Poluarea Si Poluantii Mediului
POLUAREA SI POLUANTII MEDIULUI
CUPRINS
I. Formele poluarii si efectele acestora
Poluarea apelor
Poluarea aerului
Poluarea solului
Efectul poluarii asupra sanatatii umane
Poluarea in Bucuresti – Studiul de caz
Bibliografie
FORMELE POLUARII
Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.
Poluarea apelor si efectele poluarii apelor
Multa vreme am crezut – sau in orice caz am actionat ca si cum am fi crezut – ca apa, prin imensitatea volumului ei, “digera” tot ce putem sa arucam in ea ; cu alte cuvinte, intinderile de apa ar fi o imensa lada de gunoi pe care o stiam purificatoare. Au fost necesari 50 de ani – in cursul carora am aruncat in mare mai multe deseuri de toate felurile decat in cursul celor 20 de secole precedente – pentru ca aceasta iluzie sa se spulbere.
A trebuit sa se produca o serie de catastrofe pana sa descoperim greseala pe care am facut-o. Savantii cunosteau primejdia, dar avertismentele lor au trecut, de cele mai multe ori, neluate in seama. Astazi suntem aproape neputinciosi in fata anumitelor fenomene de impurificare.
Poluarea se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante determinate – solide, lichide, gazoase, radioactive – apele sufera modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica, pentru pescuitul industrial, pentru industrie si turism.
Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii organice fermentescibile) duce la o contaminare puternica, bacteriologica a apei, care are drept urmare raspandirea unor afectiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La aceasta categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane pot participa in mare masura industriile alimentare, industria hartiei. Se considera, de exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii echivaleaza, in ceea ce priveste poluarea, cu un oras de 500.000 de locuitori. Nu mai putin periculoase, sunt apele uzate provenite de la cresterea animalelor in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor pe spatii inchise, foarte restranse. 14189vsy43cio8h
Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca : nitrati, fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la "boala albastra" a copiilor – methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o constituie hidrocarburile – prezente in toate fluviile lumii – ca unul din efectele civilizatiei moderne.
Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal, detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. La fel de mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili), care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor plastice sau care apar datorita intrebuintarii in orezarii a octoclordifenilului. Pe langa aceste substante, mai participa nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.
Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din industrie si de la unele centrale termice si nucleare . Insa, ridicarea temperaturii apei ,ca urmare a acestor deversari, poate duce la modificari intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriana ; animalele acvatice sufera pentru ca temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate acestea determina asa-numita 'poluare termica'.
O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care poate sa apara in urma unor caderi de materiale radioactive din atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie atomica sau de la cercetarile nucleare. si189v4143ciio
EFECTELE POLUARII APELOR
Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare.
Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diiferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice.
Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele, mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic. Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat comportamentului iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la calitatea apei.
De fapt, nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra omului si de aceea este necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitatile mici de substante chimice din sursele de apa. Desi se poate afirma ca exista tehnologii pentru a mentine calitatea bacteriologica buna a apei si pentru a indeparta multe din substantele chimice periculoase din apa potabila, din pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerintelor.
Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e usor de masurat. In primul rand, este in joc sanatatea omului. Dupa aceea, sunt amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit, degradarea vietii acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele alimentare obtinute din mari tocmai intr-un moment in care se are in vedere ulizarea mai larga a acestora.
Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de inteles : rari sunt aceia care nu au intalnit inca o plaja murdara. Si faptul ca ea poate sa fie fatala culturilor de stridii se intelege de la sine. Tot asfel, este usor de inteles ca sanatatea noastra poate fi grav afectata : se stie ca anumite uleiuri deversate in mare contin produse cancerigene.
Opinia publica trebuie sa se convinga de gravitatea situatiei actuale. Masa substantelor poluante pe care le deversam in ape creste cu fiecare zi, ceea ce inseamna ca, daca nu luam masuri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic in comparatie cu poluarea de maine.
Cele dintai victime ale panzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin imprastierea hidrocarburilor sunt pasarile care au obiceiul sa se aseze pe mare sau sa plonjeze pentru a apuca pesti. Se stie ca in mod normal apa nu poate sa patrunda prin penajul lor, ceea ce le permite sa plonjeze si sa ramana scufundate in
ape foarte reci, deoarece perna de aer retinuta de penaj indeplineste rolul de regulator termic si permite, in acelasi timp, zborul deasupra apei. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste insusiri si pasarea moare de frig, fara a se putea smulge din mediul lichid.
Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu in porturi,se constata o saracire generala a florei, care in anumite cazuri poate merge pana la disparitia oricarei forme de viata vegetala. Flora marina este amenintata deoarece pelicula uleioasa formeaza un ecran si impiedica oxidarea apei. Se intelege de la sine ca flora din zona de coasta este cea dintai atinsa, dar aceasta nu inseamna ca flora de pe fundul marii este in afara pericolului, deoarece uleiurile, rascolite si iar rascolite de mare, se aglomereaza impreuna cu microorganismele si formeaza sedimente care inabusa fundul marii.
Poluarea perturba, totodata, activitatile economice din zonele litorale. Se intelege de la sine ca petrolul este dusmanul crescatorilor de stridii si al pescarilor, deoarece el poate face ca pestii si testaceele sa devina necomestibile. Aceste maree negre aduc, fireste, un prejudiciu considerabil si activitatilor turistice. In toate cazurile curatarea tarmurilor este foarte costisitoare.
Trebuie sa ne convingem ca o lupta impotriva poluarii nu poate fi opera unei tari sau a unei generatii, ci totul trebuie gandit la nivel universal. Este o mare satisfactie sa constatam la tinerii din lumea intreaga o atractie si uneori chiar un entuziasm pentru aceasta batalie, menita sa protejeze mediul nostru.
Reintoarcerea la o viata simpla si naturala, care se manifesta prin aceste uriase reuniuni in aer liber, o anumita simplificare in atitudine si in vestimentatie, un entuziasm pentru a continua lupta, foarte vizibile in unele tari, sunt indicii incurajatoare.
Poluarea aerului
Efecte pe scara-larga
Inaltele cosuri de fum pe care le folosesc industriile si filtrele lor nu indeparteaza substantele poluante doar prin propulsarea lor in straturile inalte ale atmosferei, asa ca se considera posibilitatea sa se reduca concentratia agentilor poluanti in arealul respectiv, in locul unde se produc. Poluantii pot fi insa transportati la mari distante de locul originar al emisiei, si pot produce efecte adverse in alte areale. Emisiile de sulf si de azot din America centrala si de est, cauzeaza ploi acide in statul New York, New England si in estul Canadei. Nivelul pH-ului sau aciditatea multor lacuri din acele zone a fost dramatic deteriorata de aceasta ploaie acida astfel ca intreaga populatie de peste din lacurile respective a fost distrusa. Efecte similare au fost semnalate si in Europa. Emisiile de dioxid de sulf si reactiile de formare ale acidului sulfuric pot fi de asemenea responsabile pentru atacul asupra stancilor si a rocilor la mari distante de sursa de poluare.
Cresterea pe scara mondiala a consumului de petrol si carbune inca din anii ’40 au condus la cresteri substantiale de dioxid de carbon. Efectul de sera ce rezulta din aceasta crestere de CO2 , ce permite energiei solare sa patrunda in atmosfera dar reduce reemisia de raze infrarosii de la nivelul Pamantului, poate influenta tendinta de incalzire a atmosferei, si poate afecta climatul global si acest prin acest lucru calota glaciara de la poli s-ar topi partial. O posibila marire a paturii de nori sau o marire a absortiei excesului de CO2 de catre Oceanul Planetar, ar putea stopa partial efectul de sera, inainte ca el sa ajunga in stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate in anii ’80 indica faptul ca efectul de sera ul Planetar, ar putea stopa partial efectul de sera, inainte ca el sa ajunga in stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate in anii ’80 indica faptul ca efectul de sera este in crestere si ca natiunile lumii ar trebui sa faca ceva in aceasta privinta.
Pricipalele fenomene poluante
Smogul
Smogul este un amestec de ceata solida sau lichida si particule de fum formate cand umiditatea este crescuta, iar aerul este atat de calm incat fumul si emanatiile se acumuleaza langa sursele lor. Smogul reduce vizibilitatea naturala si adesea irita ochii si caile respiratorii, si se stie ca este cauza a mii de decese anual. In asezarile urbane cu densitate crescuta, rata mortalitatii poate sa creasca in mod considerabil in timpul perioadelor prelungite de expunere la smog, mai ales cand procesul de inversie termica realizeaza un plafon de smog deasupra orasului.
Smogul fotochimic este o ceata toxica produsa prin interactia chimica intre emisiile poluante si radiatiile solare. Cel mai intalnit produs al acestei reactii este ozonul. In timpul orelor de varf in zonele urbane concentratia atmosferica de oxizi de azot si hidrocarburi creste rapid pe masura ce aceste substante sunt emise de automobile sau de alte vehicule. In acelasi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade datorita faptului ca lumina solara cauzeaza descompunerea acestuia in oxid de azot si atomi de oxigen. Atomii de oxigen combinati cu oxigenul molecular formeaza ozonul. Hidrocarburile se oxideaza prin reactia cu O2, si reactioneaza cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de azot. Pe masura ce se apropie mijlocul zilei, concentratia de ozon devine maxima, cuplat cu un minimum de oxid de azot. Aceasta combinatie produce un nor toxic de culoare galbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea in zonele oraselor de coasta si este o adevarata problema a poluarii aerului in mari orase precum Atena, Los Angeles, Tokyo.
Los Angeles este o aglomeratie urbana-suburbana cladita pe coasta deluroasa, avand in vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se intind la est si la nord; de asemenea la nord se gaseste San Fernando Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia orasului care este separata de Hollywood si de centrul orasului de Muntii Santa Monica si de Parcul Griffith, spatiul cel mai mare de recreere al orasului. Los Angeles-ul face legatura intre regiunile sale prin intermediul unor mari autostrazi de otel si beton – faimosul sistem de sosele – construit pentru transportul rapid, la mari viteze, dar care este de obicei congestionat de trafic. Smogul produs de gazele de esapament ale masinilor sau de alte surse este o problema continua a poluarii. Un sistem de cai ferate orasenesc opereaza din 1993; cand va fi terminat in anul 2001, sistemul va lega 36.5 km de linii subterane cu aproximativ 645 km de linii.
Tokyo este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul dintre cele mai populate orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993, metropola insumand 11.631.901 de persoane. Orasul este centrul cultural, economic si industrial al Japoniei. Industria este concentrata in zona Golfului Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand aproape o cincime din totalul de produse economice, acestea cuprinzand: industria grea (cu mai mult de doua treimi din total), si industria usoara, care este foarte diversificata: produse alimentare, textile, produse electronice si optice, masini, chimicale, etc.
Aceasta vasta dezvoltare economica implica si un grad ridicat al poluarii, datorat emanarii de substante nocive in atmosfera in urma proceselor de productie. De asemenea, numarul mare de autovehicule contribuie la cresterea cantitatii de noxe din atmosfera. Pentru a se reduce gradul de poluare, autoritatile locale incurajeaza folosirea transportului in comun, cum sunt metrourile si trenurile de mare viteza, care fac legatura dintre diferitele parti ale orasului. De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita aglomerarile si blocajele rutiere. Totusi mai sunt prezente probleme in traficul rutier in anumite zone ale metropolei.
Mexico City este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oras al acestei tari. Este, totodata, si cel mai mare oras al emisferei vestice si reprezinta centrul cultural, economic si politic al tarii, avand o populatie de 8.236.960 de locuitori, conform statisticilor facute in anul 1990. In acest oras se produce aproximativ o jumatate din productia economica a Mexicului, aceasta fiind reprezentata de: industria textila, chimica si farmaceutica, electrica si electrotehnica, precum si o dezvoltata industrie; aditional la acestea se mai dezvolta si industria usoara, industria alimentara si cea textila.
2. Ploaia acida
Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât și a apei în care acizii din aer, produși de uzine de producere a energiei electrice și alte surse, cad pe Pământ în diferite regiuni. Acțiunea corosivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului inconjurător. Problema începe cu producerea dioxidului de sulf și a oxizilor de azot produși prin arderea combustibilului fosil (cărbune, gaz natural și petrol). Dioxidul de sulf și oxizii de azot reacționează cu apa, și alte substanțe chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric, acidul azotat și alți poluanți. Acești acizi poluanți ajung până în atmosferă, unde călătoresc sute de kilometri, și, în cele din urmă, se întorc pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă sau ceață.
Urmări ale ploii acide pot fi observate mai ales în estul Americii de Nord, în Europa, în Japonia, China și Sud-Estul Asiei. Ploaia acidă îndepărtează substanțele nutritive din pământ, încetinește dezvoltarea copacilor și transformă lacurile într-un mediu care nu poate întreține viața. În orașe, acizii poluanții corodează aproape tot ce intră în contact cu ei, accelerând acest proces asupra structurilor cum ar fi blocuri și statui. Acizii în combinație cu alte substanțe chimice formează praful de fum urban care atacă plămânii, cauzând boli și decedări premature.
Procesul care duce la formarea ploii acide începe cu arderea combustibililor fosili. Arderea este o reacție chimică în care oxigenul din aer se combină cu carbon, azot, sulf și alte elemente chimice din substanța care este arsă. Noii compuși formați sunt gaze numite oxizi. Când sulful și azotul sunt prezenți în combustibil, din reacția lor cu oxigenul rezultă dioxid de sulf și diferiți compuși de oxid de azot. Oxizii de azot ajung în atmosferă de la mai multe surse, primul loc fiind deținut de motoarele vehiculelor.
Uneori acizii poluanți apar ca particule uscate și ca gase care pot atinge solul fără ajutorul apei. Când acești acizi „uscați” sunt spălați de ploaie, combinându-se cu aceasta, formează o soluție cu acțiune mult mai corozivă. Combinația dintre ploaie acidă și acizi uscați este cunoscută sub numele de depunere de acid.
Acizii din ploaia acidă reacționează chimic cu orice obiect cu care intră în contact. Acizii sunt substanțe chimice corozive ce reacționează prin punere în comun de atomi de hidrogen. Aciditatea unei substanțe provine din abundența de atomi de hidrogen liberi în momentul în care substanța este dizolvată în apă. Aciditatea este măsurată pe scara pH cu valori de la 0 la 14. Substanțele acidice au numere pH de la 1 la 6 – cu cât este mai mic numărul cu atât substanța este mai puternică și mai corozivă.
Asupra copacilor
Prin îndepărtarea substanțelor nutritive din sol, ploaia acidă încetinește creșterea plantelor, dar mai ales a copacilor. De asemenea, atacă copacii intr-un mod mai aparte prin producerea unor găuri în depozitele de amidon ale frunzelor, rezultând pete moarte, maronii. Dacă se formează mai multe astfel de pete, un copac își pierde abilitatea de a produce hrană prin fotosinteză. De asemenea, organismele pot infecta copacul prin frunzele rănite. Odată slăbiți, copacii sunt mai vulnerabili la alți posibili factori cum sunt infestarea cu insecte, temperaturi scăzute sau secetă.
Asupra suprafețelor de apă
Ploaia acidă cade, de asemenea, și în râuri, lacuri si mlaștini. Acolo unde este zăpadă iarna, apele locale cresc dintr-o dată mai acidice în momentul în care zăpada se topește primăvara.. Marea majoritate a apelor naturale sunt aproape de neutrul chimic, nici acidice, nici alkaline: pH-ul lor este undeva între 6 și 8. În Munții Adirondack din SUA, o pătrime din lacuri și iazuri sunt acidice, și multe dintre ele și-au pierdut deja peștii. Toate râurile majore ale Norvegiei au fost scuturate de ploaia acidă, reducând drastic populația de somon și păstrăv.
Asupra structurilor construite de om
Ploaia acidă și depoziția de acid „uscat” strică clădiri, statui, automobile și alte structuri obținute din piatră, metal sau orice alt material expus pentru o perioadă îndelungată de timp la capriciile vremii. Paguba corozivă poate fi foarte scumpă, iar în orașele cu clădiri istorice, tragică. Atât Parthenon-ul din Atena, Grecia, cât și Taj Mahal-ul din se deteriorează datorită ploii acide
Ploaia acida este un tip de poluare atmosferica, formata cand oxizii de sulf si cei de azot se combina cu vaporii de apa din atmosfera, rezultand acizi sulfurici si acizi azotici, care pot fi transportati la distante mari de locul originar producerii, si care pot precipita sub forma de ploaie. Ploaia acida este in prezent un important subiect de controversa datorita actiunii sale pe areale largi si posibilitatii de a se raspandi si in alte zone decat cele initiale formarii. Intre interactiunile sale daunatoare se numara: erodarea structurilor, distrugerea culturilor agricole si a plantatiilor forestiere, amenintarea speciilor de animale terestre dar si acvatice, deoarece putine specii pot rezista unor astfel de conditii, deci in general distrugerea ecosistemelor.
Problema poluarii acide isi are inceputurile in timpul Revolutiei Industriale, si efectele acesteia continua sa creasca din ce in ce mai mult. Severitatea efectelor poluarii acide a fost de mult recunoscuta pe plan local, exemplificata fiind de smog-urile acide din zonele puternic industrializate, dar problema s-a ridicat si in plan global. Oricum, efectele distructive pe areale in continua crestere a ploii acide au crescut mai mult in ultimele decenii. Zona care a primit o atentie deosebita din punct de vedere al studierii sale, o reprezinta Europa nord-vestica. In 1984, de exemplu, raporturi privind mediul ambiant indica faptul ca aproape o jumatate din masa forestiera a Padurii Negre din Germania, au fost afectata de ploi acide. Nord-estul Statelor Unite si estul Canadei au fost de asemenea afectate in special de aceasta forma de poluare.
Emisiile industriale au fost invinuite ca fiind cauza majora a formarii ploii acide. Datorita faptului ca reactiile chimice ce decurg in cadrul formarii ploii acide sunt complexe si inca putin intelese, industriile au tendinta sa ia masuri impotriva ridicarii gradului de poluare a acestora, si de asemenea s-a incercat strangerea fondurilor necesare studiilor fenomenului, fonduri pe care guvernele statelor in cauza si-au asumat raspunderea sa le suporte. Astfel de studii eliberate de guvernul Statelor Unite in anii ’80, implica industria ca fiind principala sursa poluanta ce ajuta la formarea ploii acide in estul Statelor Unite si Canada. In 1988 o parte a Natiunilor Unite, Statele Unite ale Americii si alte 24 de natiuni au ratificat un protocol ce obliga stoparea ratei de emisie in atmosfera a oxizilor de azot, la nivelul celei din 1987. Amendamentele din 1990 la Actul privind reducerea poluarii atmosferice, act ce a fost semnat inca din 1967, pun in vigoare reguli stricte invederea reducerii emisiilor de dioxid de sulf din cadrul uzinelor energetice, in jurul a 10 milioane de tone pe an pana pe data de 1 Ianuarie,2000. Aceasta cifra reprezinta aproape jumatate din totalul emisiilor din anul 1990.
Studii publicate in 1996 sugereaza faptul ca padurile si solul forestier sunt cu mult mai afectate de ploaia acida decat se credea prin anii ’80, si redresarea efectelor este foarte lenta. In lumina acestor informatii, multi cercetatori cred ca amendamentele din 1990 in vederea reducerii poluarii si a purificari aerului, nu vor fi suficiente pentru a proteja lacurile si solurile forestiere de viitoarele ploi acide.
3. Disparitia stratului de ozon
Se vorbeste foarte mult in ultima vreme despre subtierea periculoasa a stratului de ozon ce ne protejeaza de ucigatoarele radiatii ultraviolete ale Soarelui. Dar putina lume stie ca ozonul este un gaz toxic, urat mirositor. Au existat chiar vremuri in care se recomanda calduros aerul de munte ca fiind „ozonat", numai bun pentru sanatatea omului. Tot asa, poate o sa va surprinda asta, unele ape minerale erau recomandate pentru ca erau „usor radioactive"… Multa ignoranta in aceste reclame, nu-i asa? Si totusi, daca vorbim de ozon, este interesant sa observam cum acest gaz toxic devine un element vital pentru protectia vietii terestre, altfel spus un rau care, in anume conditii, devine un bine.
Dispus la altitudini cuprinse intre 19 si 30 km, stratul de ozon nu este nici pe departe o patura groasa. Concentratia acestuia, la altitudinile respective nu depaseste 10 parti la un milion, ceea ce, trebuie sa remarcam, inseamna foarte putin. Inseamna foarte putin din punct de vedere cantitativ, dar foarte mult din punct de vedere al efectelor sale benefice pentru viata de pe Terra. Dar cum apare acest ozon? De ce apare el numai la altitudini mari? In primul rand, trebuie sa spunem ca ozonul este o molecula speciala de oxigen, care contine 3 atomi (O3), spre deosebire de molecula de oxigen obisnuita, care are numai 2 (O2). Inainte de a trece mai departe, va trebui sa facem cateva mici precizari, referitoare la radiatiile ultraviolete. Acestea sunt impartite in trei game, UV-A, cu lungimi de unda cuprinse intre 315 si 400 nm, UV-B, cu lungimi de unda cuprinse intre 280 si 315 nm si UV-C, cu lungimi de unda mai mici de 280 nm. Pentru formarea ozonului sunt importante radiatiile UV-C, care au suficient de multa energie pentru a rupe molecula de oxigen in doi atomi. Acesti atomi liberi se deplaseaza nestanjeniti prin stratosfera, pana in clipa in care au norocul sa intalneasca o molecula de oxigen, de care se ataseaza, formand molecula de ozon, O3. Procesul descris de noi poarta numele de fotoliza.
Din cate vedeti, oxigenul molecular are capacitatea de a absorbi o parte dintre radiatiile ultraviolete, tocmai prin procesul de formarea ozonului. Acum stim si de ce ozonul se formeaza numai in stratosfera. Acolo densitatea oxigenului este suficient de mare pentru a se produce disocierea moleculara. La altitudini mai mici, radiatiile UV-C sunt deja absorbite.. Pentru a absorbi razele ultraviolete, ozonul redevine oxigen. De fapt, radiatiile UV-B au exact energia necesara pentru a rupe legatura chimica a unui atom de oxigen din molecula de ozon. Ca rezultat, vom avea din nou un atom plus o molecula de oxigen. Si sa nu uitam sa remarcam faptul ca radiatiile UV-A sunt absorbite doar intr-o mica masura de catre stratul de ozon, dar energia acestora este relativ mica, daca o comparam cu cea a celorlalte doua game de radiatii ultraviolete, ceea ce inseamna ca impactul lor asupra vietii este mult redus. Asa cum vedeti, ozonul este generat si distrus in permanenta, dar, intr-o atmosfera nepoluata, procesul se desfasoara intr-o stare de echilibru, cantitatea de ozon generata fiind aproximativ egala cu cea distrusa. Pentru ca uneori sunt interesante cifrele, as vrea sa mai adaug ca, daca am aduce tot stratul de ozon la nivelul solului, atunci am putea acoperi planeta cu un strat gros de 3 mm de ozon.. Este exact cat trebuie pentru ca viata pe Terra sa fie protejata. Stratul de ozon este o regiune a atmosferei situata intre 19 si 48 de kilometri deasupra suprafetei Pamintului. In cadrul acestei paturi atmosferice, concentratia de ozon atinge 10 parti per milion (ppm.). Ozonul propriu-zis, molecula formata din trei atomi de oxigen, se formeaza prin actiunea razelor solare de o anumita lungime de unda asupra moleculei biatomice de oxigen. Aceasta reactie se produce continuu de multe milioane de ani, insa compusii naturali de azot par sa fi mentinut concentratia de ozon la niveluri stabile, niveluri care totusi, la sol, ar fi toxice, periculos de respirat. De altfel, acelasi ozon este o componenta principala a smogului, ale carui efecte nefaste asupra sanatatii oamenilor sint bine cunoscute. Insa, la inaltimile mentionate la inceput, stratul de ozon joaca rolul unui scut protector, care filtreaza radiatiile ultraviolete de tip B (mutagene pentru aproape toate organismele vii), radiatiile UV avind alta lungime de unda decit cele care au condus la formarea ozonului, ceea ce permite o reactie complexa inversa.
Gaura din stratul de ozon este adesea confundata cu problema incalzirii globale. Desi intre ele exista o anumita legatura, pentru ca ozonul are contributia sa la efectul de sera, "gaura de ozon" constituie o problema separata si o dovada in plus a efectelor nefaste ale activitatii omului asupra mediului care i-a dat nastere. Deasupra Antarcticii, si nu de mult si deasupra Arcticii, ozonul stratosferic s-a diminuat cantitativ de citeva ori anual, in cursul ultimilor 15 ani, in unele anotimpuri. Diminuarile in cauza sint exclusiv rezultatul poluarii atmosferei de catre om cu diferite chimicale, cum ar fi clorofluorocarbonatii (CFC, cel mai agresiv devorator de ozon, folosit pe vremuri ca agent de racire la frigidere), hidroclorofluorocarbonatii (HCFC), dar si compusi continind bromuri, compusi de halogen si oxizi de azot. In pofida tuturor masurilor luate, diminuarea concentratiei de ozon stratosferic este un proces care continua sa se extinda.
Aceasta continua crestere a nivelului de radiatii UV-B, datorata reducerii stratului de ozon, duce, in lipsa unor masuri de protectie adecvate, la imbatranirea accentuata a pielii, cancere cutanate, boli de ochi, scaderea eficientei sistemului imunitar etc. Si pentru a va face o imagine mai buna asupra efectului nociv al ultravioletelor, uitati-va cu atentie la o bucata de cauciuc sau la orice material organic lasat la Soare. Veti constata cum acestea se degradeaza extrem de rapid. De fapt, se intampla ca radiatiile ultraviolete au suficienta energie pentru a rupe lanturile de polimeri. Fenomene asemanatoare se produc si in pielea noastra, cu diferenta ca materia vie are capacitatea de a se regenera. Si se regenereaza intre anumite limite…
Am povestit cum se intampla ca, prin absorbtia radiatiilor UV-B, molecula de ozon se rupe. Din pacate, acest fenomen nu este produs numai pe aceasta cale. Mai exista si reactii chimice care duc la acelasi rezultat. Astfel, substante care exista in mod normal in stratosfera, cum ar fi diferiti compusi de azot, clor, hidrogen, pot distruge moleculele de ozon. Acest proces este natural si inevitabil, dar, in conditii normale, nu altereaza echilibrul despre care vorbeam.
Problema apare, ca de obicei, atunci cand intervine omul, cu intreaga sa panoplie de produse poluante, rezultata din intensa sa activitate industriala. Altfel spus, insusi omul isi distruge patura protectoare, alterand echilibrul fragil al ozonului. Acest fapt a fost sugerat pentru prima oara in 1974 de catre doi cercetatori americani, M. Molina si S. Rowland, care au descoperit ca un grup chimic, cunoscut sub numele generic de CFC (clorfluorocarbon), poate contribui semnificativ la subtierea stratului de ozon. Asa cum se intampla uneori in domeniul ecologiei, cei doi nu au fost luati in serios, iar descoperirea lor a fost data uitarii. Si ar fi ramas uitata, daca in 1985 British Antarctic Survey nu ar fi gasit o gaura in stratul de ozon de deasupra Antarcticii. Din acea clipa semnalul de alarma a fost tras si toata lumea a inceput sa se ocupe cu spaima si entuziasm de soarta ozonului. CFC-urile sunt niste molecule perfide. Mai usoare decat aerul, imposibil de descompus la altitudini mici (aici sunt protejate de actiunea radiatiilor ultraviolete, tocmai datorita ozonului), se ridica, in conditii ce le vom detalia mai departe, la altitudinea stratului de ozon, unde incepe macelul. Mai intai moleculele de CFC se descompun, sub actiunea radiatiilor ultraviolete. Clorul rezista in atmosfera de la 20 la 120 de ani, fiecare atom al sau putand distruge sute de mii de molecule de ozon. Iata de ce folosirea cuvantului „macel" nu este numai o simpla metafora. Iata ca a sosit momentul detaliilor.
Primele gauri in stratul de ozon au fost descoperite deasupra Antarcticii. De fapt, se pare ca independent de activitatile umane se produce acolo, an de an, o subtiere a stratului de ozon, in perioadele de sfarsit al iernii si inceput al primaverii, numai ca, in ultimele decenii, fenomenul tinde sa capete proportii alarmante. Emisiile poluante sunt generate in special in emisfera nordica, dar circulatia atmosferica le raspandeste pe toata suprafata terestra. In timpul lunilor de iarna australa (din iunie pana in august), cand zona Polului Sud nu primeste nici un pic de lumina solara, stratosfera se raceste puternic, ceea ce favorizeaza aparitia unor nori de mare altitudine, alcatuiti din cristale fine de gheata. Acesti nori poarta numele de PSC (Polar Stratospheric Clouds) si au proprietatea de a oferi o suprafata catalitica ideala pentru descompunerea CFC-urilor, eliberandu-se astfel ucigatorul clor.
Dar reactia de descompunere nu se poate declansa la intuneric, de aceea ea se produce abia in perioada in care Soarele incepe sa lumineze zona antarctica (la inceputul lunii septembrie), mai inainte de diparitia PSC. Sa mai mentionam un fapt important. In timpul iernii australe, Antarctica este izolata, meteorologic, de restul lumii, printr-o circulatie naturala, numita vortex polar, care impiedica improspatarea in ozon a stratosferei, ceea ce contribuie suplimentar la subtierea stratului de ozon. Fenomene asemanatoare se produc si in zona arctica, numai ca aici, datorita conditiilor meteorologice specifice, subtierea stratului de ozon este mai „blanda", necoborand la latitudini atat de mici ca in cazul emisferei sudice. Acest fapt este un mare noroc pentru noi, avand in vedere densitatea ridicata a populatiei din emisfera nordica. Avem acest „noroc" din mai multe motive. In primul rand, temperaturile din zona Polului Nord sunt rareori suficient de scazute pentru a permite aparitia PSC-urilor. In al doilea rand, vortexul polar are in Arctica o intensitate mult mai scazuta decat in Antarctica. Aceste doua elemente fac ca subtierea stratului de ozon in zona nordica sa fie de mai mica intensitate decat in zona sudica.
Datele alarmante privitoare la scaderea nivelului de ozon stratosferic nu puteau sa lase indiferenta lumea politica. Destul de repede, in 1985, este semnata conventia de la Viena, care a elaborat mecanisme pentru cooperarea internationala in ceea ce priveste programele de cercetare asupra ozonului. La numai doi ani dupa aceasta, in septembrie 1987, este semnat „Protocolul de la Montreal privitor la substantele care produc saracirea stratului de ozon". Acesta a stabilit ca statele semnatare vor renunta la utilizarea substantelor care distrug stratul de ozon. Trebuie sa remarcam ca acest tratat nu a intampinat aceeasi rezistenta acerba ca Protocolul Kyoto, referitor la reducerea emisiilor de gaze ce produc efectul de sera. De fapt, industriile sunt pregatite deja sa inlocuiasca substantele raspunzatoare de distrugerea ozonului. Protocolul de la Montreal a fost completat de doua acorduri suplimentare, semnate la Londra, in 1990, si la Copenhaga, in 1992, prin care s-au stabilit calendare precise pentru eliminarea CFC-urilor si a celorlalte substante periculoase pentru ozon. Astfel, toate aceste substante vor trebui eliminate pana in 2029.
Amenintarea exista cu adevarat. Iar lupta pentru apararea stratului de ozon ne demonstreaza ca, atunci cand viata planetara este primejduita, apare si vointa politica pentru a aduce lucrurile pe un fagas bun. Acesta este mesajul optimist al cooperarii internationale in acest domeniu. Dar, nu putem sa nu ne intrebam, oare cate amenintari nu ne pandesc fara a le da atentia cuvenita? Sa nu uitam ca SUA se impotrivesc cu indarjire la reducerea emisiilor de CO2.
"Ozonul rau" se formeaza in straturile joase ale atmosferei si duce la poluare de tip fotochimic. Atunci cand acesta depaseste anumite limite, este daunator vietii pe pamant. Substantele care stau la baza formarii ozonului troposferic sunt oxizii de azot si compusii organici volatili. Ozonul troposferic reactioneaza cu tesuturile vegetale si animale si ajunge chiar sa provoace efectul de sera.
In stratul de ozon de deasupra Arcticii s-a deschis o noua gaura, de dimensiuni uriase, care ii determina pe oamenii de stiinta care observa fenomenul si implicatiile sale sa creada ca scutul natural care protejeaza emisfera nordica de efectele radiatiilor ultraviolete va fi grav afectat, situatie care se traduce intr-o impresionanta crestere a numarului cazurilor de cancer al pielii. Rezultatele celui mai mare experiment de monitorizare a stratului de ozon arata ca peste 60 la suta din acesta s-a "pierdut" la anumite altitudini de deasupra Polului Nord, deteriorare mai importanta decit cea din 1997, cea mai grava inregistrata pina in prezent.
Scutul anti-ultraviolete s-a subtiat dramatic Conditiile climaterice necesare pentru declansarea unei astfel de distrugeri a ozonului de catre poluantii eliberati de tehnologia omului in atmosfera au fost aproape ideale in cursul ultimei ierni polare. "Aceste pierderi vor afecta, foarte probabil, nivelurile de ozon din intreaga Europa, in aceasta vara. Este una dintre cele mai substantiale pierderi de ozon la aceasta altitudine, deasupra Arcticii", au spus oamenii de stiinta, intr-o declaratie data publicitatii marti. Stratul de ozon din partea superioara a atmosferei este principalul filtru pentru radiatia ultravioleta daunatoare (UV-B), emanata de Soare. Fara acest strat, organismele vii ar suferi mutatii genetice extinse, care la oameni rezulta in sanse sporite de dezvoltare a cancerelor pielii, cataracta si dereglari ale sistemului imunitar.
"Gaura" de ozon din regiunea arctica – de fapt o subtiere masiva a stratului de ozon existent – poate fi lesne deplasata spre sud, de vinturile puternice care bat la mare altitudine, si deci sa "apara" deasupra zonelor populate din America de Nord si Europa. Cercetatorii care au realizat acest studiu – o initiativa comuna a NASA, Unitatea Europeana de Coordonare a Cercetarii Ozonului si Directoratul pentru Cercetare al Uniunii Europene – isi vor inainta concluziile catre Biroul Meteorologic, singurul responsabil cu avertismentele legate de nivelurile crescute ale radiatiilor ultraviolete.
Desi "gaura" de ozon este un fenomen care apare cu regularitate la Polul Sud, abia in ultimii cinci ani cercetatorii au putut remarca un eveniment similar si la Polul Nord. Studiul mai arata ca diminuarea stratului de ozon in regiunea Arcticii ar putea continua, in pofida eforturilor depuse in vederea reducerii concentratiei de cloruri din stratosfera. Aceste reduceri s-au si realizat, in parte, gratie Protocolului de la Montreal, incheiat in 1989, care obliga partile semnatare sa reduca nivelul de emisie in atmosfera a clorofluorocarbonatilor si altor gaze "devoratoare" de ozon.
4. Efectul de sera
Este greu sa negam faptul ca sporirea temperaturii s-ar datora efectului de sera,desi Guido Visconti,foarte apreciat chiar si in afara Italiei,spunem,in ceea ce priveste incalzirea Pamantului, ca "ar putea fi vorba de variatii normale ale climei".
Crescand concentrati de anhidrida carbonica si nereducandu-se ceilalti factori care contribuie la producerea efectului de sera,in anul 2050 supraincalzirea va atinge 4-5 grade.
Unele studii afirma ca, si in absenta unei ulterioare acumulari de anhidrida carbonica,variatile in curs ar fi suficiente pentru a face sa creasca cu 1 grad temperatura.E posibil.Ne aflam totusi in ajunul unei perioade de maxima radiatie solara,datorata pozitiei astrului,aproape perpendiculara fata de axa terestra,lucru care se intampla o data la 21 de mii de ani.Aceasta produce o mai mare in calzire datorita factorilor astronomici,incat experti in clima au anuntat o vara foatre calda pentru anul 1989.
Si totusi nu toti climatologii au aceeasi opinie asupra previziunilor pe termen mediu sau lung .Rogers Revell de la Universitatea din San Diego afirma ca variantele aflate in joc sunt atat de numeroase,incat este imposibil sa se prevada viitorul.Nivelul anhidridei carbonice ar putea urca pana la 370 de parti la milion pana in nu indepartatul an 2000 sau putin dupa ceea.Aceasta modesta crestere ar fi de ajuns pentru a face sa urce temperatura globului cu 2 grade.Chiar daca nu trebuie sa apelam prea usor la unele comparatii, nu este inoportun sa amintim ceea sa intamplat acum cateva milioane de ani pe planeta Venus,unde un excesiv efect de sera a determinat,progresiv,actuala temperatura de 480 grade si o atmosfera de 90 de ori mai densa decat cea terestra.
Problema nu este a celor 2 grade in plus,daca nivelul anhidridei va atinge 370 de parti la un milion prin anul 2000,ci aceea a unei continue cresteri a efectului de sera care,daca nu va fi impiedicat,ar duce Terra,in cateva secole in situatia unei imposibilitati de mentinere a vietii.
Scenariile ipotezei "calde"pentru perioada 1989-2050merg la o previziune de crestere cu 1,6 grade centigrade a temperaturii medii globale a planetei noastre, la ceea infricosetoare de circa 5 grade.Cresterea temperaturiinu va fi aceeasi pe pamant.La Ecuator ar fi mai mica iar la poli mai mare.Toti sunt de acord ca mare parte a cresterii temperaturii ar interveni in lunile de iarna,astfel incat anotimpurile ar tinde sa se uniformizeze.In Italia cresterea temperaturii ar fi aproape dubla fata de Ecuator.
In plus,cresterea temperaturii ar dauna mult zonelor urbane.Un plus de caldura ,provocat de tevile de esapament,de lipsa de ventilatie,de asfalt si beton sau de dificila patrundere a vantului ca face aproape imposibila viata.Sa nu se creada ca probema ar putea fi rezolvata cu ajutorul instalatiilor de aer conditionat!Lasand la o parte faptul ca poate in anul 2000,sau putin dupa aceea,va trebui sa renuntam la ele,pentru a nu largi gaura din stratul de ozon,este bine cunoscut ca,racorind casele,instalatiile sporesc caldura in centrele urbane.
In plina era glaciara, temperatura medie a Pamantului era cu 6-7 grade mai mica decat cea actuala.O crestere de 4-5 grade ar fi suficienta pentru a topi aproape complet calotele polare,facand sa se ridice nivelul marilor.Aceasta ar creste,prin efectul asa-numitei expansiuni termice, cu aproape 2 metri Presupusa topire a calotelor ar conduce , intre altele la o cursa nemiloasa pentru exploatarea enormelor rezerve de petrol de pe fundul oceanelor.Nu este vorba de o problema fundamenatala,dar merita osteneala de a o releva.
Uriasa ridicare a nivelului marii ar produce un lant de efecte catastrofale care ar schimba aspectul fizic al unor regiuni intregi.De exemplu, conform unui raport din noimbrie 1988 al Natural Environmennt Research Council din Marea Britanie ,aceasta tara si-ar schimba infatisarea,bucurandu-se de o clima subtropicala,care ar privilegia culturile mediteraneene,cu totul deosebite de cele actuale.ar disparea aproape toate plajele,datorita ridicarii nivelului marii si ar fi necesare cheltuieli enorme pentru costruirea unor diguri care sa opreasca apele.
Pentru a da un exemplu ,asa-numita Corn Belt din S.U.A. ar deveni cu usurinta semiarida,iar marile campii ar deveni necultivabile.Este adevarat ca sporirea temperaturii ar permite extinderea culturilor agricole in zone nordice astazi prea reci;dar acest lucru aproape ca nu conteaza fata de fectele negative ale cresterii temperaturii.
In Italia,Venetia ar fi total sub apa si ar acoperite de mare partile joase ale catorva orase mari.
Prof. Paolo Fabbri , care preda geografia la universitatea din Bologna ,explica faptul ca prin ridicarea nivelului apelor marii,nu numai gurile raurilor ,ci si albia lor s-ar modifica ,si acelasi lucru s-ar intampla in Italia cu numeroasele canale de asanare(sapate la nivelul marii),cu incalculabile consecinte negative.
Toate insulele plate, situate doar la cativa metri deasupra nivelului marii, ar disparea inghitite de valuri.Asemanator cu ceea ce s-a spus despre Italia, alte tari ar suferi foarte grave consecinte din cauza ridicarii nivelului marii. Un mic stat din Arhipelagul Maldivelor ar inceta sa mai existe, dupa cum a declarat presedintele sau in cadrul unei reuniuni oficiale. De altfel, cateva din cele mai mari orase ale lumii, construite la gurile unor importante fluvii, ca de exemplu Cairo, Shangai, New Orleans ar fi acoperite de ape.Practic, ar risca sa dispara intreaga Olanda, daca nu se vor cheltui sume colosale pentru a se construi diguri uriase si alte instalatii.Acest lucru este valabil si pentru alte teritorii.
Ar ceste mult evaporarea si s-ar schimba regimul ploilor din intreaga planeta, cu cele mai multe precipitatii iarna si foarte putine vara.S-ar schimba cursul curentilor oceanici,spre exemplu Curentul Golfului, care a fost totdeauna fundamental pentru Europa central-septentrionala.De sigur, apele marilor ar deveni mai calde si ar creste evaporarea. Fenomenul ar fi cu atat mai perceptibil in marile relativ inchise, ca Mediterana si, in special Adriatica.Dupa opinia lui
Francesco Laurenzi, in Italia numarul zilelor cu cer senin ar scadea.
Ploile ar fi mult mai reale, iar din cauza incalzirii, s-ar extinde mult deserturile, iar seceta ar deveni coplesitoare. Chiar si uraganele, din cauza cresterii temperaturii ar avea o mai mare violenta si frecventa.Un semn mic al cresterii furiei devastatoare am avut in anul 1988. Se prevede ca umiditatea solului ar descreste cu aproape 20%, iar culturile agricole ar fi mult mai sarace. Reducerile recoltelor nu ar mai permite astfel alimentarea a celor aproximativ 6 miliarde de oameni.
Ar disparea multe specii de animale care au nevoie de o temperatura mai putin ridicata.Altele ar treibui sa se adapteze la caldura, nu se stie cu ce rezultate.In ultimele milenii, omul nu a mai vazut sa dispara vreo specie de animale importante si larg raspandite, asa ca perspectiva nu poate decat sa ne ingrijoreze. Ar disparea, de asemenea, multe specii vegetale, care nu suporta temperaturi inalte si putina ploaie,contribuind la reducerea productiei agricole.Alte vegetale ar produce mai putin.In Italia ar lipsi orezul si graul.
In ceea ce priveste plantele, anhidrida carbonica provoaca inca de pe acum pagube, independent de ceea ce s-ar putea intampla intr-un viitor apropiat,din cauza cresterii temperaturii. Plantele ar fi suportat deja o transformare, datorita cresterii anhidridei carbonice inn atmosfera : treptat-treptat, in
ultimii 200 de ani, pare sa se fi redus la jumatate numarul de stomate, pori prin care planta capteaza anhidrida carbonica.Se poate ca aceasta constatare sa fie exagerata dar e greu de negat fenomenul. Socotim aproape imposibil ca omul sa nu ia masuri pentru a preveni catastrofa.Daca nu se vor face descoperiri stiintifice senzationale sau nu se vor elimina drastic toate cauzele care produc cresterea temperaturii, nu va putea fi impiedicata o crestere a temperaturi cu 2 grade si paote chiar 2 grade si jumatate.Chiar si aceasta crestere ar putea produce infricosetoare dezechilibre ecologice.
Daca se va intampla o catastrofa, nu se poate spune ca nu a fost anuntata.Pentru prima oara in istorie, omul a reusit sa intervina masiv asupra ecosistemului planetar,dar a facut-o fara a prevedea consecintele. Pentru a combate poluarea generala a atmosferei planetei noastre,nu este de ajuns sa se reduca drastic anhidrida carbonica, principala responsabila pentru efectul de sera.Mai trebuie sa descreasca hotarator raportul celorlalte substante care contribuie la acest fenomen, ca hidrocarburi rezultate din arderea materialelor fosile,dar nu numai acestea, ci si sulf , azot, etc.
Nici S.U.A. nu au reusit sa limiteze aceste emanatii decat intr-o masura modesta. A reinstitui acum controlul asupra situatiei este extrem de greu; dar, daca vrem sa evitam dezastrul, trebuie sa actionam cu inteligenta si curaj.Omul poate face orice dar sa scape de moarte … nu.
Desigur, este nevoie de cheltuieli enorme, cu mult superioare celor actuale, pentru a adopta masuri apte sa franeze
incalzirea Pamantului.
Nu se poate spune, desigur, ca pana acum s-a actionat foarte ferm pentru a reduce emisiile de gaze poluante si, in special, de anhidrida carbonica.Tarile din Comitatea vest-europeana au reusit acum sa se puna de acord numai asupra standurilor, desigur nu prea severe, in vederea reducerii acestor emisii.
A interveni asupra efectului de sera este greu, dar nu imposibil.Pentru a opri poluarea atmosferei trebuie, inainte de toate, sa schimbam cu totul actuala politica forestiera.Nu este de ajuns sa impiedicam despadurirea, ci trebuie sa extindem in toata lumea zonele verzi.Trebuie realizata o ampla extindere a culturilor arboricole, incepand cu padurile, pentru a contricui la reinstaurarea echilibrului in ciclul carbonului.
Daca unor tari din lumea treia acest lucru li se pare imposibil, datorita necesitatilor de hrana ale unei populatii tot mai numeroase.
Mult mai important si mai urgent este sa reusim ca marea majoritate a energiei mondiale sa nu mai fie asigurata doar de sursele traditionale,petrolul si carbunele.
Prof. Wilfred Bach afirma ca, daca vrem sa evitam cresterea temperaturii dincolo de limitele minime de 1-2 grade, in primele decenii ale secolului urmator,trebuie sa reducem, chiar in cursul anului 1990,emisiile de anhidrida carbonica cu 1277 de milioane de tone.
Dupa parerea acestuia,S.U.A. ar trebui sa reduca cu circa 309 miloane de tone pe an emisiile de gaze,Germania cu circa 48 milioane pe an,iar Italia cu 25 milioane de tone,pentru a nu mai vorbi de celelalte tari industrializate.
Pentru a reduce poluarea trebuie in primul rand sa eliminam risipa in consumul de energie. In ceea ce priveste economisirea energiei, Japonia este in frunte, cu un procent anual de 30%.Nu putine sunt masurile prin care se pot limita emisiile de anhidrida carbonicasi de alte gaze nocive.
In ceea ce priveste automobilele, atata vreme cat acestea vor folosi combustibili derivati din petrol ,va trebui sa favorizam aplicarea de noi tehnologii,pentru a realiza motoare care sa consume mai putin carburant.
In acelasi timp,se poate limita,prin lege ,viteza automovehiculelor, dat fiind ca -dupa cum se cunoaste-consumul de carburanti este mai ridicat cand viteza este mai mare fata de optim.Totodata, cu o tehnica mai avansata se pot fabrica automobile electrice.Energia electrica a acestor vehicule nu nu trebuie asa fie produsa cu ajutorul petrolului si carbunelui,deoarece in acest caz avantajul ar fi foate modest.
Asa cum am aratat mai sus,presedintele Reagan a semnat, in 1988, o lege ce promoveaza, prin mijloacefiscale,productia de automobile cu un consum redus de benzina.Pe de alta parte ,combustibilii alternativi produsi sunt eficienti pentru a reduce smogul, dar nu pentru a combate in mod concret efectul de sera.Industriile ar trebui sa realizeze mari economii cu metode noi, utilizand numai energia electrica strict necesara si evitand orice risipa.Desigur, trebuie sa creasca randamentul in convertirea si folosirea energiei insasi.
Cifrele care reflecta evolutia consumului de energie in ultimii 15 ani arata ca bine cunoscuta criza petroliera a reprezentat stimulentul cel mai concret pentru realizarea obiectivelor indicate.
Este, totusi, aproape inevitabila epuizarea progresiva a posibilitatilor de economisire, doar daca nu se vor face importante descoperiri tehnico stiintifice, astazi abia banuite.
Noile tehnologii, foarte costisitoare, de producere a asa numitului "carbune curat" aplicate in S.U.A., in Germania si Japonia, duc la reducerea unor elemente poluante, dar nu a tuturor, si nu contribuie la resorbtia efectului de sera si a ploilor acide.
Actualmente, abonatii particulari consuma prea multa energie si in buna parte o risipesc.In viitor va trebui insa sa o foloseasca cu extrema parcimonie. In vederea acestui scop, trebuie promovate cercetarile stiintifice destinate a face utilizabile materialele numite super-conducatoare.
Se poate de asemenea micsora produrea si consumul de ingrasaminte pe baza de azot in agricultura.Nu este imposibil nici sa se impiedice largirea golului din patura de ozon, datorita motivelor pe care le-am vazut deja.
Se poate pune capat chiar si ploilor acide care, in afara altor grave pagube, afecteaza padurile si plantele, in general, cu efecte tot atat de negative.
Evident, complexitatea operatiunilor destinate a impiedica dezastrul ecologic, previzibil intr-un viitor nu prea indepartat, impune un alt mod de viata pentru omenire, sau cel putin pentru tarile industrializate, cu o dezvoltare mult mai mopderata a nivelului de trai si o mai redusa populatie pe Pamant.
Trebuie sa alegem. Daca se continua astfel, se va ajunge in mod sigur la o catastrofa.
POLUAREA SOLULUI
Interesul pentru poluarea mediului a crescut foarte mult pentru intreaga populatie a globului, a institutiilor si a organizatiilor diverse, unele polivalente, altele cu caracter specializat, orientate exclusiv pe problemele poluarii. Fara sol nu exista viata. Solul format de-a lungul milioanelor de ani poate fi distrus de eroziune in cateva zile. O treime din solul planetei este serios deteriorat, fapt ce are consecinte fatale asupra naturii.
Poluarea este evidenta si in cazul solului care este cel de-al treilea factor important de mediu, ce trebuie protejat la fel ca si apa si aerul. Reziduurile de tot felul care n-au fost evacuate in ape si aer acopera uscatul, ambianta imediata de viata a oamenilor, tocmai in locurile aglomerate unde fiecare metru patrat este intens si multiplu solicitat, degradeaza terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai fertile, uratesc natura acolo unde este mai cautata pentru frumusetea ei.
Roca ce acopera pamantul a fost transformata de vant, ploaie si gheata in particule minuscule, ce pe baza dimensiunilor si calitatii sunt denumite nisip, argila sau mal.
Solul este locul de intalnire a poluantilor: pulberile din aer si gazele toxice dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc in sol. Apele de infiltratie impregneaza solul cu poluanti antrenandu-l spre adancime, raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau irigate, aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau numai aruncate la intamplare pe sol.
De la mucul de tigara sau biletul de tramvai pana la automobilul abandonat, la picatura de ulei scursa din tractorul care circula pe camp, toate sunt poluari directe ale solului.
Solul reprezinta stratul superficial cu grosimea de 20-30 cm de la suprafata scoartei terestre (stratul fertil) care impreuna cu atmosfera invecinata, constituie mediul de viata al plantelor.
Importanta ecologica a solului rezulta din faptul ca:
– Se afla in stransa legatura cu clima unei regiuni prin configuratia, structura si natura lui;
– Influenteaza calitatea surselor de apa subterana si de suprafata;
– Raspunde direct de cresterea si dezvoltarea vegetatiei aferente si indirect de poluarea alimentatiei omului;
– Este un factor important in dezvoltarea socio-economica a asezarilor umane ;
Un kilogram de sol contine: * ~ 0,78 kg de substante minerale;
* ~ 0,04 kg aer;
* ~ 0,18 kg apa (substante dizolvate);
Substantele minerale din sol contin: * ~ 1 % piatra;
* ~ 99 % pamant macinat ( huma, argila cu nisip fin), nisip( cuart, mica, feldspat, carbonati, oxizi de fier);
Substantele organice din sol contin: * ~ 81%humus;
* ~ 10% radacini din plante;
* ~ 9% flora si fauna caracteristicile pamantului;
Formarea stratului de humus reprezinta un proces foarte lent si de durata care presupune mai multe etape. Humusul este un component important al solului reprezentat de resturile vegetale si animale putrezite sintetizat de bacterii si ciuperci.
Degradarea solului reprezinta indepartarea stratului de humus sau/si
modificarea acestuia.
Datorita caldurii si ploilor abundente, la tropice roca este rapid descompusa si astfel poate forma o baza cu grosimea de chiar si 50 de metri. in regiunile moderate solul fertil este rar mai adanc de un metru. Exceptie sunt malurile Fluviului Mississippi, unde depunerile pot atinge si adancimea de 30 de metri. Indiferent de adancime, la majoritatea solurilor stratul cel mai apropiat de suprafata este cel mai fertil, acesta fiind cel mai afectat de eroziune.
Exemplu : Gandacii necrofagi ingroapa resturile animale si astfel aprovizioneaza solul cu materii prime. Gandacii afaneaza solul si astfel il alimenteaza cu oxigen, cartitele scurma pamantul si il aerisesc.
– in Kenya eroziunea solului este agravata de defrisari, iar elefantii distrug regiunile cu arbusti.
– in Mato Grosso, Brazilia adancimea albiei tradeaza, pentru ca datorita defrisarilor, apa se poate deplasa fara obstacole.
Haldele de reziduuri industriale blocheaza mari suprafete de teren care devin inutilizabile. Amplasarea este uneori atat de nerationala incat produce accidente dezastruoase.
Exemplu : – asa s-a intamplat cu alunecarile de steril din Anglia care au ingropat case si oameni. In cazul unor asemenea volume, nu se mai poate vorbi nici de vegetatie, nici de posibilitati de regenerare a naturii.Procesul de degradare este rezultatul a doua fenomene principale:
– cresterea suprafetei agricole si a suprafetei pentru constructii;
– despadurirea, datorita cresterii continue a suprafetei arabile, precum si a cererii de lemn de foc, de constructii( mobila), pentru industria celulozei;
Eroziunea solului are loc datorita actiunii vantului si a apei. O picatura de ploaie cazuta pe sol poate imprastia pamantul in toate directiile. Ca rezultat al acestui fenomen, in caz de ploi abundente, solul este impins spre vai. Vantul produce mai rar eroziune si chiar si atunci numai in regiunile uscate. Efectul acestuia este insa mult mai ingrijorator, deoarece intr-o singura ora vantul poate deplasa o cantitate de pamant ce ar putea fi miscata de apa numai in cativa ani.
In ultima era glaciala, datorita vantului, solul din America de Nord si Asia a fost distrus. Mai multe milioane de tone de pamant au fost deplasate de vanturi. Chiar si astazi, un strat mai inalt de 150 de metri de pamant este purtat de vanturi. La tropice solul este deplasat de ploi asemanatoare potopului, fapt ce poate perturba considerabil echilibrul ecologic. Daca arborii padurilor tropicale din regiunile montane sunt defrisati, ploile vor spala stratul superior de pamant aflat de-a lungul vailor si astfel vor fi inundate pasunile, satele si drumurile.
Canalele de irigatii infiintate in tarile in curs de dezvoltare se umplu rapid cu mal si devin de neutilizat.
Exemplu : – in Arizona vantul si ploaia au sapat cavitati adanci, pantele s-au format din malul spalat de pe varfurile stancoase.�
Sursa principala de poluare a solului o constituie reziduurile.
Dupa provenienta:
– Reziduurile industriale – materii prime, reziduurile solide sau semisolide rezultate din industria de prelucrare a petrolului, industria cauciucului, a ingrasamintelor sintetice, reziduurile chimice;
– Reziduuri menajere – rezultatul activitatii zilnice a omului in locuinte, locuri publice si piete alimentare;
– Reziduuri agrozootehnice �substante organice putrescibile, substante chimice, biostimulatori, insecticide, erbicide, fungicide;
– Reziduuri radioactive � diversi izotopi radioactivi utilizati in industrie, agricultura, zootehnie, medicina, cercetare stiintifica;
De la o fabrica de acid sulfuric de 100 000 t/an capacitate, rezulta simultan 2-300 000 t/an cenusi negre pentru a caror depozitare sunt necesare 2-3 ha de teren.
Raspandirea petrolului pe sol in zonele de extractie si prelucrare constituie o poluare la a carei extindere contribuie mult apele pluviale. Haldele de cenusi din industria metalelor neferoase contin urme de metale grele toxice (Cu, Zn, Cd, Pb), bioxid de sulf si arsen. Din alte procese chimice rezulta deseuri masive de var, oxid de fier, sulfat de calciu, care ocupa zeci de hectare de teren.
Turismul este o cautare de locuri frumoase si curate, un prilej de reconfortare fizica si psihica in mijlocul naturii, dar in incinta campingurilor, ca si in afara acestora, se produc abateri de la igiena si educatie. Straturile superficiale, chiar primii milimetrii ai solului au o mare capacitate de mineralizare a substantelor organice si o energica actiune de distrugere a germenilor patogeni. Apa este locul de dizolvare si de antrenare. Microorganismele furnizeaza plantelor substante nutritive degradand poluantii organici. Solul, spre deosebire de atmosfera si ape, nu are putere de dispersare, degradarea lui producandu-se imediat si ireversibil.
Orice suprafata compromisa trebuie sa ne reaminteasca faptul ca pentru a se forma trei centimetrii de sol pe cale naturala sunt necesari 300-1000 ani de desfaasurare a proceselor fizico-chimice si biologice, iar un strat arabil de 20 cm se formeaza in 7000 ani.
Avertismentul este si mai sever pentru actiunile de modificare a suprafetei planetei, care duc la degradarea solului prin eroziune.
Volumele uriase de aluviuni ajung in rauri si fluvii inrautatindu-le calitatea. Daca solul este supus agresiunii unui poluant, intotdeauna va fi investigat si stratul acvifer subteran, care risca sa fie contaminat prin transferul poluantului de la suprafata solului spre adancime. insa si contaminarea unui acvifer cu o substanta toxica, care patrunde in profunzime poate produce contaminarea solului prin vaporizarea si ascensiunea capilara a apei poluate.
La nivelul solului, hidrocarburile sufoca vegetatia, polueaza atmosfera prin vaporizare si prezinta un potenttial risc de explozie si incendiu. Dupa principiile tehnice generale, pentru depoluarea solului se disting:
Metode fizice :-bazate pe imobilizarea fizica a poluantilor in mediul contaminat, fie prin izolare(etansare, blocare hidraulica), stabilizare;
– bazate prin extractia fizica a poluantilor din mediul contaminat, prin excavare, pompare, spalare, flotatie, injectie cu aer sub presiune, etc;
Metode chimice : -se aplica pentru separarea, distrugerea sau transformarea poluantilor in forme mai putin nocive ( extractia chimica, oxidarea, reducerea, declorurarea si precipitarea);
Metode termice : -distrug, extrag sau imobilizeaza poluantii prin supunerea materialului contaminat la temperaturi ridicate (incinerarea, desorbtia termica si vitrificarea);
Metode biologice : -consta in biodegradarea poluantilor sub actiunea microorganismelor(bioreactorul, biodegradarea in vrac, biodegradarea in situ, bioventring-ul, biosparging-ul), metode de biolixiviere si bioacumulare a poluantilor;
Privim solul ca pe un “cadou al naturii”, desi aceasta valoare inestimabila dispare cu o viteza alarmanta. Acest fenomen poarta numele de eroziune a solului. si animalele pot eroda solul deplasand solul fara intentie si astfel isi ameninta propriul habitat. in trecut, pe Insulele Farne traia o populatie de foci si una de alce (Alca torda), pasarile au smuls iarba pentru a-si construi cuiburi, iar focile se rostogoleau in mal si astfel au distrus stratul superior al solului. Focile au fost alungate in mod voit si astfel s-a reusit alungarea lor de pe insula si salvarea coloniei de pasari. si animalele erbivore contribuie la eroziunea solului, in special in regiunile in care sunt tinute pe pasuni mici, ingradite. Caprele pot produce pagube insemnate in regiunile deluroase. in cateva tari au fost introduse legi in scopul limitarii cresterii caprelor, pentru a proteja vegetatia.
Formarea stepelor infertile din zona Marii Mediterane, poate fi explicata in special prin cresterea caprelor intr-o proportie mult mai mare decat posibilitatile zonei.
Exemple: in preeria nord-americana agricultura a condus la furtuni de praf si eroziune,
in lipsa gardurilor vii, in urma ploilor abundente au loc frecvent alunecari de teren,
Acolo unde natura a ramas neatinsa, mare parte a solului este protejata de plante, iar cand pamantul va fi cultivat, solul va ajunge in pericol.
Anual in toata lumea se pierd 26 de miliarde de tone de sol, in special in Africa, China, India, Rusia si Statele Unite ale Americii. Astfel mai multe mii de kilometri patrati de sol devine infertil. Acest lucru produce conflicte sociale si obliga oamenii sa defriseze suprafete tot mai intinse de paduri neatinse.
Prin infiintarea terenurilor terasate putem stopa eroziunea solului, astfel apa nu se va scurge, ci va fi absorbita de pamant. Cea mai sigura protectie impotriva eroziunii solului este covorul vegetal compact.
Exemplu : in Nepal pamanturile terasate au stopat eroziunea solului de catre apa.Fiecare locuitor din orasele europene produce cam 1 kg de gunoi pe zi. In S.U.A. cantitatea este de trei ori mai mare si creste cu 2,5% pe an. Mentinerea curateniei urbane este o sarcina pe cat de elementara pe atat de dificila de rezolvat, in mare masura din cauza unei mentalitati destul de neglijente; gestul spontan de raspandire a gunoiului.
Ordinul 756/1997 introduce notiunile:
1. Prag de alerta- concentratia de poluant avand rolul de a avertiza asupra unui impact potential de mediu si care determina declansarea unei monitorizari suplimentare si/sau necesitatea reducerii concentratiei de poluanti.
2. Prag de interventie- concentratia de poluant la care va dispune executarea unui studiu de evaluare a riscului si reducerea concentratiei de poluanti.
Sunt propuse valori de referinta pentru elemente chimice in sol :
– compusi anorganici;
– hidrocarburi aromatice si poliaromatice, hidrocarburi din petrol;
– compusi organici organoclorurati;
– pesticide organoclorurate si triazinice;
Realizarea protectiei juridice a terenurilor cu destinatie agricola este orientata in trei directii : 1. Obligativitatea explorarii terenurilor agricole.
2. Protejarea solului si cresterea potentialului productiv al acestuia.
3. Folosirea terenurilor agricole in alte scopuri decat productia agricola.
Pentru relizarea protectiei juridice se impun :
* cresterea cointeresarii economice a producatorilor agricoli;
* protejarea cu prioritate a terenurilor agricole de calitate superioara;
* calificarea si justificarea preluarii de catre stat a unor terenuri agricole;
* conditionarea scoaterii unor terenuri din circuitul agricol de aprobarea din partea organelor puterii administrative;
* perfectionarea sistemului de sanctiuni;
in combaterea poluarii este important aspectul organizatoric. in acest sens sunt de preferat solutii de ansamblu edilitare in problema salubritatii urbane sau tehnologice in cazul reziduurilor industriale. Sistematizarea si coordonarea adecvata a unor actiuni de detaliu poate preveni situatii grave, economisand totodata mijloace importante. Un exemplu il prezinta poluarea din exploatarile petroliere care prin dispozitive simple si masuri locale consecvent aplicate, se poate practic inlatura, realizandu-se astfel si protectia calitatii apelor. si cea mai mica crestere a temperaturii planetei noastre poate conduce la extreme meteorologice mai grave, decat ne putem imagina noi astazi, caz in care datorita topirii maselor polare de gheata pot determina inundatii severe. Ar trebui sa intelegem ca tot ce aruncam, nu dispare pur si simplu, fie ca e vorba despre gunoiul dispersat in mare sau despre gazele emise in atmosfera. Consecintele schimbarilor intreprinse in mediul nostru trebuie suportate si de plante si de animale pe care le predispunem la inevitabila disparitie.
Daca vrem sa ne oprim din acest drum spre pierzanie, trebuie sa ne schimbam radical atitudinea fata de mediul inconjurator si fata de ceilalti oameni.
POLUAREA MEDIULUI SI SANATATEA UMANA
Habitatul modern se caracterizeaza prin deteriorarea continua a mediului sonor urban. Rezultatele actiunii de monitorizare a poluarii sonore urbane, desfasurate de catre Institutul de Sanatate Publica Bucuresti, in colaborare cu compartimentele de specialitate din teritoriu, au evidentiat o dinamica continuu ascendenta a nivelurilor expunerii de la valori medii de 50 de dB(L) la inceputul anilor 80 la aproximativ 70 de dB(L) in 1999
Mai grav, este faptul ca o dinamica ascendenta inregistreaza valorile din toate punctele monitorizate, semnaland generalizarea fenomenului poluarii sonore care cuprinde orasul in totalitatea sa. Astfel, nivelurile medii anuale ale zgomotului diurn la limita locuintelor situate pe arterele cu trafic intens, bulevardele marilor orase, depasesc frecvent 70 dB(L), maximele inregistrandu-se constant in municipiul Bucuresti. Climatul sonor al zonelor rezidentiale obisnuite, din cartiere, in care locuiesc majoritatea populatiei urbane, in conditiile actualei zonari tinde si el spre niveluri cuprinse intre 60 si 70 dB(L), semnaland pericolul aparitiei efectelor expunerii la zgomot excesiv. Indicatorii psihofiziologici calculati, indicele de deranj si TNI (trafic noise index) marcheaza si acestia o evolutie paralela, de la valori de zgomot moderat, in urma cu un deceniu, la foarte zgomotos si chiar traumatizant pentru ultimii ani, confirmand posibilitatea initierii proceselor patologice pentru populatia expusa.
Perceptia riscurilor, consemnata de studiile epidemiologice, confirma rezultatele masuratorilor climatului sonor si il situeaza alaturi de poluarea atmosferica, lipsa dotarilor edilitare si managementul inadecvat al deseurilor pe unul din primele locuri privind ingrijorarea comunitatii in privinta riscurilor de mediu de viata. Principalele surse de deranj identificate sunt traficul, comportamentul inadecvat al vecinilor, obiectivele comerciale si cele industriale. In privinta gradului de deranj, cel sever predomina in cazul zonelor limitrofe arterelor de trafic intens, iar cel moderat este specific zonei rezidentiale.
Volumul populatiei expuse, estimat cu ajutorul unui studiu epidemiologic efectuat la nivelul intregii tari, este de 45% din totalul rezidentilor din apartamentele tip bloc care au acuzat niveluri de deranj moderat si sever datorate poluarii sonore, semnaland necesitatea interventiei pentru reducerea nivelurilor expunerii.
Solicitarea continua a sistemului nervos de catre un stimul lipsit de informatie utila, cum se intampla in cazul unui climat sonor zgomotos, duce la manifestari nespecifice de tipul diminuarii atentiei, instalarii unei stari de oboseala, cefalee, ameteli, tulburari de somn, irascibilitate, proportionale cu nivelurile si durata expunerii. In anumite conditii, dependente atat de receptor cat si de caracteristicile stimulului, persistenta expunerii duce la depasirea capacitatii functionale de adaptare a organismului depasind sfera psihica si antrenand modificari afective si comportamentale dar si raspunsuri generale adaptative care pot duce la initierea de procese patologice de tipul: tulburarilor nevrotice, hipertensiunii arteriale, infarctului acut de miocard, tulburarilor de secretie si motilitate digestiva, confirmate de studiile epidemiologice de specialitate.
Rezultatele ultimului studiu epidemiologic efectuat cu ajutorul specialistilor din Inspectoratele de Sanatate Publica, finalizat in 2000, semnaleaza in general manifestari superioare ale simptomelor nespecifice din zonele de trafic intens, pentru grupa de varsta de 15-64 de ani, pentru tulburarile de somn (maxim 49%), cefalee (maxim 56%), ameteli (maxim 25%), pe un fond ridicat prezent si pentru zona rezidentiala, care inregistreaza niveluri de zgomot superioare celor de confort destul de frecvent. In privinta frecventei afectiunilor potential asociate expunerii excesive la zgomot cea mai mare prevalenta o inregistreaza hipertensiunea arteriala (maxim 16%).
Caracteristicile descrise ale expunerii, perceptia riscurilor, volumul populatiei expuse, frecventa ridicata a efectelor sunt criterii care sustin necesitatea interventiei conjugate, atat din partea autoritatilor locale cat si a specialistilor din sanatatea publica si promovarea sanatatii pentru reducerea nivelurilor de zgomot, dar si constientizarea efectelor si modificarea comportamentelor individuale care influenteaza negativ nivelul poluarii sonore urbane.
In Bucuresti, in special in zona centrala, avem depasiri frecvente ale normelor maxime admise de zgomot si vibratii, datorita traficului rutier (cu accent deosebit pe ultima perioada – "a marilor reconstructii de carosabil"). Cat despre inexistenta atat de necesarelor perdele de arbori, aceasta nu face decat sa permita zgomotelor de tot felul sa se plimbe nestingherite pe distante de kilometri. De asemenea avem o frecventa depasire a normelor de zgomot si vibratii admise la transportul cu metroul si ni se mai sparg timpanele si in timpul desfasurarii spectacolelor – concert in centrul orasului (zone locuibile).
In conditiile civilizatiei contemporane,omul traieste intr-o continua ambianta sonora.Pretutindeni el este insotit neincetat de un cortegiu de sunete si zgomote de cele mai diferite intensitati avand efecte mai mult sau mai putin agresive asupra confortului si chiar asupra sanatatii sale.
Este ciudat ca cercetarea sistematica a poluarii fonice este relativ recenta. Cand se fac masuratori, este important de luat in seama ca efectul asupra urechii umane nu depinde doar de intensitatea sunetului, ci si de frecventa sa, unele zgomote de frecventa inalta suna mai tare decat frecventele mai joase la acelasi nivel de dB. Scara utilizata de obicei este scara ingreuiata „A”, exprimata dB(A), aceasta scara nu poate fi tratata aritmetic, dublarea nivelului de zgomot nu dubleaza nivelul de dB(A).
Nivelele maxime general acceptabile de zgomot pentru diferite tipuri de medii de lucru si reactiile estimate ale orasului la nivele inalte de zgomot masurate in dB(A) sunt:
-Ateliere si cladiri de constructii unde comunicarea este necesara: 70dB
-Birouri si camere de control, precum si alte locuri unde este necesara comunicarea faciala: 60dB
-Birouri generale: 50dB
-Birouri private si camere mici de conferinta: 45dB
-Birouri si camere de conferinta unde este necesar un standard inalt: 35dB
Reactia estimata a orasului la zgomot este:
Pentru : 0 dB Nu s-a observat vreo reactie
Pentru : 5 dB Plangeri sporadice
Pentru : 10 dB Plangeri frecvente
Pentru : 15 dB Amenintari de reactie a comunitatii
Pentru : 20 dB Actiune viguroasa a comunitatii
Alti factori care transforma sunetul intr-un agent de poluare sunt persistenta zgomotului (daca este constant, intermitent sau ocazional), promptitudinea lui (daca creste treptat sau apare exploziv) si perioada de zi in care apare.
3.Surse de poluare
Sursele de poluare sonora sunt foarte numeroase si diferite.Acestea sunt:
a)circulatia sau transporturile
b)industria
c)constructiile si montajele
d)comertul
e)copiii in terenurile de joaca(tipetele lor inregistrand 70-80d.B.
f)terenurile sportive si stadioanele(zgomotele provenite din acestea fiind de peste 100d.B.
g)animalele(cainii,pisicile,pasarile)pot tulbura linistea mai ales noaptea. Latratul unui caine inregistreaza intensitati sonore de 70-80d.B.
In cadrul interelatiilor intre om si mediul sau ambiant, acesta din urma exercita asupra omului influente multiple, dintre care una din cele mai importante este actiunea asupra sanatatii. Din acest punct de vedere se stie ca mediul contine factori care au o actiunea favorabila asupra sanatatii, cunoscuti sub numele de factori sanogeni. Mediul contine insa si factori care au o actiune nefavorabil asupra sanatatii, determinand inrautatirea sau pierderea acesteia, denumiti factori patogeni.
Actiunea mediului poluant asupra organismului este foarte variata si complexa. Ea poate merge de la simple incomoditati in activitatea omului, asa-zisul disconfort, pana la perturbari puternice ale starii de sanatate.
Efectele acute au fost primele asupra carora s-au facut observatii si cercetari privind influenta poluarii mediului asupra sanatatii populatiei.ele se datoresc unor concentratii deosebit de mati ale poluantilor din mediu care au repercursiuni puternice sio brutale asupra organismului uman: marile epidemii de la Hamburg si Petersburg, de la sfarsitul secoluluil trecut, datorate poluarii apei cu vibrionul holerei, iar mai recent, Londra, 1952, cand, datorita poluarii cupulberi si dioxid de sulf s-au inregistrat peste 4000 decese. Desi rare, aceste episoade acute au avut meritul de a fi atras atentia specialistilor asupra sanatatii populatiei expuse, declansand primele cercetari sistematice in domeniul relatiei sanatate – poluare.
Efectele cronice reprezinta formele de manifestare cele mai frecvente ale actiunii poluarii mediului asupra sanatatii umane. In mod obisnuit, diversii poluanti existenti in mediu nu ating nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenta lor continua, chiar in concentratii mai scazute nu este lipsita de efecte nedorite.
Efectele aerului poluat asupra sanatatii populatiei.
Influenta directa a poluarii aerului asupra sanatatii populatiei consta in modificarile ce apar in organismul persoanelor expuse, ca urmare a contactului lor cu diferiti poluanti atmosferici. De cele mai multe ori, actiunea directa a poluarii aerului este rezultanta interactiunii mai multor poluanti prezenti concomitent in atmosfera si numai arareori actiunea unui singur poluant ( actiune complexa si nespecifica)-
Cei mai reprezentativi poluanti din atmosfera sunt:
poluanti cu actiune iritanta:
pulberi (sedimentabile sau in suspensie) ce actioneaza la nivelul cailor respiratorii care, desi prezinta mecanisme de protectie fata de efectele nocive ale poluantilor (mucus, epitelii ciliate, etc), pot fi afectate de inflamatii, rinite, faringite, laringite, bronsite sau alveolite. Daca actiunea poluantului este de lunga durata pot aparea afectiuni cronice ca broho-pneumopatia cronica nespecifica.
Oxizii sulfului, ce apar in aer prin arderea combustibililor fosili sau din diferite procese industriale, au un grad mare de solubilitate, produc iritatii ale cailor respiratorii ce se traduc prin salivatie, expectoratie, spasme si dificultati in respiratie, care permanentizate duc la aparitia bronsitei cronice.
Oxizii azotului, rezulta la fel ca cel ai sulfului, produc la niveleul cailor respiratorii blocarea miscarilor cililor epiteliilor brohice si traheale. La nivel sangvin, se combina cu hemoglobina rezultand methemoglobina care impiedica transportului gazelor respiratorii (oxigenului) catre tesuturi.
Substantele oxidante (ozonide) generati prin actiunea radiatiilor ultraviolete asupra unor produsi de ardere ai hidrocarburilor, au efect iritant pentru caile respiratorii, ceea ce faciliteaza suprainfectiile cu germeni oportunisti.
poluanti cu actiune asfixianta:
oxidul de carbon, rezultat din arderi incomplete, se combina cu hemoglobina dand carboxi hemoglobina, generand fenomene de lipsa de oxigen cu consecinte dintre cele mai grave asupra respiratiei diferitelor tesuturi si celule, ce se manifesta clinic prin dureri de cap, ameteli, somnolenta, greata, aritmii, etc.
poluanti cu actiune toxica sistemica:-
plumbul, eliminat in atmosfera sub forma de vapori care se condeanseaza relativ reprede, poate patrunde in organismul uman atat pe cale respiratorie (mai periculoasa pentru ca ajunge direct in sange) cat si pe cale digestiva (ficatul are o mare putere de detoxifiere a organismului). Actiunea nociva a plumbului se exercita la nivelul sangelului determinanad aparitia de anemii, si lanivelul sistemului nervos, provocand ramanerea in urma a dezvoltarii inteclectuale la copii.
poluantii cu actiune fibrozanta:
pulberile, mai ales cele cu densiate mare, persista in plaman, determinanad o scadere a alesticitatii pulmonare ca si o reactie la corp strain, cu formare de tesut nou in jur, ce sta la abza aparitiei fibrozei.
poluanti cu actiune cancerigena:
hidrocarburile policiclice aromatice sunt poluanti organici ce rezulta din arderea incompleta a combustibililor solizi si lichizi. Se concentreaza in organism in conditiile unei expuneri prelungite.
Arsenul, cromul, beriliul, cobaltul, seleniul, azbestul sunt poluanti anorganici, prezenti mai ale in mediile industriale.
poluanti cu actiune alergizanta:
pulberile minerale sau organice ca si gazele (oxizi de azot, sulf, carbon) sau sunstantele volatile din insecticide, detergenti, mase plastice, medicamente produc rinite acute, traheite, astm sau manifestari oculare (conjunctivite si blefarite) sau cutanate (exeme, urticarii, etc)
poluanti cu actiune infectanta:
sunt reprezenti de diversi germeni patogeni din atmosfera. Desi majoritatea germenilor ce cauzeaza boli infectioase cu poarta de intrare respiratorie, ca: difteria, scarlatina, tusea convulsiva, rujeola, rubeola, varicela, variola, gripa, guturaiul, etc, au o rezistenta scazuta in aer datorita unor factori ca: uscaciunea, temperatura scazuta, radiatiile ultraviolete, contaminarea produsa prin aer este responsabila pentru un numar mare de boli.
Efectele apei poluate asupra sanatatii populatiei.
Ca si aerul, apa este un factor indispensabil vietii. In organisme ea indeplineste multiple functii, de la dizolvarea si absorbtia elementelor nutritive, la transportul si eliminarea produsilor nocivi si/sau rezultati din metabolism
In conditiile poluarii mediului, calitatea apei folosita de populatie poate constitui un importanta factor de imbolnavire
boli infectioase produse prin apa poluata (epidemii – afecteaza un numar mare de persoane sau endemii – forma de imbolnavire care se gaseste permanent intr-o zona):
bolile bacteriene febra tifoida este determinata de bacilul tific (Salmonella typhy), poate fi combatuta prin vaccinarea antitifica si prin respectarea masurilor de igiena personala
dizenteria, produsa de Shigella sp., este extrem de periculoasa prin efectele sale de deshidratare. Nu exista un vaccin
holera, produsa de Vibrio holerae, considerata eradicata in unele zone, poate reapare, chiar pe arii extinse.
bolile virotice:
poliomielita, o boala invalidanta, poate fi prevenota prin vaccinare
hepatita epidemica este legata de transmiterea virusului prin apa contaminata, nu doar prin contactul cu omul bolnav
boli parazitare:
amibiaza (dizenteria amibiana) este favorizata de rezistenta sporita a parazitului sub forma chistica
lambliaza sau giardiaza se contrateaza prin consumarea apei infestate cu chisti
strongiloidoza este produsa de un parazit ce traieste in organismul uman
tricomoniaza este determinata de Trichomonas sp. (flagelat)
fascioloza sau distomatoza
Boli neinfectioase produse prin apa poluata:
Intoxicatia cu nitrati (efect methemoglobinizant)
Intoxicatia cu plumb (saturnism hidric)
Intoxicatia cu mercur ce are ca semne si simptome: dureri de cap, ameteli, insomnie, anemie, tulburari de memeorie si vizuale. Are de asemenea efecteteratogene (produce malformatii la fat)
Intoxicatia cu cadmiu afecteaza ficatul (enzimele metabolice), duce la scaderea eritropoiezei si la anemie, scaderea calcemiei, etc.
Intoxicatia cu arsen (ce se acumuleaza ca si mercurul in par si unghii) duce la tulburari metabolice si digestive, cefalee, ameteli, etc.
Intoxicatia cu fluor are forme dentare, osoase si renale
Intoxicatia cu pesticide are efecte hepatotoxice, neurotoxice, de reproducere
Efectele solului poluat asupra sanatatii populatiei.
Solul, ca si aerul si apa este un factor de mediu cu influenta deosebita asupra sanatatii.Se afla in stransa corelatie cu clima unei regiuni, atat prin configuratia, natura si structura lui.el constituie insa si un factor important in raspandirea unui numar tot mai mare de boli, ca urmare a poluarii sale.
Influenta solului poluat asupra sanatatii umane se exercita in primul rand ca urmare a poluarii sale biologice:
1. poluarea biologica este caracterizata prin contaminarea solului, odata cu reziduurile, cu germeni patogeni care pot fi: excretati de om si tranmisi prin sol (bacilii tific, dizenteric, virusurile holerei, poliomielitei, hepatitei, etc) sau eliminati de animale si tranmisi prin sol (bacilii tetanic, antracic, clostridii, etc). Biohelmintii sunt viermii care au nevoie de o gazada intermediara pentru a se dezvolta iar geohelmintii sunt speciile care nu au nevoie de o gazada intermediara
poluarea chimica este cauzata in principal de pesticide si ingrasaminte
poluarea radioactiva (vezi schema
Poluarea in Bucuresti
Sanatatea bucurestenilor s-a inrautatit alarmant in ultima perioada, iar factorii de mediu din Capitala s-au deteriorat grav. Cel putin asa reiese dintr-un studiu realizat de Asociatia ECO-EUROPA, care a identificat principalii factori responsabili pentru situatia grava existenta la nivelul orasului. Printre acestia se numara: praful, poluarea industriala si fonica, poluarea cauzata de traficul auto, emisiile de dioxina, calitatea aerului si a apei potabile, precum si reducerea drastica a spatiilor verzi. In opinia autorilor studiului, din cauza poluarii excesive, Bucurestiul poate fi considerat "Copsa Mica doi".
Spatiile verzi, pe cale de disparitie. Studiul realizat de specialistii de la Eco-EUROPA, cu ocazia Zilei Internationale a Mediului, care se sarbatoreste pe 5 iunie, arata ca in zona centrala a Bucurestiului au loc depasiri frecvente ale normelor maxime admise de zgomot si vibratii, din cauza traficului rutier si a parcului auto invechit. De asemenea, lipsa perdelelor de arbori face ca "zgomotele de tot felul sa se plimbe nestingherite printre zidurile betonate ale orasului". In ultimii 15 ani, se mai arata in studiu, din Bucuresti au disparut peste 17 milioane de metri patrati de spatii verzi. Asociatia arata ca unui bucurestean sufocat de praf, de poluarea industriala si a automobilelor ii revin, in medie, 2,5 mp de spatiu verde, fata de 12 mp – norma acceptata la nivel international.
Migratia masiva spre orase din perioada comunista a afectat, inevitabil, si Bucurestiul. Schimbarea conditiilor economice a condus, in cele din urma, si la cresterea, de aproape sase ori, a numarului de masini de pe strazile orasului (aproximativ doua milioane, cu tot cu cele in tranzit sau venite pentru aprovizionare). Efectele poluarii cauzate de acestea vor fi analizate in cele ce urmeaza.
In afara de aglomeratie, un alt factor de dezechilibru a fost disparitia spatiilor verzi: de la 34,7 milioane de metri patrati in 1989 la 22,8 milioane in 1995 si la doar 17 milioane (exact jumatate) in 2001. Astazi, dupa un an, nu exista o statistica actualizata, dar putem lesne banui ca este un pic mai rau decat anul trecut.
Poluarea industriala, desi nu a avut o crestere spectaculoasa (ci doar o depasire constanta a limitelor admise), este totusi un alt factor important de disconfort. Presa declara zona Pantelimon drept zona calamitata inca din 1998, citand constatarile Corpului de Control al Guvernului. Neferal, Acumulatorul si Institutul de metale neferoase au plouat pana la distrugere intreaga zona, atingand si comunele Cernica, Branesti si Pantelimon. Reziduurile acestor fabrici constau in plumb, cupru, zinc, aluminiu, metale grele, oxizi ai acestora, acizi, cianuri, oxizi de sulf, zguri si pulberi in suspensie.
Deversarile, mai ales cianurile, ajung deseori direct in casele locuitorilor din zona, prin intermediul apei potabile – infestata in zonele in care conductele sunt perforate iar cianurile nu omoara instantaneu, ci prin cancer. Pantelimonul este poluat intens de peste 40 de ani, astfel incat s-a ajuns la cote incredibile de contaminare a solului, majoritatea produselor alimentare din zona – fructe, legume, cereale, furaje pentru animale – find purtatoare de toxine. Vegetatia din zona depaseste de 20 de ori concentratia maxim acceptata (CMA) de plumb si de cinci ori cea de carbon.
Concentratia de plumb era, la momentul efectuarii studiului, de 230 de ori mai mare decat maxima acceptata la poarta fabricii si de 7 ori mai mare pe o raza de 8 kilometri, iar consecintele sunt usor de inteles: rate ridicate ale mortalitatii si morbiditatii, malformatii ale nou-nascutilor, intoxicatii.
Locuitorii Capitalei inspira zilnic resturile gazoase si cancerigene emise de cele aproximativ 1,5 milioane de automobile din oras, traficul auto fiind responsabil de din poluarea orasului. Conform ultimelor statistici, bucurestenii inhaleaza lunar 273 de tone de praf pe kilometru patrat.
In ceea ce priveste aglomeratia, Bucurestiul este unul dintre acele orase in care nu iti doresti sa locuiesti: 9009 locuitori pe kilometru patrat. In conditiile in care In Berlin isi disputa aceeasi suprafata doar 3905 locuitori, in Viena – 3850, in Budapesta – 3674, iar in Bratislava – 1226.
Cel mai aglomerat sector din Bucuresti este sectorul 2, cu 12.724 locuitori pe kilometru patrat, urmat de sectoarele 3 – 12.273 si 6 – 10.874 locuitori/kmp. In schimb, sectorul “rezidential”, 1 adica, are doar o aglomeratie de doar 3446 loc./kmp. Luand in consideratie si faptul ca tot sectorul 1 se bucura si de cel mai mare parc – Herastrau, dar si de cea mai mica densitate a constructiilor in zone extinse – 1 Mai – Kiseleff – Arcul de Triumf – Agronomie – se poate spune ca aceasta parte a Bucurestiului este singura care se apropie de normele europene de spatiu verde (11 metri patrati per locuitor, fata de un standard european de 12). In schimb, tot restul bucurestenilor se “bucura” de procente incredibil de mici, minimul fiind inregistrat in sectorul 6 – doar 0,6 metri patrati de spatiu verde per locuitor.
In aceste conditii, o mare parte din Bucuresti trece, vara de vara, prin situatii critice pe terment scurt, din punct de vedere al poluarii. Mai exact, aproape 65% din populatie este supusa unor concentratii mai mari decat maximul acceptat pentru oxizi de azot sau de sulf, plumb, monoxid de carbon. Zonele care pun in primejdie sanatatea publica sunt:
– Bd. Drumul Taberei – Bd. Timisoara – Bd. Iuliu Maniu;
– Platforma Dudesti – Liviu Rebreanu – Dristor – Baba Novac;
– Piata Unirii – George Cosbuc – Sos. Alexandriei;
– Timpuri Noi – Splaiul Independentei – Calea Vacaresti;
– Piata Victoriei – Dr. Felix – Bd. Ion Mihalache – Bd. Kiseleff;
– Stefan cel Mare – Tunari – Doamna Ghica;
– Sos. Pantelimon – Gara de Est – Electronicii;
– Calea Floreasca – Platforma Aviatiei – Poligrafiei – Romaero – Casa Presei Libere – Sofitel.
Dupa data la care s-au efectuat aceste studii, zonele cele mai industrializate dintre cele enumerate mai sus au intrat in categoria zonelor cu situatii critice pe termen lung in ceea ce priveste poluarea cu plumb, afectand grav 10% din populatia capitalei (aprox. 284.000 de locuitor).
Cu toate ca s-ar parea ca zona Kiseleff este un soi de paradis, aceasta figureaza in statistici ca una dintre cele mai poluate arii, datorita traficului extrem de intens inregistrat pe arterele centrale. Ceea ce nu inseamna, totusi ca este si o zona foarte periculoasa, data fiind cantitatea aproape normala de vegetatie din zona, care mai compenseaza, macar partial problema.
Mult mai grava este, insa, situatia din cartierele marginase, mai sarace in spatii verzi, unde poluarea exista in apa, aer si sol, dar si ca poluare sonora. Betonierele raspandite pe tot teritoriul Bucurestiului, cladirile abandonate si vanturile care intra in oras depoziteaza, lunar, 273 tone de praf pe kilometru patrat. In 2001, dintre 147 de copii intre 1 si 7 de ani supusi examinarii, 84 au prezentat semne ale intoxicarii cu plumb, un fenomen ce conduce atat la boli somatice, cat si la tulburari psihice
Studiile de urbanism au indicat cu exactitate existentul si necesarul de spatiu verde din Bucuresti: 2794,5 hectare, cifra propusa spre realizare inainte de 2025. Exista, intravilan, doar 1.044 de hectare. In aceste conditii, s-ar putea crede ca administratia se repede sa traga cu dintii de ce exista si sa isi bata capul cu dezvoltarea viitoare. Numai ca, am aflat, delegarea competentelor de la Primaria Generala la primariile de sector nu a facut decat sa inrautateasca situatia. Ba chiar s-a ajuns la absurditati de genul desfintarii Directiei Generale de Mediu din PMB, la cererea Consiliului Local.
In tot cazul, se pare ca aproape toate primariile de sector si-au propus sa mai scurteze un pic din speranta de viata a locuitorilor. Parcurile IOR si Titan risca sa se in jumatateasca, in favoarea construirii de centre comerciale si de afaceri,si pentru acelasi scop este posibil ca parcul Izvor sa dispara cu desavarsire. Cat despre peticul verde din Piata Unirii (pana una-alta cea mai poluata zona din centrul orasului), acesta are deja turnata piatra detemelie pentru Catedrala Neamului. Sa speram ca va oficia si inmormantari, caci acesta va fi primul efect al acestor transformari.
Blocarea circulatiei aerului prin aglomerarea constructiilor, mai ales a celor inalte, conduce la aparitia efectului “de canion”, adica la blocarea agentilor toxici (praf, oxizi, plumb, ozon etc.) la nivelul la care respiram. Adica la maximizarea efectelor poluarii. Vantul, din fenomen salvator a devenit un factor si mai nociv: in oras nu prea poate actiona, iar la periferie nu face altceva decat sa aduca tone si tone de praf, din cauza defrisarilor masive, care au afectat perdelele de protectie de jur imprejurul Bucurestiului. Cea mai grava situatie se inregistreaza in nord, unde padurea Baneasa a cazut victima firmelor de constructii si neghiobiei proaspat imbogatitilor. Pepinierele Nordului, Toboc si Pipera, care au jucat atat un rol de protectie, cat si rolul de resursa pentru intinerirea vegetatiei din Capitala, au disparut complet. Arborii din Bucuresti au imbatranit si sunt, din ce in ce mai des, mai degraba un pericol de accidente decat un instrument ecologic.
Efectele asupra populatiei
Din cauza poluarii cu oxizi si metale grele, Bucurestiul este supus ploilor acide si foarte acide – intre 1998 si 1999, 50% din precipitatii au fost acide. Cantitatea de oxizi de sulf depaseste cotele admise in fiecare iarna. Concentratia de oxizi de azot depaseste frecvent concentratia maxim admisa pe termen scurt. Amoniacul este prezent cu 2-24% mai mult decat prevad normele sanitare. Pulberile in suspensie depasesc in mod constant maximul (9-11 grame pe metru cub, fata de un maxim de 7grame). Ozonul afecteaza moderat (teoretic, nu ar trebui sa existe deloc) centrul orasului si creste in concentratie spre periferie.
Este de inteles, dupa aceste date, de ce rata mortalitatii este in continua crestere de zece ani. Pentru a mai aduce un argument, iata evolutia principalelor boli cauzate sau favorizate de poluare: din 1994 pana in 2001, numarul de decese cauzate de afectiuni ale aparatului respirator a crescut de la 3,9 la 48,4 cazuri la 100,000 de locuitori, celecauzate de boli inflamatorii ale ficatului – de la 0,2 la 1,7 cazuri la suta de mii de locuitori, din cauza altor boli ale sistemului digestiv – de la 1,7 la 6,9, alte afectiuni pulmonare interstitiale – de la 0,3 la 1,3, tumori maligne cu sediu neprecizat – de la 2,1 la 8,5. In acelasi interval, tumorile maligne ale foselor nazale si urechii medii au cauzat de trei ori mai mult decese, encefalopatiile toxice si tumorile maligne s-au inmultit de 2,5 ori si s-a dublat numarul de decese cauzate de pneumotorax, limfom non-Hopkins, leucemii si insuficiente renale. Fiecare dintre bolile de mai sus are legatura, intr-un grad mai mic sau mai mare, cu poluarea.
Macar sa ne si hranim cu otrava
Un studiu condus de Institutul de Sanatate Publica, a carui introducere este disponibila pe Internet, s-a referit la “evaluarea gradului de poluare chimica si microbiologica a alimentelor”. Concluziile sunt devastatoare: “Pe probe de alimente de origine animala si vegetala din mai multe zone (judetele Olt, Brasov, Giurgiu, Ialomita, Teleorman, Mehedinti si din pietele si magazinele Municipiului Bucuresti) s-au determinat: metale cu potential toxic (plumb, cupru, zinc), pesticide organoclorurate (DDT, DDE, izomeri HCH), nitriti, nitrati, micotoxine (ochratoxina A, zearalenona), reziduri de medicamente de uz veterinar (cloramfenicol, dietilstilbestrol). Plumbul apare ca unul din poluantii majori deoarece a fost gasit, in cantitati care depasesc limitele maxime admise, in multe probe de alimente, atat de origine animala, cat si vegetala. Se constata o scadere progresiva, in special in ultimii ani, a continutului de pesticide organoclorurate, mai ales in produsele de origine vegetala.”
Temperaturile ridicate din ultima vreme au facut ca poluarea din marile orase sa se accentueze. Din cauza caniculei, a traficului intens, dar si a societatilor care polueaza, pe timpul verii, valorile noxelor se dubleaza. Cel mai poluat oras este Bucurestiul, inclusiv cartierele rezidentiale Baneasa si Pipera.
Cele mai afectate zone din Bucuresti
Cele mai poluate intersectii din Bucuresti sint Bulevardul Carol cu Mosilor, Universitate, in zona Razoare, Cotroceni, Piata Unirii, Piata Romana si Gara de Nord. Monoxidul de carbon, plumbul si poluarea fonica inregistreaza cele mai inalte cote. In plus, asfaltul polueaza si el, noxele de la masini intra in asfalt, iar caldura mare face ca ele sa fie eliberate.
In ceea ce priveste poluarea industriala, cele mai afectate zone sint Dudesti, unde poluarea chimica afecteaza peste 135.000 de locuitori, urmata de Faur, unde turnatoriile si constructiile emana gaze toxice care afecteaza 50.000 de oameni. Alte zone cu grad ridicat de poluare sint Vitan, Progresu, Militari, Obor si Popesti Leordeni, zone in care locuiesc peste 120.000 de oameni.
Pipera si Baneasa sint printre cele mai poluate cartiere, potrivit raportului Garzii de Mediu, Bucuresti. Astfel, 22.000 de oameni din Baneasa sint expusi unui grad mare de poluare din cauza turnatoriei, industriei de metalurgie si a transportului aerian. Nici Pipera nu este mai prejos. Un numar de 15.000 de oameni inhaleaza, zilnic, noxe de la arderile industriale si din cauza industriei lemnului. Cele doua cartiere sint recunoscute ca zone rezidentiale de lux.
Zgomotul din trafic este un fenomen clar disturbator care are un important efect asupra oamenilor care locuiesc sau muncesc in vecinatatea arterelor de trafic intens.
Studii recente au aratat ca riscul bolilor de inima si circulatorii este semnificativ crescut de un nivel de zgomot din trafic de 65-70 dB sau mai mult, aceasta datorita cresterii pulsului si a presiunii sanguine.
Zgomotul din traficul rutier in zonele urbane, unde vitezele sunt in general sub 60km/h, provine in principal de la motoare si de la instalatiile de evacuare a gazelor, iar in zonele rutiere unde vitezele de rulare sunt peste 60km/h provine de la interactiunea cauciucurilor cu carosabilul.
Transportul in comun constituie, de asemenea, o sursa importanta de zgomot.Prezenta mijloacelor de transprt in comun de suprafata accentueaza poluarea fonica, in special pe arterele importante unde se concentreaza mai multe linii, adaugandu-se circulatiei auto obisnuite.
Zgomotul produs de caile ferate, desi foarte suparator, nu afecteaza intreaga populatie a orasului.In primul rand, arterele de circulatie feroviara sunt mai putin numeroase si concentrate in anumite zone, iar in al doilea rand, zgomotul se propaga in axul caii ferate.
Zgomotul generat de centre industriale
Zonele industriale sunt raspandite in intregul oras, cu o concentrare de- a lungul cailor ferate care traverseaza orasul.Poluarea fonica indusa de industrie este diferita dupa tipul de protectie si gradul de izolare fonica al fiecarei unitati.In Bucuresti, cartierele de locuinte aflate in imediata apropiere a zonelor industriale sunt numeroase, ca de exemplu Giulesti, Bucurestii Noi, Grivitei, Militari, Ferentari, Titan, Muncii, Colentina-Obor, Aviatiei, Pajura.
Zgomotul generat de surse punctuale
Principalele surse de zgomot dispersate la nivelul orasului sunt locurile de joaca pentru copii,cresele, gradinitele, scolile.Poluarea fonica produsa de acestea afecteaza vecinatatea imediata in cursul zilei(in special dimineata), la fel ca spatiile plantate dintre blocuri sau cartierele de locuinte.
Marile stadioane si instalatiile sportive sunt de asemenea producatoare de zgomot.In cazul marilor stadioane, expunerea la zgomot este periodica, dar foarte agresiva.Zonele de locuinte din apropiere sunt afectate puternic, in special stadioanele Giulesti, Dinamo, Progresul.
O importanta sursa de zgomot, periodica, este constituita de spectacolele in aer liber, mitinguri, manifestatii de toate tipurile.Punctele alese cu predilectie pentru astfel de manifestari sunt : Piata Contitutiei, Piata Universitatii, Piata Palatului-Piata Revolutiei, Piata Victoriei.
In concluzie, in mediul urban actioneaza concomitent mai multe categorii de zgomote: zgometele domestice, idustriale, zgomotele produse de activitatea de constructie, de mijloacele de transport.Cea mai importanta sursa de zgomot o constituie insa circulatia autovehiculelor, estimata a fi cauza a aproximativ 80% din poluarea fonica.
Pentru dezvoltarea viitoare a municipiului Bucuresti sunt necesare o serie de masuri pentru scaderea nivelelor de zgomot produse de sursele fixe si/sau de cele difuze.
Referitor la sursele fixe :
sistematizarea si construirea de ansambluri noi de locuinte care sa aiba protectia acustica corespunzatoare (la distante mari fata de unitatile industriale si cu prevederea unor ecrane naturale sau artificiale pentru atenuarea zgomotului) ;
remedierea unor situatii existente prin realizarea unor actiuni la surse (de tipul retehnilogizarii industriilor sau prin marirea capacitatii de izolare acustica a fatadelor cladirilor) ;
in cazul statiilor de hidrofor sau punctelor termice existente se pot lua masuri de reducere a nivelului de zgomot exterior cledirilor de locuit din preajma, iar pentru cele care se vor proiecta, trebuie luate masuri privind distantele dintre acestea si cladirile de locuit(minim 25m, precum si dotarea lor cu utilaje corespunzatoare din punct de vedere acustic) ;
pentru parcajele existente, amplasate aproape de cladirile de locuit(cazul celor din centrul capitalei) se recomanda masuri de ordin administrativ(de exemplu restrictionarea utilizarii acestora intre orele 23-6) ; pentru viitor consideram ca trebuie analizate posibilitatile crearii unor parcaje colective subterane sau situate in cladiri independente, multietajate, special amenajate ;
pentru complexele comerciale existente se impun masuri de sporire a gradului de protectie acustica prin inchideri partiale sau totale a zonelor zgomotoase(in mod special in cazul pietelor) precum si masuri administrative privind programul operatiilor de aprovizionare ;
in cazul statiilor PECO este necesara realizarea unor ecrane naturale delimitatoare, din vegetatie cu inaltime medie si joasa, sporirea exigentelor privind controlul tehnic al categoriilor de autovehicule care alimenteaza(de exemplu vehiculele mari echipate cu motoare Diesel sa fie alimentate numai la statii situate in zonele periferice ale orasului sau izolate fata de cladirile de locuit).
Referitor la sursele mobile :
refacerea patului rutier si a imbracamintii asfaltice pe arterele cu trafic intens ;
redistribuirea traficului, in zona centrala mai ales, si redtrictii privind accesul unor mijloace de trafic greu pentru aprovizionarea sau deservirea unitatilor de pe aceste artere ;
daca reducerea nivelelor de zgomot nu este suficienta se impun masuri suplimentare si la cladirile adiacente(izolatii fonice ale fatadelor-de exemplu, prin tiplarea ferestrelor, prevederea unor spatii verzi langa intre cladirile de locuit si artera de trafic etc) .
Constanta – pe locul doi, dupa Capitala
Constanta este pe al doilea loc ca oras la nivel de poluare din cauza transportului de petrol, cit si a CET-urilor. Si in judetul Dolj poluarea a atins cote alarmante. Temperaturile mari inregistrate in ultimele zile au determinat o crestere semnificativa a fenomenelor de poluare.
Fenomenele de poluare obisnuite produse de gazele de masini sau activitatile industriale devin mai mari in conditiile in care temperaturile sint mai mari, a declarat Ionel Bala, sef Laborator din cadrul Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului Craiova. Conform Centrului Meteorologic Regional (CMR) Oltenia, schimbarile bruste de temperatura genereaza o marire a indicelui de disconfort.
Si la Timisoara atmosfera torida a ridicat la cote mari indicatorii privind poluarea atmosferica. La praf, mereu sint depasite limitele admise. Timisoara este un oras de cimpie. Din cauza lipsei unei perdele de pomi, tot praful este adus de pe cimp, spune
Bibliografie
www.green-report.ro
www.jurnalul.ro
www.ecursuri.ro
www.curierulnational.ro
www.cceg.ro
www.mardiros.net
www.super-referate.com
www.lefo.ro
www.ecosfera.ournet.md
www.greenhouse.gov.au
www.greenattack.bikeattack.ro
www.euractiv.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Poluarea Si Poluantii Mediului (ID: 122989)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.