Popa Alexandru Valentin 15253 [305520]

[anonimizat] –

LUCRARE DE DISERTAȚIE 2020

Îndrumător: Conf. Dr. Arh. Lorin Niculae

Student: [anonimizat]

”Nu există decât un element pe care cinematograful și televiziunea nu pot să-l răpească teatrului: proximitatea organismului viu.” Jerzy Grotowski

Necesitatea lucrării

„Technology. It's [anonimizat] 10,000 [anonimizat] 500 more to get to email.” [anonimizat]. (trad.a. Tehnologia. [anonimizat] a fost nevoie aproximativ de 10,000 de ani de a trece de la scris la tipar dar doar 500 mai mulți de a ajunge la email.)

„De ce resurse are nevoie lumea teatrului pentru a rămâne relevantă în secolul XXI ? Cum poate teatrul ține pasul cu evoluția cinematografului și a televizorului ? Care sunt elementele care diferențiază lumea teatrului față de cea a filmului ? Cum poate lumea teatrului atrage audiențe tinere născute în această lume digitalizată ?”

Teza are ca scop analiza și vizualizarea arhitecturii teatrului în raport cu tehnologiile vremii pentru a realiza un nou pas și o posibila dezvoltare în unison a celor doua. Teatrul se afla într-o [anonimizat], deși nu iau în calcul și nu privesc teatrul dintr-o altă perspectiva față de film. [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat]. Exprimarea fizică și spirituală a [anonimizat].

Tematica si structura lucrării

O data cu evoluția tehnologiei teatrul a devenit un tip de activitate de loisir prinsă în istorie cu alternative de reprezentare mult mai evoluate si mai realiste. Prin utilizarea tehnicilor digitale dobândite in ultimele decenii teatrul poate reveni la importanța in viața cotidiană de odinioară. În analiza teatrului voi cuprinde cele 4 ELEMENTE care devin asemeni unui cocon al actorului si voi analiza cum tehnologia le poate dezvolta astfel încât asemeni spuselor lui Kantor teatrul va deveni un obiect volatil ca spațiu de reprezentare scenică putând fi petrecut oriunde. [anonimizat], al LUMINII și al MATERIEI teatrul cu ajutorul tehnologiilor actuale și de testare va influența modul și locul de petrecere al actului scenic.

Prezentarea arhitecturii teatrului printr-o perspectivă de utilizare a tehnicilor și a [anonimizat]. Prin utilizarea materialelor reciclabile spațiul va deveni și unul de tip modular asemeni unei instalații care va putea utilizată și transportată ușor in diferite spații culturale. Arhitectura va juca rolul principal în implicarea spectatorului în act, astfel descrisă de Kurt Schwitters “The picture is a self-sufficient work of art. It is not connected to anything outside. ”(trad.a. Imaginea este o operă de artă autosuficientă. Nu este conectată cu nimic din afară.)

Obiectivele demersului cercetării

Teza își are ca obiectiv integrarea elementelor tehnologice de reprezentare digitală si adaptarea lor într-un spațiu experimental teatral. Teatrul în secolul XXI se află într-o perioadă de incertitudine apelând la elemente de compoziție tehnologice digitale care pot atrage audiențe tinere din generația millennials si generația z la spectacol. Unele reușesc mai mult altele au un efect mai puțin așteptat dar nici unul dintre ele nu ajung la nivelul de producție al cinematografiei. Astfel obiectivele tezei este de a introduce un tip de reprezentare ancorată în tradițional prin prezenta umană în scenă fiind atuul fata de producția cinematografica. Pornind de la acest atu in jurul lui se va analiza posibilitatea dezvoltării reprezentării digitale in așa fel cum este doar imaginată în cinematografele 3D. Prin acest mastermind tehnologic si analizează si strategia de a putea fi livrat maselor de oameni în locuri greu accesibile cultural prin mobilitate.

Ipoteze

Printr-un concept modular transformativ, spațiul arhitectural teatral poate fi organizat astfel încât elementele tehnologice și cele clasice ale teatrului pot fi îmbinate astfel încât va beneficia evoluția lui în timp.

Spațiul modular, neutru și transportabil va aduce teatrului ideea de mișcare și de integrare în spații străine și non-cultural astfel îi vă readuce promovarea și identificarea pe plan local și internațional.

Cuvinte cheie

Upcycling – reprezintă colectarea a unor produse care nu mai servesc scopul pentru care au fost realizate iar apoi fiind reutilizate într-o manieră diferită scopului inițial și creativă.

+

Arhitectura Plug-in – reprezintă tipul de arhitectură modulară realizată dintr-o structură pe care se pot așeza unul sau mai multe elemente creând un ansamblu arhitectural care poate cuprinde o multitudine de funcțiuni legate între ele.

+

Structură – șablon sau matrice reprezintă placa de bază arhitecturală a modelului pe care se îmbină module.

+

Modul – reprezintă un element individual al unui ansamblu conținând una sau mai multe funcțiuni.

+

Transformare – reprezintă adaptabilitatea spațiului la diferite circumstanțe putând acomoda o multitudine de funcțiuni în diferite moduri de organizare.

+

Realitate Virtuală – reprezintă o simulare la 360 de grade și în profunzime a unui mediu realizat digital sau fotografiat prin utilizarea a unor ochelari cu lentile pe care se proiectează imaginea.

+

Realitate Augmentată – este o reprezentare interactivă a realității printr-un device smart sau ochelari VR cu o cameră video incorporată care adaugă elemente de mediu virtual în spațiul real influențându-l moduri nenumărate.

+

Holograme – „este o metodă de înregistrare a unei imagini tridimensionale pe un suport în general bidimensional. Astfel, holografia este o formă avansată a tehnicii fotografice; înregistrările obținute se numesc holograme. Aceeași metodă se poate aplica și la înregistrarea, redarea și prelucrarea datelor de altă natură decât cele vizuale.”

+

Reprezentare digitală – proiectarea unei imagini realizate pe PC sau fotografiată pe un panou format din pixeli (LCD, LED, OLED, QLED).

+

Print 3D – reprezintă foto-imprimarea pe mai multe straturi tridimensional a unei forme realizate pe PC.

+

Audio 3D – amplasarea, programarea și utilizarea a difuzoarelor și a subwooferelor într-un spațiu tridimensional în jurul spectatorului astfel încât să poată fi realizate elemente auditive cât mai realiste.

+

Teatrul Sărac – concept realizat de către regizorul Jerzy Grotowsky în care actorul este singurul element din piesă, fără decor, lumini și sunet artificial, astfel el prin mișcare și sunet devine cel mai important element din piesă.

+

Mobilitate – posibilitatea de a utiliza reprezentarea scenică în spații de diferite naturi și cu funcțiuni diferite prin transportarea și prin asamblarea modulelor reprezentând funcțiunea aferentă.

=

Smart Theatre – reprezintă cel puțin utilizarea acestor funcțiuni pentru a incorpora un spațiu cu elemente tehnologice digitale, mobile și modulare care fac parte dintr-o reprezentare scenică de avangardă, demna de noul pas în evoluția teatrală.

Cap. 1. Evoluția spațiului teatral transformativ contemporan (Smart Theatre)

1.1 Sec XX-XXI – De la teatre de avangardă la Smart Theatre

„reprezentare sf [At: CR (1848), 212/26 / V: (înv) ~esin~ / S și: ~ese~ / Pl: ~tări / E: reprezenta] 1 Înfățișare a ceva în chip artistic prin linii, culori, cuvinte, sunete”

Reprezentarea scenica a fost cel mai bine definită o data cu apariția teatrului în Grecia antică în secolul VI Î.Hr. Cuvântul “teatru” provine din limba greacă θέατρον (théatron) și înseamnă “un spațiu pentru vizionare”. Teatrul a suferit o serie de modificări pe parcursul a 2500 de ani privind configurarea spațiului scenic , a gradenelor și a organizării.

Secolul XX reprezintă momentul în istoria umanității în care tehnologia avea să fie pusă în prim plan și avea să reprezinte o evoluție accentuată pe diferite paliere. Unul dintre aceste paliere avea să fie reprezentarea audio-vizuală prin intermediul cinemaului și a televizorului care au apărut la începutul secolului XX și au luat amploare după cel de-al doilea război mondial.

O dată cu apariția unor astfel de mijloace de reprezentare, teatrul clasic s-a aflat într-o postură de incertitudine. „Is Theater Still Relevant in the Modern Age?” întreabă Julie H. Jordan, redactoarea de la OnStage Blog în care explică că piesele de teatru sunt circulate doar de o audiență trecută de 40 de ani nefiind în planul generației vitezei. Cum ar putea teatrul să întreacă mijloacele moderne ? Această întrebare pusă de multe persoane în domeniul teatral avea să pornească, de o parte din ei, o avangardă a teatrului la jumătatea secolului XX.

Figură 1 Scenă din teatrul lui Tadeusz Kantor

Inițiatorul acestui curent este Jerzy Grotowsky care avea să înființeze Teatrul Laborator, un teatru care avea să devină un spațiu opus reprezentării audio-vizuale. Teatrul lui este bazat pe două concepte pe care spațiul cinematografic nu îl poate reproduce: cel de teatru sărac și de spectacol ca un act de transgresiune. Noul curent teatral avea să nu concureze cu tehnologiile moderne de reprezentare cinematografica, Grotowsky fiind conștient ca nu se poate ajunge la nivelul acela de performantă și să descopere principiul care pune în evidență teatrul acela după descrierea lui fiind „că tehnica personală a actorului este nucleul artei teatrale.”

Alt continuator al curentului teatral de avangardă a fost Eugenio Barba prin realizarea Teatrului Odin, care este un mare admirator al operei lui Grotowsky și a ajutat la promovarea lui în Europa. Idea lui despre teatru în lumea dominată de cinematografie: „În epoca memoriei electronice, a filmului, a reproductibilității, spectacolul se adresează memoriei vii, care nu e muzeu, ci metamorfoză”

Teatrul lui Barba a urmat principiile Teatrului Sărac al lui Grotowsky, adaptate stilului lui de improvizare a „materialelor” de către actori astfel, improvizația, înțeleasă și repetată de actor devine particulară pentru el. El creează conceptul care va deveni valabil Teatrului Smart acela de Teatrul al treilea care este descris de el astfel: „Teatrul al treilea trăiește în marginea, adesea în afara sau la periferia centrelor și capitalelor culturii.”

Un alt inițiator al curentului de avangardă teatrală a fost cel al Tadeusz Kantor prin care respinge spațiul tradițional teatral împreuna cu decorul și recuzita de care este dependent. El consideră spațiul teatral posibil în orice loc, iar obiectul banal al spațiului metamorfozat printr-un stil inventat de el numit l'art informel definit ca „improvizație spațiala care examinează textura compozițiilor.”

Arta Informală avea să elimine obiectele și formele de orice constrângere în detrimentul interpretării tradiționale a lor în teatrul clasic. Kantor explică concepte cheie pentru analiză prin citatul: „Rămășitele obiectelor, relicvele lor, ceea ce mai rămâne din ele vor avea astfel șansa de a deveni formă!” Nu ar putea obiectele de ieri care în ziua de azi sunt uitate să devină formă în realizarea spațiului teatral ?

Prin începutul acestei mișcări de redefinire, întoarcere la esența, și de transformare a teatrului clasic avea să ajute la implementarea a unor noi tehnici de exprimare artistică în secolul XXI. După 50 de ani de la începutul acestei mișcări nonconformiste tehnologia informației avea să se dezvolte rapid implicând tehnici de reprezentare scenică utile avangardei. Secolul XXI aduce tehnologia informației la scară globală prin noi implementări pentru scenografie de natură digitală. Tehnologiile de tip Virtual Reality ( trad.a. Realitate Virtuală), Augmented Reality( trad.a. Realitate Augmentată) și Holografie aduc un nou mod de reprezentare audio-vizuală. Aceste tipuri de reprezentare au început să fie utilizate sub diferite mijloace în teatrele moderne, ele devenind mult mai eficiente decât decorul clasic, și cu o amprentă mai mică de utilizare a lor în scenografie. După anul 2015 tehnologia VR și AR a devenit din ce în ce mai accesibilă publicului, fiind o tehnologie noua ea deține un potențial major în dezvoltare nu numai pentru dezvoltarea reprezentării scenice, ci și un pas tehnologic de dezvoltare a umanității. În momentul de față în anul 2020 există o multitudine de tehnologii VR (realitate virtuală) lansate publicului larg de diferite firme variind diferit în preț și accesibilitate. În momentul de față, majoritatea headseturilor VR trebuie sa fie conectate la un PC pentru a putea funcționa eliminând libertatea de mișcare. Acestea sunt cele de la Facebook cu Oculus Rift, HTC cu Vive, Valve cu Index, Microsoft cu Hololens (acest headset este unul hibrid de mixt reality care împletește realitatea virtuală cu cea augmentata în care imaginile digitale sunt proiectate prin ochelari în lumea reală) și Samsung cu HMD Odyssey+. Dintre aceste headesturi VR doar cel de la Facebook, Oculus Quest și cel de Microsoft care încă este experimental, Hololens pot fi utilizați fără o conexiune prin fir la un PC. Smart theatre va utiliza acestă metodă de mixt reality pentru proiectarea efectelor și a decorului digital.

Utilizarea tehnologiilor secolului XXI ajung să modeleze teatrul contemporan spre un model inovativ față de teatrul clasic milenial. Materiale high-tech și tehnici de reprezentare audio-vizuală, realizează niște posibilități pentru teatrul contemporan care acum 50 de ani nici nu existau. Teatrul contemporan cercetează noi metode care pot influenta și educa o nouă generație digitalizată care a abandonat metodele de loisir ale teatrului clasic. Teatrul clasic este un spațiu care este dat uitării noii generații, în detrimentul noilor forme de artă și de reprezentare audio-vizuală. Studii privind demograficul activității teatrului în Regatele Unite la peste 500 de teatre arată o majoritate de persoane cu vârste cuprinse între 65 și 74 de ani care frecventează teatrul clasic. Teatrul contemporan lucrează să educe și să promoveze teatrul unitar, realizând prin mijloace noi și experimentale de a realiza o punte între generația tânără și cea în vârstă. Teatrul contemporan utilizând tehnologia de transport și cea de informație dobândită de lume utilizeze un model diferit față de cel clasic, astfel modelul teatrului contemporan poate fi unul mobil amplasat în spații care necesită o dorință de cultură și loisir în contrast cu teatrul clasic permanent. Teatrul contemporan este simplist în comparație cu teatrul clasic privind organizarea în plan și volumetria. El nu are o capacitate exactă privind numărul de spectatori, fiind un spațiu volatil,n el se poate încadra în tipul teatrul mic de dramă cu o capacitate maximă de 500 de spectatori.

Figură 3 Sectiune teatru contemporan de tip black box

Figură 5 Planuri teatru de tip clasic

Teatrul contemporan este un spațiu caracterizat de versatilitatea și de transformabilitatea lui. Evoluția rapidă a tehnologei nu poate permite unui spațiu contemporan teatral să rămână ancorat, astfel teatrul permite modificări constante și pliabile pe tipul de reprezentare scenică. Pentru a ajunge la acest procedeu, teatrul contemporan este și transformativ astfel, în el se pot realiza implementări și modificări de natură fizică sau digitală care să permită teatrului o varietate ridicată de tipuri de reprezentări scenice. Teatrul contemporan prin transformabilitatea lui privind geometria sălii are mai multe organizări față de un teatru clasic care rămâne prestabilit cu un singur format de sală. Prin utilizarea mobilității și a transformabilității a teatrului contemporan el devine teatru nomad.

1.2 Scenografia digitală

Figură 6 Scenografie digitală realizată de compania Oculus

Viorica Zorilă: „mulți regizori se întorc sa filmeze pe platourile noastre de filmare întocmai pentru ca încă exista decorul palpabil in detrimentul cgi-ului”

Utilizarea decorului real este la fel de veche ca și teatrul, fiind o componentă fundamentală pentru susținerea lui. Decorul ocupă cea mai mare suprafața tehnică din teatru fiind și cel mai costisitor de produs, necesitând meșteri în ateliere specializate. O data cu apariția tehnologiilor de reprezentare digitala VR, AR și a Holografiei decorul vă putea fi reprezentat prin ecrane LCD, LED sau OLED atașate scenei sau pe lentila unor ochelari cu atenția spre actor. Imaginile digitale devin suport pentru actor și realitate interactivă pentru spectator. Astfel decorul digital poate trece peste limitele posibilului decorului palpabil, singurul obstacol pentru el fiind limitările calculatorului. Decorul digital prezintă un nou pas și o nouă soluție sustenabilă și tehnologică de reprezentare vizuală în teatru. În anul 2019 o companie pe nume Pimax din California, Statele Unite ale Americii, avea să producă sub forma experimentală primii ochelari de realitate virtuală care să aibă o rezoluție de vizualizare de 8k (4k pe o lentilă) și un unghi de vizualizare de 200° (în comparație unghiul uman de vizualizare este de aproximativ 120°). Aceasta tehnologie poate fi utilizată prin ajutorul unor camere de filmat pe ochelari și prin implementarea tehnologiei AR prin software, în ei se poate aduce decorul în care actorul joacă la realitate. Companii precum Oculus (deținuta de Facebook), Microsoft (prin Hololens), și Google lucrează la dezvoltarea acestei tehnologii care devine adoptată global de lume și local de teatre.

Teatrul poate deveni un loc de testare a noii tehnologii care poate avea un impact asupra organizării spațiului și a arhitecturii lui deosebit de alte spații cinematografice prin elementul de ancorare în realitate, actorul.

1.3 Mecanisme interactive de reprezentare

Figură 7 Perete interactiv realizat de compania Google

Implicarea spectatorului în creația artistică teatrală poate deveni o unealtă fundamentala în reprezentarea scenică. De ținut minte, spectatorul nu devine actor, ci anturaj în atmosfera scenică realizată de actor, spectatorul având influențe minime în actul scenic dar semnificative pentru el.

Aceste mijloace interactive sunt testate acum în lume cu scopuri comerciale și educaționale, unul din ele fiind prezent și în incinta Facultății de Arhitectura și Urbanism Ion Mincu în spațiul librăriei Cărturești, Modul. Unul dintre ele este peretele interactiv / mimic wall care reacționează la mișcare și interacțiune, astfel persoana care interacționează cu el poate modifica și influența animația reprezentată pe suprafețe de tip vertical, orizontal și oblic. Utilizarea lor ajută la o mai bună reprezentare vizuală a actului scenic prin implicarea spectatorului, prin mișcare, astfel ideea personajului episodic există prin spectator. Jerzy Grotowsky a fost unul dintre regizorii avangardiști care a favorizat aceasta practică de implicare pasivă și activă a spectatorilor: „actorii pot construi structuri printre spectatori, incluzându-i astfel în arhitectura acțiunii, de acumulare și limitare în spațiu (Akropolis, după Wispiansky).”

1.4 Hologramele în reprezentarea scenică și a personajelor

Figură 8 Scenă din filmul Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald

Holograma se află încă într-un stadiu incipient și experimental dar nu imposibil de realizat fiind utilizată în concerte (holograma cântărețului defunct Michael Jackson a fost utilizata la Billboard Music Awards) și chiar și în teatru (Teatrul Național din Londra a utilizat aceasta tehnologie pentru spectacolul Albarn's Wonder.Land). Aceasta tehnologie ar putea readuce la viață actori de renume ai secolului trecut, deși acestă metodă este încă taboo în societatea secolului nostru și contracarează principiile marilor regizori avangardiști Kantor, Grotowsky, Barba de prezență reală a actorului în spectacol. Această tehnologie a avut rezultate bune și apreciabile din partea spectatorilor în reprezentarea holografică a elementelor arhitecturale, obiectelor de anturaj, a animalelor (aceasta practică ar putea și stopa abuzul animalelor care trec prin practica de instruire pentru diferite acte scenice) și a ființelor mistice. Prin utilizarea ei se poate renunța la ideea de ancorare a unui teatru din cauza elementelor de decor, obiect, costum, mecanism care ar putea îngreuna mișcarea teatrului și ținerea pasului cu tehnologiile vremii. Aceste metode de reprezentare devin mijloace ambițioase de evoluție a teatrului, dar rămâne întrebarea, „oare prin amplificarea lor în spațiul teatral, prezența umană va deveni și ea digitală ?”

1.5 Utilizarea animației interactive pe fațade

Figură 9 Animație pe fațadă realizată de Boris Vitazek

Animație realizata de către Boris Vitazek in Bratislava, Slovacia. Descrierea lui este aceea de artist „New Media” (noua media). Noua media compune forme de reprezentare care se bazează pe utilizarea computațională a calculatorului. Animația interactivă a devenit o metodă de reprezentare abordată de cele mai multe ori în evenimente de loisir, fiind o metodă de exprimare digitală prin utilizarea arhitecturii existente (în special fațadele construcțiilor) ca pe o pânză în care artistul își realizează creația. Tehnica animației pe fațade poate fi preluată de regizor și realizată de scenarist în spațiul teatral, astfel actul scenic se poate petrece în afara ariei teatrului. Tadeusz Kantor descrie cel mai bine existența teatrului ca spațiu de creație neancorat: „, insistând ca teatrul să fie tratat ca loc ce își produce propriul spațiu în care să întrupeze, să execute viziunea artistului omni-prezent.” Astfel, jocul scenic prin animație digitala poate exista în afara spațiului mărginit al teatrului, actorul putând juca într-o piațeta italiană, într-un templu japonez, într-o fabrica rusească s.a.m.d. În același timp, animația digitală poate fi utilizată și în incinta spațiului fiind substitut pentru decor și depășindu-l prin capabilitățile lui de transformare.

Cap. 2. Controlul mecanic al spațiului teatral (Volum)

2.1 Pereții mobili

Figură 10 Structură mobilă, concept Teatrul Nomad

Teatrul clasic conține o multitudine de organizări spațiale fiind foarte diversificat. Teatrul contemporan va putea conține marea majoritate a variațiunilor teatrelor clasice, iar un prim pas va fi prin organizarea spațiului prin pereți mobili. Teatrul ca spațiu modular va influența modalitatea de a organiza spațiile prin ușurința de asamblare și varietatea de amplasare a pereților. Utilizarea pereților nu este o tehnică nouă de organizare a spațiul, fiind utilizată cu precădere de Le Corbusier în proiectele de locuințe colective de la Stuttgart Weissenhof, ca de exemplu. Pereții mobili vor putea diversifica spațiul astfel, un exemplu ar fi spațiul scenei împreună cu spațiul foaierului ar putea fi transformat într-o singură încăpere cu funcțiune specifică. Pereții mobili pot fi utilizați și în scena pentru a realiza elemente noi de reprezentare scenică, cadre cu unghiuri de perspectivă diferită pentru fiecare spectator. În categoria panourilor mobile sunt incluse și cele de tavan și de scenă. Ele își pot modifica forma pliindu-se pe tipul de geometrie spațiala pe care îl are teatrul.

Teatrul nomad este în căutarea de spații adaptabile oricând și oriunde pentru a satisface schimbarea nevoilor spațial scenice și funcționale. Astfel, teatrul necesită cercetarea și dezvoltarea de structuri adaptive capabile de transformări geometrice. Pentru o bună mobilitate a teatrului nomad sunt analizate o serie de structuri cinetice. Cele mai impresionante exemple din aceste structuri, sunt structurile de bare implementabile și transformabile, care au capacitatea de a-și schimba geometria. Structurile de bare utilizabile sunt exemple de structuri cinetice care au capacitatea de a-și schimba formele în funcție de necesitatea teatrului. Potențialul de stocare compactă și transportabilitate a crescut interesul pentru aceste structuri. Teatrul nomad poate utiliza aceste structuri pentru diferite funcțiuni și în diferite elemente arhitecturale. Un exemplu ar fi cel al fațadei teatrului care ar putea fi utilizată pentru a permite lumina naturală să intre în teatru când acesta o necesită.

Figură 12 Schiță perspectivă modificată de către pereții mobili a audienței

2.2 Plafoane retractabile

Figură 13 Acoperiș acționat mecanic, mobil, Teatrul Gdansk

Teatrul Shakespeare din Gdansk, Polonia este singurul teatrul din lume cu acoperiș care se deschide asemeni unor uși. Teatrul creează atmosfera clasică a reprezentării scenice în aer liber a Teatrului Glob din Londra realizat de către compania Shakespeare în 1599.

Un alt exemplu ar fi Teatrul Odeon din București, care este singurul teatru din Europa care are un acoperiș retractabil. „De ce nu s-ar găsi o metoda eficientă și sustenabilă de retractare a acoperișului astfel încât să se poată reda atmosfera creată acum 400 de ani de către teatrele Shakespeare.”

Element fundamental pentru teatrul contemporan este plafonul retractabil, fiind în multe instanțe ignorat în arhitectura spatiilor de reprezentare scenică. Plafonul retractabil eliberează spațiul scenic și prezintă decorul natural al cerului astfel se creează o acustică naturală asemeni amfiteatrelor romane sau grecești. Plafonul retractabil favorizează jocul actorilor spre o reprezentare scenică naturală, lumina soarelui devenind reflector pentru punerea actorului în scenă, vântul și vocea actorului devenind acustică în spațiu , iar mișcarea actorului complementata de decorul cerului și al norilor devin piesă a actului teatral. Plafoanele retractabile pot fi de 2 tipuri: cele din materiale textile volatile în mișcare (pânză) și cele din materiale fixe care stau pe o structură mobilă (metal, lemn). Aceste tipuri de plafoane retractabile pot varia privind geometria teatrului, cele textile fiind mai des utilizate în teatrele cu o geometrie circulară în plan, iar cele fixe utilizabile geometriei regulate în plan. Teatrul Festungsarena Kufstein din Austria utilizează plafonul retractabil din materiale textile, în timp ce Teatrul Shakespeare (cel din imagine) din Gdansk utilizează plafonul retractabil din materiale fixe.

2.3 Variații ale geometriei sălii

Figură 14 Schemă pentru retractarea a gradenelor

Imaginea de mai sus reprezintă prezintă variațiuni ale spațiului teatral privind relația actor/spectator.

Variația geometriei sălii de teatru este un concept utilizat încă de la teatrul Elisabetan în Renaștere, mai apoi ca evoluția tehnologiei mecanice să revină în secolul XX -un prim exemplu fiind conceptul arhitectului modernist Walter Gropius cu Teatrul Total în anul 1927. Proiectul nu a fost construit, dar a influențat modul de dezvoltare și schimbare al spațiului teatral. Teatrul putea sa își modifice poziționarea scenei în raport cu gradenele chiar în timpul actului scenic, astfel el putea fi organizat ca teatru de tip arenă, teatru de tip elisabetan sau teatru de tip end stage.

Sistemul de retractare al gradenelor este cel de tip sertar în care gradenele împreuna cu scaunele se retrag gradual pentru a permite un spațiu mai mare de joc actorilor.

Sistemul de retractare a elementelor modulare agățate de tavan poate influența variația geometriei astfel, prin agățarea fiecărui element de un sistem de tip grid, se poate ridica și coborî rezultând prin utilizarea computerului unu joc scenic acustic.

Geometria sălii teatrului poate fi modificată prin metoda retrageri gradenelor, prin ridicarea sau coborârea scenei și prin modificarea tavanului scenei. Astfel în cazul organizării teatrului el poate fi în cel puțin 5 tipuri de organizare prin retragere de gradene:

1. Teatrul de tip Arena – spațiu care înconjoară în întregime cu gradene scena și cu vomitorii pe fiecare colt al scenei.

2. Teatrul de tip Elisabetan – spațiu înconjurat doar pe 3 laturi de gradene cu scena în marginea pe latura cu gradenele retrase și vomitorii pe 2 colturi ale teatrului, cele cu gradene.

3. Teatrul de tip Hibrid – spațiu înconjurat de gradenele pe 2 laturi opuse, una față de cealaltă cu scena în centru și cu vomitorii pe toate colțurile teatrului.

4. Teatrul de tip End Stage – spațiu înconjurat doar pe o latura de gradene cu restul spațiului rămas dedicat scenei și cu vomitorii doar pe 2 colturi, cele care mărginesc gradenele.

5. Teatrul de tip Atmosferă – spațiu în care scena și gradenele nu sunt definite, fiind îmbinate între ele și cu vomitorii pe ambele părți.

2.4 Alte transformări spațiale

Figură 15 Secțiune, concept, Teatru Nomad

Metode fundamentale pentru ca tehnicile moderne de reprezentare digitale să funcționeze neîntrerupte și fără a încurca buna relație dintre actor și spectator, sunt cele de natură mecanică transformaționale care pun în bună mișcare aparatura tehnologică. Aceste mijloace țin de amplasarea ecranelor audio-vizuale , a proiectoarelor, a aparaturii holografice și a caștilor de realitate virtuală. Modificările spațiale sunt în concordanță cu tipul de organizarea scenică al spațiului gradenelor, scenei, pereților și a acoperișului, astfel ele pot produce o corectă reprezentare în scenă a efectelor vizuale – interactive și a decorului digital.

Figură 16 Schiță containere cu sisteme de retractare sau de rotire a elementelor de închidere

Cap. 3. Spațiul acustic metamorfic (Sunet)

3.1 Acustică prin utilizarea panourilor modulare

Fiecare piesă de teatru diferă în rezonanță prin poziționarea decorului, retractarea gradenelor, spațiul de joc al actorilor, astfel sunt necesare elemente acustice care pot amplifica sunetul în teatru pentru o mai bună experiența a spectatorului. Panourile modulare reprezintă niște plăci acustice care pot fi atârnate în două puncte de legătură, împreună realizând un ansamblu care închide tavanul scenei și cel al gradenelor. Aceste panouri pot fi organizate individual astfel, prin coborârea sau ridicarea lor se pot realiza diferite rezonanțe orientate după tipul actului scenic și după organizarea geometrică a sălii în care se reprezintă.

3.2 Arta scenografică a lui Kurt Schwitters

Kurt Hermann Eduard Karl Julius Schwitters, sau mai ușor de ținut minte Kurt Schwitters, a fost un artist important al secolului XX care a activat în multe domenii artistice de la pictură, sculptură, design grafic la literatură și arta tipografică. Cea mai importantă manifestare a lui pentru cercetare este cea de installation art (trad. a. arta instalației) care creează o atmosferă asemănătoare operelor lui picturale în stilul Dadaismului. Aceste instalații au transformat un număr de spații, iar cel mai reprezentativ artei lui este cel din imagine care este o locuință care aparține unei familii din Hanover, Waldhausenstrasse.

Aceste instalații sunt reprezentative pentru teatrul contemporan prin sculpturalitatea lor care poate realiza jocuri vizuale și sonore în spațiu. Jocul de colaj sculptural al lui Kurt Schwitters poate fi utilizat în cadrul teatrelor experimentale în care forma lor prin acționare mecanică asupra fiecărui element compozițional se poate plia asupra geometriei sălii de teatru și a actului scenic. Astfel de instalații asemănătoare operei lui Kurt Schwitters s-au găsit și în alte spații culturale, de exemplu Filarmonica Szczecin din Polonia care prin panouri acustice așezate într-o formă sculpturală ajută la propagarea sunetului mult mai corect.

Figură 18 Randare, concept, plăci acustice reglabile, Teatrul Nomad

Concept pentru acoperiș mecanic transformativ acustic pentru teatrul contemporan.

3.3 Acustica virtuală și tehnologia surround

Figură 19 Schema funcționare a sistemului sonor 3D surround

Sunetul devine un element fundamental în anumite piese de teatru care conțin rezonanțe acustice din simplul motiv de a ajunge la fiecare spectator în sală corect transmițându-i o experiență cât mai bogată. Acustica virtuală împreuna cu tehnologia surround reprezintă un număr mai mare 3 elemente audio care înconjoară la 360° spectatorul realizând un mediu auditiv mult mai realist. Aceste elemente sonore sunt deja utilizate pentru producțiile cinematografice în spatiile de cinema, fiind absente în teatrul clasic. Implementarea unui astfel de sistem în teatrul contemporan va ajuta la o propagare a sunetului ambiental artificial digital, iar sunetul natural al actorilor este propagat prin tavanul modular transformativ acustic. Împreună cu utilizarea mijloacelor vizuale care înconjoară spectatorul, și îl implică interactiv în acțiunea scenei sunetul va deveni o bază necesară teatrului contemporan.

Figură 20 Schiță sistem audio 3D surround

Cap. 4. Lumina in spațiul teatral contemporan (Lumina/Culoare)

4.1 Lumina digitală

Figură 21 Sistem de utilizare al luminii digitale

Lumina digitală sau Digital Light Processing (DLP) este o metodă de reprezentare optică utilizând un set de chipset-uri bazat pe o tehnologie micro-electro-mecanică care utilizează un dispozitiv micromirror digital.

Jocul de lumină digitală din imagine este realizat de un colectiv din Japonia care a parcurs tot mapamondul și a devenit cunoscut prin muzeul lor de artă digitală care impresionează prin interactivitate și realism. Muzeul utilizează 520 de calculatoare și 470 de proiectoare organizate în 5 zone în întregime întunecate. Utilizarea acestei tehnici a luminii digitale este posibilă și în teatrul contemporan prin diferite metode de organizare geometrică a sălii dar în principal este favorizat tipul de sală de teatru black box (încăpere de teatru cu majoritatea suprafețelor interioare vopsite în negru) sau black light (principiu asemănător teatrului black box dar augmentata de utilizarea lumini ultraviolete). Acest tip de proiecție este folosit în principal în cinema-uri dar și în teatre care experimentează diferite tehnici de reprezentare scenică. Prin utilizarea luminii digitale se pot recrea decoruri și spații astfel mediul virtual se întâlnește cu mediul real, actorul joacă într-un decor digital. În acest cadrul artiștii media lucrează cu persoane din domeniul cultural, cu regizori și scenariști.

4.2 Sisteme de reflectare si dispersie a luminii

Un prim exemplu care a avut un impact pozitiv asupra percepției sistemului de reflecție și dispersie a luminii naturale sau artificiale a fost Locuința La Roche, Paris (1923-1925) a lui Le Corbusier în care am fost atras de ansamblul de elemente gândit eficient. Locuința conține și o galerie de arta deținută de beneficiar care dorea lumină naturală, doar ca aceasta i-ar fi afectat în timp lucrările de artă. Le Corbusie astfel proiectează un element metalic poziționat încât lumina naturală direct venită dinspre ferestre, ar fi atins acest element metalic și ar fi reflectat lumina dispersată în spre tablouri, neafectându-le în timp. Acest tip de lumină este utilizat și în teatru clasic în spectacol. Prin utilizarea materialelor semi-reflective și a oglinzilor în componentă cu tehnicile digitale dobândite de către teatrul contemporan se poate ajunge la un joc de lumini și iluzii optice care ar oferi un cadru realist sau suprarealist în scenă. Lumina soarelui poate fi integrată în teatru până pe scenă prin astfel de mijloace prin care se poate atinge o unicitate a reprezentării scenice.

4.3 Lumina indirectă și contralumina

Este o metodă de reprezentare în arta fotografică ce ar putea fi utilizată și în teatru prin utilizarea luminii naturale a soarelui. Prin utilizarea tehnologiilor mecanice transformative ale teatrului contemporan de retractare a acoperișului, sau prin utilizarea modularității lui de modificare a geometriei salii, se pot realiza cadre utilizând lumina soarelui spre apus sau răsărit pentru a evidenția actorii, realizându-se jocul de contralumină. Jocul actoricesc în contralumină pune accent pe actor prin amplificarea siluetei lui și încețoșarea fundalului. Lumina indirectă pentru teatrul de tip black box devine foarte utilă prin faptul că: într-un spațiu întunecat o lumină directă ar elimina potențialul scenic și ar afecta vizual atât actorii cât și spectatorii. Lumina indirectă poate fi utilizată într-o multitudine de situații ale reprezentării scenice, de la trasarea scenei până la crearea ambianței decorului sau a culoarelor de circulație.

4.4 Lumini smart și utilizarea inteligenței artificiale pentru algoritm

Figură 22 Sală pentru testarea luminii inteligente

Sculptură cu lumină. În teatrul clasic erau necesare 100 de luminatoare simple pentru a reflecta corect o scenă de teatru, în timp ce în teatrul contemporan este necesar doar un luminator digital automat. Utilizarea mecanismelor automate de control a luminilor scenei împreună cu programarea lor a artiștilor digitali pot minimaliza efortul de realizare a spectacolelor. Mecanismele automate de control sunt instalate pe niște grinzi mobile controlate mecanic care funcționează pe axa x y z. Luminatoarele digitale automate sunt utilizate în teatrele contemporane din cauza intensității luminii oferite, prin gama de culori oferită și prin posibilitatea de aplicare prin computer a diferite efecte realistice, toate acestea întru-un singur luminator. Animatorii pot realiza diferite efecte de lumină care ar putea înlocui elementele reale utilizate în teatrul clasic (foc și fum). În imaginea de jos se poate observa un filtru pentru efectul de ploaie utilizat de aceste sisteme inteligente de iluminare. Astfel, sistemul automat de control și propagare a luminii rezultă într-un realism ridicat în scenă și cu o necesitate limitată de elemente pentru acționarea sistemului.

Figură 23 Studiu al efectelor inserate în sistemul luminilor inteligente

În principal această tehnologie este utilizată în producțiile de pe Broadway.

Figură 24 Sistemul de luminătoare inteligente

Teatrul nomad se poate utiliza de această tehnologie a mecanismelor automate de susținere a luminii inteligente prin natura lor mobilă și modulară în cadrul teatrului. Dat fiind construcția modulară a teatrului nomad, elementele sunt amplasate pe laturile de la limita teatrului, spațiul central al tavanului fiind ocupat de sistemul de placi acustice reglabile. Sistemul este amplasat la marginea tavanului salii scenei iar el poate fi conectat structurii, astfel se poate utiliza specific pe geometria schimbătoare a elementelor salii de teatru nomad.

Figură 25 Schiță organizare sistem de reflectoare

Utilizarea inteligenței artificiale devine o metodă cu o utilizare ridicată în diferite domenii care ușurează munca persoanei în cauză și în anumite situații o depășește. Inteligența artificială a ajuns la utilizarea ei prin comunicarea cu device-uri la fotografie la drumul spre autonomia mașinilor. Inteligența artificială a fost utilizată și în teatrul din Londra, Arts Theatre în care este vorba despre un spectacol realizat în întregime de către calculator utilizând algoritmul altor spectacole și generând un spectacol unic. „Poate A.I.-ul (artificial intelligence) să ajungă creeze, să devină o modalitate de creativitate a omenirii ?” A.I.-ul și lumina este o unealtă utilă în teatru în procesul de evoluție al lui. De exemplu, în cazul unei piese de teatru el se poate plia asupra geometriei sălii, sala fiind mereu transformabila, astfel nu ar exista pierderi de lumină sau unghiuri ciudat luminate. A.I.-ul ar putea detecta prin camere de supraveghere actori astfel, creând spectacole diferite de lumini asupra lor sau urmărindu-i într-un spațiu întunecat. A.I.-ul poate calcula cel mai bine și intensitatea luminii, astfel încât să nu fie prea puternică, fără a mai fi necesară prezența umană, neafectând buna desfășurare a spectacolului. Multitudinea proceselor digitale ale teatrului contemporan poate fi controlate în mare parte doar de A.I. Controlul de tip A.I. este o tehnologie cu o rapidă dezvoltare fiind doar o problemă de timp pană la ajungerea monitorizării orașelor și control, China fiind prima țară cu un oraș controlat de o inteligentă artificială.

Cap. 5. Materiale și tehnici de construcție smart (Material)

5.1 Materiale compozite

Reprezintă un ansamblu de materiale distincte, care are caracteristici pe care nu le dețin materialele constituente în parte. Aceste materiale sunt utilizate în industria navelor spațiale si a aviației, în industria de automobile, în îmbrăcăminte antiglonț etc. Utilizarea lor într-un teatru mobil contemporan ar fi benefică din pricina rezistentei materialului, a greutății scăzute și a ușurinței de asamblare. Aceste materiale contribuie la sporirea capacitații portante a elementelor structurale. Ele sunt niște materiale ușoare care nu suplimentează structura de bază a construcției, grosimea lor mică permite manipularea ușoară pentru realizarea diferitelor elemente utile teatrului cât și elemente de decor pentru utilizarea materialelor digitale pentru proiecție.

5.2 Structuri ușoare

Figură 26 Structura din metal, mobilă

Teatrul contemporan mobil este bazat în totalitate pe modularitate și pe transportabilitate, astfel utilizarea unor structuri ușoare ar putea facilita o mai ușoara asamblare cât și o mobilitate ridicată. Structurile ușoare sunt în principal realizate din metal și pot constitui structura principală a teatrului prin stâlpi și grinzi. Structurile ușoare pot fi utilizate și in cadrul elementelor spațiului scenic al teatrului. Atât scena cât și gradenele sunt elemente modulare transformabile și necesită o structură fiabilă care să poată suporta mobilitatea lor.

Construcțiile din structuri ușoare din metal sunt cu mult mai utile privind transportabilitatea, ele sunt cu 60% mai ușoare decât structurile din lemn. Structurile ușoare din metal sunt ușor de depozitat ele nefiind susceptibile la factori externi de natură parazitară care ar afecta alte materiale. Ele mai sunt și rezistente la incendii și previn extinderea lui. Rezistența la cutremur este mult mai înaltă față de alte materiale din cauza flexibilității și greutății materialului. Structurile ușoare nu presupun o fundație mare față de alte structuri mai grele, astfel crește capabilitatea de transportare și asamblare în diferite locuri a teatrului. Dimensiunea redusă a elementelor prefabricate poate ajuta la o asamblare cât mai ușoară a lor, iar grosimea redusă în comparație cu elemente structurale din beton sau lemn poate câștiga privind dimensiunea în m3 a spațiilor.

5.3 Utilizarea materialelor reciclabile

Figură 27 Instalație artistică, Michael Johansson

Pentru o mai mică amprentă de carbon, o mai bună sustenabilitate și un cost scăzut, teatrul contemporan se poate utiliza de materiale reciclabile, în special prin utilizarea metodei upcycling. Metoda de reciclare de tip upcycling presupune utilizarea obiectelor și materialului care a trecut de uzură morală și fizică cu un alt scop față de scopul precedent al produsului.

De exemplu containerul care este un element din domeniul industrial, mobil poate fi reutilizat cu mai multe scopuri: realizare de locuințe , realizarea de diferite spații comerciale, realizarea unor spatii de concert sau de teatru, realizarea a unor instalații artistice culturale etc. Teatrul contemporan se poate utiliza de elementele din mediul industrial dezafectat care pot fi sustenabile pentru spațiu și pot reduce costurile realizării lui.

Containerul poate deveni un element important în teatru fiind o structură contemporană care ar putea servii scopurilor ca cele de delimitare funcțională, de mobilitate și de includere a anumitor funcțiuni specifice teatrului în ele. Containere exista într-un foarte mare este o soluție inginerească genială care a revoluționat transportul de bunuri în lume, este un element modular care poate fi așezat în acord cu funcțiunea propusă și foarte rezistent la intemperii naturale. Alte elemente utile din spațiul industrial și de depozitare dezafectate ar fi elemente structurale metalice, sticla, conducte, paleți din lemn care a putea reduce costurile de producție al unui astfel de teatru și le-ar orienta în spre studii de testare tehnologice. Aceste materiale ar aduce și un plus de sustenabilitate în spațiu fiind un domeniu necesar în arhitectura contemporană.

5.4 Printarea 3D a materialelor

Această tehnologie a început să fie utilizată în domeniul reprezentării scenice în anul 1999 în Lexington, Virginia, Statele Unite ale Americii la departamentul de teatru din cadrul Universității Washington and Lee. “So, you say, all that info about 3D printers is well and good, but how does this pertain to theatre?”(trad.a. Deci spune-ți că toate informațiile despre imprimantele 3D sunt bune, dar cum ele pot aparține teatrului ?) scrie Owen Collins în articolul întitulat Affordable 3D Printing (trad. a. Imprimarea 3D Accesibilă) din revista Theater Design & Technology. În cadrul teatrului clasic realizarea unui decor sau a unor costume specifice se dovedea dificilă din pricina înțelegerii artistului cu meșterul și croitorul prin diferite mijloace de exprimare. O data cu apariția programelor CAD (Computer-aided Design) și BIM (Building information modeling) reprezentarea ideilor a devenit mult mai ușoară, iar împreună cu utilizarea imprimantelor 3D acele idei puteau deveni palpabile. Imprimantele 3D șunt mașinării care ajută la o înțelegere mai mare conceptul aranjamentului scenic pe care regizorul îl dorește. Realizarea modelelor și utilizarea lor ca o matriță pentru decor și costume s-a dovedit a fi un câștig de timp și resurse umane ridicat. În cadrul teatrului contemporan, utilizarea lor în cadrul decorului este minimală fiind în mare parte digital dar în cadrul costumelor, a elementelor utile actorilor și în cadrul altor elemente în teatru comerciale sau utilitare este importantă.

Cap. 6. Teatrul Nomad ca loc pentru experimentare a spațiului teatral transformativ

6.1 Definiția teatrelor nomade

Teatrul nomad reprezintă o construcție sau un spațiu oarecare, neancorat în loc și nespecific locului fiind acționat de una sau mai multe companii de teatru și transportat pentru utilizarea lui în cadrul reprezentărilor scenice. Compozitorul american John Cage spunea despre teatru astfel facilitând idea de teatru ca loc “Theatre takes place all the time, wherever one is; an art simply facilitates persuading one this is the case.” (trad. a. Teatrul se petrece oricând, oriunde unul ar fi; arta simplu facilitează convingerea ca acesta este cazul).

Teatrul nomad contemporan este un teatru contemporan, care are ca scop cercetarea în domeniul artei reprezentări scenice și a tehnologiei, pe o platformă transportabilă modulară care să poată fi asamblată în spații periurbane și urbane. Teatrul nomad contmporan își are inspirația din Teatrul al treilea care este descris de către regizorul de teatru Eugenio Barba ca fiind un teatru ce „trăiește în marginea, adesea în afara sau la periferia centrelor și capitalelor culturii.”

6.2 Analiza teatrelor nomade

„De unde au început teatrele nomade ? De ce ele au existat ? De ce încă există ?” Subiectul teatrelor nomade este unul puțin studiat și greu de cercetat în comparație cu teatrul stabilit în loc sau teatrul permanent. Teatrul nomad a fost un spațiu și construcție pierdută în timp din pricina naturală și firească a materialului care se degradează cu trecerea timpului. Teatrele nomade nu erau construite asemeni unor teatre permanente din cauza necesitații transportabilității lor. O primă utilizare documentată a unui astfel de teatru nomad se gasește în perioada evului mediu în Europa vestică creștină care după o perioada de aproape 1000 de ani de interdicție a reprezentării scenice teatrul devine legal (doar pentru reprezentări scenice de tip religios).

Figură 28 Fragment din tabloul de Denis van Alsloot – The Ommeganck

Primul astfel de teatrul este cel sub numele de pageant wagon (trad.a. car pentru carnaval) care era compus dintr-un car pe care era așezat un mansion (construcție scenică cu decor și costume). Acest teatru mobil a fost utilizat în cadrul orașului medieval și plimbat prin el în întregime timp de 24 de ore în timp ce actorii își jucau rolurile scenice. Fiecare car reprezenta o scenă biblică reinterpretată perioadei respective. Aceste jocuri scenice puteau dura și câteva săptămâni. Aceste care își au originea din mansions care erau utilizate în principal în interiorul bisericilor creștine.

In Londra, la începutul Renașterii spectacolele teatrele erau interzise din cauza propagării decadenței și au rămas pana în anul 1570. O companie de teatru (formata din 8-12 acționari, 3-4 tineri, un grup de actori, muzicieni și câțiva meșteri pentru decor) trebuia șa supraviețuiască prin nemăritate astfel ei parcurgeau teritoriul prezentându-și spectacolele. Din cauza materialelor utilizate și tendinței de mișcare nu au mai rămas evidențe ale teatrelor utilizate. În principal teatrele erau construcții ușor de transportat sau chiar spații banale de utilizare, amplasare a decorului și de joc scenic. Spațiile utilizate de actori erau piațete, grădini, școli și hanuri. După creșterea popularității lor, teatrele au început să devină construcții permanente, primul teatru permanent fiind probabil Red Lion din Whitechapel iar mai apoi The Theatre (astăzi numit Teatrul Globe).

În Spania renascentistă (epoca de aur a teatrului în Spania) , în Madrid politica asupra teatrelor era una liberă, teatrele nomade fiind utilizate pentru evenimente majore. Teatrele lor se numeau „Carros” și funcționau pe principiul teatrelor mobile medievale (pageant wagon). Aceste teatre mobile asemeni teatrelor pageant parcurgeau tot orașul dar cu reprezentări scenice mai extravagante și trase de tauri. Aceste „Carros” erau acompaniate de către jonglezi, muzicieni, actori și păpușari. În momentul în care carele se întâlneau în spatiile de interes, în principal piațetele, ele se deschideau și formau scena pentru artiști. Epoca de aur privind teatrul a Spaniei se termină odată cu interzicerea lui în anul 1765 pe motive religioase.

Parisul a avut și el o politică restrictivă asupra teatrului, astfel companiile de teatru nu aveau voie să aibă un spațiu teatral permanent. Ca efect, companiile de teatru trebuiau să închirieze spații pentru reprezentarea scenică sau să își construiască propriile teatre mobile cu care să parcurgă teritoriul.

După o lungă perioadă de inchiziție sub nume creștin a reprezentărilor scenice teatrele aveau mai apoi, în secolele ce urmează ,să aibă o politică stabilă prin teatre permanente. În secolul XIX o dată cu apariția transportului feroviar și a altor tehnologii ale secolului a permis anumitor companii de teatru renașterea teatrului nomad. Această reînviere a teatrului mobil a început în sudul Asiei prin 2 companii de teatru indiene, teatrul Marathi și teatrul Parsi. Aceste 2 companii de teatru utilizau transportul feroviar și maritim pentru a parcurge lumea cu spectacolele de teatru și cu teatrul însuși. Istoricul cultural Rashna Nicholson descrie în special grupul de teatru Parsi ca fiind un grup care nu impresionează doar prin călătoria pe care o face dar și prin tehnologia modernă utilizata în teatru privind scena și efectele speciale.

Secolul XX avea să fie perioadă în care o mică companie de teatru din Colorado, Statele Unite ale Americii avea să adopte modelul teatrului nomad. Un grup de voluntari cu denumirea de „Nomads” a înființat un centru pentru teatru în Colorado pe care doreau să îl transporte în diferite comunități ale statului. Teatrul era realizat asemeni unui cort din materiale textile dar mai apoi a fost abordat un design preluat din construcțiile mobile ale armatei americane de după cel de-al doilea război mondial cu o formă de jumătate de cilindru cu latura lunga orizontală. Teatrul există și în ziua de azi, încă se afla în Colorado și a căpătat un statut de teatru permanent.

Figură 29 Teatrul The Nomad Playhouse din Colorado

In secolul XXI multe companii de teatru, în special cele de musical, parcurg în tururi organizate lumea, dar puține se mai utilizează de teatre mobile pentru spectacol. Una dintre companiile de teatrul care utilizează încă tipul de teatru nomad pe care îl amplasează în diferite spatii urbane și extraurbane, este și cea mai veche companie de teatru nomad. Compania de teatru Hoshruba Repertory din India a îmbunătățit modelul teatrului nomad. În anul 2007 compania a utilizat 2 teatre mobile de tip black box (voi explica utilitatea tipului de teatru și de ce este cel mai potrivit teatrului nomad în capitolele ce vor urma) pe care le-au utilizat pentru spectacol și le-au amplasat în diferite spații ale orașului fiind ușor de manipulat.

Figură 30 Teatru de tip black box

6.3 Tipologii, dimensiuni și capacități ale teatrelor nomade

Teatrul nomad nu deține o formulă exactă privind formatul lor, ele trecând prin diferite mutații privind parcursul istoric. Teatrele nomade după dimensiunea, capacitatea și tipologia lor se pot încadra în formatul teatrelor mici de dramă care reprezintă niște teatre intime care își pot modifica geometria. Teatrul mic de drama este un spațiu cu o audientă cuprinsă între 50 și 400 care nu utilizează avanscena, realizând o relație mult mai personală între actor și spectator.

Tipologiile și dimensiunile teatrelor nomade variază în mare parte din cauza perioadei istorice. În perioada Evului Mediu teatrele nomade erau mai mult care rectangulare trase de de cai sau bovine, pe roți de dimensiuni mari. Ele aveau amplasate pe care diferite construcții care reprezentau decorul și scenă care puteau să ajungă și la 2 niveluri de înălțime (teatrele nomade spaniole „Carros”), scena fiind organizată astfel încât spectacolul putea fi vizionat la 360 de grade față de teatru. Aceste teatre mobile nu conțineau o capacitate anume de spectatori parcurgând orașul, neavând spații amenajate pentru vizionare și gradene. Începând cu secolul XIX teatrele prin tehnologiile de transportare descoperite, încep să devină modulare și asamblabile. Ele au dimensiuni mici cu o capacitate maxima de 400 de persoane și încadrate în principal în categoria teatrelor de tip arena privind așezarea scenei central și a gradenelor în jurul ei. Alte teatre nomade utilizate sunt și cele transformative care își pot modifica organizarea spațială, astfel prin natură versatil constructivă ele pot avea mai multe modalități reprezentativ scenice. Teatrele de tip black box sunt preferabil utilizate în teatrul nomad, cauza fiind posibilitățile scenice limitate care pot fi realizate într-un teatru mobil față de toate procedeele de fundamentare a decorului și a scenei pe care teatrul permanent îl posedă. Procedeul de reprezentare black box permite o conexiune actor/spectator mult mai puternică prin spațiul mic și întunecat care îndreaptă perspectiva mai aproape de actor. Acest procedeu de utilizare poate oferi teatrului black box posibilitatea de a fi organizat în 5 feluri: cu audiență pe o singură parte (avanscenă), pe două parți (scena centrală), pe 3 părți, pe 4 părți sau spațiu de atmosferă în care actorul și spectatorul se intercalează în spațiul scenic.

6.4 Tehnologii și alcătuiri constructive

Teatrele nomade de a lungul istoriei nu au rezistat d.p.d.v. constructiv, ele fiind realizate pentru transportabilitate din materiale ușor de cărat și asamblat. În principal teatrele nomade în perioada medievală erau realizate din lemn sculptat sau asamblat prin elemente metalice care puteau fi ușor dezasamblat. Pentru decor și costume erau utilizate materiale textile și lemnoase. Transportarea lor se realiză prin utilizarea carelor trase de animale. Dovezi istorice rămân în Europa a acestor pageant wagon care au fost utilizate pe perioada medievală de biserică pentru a reprezenta scene biblice. Această utilizare a lemnului și a materialelor textile pentru teatrul nomad cu diferite inovări în domeniul scenei și a decorului a durat până în secolul al XX-lea, când un grup de entuziaști ai performance-ului au format Teatrul Nomad care reprezenta o construcție din metal semicilindrică cu latura lungă a ei orizontală. Construcția este impresionantă prin utilizarea pentru prima oara a metalului în întregime și structural în teatrul mobil. Materiale utilizate sunt ușor transportabile, low cost și colectate (din mine și alte spații) prin metoda upcycling în care obiecte care și-au precedat scopul inițial, sunt reutilizate cu un alt scop. În anul 2020 tehnologiile și materialele ne permit astfel să realizăm structuri care pot fi ușor asamblate și transportate, compania de teatru Parsi realizând în 2007 două teatre nomade cu dimensiuni mici care sunt de tip black box. Aceste teatre sunt construite în întregime din elemente modulare din metal și folosesc panouri, gradene și lumini care se pot asambla oriunde în teatru realizând o experiența teatrală în 4 dimensiuni. Structura teatrului black box permite prin modificarea mecanică, a gradenelor și a scenei să se realizeze mai multe tipuri de teatre într-o singură sală de teatru.

Cap. 7. Teatrul Nomad

7.1 Arhitectura nomadă

Arhitectura nomadă o dată cu apariția containerului a permis o versatilitate ridicată privind existența funcțiunilor mobile. Structuri din metal ușor permit amplasarea și construirea în mai multe locuri fără o necesitate mare de costuri și cu sustenabilitate ridicată fiind utilizate materiale low cost. O astfel de construcție care utilizează aceste principii este Muzeul Nomadic.

Figură 31 Muzeul Nomad

Muzeul Nomad / Locația: Nomadă / Arhitecți: Shingeru Ban / Suprafață: 5130 m2 /Anul realizării: 2005

Muzeul este reprezentativ prin construcția lui modulară care se poate asambla și dezasambla, astfel el poate fi mutat cu ușurință în diferite locuri. Muzeul avea un traseu anual în care el era amplasat într-un oraș diferit. Structura muzeului este la pereți realizată din containere vechi și alte elemente industriale reutilizabile. Spațiul are o geometrie specifică dar care poate fi utilizată în cadrul mai multor tipuri de activități. Aranjamentul structural și cel al containerelor realizează un joc de lumini reflectate și dispersate.

7.2 Studii de caz

Figură 32 Intrare, The Nomad Playhouse

The Nomad Playhouse / Locația: Colorado, Statele Unite ale Americii / Fondatori: William și Winnie Hutson / Suprafață: ? / Anul realizării: 1951

Proiectul este impresionant prin utilizarea materialelor low cost și prin utilizarea metodei de upcycling în care materiale vechi sunt reutilizate cu un scop diferit. Construcția este realizată din elemente de metal dintre care și containerul. Teatrul are o forma de semicilindru din metal asemeni construcțiilor provizorii ale armatei americane după cel de-al doilea război mondial indicat și de perioada în care a fost realizat. Teatrul este de mici dimensiuni, încadrat în tipul de teatre mici de dramă și cu o geometrie a sălii în care audiența se află pe o singură parte. Este primul teatru mobil care utilizează în întregime elemente metalice ușoare pentru transport.

Figură 33 Teatrul Jellyfish, arhitectură mobilă sustenabilă

Teatrul Jellyfish / Locația: Londra, Regatele Unite / Arhitecți: Martin Kaltwasser, Folke Köbberling / Suprafața: 256 m2 / Anul Realizării: 2010

Proiectul are la bază sustenabilitatea fiind realizat în întregime din materiale reciclate. Materialele reciclate utilizate sunt în totalitate prefabricate de la paleți din lemn la bănci de școală. Materialele pot fi reutilizate și demontate astfel este permisă mobilitatea teatrului. Teatrul poate fi considerat si ca fiind un eco-teatru prin spațiul lui cultural și sustenabil. Planul teatrului este la bază unul de tip arenă cu forma în plan pătrată. Teatrul este unul de tip mic fiind încadrat în teatrele mici de dramă cu o capacitate de 120 de spectatori.

Figură 34 Sală, Teatrul CJ azit

Teatrul CJ azit / Locația: Seoul, Korea de Sud / Arhitecți: Betwin Space Design / Suprafața: 388.68 m2 / Anul Realizării: 2016

Teatrul d.p.d.v. constructiv este modular de tip Culture-tainer (Culture+Container) care poate fi remodelat să conțină diferite activități creative prin modificarea scenei, a gradenelor și a pereților interiori. Conceptul de bază al teatrului a fost elementul industrial, containerul, care devine etalon pentru proiect, astfel sala de spectacol în plan are forma unui container, diferite funcțiuni așezate în container iar elementele de finisaj sunt însuși realizate din placi de container. Teatrul este unul de tip black box cu un joc de lumină complex care pune în evidență elemente cheie ale ansamblului. Un alt element sugestiv în proiect este utilizarea elementelor din metal industriale.

Figură 35 Scenă, Teatrul The Playing Field

The Playing Field / Locația: Southhampton, Marea Britanie / Arhitecți: Assemble / Suprafață: ? / Anul Realizării: 2014

Spațiul teatral utilizează metode constructive high-tech. Teatrul poate fi demontat, instalația putând fi reutilizată și în alte locuri. Spațiul arhitectural are o organizare spațială asemeni unui teatru de tip arenă, astfel perspectiva spectatorului este mult mai implicată în jocul scenic. Spațiul teatral are un rol de a reimagina și de a influența cultural zona la o scară constructivă mai mică. Locul are o zonificare transparentă, spațiul este utilizat circulației libere când acesta nu este utilizat funcțional. Teatrul se încadrează în tipul de teatru de dramă mic care are un număr între 50 și 300 de locuri, cu un maxim de 400 de locuri pentru spectatori. Spațiul se axează pe relația actor/spectator, prin interactivitatea dintre indivizi și conexiunea pe care o are scena cu gradenele și prin neexistența unor elemente despărțitoare care exista în spațiul teatral clasic.

7.3 Proiectul de diplomă Teatrul Nomad

Figură 36 Perspectivă, concept, Teatrul Nomad

Proiectul de diplomă se axează pe cercetările realizate în cadrul disertației. Teatrul va fi un volum rectangular modular cu o structură din aluminiu cu grinzi și zabrele pe care se vor așeza și îmbina elemente care vor reprezenta funcțiunile. Teatrul se va utiliza de containere pentru a închide spațiul teatral și pentru a acomoda funcțiuni. În plan teatrul este un volum rectangular care are un foaier care înconjoară spațiul teatral și este delimitat de fâșii de sticlă înalte care reprezintă peretele exterior și containere la interior. În containere se află funcțiuniile comerciale (cafenea, bistro), tehnice (toalete, garderobă, spatii tehnice, depozitare) și specifice teatrului (loje). În centrul volumului se află teatrul propriu zis care este teatru de tip black box și arena, care este delimitat de containere și de pereți digitali. Teatrul conține în interior gradenele reglabile care sunt în număr de 4 și scena centrală care este și ea reglabilă. Teatrul este închis în zona foaierului de un tavan plat și pereți exteriori care permit intrarea luminii printr-un mecanism format din goluri deschise și închise focal asemeni aparatelor de fotografiat. În zona scenei și a gradenelor, acoperișul este unul de tip mobil arcuit.

Spațiul arhitectural va fi bazat pe 3 concepte strâns legate între ele: cel de spațiu EXPERIMENTAL, de spațiu TEHNOLOGIC și de spațiu VERSATIL. Teza va analiza conceptele tehnologice în raport cu actorul/spectatorul și aplicabilitatea lor in proiectul arhitectural pentru diplomă.

Aceste concepte sunt descrise astfel:

Experiment prin utilizarea, generarea și fuzionarea diferitelor metode de reprezentare scenică (metode ale avangardei teatrale de după ani 60 ai secolului XX care au influențat mai întâi Europa, ca mai apoi întreaga lume), a spațiilor de consum și a activităților comerciale.

Tehnologie prin utilizarea metodelor de ultimă generație și cercetarea altora care vor deveni suport pentru teatrul nomad în cadrul reprezentărilor scenice și al expozițiilor. Realitatea augmentată, realitatea virtuală și utilizarea hologramelor vor deveni înlocuitor al decorului tradițional.

Versatilitatea definită prin jocul spațial al elementelor fundamentale alcătuirii teatrului evoluând crescendo de la scenă la gradene, la spațiile din interiorul containerelor până la închiderea volumului și în vecinătatea lui.

Teatrul nomad este un teatru care nu aparține unui domeniu teatral specific, este un spațiu experimental care își are originile în doctrinele regizorilor artelor scenice avangardiști de la jumătatea secolului XX, Jerzy Grotowsky, Tadeusz Kantor, Eugenio Barba, fuzionate cu tehnologiile de reprezentare audio-vizuale în testare realizând un spațiu hibrid de reprezentare scenică. Teatrul nomad parcurge spații fiind un loc în mișcare el neavând rădăcini cu locul. Este un spațiu symbiot („Forma de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme.”) care nu aparține spațiului dar care îl influențează. Teatru poate fi amplasat oriunde este necesar lui. Teatrul nomad are ca scop educarea și loisirul prin artă scenică și prin tehnologie. Locul pe care teatrul nomad dorește să îl influențeze este acela al orașelor defavorizate de cultură și tehnologie iar spațiul în care poate fi cel mai bine amplasat este cel periurban al campuselor universitare și chiar cel al parcărilor centrelor comerciale (supermarketuri). Teatrul nomad are o arhitectură rece industrială care utilizează elemente reciclate prin programul upcycling care utilizează elemente trecute de uzura morală sau fizică sunt utilizate în alte scopuri (ex. containerul) și de elemente tehnologice nou lansate sau încă în testare (AR, VR , HOLO). Teatrele nomade au un șablon care este reprezentată de structură pe care se pot asambla și așeza elemente modulare pentru a realiza diferite încăperi reprezentării scenice. Teatrul clasic este un spațiu care nu poate face față tehnologiilor actuale de reprezentare ale cinematografului și a televizorului astfel teatrul nomad regândește, fără să renunțe la cel mai important element din el, factorul uman, spațiu sacru de reprezentare umană fiind pregătit pentru o nouă eră digitală.

Multe voci o singură limbă. O dată cu evoluția tehnologiei de informare și comunicare cu atât dispare neînțelegerea lingvistică babiloniană. Teatrul nomad va utiliza tehnologia traducerii în timp real a scenetelor prin proiectarea fiecărei limbi în interiorul fiecărui headset de mixed reality (realitate augmentată + realitate virtuală) purtat de spectator.

Arhitectura teatrului va fi una sustenabilă prin utilizarea elementelor industriale reciclate din spațiile abandonate industriale Bucureștene sau din tară, integrarea celor 3 principii compoziționale și integrarea în zone urbane sau peri-urbane ale campusurilor studențești parcărilor centrelor comerciale sau în teritorii extra urbane.

Teatrul nomad este format din niște spatii modulare cu o structura fixă de 42m pe 42m cu o multitudine de element modulare transformative care îl pot închega într-o multitudine de variante. Teatrul utilizează o parte elemente din spațiul industrial și de depozitare reciclate prin metoda upcycling astfel containerul este un element important în el. Tipurile de containere utilizate sunt cele de tip 20` (19`10` picioare lungime = 605,8 cm) și de 40` (40 picioare lungime = 1219.2 cm) iar dimensiunile privind înălțimea (259.1 cm) și grosimea (243.8 cm) fiind același și la containerul 20` cat și la containerul 40`. Containerele vor acomoda în interiorul lor funcțiuni de tip comercial, cultural și tehnic. Teatrul nomad se încadrează în privința capacităților sale ca locuri pentru spectatori în categoria teatrelor mici de dramă care acomodează un număr de maxim 400 de spectatori. Teatrele mici de dramă nu au spațiul scenic cu actori separat de cel al gradenelor cu spectatori însemnând că scena și gradenele se află în aceeași încăpere. Prin dimensiunile pe care le dețin teatrele mici de dramă și organizarea lor spațială oferă o relație actor/spectator intimă prin joc și reacție. Teatrul nomad țintește în spre aceste principii și le amplifică prin utilizarea variației geometrice a sălii, scenei și a gradenelor și a interactivității audio-vizuală prin elementele tehnologice enumerate în capitolele precedente. Structura teatrului este formată din structură din grinzi cu zăbrele din aluminiu utilizată în parte în spatiile de concert, circ și alte evenimente care implică o scenă.

Teatrul nomad utilizează elemente structurale și elemente non-structurale din metal reciclat și prefabricat. Alcătuirea lui se realizează modular prin asamblarea elementelor metalice structurale și non-structurale. Asamblarea lui este asemeni unui Lego (firmă daneză de jucării de construcție care utilizează blocuri de plastic pentru construcție) și funcționează după modelul firmei daneze pentru construcția teatrului fiind susceptibil schimbărilor. Teatrul nomad este asemeni unui hivemind în care tehnologia momentului o dată cu trecerea timpului piere dar nu și cu teatrul, fiind o construcție modular asamblabilă ea poate înlocui orice tehnologie și obiect care trece prin uzura morală sau fizică cu noua inovație. Prin aceasta metodă teatrul se regenerează și tine pasul cu tehnologiile vremii. Acest concept de coexistență tehnologică a teatrului își are rădăcinile în perspectiva vizionară și avangardistă a lui Peter Cook prin proiectul Plug-in City în care tot orașul este un spațiul ancorat într-o structură dezvoltabilă în timp care conține obiecte modulare asamblabile pe structură ele fiind spațiile de locuit ale cetățenilor. “A new generation of architecture must arise with forms and spaces which seem to reject the precepts of ‘Modern’ yet in fact retains those precepts. (trad. a. O nouă generație de arhitecți trebuie să răsară cu formă și spații care par să respingă percepția de Modern însă ele de fapt păstrează acea percepție.). Teatrul nomad funcționează după conceptul avangardei arhitecturale Archigram și reprezintă un Plug-in City la o scară mai mică.

Proiectul poate fi finanțat prin accesul la fondurile europene de către asociațiile de teatru independente (ex. Theatre Arts Group). Proiectul este unul modular putând fi dezasamblat și reasamblat în diferite spații culturale și se utilizează de metoda upcycling care permite reutilizarea materialelor din industriale dezafectate apropiate. Construcția poate fi asamblată și dezasamblată pentru a face întreținerea și transportarea ei mai ușoară. Spațiul este ușor de asamblat și construit, el putând fi realizat în aproximativ 3 luni.

Cap. 8. Bibliografie / Web-ografie

Bibliografie

Burris-Meyer. Harold; Cole, Edward C.; Theatres and Auditoriums, Second Edition, Editura Reinholod Publishing Corporation, Statele Unite ale Americii, 1964

Burkhard Frohlich, Sonja Schulenburg, Metal Architecture: Design and Construction, Editura Birkhauser Verlag AG, 2003, ISBN: 978-3764369781

Claire Cochrane, Jo Robinson, The Methuen Drama Handbook of Theatre History and Historiography, Editura Methuen Drama, 2019, ISBN: 978-1350034297

Daniela Rădulescu, Arhitectura Centrelor Culturale Moderne, Editura Tehnica, România, 1996

Eugenio Barba, O canoe de hârtie, Editura Unitext, București 2003, Seria Magister, ISBN: 973-8129-16-6

Gwendolen Webster, Roger Cardinal, Kurt Schwitters, Kurt Schwitters: A Journey Through Art, Prima ediție, Editura Hatje Cantz, 2011, ISBN: 978-3775725118

Jane Turner, Eugenio Barba, Editura Routledge, Statele Unite ale Americii și Canada, 2004, ISBN: 0-415-27327-7

Jean-Louis Cohen, Tim Benton, Le Corbusier Le Grand, Editura Phaidon, UK, 2008, ISBN: 9780714846682

Jerzy Grotowsky, Spre un Teatrul Sărac, Editura UNITEXT București 1998, Seria Magister, ISBN: 973-98348-9-2

Jure Kotnik, Container Architecture, Prima editie, Editura Links International, Spania, 2008, ISBN: 978-8496969223

Simon Sadler, Archigram: Architecture without architecture, Editura MIT, 2005, ISBN: 0-262-69322-4

Maxwell Silverman, Ned A. Bowman, George Freedley, Contemporary Theatre Architecture: An Illustrated Survey, Prima ediție, Editura New York Public Library, Statele Unite ale Americii, 1965, ISBN: 978-0788199035

Marian Popescu, Teatrul și comunicarea – Elemente ale paradigmei teatrale, Editura UNITEXT, București 2011, ISBN: 978-973-8129-50-4

Michal Kobilka, O Călătorie în alte spații – Teatrul lui Tadeusz Kantor, Editura Casa Cărții de Știința, Cluj-Napoca, 2010, ISBN: 978-973-133-827-9

Richard Schechner, Performance, Introducere și teorie, Editura UNITEXT, București, 2009, ISBN: 978-973-8129-45-0

Septimiu Chelcea, cum să redactăm o lucrare de licență, o teză de doctorat, un articol științific în domeniul științelor socioumane, Ediția a 3-a, revizuită, Editura Comunicare.ro, 2005, ISBN: 973-711-013-7

Toshiro Ogawa, Theatre Engineering and Stage Machinery, Editura Entertainment Technology Press, Regatele Unite, 2016, ISBN: 978-1-904031-88-8

Web-ografie

Types & Forms of Theatres – Accesat: 27 Feb 2020 – http://theatreprojects.com/files/pdf/Resources_IdeasInfo_typesandformsoftheatre.pdf

Digital Theatre – Accesat: 5 Mar 2020 – https://www.europeantheatrelab.eu/wp-content/uploads/2018/09/ETL_Digital-Theatre-Casebook_web.pdf

CJ azit / Betwin Space Design – Accesat: 5 Mar 2020 – https://www.archdaily.com/788642/cj-azit-betwin-space-design?ad_medium=gallery

AD Classics: Nomadic Museum / Shigeru Ban Architects – Accesat: 5 Mar 2020 – https://www.archdaily.com/777307/ad-classics-nomadic-museum-shigeru-ban-architects

A Temporary Setting for Performance in the Centre of Southampton – Accesat: 5 Mar 2020 – https://www.archdaily.com/547812/a-temporary-setting-for-performance-in-the-centre-of-southampton?ad_medium=gallery

The Top 25 BFA Theatre Design & Tech Programs for 2018-19 – Accesat: 5 Mar 2020 – https://www.onstageblog.com/onstage-blog-news/2018/8/23/the-top-25-bfa-theatre-design-tech-programs-for-2018-19

How Does Technology Transform Stage Performances? – Accesat: 6 Mar 2020 – https://interestingengineering.com/how-does-technology-transform-stage-performances

How does the (digital) theatre of the future look like? – Accesat: 6 Mar 2020 – https://www.europeantheatrelab.eu/digital-theatre-future-look-like/

The Mimic Wall – Accesat: 7 Mar 2020 – https://thefutureofthings.com/5821-the-mimic-wall/

Holotronica 3D Hologram Screens & Effects – Accesat: 7 Mar 2020

Teatrul Odeon, redescoperit cu ajutorul tehnologiei – Accesat: 11 Mar 2020 – https://stirileprotv.ro/stiri/stiinta/teatrul-odeon-redescoperit-cu-ajutorul-tehnologiei-ze-interesant-cum-creierul-reactioneaza-la-actul-artistic.html

How Surround Sound Works – Accesat: 11 Mar 2020 – https://electronics.howstuffworks.com/surround-sound1.htm

Digital art group plants forest of light and color on Tokyo Bay – Accesat: 11 Mar 2020 – https://asia.nikkei.com/Life-Arts/Arts/Digital-art-group-plants-forest-of-light-and-color-on-Tokyo-Bay

Auro-3D® Immersive Sound Interview with Wilfried Van Baelen – Accesat: 14 Mar 2020 – https://www.audioholics.com/audio-technologies/auro-3d-interview

What is Auro-3D Surround Sound? – Accesat: 14 Mar 2020 – http://www.audiogurus.com/learn/news/what-is-auro-3d-surround-sound/2808

Materiale Compozite Polimerice Pentru Construcții – Accesat: 14 Mar 2020 – https://www.ct.upt.ro/studenti/cursuri/nagy-gyorgy/Materiale%20compozite%20-%20FRP%20Composite%20Materials/_Materiale%20Compozite_curs_2017.pdf

Reabilitarea monumentelor istorice cu materiale compozite SIKA – Accesat: 17 Mar 2020 – https://www.spatiulconstruit.ro/articol/reabilitarea-monumentelor-istorice-cu-materiale-compozite-sika/14933

Case pe structura metalica – Accesat: 17 Mar 2020 – https://www.casadex.ro/2017/06/case-pe-structura-metalica-avantaje-si-dezavantaje/

Owen Collins Takes 3D Printing on a Date to the Theatre – Accesat: 20 Mar 2020 – https://3dprintingindustry.com/news/owen-collins-takes-3d-printing-date-theatre-24647/

Kirstine Roepstorff “influenza. theatre of glowing darkness” at Danish Pavilion, Venice Biennale – Accesat: 20 Mar 2020 – http://moussemagazine.it/kirstine-roepstorff-influenza-theatre-glowing-darkness-danish-pavilion-venice-biennale-2017/

Jesse Jones – Accesat: 20 Mar 2020 – https://ocula.com/magazine/conversations/jesse-jones/

A Time for Natak – History of the Parsi Theatre – Accesat: 23 Mar 2020 – http://www.zoroastrian.org.uk/vohuman/Article/A%20Time%20for%20Natak%20History%20of%20the%20Parsi%20Theatre.htm

Parsi Theatre And It’s Dramatic Techniques – Accesat: 23 Mar 2020 – http://puneresearch.com/media/data/issues/5701dc9b0e111.pdf

Touring company – Accesat: 25 Mar 2020 – https://www.britannica.com/art/touring-company

Mumbai’s interactive theatre gets more intimate with the audience – Accesat: 25 Mar 2020 – https://timesofindia.indiatimes.com/entertainment/hindi/theatre/mumbais-interactive-theatre-gets-more-intimate-with-the-audience/articleshow/60971917.cms

Two plays using black box format are set to be staged in the city – Accesat: 25 Mar 2020 – https://www.hindustantimes.com/art-and-culture/two-plays-using-black-box-format-are-set-to-be-staged-in-the-city/story-N5OuMw3eXY0QeBpVaC00PK.html

THE NOMAD PLAYHOUSE – Accesat: 27 Mar 2020 – http://www.nomadplayhouse.org/history.html

John Cage – Accesat: 27 Mar 2020 – https://en.wikipedia.org/wiki/John_Cage

Editorial: Beyond the Playhouse: Travelling Theatre in the Long Nineteenth Century – Accesat: 28 Mar 2020 – https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/1748372717727150

What Is Theater? Crash Course Theater #1 – Min. 2:16 – Accesat: 28 Mar 2020 – https://www.youtube.com/watch?v=sNWrOuwzax8&list=LLpSFwZaCWLV8PkwDzS8EaLg&index=16&t=1s

Get Outside and Have a (Mystery) Play: Crash Course Theater #10 – Min. 5:20 – Accesat: 28 Mar 2020 – https://www.youtube.com/watch?v=5VI3qcSuUlk&list=LLpSFwZaCWLV8PkwDzS8EaLg&index=9

The English Renaissance and NOT Shakespeare: Crash Course Theater #13 – Min. 5:53 – Accesat: 28 Mar 2020 – https://www.youtube.com/watch?v=snJpYLV7bYA&list=LLpSFwZaCWLV8PkwDzS8EaLg&index=7

Straight Outta Stratford-Upon-Avon – Shakespeare's Early Days: Crash Course Theater #14 – Min. 3:46 – Accesat: 28 Mar 2020 – https://www.youtube.com/watch?v=FS2ndY5WJXA&list=LLpSFwZaCWLV8PkwDzS8EaLg&index=6

Shakespeare's Tragedies and an Acting Lesson: Crash Course Theater #15 – Min. 1:10 – Accesat: 28 Mar 2020 – https://www.youtube.com/watch?v=9m5IHO3w8w&list=LLpSFwZaCWLV8PkwDzS8EaLg&index=5

The Spanish Golden Age: Crash Course Theater #19 – Min: 2:34 – Accesat: 29 Mar 2020 – https://www.youtube.com/watch?v=pDFiY81TLIM&list=LLpSFwZaCWLV8PkwDzS8EaLg&index=4

Moliere – Man of Satire and Many Burials: Crash Course Theater #21 – Min. 1:49 – Accesat: 29 Mar 2020 – https://www.youtube.com/watch?v=mdvfXzCoqvA&list=LLpSFwZaCWLV8PkwDzS8EaLg&index=3

Working in the Theatre: Lighting Design – Accesat: 31 Mar 2020 – https://www.youtube.com/watch?v=wqMYsjHU5rU

Audience Agency data shows ageing demographic of theatregoers – Accesat: 31 Mar 2020 – https://www.thestage.co.uk/news/2016/audience-agency-data-shows-ageing-demographic-of-theatregoers/

Coca-Cola Stage at the Alliance Theatre / Trahan Architects – Accesat – 31 Mar 2020 – https://www.archdaily.com/932387/coca-cola-stage-at-the-alliance-theatre-trahan-architects?ad_source=search&ad_medium=search_result_projects

Cap. 9. Listă ilustrații

Fig. 1. Michal Kobialka – O calatorie in alte spatii – Teatrul lui Tadeusz Kantor

Fig. 2. https://www.archdaily.com/788642/cj-azit-betwin-space-design/574ed868e58ece87b200012e-cj-azit-betwin-space-design-floor-plan?next_project=no

Fig. 3. https://www.archdaily.com/788642/cj-azit-betwin-space-design/574ed895e58ece87b2000130-cj-azit-betwin-space-design-section?next_project=no

Fig. 4. https://www.archdaily.com/932387/coca-cola-stage-at-the-alliance-theatre-trahan-architects/5e29f46f3312fdc317000043-coca-cola-stage-at-the-alliance-theatre-trahan-architects-plans?next_project=no

Fig. 5. https://www.archdaily.com/932387/coca-cola-stage-at-the-alliance-theatre-trahan-architects/5e27b1ba3312fda1ba0000a3-coca-cola-stage-at-the-alliance-theatre-trahan-architects-section?next_project=no

Fig. 6. Youtube – Defy Reality – Oculus Quest

Fig. 7. Pinterest – An Interactive Wall at Google Is Made From Thousands of Arcade Buttons

Fig. 8. Fantastic Beasts: The Crimes of Grindelwald (2018)

Fig. 9. https://borisvitazek.com/ Autor – Boris Vitazek

Fig. 10. Sursă proprie

Fig. 11. Sursă proprie

Fig. 12. Sursă proprie

Fig. 13. https://www.thestage.co.uk/news/2014/elizabethan-playhouse-poland-host-work-shakespeares-globe/

Fig. 14. Sursă proprie

Fig. 15. Sursă proprie

Fig. 16. https://www.flickr.com/photos/centralasian/5822328264

Fig. 17. Sursă proprie

Fig. 18. Sursă proprie

https://www.audioholics.com/audio-technologies/auro-3d-interview

Fig. 19. https://asia.nikkei.com/Life-Arts/Arts/Digital-art-group-plants-forest-of-light-and-color-on-Tokyo-Bay

Fig. 20. https://www.youtube.com/watch?v=wqMYsjHU5rU

Fig. 21. https://www.youtube.com/watch?v=wqMYsjHU5rU

Fig. 22. Sursă proprie

Fig. 23. https://www.youtube.com/watch?v=wqMYsjHU5rU

Fig. 24. https://www.pinterest.com/pin/562246334714574999/

Fig. 25. https://inhabitat.com/shipping-containers-and-cars-stacked-high-as-colorful-eco-sculptures/

Fig. 26. https://thenounproject.com/

Fig. 27. Sursă proprie

Fig. 28. https://www.pinterest.com/pin/465559680214271410/

Fig. 29. http://www.nomadplayhouse.org/history.html

Fig. 30. https://www.hindustantimes.com/art-and-culture/two-plays-using-black-box-format-are-set-to-be-staged-in-the-city/story-N5OuMw3eXY0QeBpVaC00PK.html

Fig. 31. https://www.archdaily.com/777307/ad-classics-nomadic-museum-shigeru-ban-architects

Fig. 32. https://www.bouldercoloradousa.com/listings/nomad-theatre/1199/

Fig. 33. https://inhabitat.com/londons-jellyfish-theatre-made-from-pallets-opens-today/

Fig. 34. https://www.archdaily.com/788642/cj-azit-betwin-space-design?ad_medium=gallery

Fig. 35. https://www.archdaily.com/547812/a-temporary-setting-for-performance-in-the-centre-of-southampton?ad_medium=gallery

Fig. 36. Sursă proprie