipsihoticelor atipice și ce-lor cu eliberare prelungită (a se vedea Anexele 2, 3); în cazul paroxismelor frecvente, în structura cărora persistă dereglări afective pronunțate, se va administra Carbamazepinum, derivații acidului valproic, Lamotriginum și
altele timostabilizatoare.
 Terapia antirecidivantă la bolnavii de epilepsie poate fi realizată prin două
metode de bază: Terapia continuă – bolnavul administrează remediile timp mai îndelungat
(adeseori este asociată cu diskinezii tardive, când timp îndelungat sunt administrate neuroleptice);
 Terapia periodică – remediile antipsihotice sunt administrate în stările de
prodrom sau în perioada în care se manifestă simptomele psihotice acute (este benefică în sensul evitării diskineziilor tardive, însă nu întotdeauna asigură o profilaxie eficientă a recăderilor sau/și recidivelor de tulburări psihotice).
 Decizia privind tratamentul optim este strict individuală pentru fiecare paci-
ent (a se vedea Anexele 8-11).
 Instalarea remisiunii clinice prevede reducerea treptată a dozelor de anti-
psihotic.
 Dozele medii, metodologia administrării și intervalul de administrare a neu-
rolepticelor cu eliberare prelungită sunt descrise în Anexele 3, 8, 9.
4.2.3.6.5. Reabilitarea socioprofesională a bolnavilor cu TPCE
Reabilitarea socioprofesională a bolnavilor cu TPCE din epilepsie este un
proces de durată, care nu se limitează doar la perioada tratamentului, ci continuă
în toate etapele de evoluție a maladiei [39, 43, 50]. Etapele reabilitării sociopro-fesionale sunt prezentate în Casetele 23-25 și în Anexa 12.

68Caseta 23. Etapa inițială a reabilitării socioprofesionale a bolnavilor cu
TPCE
 Vizează prevenirea dezvoltării diferitelor tulburări psihice și stigmatizare.
 Se petrece inițial, pentru ajustarea tratamentului, în cadrul asistenței psi-
hice în condiții de staționar.
 Sunt utilizate diverse exerciții (psihoterapie individuală și de grup, ergo-
terapie, stimularea activității sociale etc.).
Caseta 24. Etapa de fortificare a reabilitării socioprofesionale a bolnavilor
cu TPCE
 În această etapă bolnavii epileptici alienați se adaptează la codițiile
sociale, familiale și profesionale;.
 Se realizează în condiții de ambulator;
 Stimularea acțiunilor psihosociale ale bolnavilor epileptici cu tulburări
psihice se efectuează prin încadrarea în grupuri de susținere (pacienți cu
aceleași probleme), prin activități profesionale, culturale etc. orientate
spre autoafirmarea și păstrarea demnității de om.
 Deosebit de importantă este instruirea profesională și angajarea în câmpul
muncii.
 Altă latură deosebit de importantă constituie antrenarea rudelor în
reabilitarea bolnavilor epileptici cu tulburări psihice.
Caseta 25. Etapa finală a reabilitării socioprofesionale a bolnavilor cu
TPCE
 Recuperarea totală în condiții de ambulator a abilităților individuale și
sociale ale bolnavilor cu TPCE.
 Utilizarea diverselor activități psihosociale în familie, colectivul de muncă
și în comunitate, eventual: cămine pentru persoanele solitare; implicarea
pacienților în activități de grup, cluburi psihosociale etc.
 Reabilitarea prin muncă se va efectua în funcție de severitatea și durata
maladiei.
4.2.3.6.6. Psihoterapia TPCE
Psihoterapia se realizează după depășirea stării acute a bolnavului cu
TPCE:
 psihoterapia de susținere în grup (crearea și păstrarea relațiilor sociale);
 trainingul deprinderilor sociale;
 psihoterapia de familie, centrată pe crearea unui climat emoțional
empatic;
 psihoterapia individuală.

694.2.3.7. Supravegherea pacienților cu TPCE
Supravegherea pacienților cu TPCE este prezentată în Caseta 26 și în Anexa 12.
Caseta 26. Supravegherea pacienților cu TPCE
 Pacienții cu TPCE sunt supravegheați de psihiatrii secțiilor consultative:
pe parcursul primei luni după externare – o dată în săptămână; pe
parcursul următoarelor 5 luni – de 2 ori în lună; începând cu luna a 6-a până la finele unui an de la momentul externării – o dată în lună; după
perioada menționată pacienții vor beneficia de consultații, la necesitate.
 Periodicitatea supravegherii pacienților cu TPCE de către medicul de
familie.
 Medicul de familie monitorizează starea somatică a pacientului care se
află în tratament de susținere, pentru a preveni dezvoltarea efectelor
adverse ale remediilor psihoactive.
4.2.4. Complicațiile TPCE
Complicațiile tulburărilor psihice la epilepsie sunt prezentate în Caseta 27.
Caseta 27. Complicațiile tulburărilor psihice la epilepsie
 Sindromul neuroleptic malign:
 akatizia
 distonia acută
 sindromul Parchinsonian
 diskinezia tardivă
 Efectele secundare adverse severe ale remediilor psihoactive:
 agranulocitoza
 tromboembolismul
 miocardiopatia
 miocardita
 aritmiile cardiace
 infarctul de miocard
 creșterea ponderală
 reducerea libidoului
 hipersedarea
 oscilații ale tensiunii arteriale (creșterea sau reducerea)
 hipersalivația
 depresia
 prelungirea intervalului electrocardiografic QT
 hipokaliemia
 hipomagneziemia
 hipocalicemia
 sindromul X metabolic
 diabetul zaharat tip 2
 reducerea toleranței la glucoză

70Primul ajutor în caz de sindrom neuroleptic malign și sindrom serotoninic
este descris în Caseta 28.
Caseta 28. Primul ajutor în caz de sindrom neuroleptic malign și sindrom
serotoninic
Principala urgență în caz de sindrom neuroleptic malign :
 sistarea administrării antipsihoticelor;
 diminuarea hipertermiei diencefalice;
 corecția dereglărilor homeostaziei generale, tulburărilor hemodinamice,
metabolismului proteic, restabilirea funcțiilor reologice de a menține
echilibrul hidroelectrolitic și acidobazic;
 lupta cu deshidratarea prin infuzia cantităților mari de lichide (între 2,5
și 6 litri/zi) poate preveni decesul pacientului (se va ține cont de prezența/absența edemului cerebral);
 pentru restabilirea funcțiilor reologice, a volumului volemic și cu scop
de detoxifiere se va da prioritate administrării Plasmei, Albuminum, Poliglicinum, Reopliglucinum, Hemodesum, soluțiilor saline;
 pentru menținerea funcțiilor cardiace se recurge la amestecuri polarizante
– preferențial (sol. Glucozum 5% sau 10% – 100 ml + Kalii Chloridum
10% – 15-20 ml (Kalii aspartas + Magnesii aspartas 10 ml) + 4-6 UN de
Insulinum humanum);
 vitaminoterapia (preferențial Vit. din gr. B și C);
 cu scop de sedare: sol. Diazepamum 0,5% (20-60 mg) sau Natrii oxybutyras
20% – 10-20 ml;
 în calitate de remedii patogenice se vor administra agoniști ai dopaminei:
Bromcriptinum 7,5-60 mg/zi sau miorelaxante;
 terapia electroconvulsivă este eficientă doar în cazurile aplicării ei până
la instalarea tulburărilor amentiforme;
 tratarea infecțiilor intercurente.
Tratamentul este simptomatic și include:
 sol. Difenhidramina 1% – 2,0 ml i.m.
 sol. Diazepamum 0,5% – 2,0 ml i.v.
 sol. Clorură de calciu
10% – 10,0 ml i.v.
 Colinolitice (Trihexifenidilum 5-10 mg per os)
 Se recomandă efectuarea plasmaferezei.
Principala urgență în caz de sindrom serotoninic:
 sistarea imediată a antidepresivelor (în special a ISRS) sau a
antimigrenoaselor asociate tratamentului anticonvulsivant;
 măsurile de decontaminare gastrointestinală (lavaj gastric, administrarea
de cărbune activat);

71 tratamentul simptomatic (reglarea homeostaziei, a echilibrului acidobazic
și hidrosalin, menținerea funcțiilor de importanță vitală (P A, funcțiile:
respiratorie, hepatică, renală etc.), ținându-se cont de faptul că acest
sindrom este în fond o stare de simpaticotonie generală (dar, în pofida simpaticotoniei P A, de regulă oscilează și sunt posibile stări colaptoide);
 simptomele tip neliniște psihomotorie; insomnie; cefalee; diaforeză;
tremor; dispnee; inapetență până la anorexie; grețuri; constipații – pot fi asistate medical prin administrarea (i.v. – lentă) a benzodiazepinelor (sol.
Diazepamum – 5-10 mg) la fiecare 15-20 min;
 în caz de convulsii se vor administra benzodiazepine (sol. Diazepamum),
dozele fiind crescute în funcție de caz, individual;
 în caz de aritmii ventriculare se va administra (i.m.) sol. Lidocainum10%
(50-300 mg);
 în cazuri particulare este benefică administrarea antagoniștilor recep-
torilor serotoninergici (Ciproheptadinum, Clorpromazinum, Proprano-
lolum);
 diminuarea hipertermiei diencefalice;
 corecția dereglărilor homeostaziei generale; a tulburărilor hemodinamice,
a metabolismului proteic, restabilirea funcțiilor reologice de a menține echilibrul hidroelectrolitic și acidobazic;
 pentru restabilirea funcțiilor reologice, a volumului volemic și cu scop
de detoxifiere se va da prioritate administrării Plasmei, Albuminum, Poliglucynum, Rheopliglucynum, Haemodesum, soluțiilor saline;
 pentru menținerea funcțiilor cardiace se recurge la amestecuri polarizante
– preferențial (sol. Glucozum 5% sau 10% – 100 ml + Kalii Chloridum 10% – 15-20 ml (Kalii aspartas + Magnesii aspartas) + 4–6 UN de
Insulinum humanum);
 vitaminoterapia (preferențial Vit. din gr. B și C).

72Capitolul 5.
Resursele umane și materialele necesare respectării
prevederilor Lucrării
5.1. Instituți-
ile consulta-
tiv-diagnos-
ticePersonalul:
 psihiatru (la 25 mii de populație);
 psihoterapeut (la 25 mii de populație);
 psiholog (la 25 mii de populație);
 asistent serviciul social (la 25 mii de populație);
 ergoterapeut (la 12,5 mii de populație);
 asistența psihiatrului (la 10 mii de populație).
Aparatajul, utilajul:
 tonometru;
 stetofonendoscop.
Medicamentele (a se vedea Anexele 1-7):
 neuroleptice (Clorpromazinum, Haloperidolum,
Clozapinum, Risperidonum, Levomepromazinum);
 tranchilizante (Diazepamum, Chlordiazepoxidum);
 antidepresive (Amitriptylinum, Paroxetinum, Fluoxetinum,
Fluvoxaminum, Venlafaxinum, Escitalopramum).
5.2 Secțiile de psihiatriePersonalul:
 psihiatru;
 psihoterapeut;
 laborant;
 asistent serviciul social;
 ergoterapeut;
 asistente medicale;
 consultații calificate (chirurg, terapeut, neurolog,
endocrinolog).
Aparatajul, utilajul
 tonometru;
 stetofonendoscop;
 electrocardiograf;
 glucometru portabil;
 laborator clinic standard pentru realizarea:
hemoleucogramei, sumarului urinei, indicilor biochimici serici (glicemia, dehidrogenaza lacrică (LDH), creatinfosofokinaza, transaminazele, ionograma,
creatinina, ureea ș.a.)

73Medicamente (a se vedea Anexele 1-7):
 Remediile psihotrope:
 antipsihotice (Clorpromazinum, Haloperidolum, Cloza-
pinum, Risperidonum, Levomepromazinum);
 tranchilizante și hipnotice (Diazepamum, Chlordiazepo-
xid, Zopiclone, Zaleplon, Zolpidem etc.);
 antidepresive (Amitriptyline, Paroxetine, Fluoxetine,
Fluvoxamine, Venlafaxine, Escitalopram etc.);
 Medicamentele pentru tratamentul complicațiilor (a se ve-
dea Casetele 27, 28).

74Capitolul 6.
Indicatorii de monitorizare a implementării Lucrării
Nr.
crt.Scopurile
LucrăriiMonitorizarea re-
zultatelorMetoda de calcul al indicatorului
Numărător Numitor
1. Facilitarea
procesului de diagnos-
ticare a
TPCE1.1. Numărul paci-enților suspectați cu TPCE, la care
diagnosticul s-a
confirmat pe par –
cursul ultimului an Numărul de pa-cienți suspectați cu TPCE, la care
diagnosticul s-a
confirmat pe par –
cursul ultimului
an × 100Numărul total de
pacienți suspec-tați de TPCE, care
se află la evidența
psihiatrului pe parcursul ultimu-
lui an
2. Sporirea
calității
manage-
mentului, tratamentu-
lui și a ca –
lității vieții
pacientului
cu TPCE2.1. Numărul paci-
enților cu tulburări
psihice în cadrul
epilepsiei tratați în condiții de stațio-
nar, conform reco-
mandărilor Lucră-rii, pe parcursul
unui anNumărul de paci-
enți cu TPCE tra-
tați în condiții de
staționar conform recomandărilor
Lucrării pe par –
cursul ultimului
an × 100Numărul total de pacienți cu TPCE
tratați în condiții
de staționar pe parcursul ultimu-
lui an
2.2. Numărul pa-
cienților cu TPCE
supravegheați de
către medicul psi-hiatru, conform re-
comandărilor Lu-
crării, pe parcursul unui anNumărul de pa-cienți cu TPCE
supravegheați de
către psihiatru, conform recoman-
dărilor Lucrării
pe parcursul ulti –
mului an × 100Numărul total de pacienți supra-
vegheați de către
psihiatru cu dia-gnostic de TPCE
în epilepsie pe
parcursul ultimu-lui an
2.3 Numărul
pacienților cu
TPCE în epilepsie cu o remisiune
completă pe par –
cursul unui anNumărul de paci-enți cu TPCE în
epilepsie, care au atins remisiune
completă, pe par –
cursul unui an ×
100Numărul total de pacienți cu dia-
gnostic de TPCE în epilepsie, su-
pravegheați de
către psihiatru pe parcursul ultimu-
lui an

753. Depistarea
precoce a
pacienților la care epi-
lepsia a ma-
nifestat de-but insidios3.1. Numărul paci-
enților depistați în
perioada inițială a TPCE în epilepsie
(până la afectarea
personalității) pe parcursul unui anNumărul de pa-
cienți depistați în
perioada inițială a TPCE în epilepsie
(până la afectarea
personalității) pe parcursul ultimu-
lui an × 100Numărul total de pacienți cu dia-
gnostic de TPCE în epilepsie, su-
pravegheați de
către psihiatru pe parcursul ultimu-
lui an
4. Evitarea in-validizării și
a stigmatiză-rii, datorate
fenomenului
de „hospi-talism”, a
dezonorării
din partea comunității
în cazul evo-
luției croni-ce a TPCE
în epilepsie4.1. Numărul paci-enților cu TPCE în
epilepsie, tratați în centrele comunitare
sau în condiții de
ambulator pe par –
cursul unui anNumărul de paci-
enți cu TPCE în
epilepsie, tratați în centrele comunita-
re pe parcursul ul-
timului an × 100Numărul total de
pacienți cu diag-
nostic de TPCE țn epilepsie, supra-
vegheați de către
psihiatru pe par –
cursul ultimului
an
4.2. Numărul paci-
enților cu TPCE în epilepsie care au
beneficiat de reabi-
litare psihosocială pe parcursul unui
anNumărul de paci-
enți cu TPCE în epilepsie care au
beneficiat de rea-
bilitare psihosoci-ală pe parcursul
ultimului an × 100Numărul total de
pacienți cu dia-gnostic de TPCE
în epilepsie, su-
pravegheați de către psihiatru pe
parcursul ultimu-
lui an
4.3. Numărul paci-
enților cu TPCE în
epilepsie care au efectuat tentative
suicidare și/sau su-
icide consumate pe parcursul unui anNumărul de paci-
enți cu TPCE în
epilepsie care au efectuat tentative
suicidare și/sau
suicide consumate pe parcursul unui
an × 100Numărul total de pacienți cu dia-
gnostic de TPCE în epilepsie, su-
pravegheați de
către psihiatru pe parcursul ultimu-
lui an
4.4. Numărul paci-
enților cu TPCE în
epilepsie care s-au
reintegrat social, familial și profesi-
onal pe parcursul
unui anNumărul de paci-enți cu TPCE în
epilepsie care s-au
reintegrat social, familial și profesi-
onal pe parcursul
ultimului an × 100Numărul total de pacienți cu dia-
gnostic de TPCE
în epilepsie, su-pravegheați de
către psihiatru pe
parcursul ultimu-lui an

76Capitolul 7.
Reabilitarea psihofarmacologică a pacienților cu TPCE
Am reușit să elaborăm recomandări terapeutice, având drept suport rezulta –
tele tratării TPCE în epilepsie în diverse stadii ale ei. În acest cadru, ca element
principal în elecțiunea preparatelor au fost utilizate, pe lângă semnele clinice triviale, datele de monitorizare subcurativă, inclusiv examene EEG repetate în dinamică, care fixau răspunsul subiectiv al pacienților.
Alegerea medicamentului eficient sau a unei combinații optime de preparate
este uneori dificilă. Antiepilepticul perfect trebuie să fie cu acțiune lungă, nonse-dativ, bine tolerat, foarte activ în diferite tipuri de accese convulsive și lipsit de efecte nocive asupra organelor și funcțiilor vitale. În plus, trebuie să fie efectiv în diferite forme de TPCE și să restabilească bioelectricitatea cerebrală în limitele normalității. Datorită medicației moderne, care beneficiază de un sortiment larg și suficient de medicamente specifice eficiente, pot fi prevenite o mare parte din recurențele și din sechelele invalidante ale bolii. Efectele adverse ale medica –
mentelor sunt reduse; astfel, mulți dintre pacienții care în trecut ar fi fost marcați pe viață de această suferință acum pot să ducă o viață productivă. Posibilitatea reală de a controla această maladie previne efectiv mai multe dintre consecințele ei severe [47].
7.1. Principiile generale de farmacoterapie a bolnavilor cu TPCE
În tratamentul dereglărilor psihice la pacienții cu epilepsie trebuie să ținem
cont de următoarele principii:
 Elecțiunea adecvată a remediului, dozarea lui, căile de administrare și
efectele secundare posibile.
 Majorarea treptată a dozelor . Toate remediile inițial se indică în doze
minime, apoi doza treptat se mărește până la afișarea primelor efecte pozitive; creșterea ulterioară a dozelor se face după o anumită perioadă de timp până ce duc la stabilizarea efectului pozitiv.
 Tratamentul complex – este necesară prescrierea unimomentană a
remediilor anticonvulsivante din diferite clase și grupe în combinație cu antipsihotice, antidepresante, timoleptice și metode nemedicamentoase.
 Terapia continuă. Tratamentul de întreținere cu antiepileptice este
neîntrerupt, fiind combinat cu remedii psihotrope în dependență de sindromul psihiatric predominant până la jugularea lor completă (uneori, cu scop de prevenire a recăderilor).

777.2. Principii de medicație a sindroamelor psihosomatice în TPCE
Criteriile ce determină eficiența remediilor psihotrope administrate în epi-
lepsie sunt cele de ameliorare a proceselor de cunoaștere și comportamentale.
Un tratament mai diferențiat se bazează pe aprecierea sindromală a dereglărilor psihice.
1. Dereglările deficitare (demență tranzitorie, diminuare intelectual-mnezică
etc.). Tratamentul se practică continuu, alternând curele. Este rațională indicarea preparatelor din diferite subgrupe. La întocmirea schemei de tratament se iau în considerare următoarele criterii:
a) mecanismul principal de acțiune : nootrop, metabolic general, cerebro-
vascular sau actoprotector;
b) acțiunea preponderentă asupra proceselor mediatoare: GABA-ergică
(Piracetam , Phenibut, Acid gama-aminobutiric); Colinergică (Gliatili –
na); Dopaminergică (Nakom) și combinate (Meclofenoxat, Glicină , Acid
glutamic );
c) cu acțiune preponderentă asupra funcției structurilor encefalului : asu-
pra trunchiului cerebral și subcortical (Nakom); asupra emisferei stângi (Gliatilina ); asupra emisferei drepte ( Cortexin );
d) cu acțiune asupra activității psihomotorii: stimulare majoră (Piracetam ,
Nakom, Vinpocetină ), accentuare medie (Aminalon, Acid Gama-Amino-
butiric , Cerebrolizină, Nicergolină, Tanakan), diminuare (Fenibut , Gli-
cină, Cinarizină);
e) calea de administrare: parenterală, internă, endonazală, transorbitală (prin electroforeză), mixtă;
f) durata curei: de la 21 de zile până la 6 luni (Nakom, Fenibut ). Pe fonul
acestei terapii este posibilă și indicarea dozelor profilactice de anticon –
vulsivante.
Diferite tipuri de excitație2. (haotică, crepusculară, delirantă, maniacală, de
tip psihopat etc.). Tratamentul de suport – neurolepticile sedative. De asemenea, pot fi indicate tranchilizantele majore, barbituricele și antidepresivele sedative.
Manifestările delirante și halucinatorii2. . Mai raționale sunt neurolepticele
antipsihotice. În cazul sindromului neuroleptic – cu precauție se suplimentează remedii corectoare. Ca preparate adjuvante se folosesc tranchilizantele de zi (di-urne), în stările depresive sau anxioase se recurge la antidepresive.
Dereglări productive emoționale3. . În stările de excitație sunt indicate ne-
urolepticele (preponderent sedative) și tranchilizantele, în depresie – antidepre –
sivele, în disforii – neurolepticele, tranchilizantele și antiepilepticele, în stări de anxietate – tranchilizantele și antiepilepticele.
Dereglările productive limitrofe4. . Dereglările de tip psihopatic, de regulă,
se tratează cu neuroleptice „minore”, de preferință „corectorii comportamentali ”

78sau doze mici de Risperidonă și tranchilizante ; în manifestările de tip nevrotic
(astenie, obsesii, isterie, ipocondrie) se recurge la tranchilizante , doze mici de
antidepresive.
7.3. Programe de medicație complexă a TPCE
Tratamentul antiepileptic recomandat de noi pacienților cu epilepsie are
drept scop controlul crizelor și asigurarea unor condiții de viață socială maximal
apropiată de cea normală. Acest tratament îl vom baza pe utilizarea remediilor anticonvulsivante de ultima oră (Carbamazepinum, Valproatul de sodiu, Pheno-
barbitalum, Diazepamum, Apaurinum, Phenitoinum ), care în majoritatea cazuri –
lor au efecte adverse mai mult sau mai puțin pronunțate.
Principiile generale de tratament al TPCE în epilepsii rezidă în selectarea
preparatului optim în funcție de tipul crizelor epileptice, selectarea dozei optime (de obicei, minimale), ceea ce permite controlul plenar al crizelor epileptice. Tra-tamentul recomandat trebuie să fie: pur individual, de lungă durată, normal
neîntrerupt. Însă, durata optimă a tratamentului specific este pur individuală pentru fiecare pacient cu TPCE în epilepsie în parte, indiferent de stoparea com-pletă a crizelor. Uneori, în dependență de tipul crizelor epileptice, medicația o vom indica pe viață. Anularea tratamentului este necesar s-o efectuăm treptat, timp de 3-8 luni, cu monitorizare clinică și electroencefalografică.
Tratamentul antiepileptic îl categorisim în:
 asistența de urgență (de jugulare a crizelor);
 tratamentul de durată (de prevenire a crizelor);
 tratamentul etiologic.
În opinia noastră, tratamentul medical al epilepsiilor trebuie să reprezinte,
în măsura posibilităților, o monoterapie. Selecția medicamentului se bazează pe tipul TPCE în epilepsii. În cadrul crizelor convulsive generalizate și al crizelelor parțiale, care au fost înregistrate la pacienții cu epilepsie examinați, medicamen –
tul de primă intenție recomandat de noi este Carbamazepinum, Natrium Valproa-
tuum. La pacienții cu absențele Petit Mal medicamentul de elecție administrat de
noi este Natrium Valproatuum. Pacienților cu encefalopatii epileptice în calitate
de tratament administrat le vom recomanda Natrium Valproatuum și Corticoizii .
Unele eșecuri ale tratamentului, marcate prin repetarea crizelor, ne orientea –
ză inițial spre întrebarea dacă acesta a fost corect aplicat sau nu. În legătură cu aceasta, este utilă determinarea concentrației serice a medicamentului. Dacă ni-velul seric al medicamentului este satisfăcător, dar crizele se repetă, trebuie pusă în discuție modificarea tratamentului prin administrarea sau asocierea celui de-al doilea antiepileptic. Continuarea tratamentului este esențială, iar anularea bruscă a medicației specifice crește riscul crizei.

79Principiul de bază, pe care îl recomandăm pacienților cu epilepsie pe par –
cursul mai multor ani pentru tratamentul stărilor de rău epileptic, este unul de
maximă urgență, ce are două componente esențiale, și anume:
 administrarea de anticonvulsivante pentru stoparea cât mai rapidă a răului
epileptic;
 măsurile secundare, însă de importanță vitală: întreținerea în secții de
reanimare și tratament intensiv.
La utilizarea unui anticonvulsivant în doze terapeutice maxime cu apariția
fenomenelor adverse este rațională reducerea ușoară a dozei și asocierea altor anticonvulsivante, cu sumarea efectelor preparatelor. Astfel, a devenit cunoscută potențarea lor în diverse combinații, de aceea în prescrierea acestora este necesar un control minuțios în dinamică al stării funcționale a rinichilor, ficatului și al tabloului sângelui periferic.
7.4. Programe de medicație complexă a TPCE cu anticonvulsivante
Necesitatea utilizării remediilor din această clasă este condiționată de sin-
dromul epileptic cu frecvență accesuală de diferită intensitate. Ele au fost indica –
te de către noi pacienților în proces de examinare cu scopul de a preveni sau de a anihila accesele epileptice și de a ocoli efectele adverse, care sunt determinate de acțiunea unora dintre ele asupra formațiunilor reticulare prin creșterea pragului predispunerii convulsivante (îndeosebi la barbiturate).
Monoterapia cu preparate antiepileptice este cu Carbamazepinum ( Timonil,
Finlepsin , Tegretol ), cu Natrium Valproatuum ( Depakine, Orfiril, Convulsofin),
cu Phenobarbitalum (Luminal), cu Clonazepamum (Antilepsina , Rivotril ), cu
Diazepamum ( Seduxen, Relanium, Apaurin) și Phenitoinum . Monoterapia se va
folosi la două încercări de a controla paroxismele, după care se convine la com-binarea rațională de antiepileptice.
Eficiența curelor antiepileptice a fost mai bună și am constat-o mai des la pa-
cienții care s-au tratat în regim de staționar și apoi prin administrarea remediilor
anticonvulsivante în regim de ambulator.
În tratamentul pacienților care dezvoltă curent paroxisme este necesar a in-
dica anticonvulsivante de trei ori în zi, deoarece concentrația remediilor anti –
convulsivante se menține în sânge timp de 6-8 ore. Tratamentul trebuie să fie îndelungat (câțiva ani), iar schimbările impuse se fac atent și lent.
Selectând preparatul, am luat în considerare structura acceselor, dar o impor –
tanță mare are toxicitatea lui și faptul cum este suportat de pacient.
În ce privește anticonvulsivantele și dozarea lor, în afară de structura acce –
sului trebuie luate în considerare și frecvența crizelor, vârsta, greutatea corporală etc. În caz de rezistență față de un preparat, este recomandată trecerea la altul sau de indicat o combinare.

807.5. Efectele adverse ale medicației antiepileptice
Printre efectele adverse ale remediilor anticonvulsivante întâlnite sunt de
menționat:
 Neurologice: cefalee, vertij, dereglarea coordonării, ataxie, disartrie,
nistagmus, tremor – mai pronunțate la Phenitoinum și barbiturice.
 Psihopatologice:
 somnolență, adinamie, apatie, dereglarea proceselor de percepție și gândire
(îndeosebi la Phenobarbitalum și derivații lui);
 iritabilitate, excitabilitate, insomnie (mai frecvent la utilizarea
Phenitoinum );
 euforie se observă la unii pacienți care primesc Carbamazepinum,
Phenitoinum , Phenobarbitalum .
 Hematologice:
 leucocitoză (Carbamazepinum),
 leucopenie cu agranulocitoză (Phenitoinum , Phenobarbitalum ),
 trombocitopenie (Phenitoinum, Carbamazepinum).
 Fenomene pe tegumente și mucoase: exantem, gingivite (la folosirea
îndelungată a Phenitoinum ).
 Viscerale: mai frecvent afectarea tractului gastrointestinal (Phenitoinum ) și
hepatită medicamentoasă ( barbituricele );
 Endocrine:
 mixedeme,
 cașexie,
 impotență,
 hiperpigmentație,
 hiperplazia gingiilor – la consumul îndelungat de Phenitoinum.
Cele mai puține efecte adverse se constată la Acidul Valproic, apoi la Car-
bamazepinum, restul remediilor anticonvulsivante au prezentat o serie de reacții adverse ce necesită a fi luate în considerare.
7.6. Programe de medicație complexă a TPCE cu remedii
medicamentoase cu acțiune psihotropă
Psihofarmacoterapia presupune normalizarea stării psihice dereglate sau
accelerarea restabilirii activității psihice. În acest scop se utilizează mai multe
clase de remedii cu acțiune psihotropă: neuroleptice, antidepresive, tranchili-
zante, psihostimulatoare și remedii cu acțiune neurometabolică (nootrope în
primul rând).

81Neurolepticele. La această clasă se referă remediile, a căror acțiune cli-
nică principală se manifestă prin inhibiția excitației, agitației, agresivității și
reducerea dereglărilor productive (halucinatorii, ideatorii, comportamentale). La utilizarea în doze mici ele au un efect stimulator, iar în doze medii și mari –
sedativ marcată. În mod predilect aceste remedii acționează asupra structurilor
subcorticale.
În cadrul tratamentului pacienților cu epilepsie se va apela la trei clase de
neuroleptice:
Neuroleptice cu acțiune preponderent sedativă, pe care le-am folosit în
jugularea diferitelor tipuri de excitații psihomotorii care vor fi înregistrate la pacienții noștri.
Neuroleptice cu acțiune preponderent antipsihotică normal utilizate mai
frecvent pentru abolirea fenomenelor halucinator-delirante. Efectul lor sedativ este mai moderat decât cel al remediilor din primul grup.
Neuroleptice cu acțiune preponderentă asupra dereglărilor limitrofe (dez-
inhibitorii). Acest grup va fi calificat la neurolepticele „minore”, la care vom
recurge pentru combaterea fenomenelor de tip nevrotic și psihopatic, când uti-lizarea remediilor din primele două grupe nu este posibilă din cauza efectelor adverse de tip neuroleptic hipotensiv sau toxic.
Fenomene adverse în medicația cu neuroleptice. Cel mai frecvent se ates-
tă hipotensiunea ortostatică (mai pronunțată la Clorpromazinum și Levomepro-
mazinum), dar cel mai ponderal fenomen advers generat de aceste substanțe este sindromul extrapiramidal, care este și mai pronunțat decât la neurolepticele din alte grupe. Mai frecvent aceasta se dezvoltă după tratamentul cu Haloperidol și
Trifluperidol, mai rar – pe fundalul curelor cu Risperidonum. Pentru jugularea
și prevenirea dereglărilor extrapiramidale am recomandat Colinoliticele – Tri-
bexifinidilum, însă utilizarea lor a fost limitată din cauza efectului pronunțat de inhibiție a funcțiilor cognitive și senzoriale.
Antidepresivele. Acțiunea principală a acestora constă în anihilarea dife-
ritelor tipuri de depresie. Noi însă le vom utiliza în cadrul tratamentului unor pacienți cu TPCE. Deosebim două grupe de antidepresive:
Antideprisive cu acțiune preponderent stimulatoare. Preparatele din aceas-
tă grupă noi le-am folosit în tratamentul unor stări cu inhibiție, apatie, tristețe apărute la pacienții cu TPCE. Mai frecvent acțiunea lor antidepresivă a fost în-soțită de înviorarea activistică a pacienților. În unele cazuri aceste remedii vor exercita și o acțiune sedativă. Repartizarea dozei nictemerale pe parcursul zilei am făcut-o în așa mod ca accentul să fie în orele matinale și de zi.
Antidepresive cu acțiune preponderent sedativă. Vor fi indicate pacienților
cu TPCE în cazurile când vor fi prezente stările anxioase, în stările însoțite de

82neliniște neîntemeiată, excitabilitate. În aceste situații dozele nictemerale se vor
repartiza pentru prizele serale și nocturne.
Efectele adverse ale medicației cu antidepresive. Principalul efect advers al
remediilor din această grupă este cel colinolitic, mai pronunțat la administrarea
Imipraminum și Clomipraminum, dar mai puțin exprimat la Desipraminum și
absent la Fluoxetinum , Paroxetinum , Pirlindolum . La începutul tratamentului cu
Clomipraminum și Paroxetinum la unii pacienți cu crize vegetative însoțite de
diaforeză s-a înregistrat tremor, palpitații etc. Fluoxetinum și Paroxetinum pot
provoca sindromul serotoninergic, însoțit de tremor, disfagii, anorexie. Efectul colinolitic a fost mai marcat pentru această grupă îndeosebi la administrarea Ami-
triptilinum , dar mai redus la Maprolinum și practic absent la Tiopentinum .
Tranchilizantele. La această clasă se referă remediile (a se vedea tabelele
2 și 3) cu efect sedativ, miorelaxant combinat cu cel anxiolitic, eficiente în trata –
mentul stărilor limitrofe.
Tranchilizante cu efect pronunțat de inhibiție (majore). Remediile din aceas-
tă grupă diminuează stările fobice, tensiunea psihoemoțională, irascibilitatea,
emotivitatea și favorizează adormirea. La unii pacienți cu TPCE ele manifestă
un efect lejer de stimulare, acesta lipsind mai ales atunci când doza maximă nic-
temerală se indică în orele de seară. Preparatele cu acțiune mai pronunțată din această grupă sunt Tofizopamum și Oxazepamum, pe care le indicăm cu efect clar
în toate formele de dereglări limitrofe. Ele au fost în special eficiente în stările
obsesive, în afluxul de idei astenice, în dereglările ipocondrice rezistente. În caz
de excitație de tip psihopatiform e bine de indicat cu succes Fenazepamum și
Oxazepamum. În dereglările ipocondrice, isterice, neliniște recomandăm Diaze-
pamum, Relaniumum; în tulburările gen nevrotic, afișate cu senzații dezagreabile
în regiunea precordială, recomandăm Oxazepamum și Lorazepamum, în caz de
insomnie neurogenă – Fenazepamum.
Tranchilizante fără efect marcat de inhibiție (de zi sau minore). Se mai nu-
mesc tranchilizante diurne. Spre deosebire de remediile din grupul precedent,
acestea nu provoacă somnolență și pot fi utilizate ziua în dereglările ușoare de tip nevrotic. Pentru a înlătura o stare ușoară de tensiune, anxietate, irascibilitate, noi am inclus în programul de cură Medazepamum, iar întru depășirea fenomenelor
ce sugerează labilitatea vegetativă a pacientului cu TPCE recurgem la doze de Tofizopamum .
Efectele adverse ale medicației cu tranchilizante. Unul dintre principalele
efecte adverse care au afectat pacienții a fost acțiunea sedativă marcată cu redu-cerea capacității de concentrare a memoriei, a proceselor psihomotorii și cogniti –
ve. Aceste preparate frecvent au provocat efect miorelaxant, mai pronunțat a fost după întrebuințarea Fenazepamum, Diazepamum, dar absent la Meprobamatum.
Dezvoltarea dependenței psihologice și medicamentoase este mai frecvent posi-
bilă la tratamentul îndelungat cu Diazepamum.

837.7. Medicația neurometabolică în tratamentul TPCE
Literatura de ultimă oră consacrată problemelor privind terapia epilepsiilor
denotă că, folosind un spectru larg de remedii anticonvulsivante, se impune și
efectuarea unui și control exact al concentrațiilor lor în plasmă, monitorizând în dinamică evoluția subcurativă a pacienților medicați. Însă, evoluția concep-țiilor privind medicația pacienților cu TPCE reflectă nivelul metodelor de in-
vestigare și diagnosticare, de gândire clinică a medicului, de supraveghere a
pacienților în procesul tratamentului. Dezvoltarea și perfecționarea metodelor de monitorizare în TPCE au demonstrat că terapia medicamentoasă trebuie să
fie începută cât mai timpuriu pentru a jugula procesul sau a-l recanaliza spre
evoluție benignă.
În cazurile în care utilizarea unui anticonvulsivant în doză terapeutică
maximă este cauzată de apariția fenomenelor adverse, adesea se încearcă re-ducerea ei, cu suplimentarea altui anticonvulsivant, pentru sumarea efectelor preparatelor, dar care se poate asocia cu un atac mai intens asupra echilibrului
funcțional din organism. De aceea, prescrierea combinată a preparatelor impu-
ne un control minuțios în dinamică al stării funcționale a rinichilor, ficatului și al tabloului sângelui periferic.
Odată ce constatăm afectarea acestor sisteme, procedăm la tratamente cu
remedii care ameliorează, direct sau indirect, procesele metabolice sistemice și, în special, pe cele cerebrale.
Nootropele ameliorează activitatea psihică a pacienților, acționând asupra
funcțiilor integrative ale encefalului prin stimularea proceselor metabolice și protejarea encefalului de hipoxie. Din cauza efectului stimulator, majoritatea
acestor remedii au fost indicate în orele matinale sau pe parcursul zilei. Excep-
ție face Oxibutiratul de natriu care are efecte sedative. Proprietățile nootrope,
antiastenice și activizatoare sunt mai marcate la Piracetamum și mai reduse la
Enerbolum, Piritinolum și Acidul Gama – Aminobutiric. Acțiune antiparkinso-
niană, anticonvulsivantă și slab tranchilizantă dezvoltă Acidul Homopantenic
și Fenibutum. Pentru situațiile mai speciale, când pacientul cu TPCE prezintă
simptome depresive, se va prefera suplimentarea Piritinolum, care manifestă
proprietăți antidepresive și neurostimulatoare. Unicul efect advers al nootrope-lor este cel stimulator, care poate acutiza simptomatologia productivă și stimu-
la focarul epileptogen.
Remediile cu acțiune metabolică generală se referă convențional doar
la psihotrope, iar efectul neurometabolic al acestor preparate este doar o parte componentă a acțiunii lor metabolice globale asupra organismului. Acțiune ne-
specifică metabolică exercită vitaminele din grupul B, dintre care mai convena-bilă se recomandă forma vitaminei B
1 –Benfotiaminum (care se administrează

84peroral). Ultima constă din două remedii active – Benfogamum și Milgamum.
În calitate de supliment prețios sau alternativ al terapiei cu nootrope pot fi con-
siderate aminoacizii și neuropeptidele, Cerebrolysinum cu efect favorabil asupra
metabolismului proteic. În dereglările subcorticale s-au dovedit efective remedi –
ile dopaminergice Nakomum și Levodopa, precum și Bromocriptinum, Glicinum,
Aciduum Glutaminicum, care stimulează și ele metabolismul unor aminoacizi
dotați cu tropism față de țesutul nervos.
Remediile cerebrovasculare. Acțiunea neurometabolică a acestora este de-
terminată de efectul lor hemodinamic. Multe din ele (de exemplu, Rederginum,
Nicergolinum) dezvoltă și alte efecte, inclusiv acțiuni psihostimulatoare – Reder –
ginum; mai puțin Nicergolinum, preparatele gingobelobei; cu acțiune ușor seda-
tivă – Cinnarizinum.
Deducția de esență pentru valoarea diferitelor tratamente medicamentoase
în asistarea TPCE este cea de preferință a monoterapiei. Selecția medicamentului
se bazează pe tipul crizelor, iar selectarea dozei optime permite adesea controlul
eficient al crizelor.
Conchidem că există mai multe modalități de a remedia funcțiile neurometa –
bolice ale organismului pacientului cu TPCE influențat de medicamente indicate în regim de durată. Sugerăm medicilor specialiști în domeniul psihiatriei, neuro-
logiei, precum și medicilor de familie care supraveghează evoluția maladiei la pacient, că ei trebuie să amelioreze procesele metabolice globale și, în special
neurometabolicele, mai ales că pentru aceasta ei pot opera cu un spectru bogat de
remedii accesibile la care ne-am refer it în această ordine de idei.
7.8. Reabilitarea medicală și psihosocială a pacienților cu TPCE
Reabilitarea bolnavilor cu TPCE este mult mai complexă și dificilă compa –
rativ cu alte categorii de bolnavi – reîncadrarea în familie, comunitate și în munca
productivă. Acest fapt conturează adevărata proporție dacă luăm în considerare că incidența reală a bolii este foarte înaltă. Cercetările medico-socilogice subli-niază dificultatea încadrării bolnavilor cu TPCE în mediul familial, social și pro-fesional. Bolnavii cu TPCE integrează bonavi cu oligofrenie, demență, tulburare de personalitate, comportament, psihoze și cu stigmatizări. TPCE evidente ma-nifestate la epileptici evocă opinii și atitudini diverse din partea familiei, colec –
tivului de muncă și din partea societății. Nivelul de cultură, educație și toleranță al mediului decide soarta reabilitării pacientului cu TPCE. Relațiile interperso-nale fericite și climatul psihologic pozitiv în familie, colectiv și comunitate nu admit dezonorarea personalității și exclud fenomenul de stigmatizare. Și invers, relațiile ostile, conflictele implică eșecul tratamentului și al procesului de reabi-

85litare. Reacțiile destructive față de bolnavului cu TPCE, în loc de a facilita înca-
drarea socială a bolnavului, mai mult o îngreunează. Remarcăm că crește nivelul de conștientizare a societății referitor la angajarea în câmpul muncii a bolnavilor
cu TPCE. La moment, în Republica Moldova încadrarea epilepticilor în câmpul
muncii este în permanentă creștere. În continuare trebuie combătută tendința de a scoate din muncă bolnavii cu TPCE din teama de răspundere, în eventualita –
tea producerii unor accidente de muncă, sau din teama unei prezențe neregulate la serviciu. Această tendință este nejustificată etic, întrucât munca este nu doar necesară pentru societate, dar constituie și un factor primordial în tratamentul bolnavilor cu TPCE, contribuind la reabilitarea acestora și la ridicarea demnității lor de om, dar și a angajatorilor (adaptat după [30]).
Reabilitarea psihică a bolnavilor cu TPCE implică un șir de măsuri orien-
tate spre recăpătarea stării psihice și sociale a bolnavilor. Acest tip de asistență reprezintă componenta principală a reabilitării armonioase, care include măsuri de restabilire a deprinderilor motorii și verbale de menaj ale bolnavilor cu TPCE (adaptat după [47, 51] ).

86Capitolul 8.
Restabilirea abilităților psihice și reabilitarea socială a
pacienților cu TPCE
Restabilirea activității psihice și a relațiilor sociale a pacienților epileptici cu
TPCE include:
 Terapia de reabilitare a paciențului epileptic cu TPCE este orientată
spre prevenirea formării defectului psihic și restabilirea funcțiilor
dereglate. Această etapă de reabilitare se desfășoară în perioada acută a bolii pacientului cu TPCE în condiții de staționar.
 Readaptarea/adaptarea paciențului epileptic cu TPCE la condițiile
mediului în care pacientul s-a aflat până la boală. Se realizează după curele de terapie specifică, fiind monitorizat în regim ambulatoriu ghidat de medic și de echipa multidisciplinară din centrele teritoriale de sănătate mintală.
 Resocializarea pacientului epileptic cu TPCE prevede montorizarea
echipei multidisciplinare, dar și feedback-ul din partea pacientului cu TPCE. Astfel se preconizează restabilirea abilităților intelectual-mnezice ale pacienților cu TPCE și compensarea tulburărilor comportamentale, atingând acel nivel prielnic pentru a se încadra în calitate de membru al comunității, fără superstiții și de dezonorări din partea membrilor comunității, familiei. Pacientul cu TPCE reabilitat complet devine abil pentru activitatea umană utilă societății bucurându-se de adevărată demnitate de om și cetățean .

87Capitolul 9.
Unele rezultate și concluzii
 Probabilitatea de recădere a remisiunilor la bolnavii de epilepsie nu
depinde de faptul când a debutat epilepsia, fiind în egală măsură posibilă atât în fazele incepiente de îmbolnăvire, cât și în fazele tardive de epilepsii. Prognoza probabilității de recădere a remisiei este determinată numai de forma evolutivă a epilepsiei (de tipul epilepsiei).
 Rezultatele noastre pot fi corelate, de exemplu, cu datele mai recente obținute de către Y .Schiller, care a folosit metode statistice similare și a constatat că 40,2% din pacienți cu remisiuni de peste 5 ani cu medicație n-au avut recidive pe parcursul vieții [35].
 S-a demonstrat că cu cât e mai mare „vechimea de bolă (epilepsie)”, cu atât e mai mare probabilitatea de recidivare a acceselor. Prin urmare, proporția de pacienți cu recidive este direct dependentă de durata bolii.
 Aceasta constatare corespunde definiției epilepsiei date de Comisia ILAE: „Epilepsia este o boala a creierului care se caracterizează prin
predispoziție persistentă pentru a genera crize epileptice și cu consecințe neurobiologice, cognitive, psihologice sociale ale acestora”. În definiția epilepsiei se specifică „repetarea a cel puțin două accese”.
 S-a constat că definiția epilepsiei propusă în 1989 de Comisia ILAE reflectă aspectele clinice și sociale ale bolii. R.S. Fisher și coautorii vizează epilepsia în context cu aspectul neurobiologic și indispensabil de societatea în care trăiește pacientul, pentru care repetarea chiar numai a unei singure crize de epilepsie dezonorează grav psihicul pacientului și poartă denumirea stigmatizare. În literatura de spacialitate
se menționează că probabilitatea de recidive ale acceselor la anularea terapiei antiepileptice este considerabil mai mare în primii 5 ani de retragere a medicamentelor antiepileptice.
 S-a constatat, de asemenea, că epilepsia criptogenă demonstrează eșecuri de remisiune mai devreme decât în restul formelor de epilepsie.
 Rezultatele noastre nu coincid cu cele din literatură de specialitate referitoare la rolul epilepsiei simptomatice ca factor determinant nefavorabil în evoluția epilepsiei. Acest fapt se explică prin mentalitatea specifică pentru Republica Moldova, unde bolnavii de epilepsie criptogenă nu se consideră bolnavi adevărați de epilepsie. Epilepsia criptogenă este considerată de populație ca o boală necunoscută din cauza absenței factorului declanșator de boală. Prin urmare, se consideră că boala trece

88de la sine fără intervenția medicului. Astfel, pacienții se adresează târziu
la medic cu o formă avansată de boală. Pe de altă parte, în cazul formelor de epilepsii simptomatice unde se cunoaște o cauză a bolii, adresările
la medic sunt mult mai devreme – în fazele incipiente și neavansate ale
acesteia.
 În premieră se constată că în Republica Moldova, din cauza adresărilor întârziate ale bolnavilor cu epilepsii criptogene (formle benigme de epilepsii), formele maligne (epilepsiile simptomatice) în aparență par mai benefice, iar cele benigne (criptogene) par mai maligne. Prin urmare, pacienții se aresează cu întârziere la medic deja în calitate de bolnavi de epilepsie în faze avansate și cu multiple consecințe sub aspect psihologic, social și psihiatric.
Au fost:
 definite noțiunile de bază referitoare la tulburările psihice și de compor –
tament la pacienții cu epilepsie și s-a făcut delimitarea lor;
 stabilite criteriile de delimitare pentru tulburările afective la bolnavii cu TPCE;
 date recomandări pentru tratament și elucidate eventualele efecte terapeutice în urma acestor interacțiuni ale remediilor psihoactive în tratamentul TPCE;
 delimitate tulburările psihice și de comportament la pacienții cu efect de remisiune terapeutică în TPCE;
 elaborați algoritmii de conduită în asistența pacienților cu TPCE;
 reflectate și descrise căile de depășire a efectelor adverse în urma medicației pentru TPCE;
 formulate și elaborate metodici pentru restabilirea abilităților psihice și reabilitarea socială a pacienților cu TPCE.
 elaborate:
Ghidul pacientului cu tulburări psihice și de comportament în cadrul o
epilepsiei Ghidul pentru pacient și persoanele care asistă.o

89Anexe
Anexa 1. Efectele clinice ale antipsihoticelor
Medicamentul Efect sedativ Efect antipsihoticEfect
antidelirant
Clorpromazinum ++++ ++ +
Levomepromazinum ++++ + +
Periciazinum +++ + +
Preponderent cu acțiune antipsihotică
Trifluoperazinum ++ +++ ++++
Haloperidolum ++ +++ ++++
Flufenazinum + +++ +++
Preponderent cu acțiune stimulantă
Sulpiridum – ++ +
Antipsihotice atipice
Clozapinaum ++++ +++ +++
Quetiapinum + ++ +++
Risperidonum + ++ +++
Olanzapinum ++ +++ +++
(++++) – acțiune maximă;
(+++) – acțiune exprimată;
(++) – acțiune moderată;
(+) – acțiune slabă;(-) – acțiune absentă.

90Anexa 2. Remedii antipsihotice utilizate în tratamentul tulburărilor
psihice/psihotice la pacienții cu TPCE
MedicamentulDoze (mg)
mici medii mari
Haloperidolum 5-10 10-30 30-100
Clozapinum 50-100 100-300 300-600
Levomepromazinum 50-100 100-400 400-600
Olanzapinum 5-10 10-15 15-20
Risperidonum 2-4 4-8 8-16
Sulpiridum 200-400 400-600 600-2000
Trifluoperazinum 5-15 15-50 50-100
Flufenazinum 3-10 10-15 15-20
Clorpromazinum 25-75 250-300 600
Amisulpridinum 50 150 300
Quetiaminum 200 300 450

91Anexa 3. Remedii antipsihotice cu eliberare prelungită utilizate în
tratamentul tulburărilor psihice/psihotice la pacienții cu TPCE
Medicamentul Dozele (în mg, i.m.) Durata de acțiune
Decaldolum 50-300 2-3 săptămâni
Moditen depo 25 2 săptămâni

92Anexa 4. Remedii pentru tratamentul efectelor secundare
(extrapiramidale) ale terapiei cu antipsihotice la pacienții cu TPCE
Medicamentul Doza diurnă (mg)
Tolperisonum 100-450
Trihexifenidylum 5-20
Trihexifenidylum 2-8

93Anexa 5. Remedii tranchilizante și hipnotice utilizate în tratamentul
tulburărilor psihice/psihotice la pacienții cu TPCE
Denumirea
medicamentului
originalDoze minime
(mg)Doze medii
(mg)Doze maxime
(mg)
Alprazolamum 0,5-4 4-6 6-10
Bromazepamum 3-12 12-18 18-36
Diazepamum 5-20 20-40 40-60
Zolpidem 5-10 10-15 15-20
Zopiclone 3,75 7,5 15
Zaleplone 10 10 10
Clonazepamum 0,5-2 4-8 8-16
Oxazepamum 10-20 30-60 60-90
Tofizopamum 50-150 150-200 200-300
Chlordiazepoxidum 20-40 40-60 60-100

94Anexa 6. Antidepresivele utilizate în tratamentul tulburărilor psihice/
psihotice la pacienții cu TPCE
Denumirea
medicamentului
originalDoze minime
(mg)Doze medii
(mg)Doze maxime
(mg)
Triciclice
Clomipraminum 25-75 i.m.
25-50 i.v.100-225 i.m.
75-100 i.v.250-300 i.m.
100-150 i.v.
Tetraciclice
Maprotilinum 25-75 100-175 200-250
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei
Paroxetinum 10 20 40-80
Sertralinum 50 50-100 150-200
Fluvoxaminum 50 100-200 250-400
Fluoxetinum 20 20 40-80

95Anexa 7. Dozele principalelor remedii psihoactive și nootrope utilizate în
tratamentul tulburărilor neuropsihice la copiii și adolescențiii cu TPCE
Denumirea
medicamentuluiDozele medii și maxime în 24 de ore (mg)
3-6 ani 7-14 ani 15-18 ani
Antipsihotice
Haloperidolum 0,1-0,3 0,75-4,5 1,5-9
Clozapinum – 12,5-75 25-200
Levomepromazinum – 12,5-75 12,5-100
Sulpiridum 25 50-100 100-200
Trifluoperazinum 0,25-5 1,0-15,0 5-40
Clorpromazinum 6-25 12,5-100 25-200
Risperidonum 0,25-0,5 0,5-1 1-2
Săruri de litiu
Carbonat de litiu – 600-900 600-1200
Antidepresive
Amitriptyilinum 6,25-12,5 12,5-75 25-125
Clomipraminum – 12,5-75 25-125
Sertralinum – – 25-100
Fluoxetinum – – 20-40
Fluvoxaminum + + 100-300
Tranchilizante și hipnotice
Alprazolamum – – 0,125-1,5
Diazepamum 1-5 2,5-10 5-20
Tofizopamum – 25-50 50-100
Chlordiazepoxidum 5-10 10-20 10-50

96Denumirea
internațională a
remediuluiSinonime Forma de livrareDoza diurnă,
mg
Min. Max.
I. Cu acțiune preponderent sedativă
Clorpromazinum AminazinăFiolă 2,5% – 1 ml;
comp. 25; 50; 100 mg25 100
Clozapinum Azaleptină Comp. 25; 100 mg 6 300
Levomepromazinum TisercinFiolă 2,5% – 1 ml;
comp. 25 mg7.5 150
II. Cu acțiune preponderent antipsihotică
HaloperidolumFiolă 0,5% – 1 ml;comp. 1,5 – 5 mg0.35 15
Risperidonum Rispolept Tab. 1,2 mg 4 25
Flufenazinum Moditen-depoFiolă 0,25% – 1 ml;
comp.1,5 mg1.5 15
Trifluoperazinum TriftazinăFiolă 0,2% – 1 ml;comp. 1,5 mg2 20
III. Cu acțiune preponderentă asupra dereglărilor limitrofe
(dezinhibitorii)
Sulpiridum EglonylFiolă 5% – 2 ml;
comp. 200 mg50 400

97Anexa 8. Neurolepticele esențiale folosite în tratamentul pacienților
cu TPCE
Denumirea
internațională a
remediuluiSinonime Forma de livrareDoza diurnă
(mg)
min max
I. Cu acțiune preponderent sedativă
Clorpromazinum AminazinăFiolă 2,5% – 1 ml;
comp. 25; 50; 100 mg25 100
Clozapinum Azaleptină Comp. 25; 100 mg 6 300
Levomepromazi-numTisercinFiolă 2,5% – 1 ml;
comp. 25 mg7,5 150
II. Cu acțiune preponderent antipsihotică
HaloperidolumFiolă 0,5% – 1 ml;
comp. 1,5 – 5 mg0,35 15
Risperidonum Rispolept Tab. 1,2 mg 4 25
Flufenazinum Moditen-depoFiolă 0,25% – 1 ml; comp. 1,5 mg1,5 15
Trifluoperazinum TriftazinăFiolă 0,2% – 1 ml; comp. 1,5 mg2 20
III. Cu acțiune preponderentă asupra dereglărilor limitrofe
(dezinhibitorii)
Sulpiridum EglonylFiolă 5% – 2 ml;
comp. 200 mg50 400

98Anexa 9. Antidepresivele esențiale folosite mai frecvent în tratamentul
pacienților cu TPCE
Denumirea
internațională a
remediuluiSinonime Forma de livrareDoza nicteme-
rală (mg)
min max
I. Cu acțiune preponderent stimulatoare
Clomipraminum ClominalFiolă 1,25% – 2 ml;
comp. 25 mg6 75
Imipraminum MelipraminăFiolă 1,25% – 2 ml; comp. 25 mg6 50
Paroxetinum Rexetină, Seroxat Comp. 20; 30 mg 5 40
Fluoxetinum Prozac, Deprenon Comp. 20 mg 10 40
II. Cu acțiune preponderent sedativă
Amitriptylinum TriptizolFiolă 1% – 2 ml; comp. 10; 25 mg6 75
Maprotilinum Ladisan Comp. 12,5 mg 4 40

99Anexa 10. Tranchilizantele esențiale folosite în tratamentul pacienților
cu TPCE
Denumirea
internațională
a remediuluiSinonime Forma de livrareDoza nicte-
merală (mg)
min max
I. Cu efect pronunțat de inhibiție (majore)
Oxazepamum Tazepam, Nozepam Comp. 10 mg 10 60
II. Fără efect pronunțat de inhibiție (diurne)
Tofizopamum Grandaxin Comp. 50 mg 25 150

100Anexa 11. Remediile neurometabolice care pot fi incluse în tratamentul
pacienților cu TPCE
Denumirea
internațională a
remediuluiSinonime Forma de livrareDoza diurnă
(mg)
min max
I. Nootrope
Acid gama-minobu-
tiricumAminalonum Comp. 250 mg 500 1500
Piracetam NootropilumFiolă 20% – 5 ml; caps. 400 mg800 10000
II. Metabolice generale
Glicinum Glicisedum Comp. 100 mg 100 600
Levodopa Isicomum Comp. 500 mg 250 4000
Nakomum Madoparum Comp. 250 mg 125 4000
III. Cerebrovasculare
Vinpocetinum CavintonumFiolă 0,5% – 2 ml;
comp. 5 mg5 30
Stugeronum Cinnarizinum Comp. 25 mg 25 150
Niceroglinum SermionumFiolă 4 mg; comp.
5;10 mg4 30

101Anexa 12. Tulburări psihice și de comportament în cadrul epilepsiei:
Ghid pentru pacient și persoanele care asistă
Introducere
Ghidul include informații despre asistența medicală și tratamentul „Tulbu-
rărilor psihice și de comportament în cadrul epilepsiei” în serviciul de sănătate
din Republica Moldova. Ghidul este destinat pacienților, familiilor acestora și persoanelor care asistă această categorie de pacienți, dar și celor care doresc să cunoască cât mai mult despre această afecțiune.
Ghidul va facilita înțelegerea opțiunilor de îngrijire și de tratament dispo-
nibile în Serviciul de Sănătate. Ghidul nu oferă prezentarea maladiei în detaliu sau analizele și tratamentul necesar. Aceste aspecte pot fi discutate cu medicul de familie sau cu o asistentă medicală. Deoarece accesele epileptice nu sunt unica și incontestabila manifestare la bolnavii epileptici, trebuie să știm că manifesta –
rile clinice ale tulburărilor psihice și de comportament în cadrul epilepsiei pot fi clasificate în:
 tulburări psihice de nivel psihotic;
 tulburari psihice de nivel non-psihotic;
 tulburări psihice permanente (de personalitate și intelectuale).
La fel de important este să știm că bolnavii epileptici au trăsături deosebite
de caracter, precum: pedanterie comică și o dragoste scrupuloasă de ordine în casă
și în respectarea indicațiilor medicilor; înregistrarea scrupuloasă și pedantică a crizelor pe tot parcursul bolii, a indicațiilor medicale privind curele de tratament, a multiplelor detalii ce țin de natura acceselor, de senzațiile și circumstanțele în care se manifestau accesele, a factorilor și senzațiilor ce premerg accesele și stările paroxismale; miticulozitate în descrierea stării sale și a condițiilor înainte de fiecare acces sau stare paroxismală și multe alte componente în legătura cu aceasta. Infantilism, imaturitate emoțională, dorința extremă pentru dragoste de adevăr și dreptate; tendința de a predica banal și edificator, idei și expuneri de supravaloare față de rude, prieteni, despre care pacienții vorbesc cu accent pe calitățile lor pozitive, atașament excesiv față de oameni, situații, obiecte și ani-male, optimism epileptic în fermitatea de a continua tratamentul și de a căuta remedii pentru a se face „bine, sănătoși”. Încrederea fermă și incontestabilă în însănătoșire de boala epileptică pentru care sunt aduse „observații, opinii proprii despre boala epieptică, redau cu lux de amănunte din senzațiile suportate, cum se manifestă la ei accesele, dar și despre cele văzute la alți pacienți”, prin care bolnavii imbărbătează medicii și expun incontestabila și irevocanta credință în curabilitatea la ei a epilepsiei. Egocentrism epileptic – încredere fermă în pro-priul „eu”, care este întotdeauna în centrul atenției la pacienți. Ranchiunea este una dintre principalele schimbări prezente pentru natura epilepticului.

102Indicațiile din Ghid acoperă:
Să știți modul în care medicii trebuie să stabilească dacă o persoană are o
o tulburare psihică și de comportament în cadrul epilepsiei. E știut că
epilepsia este o maladie curabilă cu mare eficiență; respectiv, tulburările psihice și de comportament în cadrul epilepsiei au la fel o bună curabili –
tate. De aceea, dacă se depistează la pacienți tulburări psihice comporta –
mentale și de personalitate, nu trebuie să se geneze de acest fapt, ci tre-buie să fie hotărâți în îndemnul de a învinge boala. Epilepsia nu trebuie să conducă viața lor.Să știți modul în care stilul de viață poate influența evoluția maladiilor. o
Care sunt cauzele acestei maladii? Cauze ale declanșării tulburărilor psi-hice în epilepsie pot fi cele mai diverse. Debutul atipic al maladiei nu este apariția acceselor convulsive epileptice, primare sunt manifestările sub formă de tulburări psihice și de comportament (depresii, anxietăți, atacuri de panică, comportament violent și impulsiv, stări de halucinații vizuale, stări de déjà-viu). Sunt importante și trauma cerebrală, tumorile cerebrale, meningita, encefalita, sifilisul cerebral; diverse intoxicații în urma întrebuințării alcoolului, drogurilor, narcozei, intoxicării cu oxid de carbon, tulburările endocrine, alergiile, leziunile perinatale, tulburările metabolice. Printre cauzele ce pot face epilepsia iminentă se înscrie și predispoziția ereditară.Să știți medicamentele ce necesită a fi prescise pentru tratament. În mod o
normal, pacientul trebuie să urmeze tratamentul cu anticonvulsivante până la stadiul când crizele vor lipsi timp de mai mulți ani (nu mai puțin de 2 ani) și periodic cu antidepresante, nootrope, depletive. Însă, doar medicul poate hotărî dacă tratamentul poate fi sistat. În anumite cazuri, tratamentul se va prelungi pentru o perioadă nedeterminată de timp.Să știți modul în care trebuie să fie supravegheat un pacient cu tulburări o
psihice și de comportament în cadrul epilepsiei. Este obligatoriu trata –
mentul prelungit de întreținere aniepileptic și periodic cu antidepresan –
te, nootrope, depletive. Uneori se recurge la o dietă specială, bazată pe grăsimi, în special în cazurile când epilepsia nu răspunde la tratamentul medicamentos. În unele cazuri poate fi de ajutor un implant, numit sti-mulator al nervului vag. Se respectă cu strictețe regimul de somn-veghe, se limitează consumul de lichide și sărat, mai ales în orele de seară. Este strictă respectarea regimului non-etanolic. Trebuie luat în considerare și faptul că acești bolnavi au nevoie de limitări fizice și psihice stresante.Luați aminte că comportamentul bolnavului poate fi determinat de unele o
probleme sociale care pot genera stresul, o tulburare emoțională, plicti –
seala.

103Este obligator a dezminți mitul despre incurabilitatea epilepsiei.o
Nu marginalizați bolnavii epileptici de alți membri ai comunității.o
Să știți că:
bolnavul cu epilepsie nu trebuie să aibă impedimente pentru o activitate o
sau instruire profesională, fiindcă numai în condițiile de integrare în co-
munitate poate fi evitată stigmatizarea lor;conducerea automobilului de către bolnavul epileptic sub tratament este o
interzisă. Conducerea autovehiculelor poate fi reluată la doi ani dupa întreruperea tratamentului anticonvulsivant, cu condiția dispariției cri-zelor;sportul de performanță nu poate fi practicat, fiind contraindicate scufun-o
dările, ascensiunile, înotul nesupravegheat;bolnavul epileptic nu trebuie sa consume alcool, sa lucreze la înălțime, în o
apropierea unor utilaje în mișcare, a unor surse de foc; la fel, el nu poate să facă serviciul militar;tulburarile psihice survenite la bolnavii epileptici creează dificultăți de o
adaptare socioprofesională și sociofamilială. Urmărirea și asistența modi-ficărilor psihice sunt necesare pentru creșterea calității vieții subiecților;diagnosticul manifestărilor psihice critice în epilepsie se sprijină pe mai o
multe categorii de fapte ce necesită o analiză amanunțită.
 Criteriile cu valoare practică:
Relatările bolnavului (chiar cele parțiale) referitoare la ceea ce a „o trait”,
„simțit” în timpul crizei, coroborate cu date obiective relatate de persoa-
nele care au văzut desfășurarea crizei.Descrierea desfășurării crizei, eventual a atitudinii, a actelor psihomoto-o
rii, raspuns la incitații și la orice alt fenomen, inclusiv comportamentul general al bolnavului din timpul crizei.Analiza atentă a eventualei simptomatologii asociate în afara celei pur o
psihice.
Stabilirea anterioară a unor manifestări cu caracter de criză.o
 Un membru al familiei sau un prieten apropiat ar trebui instruit astfel
încât să poată acorda ajutor în cazul producerii unei crize. Indivizii care tocmai au avut o criză nu ar trebui lăsați singuri până când se trezesc complet și se pot deplasa normal.
Cele descrise mai sus țin de deprideri practice elementare. Noi însă considerăm că este deosebit de importantă modalitatea de a acționa
eficient practic în cazul unei crize convulsive care poate fi controlată astfel:
1) Nu ar trebui să se încerce introducerea unui obiect – cum ar fi o lingu-
ră – în gura pacientului cu scopul de a proteja limba acestuia, deoarece

104aceste încercări pot face mai mult rău decât bine. Se pot produce leziuni
ale dinților sau pacientul îl poate mușca neintenționat pe cel care acordă
ajutor (atunci când mușchii maseteri se contractă). Persoanele care își
pierd cunoștința ar trebui întoarse pe o parte, astfel încât să poată respira
mai ușor.
2) Este important a se proteja pacientul față de căderi. Fixăm cu siguranță
mandibula pacientului cu pernuțele degetului mare din ambele părți și apoi, folosindu-ne de pârghia obținută, fixăm totodată cu degetele mâîni-lor osul subligual. Reținem această poziție fixă pentru a evita prolabsul limbii în căile respiratorii superioare și alte mișcări ale limbii, asigu-rând astfel securitate și evităm mușcarea ei. Eliberăm din această pârghie improvizată pacientul numai la încetarea accesului epileptic convulsiv. Descheiem hainele acestuia la gât, iar sub cap îi vom pune o pernă.
3) După încetarea accesului convulsiv imediat se restabilește respirația și
totodată este eliminată în exces saliva din cavitatea bucală, de aceea trebuie s-o ștergem obligator, pentru a evita inspirarea ei în plămâni în timpul respirației adânci revenite după acces.
4) La revenire, deseori pacienții sunt obnubilați, dezorientați și sunt totoda –
tă violenți fizic față de cei din jur, de aceea este deosebit de important să asigurăm protecție pentru cei din jur, informându-i preventiv despre posibilele acte violente din partea pacienților după accesele convulsive epileptice. Îi informăm și îi instruim despre necesitatea de a fi vigilenți, să ocupe o poziție laterală și la o distanță sigură nepericuloasă, suficientă pentru a se retraje în scop de precauție și de a anticipa agresarea fizică din partea pacientului.

105Asistență primară medicală a pacienților cu epilepsie
 Diagnosticul pozitiv se face în baza evidențierii elementelor defi-
nitorii ale epilepsiei. Acestea sunt:
Manifestări convulsive și/sau echivalentele lor cu caracter paroxis-o
tic;
Modificări caracteristice EEG;o
Tulburări psihice critice și/sau intercritice.o
103

Asistență primară medicală a pacienților cu epilepsie

 Diagnosticu l pozitiv: se face în baza evidențierii elementelor definitorii ale
epilepsiei. Acestea sunt:
o Manifestări convulsive și/sau echivalentele lor cu caracter paroxistic;
o Modificări caracteristice EEG;
o Tulburări psihice critice și/sau intercritice.
103

Asistență primară medicală a pacienților cu epilepsie

 Diagnosticu l pozitiv: se face în baza evidențierii elementelor definitorii ale
epilepsiei. Acestea sunt:
o Manifestări convulsive și/sau echivalentele lor cu caracter paroxistic;
o Modificări caracteristice EEG;
o Tulburări psihice critice și/sau intercritice.
103

Asistență primară medicală a pacienților cu epilepsie

 Diagnosticu l pozitiv: se face în baza evidențierii elementelor definitorii ale
epilepsiei. Acestea sunt:
o Manifestări convulsive și/sau echivalentele lor cu caracter paroxistic;
o Modificări caracteristice EEG;
o Tulburări psihice critice și/sau intercritice.
103

Asistență primară medicală a pacienților cu epilepsie

 Diagnosticu l pozitiv: se face în baza evidențierii elementelor definitorii ale
epilepsiei. Acestea sunt:
o Manifestări convulsive și/sau echivalentele lor cu caracter paroxistic;
o Modificări caracteristice EEG;
o Tulburări psihice critice și/sau intercritice.
103

Asistență primară medicală a pacienților cu epilepsie

 Diagnosticu l pozitiv: se face în baza evidențierii elementelor definitorii ale
epilepsiei. Acestea sunt:
o Manifestări convulsive și/sau echivalentele lor cu caracter paroxistic;
o Modificări caracteristice EEG;
o Tulburări psihice critice și/sau intercritice.

106Anexa 13. Certificatul AGEPI de înregistrare a obiectelor dreptului de
autor și drepturilor conexe
106

107
107

108Anexa 14. Diploma de conferire a Medaliei de Aur Lucrării
108

Anexa 14. Diploma de conferire a Medaliei de Aur lucrării

109109

110Anexa 15. Diploma de conferire a Medaliei de Argint Lucrării
110
Anexa 15. Diploma de conferire a Medaliei de Argint lucrării

111111

112BIBLIOGRAFIA
Arseni C., Popoviciu L. 1. Epilepsiile . București: Editura Științifică și En-
ciclopedică 1984. – 644 p.
Barry J., Lembke A., Huynh N. 2. Affective disorders in epilepsy. In: Psy-
chiatric issues in epilepsy. A practical guide to diagnosis and treatment. A. Ettinger, A. Kanner (Eds.). – LWW, Philadelphia, 2001, p. 45-71.Bamberger Ph., Matthes A., Huber G. 3. Psychiatrie. Lehrbuchfür Studium
und Weiterbildung . Schattauer, 2004. – 780 p.
Blumer D. 4. Dysphoric disorders and paroxysmal affects: recognition and
treatment of epilepsy-related psychiatric disorders. In: Harvard Rev. Psychiatry, 2000, vol. 8, p. 8-17.Blumer D. 5. Epilepsy and suicide: a neuropsychiatric analysis. In: The
neuropsychiatry of epilepsy. M.Trimble, B.Schmitz (Eds.). – Cambridge, 2002, p. 107-116.Butnaru M., Capatana A., Capatana Gh., Cobileanschi O., Popov A. 6. The
Intelligent Support System for Remission in Patients with Psychiatric Disorders in Epilepsy. ICNBME-2011. In: International Conference on Nanotechnologies and Biomedical Engineering German Moldovan Workshop on Novel Nanomaterials for Electronic, Photonic and Bio-medical Applications, Chisinau, July 7-8, 2011. – Chisinau: „Elan Inc.” SRL, 2011, p. 452-454.Butnaru M., Căpățână Gh., Popov A. 7. Sistem expert în psihiatrie . În: Ma-
terialele Conferinței științifice internaționale în memoria prof. univ. V .A. Zolotarevschi „Ecuații integrale și modelarea problemelor aplicative – Integral Equations and Modeling of Applied Problems (IEMAP-2005)”. – Chișinău: UCCM, 2005, vol. II, p. 249-251.Casian I., Nistrean L., Popov A. 8. Aplicarea rezultatelor testului de dizol-
vare în modelarea farmacocineticii preparatului Orfiril long. În: Analele Științifice ale USMF „Nicolae Testemițanu”. Seria „Probleme medico-biologice, farmaceutice și de sănătate publică”. – Chișinău, 2003, vol. 1, p. 252-256.Devinsky O. 9. Interictal Behavioral Changes in Epilepsy. In: Epilepsy and
Behavior. Eds. O. Devinsky et al. – NY: Wiley-Liss, 1991, p. 1-21.
10. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders Source Informa-
tion, https://www.nlm.nih.gov/Engel J., Wilson C., Lopez-Rodriguez F. 11. Limbic connectivity: anatomi-
cal substrates of behavioural disturbances in epilepsy . In: Trimble M.,
Schmitz B. (ed.) The neuropsychiatry of epilepsy. – London, Cambridge: Cambridge University Press, 2002, p. 18-37.

113Fisher R.S., van Emde Boas W., Blume W., Elger C., Genton P., Lee P., 12.
Engel J. Jr. Epileptic seizures and epilepsy: definitions proposed by the
International League Against Epilepsy (ILAE) and the International Bu-
reau for Epilepsy (IBE). In: Epilepsia, 2005 Apr; 46(4):470-2. PubMed PMID: 15816939Harden C. 13. The co-morbidity of depression and epilepsy: epidemiology,
etiology, and treatment . In: Neurology, 2002, vol. 59(6), p. 48-55.
Huber G. 14. Psychiatrie. Lehrbuchfür Studium und Weiterbildung. – Schat-
tauer, 2004. – 780 p.Jaspers, K. 15. Allgemeine. Psychopathologie: fuer Studierende, Aerzte und
Psychologen : 3. verm. u. verb. Aufl. – Berlin: Springer, 1923. – 458 p.
Kanemoto K. 16. Postictal psychoses, revised. In: The neuropsychiatry of
epilepsy M. Trimble, B. Schmitz (Eds.). – Cambridge, 2002, p. 117-131.
Kanner A. 17. Recognition of the various expressions of anxiety, psychosis, and
aggression in epilepsy. In: Epilepsia, 2004, vol. 45 (Suppl.2), p. 22-27.
Kreindler A. 18. Probleme actuale în neurologie . – București, 1984. – 56 p.
Lennox, W.G. 19. Epilepsy and Related Disorders. V ol. 1, 2. – Boston-To-
ronto: Little, Brown and Co., 1960.
Lennox, W.G. 20. Phenomena and Correlations of Psychomotor Triad. In:
Neurology, 1951, nо 1, р. 357-383.
21. Mediacentre. Epilepsy. http://www.who.int/mediacentre/factsheets/
fs999/en/.
Oprea N., Nacu A., Oprea V . 22. Psihiatrie . – Chișinău, 2007. – 462 p.
Pirozynski T., Chiriță V ., Boișteanu P. 23. Manual de psihiatrie . – Iași, 1991.
– 255p.Pond D.A., Bidwell B.H. 24. A survey of epilepsy in fourteen general prac-
tices. Social and psychological aspects. In: Epilepsia, 1960, vol. 1,
p. 285-299.
Popov A. 25. Componente de e-Learning tulburări psihice și de comporta-
ment în epilepsie. În: Analele Științifice ale USMF. Zilele Universității,
16-18 oct. 2013, Ed. a XIV-a [în 5 vol.]. – Chișinău: USMF, 2013, (CEP
„Medicina”). V ol. 3. Probleme actuale în medicina internă, p. 630-637.
ISSN 1857-1719.
Popov A. 26. Concept despre tulburările psihice și de comportament la bol-
navii cu epilepsie. Definiții, delimitări, clasificare. În: Anale Științifice
ale USMF. Zilele Universității, 16-18 oct. 2013. Ed. a XIV-a [în 5 vol.].
– Chișinău: USMF, 2013 (CEP „Medicina”), V ol. 3. Probleme actuale în
medicina internă, p. 638-646. ISSN 1857-1719
Popov A. 27. Metodologie originală de tratare a remisiunilor în epilepsie .
În.: Filosofia și cunoașterea economică: Aspecte teoretice, etice și po-

114litice: Culegeri de lucrări științifice. – Chișinău: Editura ASEM, 2012,
p. 227-235.Popov A. 28. Studiul clinico-catamnezic al recăderilor remisiunilor la bol-
navii de epilepsie cu tulburări psihice . În: Studia Universitatis Molda-
viae. Șeria „Științe reale și ale naturii”. – Chișinău: CEP USM, 2014,
nr.1(71), p. 46-51. ISSN 1814-3237
Popov A., Butnaru M., Căpățână A., Căpățână Gh. 29. Intelellegent support
system for diagnosis and treatment assistance of mintal and behavioral disorders in epilepsy. In: Conference „Mathematics & Information Te-chnologies: Research and Education” (MITRE-2013). Chișinău, 18-22 August, 2013. Abstracts. – Chișinău: CEP USM, 2013, p. 119-120.Popovici L. 30. Epilepsiile . – Clij-Napoca: Dacia, 1976. – 336 p.
Ronald W., Pies M.D. 31. Manual of Psychiatric Therapeutics. Clinical
Manual of Psychiatric Diagnosis and Treatment. A Biopsychosocial Ap-proach., M.D. 1994. – 608 p.Rutter M., Graham P., Yule W. 32. A Neuropsychiatric Study in Childhood.
Philadelphia: JB Lippincott; 1970.Sander J.W., Hart Y .M. 33. Epilepsy Questions and Answers. Merit Publi-
shing, Hampshire, 1999, p. 43-49.Seligsohn R.E. 34. The personal and emotional aspects of epilepsy . In: Int.
Soc. Work, 1998, no 131, p. 165-172.Schiller Y . 35. Seizure relapse and development of drug resistance following
long-term seizure remission, 2009.Schmitz B. 36. Depressive disorders in epilepsy . In: Seizures, affective di-
sorders and anticonvulsant drugs M. Trimble, B. Schmitz (Eds. Clarius Press, 2002, p. 19-34.Shader, Richard I. 37. Manual of Psychiatric Therapeutics. Third edition,
2002. – 528 p. The ICD-10 Classification of Mental and Behavioural Disorders Clini – 38.
cal descriptions and diagnostic guidelines. – World Health Organization, 2015, http://www.who.int/classifications/icd/en/bluebook.pdf (accesat la 02.05.2015).Vrabii L., Groppa St. 39. Optimizarea reabilitării bolnavilor de vârstă matu-
ră cu epilepsie . În: Conferința a VI-a Națională de Epileptologie și a II-a
Conferință Națională de Boli Vasculare Cerebrale, consacrată aniversării a 60 de ani de Învățământ Medical Superior în Republica Moldova (11-13 mai). Chișinău, 2005, p. 154-155.Wolf P., Trimble M. 40. Biological Antagonism and Epileptic Psychosis. In:
Brit. J. Psychiat. 1985, vol. 146, p. 272-276.

115World Health Organization-International League against Epilepsy-Inter – 41.
national Bureau for Epilepsy. Atlas: Epilepsy Care in the World 2005.
Ginebra, Suiza: WHO; 2005, http://www.who.int/mental_health/neuro –
logy/Epilepsy_atlas_r1.pdfБолдырев А.И. 42. Психические особенности больных эпилепсией . Мос-
ква: Медицина, 2000. – 384 с.Болдырев А.И. 43. Социальный аспект больных эпилепсией . Издание
второе, переработанное и дополненное. – Москва: Медицина, 1997. – 204 с.Болдырев А.И. 44. Эпилепсия у взрослых. 2-е изд., перераб. и доп. – Мос-
ква: Медицина, 1984. – 288 с.Ванчакова Н.П. 45. Эпилепсия, начинающаяся с психических припад-
ков: Дисс. канд. мед. наук. – Ленинград, 1981. – 193 с.Воронкова К.В., Петрухин А.С., Пылаева О.А., Холин А.А. 46. Рацио-
нальная антиепилептическая фармакотерапия: Руководство для врачей. Москва: БИНОМ, 2008. – 192 с. Гехт А.Б. 47. Современные стандарты ведения больных эпилепсией и
основные принципы лечения, http://www.nedug.ru/lib/lit/nevrol/01nov/
nevrol24/ nevrol.htm
Гнездицкий В.В. 48. Обратная задача ЭЭГ и клиническая электроэнце-
фалография. Москва: МЕДпресс-информ, 2004. – 624 с.Голодец Р .Г. 49. Эпилептические психозы: становление, течение, те-
рапия: Современные методы диагностики и лечения эпилепсии. – Смоленск,1997, c. 33-38.Громов С.А. 50. Реабилитация больных эпилепсией . – Ленинград: Ме-
дицина, 1987. – 172 с.Громов С.А. 51. Эпилепсия. Реабилитация больных, лечение.
С.А.Громов, Л.В.Липатова, Н.Г.Незнанов. – СПб.: ИИЦ ВМА, 2008. – 392 с., http://docme.ru/doc/927940/sovremennye-aspekty-reabilitacii-
bol._nyh-e-pilepsie j #expanded:on.
Громов С.А., Карташова Е.В., Акименко М.А. 52. Клинико-психолого-
томографическое обоснование систематизации и диагностики изменений личности при эпилепсии. В: Психологические и психиа-трические проблемы клинической медицины: Сборник научых тру-дов, посвященных 100-летию кафедры психиатрии и наркологии СПбГМУ им. акад. И.П. Павлова. – СПб.: Изд-во НИИХ СПбГУ , 2000, с. 84-86.Зенков Л.Р. 53. Клиническая эпилептология (с элементами нейрофи-
зиологии): Руководство для врачей. – Москва: ООО «МИА», 2010. – 408 c.

116Казаковцев Б.А. 54. Психические расстройства при эпилепсии. – Мос-
ква, 2015. – 570 с., ISBN: 978-5-9906134-7-8, http://www.litres.ru/b-a-
kazakovcev / psihicheskie -rasstroystva-pri-epilepsii/
Калинин В.В. 55. Изменения личности и мнестико-интеллектуальный
дефект у больных эпилепсией. В: Журнал неврологии и психиатрии
им. С.С.Корсакова, 2004, Том 104, № 2, с. 64-73.Карлов В. А. 56. Эпилепсия. – Москва: Медицина, 1990. – 336 с.
Киссин М.Я. 57. Структура и динамика психических расстройств при
эпилепсии. В: Ученые записки СПбГМУ им. И.П. Павлова. – Мо-сква, 2000, № 3, с. 121-125.Малинина Е.В., Забозлаева И.В., Саблина Т.Н., Кочкина А.А. 58. Эпи-
лепсия в таблицах и схемах (клинические, терапевтические и соци-альные аспекты). – Челябинск, 2014. – 56 c., http://www.chelsma.ru/files/misc/a5posobieepilepsija29.10.13.pdf Михайлов В.А. 59. Актуальные вопросы эпилептологии – стигмати-
зация, качество жизни и реабилитация больных. В: Эпилепсия и пароксизмальные состояния. – Москва: Проблемная комиссия «Эпилепсия. Пароксизмальные состояния» Р АМН и Минздравсоц-развития России, Российская Противоэпилептическая Лига, 2010, Том 2, №3, с. 39-44, http://www.epilepsia.su/files/epilepsia_Mihailov_Epilepsia_3_2010.pdf, Сараджишвили Н.М., Геладзе Т.Ш. 60. Эпилепсия. – Москва: Медици-
на, 1977. – 304 с.Тиганов А.С., Снежневский А.В., Орловская Д.Д. 61. Руководство по
психиатрии, в 2 томах / Под редакцией академика Р АМН А. С. Ти-ганова. – Москва: Медицина, 1999. – 712 c.Шаманаев А.С. 62. Судебно-психиатрическая оценка дисфорических
состояний при эпилепсии: Автореферат дисс. канд. мед. наук. – Мос-ква, 2010. – 172 с.Яковлева Ю.А. 63. Дисфорические состояния у детей и подростков,
страдающих эпилепсией: Автореферат дисс. канд. мед. наук. –
Санкт-Петербург, 2005. – 133 с.

Alexandru POPOV , Mariana BUTNARU,
Gheorghe CĂPĂȚÂNĂ, Ana CĂPĂȚÂNĂ
TULBURĂRI PSIHICE ȘI DE COMPORTAMENT
ÎN EPILEPSIE:
 clasificarea
 diagnosticul
 algoritmii de conduită
 anamneza
 manifestările clinice
 investigațiile paraclinice
 tratamentul
 reabilitarea
 resursele necesare
 profilaxia
Redactare – Ariadna Strungaru
Asistență computerizată – Maria Bondari
Bun de tipar 03.05.2018. Formatul 70×100 1/12.
Coli de tipar 9,8. Coli editoriale 5,2.
Comanda . Tirajul 70 ex.
Centrul Editorial-Poligrafic al USM
str. Al. Mateevici, 60, Chișinău, MD 2009