Poluarea Orasului Onesti
CUPRINS
CAPITOLUL 1. MEDIUL ȘI POLUAREA .
1.1. POLUAREA
1.1.1. Definiție
1.1.2. Clasificare
1.1.2.1. Poluarea apei
1.1.2.2. Poluarea aerului
1.1.2.3. Poluarea solului
1.1.2.4. Poluarea cu radiații
1.1.2.5. Poluarea termică
1.1.2.6. Poluarea fonică
1.1.2.7. Poluarea transfrontieră
1.2. PROTECȚIA MEDIULUI
1.2.1. Protecția mediului – o necesitate vitală
1.2.2. Conceptul de protecție a mediului
1.3. CADRUL LEGISLATIV
1.3.1. Necesitatea protejării mediului prin mijloace juridice
1.3.2. Legislația Europeană (UE)
1.3.3. Legislația Română
CAPITOLUL I. MEDIUL ȘI POLUAREA
POLUAREA
Omul și mediul sunt „entități inseparabile, existența omului fiind dependentă de mediu, iar factorii mediului, aerul, apa, solul etc., fiind modificați, în urma folosirii lor de către om”. Astfel apare poluarea, un aspect implicit al vieții, în desfășurarea căreia unele produse, rezultate din procesele fiziologice și din activitatea omului și animalelor devin reziduuri care pot să incomodeze bunul trai, în funcție de natura și de cantitatea lor. Se poate spune că poluarea a însoțit pe om de la apariția lui pe Pămînt, incomoditățile create de reziduuri nu au avut însă aceeași semnificație de-a lungul întregii existențe a omenirii.
În trecut, când densitatea redusă a populației, precum și utilizarea aproape în exclusivitate a produselor naturale, nu diferențiau mult viața omului de modul de existență, simplu, natural al celorlalte viețuitoare, reziduurile nu se produceau în mari cantități, iar natura lor nu le făcea periculoase pentru om. De aceea ele puteau fi deversate ca atare în apă, pe sol și în aer, fiind neutralizate datorită marilor posibilități de integrare în ciclurile de transformare naturală din factorii de mediu. Viața omului s-a desfășurat după acest model timp de milenii, până aproape de timpurile noastre.
Odată cu marile progrese științifice care au revoluționat societatea umană, determinând larga folosire a tehnicii și marele avânt al civilizației din ultimele secole, creșterea explozivă a populației, industriei și transportului mecanizat, mai ales în anumite arii metropolitane, cantitatea și natura reziduurilor se schimbă fundamental. Acestea se acumulează, invadează și alterează starea naturală a mediului. Prin aceasta au loc dezechilibre ale vieții naturale ce se desfășura anterior într-un cadru firesc, dispar specii de animale și de plante, întreaga existență a lumii vii este expusă unor riscuri de distrugere. Sănătatea și viața omului sunt periclitate, numeroase cazuri de boală, de decese și chiar de mortalitate în masă constituie consecințele negative ale poluării generate în zonele foarte dezvoltate ale societății umane. În aceste zone, elementele vitale, aerul, apa, solul, sunt invadate de mase de reziduuri care depășesc puterea naturală de transformare și de integrare în factorii de mediu, care devin insuficienți și inutilizabili de către om.
În atmosferă se revarsă fum, pulberi și gaze nocive din coșurile uzinelor, din țevile de eșapament ale automobilelor, din gurile de ventilație ale intreprinderilor industriale și, mai puțin neglijabil decât ar părea, din fumatul tutunului, viciu generalizat și tolerat cu indulgență.
În sursele de apă se scurg afluenți încărcați cu resturi organice de tot felul și microorganisme evacuate din activități casnice sau cu substanțe de o nelimitată varietate provenite din industrii.
Îngrășămintele chimice, detergenții, pesticidele, produsele petroliere (uneori în cantități uriașe) poluează accidental sau sistematic râurile, lacurile, mările și oceanele.
Pe sol se adună în halde uriașe gunoaie provenite din orașe sau deșeuri industriale, care ajung uneori să aibă consecințe directe asupra așezărilor omenești (cazul munților de steril acumulați în zonele de exploatări carbonifere din Anglia și Belgia și surpați peste locuințe).
Unele forme de energie răspândite în mediu pot fi considerate tot factori poluanți: creșterile de temperatură (în special ale apelor), zgomotele, modificările câmpurilor magnetice naturale, prezența undelor electromagnetice, radioactivitatea artificială și poate și alte fenomene fizice încă neobservate. Chiar în interiorul locuințelor moderne se creează un mediu artificial, atmosferă viciată,cu exces de umiditate și de temperatură, cu aer în nemișcare, cu zgomot supărător, cu ionizare naturală alterată etc.
În sfera psihicului se mai manifestă și efecte poluante produse de afectarea esteticii naturale prin distrugerea vegetației, prin degradarea reliefului natural, prin acumularea de reziduuri, dar și prin construcții inestetice, reclame violente și absurde, zgomote excesive etc.
Adeseori intervine și „explozia informațională", folosirea excesivă, copleșitoare și uneori neadecvată a mijloacelor tehnice moderne (radioul, televiziunea, presa etc.) pentru difuzarea în masă, în unele cazuri, a unor produse pseudoartistice sau chiar supărătoare cărora li s-a atribuit cu justificare calificativul de „poluare mentală".
Definiție
Etimologic, termenul de poluare provine din latinescul pollo, polluere = a murdări a pângări, a profana, a polua și desemnează orice activitate care, prin ea însăși sau prin consecințele sale, aduce modificări echilibrelor biologice, influențând negativ ecosistemele naturale și / sau artificiale cu urmări nefaste pentru activitatea economică, starea de sănătate și confortul speciei umane.
Mediul este afectat prin actiunea umană pe două căi principale: prin poluare si prin activităti distructive pentru echilibrul ecologic, precum eliminarea anumitor specii, despăduririle si supraexploatarea resurselor naturale.
Există multe definiții date noțiunii de poluare și anume:
o primă definiție a poluării a fost dată la Conferința Mondială ONU asupra mediului (1972), definiție ce consideră poluarea drept „modificarea componentelor naturale sau prezența unor componente străine, ca urmare a activității omului și care provoacă prin natura lor, prin concentrația în care se găsesc și prin timpul cât acționează, efecte nocive asupra sănătății, crează disconfort sau împietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară”. Prin această definiție se recunoaște oficial faptul că cea mai intensă poluare este consecința activității antropice.
în legislația României, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului (aprobată prin Legea nr.265/2006), prin poluare se înțelege „introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătății umane și/sau calității mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime”.
Prin poluant se înțelege „ orice substanță (solidă, lichidă, sub formă gazoasă sau de vapori), sau sub formă de energie (radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia și al organismelor vii și aduce daune bunurilor materiale ”.
poluarea este definită drept „introducerea de materiale contaminante într-un mediu,materiale care cauzează instabilitate,dezordine și duc la disconfortul sau chiar afectarea sănătății organismelor vii din acel mediu”. Poluarea poate fi o substanță sau sursă de energie precum zgomotul,căldura sau lumina. Substanțele poluante pot avea origine nenaturală sau naturalp,caz în care sunt considerante poluante dacă depășesc nivelele normale.
poluarea mai este definită ca o „degradare a unuia sau a mai multor elemente sau aspecte ale mediului prin deșeuri nocive, biologice, chimice sau industriale, prin reziduuri ale produselor fabricate de către om și printr-o proastă gestionare a resurselor naturale și de mediu”.
Cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecința activității mai ales social – economice a acestuia .
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat și s-a diversificat pe măsura evoluției societății umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiștilor din diferite domenii ale stiintei și tehnicii, ale statelor și guvernelor, ale întregii populații a pământului. Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut și crește neîncetat, impunând măsuri urgente pe plan național și internațional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării. Poluarea,printre alte clasificări, este clasificată în poluare naturală și poluare artificială.
Poluarea determină „dezechilibrul factorilor de mediu, cu consecințe dăunătoare asupra vieții”. Activitatea umană produce poluare, indiferent de domeniul în care se desfășoară.
Procesele de poluare determinate de activitatea antropică au următoarele caracteristici comune:
• sunt disipative de resurse, în sensul că raportul de utilizare al acestora este totdeauna
subunitar (materie primă/materie rezultată < 1);
• sunt generatoare de subproduse sau deșeuri, datorită randamentului scăzut de
transformare;
• sunt consumatoare de resurse naturale neregenerabile sau neregenerabile la scara
timpului uman;
• sunt ireversibile termodinamic (cu rare excepții).
Clasificare – tipuri de poluare
a. După origine:
– poluare naturală: care sunt rezultatul unuor fenomene și procese naturale (radiații cosmice și telurice, în special prin radionuclizi (226Ra, 10Be, 36Cl, 14C, etc), vulcanismul (lapilii, cenușă, vapori de apă, SOx și compuși ai sulfului, NOx, COx, alte gaze), tornade și taifune, prin praf și aerosoli, meteorizarea și eroziunea solurilor, prin praf, bacterii și viruși, ape termale și mineralizate, prin emanații de gaze și energie calorică și procesele naturale de descompunere a materiei organice).
– poluare artificială: care sunt exclusiv rezultatul unei activități antropice (industrie, agricultură, zootehnie, etc).
Poluarea artificială a apărut odată cu dezvoltarea primelor așezari urbane, sub influența factorului antropic. Inițial produsele poluante erau puține, de natura organică și ușor degradabile de către microorganismele mediului (bacterii și ciuperci)
Pe măsura dezvoltării industriei, a creșterii demografice și a modernizării tehnicii, poluarea s-a extins, poluanții s-au înmultit și au apărut deșeuri greu biodegradabile, cum ar fi detergenții, pesticidele de sinteză, deșeurile radioactive,etc. Când cantitatea de poluanți depăsește capacitatea de neutralizare a mediului, ecosistemele suferă un proces de alterare și distrugere a lor, rezultând zone lipsite total de viață.
Sursele naturale principale ale poluării sunt erupțiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile naturale ale pădurilor și altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substanțe organice.
b. După natura poluanților
– poluare fizică: energie termică, fonică (sonoră,zgomote și vibrații industriale,transporturi,urbane,etc.), radioactivă, energie electromagnetică;
– poluare chimică: cu carbon și derivații acestuia, cu compușii sulfului, flourului sau ai azotului, compuși cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile;
– poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate și ingerate, prin modificări ale biocenozelor și invazii de specii animale și vegetale (de exemplu insecte nedorite, buruieni);
– poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării eronat concepute;
– poluare psihică și informațională – este de dată recentă, caracterizează în special a doua jumătate a secolului XX și este datorată dezvoltării fară precedent a mijloacelor mass – media și a tehnicii de calcul (virușii creați special pentru „poluarea” computerelor).
c. După starea fizică a poluantului (factorul care, aflat în mediu în cantități ce depășesc optimul pentru una sau mai multe specii, are acțiune toxică): poluare cu lichide, poluare cu substanțe solide și poluare cu gaze și pulberi.
d. Poluarea, după mediul în care acționează poluanții, poaterin praf, bacterii și viruși, ape termale și mineralizate, prin emanații de gaze și energie calorică și procesele naturale de descompunere a materiei organice).
– poluare artificială: care sunt exclusiv rezultatul unei activități antropice (industrie, agricultură, zootehnie, etc).
Poluarea artificială a apărut odată cu dezvoltarea primelor așezari urbane, sub influența factorului antropic. Inițial produsele poluante erau puține, de natura organică și ușor degradabile de către microorganismele mediului (bacterii și ciuperci)
Pe măsura dezvoltării industriei, a creșterii demografice și a modernizării tehnicii, poluarea s-a extins, poluanții s-au înmultit și au apărut deșeuri greu biodegradabile, cum ar fi detergenții, pesticidele de sinteză, deșeurile radioactive,etc. Când cantitatea de poluanți depăsește capacitatea de neutralizare a mediului, ecosistemele suferă un proces de alterare și distrugere a lor, rezultând zone lipsite total de viață.
Sursele naturale principale ale poluării sunt erupțiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile naturale ale pădurilor și altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substanțe organice.
b. După natura poluanților
– poluare fizică: energie termică, fonică (sonoră,zgomote și vibrații industriale,transporturi,urbane,etc.), radioactivă, energie electromagnetică;
– poluare chimică: cu carbon și derivații acestuia, cu compușii sulfului, flourului sau ai azotului, compuși cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice fermentabile;
– poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate și ingerate, prin modificări ale biocenozelor și invazii de specii animale și vegetale (de exemplu insecte nedorite, buruieni);
– poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării eronat concepute;
– poluare psihică și informațională – este de dată recentă, caracterizează în special a doua jumătate a secolului XX și este datorată dezvoltării fară precedent a mijloacelor mass – media și a tehnicii de calcul (virușii creați special pentru „poluarea” computerelor).
c. După starea fizică a poluantului (factorul care, aflat în mediu în cantități ce depășesc optimul pentru una sau mai multe specii, are acțiune toxică): poluare cu lichide, poluare cu substanțe solide și poluare cu gaze și pulberi.
d. Poluarea, după mediul în care acționează poluanții, poate fi: poluarea apei, poluarea aerului, poluarea soluluii și poluarea omului.
Poluarea apei
Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecințe mai mult sau mai puțin grave asupra populației.
Potrivit Legii Apelor nr. 107/1996, prin poluarea apei se înțelege “orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă, inclusiv depășirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activitățile umane, care o fac improprie pentru folosirea normală, în scopurile în care această folosire era posibila inainte de a interveni alterarea.”
Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe și variate, în funcție de natura și concentrația substanțelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare, prin care se asigură condițiile necesare pentru consum.
Poluarea se produce atunci când, în urma introducerii unor substanțe determinate – solide, lichide, gazoase, radioactive – apele suferă modificări fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face improprii sau periculoase pentru sănătatea publică, pentru viața acvatică, pentru pescuitul industrial, pentru industrie și turism.
Poluarea apelor poate fi :.
poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale și se produce în urma interacției apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce dizolvarea rocilor solubile și cu organismele vii din apă.
poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigației etc.
poluarea controlată (organizată) se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin rețeaua de canalizare și evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte.
poluarea necontrolată (neorganizată) care provine din surse de poluare care ajung în emisari pe cale naturală, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.
Poluarea normală și accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate.
poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute, colectate și transportate prin rețeaua de canalizare la stația de epurare sau direct în receptor.
poluarea accidentală apare, de exemplu, ca urmare a dereglării unor procese industriale, când cantități mari (anormale) de substanțe nocive ajung în rețeaua de canalizare sau, ca urmare a defectării unor obiective din stația de pre-epurare sau epurare.
Se mai poate vorbi și despre poluare primară și secundară.
poluarea primară apare, de exemplu, în urma depunerii substanțelor în suspensie din apele uzate, evacuate într-un receptor, pe patul acesteia.
poluarea secundară apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice depuse din substanțele în suspensie antrenează restul de suspensii și le aduce la suprafața apei, de unde sunt apoi transportate în aval de curentul de apă.
Sursele de poluare sunt în general aceleași pentru cele două mari categorii de receptori: apele de suprafață (fluvii, râuri, lacuri etc.) și apele subterane (straturi acvifere, izvoare etc. ) .
Impurificarea apelor de suprafață sau subterane este favorizată de următoarele elemente :
– starea lichidă a apei la variații mari de temperatură, ceea ce face ca ea să antreneze în curgerea sa diferite substanțe impurificatoare ;
– apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase reacții fizico-chimice (ca de exemplu dizolvarea unor substanțe naturale sau artificiale, sedimentarea suspensiilor etc. ) ;
– faptul că în natură apa se găsește sub forme diferite ( inclusiv gaze și vapori ) îi mărește sensibil domeniul de aplicare ;
– apa este unul din factorii indispensabili vieții pe pământ .
Sursele de poluare se pot împărți în două categorii distincte:
– surse organizate care produc murdărirea în urma evacuării unor substanțe în ape prin intermediul unor instalații destinate acestui scop, cum ar fi canalizări, evacuări de la industrii sau crescătorii de animale etc.;
– surse neorganizate care produc murdărirea prin pătrunderea necontrolată a unor substanțe în ape.
După acțiunea lor în timp, sursele de poluare pot fi :
– surse de poluare permanente;
– surse de poluare nepermanente;
– surse de poluare accidentale.
După modul de generare a poluării, sursele de poluare pot fi împărțite în:
– surse de poluare naturale;
– surse de poluare artificiale, datorate activității omului, care, la rândul lor, pot fi subdivizate în ape uzate și depozite de deșeuri.
Referitor la apele subterane, sursele de impurificare provin din:
– impurificări cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor lucrări miniere sau foraje;
– impurificări produse de infiltrațiile de la suprafața solului a tuturor categoriilor de ape care produc în același timp și impurificarea surselor de suprafață;
– impurificări produse în secțiunea de captare, din cauza nerespectării zonei de protecție sanitară sau a condițiilor de execuție.
Legislația :
Legea apelor nr. 107 din 25 septembrie 1996
Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996
Poluarea aerului
Prin poluarea aerului se înțelege „alterarea calității atmosferei prin prezența unor substanțe străine de compoziția normală a aerului sau modificarea concentrației componentelor normale, astfel încât acestea să provoace tulburări ale sănătății omului, dezechilibre ecologice ale componentelor biotice și abiotice”.
În cadrul poluării mediului, poluarea aerului are o importanță deosebită deoarece aerul, fiind în permanentă mișcare, este unul din vectorii de transmisie ai agenților poluanți în toate direcțiile. Fenomenele cu cele mai mari implicații ale agenților poluanți au loc în troposferă și parțial în stratosferă. Poluanții atmosferici pot fi substanțe solide, lichide sau gazoase, naturale sau artificiale ce pot fi purtate de aer,
Surse de poluare, principalii poluanți specifici și acțiunea lor asupra florei, faunei, omului și construcțiilor
După origine, sursele de poluare a atmosferei se clasifică în surse naturale și surse antropice:
sursele naturale și principalii poluanți specifici sunt:
solul, care sub influența diferențelor de temperatură, a ploilor și a curenților de aer, suferă fenomene de eroziune și măcinare cu eliminare de particule solide foarte fine în atmosferă;
plantele și animalele, pot elimina în aer diverse elemente ca polen, fungi, păr, pene, sau prin descompunerea acestora rezultă gaze (dioxid de carbon, amoniac, hidrogen sulfurat);
erupțiile vulcanice, emit în aer cenușă, gaze (compuși de sulf, oxizi de azot și carbon);
furtunile de praf și nisip;
de la incendiile maselor lemnoase rezultă în atmosferă cenușă, oxizi de sulf, oxizi de azot și de carbon;
descărcările electrice emană în aer ozon;
prin distrugerea unor meteoriți rezultă praf cosmic, și substanțe radioactive.
sursele antropice sunt reprezentate prin diversele activități umane și se clasifică în surse fixe și surse mobile.
sursele fixe (staționare) produc, de cele mai multe ori, o poluare limitată a atmosferei în jurul amplasamentului acestora, dar și la distanțe mari în cazul surselor de emisie foarte înalte. Sursele fixe se clasifică în două grupe:
Procesele de combustie sunt reprezentate prin procesele de ardere a combustibililor solizi, lichizi și gazoși sau a deșeurilor, în următoarele scopuri:
– obținerea de energie de către termocentrale;
– încălzirea spațiilor de locuit (surse casnice);
– obținerea de energie prin incinerarea deșeurilor;
În urma proceselor de combustie rezultă particule solide, funingine, oxizi de azot, oxizi de sulf, oxizi de carbon, resturi de compuși organici, metale. Astfel prin arderea unei tone de cărbune ce conține 2% sulf, rezultă 40 kg dioxid de sulf și 373 kg de pulberi.
Procesele industriale, reprezintă surse de poluare a atmosferei foarte importante din cauza diversității mari de poluanți și a toxicității lor. Dintre principalele procese industriale care degajă noxe în atmosferă sunt:
– întreprinderile siderurgice, care emană în atmosferă: pulberi cu conținut mare de metale , oxizi de fier, dioxid de siliciu, mangan, fenoli, compuși organici policiclici;
– întreprinderile de metale neferoase, care degajă în atmosferă pulberi, oxizi de plumb, zinc, arsen, cadmiu, mercur;
– întreprinderile chimice de produse anorganice, eliberează gaze ce conțin: dioxid de sulf, hidrogen sulfurat, acid fluorhidric, clor, vapori de acizi, amoniac, particule solide;
– întreprinderile chimice de produse organice, degajă: solvenți, fenoli, mercaptani, pesticide;
– întreprinderile de celuloză și hârtie,degajă în atmosferă: pulberi, dioxid de sulf, mercaptani, hidrogen sulfurat, etc.;
– întreprinderile din industrie alimentară, eliberează în aer particule solide, amoniac, germeni patogeni, etc.
– sursele mobile sunt reprezentate prin mijloacele de transport rutiere, feroviare, navale și aeriene.
Transporturile rutiere auto, sunt surse deosebit de importante, care reprezintă 60% din totalul emisiilor poluante ale aerului iar în unele zone chiar 90% sin totalul noxelor emise în atmosferă. Emisiile de poluanți ale autovehiculelor prezintă 2 particularități: eliminarea noxelor se face foarte aproape de sol (duce la realizarea unor concentrații ridicate în această zonă), și, emisiile de noxe se fac pe întreaga suprafață a zonei și sunt greu de monitorizat. Substanțele emise sunt numeroase, cum ar fi: monoxidul de carbon, oxizi de azot, plumb, aldehide, substanțe organice cancerigene (dioxina, benzopiren), dioxidul de carbon.
Transporturile feroviare constituiau în trecut surse importante de poluare a atmosferei, datorită folosirii locomotivelor cu abur care ardeau cărbune. Utilizarea tracțiunii electrice a redus semnificația acestor surse.
Transporturile aeriene constituie surse importante ce degajă în atmosfera înaltă (stratosferă) noxe provenite din arderea combustibililor (oxizi de azot, resturi de hidrocarburi, oxizi de carbon) care afectează stratul de ozon protector al planetei.
Transporturile navale, care pot degaja uneori noxe provenite din arderea combustibililor (oxizi de azot, resturi de hidrocarburi, oxizi de carbon, oxizi de sulf).
Efectele agenților poluanți din atmosferă asupra florei, faunei, omului și construcțiilor depind de mai mulți factori:
Natura elementelor poluante: unii poluanți sunt mai activi, mai toxici și mai agresivi decât alții;
Concentrația în care se găsesc poluanții în aer: cu cât nivelul concentrației este mai mare, cu atât acțiunea poluantă este mai mare;
Tipul poluanților prezenți concomitent în aer: prezența simultană a unor poluanți duce la creșterea efectului sinergic al acestora;
Timpul de acțiune: cu cât timpul de expunere este mai îndelungat cu atât efectul poluării este mai puternic.
Directive europene din domeniul calității aerului :
Directiva Consiliului nr. 96/62/CE privind evaluarea și gestionarea calității aerului
înconjurător (Directiva‐cadru);
Directiva Consiliului nr. 1999/30/EC privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul
de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător;
Directiva 2000/69/EC privind valorile limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul
înconjurător;
Directiva 2002/3/EC privind ozonul din aerul înconjurător;
Directiva 2004/107/EC privind arseniul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile
aromatice policiclice în aerul înconjurător.
Poluarea solului
Prin poluarea solului se înțelege „acțiunea prin care omul sau natura produce dereglarea fizică, chimică și biologică a funcționării normale a solului ca suport și mediu de viață (mai ales pentru plante)”. Gradul de poluare a unui sol poate fi apreciat prin evaluarea reducerii calitative și cantitative a producției vegetale față de situația normală. Față de aer și apă efectul poluării solului poate fi mai ușor cuantificat.
Principalele funcții ale solului:
producerea de hrană/biomasă
depozitarea, filtrarea și transformarea multor substanțe
sursă de biodiversitate, habitate, specii și gene.
servește drept platformă/mediu fizic pentru oameni și activitățile umane
sursă de materii prime, bazin carbonifer
patrimoniu geologic și arheologic
Solul este „locul unde se intalnesc toti poluanții, pulberile din aer, gazele toxice transformate de ploaie în atmosferă, astfel ca solul este cel mai expus efectelor negative ale acestor substanțe. Apele de infiltrație impregnează solul cu poluanți antrenându‐i spre adâncime, râurile poluate infectează suprafețele inundate sau irigate, aproape toate reziduurile”.
Clasificare
După natura poluanților:
poluare fizică (excavare, depuneri de deșeuri, etc.);
poluare chimică (cu metale grele, pesticide, acizi, baze);
poluare biologică (cu viruși, paraziți);
poluare radioactivă (cu elemente radioactive: uraniu, iod radioactiv).
După tipul sursei de poluare:
Poluare prin excavare la zi (exploatări miniere la zi, balastiere, cariere etc.) care impurifică solul cu steril de mină și carieră;
Poluare prin acoperirea solului cu halde, iazuri de decantare, depozite de gunoaie, depozite de steril minier, care impurifică solul cu steril, zgură, cenușă, substanțe organice, metale, scurgeri lichide;
Poluare cu deșeuri și reziduuri anorganice (metale, săruri, acizi, baze, etc.);
Poluare cu substanțe purtate de aer (amoniac, dioxid de carbon, oxizi de azot, compuși cu plumb);
Poluare cu materii radioactive (uraniu, stronțiu, iod radioactiv etc.);
Poluare cu reziduuri și deșeuri din industria alimentară și ușoară (resturi animaliere, germeni patogeni);
Poluare cu dejecții animale (substanțe organice, germeni patogeni);
Poluare prin eroziune și alunecare;
Poluare prin sărăturare (produși chimici);
Poluare prin acidifiere;
Poluare prin exces de apă;
Poluare prin compactare și formare de crustă,
Poluare prin exces de substanțe nutritive;
Poluare prin pesticide;
Poluare cu agenți patogeni (viruși, paraziți, substanțe alergizante);
Poluarea solului poate fi chimică și biologică:
– poluarea chimică a solului este produsă de către deșeurile menajere, zootehnice, industriale, radioactive, sau ca urmare a folosirii unor substanțe chimice în agricultură (îngrășăminte chimice, pesticide, erbicide, etc.). Poluanții chimici pot fi: substanțe organice ușor și greu biodegradabile, biostimulatori, metale grele, îngrășăminte, pesticide, acizi, baze, săruri, cianuri, etc. Poluarea chimică industrială contribuie cel mai mult la poluarea solului iar impactul major îl dă exploatările miniere datorită: excavare, prelucrare și tratare minereu, cantități mari de steril, ape uzate cu conținut mare de metale grele, substanțe radioactive, cianuri, acizi, emisii de gaze toxice. Celelalte domenii industriale contribuie și ele cu peste 700 de tipuri de deșeuri unele dintre acestea cu impact major asupra solului. La toate acestea se mai adaugă și poluarea cu materiale radioactive (stronțiu radioactiv, cesiu radioactiv, iod radioactiv) provenite din depozitarea reziduurilor din reactoarele nucleare.
– poluarea biologică . Contaminarea solului cu germeni patogeni poartă denumirea de poluare biologică. Pe lângă organismele și microorganismele telurice naturale care participă activ la procesele biologice și biochimice din sol, există o serie de germeni patogeni transmiși în sol prin deșeurile organice de la animale și oameni (virușii hepatici, bacilii dezinterici, streptococi, stafilococi, bacilul tetanic, și o serie de paraziți ca tenia, oxiuri, lamblia).
Legislație :
Hotărâre de Guvern nr. 1408 / 23.11.2007 privind modalitățile de investigare și evaluare a
poluării solului și subsolului;
Hotărâre de Guvern nr. 1403 / 26.11.2007 privind refacerea zonelor în care solul,subsolul si
ecosistemele terestre au fost afectate;
Poluare cu radiații
Poluarea cu radiații apare datorită emisiei și propagării în spațiu a unor radiații, capabile de a produce efecte fizice, chimice și biologice asupra organismelor vii.
Aparatele si instalațiile cu surse de radiații sunt utilizate numai de personal calificat în domeniu, pentru prevenirea accidentelor. Transportul materialelor radioactive și al surselor de radiații trebuie să se realizeze cu respectarea normelor republicane și internaționale, în containere adecvate și etichetate.
Poluare termică
Acest tip de poluare apare în industria metalurgică, la elaborarea metalelor și aliajelor, în turnătorii, tratamente termice, în unele domenii ale industriei chimice, în energetică.
Polurea termică a aerului se manifestă în special la termocentrale, care răcesc cantități mari de apă în turnurile de răcire cu ajutorul aerului. În zonă se modifică microclimatul, circulația maselor de aer, regimul precipitațiilor, deoarece crește umiditatea și temperatura aerului. În industrie, căldura emisă de unele utilaje sau produse mărește considerabil temperatura. Sunt situații în mineritul subteran al carbunilor sau al minereurilor neferoase ca în unele galerii temperatura să crească, făcând dificilă sau imposibilă extracția.
O mare parte a apelor utilizate în industrie sunt ape de răcire care apoi se evacuează în stare caldă. Ca atare, acestea vor degaja căldură, fie în atmosferă, fie în ape. Acest fenomen de încălzire a apelor poate avea două mari consecințe:
– o influență directă asupra unor specii de plante și animale;
– o activitate bacteriană mai intensă și astfel un foarte mare consum de oxigen (se observă frecvent, în perioadele foarte calde, pești pe mal, asfixiați, victime ale unui ‘’șoc de căldură’’).
Pentru reducerea poluării termice a apelor, conductele de evacuare a apelor calde se prelungesc mult în largul lacului, fluviului sau în mijlocul mării. În alte situatii apa se clorinează pentru a nu se dezvolta microorganisme.
Conductele lungi de evacuare sunt costisitoare și stânjenesc transportul naval. Clorinarea poate afecta toate formele de viață din apă. O alta metodă mai eficientă este asigurarea unui debit mare de răcire, care să nu crească cu mult temperatura apei, evitând poluarea termică.
Poluare fonică
Sunetul reprezintă o vibrație a particulelor unui mediu capabil să producă o senzație auditivă. Sunetul se propagă sub forma unor unde elastice numai în substanțe (aer, lichide și solide), dar nu se propagă în vid. În aer, viteza de propagare este de 340 m/s.
Zgomotul este o suprapunere dezordonată a mai multor sunete. Este produs din surse naturale, dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de transport, aparate, oameni. Poluarea fonică sau sonoră produce stres, oboseală, diminuarea sau pierderea capacității auditive, instabilitate psihică, randament scăzut și chiar fisurarea clădirilor sau spargerea geamurilor.
Efectele poluării sonore sunt:
– infrasunetele ce pot apărea la automobile cu viteza mare, elicoptere, la apropierea furtunii și în timpul zborului avioanelor supersonice;
– ultrasunetele ce sunt produse în natură, în industrie, sau de aparatură electrocasnică. La om ultrasunetele distrug globulele roșii din sânge, apar migrene, greață sau chiar pierderea echilibrului.
– zgomotul care acționează asupra întregului organism, deoarece senzația auditivă ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul căruia influențează alte organe.
Efectele resimțite de om sunt: reducerea atenției, a capacității de muncă, deci crește riscul producerii de accidente, traumatisme ca: amețeli, dureri, lezarea aparatului auditiv și chiar ruperea timpanului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, surditate. Zgomotele de intensitate mare pot provoca deteriorarea clădirilor, aparatelor și instrumentelor.
Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiții, noi materiale, noi tehnici în construcțiile civile, industriale, în construcția de mașini, regândirea unor procedee, instalații, mijloace și sisteme de trafic și nu în ultimul rând, un comportament civilizat al oamenilor între ei.
Poluare transfrontieră
Poluarea transfrontieră sau internatională apare sub forma unor efecte defavorabile provocate de un sistem economic dintr-o țară peste granițe asupra altor sisteme naturale și economice.
Prin programul conferinței de la Rio de Janeiro denumit “Agenda 21’’ s-a stabilit că statele au dreptul de a exploata propriile resurse, după politici proprii legate de dezvoltare și de protecția mediului înconjurător, fără să prejudicieze însă mediul altor state sau zone ce nu sunt în jurisdicția națională. Nu trebuie trecut cu vederea că toți locuitorii sunt afectați de creșterea temperaturii planetei, că unele teritorii, inclusiv cele polare sau insulare, foarte slab dezvoltate economic pot fi afectate de poluarea aerului și apelor generată în alte țări, uneori la sute și mii de kilometrii distanță. Se pierd terenuri agricole, scad recoltele, diversitatea ecologică se reduce, se extind bolile tropicale, iar O.N.U. ar putea interveni doar ca mediator între conflictele ecologice interstatale.
PROTECȚIA MEDIULUI
Protecția mediului -o necesitate vitală
În literatura de specialitate, noțiunile de mediu natural și mediu înconjurător, fără o delimitare precisă, apar ca forme sinonime de exprimare a unui domeniu în care oamenii trăiesc, îsi desfășoară activitatea și se realizează ca ființe sociale. Pornind de la faptul că unele activități umane generează anumite dereglări în natură, este necesar să se delimiteze noțiunile pentru că acțiunile de prevenire a degradării naturii și de reparare a ei să aibă destinații precise și de mare eficiență. Totuși, se înclină spre o abordare sistemică, orice unilateralizare a conceptelor riscând ingustime științifică sau eșec practic.
Astfel, mediul natural este alcătuit dintr-o multitudine de elemente ce pot fi descrise,măsurate și studiate cu ajutorul științelor fizice, chimice și biologice. Ele se manifestă divers, sub forma de plante, animale, sol, subsol, climă etc, formând un sistem complex în cadrul căruia se desfășoară viața oamenilor sub toate aspectele ei. Mediul are o sferă mai largă, cuprinzând și mediul transformat de om. Mediului natural i se adaugă, astfel, mediul artificial. Mediul creat de om cuprinde: fondul de locuințe, căile de comunicație, instalațiile industriale și agricole, mijloacele de transport, imbrăcămintea, hrana etc., precum și deșeurile și reziduurile rezultate din producție și consum. De asemenea, mediul nu reprezintă o simplă înșiruire de elemente naturale și antropice așezate întâmplător, ci o îmbinare strâns corelată prin legături de interdependență între componente ca într-un organism.
De asemenea, se poate constata că mediul este « o rezultantă a combinării unor întrepătrunderi între relații complexe, si anume relațiile între elemenentele abiotice, relațiile de natură abiotică și relațiile om-natură ». Pe aceeași poziție se situează și alți cercetători care arată că mediului i se dă un înțeles larg, incluzănd deci în această categorie atât mediul natural cât și cel artificial (economic, social, cultural și estetic) în care omul își desfășoară întreaga sa activitate, tot mai bogată și mai complexă.
Considerăm necesar să aratăm că, în condițiile dezvoltării economice, mediul natural devine mediu amenajat prin activitățile economice de protecție și dezvoltare, și efect materializat al eforturilor materiale de atragere și transformare a sa într-un mediu antropic.
Din acest punct de vedere, considerăm completă și plină de conținut definiția dată mediului de academicianul N. N. Constantinescu, potrivit căruia „mediul însuși este definit prin prisma înțelegerii sale ca parte integrantă a naturii și sens al dezvoltării generale, el reprezintă totalitatea factorilor naturali și a celor creați la un anumit moment dat și într-un anumit loc prin care, prin strânsă interacțiune, influențează echilibrul ecologic, determină condițiile de viață și de muncă pentu om și perspectivele de dezvoltare ale societății ». Rezultă o nouă concepție privind poziția omului față de natură, față de bogațiile ei . Este exclusă poziția demiurgică , triumfătoare în lupta cu forțele naturii.Mediul este un factor economic de cea mai mare importanță. Este interesantă și definiția mediului înconjurător, care apreciază că: prin mediu înconjurător sau resursă a mediului înconjurător se înțelege orice funcție atribuită sau obținută într-un ecosistem sau produsă de el . Remarcăm în special punctul de vedere prin care mediul înconjurător devine resursă economică a ecosistemului, pe măura realizării unor funcții benefice omului. Însă, mediul nu poate fi limitat la funcția de furnizor de resurse și servicii recreative; el asigură, în primul rând, cel mai mare serviciu pentru umanitate: menținerea vieții pe pământ, bază a întregii vieți și activități economice.
Definirea mediului din punct de vedere economic pornește de la faptul că aici se află izvorul resurselor naturale, al creșterii economice, al dezvoltării echilibrate. Este necesară, în acest sens, extinderea acțiunilor de protecție și conservare a mediului înconjurător, de o folosire cât mai rațională a sa.
Noțiuni generale
Protecția mediului reprezintă ansamblul reglementărilor, măsurilor și acțiunilor care au ca scop menținerea, protejarea și îmbunătățirea condițiilor naturale de mediu, ca și reducerea sau eliminarea, acolo unde este posibil, a poluării mediului și a surselor de poluare.
Scopul principal al protecției mediului este „ocrotirea omului, acesta fiind un scop indirect deoarece pentru realizarea acesteia se impun sarcini permanente în cele mai variate domenii ale activității social economice, ca una din preocupările contemporane prioritare ,ce se justifică prin interesele vitale ale omenirii de a trăi intr un mediu sănătos”.
Datorită importantei acestei activități, protecția mediului este „ o sarcină a întregii societăți și se realizează în înteresul tuturor membrilor societății”. La rândul ei, protecția mediului are sarcini proprii care rezultă din normele dreptului mediului.
Protecția mediului se ocupă cu:
prevenirea, preântâmpinarea pagubelor;
lichidarea, anihilarea efectelor poluărilor;
dezvoltarea ambianței umane,
o mai bună gospodărire a resurselor naturale.
Inlesnirea ocrotirii si formarii mediului
Descoperirea cauzelor poluarii
Stabilirea modalitatilor si conditiile prevenirii poluarii
Aplicarea acestor modalitati in acord cu interesele intregii societati
Protecția mediului constituie o prioritate națională, care vizează în mod direct condițiile de viață și sănătatea populației, realizarea intereselor economice și social-umane, precum și capacitățile de dezvoltare durabilă a societății pe viitor.
De asemenea, protecția mediului, reprezintă, totalitatea acțiunilor întreprinse de om pentru păstrarea echilibrului ecologic local și global, pentru menținerea și ameliorarea calității factorilor naturali, dezvoltarea valorilor materiale și spirituale în scopul asigurării condițiilor de viață și de muncă.
Activitățile de protecția mediului sunt structurate în șase domenii principale de activitate și anume:
1. Activități legislative: legi cadru, legi specifice, hotărâri de guvern, ordonanțe, ordine, normative, instrucțiuni, standarde.
2. Activități administrative – instituționale: înființarea autorității centrale de mediu cu structuri administrative în teritoriu, înființarea unei inspecții de mediu la nivel central și local, organizarea de direcții sau servicii de mediu la fiecare minister economic, organizarea de institute de specialitate, înființarea și organizarea zonelor și ariilor protejate.
3. Activități educativ-informative: – înființarea de școli, secții, facultăți de specialitate, introducerea în programa școlară și universitară a unor discipline de ecologie și protecția mediului, organizarea de muzee, expoziții, comunicări cu tematică de protecția mediului, organizarea de sesiuni științifice, simpozioane, conferințe cu tematică de protecția mediului.
4. Activități economico-tehnologice: promovarea unor mecanisme financiare pentru asigurarea de fonduri pentru protecția mediului, elaborarea și introducerea unor tehnologii curate, dezvoltarea unei noi activități de tip industrial aceea de protecția mediului, promovarea unor programe intersectoriale: energia și mediul, transportul și mediul.
5. Activități sociale: anchete sociale de specialitate, antrenarea populației în luarea deciziilor ce afectează mediul, antrenarea populației în manifestări care sa promoveze protecția mediului.
6. Activități de cooperare internațională: semnarea și ratificarea de tratate, convenții, înțelegeri, protocoale, organizarea și participarea la activități comune de cercetare, participarea la congrese, simpozioane si asigurarea schimbului de informații.
Conceptul de protecție al mediului natural
Preocuparea pentru protecția mediului natural a apărut în deceniul al V-lea al secolului trecut în tările industrializate, ca urmare a creșterii impactului negativ al producției și consumului asupra factorilor de mediu. Apariția unor dezastre ecologice în Anglia, SUA, Belgia, Franța etc., a dus la afirmarea concepției privind protecția mediului natural. O seamă de oameni de știință au sesizat implicațiile atitudinii iresponsabile a omului față de natură. Din perspectiva timpului, se poate spune că un rol important în dezvăluirea impactului dezvoltării economice asupra mediului natural l-a avut Conferința Națiunilor Unite asupra Mediului Înconjurător, care a avut loc la Stockholm în iunie 1972, care a creat un organism menit sa coreleze eforturile în acest domeniu al activității umane, numit Programul Națiunilor Unitie pentru Mediul Înconjurător. Principalele probleme abordate la Conferința de la Stockholm au fost gestionarea resurselor naturale ale mediului, determniarea poluanților de importanță internațională, aspectele educative, sociale și culturale ale mediului înconjurător.
În ultimii ani, tema mediului înconjurător face obiectul unor ample manifestări științifice internaționale consacrate redresării economice și ecologice. Astfel, începând cu anul 1989 s-au organizat o serie de colocvii internaționale consacrate mediului și protecției lui, cum ar fi: Colocviul organizat de Laurent Fabius în Franța la 1 martie 1989 și Colocviul organizat de Margaret Thatcher la 5-6 martie in Marea Britanie despre atmosferă și climat (problematica stratului de ozon și efectul de seră), Conferința de la Haye din 11 martie 1989, după care 24 de state au propus crearea unei autorități mondiale a mediului înconjurător, Colocviul internațional "Planeta Terra" organizat la 12-13 iunie 1989 la Paris. Aceste manifestări au culminat cu întâlnirea la nivel înalt a celor 7 din iunie 1989, intâlnire care a stabilit o serie de măsuri pentru protecția mediului natural.
Conștiința faptului că intensitatea activității umane sporește presiunea asupra mediului fie prin consumul necontrolat de resuese și spațiu, fie prin producerea unor deșeuri pe cale naturală nu le mai poate absorbi fără suferințe a determinat comunitatea internațională să treacă la inițierea și susținerea unor acțiuni concrete pentru preîntâmpinarea, contracararea și diminuarea repercusiunilor factorilor perturbatori ai echilibrului ecologic.
Astfel, întâlnirea la vârf de la Rio de Janeiro din anul 1992 a declanșat procesul de negociere planetară, pe bază de rațiuni stiințifice, în priviința oricărui model de dezvoltare sau creștere, care nu mai poate fi conceput în afara opțiunilor politice bazate pe starea economico-ecologică a omenirii.Consecințele economice, sociale și politice ale dezechilibrelor ecologice au generat un sistem de acțiuni de prevenire și înlăturare a pagubelor aduse mediului natural, conservarea stiințifică a acestuia. S-a cristalizat, astlel, obiectul unei discipline tehnico-economice a protecției mediului natural.
Protecția mediului natural cuprinde “ totalitatea acțiunilor întreprinse de om pentru păstrarea echilibrului ecologic dinamic, menținerea și ameliorarea calității factorilor naturali, dezvoltarea valorilor materiale și spirituale, asigurarea condițiilor de viață și de muncă tot mai bune generațiilor actuale și viitoare.
În ultimii ani, în țara noastră au apărut o serie de lucrări valoroase cu rol sensibilizator în domeniul protecției, apărării, conservării și ameliorării mediului. În aceste lucrări, autori de diferite profesii propun o serie de direcții și măsuri de protecție a mediului natural.De asemenea, s-au făcut pași importanți în direcția cadrului juridic corespunzător promovării politicii economico-ecologice eficiente atât în plan intern, cât și extern.
În actualele condiții, ale trecerii la economia liberalizată, concurențială sunt necesare noi acțiuni de așezare a protecției factorilor naturali pe o bază juridică nouă, care să asigure protecția agenților economici ce acționează în acest domeniu de activitate.
Importantele implicații asupra vieții ecunomice au dus la apariția, în cadrul științelor economice, a unor secțiuni noi, ca: "Economia protecției mediului natural" și "Bazele economiei mediului", ce fundamentează, din punct de vedere teoretic și practic, activitatea economică de protecție a mediului natural, de stiudiere a mediului natural ca bun public, bazat pe autoreproducție.
În esență, scopul principal al acestor științe este gestionarea naturii, în condițiile maximizării eficienței efortului făcut în operația de gestionare a mediului. Problematica protecției mediului, în condițiile creșterii economice moderne, este complexă și dinamică, cuprinzând un ansamblu de acțiuni privind: cunoașterea temeinică a interdependențelor dintre sistemele social-economice și sistemele naturale: utilizarea rațională și cu economicitate maximă a resurselor naturale în ansamblul lor; stimularea cercetării științifice antipoluante și nonpoluante; prevenirea și combaterea severă a dezechilibrelor provocate de om și de factorii naturali; dezvoltarea unei stiințe a mediului natural, prin armonizarea sistemului intereselor imediate, de lungă durată și permanente ale societății umane în utilizarea factorilor naturali; elaborarea tehnicilor de evaluare în termeni monetari a fenomenelor legate de evoluția mediului și utilizarea unor metode de analiză ca suport decizional: conceperea și aplicarea instrumentelor politicii de mediu; fundamentarea trecerii de la modelul staționar de dezvoltare, propus de Consiliul de la Roma, la modelul dezvoltării durabile.
Realizarea creșterii economice este condiționată, așa cum am văzut, de factorii de mediu. În ultimul timp, aceștia au suferit unele degradări, necesitând protecția, apărarea, conservarea și ameliorarea lor. Din ansamblul activităților economice supuse mecanismelor de piață se disting unele activități specifice de protecție și ameliorare a mediului natural. Aceste activități urmăresc, pe de o parte, protejarea resurselor naturale împotriva exploatării neraționale, iar pe de altă parte, evitarea poluării mediului natural cu sbstanțe nocive care deteriorează calitatea acestuia. Sunt cunoscute, în acest sens, activitățile de protecție a apei folosite în industrie, agricultură și consumul casnic, de purificare a aerului, de protecție și ameliorare a solului și fondului forestier. Se disting,de asemenea, activitățile de colectare a deșeurilor și reziduurilor industriale, precum și activitățile de protecție a florei și faunei, și de conservare a peisajului. Se pune problema dacă aceste activitați pot aduce profit și dacă pot contribui la realizarea creșterii economice și menținerea unui mediu natural sănătos. În condițiile agravării crizei mediului natural, teoria economică încearcă să adapteze la sistemul concurențial al economiei de piață aceste activități profitabile și, totodată, indispensabile în asigurarea unui mediu natural capabil să susțină o dezvoltare economică durabilă.
În privința primei cerințe, activitatea de protejare a mediului constă în acțiunea de prevenire a deteriorării factorilor naturali, de conservare și de reparare a daunelor provocate acestora. În literatura economică, aprecierea acestei actvități "producătoare" de utilități a dat naștere la o serie de opinii. Astfel, în unele lucrări se arată că munca de protejare a resurselor naturale și a mediului înconjurător, deși cuprinde muncă vie și muncă materializată, nu influențează asupra utilității sau valorii de întrebuințare a mărfii, a cărei producție a generat problema degradării mediuiui ambiant. Cu alte cuvinte, munca de protecție a mediului, pe lângă faptul că îl menține nealterat, îi dă și noi posibilități de progres și, prin urmare, nu numai că îi menține utilitatea dar și contribuie la sporirea calității lui.Deci,menționând caracteristicile inițiale ale factorilor de mediu și ale resurselor naturale, activitatea de protecție, apărare, conservare și ameliorare a mediuiui natural contribuie indirect la crearea mărfurilor ca utilități.
În alte lucrări, făcându-se referire la serviciile care conservă mediul natural, se arată că produc un bun efectiv utilizat în consumația productivă sau neproductivă. Apa, aerul, solul, subsolul, ca mijloace de consum și de producție, sunt tot mai mult bunuri economice produse prin activitatea umană. Totuși nu putem fi de acord cu afirmația că utilitățile oferite altădată gratuit de natură sunt acum progresiv create de activitatea umană. Nu se poate identifica procesul de producere a bunurilor materiale cu procesele naturale supuse legilor obiective ale naturii.
Ca procese de muncă, activitățile de protecție a factorilor de mediu se desfășoară în condiții specifice de înzestrare și calificare a forței de muncă.
Din acest punct de vedere, remarcăm aportul industriei, agriculturii, construcțiilor și transportului, silviculturii, a cercetării științifice etc., la crearea de bunuri instrumentale corespunzătoare acțiunilor de prevenire și reparare a daunelor provocate mediului natural. Cu ajutorul acestora se realizează nu numai activitatea de ameliorare a mediului, ci și recuperarea, refolosirea materiei și energiei care, prin prepararea (pe cale fizică sau chimică) și încorporarea lor în procesul productiv, se poate recupera o parte din cheltuielile pentru măsurile antipoluante. După unele aprecieri, cel puțin 40-50% din cantitatea de căldură conținută de gazele evacuate, care provoacă poluarea puternică a aerului, ar putea fi recuperată și refolosită in scopuri termoenergetice. Putem conchide că, în economia liberalizată, activitățile de protecție a mediului conservă utilități, iar prin serviciile de reparare și ameliorare se reface calitatea factorilor de mediu, conform cerințelor circuitului natural.
În condițiile actuale, asistăm la autonomizarea și, în același timp, la integrarea în sistemul economic cu piață concurențială a activităților de protecție a mediului natural, în scopul contracarării efectelor negative ale industrializării, urbanizării și chimizării exagerate a agriculturii. Având ca obiect protejarea resurselor de mediu deosebit de importante pentru existența umană: sol, subsol, apă, aer, peisaj, resurse de energie, floră, activitatea pentru protejarea mediului natural se inplică direct în procesul complex al dezvoltării economice actuale, dar și în asigurarea resurselor ncesare generațiilor viitoare. Astfel, dacă avem în vedere că activitatea de protecție a mediului natural este menită să mențină la un nivel corespunzător caliatea factorilor productivi și, prin aceasta, să asigure funcționalitatea fluxurilor economice, satisfacerea unui volum mai mare de trebuințe cu aceeași cantitate de utilități, avem și dimensiunea implicării sale în complexul economiei naționale. Însuși faptul că activitatea de protecție a mediului asigură „menținerea calității factorilor productivi și, prin aceasta, creșterea utilității lor în actul de folosire, că produsul de bună calitate îngăduie societății să satisfacă aceleași nevoi cu un consum mai mic de timp sau de resurse, conduce la aprecierea că această activitate influențează mărimea rezultatului final al producției și, în același timp, al consumului”. Autonomizată într-o anumită măsură, activitatea de protecție este, în același timp, angrenată în procesul producției sociale, făcând parte din ansamblul de factori care determină valoarea economică și, deci, prețul bunurilor și serviciilor. Această activitate contribuie, astfel, la obținerea produsului național, de unde și scoaterea sa din sfera muncilor considerate ca ineficiente.
În privința celei de-a treia cerințe, fie că se desfășoara distinct în untățile specializate, fie că este o conponentă auxiliară dintr-o îtreprindere, această activitate trebuie sa fie rentabilă, să aducă profit celui care o efectuează. Pornind de la îmbinarea intereselor particulare cu cele generale ale societății, această activitate presupune crearea produsului net. Pornind de la faptul că protecția mediului natural se impune ca urmare a impactului dezvoltării neraționale asupra factorilor naturali, obținerea profitului pentru orice agent economic care acționează în acest domeniu este o motivație cerută de însuși sistemul concurențial al economiei liberalizate. De aceea, motivarea profitului este generată nu numai de necesitatea formării resurselor necesare satisfacerii nevoilor creșterii economice și a celorlalte nevoi generale, ci și de acțiunea legii valorii și de folosirea categoriilor legate de ea, în activitatea de protecție a mediuiui.În condițiile accentuării contradicției dintre mediul natural și creșterea economică sub aspectul nocivității acesteia din urmă, profitul devine una din pârghiile valorice principale și sursa din care se pot constitui și veniturile bugetului activității de protecție a mediuiui. Prin pârghia profitului trebuie să se considere că protecția mediuiui este nu numai o activitate de păstrare a calității mediuiui și de protecție a resurselor sale, ci și o sursă a dezvoltării. Activitatea de protecție se constituie dintr-un ansamblu de lucrări ce impun folosirea adecvată a resurselor materiale, financiare și umane, precum și a unor tehnologii specifice necesare acțiunii de regenerare a factorilor naturali, corectarea acestora și reglarea pe baze științifice a schimbului de materie și energie dintre om și natură.
Cercetările amanuntite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au concretizat prin intermediul unui ansamblu de acțiuni și măsuri care prevăd:
– cunoașterea temeinică a mediului, a interacțiunii dintre sistemul economic și sistemele naturale; consecintele acestor interacțiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate rațional si cu maxim de economicitate
– prevenirea și combaterea degradării mediului provocată de om, dar și datorate unor cauze naturale
– armonizarea intereselor imediate și de perspectivă ale societății în ansamblu sau a agenților economici privind utilizarea factorilor de mediu
Pentru protejarea mediului, în primul rând trebuie identificate zonele afectate, evaluat gradul de deteriorare și stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.
În ceea ce privește modalitățile de protejare trebuie soluționate trei categorii de probleme:
– crearea unui sistem legislativ și instituțional adecvat și eficient care să garanteze respectarea legilor in vigoare.
– evaluarea costurilor acțiunilor de protejare a mediului și identificarea surselor de suportare a acestora.
– elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan național și internațional referitor la protejarea mediului.
În ceea ce privește evaluarea costurilor și stabilirea modului in care aceste sunt suportate se poate sustine ca protejarea mediului este costisitoare si nu pot fi întotdeauna identificați factorii poluării. Datorită acestei situații costurile de protejare a mediului se împart între societățile comerciale potențiale poluatoare și stat. Fondurile alocate protejării mediului diferă de la o țară la alta în funcție de nivelul de dezvoltare al fiecăreia.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificați toți factorii de mediu și zonele în care pot apărea probleme de poluare a acestora. Un astfel de program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare și stabilirea responsabilităților pentru derularea proiectelor.
CADRUL LEGISLATIV
Necesitatea protejării mediului prin mijloace juridice
A cunoaște esența mediului înconjurător înseamnă a cunoaște în primul rând modul de influență și de interacțiune a climei, apei, vegetației și a viețuitoarelor, precum și impactul activităților umane asupra acestor componente.
Omul ca existență biologică, este strâns legat de mediul său de viață. Această relație indisolubilă constituie astăzi unul dintre aspectele sănătății publice, de menținere a echilibrului om – mediu, de care depinde în mare măsură viitorul societății.
Problema poluării mediului se impune cu deosebită acuitate și gravitate în țara noastră, angajată din plin într-un proces de dezvoltare social – economică. Industrializarea și urbanizarea crescândă a țării, mecanizarea și chimizarea agriculturii, dezvoltarea transporturilor au produs și vor produce modificări ale mediului – ale aerului, solului, apei și alimentelor – factori importanți care condiționează viața și activitatea omului. Fără menținerea în viitor a sănătății mediului nu poate fi realizată promovarea sănătății omului.
Poluarea mediului ambiant care-și întinde amenințarea asupra întregii planete, a ajuns la un punct în care atacă dezlănțuit omul și mediul său de existență.
Industria, transporturile, agrotehnica și zootehnia intensive, sunt puternice surse potențiale și actuale de poluare, atunci când încadrarea lor în circuitul ecologic general nu este bine adaptată. Omul trebuie să înțeleagă mai bine unitatea naturii cu toate legăturile intime dintre toți factorii ei și să insereze în acest complex de structuri și fenomene, obiective, adausul activității sale sociale folosind, dar și respectând o legitate preexinstentă.
Greșelile care s-au făcut față de imperativul păstrării mediului ambiant au fost plătite scump… și nu totdeauna de cei care le-au provocat. De aceea, locuitorii planetei trebuie să depună eforturi comune pentru stăvilirea pericolului general de poluare a mediului .
Dezvoltarea civilizației industriale de la mijlocul secolului trecut a produs modificări profunde și accelerate mediului, datorită solicitării din ce în ce mai mari a resurselor naturale, a extinderii suprafețelor cultivate și a schimbării sistemelor de cultură, a despădurărilor masive pentru obținerea de masă lemnoasă și de, terenuri noi pentru agricultură, a intensificării utilizării pășunilor, a dezvoltării exploatării subsolului, precum și a altor activități cu impact asupra mediului.
Realitățile prezentului arată că secolul XXI este perioada celor mai mari descoperiri si transformări ale civilizatiei omenești, dar, totodată, si a celor mai complexe si uneori nebănuite efecte asupra vieții.
Perfecționarea și modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri știintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu și pe cele energetice. Ca urmare a industrializării și a creșterii producției de bunuri, au sporit materialele susceptibile de a afecta mediul ambiant.
Din ce in ce mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de complexe, se regăsesc în aer, apa și în sol. Ploile acide sunt tot mai frecvente, ca urmare a prezenței dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice și a utilizării unor combustibili inferiori; în atmosferă, sunt evacuate importante cantități de oxizi de azot, de carbon, negru de fum, săruri și oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu efecte dăunătoare asupra vegetației, în general, și direct sau indirect asupra ființei umane.
Poluarea este una din formele cele mai insiduoase de atentat în masă asupra sănătății colectivităților umane. Este un paradox faptul că pe măsura ce societatea umană se dezvoltă ea devine tot mai distructivă în procesul productiv și în consumul personal, casnic. Poluarea, ca un rău al secolului, este astăzi un fenomen de răspândire universală care nu depinde în principal de caracterul orânduirii sociale (deși aceasta poate determina, printr-o gospodărire chibzuită a resurselor și printr-o legislație adecvată oarecare scădere a gradului de poluare) și care se amplifică urmând cursul ascendent al progresului tehnic, fiind un atribut direct al acestua. Sub aspect economic și comercial se constată că mobilitatea crescândă a capitalului subminează păstrarea standardelor ecologice prin faptul că permite industriilor poluante să ocolească reglementările, în loc să se îngrijească de realizarea unor procese de producție mai curate
Aspectele ecologice au devenit factori importanți în negocierile unor înțelegeri comerciale regionale sau mondiale, ridicând probleme ce trebuie rezolvate cât mai rapid.
Tratatul de la Maastrich prevede cedarea unei părți a competențelor aparținând guvernelor naționale Comunității acestora, incluzând și dreptul de a stabili și pune în aplicare reglementări ecologice
Problema protecției mediului a fost mai întâi, sub diferite forme, o problemă de drept intern. Realitatea faptului că poluarea nu are frontiere, a făcut ca lupta de combatere a ei să fie un factor de colaborare între state și în același timp un factor al păcii. In 1981 la a 15-a Adunare Generala a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii și a resurselor sale într-o rezoluție cu privire la conservare și la pace se declară că pacea este o condiție indispensabilă a conservării naturii în aceeași măsura în care conservarea contribuie ea însăși la pace, grație utilizării ecologice a resurselor. Sarcina cea mai importantă ce stă azi în fața omenirii este dezarmarea generală, deoarece, printre altele, războaiele și cursa înarmărilor constituie prin ele însele o sursă dintre cele mai serioase de degradare pentru ansamblul mediului înconjurător.
Răspunderea pentru înfrângerea normelor de protecție a mediului reprezintă un complement absolut necesar în cazul nerespectării principiilor precauției și al prevenirii, principii care, în opinia noastră, joacă un rol primordial.
Răspunderea juridică “clasică”, cu formele ei cunoscute (răspunderea civilă,
răspunderea administrativă, răspunderea penală) și care reprezintă, desigur, dreptul comun, devine insuficientă și inadecvată în cazul încălcării normelor de protecție a mediului și al atingerilor aduse mediului (având ca rezultat cauzarea unui prejudiciu ecologic)
Folosirea constrângerii juridice, a sancționării faptelor anti-mediu este un mijloc necesar, alături de mijloacele de conștientizare, de stimulare și de amplificare a interesului populației, în vederea ocrotirii și dezvoltării mediului.
Comportamentul oamenilor poate fi dirijat în direcția respectării regulilor de conduită impuse de dreptul mediului, prin instituirea unor forme de răspundere juridică.
Prin sancționarea juridică a faptelor anti-mediu, pe lângă scopul firesc respectiv, se urmărește educarea celui sancționat și a celorlalți cetățeni pentru formarea acelei conștiințe ecologice, de mediu în general, fără de care nu se pot realiza sarcinile complexe ale prevenirii poluării, depoluării și imbunătățirii conditiilor de mediu.
Legislația Europeanã (U.E.)
Directiva Europeană în domeniul deșeurilor de ambalaje
Această creștere a determinat Comisia Europeană să elaboreze și să adopte Directiva 94/62/CE menită să contribuie la reducerea deșeurilor de ambalaje.
Prin transpunerea în legislațiile naționale – inclusiv legislația din România – responsabilitatea implementării acestui document revine operatorilor economici care produc, introduc pe piață și distribuie ambalaje și produse ambalate.
Directiva Europeană 94/62/CE impune producătorilor/importatorilor să reducă volumul deșeurilor de ambalaje. În practică, aceasta oferă companiilor oportunitatea de a-și optimiza propriile procese tehnologice, de a reduce cheltuielile pentru materialul necesar confecționării ambalajelor și de a economisi fondurile necesare eliminării deșeurilor de ambalaje.
În următorii doi ani vor fi adoptate mai multe acte legislative și modificări ale legislației europene actuale în scopul îmbunătățirii siguranței și igienei alimentare.
În cadrul Uniunii Europene sunt reglementate următoarele aspecte:
Etichetarea mărfurilor alimentare pentru a oferi consumatorilor posibilitatea să fie informați în legătură cu conținutul și compoziția produselor respective. Etichetele ajută consumatorii să facă o alegere documentată în momentul achiziționării unui anumit produs. Etichetele sunt considerate ca fiind parte a ambalajului.
Ambalarea alimentelor și asigurarea trasabilității produselor și identificarea ingredientelor utilizate pe parcursul tuturor stadiilor de producție, procesare și distribuție.
Reciclarea materialelor de ambalaje după utilizare
Există numeroase tipuri de măsuri menite să îmbunătățească posibilitățile de reciclare. Proiectanții de ambalaje trebuie să fie preocupați să conceapă ambalaje din care ulterior, să poată fi separate cu ușurință materialele componente. Directiva Europeană menționată anterior stipulează faptul că producătorii/importatorii pot să aplice pe ambalajele lor un sistem corespunzător de marcaj și identificare.
Legislația Română
Cadrul legislativ general pentru protecția mediului în România este reprezentat prin:
Legea protecției mediului 137/1995, republicată cu modificari și completări ulterioare;
Legea apelor 107/1996 cu modificări și completari ulterioare;
Ordonanta de Urgență a Guvernului 243/2000 privind proteția atmosferei, aprobată cu modificări și completări prin Legea 655/2001;
Ordonanța de Urgență a Guvernului 78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea 426/2001;
Hotarârea de Guvern 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului și pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri;
Ordonanța de Urgență 34/2002 privind prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluarii aprobată cu modificări prin Legea 645/2002;
Hotarârea de Guvern 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.
Acquis-ul Communitar în domeniul gestionării deșeurilor cuprinde un numar de 16 acte normative, dintre care cele mai multe au fost deja transpuse în legislația română, după cum urmează:
HG 349/2005 privind depozitarea deșeurilor care abrogă HG 162/2002.
HG 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje care abrogă HG 349/2002 și HG 899/2004.
Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 880/2004 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje.
HG 291/2002 pentru completarea și modificarea HG 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea și controlul PCB-urilor și a altor compuși similari.
HG 2406/2004 privind gestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice.
Ordinul comun al ministrului mediului și gospodăririi apelor și ministrului economiei și comertului nr.751/870/2004 privind gestionarea deșeurilor din industria dioxidului de titan
Ordinul Ministrului Apelor și Protecției Mediului nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurile preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista națională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri.
Față de conținutul Acquis-ului Comunitar și de legislția – cadru pentru protecția mediului, legislația română mai cuprinde o serie de acte normative ce conțin prevederi referitoare la gestionarea deșeurilor, după cum urmează:
Ordonanța Guvernului 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităților, aprobată prin Legea 139/2002 cu modificările și completările ulterioare;
Ordonanța Guvernului 21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane și rurale aprobata cu modificari și completari prin Legea 515/2002;
Ordin 536/1997 al Ministrului Sănătății, pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viată al populației;
Ordin 219/2002 al Ministrului Sănătății și Familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza natională de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale;
Legea 98/1994 privind stabilirea și sanctionarea contravețiilor la normele legale de igienă și sănatate publică, cu modificarile și completările ulterioare;
Ordonanța de Urgență a Guvernului 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile aprobată cu modificari prin Legea 465/2001 și modificată prin Ordonanța de Urgentă a Guvernului 61/2003;
Ordinul Comun al Ministrului Industriei și Resurselor și Ministrului Administrației Publice 265/503/2001 pentru aprobarea Normelor privind procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizației de colectare a deșeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice și a Normelor privind procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizației de valorificare a deșeurilor industriale reciclabile;
Ordin Comun al Ministerului Agriculturii, Padurilor, Apelor și Mediului nr. 2/2004, al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 211/2004, al Ministerului Economiei și Comertului nr. 118/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare și control al transportului deșeurilor pe teritoriul Romaniei;
CAPITOLUL II. CONDIȚII FIZICE PRIVIND DEZVOLTAREA ORAȘULUI ONEȘTI
SCURT ISTORIC AL ORAȘULUI ONEȘTI
Municipiul Onești este menționat ca așezare pentru prima dată într-un document la data de 14 decembrie 1458, când Ștefan cel Mare confirma ca danie satul Onești către Mănăstirea Bistrița din partea soției lui Negrilă și fiica lui Andrieș, Marușca.
De – a lungul timpului, numeroase documente amintesc de satul Onești. În anul 1774 satul era al șătrarului Constantin Aslan și avea doar 31 de gospodării, în anii următori remarcându-se o creștere demografică, numărul gospodăriilor ajungând la 56.
Mai întâi Oneștiul s-a dezvoltat ca o așezare cu caracter agricol fiind proprietatea diferiților feudali locali sau veniți din altă parte.
S-a dezvoltat apoi ca un centru meșteșugăresc și comercial, devenind târg în locul vechiului târg „Trotuș” datorită așezării sale prielnice la intersecție de drumuri comerciale.
La începutul secolului al XIX-lea sub domnia lui Ioniță Sandu Sturza 1822 –1828, hatmanul Alecu Aslan obține hrisov pentru deschiderea unui târg pe moșia sa din Onești.Dezvoltarea Oneștiului a fost un proces de lungă durată, principalele activități fiind vânzarea produselor agricole, comerțul cu lemne și o găzărie.
În anul 1842 se construiește moara de piatră din centrul orașului Onești la care au lucrat robii moșierului Aslan, apoi alte mori mici de apă. Au existat două velnițe boierești de fabricat țuică din cereale, precum și două ateliere de fierărie și două hanuri pentru desfacerea băuturilor alcoolice fabricate în zonă.
La începutul anilor 1950 începe dezvoltarea industrială a Oneștiului. În 1956 a fost declarat oraș, iar în 1968 municipiul.În 1956 sunt puse în funcțiune primele instalații la Rafinăria Onești și Termocentrala Borzești.
În 1960 au fost puse în funcțiune primele instalații la Uzina Chimică, iar în anul 1962 primele instalații de la Uzina de Cauciuc
În perioada 1974-1980, sunt puse în funcțiune:
-Întreprinderea de Utilaj Chimic Borzești.
-Fabrica de Produse Lactate-1977;
-Fabrica de Pâine-1978;
-Fabrica de Confecții-1976.
Toate acestea au condus la dezvoltarea industrială a municipiului Onești.
În perioada 1963-2004 au fost construite 5 licee, 7 școli, 12 grădinițe, un spital municipal cu 824 de paturi, un leagăn de copii, 6 creșe, un hotel de 226 locuri , peste 19.000 de apartamente, și alte obiecte social- culturale.
POZIȚIE GEOGRAFICĂ
Din punct de vedere geografic, Municipiul Onești este așezat în partea de sud a județului Bacău, la 26° 47'E longitudine estică și la 46° 13'N latitudine nordică.
Fig nr.1: Localizarea municipiului Onești în cadrul județului Bacău , sursa: hărți.ro
Fig nr. 2: Localizarea municipiului Onești în cadrul județului Bacău , sursa: hărți.ro
Limite – vecini
La nord – vest se învecinează cu localitățile Bârsănești (la 12 km) și Helegiu (la 14 km), la sud – est cu localitățile Ștefan cel Mare (la 10 km) și Căiuți (la 14 km), la nord – est cu Gura Văii (la 8 km), la vest cu Tg. Trotuș (8 km), la sud – vest cu localitățile Bogdănești (la 10 km) și Oituz (la 15 km).
Suprafața administrativă
Suprafața administrativă totală a municipiului Onești este de 5.189,34 ha din care intravilan reprezintă 2.092,50 ha și extravilan 3096,84 ha.
Structura teritoriului administrativ:
Suprafața agricolă a municipiului Onești ocupă 2.827 ha, adică 54,47% din totalul suprafeței administrative (5.189,34 ha),(vezi grafic nr.1).
Grafic nr. 1 : Teritoriul administrativ- teren agricol
Suprafața ocupată cu culturi de tip arabil, agrocenoze formate din populații de culturi anuale și perene până în 5 ani, destinate producției de masă organică pentru alimente primare sau furaje este de 1.967 ha, reprezentând 69,57 % din suprafața agricolă și doar 37.90 % din suprafața administrativă a municipiului Onești, ceea ce din punct de vedere ecologic reprezintă un factor pozitiv mai ales dacă stabilitatea ecosistemelor forestiere și a celor hidrice se dovedește durabil.
O pondere mare din suprafața agricolă a municipiului o ocupă pășunile și fânețele în suprafață totală de 828 ha, adică 29.28% din suprafața agricolă și 19.95% din suprafața administrativă a municipiului Onești. Această constatare ar putea fi favorabilă, dacă calitatea pășunilor care ocupă o suprafață dublă față de cea a fânețelor, ar fi una pozitivă. Realitatea din teren arată însă că suprafețele de pășuni sunt plasate în marea lor majoritate în așa-numitele izlazuri comunale din toate comunele apropiate și că din multiple cazuri se află într-o stare avansată de degradare având și o productivitate mică. Cauzele ar putea fi încărcătura prea mare cu animale, pășunatul național, antieconomic, netehnic și neștiintific și mai ales lipsa lucrărilor de refacere și întreținerea pășunilor.
Într-o situație similară se prezintă și suprafețele de fânețe care dau recolte mici de fân și de o cantitate redusă, participarea plantelor furajere valoroase și îndeosebi a leguminoaselor fiind foarte mică (1-4%).
Dacă întrunim sub denumirea de pajiști naturale cele două categorii de folosință agricolă, constatăm că Municipiul Onești pentru această categorie nu întâlnește categorii superioare de favorabilitate (figura ), primele 5 clase fiind excluse. Favorabilitatea pentru pajiștile naturale începe cu clasa a VI-a de favorabiliate (41-50 puncte) fiind prezentă numai în 10 zone ale județului Bacău printre care și Onești.
Fig nr. 3 :Favorabilitatea terenurilor pentru pajiștile naturale ale județului Bacău (prelucrat după D.A.D.R. Bacău)
În concluzie, pajiștile sunt extreme de sărace în materie organică utilă și în biodiversitate și se prezintă într-un accentuat grad de degradare (îndeosebi eroziune,alunecări de teren și lipsa de fertilitate ). Investiții destul de mari (ar putea fi evaluate) ar putea sta la baza unui program de refacere și îmbunătățire a lor.
Municipiul Onești nu este favorabil și foarte favorabil nici unei culturi, existând restricții fie de sol, fie de apă, fie de căldură. Performanța sistemelor în agricultură ar putea fi dată în aceste condiții de o dirijare corectă a tehnologiilor agricole. Culturile din municipiul Onești necesită îngrășăminte mai multe și mai diversificate decât în județele de sud. Acest fenomen este dictat deoparte de fertilitatea naturală mult mai scăzută, dar așa cum se va vedea, și de cantitățile de îngrășăminte aplicate, extrem de mici, în medie cca. 15 kg/N/ha, în loc de 130 kg cât ar fi minimul necesar.
În ceea ce privește situația favorabilității culturilor arabile așezate pe terenurile municipiului Onești observăm că se află în clasa a V-a de favorabilitate arabilă,ele ocupând fiecare 15-18% din teritoriu și se întalnesc pe o combinație de soluri bune de tip cernoziomic brune și aluviale și precipitații mai abundente și echilibrate
Fig nr. 4: Favorabilitatea solurilor județului Bacău pentru culturi arabile în general (prelucrat după datele D.A.D.R., Bacău)
Municipiul Onești deține o suprafață de pădure de 248 ha care aparțin Ocolului Silvic Bacău adică 10,49 % din terenuri neagricole și 4,77% din totalul suprafeței administrative.
Grafic nr .2 : Teritoriul administrativ- teren neagricol
Vegetația forestieră se încadrează în două subetaje fitoclimatice,și anume:
– subetajul pădurilor amestecate de rășinoase și fag are o mare extindere ocupând cea mai mare parte și sunt alcătuite din fag, brad, scoruș, pin, mesteacăn, plop tremurător,etc.
– subetajul goruneto- făgetic. Aceste păduri conțin specii numeroase-alun, gherghinar, corn, măceș, carpen, făgete, gorun, ștejar ,tei,etc.
Gorunetele se află răspândite pe terase care sunt predominant însorite cu înclinări în general ușoare și moderate dar apar și pe versanții puternic însoriți cu înclinări mai mari.
Fagul (Fagus sylvatica) este sensibil față de uscăciune și se instalează oriunde întâlnește un spor de umiditate în sol și în atmosferă.
Carpenul (Carpinus betulus) este un fidel însoțitor al fagului și formează deseori cu acesta asociații. Împreună pot constitui arborete amestecate, durabile, capabile să înlocuiască și să elimine gorunul.
Gorunul (Quercus patraea) este localizat pe versanții cu expoziții însorite și la baza versanților. Este o specie iubitoare de lumină. Se dezvoltă pe toate solurile dar le preferă pe cele bogate în humus.
Căi de comunicație
Este amplasat la intersecția a două drumuri naționale, DN 11 Bacău – Onești – Brașov (E 574) și DN 11 A Onești – Adjud cu continuitate DN 12 A Onești – Comănesti – Miercurea Ciuc și acces la DN 2 (E 85). Drumul județean DJ 115 face legătura între Onești și Cașin. Aceste căi de comunicație fac legătura atât cu teritoriul înconjurător, cât și cu principalele zone ale județului și ale țării.
Principalele legãturi feroviare sunt: spre vestul țãrii – Comãnesti – Tg. Mureș, Comãnești – Miercurea Ciuc – Brașov, spre sud – Adjud – Focșani – Buzãu – București, spre nord – Adjud – Bacãu – Roman – Suceava, spre est – Adjud – Bacãu – Roman – Iasi.
Aeroportul cel mai apropiat este la 50 de km de Onești, la Bacãu și deservește atât rute interne, cât și internaționale.
Distanțe
Distanța rutieră față de orașe importante:
► Onești – Bacău, 53 km
► Onești – Moinești, 49 km
► Onești – Adjud, 39 km
► Onești – Galați, 165 km
► Onești – Brașov, 128 km
► Onești – Iași, 182 km
► Onești – Suceava, 203 km
► Onești – Piatra Neamț, 100 km
► Onești – Cluj, 373 km
► Onești – Timișoara, 575 km
► Onești – Constanța 367 km
Fig nr.5: Harta României- distanțe rutiere
Distanțe față de capitale importante:
► Onești – Chișinău, 300 km
► Onești – Budapesta, 825 km
► Onești – Roma, 2057 km
► Onești – Madrid, 3357 km
► Onești – Londra, 2547 km
► Onești – Viena, 1070 km
► Onești – Luxemburg, 1783 km
► Onești – Varșovia, 965 km
► Onești – Belgrad, 706 km
► Onești – Praga, 1354 km
► Onești – Oslo, 2730 km
► Onești – Stockholm, 2780 km
► Onești – Moscova, 1622 km
► Onești – Atena, 1522 km
► Onești – Paris, 2313 km
► Onești – Berna, 1941 km
► Onești – Praga, 1354 km
► Onești – Minsk, 1116 km
► Onești – Berlin, 1703 km
► Onești – Bratislava, 1027 km
► Onești – Sofia, 653 km
► Onești – Lisabona, 3909 km
► Onești – Amsterdam, 2225 km
Fig nr.6: Harta Europei
Fig nr.7: Drumuri naționale care fac legătura dintr Onești și alte localități
Prin Onești trece Drumul european E574, care face legătura între Craiova și Bacău. Drumuri naționale care fac legătura dintre Onești și alte localități:
Drumul național 11 – leagă orașul Onești de Bacău, Târgu Secuiesc și Brașov;
Drumul național 11A – leagă orașul Onești de Bârlad -99 km
Drumul național 12A – leagă orașul Onești de Miercurea Ciuc, Comănești
CADRUL NATURAL
Relieful
Municipiul Onești este așezat în vecinătatea estică a Carpaților Orientali, în zona de confluență a râurilor Trotuș, Tazlău,Oituz și Cașin. Vatra municipiului Onești s-a dezvoltat în zona dealurilor subcarpatice, în depresiunea Tazlău –Cașin, pe terasa inferioară și medie a râurilor care traversează localitatea. Altitudinile caracteristice sunt cuprinse între 175 –395 m.
Fig nr.8: Harta reliefului județului Bacău
Fig nr.9: Harta reliefului județului Bacău
Aspecte geormorfologice și geologie
Din punct de vedere geomorfologic, Municipiul Onești face parte din unitatea dealurilor subcarpatice, fiind așezat la confluența râurilor Tazlău și Trotuș, cu afluenții Oituz și Cașin.
Pe partea dreaptă a rîurilor Trotuș și Tazlău sunt dezvoltate terase neexistând pericol de inundații, singurele zone cu risc de inundații fiind reprezentate de lunca inundabilă adiacentă albiilor majore ale râurilor.
Zona A – Albia majoră și lunca inundabilă
Râurile Trotuș, Tazlău, Cașin și Oituz au, în general, un curs stabil și bine conturat în această zonă, efectuându -se în ultimii ani indiguiri. S-a conturat astfel cea mai mare parte a albiei majore și a luncii inundabile a fiecărui râu, cunoscându-se zone cu interdicție pentru construcții.
Zona I – Terasa inferioară
Zona inferioară cuprinde vatra construibilă, cartierele și zona industrială. Cotele terasei variază între 210 –215 m, înclinarea suprafeței fiind redusă și conformă cu panta de curgere a râurilor. Stratificarea terenului de fundare este uniformă și cuprinde stratul grosier de terasă, construit din pietriș cu bolovăniș și nisip, în cea mai mare parte uscat și îndesat. La adâncimea de 4 –7 m se găsesc stratele de bază formate din argile marnoase stratificate în alternanță cu benzi de gresie și marne. Pe capetele stratelor de bază se găsește acumulată o mică pânză de apă subterană cu un debit redus și neuniform. Capacitatea portantă a terenului de fundare din această zonă este foarte ridicată.
Zona M – Terasa medie
Terasa medie este identificată doar în partea de sud – est a municipiului, precum și o fâșie mică în partea de nord – vest.
Cotele terasei sunt de 220 –224 m. Stratele de bază se află la 6 –8 m cuprinzând un strat grosier și în apropierea suprafeței un strat de praf nisipos sau nisip prăfos sau argilos, uscat și cu o capacitate portantă relativ redusă. Apa subterană, sub aceiași formă ca și pe terasa inferioară,este cantonată tot la baza stratului grosier, la contactul acesteia cu rocile de bază.
Zonă S – Terasa superioară
Terasa superioară se află în partea sudică, având o cotă de 260 – 264 și racordându – se la dealurile subcarpatice din partea sudică fără o delimitare clară a contactului dealuri –terasă.
Structura terasei este dominată de un strat prăfos–argilos, cu grosime de cca. 10 m pe alocuri cu caracter loessoid și de sensibilitate la umezire de categorie A.
Zona D – dealurile subcarpatice din partea vestică și estică
Terminația teraselor, în special medie și superioară, se produce la contactul neregulat cu dea lurile din partea vestică a municipiului –Dealurile Buhoci, Cuciur și Bucium, în partea estică versanatul deluros pornește imediat după terasa inferioară, pe alocuri albia majoră a Tazlăului găsindu-se la baza taluzului dealurilor
Solurile
Solul, considerat și „ecosistem specific”, constituie totuși,” principalul element biotopic al agrocenozelor județului. El este suportul mecanic și nutritiv, spațiul în care plantele de cultură își pot manifesta existența, dar și productivitatea”.
Prin sol, plantele se aprovizionează aproape în întregime cu apă și elemente nutritive. Principala resursă a solului în raport cu plantele o reprezintă „fertilitatea lui”. De aceea, spunem că nivelul producțiilor se corelează întotdeauna pozitiv cu „starea de fertilitate a solului” – stare condiționată de factorii naturali, iar în ultimele decenii din ce în ce mai mult și de intervențiile antropice.
Tipurile de sol prezente sunt reprezentate de cernoziom și roci sedimentare (nisip și pietriș).
Cernoziomurile se deosebesc prin caracterul acumulativ, bine humificat (la adîncimea de 80-100 cm continutul de humus depăsește 1%) structurat și afînat (molic). Regimul de umiditate – periodic percolativ si nepercolativ. Reacția solului este neutră sau slab alcalină. Cernoziomurile se formează sub păduri preponderant quarcete și cu înveliș ierbos. Profilul cernoziomului are caracter molic relativ humnificat.
Fertilitatea solului este asigurată de însușirile fizice, hidrofizice și biochimice, având un conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile.
Hidrografia
Municipiul Onești se află în bazinul hidrografic al Trotușului, având ca principali afluenți râul Tazlău (fig nr.11 ) pe partea stângă și pe partea dreaptă pâraiele Oituz și Cașin.
Râurile menționate au un curs cu debit mediu – mic cu mari variații funcție de anotimp, de perioadele de secetă și, implicit, de perioadele cu ploi abundente.
Nivelul pânzei freatice variază funcție de relief, astfel că în zonele luncă pânza freatică se găsește la 3 –4 m, pe terasele vechi din cauza grosimii depozitelor de aluviuni se găsește la 10 m, în sud – estul teritoriului la 2 –3 m, iar pe dealurile Perchiu și Slobozia ajunge la 20 m.
Fig nr.10: Râul Trotuș
Râul Trotuș – izvorăște în Cl. Păltiniș, (jud. Harghita) si are o lungime totală de 158 km, din care 125 km, în județul Bacău, între localitățile Făgetu de Sus și Slobozia, având un bazin cu o suprafață de 4.440 kmp, ( 90 % în județul Bacău). Principalii săi afluenți sunt:
pe stânga: Asăul și Tazlăul, ambele cu izvoarele în m-ții Goșmanu – jud. Neamț;
pe dreapta: Sulta (izv. Vf. Ghempar), Ciobănus, (izv. Vf. Viscol), Uzul (izv. Vf. Alb jud. Harghita), Dofteana (izv. Vf. Nemira Mare și Vf. șandru Mare), Slănicul (izv. Vf. Ghempar, cu 16 izvoare minerale pe cursul superior unde s-a dezvoltaț stațiunea Slănic Moldova), Oituz (izv. Vf. Mușat jud. Vrancea), Cașinul (izv. Vf. Clăbuc și Zboina Neagră), Bogdana, Căiuți și Bâlca (care datorită debitului mic și a rocilor permeabile seacă destul de frecvent).
Râul Tazlău este un curs de apă, afluent al râului Trotuș. Pe cursul superior are două ramuri: Tazlăul Mare și Tazlăul Sărat. După confluența acestora, în dreptul comunei Tescani, râul poartă denumitea de Tazlău. Barajul Belci, care a cedat în 1991, fusese construit pe râul Tazlău.
Fig nr.11: Râul Tazlău în Onești (cartier Slobozia)
Fig nr.12: Râul Trotuș
Fig nr.13: Râul Cașin
Debitul mediu multianual pe perioada ultimilor 30 de ani, este:
râul Trotuș: la ieșire este de 33,0 mc/s;
râul Tazlău: 6,0 mc/s;
râul Uz: 5,2 mc/s;
pentru râul Oituz: 3,4 mc/s;
Volumul maxim scurs pe sezoane se înregistrează în general primăvara (45 – 50 % din volumul mediu anual), iar cel minim iarna (11 – 12 % din volumul mediu anual).
Lacurile – cele mai multe, au luat naștere ca urmare a amenajărilor făcute pe râurile:
Uz: Poiana Uzului (Vol= 9,3 mil.mc);
Tazlău: Barajul Belci (Vol = 12 mil. mc), actualmente avariat.
Fig nr.14: Barajul Belci Fig.nr.15: Barajul Poiana Uzului
Clima
Datorită reliefului și poziției sale geografice, zona municipiului Onești se caracterizează printr – o climă temperat – continentală cu o temperatură medie anuală de 9,2 grade C, iar precipitațiile anuale au o valoare de 654 m3. Temperaturile, în general, sunt cuprinse între – 25 grade Celsius, pe timpul iernii și + 35 grade Celsius, pe timpul verii. Vânturile cele mai frecvente bat pe direcția vest și sud –vest.
Condiții meteo – Statistica meteo oferită de Stația Meteo Bacău 3 arată următoarea situație:
Tabel nr.2: Statistica meteo stația Bacău 3
Cea mai caldă lună, în municipiul Onești, în raport cu media multianuală a fost luna iunie, lună în care s-a depășit cu 1-1,5°C valorile normale pentru această perioadă. Temperaturile maxime și cele minime, atât la aer cât și la sol, de stația meteorologică s-a încadrat în limite normale pentru această perioadă a anului.
În ceea ce privește precipitațiile în cele șase luni analizate excepție făcând luna martie, când s-au înregistrat cantități de precipitații de 4-5 ori mai mici decât media multianuală, deci luna poate fi caracterizată ca fiind excesiv de secetoasă. Lunile aprilie, mai si iunie au fost ploioase cantitățile de precipitații căzute depășind media multianuală cu 15-25 l/mp.
Valorile înregistrate pe stațiile de automonitorizare prezintă următoarele situații:
Direcția și viteza vântului sunt parametri meteorologici foarte importanți, știut fiind faptul că vântul transportă noxele atmosferice dinspre sursele de emisie spre ariile învecinate sau mai îndepărtate, inclusiv pe distanțe lungi, de sute și chiar mii de km.
Fig.nr.16: Roza vânturilor – stația BC 3, semestrul I 2012
În zona ariei de reprezentativitate a stației BC 3 din municipiul Onești dominant a fost vântul din direcția S-E. Calmul atmosferic a înregistrat un procent de 54,83 % din valorile orare măsurate la stația BC 3 în perioada semestrului I 2012.
Vânturile dinspre est sunt uscate și calde vara și foarte reci iarna (crivățul)
Radiația solară, constituie sursa energetică principală în geneza și evoluția diferitelor procese naturale. Se prezintă sub forma radiațiilor directe, difuze, atmosferice. Importanță mare are gradul de opacitate al masei de aer din troposferă, caracteristicile locale, regionale și zonale ale albedoului.
Durata de strălucire a Soarelui, prezintă valori cuprinse între 1 800 și 2 000 ore pe an, fiind de terminată de gradul de claritate a masei de aer prin care trec razele solare.
Radiația solară globală înregistrează valori medii anuale de 12,7 kcal/cm.p.Valorile medii anuale cele mai mici se ating în luna decembrie (cca.3 kcal/cm.p), iar cele maxime în luna iulie (18,5kcal/cm.p)
Regimul precipitațiilor atmosferice prezintă variații anualel, sezoniere și lunare destul de importante. Cantitățile medii anuale cresc de la 550 mm la 1000 mm. Cantitățile medii anuale ale lunii iulie sunt cuprinse între 60-100 mm iar în luna ianuarie între 30-60 mm.
Rezervații naturale
În imediata vecinătate a municipiului Onești se află Rezervația naturală Perchiu cu o suprafață de 206,47 ha care este situată la altitudinea de 200 –397,7 m, încadrându-se în zona de silvostepă a Câmpiei Române, Subcarpații Moldovei. A fost declarată arie protejată prin H.C.J. nr. 18 / 1995.
Fig nr.17: Dealul Perchiu – vedere panoramică
Fig nr.18: Dealul Perchiu – vedere panoramică
Prin H.G. nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone, a fost reconfirmat regimul special de protecție și conservare pentru suprafața de 206,47 ha din zona Dealul Perchiu, suprafață care constituie rezervație naturală.
Protecția și conservarea bunurilor naturale din perimetrul ariilor naturale protejate și din zona de protecție a acestora este reglementată de prevederile O.U. nr.195/2005 – privind protecția mediului, modificată și a O.U. nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, modificată și completată prin Legea nr. 462/2001 în prezent conform Ordonanței de Urgenta nr. 57 / 2007. Conform Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr.850/2003, a fost respectată procedura de încredințare a custodieie ariei protejate către Direcția Silvica Bacău prin Ocolul Silvic Livezi.
Principalele habitate din aria protejată sunt:
Tabel nr. 3 : Tipuri de habitate
Grafic nr. 3 : Tipuri de habitate
Flora
În municipiul Onești au fost identificate 596 specii de angiosperme. Caracterul particular al florei reiese din procentul mare de specii sud – estice (32,3 %) care, pe fondul florei euroasiatice (73,6 %) prelevează asupra speciilor nordice și central europene (23,2 %) deși masivul este situat în zona forestieră subcarpatică. Această particularitatea pledează pentru ipoteza originii relictarea speciilor termofile.
Fauna
Fauna este cea caracteristică bazinului Trotușului, unde întâlnim:
-mamifere: viezure, vulpe, veveriță, iepure;
-păsări: rândunică, pupăză, dumbrăvioară, barză albă, ulii, cucuvele;
-târâtoare, rozătoare, insecte.
Conform Ordonanței de Urgență nr. 57 / 2007 (această ordonanță abrogă O.U. nr.236/2000), privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, versiunea consolidată din 2011 sunt protejate următoarele specii care fac parte din Rezervația Naturală Perchiu :
◘ mamifere, 13 specii
◘ păsări, 81 specii
◘ reptile, 5 specii
◘ amfibieni, 5 specii
◘ nevertebrate, 5 specii
◘ plante, 1 specie
FACTORII DE MEDIU
Calitatea mediului reprezintă “ansamblul caracteristicilor cantitative și calitative ale acestuia, în raport cu poluarea rezultată din procesele naturale și activitățile antropice”.
Prin calitatea mediului se întelege starea acestuia la un moment dat rezultată din integrarea tuturor elementelor sale structurale și funcționale capabilă să asigure o ambianță satisfăcătoare multiplelor necesități ale vieții omului. Calitatea mediului rezultă din implantarea structurilor umane artificiale în structurile naturale.
Orice tip de mediu poate fi caracterizat printr-un câmp de toleranță ale cărei limite sunt date de starea sa naturală și un camp de imprăștiere reprezentând diferite intensități ale impactului uman. O calitate superioară a mediului pentru una sau mai multe forme de utilizare este asigurată atâta timp cu cât campul de imprăștiere este mai mic decat câmpul de toleranță. Cu cât câmpul de imprăștiere se extinde cu atât mediul se îndepărtează de la starea inițială, apărând tulburari cu consecinte nefaste. Păstrarea unei bune calități a mediului se poate realiza numai prin menținerea capacității naturale a sistemului ambiental de “a metaboliza” elementele artificiale introduse de om în fluxurile energetice și substantiale.
Ca factori de mediu cu acțiunea pozitivă asupra municipiului Onești menționăm râurile Trotus și Cașin care străbat acest oraș, existența spațiului verde reprezentat îndeosebi de parcul municipal, aliniamentelor stradale și scuar-uri prezente pe Bdv. Oituz, cu rol în eliberarea de oxigen și absorbție a pulberilor sedimentabile și în suspensie. Factori cu acțiuni negative: traficul intens pe de Bdv. Oituz și Republicii și sursele industriale (platforma Borzești).
Calitatea aerului
Calitatea aerului
Calitatea aerului în județul Bacău este monitorizată prin măsurători continue în trei stații automate amplasate în zone reprezentative pentru tipurile de stații existente.
În scopul diseminării în timp real a informației privind calitatea aerului, sistemul este dotat și cu un panou electronic de afisaj exterior, care este amplasat în zona centrală a municipiului Bacău, și un display care este amplasat în interiorul Primăriei municipiului Onești.
Fig nr.19:Stațiile meteo în județul Bacău
Rețeaua automată de monitorizare a calității aerului la nivelul județului Bacău este formată din următoarele tipuri de stații:
BC 1: stație de tip urban, situată în Bacău -str. Războieni,nr.11
BC 2: stație de tip industrial, situată în Bacău -str. Izvoare nr.1bis
BC 3: stație de tip industrial, situată în Onești -str. Cauciucului nr.1
Monitorizarea stării de mediu arată că politica de îmbunătățire a parametrilor de mediu oferă posibilitatea atingerii țintelor de mediu stabilite.
S-au înregistrat progrese în privința limitării emisiilor de noxe în atmosferă și a substanțelor poluante în apele curgătoare și în pânza freatică din partea marilor consumatori de energie și a marilor poluatori. Prin aceste etape progresive se urmărește aducerea nivelului de poluare la nivelul solicitat de normele europene în vigoare.
Devenind membră a Uniunii Europene, România trebuie să își armonizeze legislația națională cu cea a Uniunii Europene. Acest proces de armonizare implică diferite directive europene în domeniu protecției mediului înconjurător și a calității aerului. Directiva Consiliului nr. 96/62/CE și directivele ce converg din aceasta, respectiv cele care privesc valorile limită pentru SO2, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie și Pb în aerul atmosferic, valorile limită pentru benzen și monoxid de carbon în aer, poluarea aerului cu ozon, sunt deja ranspuse în legislația din România.
Calitatea aerului este monitorizată printr-o stație automată amplasată într-un singur punct pe raza municipiului Onești, unde nu au fost înregistrate până în prezent depășiri ale CMA la nici un indicator analizat în anul 2012.
Stația Bacău 3 – stație de tip industrial, este amplasată în municipiul Onești – cartier TCR- strada Cauciucului:
evaluează influența activității industriale dezvoltate în partea de E-NE a municipiului Onești, asupra calității aerului;
raza ariei de reprezentativitate este de 100 m – 1km;
poluanții monitorizați sunt: poluanții monitorizați sunt dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx/NO/NO2), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), benzen, pulberi în suspensie (PM10) și parametrii meteo (direcția și viteza vântului, presiune, temperatură, radiația solară, umiditate relativă, precipitații.
Pe axele principale de circulație care traversează orașul pe direcțiile est –vest și nord –sud, la orele de vârf cu circulație intensă, poluarea cu noxe de eșapament atinge valori ridicate, care însă se încadrează în limitele normale. Municipiul Onești beneficiază de o centură de ocolire pentru traficul greu. Lipsa unei astfel de centuri ocolitoare care să descongestioneze traficul separând fluxul de tranzit/transporturi de mărfuri înspre alte centre din regiune de circulația internă ar fi determinat ca traficul de tranzit să se desfășoare pe străzile municipiului Onești perturbând circulația în municipiu și ar fi ridicat gradul de poluare peste limitele admise.
În continuare sunt prezentate informații sintetice privind poluanții monitorizați în semestrul I 2012, care ilustrează calitatea aerului în raport cu pragurile de calitate ( valori limită, valori țintă, praguri de alertă sau de informare ) stabilite în legislație pentru fiecare poluant.
Tabel nr. 4 : Calitatea aerului ambiental în semestrul I 2012
Dioxidul de sulf – valorile înregistrate în perioada ianuarie-iunie 2012 pentru SO2, în urma măsurătorilor realizate la stația BC3 s-au situat cu mult sub valoarea limită zilnică pentru protecția sănătății (125 μg/mc), conform Ordinului M.A.P.M. nr. 592/2002. Valoarea maximă zilnică înregistrată în semestrul I 2012, la stația BC 3 de 20,16 μg/mc.
Valoarea maximă orară a fost de 66,38 μg/mc și a fost înregistrată la stația BC 3 în luna februarie 2012.
Fig nr.20 : Evoluția concentrațiilor medii semestriale de SO2 în semestrul I 2012 comparativ cu semestrul I 2011.
Se constată o scădere a valorii medii a semestrului I 2012 pentru măsurătorile realizate la stația BC 3, comparativ cu media semestrului I 2011.
Dioxidul de azot – concentrațiile medii orare înregistrate s-au situat mult sub valoarea limită pentru protecția populației (200 µg/m3), cât și sub pragul inferior de evaluare a calității aerului conform Ordinului M.A.P.M. 592/2002. Valoarea maximă orară la stația BC 3 a fost de 77,70 μg/mc, în ianuarie. Valoarea maximă zilnică înregistrată în semestrul I 2012, la stația BC 3 a fost de 40,02 μg/mc.
Fig nr.21 : Evoluția concentrațiilor medii semestriale de NO2 în semestrul I 2012, comparativ cu semestrul I 2011.
Concentrațiile medii de NO2 pe semestrul I 2012 au fost în creștere față de cele din semestrul I 2011 în cazul măsurătorilor realizate la stația BC3 ca urmare a creșterii traficului rutier în Onești.
Monoxidul de carbon – valorile înregistrate în perioada ianuarie-iunie 2012 pentru CO, în urma măsurătorilor la cele două stații automate s-au situat sub valorile admise de către OM 592/2002 ( limita la 8 h =10 mg/mc ).
În semestrul I 2012 s-au înregistrat următoarele valori maxime zilnice ale mediilor pe 8 ore: stația BC 3 – 2,10 mg/mc.
Valoarea maximă orară a fost de 4,01 mg/mc la stația BC 3, în luna februarie.
Fig nr.22: Evoluția concentrațiilor medii semestriale de CO în semestrul I 2012, comparativ cu semestrul I 2011.
Concentrația medie de CO pe semestrul I 2012 a fost în creștere față de cea din semestrul I 2011 în cazul măsurătorilor realizate la stația BC3 care a funcționat pe semestrul I 2012. Poluantul CO rezultă din arderea incompletă a combustibililor și alături de benzen este considerat ca făcând parte din categoria poluanților specifici rezultați din trafic.
Ozonul – valorile înregistrate pentru ozon în urma măsurătorilor realizate la stația BC3 în perioada ianuarie – iunie 2012 au fost scăzute. Nu s-au semnalat depășiri ale pragului de alertă de 240 μg/mc și nici ale pragului de informare de 180 μg/mc – medie orară. De asemenea, concentrațiile de ozon au fost sub obiectivul pe termen lung pentru protecția sănătății umane.
În medie, cele mai ridicate valori ale concentrației de ozon s-au înregistrat în perioada mai-iunie, perioadă cu temperaturi mai crescute și durată mai mare de iluminare diurnă, factori care favorizează reacțiile fotochimice de formare a ozonului.
Fig nr.23: Evoluția concentrațiilor medii semestriale de ozon în semestrul I 2012, comparativ cu semestrul I 2011.
Concentrațiile de ozon în atmosferă sunt variabile în funcție de anotimp, de condițiile meteorologice (radiația solară și umiditatea fiind factorii favorizanți ai reacțiilor fotochimice ) și de prezența precursorilor organici ai ozonului
Concentrațiile medii de ozon pe semestrul I 2012 au fost în scădere față de cele din semestrul I 2011, în cazul măsurătorilor realizate la stația BC3.
Benzenul – sursele de proveniență a benzenului sunt reprezentate în general de motoarele cu ardere internă, în urma arderilor incomplete (trafic auto), situație reprezentativă pentru zona urbană (BC 1). În ceea ce privește stația BC 3, stație de tip industrial, consemnăm că față de sursele amintite mai sus se mai adaugă emisii difuze provenite din evaporarea combustibililor la stocare și transfer, din arderea lemnului și din unele procese industriale, specifice în activitățile desfășurate pe platforma industrială Onești.
Valorile înregistrate în luna iulie 2012 pentru benzen, în urma măsurătorilor, la stația BC3 nu au înregistrat depășiri ale limitei anuale.Valoarea maximă orară a fost de 2,24 μg/mc, fiind semnalată la stația BC 3.
Fig nr.24: Evoluția concentrațiilor medii semestriale de benzen în semestrul I 2012, comparativ cu semestrul I 2011
Concentrația medie de benzen pe semestrul I 2012 a fost în scădere față de cea din semestrul I 2011, în cazul măsurătorilor realizate la stația BC3
Pulberi în suspensie PM 10 ( măsurători nefelometrice )
Stația BC 3,perioada 01.01.2012-30.06.2012
Fig nr. 25: Dispunerea cronologică a precipitațiilor și a concentrațiilor medii zilnice de PM 10, în semestrul I 2012, Sursa: Raport privind calitatea factorilor de mediu în județul Bacău ianuarie – iunie 2011-2012 oferit de Agenția Regională pentru protecția mediului Bacău
.
Din graficul de mai sus ( fig nr. 25 ) se observă, din punct de vedere al corelației concentrațiilor de PM10 cu volumul de precipitații, că valorile mari la PM10 au fost înregistrate în marea lor majoritate în zilele în care nu s-au semnalat precipitații. Zilele cu precipitații au fost caracterizate de valori mai scăzute ale concentrațiilor de PM10 față de cele din perioadele de dinainte și de după căderea precipitațiilor.
Stația BC 3,perioada 01.01.2012-30.06.2012
Fig nr.26: Dispunerea cronologică a vitezei vântului și a concentrațiilor medii zilnice de PM10, în semestrul I
2012, Sursa: Raport privind calitatea factorilor de mediu în județul Bacău ianuarie – iunie 2011-2012 oferit de Agenția Regională pentru protecția mediului Bacău
Între viteza vântului și concentrația atmosferică de PM10 există legături de interdependență. Urmărind relația complexă neliniară dintre concentrația de PM10 și viteza medie a vântului din graficul de mai sus ( fig nr.26 ) se observă că, în cazul în care viteza vântului scade sub 1,5-2 m/s aceasta devine favorizantă pentru creșterea concentrațiilor de PM10 în atmosferă. Deci, situațiile de calm atmosferic sau cele în care viteza vântului este foarte mică sunt de regulă favorizante creșterii valorice a indicatorului PM10, în timp ce situațiile cu viteze mai ridicate ale vântului sunt asociate mai degrabă, cu excepția situațiilor în care resuspendarea pulberilor nu este posibilă, cu valori mai scăzute ale concentrațiilor de PM10.
Fig nr. 27: Evoluția concentrațiilor medii semestriale de PM10 în semestrul I 2012, comparativ cu semestrul I 2011.
Concentrațiile medii de PM10 ( măsurători nefelometrice ) pe semestrul I 2012 au fost în scădere față de cele din semestrul I 2011, în cazul măsurătorilor realizate de la stația BC.
Pulberi în suspensie PM 2,5 – datorită dimensiunilor reduse, pulberile PM2,5 intră în categoria pulberilor respirabile, care pot pătrunde și se pot acumula la nivelul alveolelor pulmonare provocând grave probleme de sanătate, astmul și diversele forme de cancer pulmonar fiind cele mai des întâlnite afecțiuni depistate în zonele cu poluare accentuată cu pulberi.
Prin Directiva 2008/50/EC se ia ca punct de reper particulele cu diametrul mai mic decat 2,5 micrometri (n.r. – PM2,5). În aceste condiții, directiva impune statelor membre ca, până la 1 ianuarie 2015, valoarea limită a emisiilor de pulberi în suspensie să fie de cel mult 25 μg/mc, ca medie anuală, iar în 2020 aceasta să scadă până la 20 μg/mc.
Evoluția pulberilor în suspensie PM2,5 – măsurători gravimetrice în semestrul I 2012 este prezentată în fig. .
Fig nr. 28: Evoluție PM2,5 – măsurători gravimetrice în semestrul I 2012, Sursa: Raport privind calitatea factorilor de mediu în județul Bacău ianuarie – iunie 2011-2012 oferit de Agenția Regională pentru protecția mediului Bacău
Valoarea zilnică maximă, măsurată pe parcursul semestrului I 2012 a fost de 37,19 μg/mc și s-a înregistrat în luna martie.
Calitatea apelor
Caracterizarea calității apelor s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii Apelor nr. 107/1996 cu modificările și completările ulterioare și prescripțiile tehnice stabilite prin “Normativul privind clasificarea calității apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă“ aprobat prin Ordinul nr. 161 din 16.02.2006.
Notă : Clasa de calitate Starea ecologică
I foarte bună
II bună
III moderată
IV slabă
V proastă
Calitatea apelor subterane înregistrază puncte critice în zona platformei industriale Borzești, în restul teritoriului apa având caracteristici normale.
Calitatea apei potabile în oraș este bună, tipul sursei de alimentare fiind bazinul de acumulare, respectiv Barajul Dărmănești situat în amonte de municipiul Onești (Valea Uzului)
Barajul "Poiana Uzului" este rezervație sanitară, având ca scop aprovizionarea cu apa potabilă a orașelor: Dărmănești, Tg.-Ocna, Onești și parțial a Bacăului.
Calitatea apei de suprafață
Încadrarea secțiunilor de control, pe clase de calitate, conform Ordinului nr.161/2006 pentru aprobarea „Normativului privind clasificarea apelor de suprafață în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă”, s-a făcut pe baza rezultatelor monitorizării preluate de la A.B.A. Siret și este prezentată în tabelul nr.
Principalele râuri monitorizate de către Administrația Bazinală de Apă "Siret" Bacău sunt: Bistrița, Siret și Trotuș. În perioada semestrului I 2012 calitatea apei a fost urmărită în șase secțiuni de supraveghere.
Calitatea apelor acestor râuri este influențată de gradul de epurare a apelor uzate evacuate de către operatoriii economici din zonă. În ce privește râul Trotuș, impact asupra calității acestuia au platformele industriale Onești-Borzești, Grup Zăcăminte Moinești și Comănești, un aport având și apele menajere provenite de la stațiile de epurare ale orașelor Tg.Ocna și Slănic Moldova.
Încadrarea secțiunilor în cele cinci de calitate s-a făcut ținând cont de următoarele grupe:
Regim de oxigen
Nutrienți
Salinitate
Poluanți toxici specifici de origine naturală
Alți indicatori chimici relevanți.
Indicatorii de calitate luați în calcul pentru râul Trotuș:
râul Trotuș – Vrânceni
R.O.: O2, CBO5, CCOMn;
G.M.: reziduu, cloruri, sulfați, calciu, magneziu, calciu, sodiu;
T.S.: amoniu, azotați, azotiți, fenoli, fier, fosfor.
Tg. Ocna
R.O.: O2, CBO5, CCOMn, CCOCr;
G.M.: reziduu, cloruri, sulfați, calciu, magneziu, sodiu;
T.S.: amoniu, azotați, azotiți, fenoli, fier, fosfor, detergenți;
Tabel nr.5:Clasificarea râului Trotuș în clasa de calitate generală
Tg. Ocna: apa s-a încadrat în limitele clasei a -III-a de calitate generală (moderată), iar din punct de vedere al substanțelor organice apa s-a încadrat în clasa a -III- a de calitate: CBO5 (10,7 mg/l ), CCOMn ( 21,0 mg/l ), CCOCr ( 33,9mg/l).
Vrânceni: apa s-a încadrat în clasa a-II-a de calitate generală (bună), în luna ianuarie, în această secțiune de control nu s-au monitorizat substanțele prioritar periculoase
Calitatea apei freatice
Din monitorizarea efectuată de Chimcomplex SA Borzești la 20 de foraje s-a constatat pe parcursul anului 2012 că, încărcarea organică rămâne o problemă prin depășirile permanente înregistrate la indicatorul CCOCr.
Din monitorizarea efectuată de SC Energy Biochemicals SA – Sucursala Onești la cele 7 foraje de control s-au semnalat pe parcursul anului 2012 depășiri la indicatorii: CCOCr și suspensii.
Calitatea apei uzate
Datele sunt furnizate de către S.G.A. Bacău.
Operatorii economici care au înregistrat depășiri la indicatorii investigați în perioada semestrului I 2012 sunt prezentați în tabelul nr.6.
Tabel nr. 6: Operatorii economici
Gestionarea deșeurilor
Cuprinde toate tipurile de deșeuri menajere, deșeuri comerciale asimilabile celor menajere, deșeuri voluminoase, deșeuri din gradini și deșeuri din curățenia stradală. Sunt adăugate fluxuri specifice de deșeuri cum ar fi deșeuri din construcții si demolari.
Colectarea deșeurilor de realizează predominant în ghene și containere de gunoi (în preajma blocurilor de locuințe – Bdv. Oituz și Bdv. Republicii), dar și în coșuri de gunoi prezente pe arterele stradale.
De asemenena întâlnim și zone cu probleme în depozitarea necontrolată a deșeurilor. Aceste situații le întâlnim pe str. Libertății, nr.1 (gunoaie neridicate la timp).
În municipiul Onești, serviciul de salubritate este prestat de o societate particulară specializată în domeniu, care asigură servicii de colectare, transport și depozitare a deșeurilor menajere.
În ultimii ani, cantitățile de deșeuri menajere și similare acestora au fost și sunt în continuare problema principală de mediu cu care se confruntă administrațiile locale, neexsistând centre de depozitare adecvare normelor, iar cantitatea de deșeuri este în continuă creștere.
De asemenea, în municipiul Onești sunt organizate puncte de colectare selectivă a deșeurilor în număr de 90, dotate cu recipienți destinați colectării deșeurilor organice (eurocontainere metalice de 1,1 mc) în număr aproximativ de 340, un număr de 137 europubele cu capacitatea de 240l destinate colectării separate a deșeurilor din hârtie și carton și un număr de 137 de europuble destinate colectării Pet-urilor.
Deșeurile provenite din construcții sunt colectate în containere de 4 m3 la solicitarea operatorilor din construcții. Deșeurile din echipamente electrice și electronice se colectează săptămânal, în fiecare zi de joi a săptămânii, persoanele fizice și juridice sunt informate trimestrial cu privire la colectarea acestor deșeuri, prin postul local de TV sau prin informare către asociațiile de proprietari.
Municipiul Onești are amenajat un spațiu special pentru depozitarea DEEE-urile, aflat la sediul S.C. SERVSAL S.A., conform legislației, Directiva Consiliului nr.2002/95/EC privind restricționarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamente electrice și electronice, transpusă prin H.G. nr.448/2005 modificată. Pe străzile orașului au fost montate 100 de coșuri de gunoi stradale.În anul 2010 cantitatea de deșeuri colectată de la populație și agenți economici a fost de 10.700 tone.
Curățenia stradală a orașului este efectuată de personalul angajat în cadrul Direcției domeniului public care are ca atribuții curățarea / măturarea străzilor, asanarea gunoaielor din depozite neautorizate situate periferic, întreținerea diurnă a curățeniei stradale, colectarea si transportul gunoiului. Deszăpezirea și combaterea poleiului care se efectuează cu ajutorul agenților economici sau cu forțe proprii.
Tabel nr.7: Raportare lunară privind cantitatea de deșeuri generetă/valorificată/eliminată
Depozitarea deșeurilor
a) Depozite municipale
Deșeurile municipale sunt sunt tranportate la Depozitul Ecologic Bacău.
Fig. nr 29: Depozitul Ecologic Bacău
b) Depozite pentru deșeuri de producție
În prezent se află în operare:
un depozit neconform de zgură și cenușă CET Bacău
depozitul ecologic pentru deșeuri nepericuloase de la SC CHIMCOMPLEX BORZEȘTI SA la care s-a început operarea din iunie 2010. Fig nr.30: Depozitul ecologic Bacău
Incinerarea deșeurilor periculoase
În regiune există:
– două incineratoare pentru deșeuri periculoase:
– SC Mondeco SRL Suceava
– SC Superstar Com SRL Rădăuți
– o instalație de co-incinerare: Carpatcement Holding SA-Fabrica Bicaz.
Deșeuri medicale
Toate instalațiile neconforme pentru incinerarea deșeurilor medicale cuprinse în HG 268/2004 au încetat activitatea de incinerare; deșeurile medicale periculoase sunt colectate și transportate de către firme autorizate, la cele 2 incineratoarele ecologice autorizate:
SC MONDECO SRL Suceava
SC SUPERSTAR COM Radăuți
Pentru transportul acestui tip de deșeuri , la nivelul municipiului Onești sunt autorizate următoarele firme:
SC OLE STAR SRL (sediul Bacău str.B-dul Unirii, nr.13)
SC CON ZACOROM SRL (sediul Bacău str.Mioritei, nr 11)
De asemenea, în regiune, trei spitale au achiziționat instalații de sterilizare prevăzute cu tocător, pentru eliminarea preliminara a deșeurilor medicale periculoase, și anume:
Spitalul Municipal de Urgențe Moinești
Spitalul de Pneumoftiziologie Bacău
Spitalul Județean de Urgență Bacău
Deșeurile periculoase
Transportul deșeurilor, este reglementat de HG 1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României și se realizează de firme specializate și autorizate pentru acest tip de activitate.
Aceste firme, care transportă și alte categori de deșeuri decât deșeurile medicale sunt:
Județul Bacău : SC LIVIANDRE PRODCOM SRL Bacău str. Abatorului nr. 4
SC DENY TRANS SRL Bacău str.Trandafirilor, bl.1, sc.C, ap.15
SC TISECO SRL Bacău, s str.Calea Românului, nr.39
SC GLENCORA IMPEX SRL Bacău, str. Calea Moinești, nr.26
SC Quartec Grup SRL Bacău, str. Chimiei nr 6,
SC STELCOM PROD SRL Comănești, str. M. Viteazu, nr. F2/2
OMV PETROM SA București-EPS Departamentul de logistică – secția de transport Comănești
OMV PETROM SA București-EPS Departamentul de logistică – secția de transport Zemeș
Deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE)
Conform noillor prevederi legislative, HG 1037/2010 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, unitățile administrativ-teritoriale au obligația “de a asigura existența și funcționarea cel puțin a unui punct de colectare selectivă a DEEE provenite de la gospodăriile particulare la 50.000 de locuitori, dar nu mai puțin de un punct de colectare în fiecare localitate”.
Fig nrr.31: Colectarea DEEE-urilor
Punctul de colectare a DEEE- urilor în municipiul Onești se află la sediul operatorului de salubritate SC Servsal SA Onești unde se află o magazie betonată, acoperită având suprafața de 100 m2, și în curs de dotare cu containere pentru colectarea selectivă a DEEE-urilor.
Zgomotul urban
Singura sursă majoră a zgomotului ambiental care este oarecum monitorizat de Agenția Regională pentru Protecția Mediului Bacău o reprezintă traficul rutier, mai ales cel care tranzitează orașul. Există trei puncte unde se măsoară periodic valoarea poluării fonice:
-Piața Agroalimentară –Str. Cașinului unde au fost înregistrate depășiri ale valorilor normale;
-Intersecția sens giratoriu Voievodul (Calea Mărășești –Bd. Republicii)-valori normale;
-Intersecția sens giratoriu Calea Mărășești –Str. Redului.- valori normale
Măsurători sonometrice
Măsurătorile de zgomot, în semestrul II 2012, au vizat zonele care pot prezenta riscuri de afecțiuni pentru populația expusă. Măsurătorile au fost efectuate respectând indicațiile STAS 6161/3-1989, SR ISO 1996-1:2008, și STAS 10009/1988, capitolul 2, și sunt centralizate în tabelul nr.8.
Tabel nr.8 :Măsurători de zgomot în semestrul I 2012.
Măsurările efectuate au un surprins valori momentane ale zgomotului în momente diferite ale zilei, fără a caracteriza situația pe ansamblu. Valorile măsurate au fost comparate cu valorile admisibile ale nivelului de zgomot exterior pe străzi, funcție de categoria tehnică a străzilor și la limita zonelor funcționale din mediul urban specificate de STAS 10009 – 88 Acustica urbană "Limitele admisibile ale nivelului de zgomot"
Pentru străzi de categorie tehnică II, de legătură, valoarea maximă admisibilă pentru nivelul de presiune sonoră, continuu, echivalent, exterior pe străzi, măsurată la bordura trotuarului ce mărginește partea carosabilă, este de 70 dB(A). Traficul rutier – este principala sursă de zgomot,comuna fiind străbătută de o rețea importantă de drumuri, care sunt intens circulate.
Seismicitate
Din punct de vedere seismic, orașul Onești este situat în zona cu grad 8 de seismicitate pe scara Richter, la o distanță de 100 km de centru seismic Vrâncioaia, judetul Vrancea. Acesta reprezintă un pericol deoarece pot provoca distrugeri importante în zone situate la sute de kilometri în jurul epicentrului. Puține structuri de rezistență rămân nedistruse, apar falii la suprafața pământului, conductele subterane complet distruse și pot apărea prăbușiri și alunecări puternice ale terenului.
Alte surse de degradare a mediului
Surse industriale
O unitate industrială ce reprezintă o sursă de degradare a mediului prin pulberi în suspensie și compuși chimici, în orașul Onești, se află pe șoseaua Industriilor, acest perimetru având un aspect de zonă industrială.
În această zona sunt amplasate: uzina de cauciuc sintetic, uzina chimică de produse clorosodice, uzina pentru prelucrarea complexă a petrolului (Rafo S.A. Onești), toate compunând Combinatul petrochimic Borzești.
În prezent structura de productie cuprinde doua mari grupe de instalatii: una pentru fabricarea produselor anorganice de baza ( clorosodice si cloruri anorganice) și a doua pentru produse organice ( solvenți, alchilamine și protecția plantelor).
Principalele produsele fabricate în instalațiile de la Borzești sunt:
– clorosodice: sodă caustică fulgi, sodă caustică soluție, acid clorhidric, clor, hipoclorit de sodiu;
– solvenți organici: clorură de metilen, tricloretilenă, cloroform, N-metilpirolidonă;
– cloruri anorganice: clorura de calciu, clorură de var, clorură de amoniu, clorură ferică;
– protectia plantelor: erbicide (Sare DMA 600, Icedin Super), fungicide (Captadin 50 PU, Oxicupron 50 PU, Sulfocupron 510 SC, Cupropion SC), produse pentru tratarea semințelor (Tiradin 500 SC, Tiradin 70 PUS);
– intermediari de sinteza: tiram tehnic, dimetilditiocarbamat de sodiu;
– alchilamine: metilamine,monoizopropilamina;
– gaze comprimate: hidrogen, oxigen, azot
Un alt combinat care a contribuit la degradarea mediului in oras, a fost rafinăria Rafo S.A. Onești (din ianuarie 2008 nu mai funcționează). Activitatea rafinării era prelucrarea titeiului, în urma lor rezultând produse petroliere lichide și solide: benzină, motorină, aromate (benzen), gaze (metan, butan), păcura și cocs.
Nu doar aerul era afectat în această zonă ci și apa. În aval de platformă industrială Borzești, în râul Trotuș erau deversate cantități de substanțe poluante (reziduri petroliere, fenoli, amoniu).
Deșeurile menajere sunt reprezentate de către activitățile din gospodărie, zonele industriale și șantiere în lucru, dominante fiind substanțele organice, hârtie, ambalaje. Se poate spune că acestea sunt între cele mai importante surse de poluare ale mediului urban. Factorii care determină cantitatea de deșeuri menajere sunt de mai multe feluri: nivelul de trai al populației din areal și mediul urban în ansamblu.
Spațiile rezidențiale și cele asemănătoare celor rezidențiale (comerț, instituții), reprezintă surse importante de degradara a mediului în areal, prin volumul ridicat de deșeuri.
Un grad ridicat de deșeuri poate fi constituit și de șantierele în lucru, care duce de asemenea la o poluare atmosferică și fonică.
Prestări servicii -intre sursele de poluare rezultate din procesele de prestări servicii, care se înscriu în aceast areal, cele mai importante sunt benzinăriile (Bdv. Oituz, Calea Marasesti, Bdv. Republicii) service auto, spălatorii și vulcanizări (Calea Marasesti, Str. Redului, Calea Caraclaului).
Acestea au un impact deosebit atât asupra mediului, cât mai ales asupra spațiilor de locuit din proximitate. În spațiul service-urilor și garajelor se depozitează necorespunzător diverse lichide (combustibili, uleiuri de motor, de transmisie, de frână), componente metalice ale automobilelor dezmembrate, anvelope, baterii auto, acumulatori, filtre de ulei, diverse mase plastice și alte materiale provenite din activitatea de reparații și întreținere auto.
Spațiile comerciale – in mare parte sunt magazine alimentare mici, situate la parterul imobilelor, dar si complexe comerciale (Kauflad – str. Victor Babes, Profi – str. Mercur, Billa – Calea Marasesti). Acestea pot introduce în mediu diferite substanțe și deșeuri rezultate în urma activităților comerciale.. De cele mai multe ori aceste materiale nu numai că nu sunt reciclate, dar comercianții le aruncate lângă ghene sau coșuri de gunoi.
Surse sanitare – deșeurile organice rezultate de la sursele medicale sau din industria farmaceutică, care prezintă un grad ridicat de periculozitate. Deșeurile spitalicești și din laboratoarele medicale se gestionează în crematoriile instituțiilor, pentru a se evita răspândirea anumitor virusuri sau refolosirea diferitelor materiale medicale.
Parcuri, spații verzi
Municipiul Onești este inundat de verdeață, parcuri și scuaruri unde sunt plantate flori, conferind un aspect plăcut și proaspăt, fiecărui locuitor revenindu-i 24 mp spațiu verde. Pana in anul 2013 se preconizeaza a se ajunge la 26 mp spatiu verde pe cap de locuitor
Orasul Onești beneficiază de 5 parcuri cu suprafața totală de 19,2 ha, și anume:
◘ Parcul Libertății sau Parcul Municipal, 14,22 ha;
◘ Parcul Cașin, 1,03 ha;
◘ Parcul George Călinescu, 3,05 ha;
◘ Parcul Nadia Comăneci, 0,9 ha.
◘ Parcul Mărășești, 0,6 ha
Grafic nr.4 : Suprafața parcurilor Municipiului Onești
Fig nr.32:Parcul George Călinescu Fig 34:Parcul municipal Onești
Fig.33: Parcul Municipal Onești
Iar totalul spațiilor verzi este de 308,85 ha, din care: 153 ha reprezintă spații verzi pentru protecția cursurilor de apă si 155,85 ha reprezintă:
– parcuri, 19,8 ha;
– fâșii plantate sau spații verzi stradale, 2,22 ha;
– baze sportive, 4,74 ha;
– grădina zoologică (partea de vegetație), 0,48 ha;
– fâșie plantată cu rol estetic Calea Scutarului, 10 ha;
-spații verzi aferente dotărilor publice și ansamblurilor de locuit, 118,61ha.
Grafic nr.5: Spații verzi în Municipiul Onești
Fig nr. 35 : Parcul sportiv municipal
Între Str. Pinului și Str. Chimistului –Parcul Mărășești a fost amenajat un spațiu verde în suprafață de 0,6 ha. De asemeni, au fost realizate alei pietonale, au fost montați stâlpi de iluminat public, coșuri de gunoi, bănci, plantări de arbori (puieți de tei, platan, catalpa, meri decorativi și arbuști sub formă de garduri vii, spiraea, amorpha).
Cu prilejul acestor amenajări au fost realizate locuri de joacă noi în Parcul Mărășești, zona ANL, cartierul Mal, Parcul Tineretului, în curțile grădinițelor și spațiile dintre blocuri.
În perioada 2008 –2009 a fost amenajat un spațiu verde cu locuri de joacă în cartierul Mal , pe Str. Al. I. Cuza la intersecția cu Str. Dobrogeanu Gherea, plantându-se arbori gen frasin, platan, tei, mesteacăn, flori (spații floricole), arbuști (spiraea, liliac).
Toate aceste spații sunt întreținute de Primăria Municipiului Onești prin serviciul specializat.
Spațiile verzi în cadrul orașului nu sunt numai un
factor elementar în contextul sustenabilității urbane, dar și un motor de dezvoltare. Aceste atrag dupa sine beneficii economice, sociale și ecologice.
Spațiile verzi, indiferent de apartenență și destinație, servesc la îmbunătățirea calității mediului prin reducerea poluanților și îmbogățirea atmosferei cu oxigen, conservarea resurselor de apă, combaterea eroziunii solurilor și alunecărilor de teren, reducerea zgomotului, influența pozitivă asupra stării de sănătate fizică și psihică a oamenilor, menținerea echilibrului ecologic și a genofondului autohton, la îmbogățirea asortimentului de plante ornamentale, menținerea și protejarea obiectelor naturale prețioase și la armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale în vederea realizării unei ambianțe favorabile desfășurării activităților antropogene precum crearea cadrului adecvat practicării sportului, turismului și altor activități recreative.
REPERE TURISTICE
Așezarea geografică, bogățiile și frumusețile naturale, ospitalitatea locuitorilor au făcut din zona Oneștilor o așezare cu multiple atracții turistice, care sunt expuse pe o rază de 30 km în jurul Oneștiului.
Puncte turistice
Dintre aceste puncte turistice menționăm:
► zona turistică Poiana Sărată –Hârja aflată la 27 km de Onești, o zonă transcarpatică care face legătura cu Transilvania, cu peisaje montane încântătoare, cu un climat de munte sănătos, cu bogate și valoroase ape minerale și un fond turistic cultural important; Fig. 36:Zona turistică Poiana Sărată
► biserica din Borzești -biserică monument, ctitorie a voievodului Șfetan cel Mare, care atestă vechimea localității Onești, reprezintand un simbol al orașului.
Fig. 37: Hartă- poziționarestațiunea Slănic Moldova
►stațiunea Slănic Moldova supranumită Perla Moldovei situată la 30 km de Onești , renumită pentru izvoarele sale, este amplasată pe versantul estic al Carpaților Orientali, într- o depresiune străbătută de râul Slănic; Slănic Moldova este recunoscuta atât în țară, cât și peste hotare pentru tratament (în special pentru elementele terapeutice), și pentru peisajele pitorești fiind cunoscuta și sub numele de Perla Moldovei. Apele minerale sunt folosite în tratarea bolilor digestive, de ficat, de plămâni, de nutriție și de metabolism, tratarea reumatismului și a bolilor cardio -vasculare, precum și a bolilor asociate cum ar fi neuro-astenia și bolile profesionale. Cazarea se poate face în hoteluri, vile și spitale balneare.
►orașul Tg. Ocna unde se afla mina de sare “Trotuș” amenajată ca sanatoriu balnear, unică în Europa. În 1992 în inima masivului de sare a fost realizată prima biserică ortodoxă subterană, cu catapeteasma constituită din 24 icoane, care poartă hramul SF. Varvara, ocrotitoarea minerilor. Tot acolo a fost amenajată o bază de turism și agrement, situată la 240 m adâncime, cu o suprafață de 13.000 m2, ce oferă condiții optime pentru relaxare, mișcare pe terenuri de minifotbal, baschet, tenis de câmp, tenis de masă, tratarea afecțiunilor respiratorii, spațiu de gimnastică, cabinet medical. Lacul cu apă sărată și cascada completează peisajul fascinant al salinei. Fig. 37: Poziționare oraș Tg. Ocna
Fig. 38 : Interiorul bisericii Sf. Varvara Fig. 39 : vedere panoramică a orașului Tg.Ocna
►Pe Valea Cașinului mai pot fi vizitate punctele Scutaru, Țărcătoarea, Mănăstirea Cașin, iar pe Valea Oituz satul de vacanță Bogdana și Mănăstirea Bogdana, dealul Măgura de lângă Tg. Ocna, Complexul Poiana Uzului și cel de pe Valea Slănicului;
► De la Poiana Sărată se pot organiza excursii în zona defileului și pasul Oituz spre Valea Slănicului, Valea Cașinului și mai departe spre Vrancea, peste Valea Oituzului spre Onești.
Fig.nr.40. Harta turistică a muncipiului Onești
Edificii religioase Fig nr.42:Biserica din Borzești
Biserica din Borzești, a fost ridicată de Ștefan cel Mare în amintirea lui Gheorghiță (1493), prietenul din copilarie al domnitorului, străpus aici de săgețile tătarilor, precum se menționează în legendă. Biserica are ferestre mari la pronaos, realizate în stil gotic, două bolți constrite pe sistemul de arcuri și pandantive care caracterizează stilul moldovenesc, dar nu are turla. Tot aici se afla clădirea care adăpostește un muzeu de artă bisericească,valoros mai ales prin faptul că aici sunt expuse obiecte provenind din secolul al XIV- lea până în secolul al XIX-lea. De asemenea, aici se află și Stejarul din Borzești, arbore secular, ocrotit prin lege. Datorită faptului că în jurul lui există legende care duc până în vremea domnitorului Ștefan cel Mare, Stejarul din Borzești a constituit o sursă de inspirație pentru o serie de scriitori, printre care Eusebiu Camilar (“Stejarul din Borzești, Povestiri istorice”), Nicolea Gane (“Stejarul din Borzești”, publicată în “Convorbiri literare”, 1 ianuarie 1882).
Fig.nr.43 :Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzesti ctitorita de Stefan cel Mare si Sfant in 1494
Biserica în stil muntenesc de la Cașin, situată la 16 km de Onești,a fost ridicată în 1655 de voievodul Gheorghe Ștefan. Construită în secolul XVII, de locuitorii veniți aici din Rucăr și Dragoslavele,planul bisericii, arhitectura fațadelor, dimensiunile sale sunt identice cu cele ale bisericii Golia din Iași, dar formele sunt simplificate.
Biserica era înconjurată de case domnești și de un zid de piatră înalt și puternic cu turnuri ca de cetate, fiind concepută ca loc de apărare. În urma marelui cutremur din 1805, fiind grav avariată, mănăstirea a fost reparată de egumenul grec Ierotei, iar între 1836-1839 de ecumenul Isaaia din Constantinopol.
Mănăstirea Bogdana, sat Bogdana, com. Ștefan cel Mare. Biserica mănăstirii a fost ctitorită de boierul Solomon Bârlădeanu și soția sa, Ana în 1670 și refacută în 1755. Așezământul administrează un muzeu cu obiecte de artă religioasă și carte veche bisericească dar în 1959 a fost desființată, având pe rând următoarele destinații:
-azil pentru bolnaviineuropsihic;
-tabără pentru copii;
-depozit de cărți vechi;
-complex muzeistic cu obiecte de artă veche bisericească.
În 1990 lăcașul își recapătă statutul de mănăstire.
Turismul și poluarea orașului Onești
Fundația Națională “George Călinescu” din Onești este singura instituție din țară cu profil de cercetare și creație consacrata personalității călinesciene.
In expoziția permanentă “Univers călinescian” din fundatie sunt expuse colecțiile unice deținute de George Călinescu din care enumerăm colecția de 140 păpuși ordonate în vitrina Fundației chiar de către doamna Alice Vera Călinescu, soția criticului literar, colecția de tablouri, purtând semnături celebre ca Ștefan Luchian, Gheorghe Pătrașcu, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Sion Teodorescu, Iosif Iser, Jean Steriade, Lucian Grigorescu,cea de brelocuri, colecție impresionantă prin număr și diversitate, mai mai ales cea de covoare și obiecte din ceramică.
Fundația își are începuturile în anul 1962, când este înființat un cenaclu care prinde contur în 1990 când Societatea Culturală “George Călinescu ” primește statut juridic și devine Fundație.
Fundația George Călinescu se ocupã cu organizarea de momente aniversare și simpozioane, lansãri de cărți, expoziții de pictură și grafică, organizarea de manifestări culturale cu ocazia unor momente de aniversare. Activitățile fundației sunt manifestarea anuală "Zilele culturii călinesciene", expoziția permanentă "Univers călinescian", editarea revistei "Jurnalul literar", recitalul "Poetul în cetate", colocviul "Trotuș – entitate istorică".
Cea mai importantă manifestare culturală a fundației este manifestarea anuală "Zilele culturii călinesciene", a cărei istorie începe în 1969. Apărută în 1962 drept Cercul literar "Al. Sahia", fundația va căpăta numele de "Cenaclul G.Călinescu" și ulterior va fi înscris în evidența Uniunii Scriitorilor. În timp, Cenaclul obține anumite premii, are loc publicarea primei culegeri literare proprii și editează revista "Jurnalul literar". Dintre cei care au încurajat inițiativa de la "Cenaclul Călinescu" din primii ani de activitate au fost: Victor Eftimiu, Marin Preda, Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion, Eugeniu Sperantia, Nina Cassian, Romulus Vulpescu. Încercării de constituire a unui organism de creație mai puternic i se opun foruri județene, până în martie 1972, când s-a înființat Societatea Culturală"G.Călinescu".
Muzeul de Cultură și Artă Religioasă Borzești a fost înființat în anul 1994 si se afla lângă Biserica Adormirea Maicii Domnului din Borzești. Piesele cele mai valoroase ale muzeului sunt cărțile vechi religioase: "Cazania lui Varlaam" -Iași 1643, "Biblia de la Blaj" -1795, "Hronica Românilor și a mai multor neamuri" Iași -1843 de la Gheorghe Șincai etc. Muzeul conține multe icoane de lemn (nașterea Sf. Ioan Botezatorul-înc. Sec. XVIII, Iisus Hristos pe tron 1781 -icoana armenească, Sf. Trei Ierarhi -înc. Sec. XVIII, Adormirea Maicii Domnului 1747), o catapeteasmă din lemn de tei donată de Mănăstirea Bogdana -1798, pomelnice triptice pe lemn-1762, chivot din lemn de tisă-1781, cruci mici de mina sec. XVIII. De o valoare deosebită sunt și obiectele și vasele liturgice din bronz, argint, argint aurit (potire 1818-1855,chivot de argint sec. XVIIII) și veșminte preoțești țesute din fir de aur și argint. Clădirea a fost restaurată și placată pe exterior cu piatră și destinată pentru expunerea celor 217 obiecte de patrimoniu din sec. XVII-XX. Acces: "Pe șoseaua Onești-Adjud, la 4 km de Onești.
Crucea de pe dealul Perchiu – aflata la altitudinea de 398 metri, pe vârful dealului Perchiu, unde este amplasată o cruce luminoasă înaltă de 30 metri. A fost aprinsă pentru prima data în primavara anului 2001. In fundația de beton a monumentului se află un cilindru metalic care conține un tub de sticlă vidat în interiorul căruia a fost pus un document oficial pe care cei ce au ridicat Crucea de pe Perchiu speră să-l gasească generațiile viitoare. În document apar numele celor care au contribuit pentru ca această cruce să străjuiască Oneștiul.
Fig nr.44 : Crucea de pe Dealul Perchiu
Prima sondă săpată în România –Tg. Ocna – în anul 1861 se construiește prima sondă de petrol săpată în România, garnitura fiind din lemn și sapă tip burghiu, la o adâcime de 150m.
Centrul de Cultura "Rosetti Tescanu -George Enescu" se afla în satul cu același nume, pe drumul național Bacău -Moinești, la 35 km de Bacău, la 30 km distanță de Onești, la 14 km distanță de Moinești.În anul 1980,conform Actului de donațiune, făcut de Maria Rosetti Enescu s-a înființat Așezământul de Cultură, instituție ce funcționează în fostul conac al Rosetteștilor. Așezământul a fost casă de creație.Între 1980-1990 a fost inaugurată Casa Memorială Rosetti –Enescu din incinta Imobilului Principal. Din 1990 a devenit Centrul de Cultură Tescani, apoi din 1993 Centrul de Cultură "Rosetti Tescanu – George Enescu" care funcționează în conacul familiei Rosetti Tescanu, monument istoric, edificiu construit în 1880, devenit la începutul secolului XX, reședința familiei celui mai mare muzician român, George Enescu,unde acesta a compus opera “Oedipe”.
Aici se găsește și o expoziție permanentă care reface atmosfera în care a creat marele compozitor George Enescu. În anul 1947, oparte din proprietate a fost dăruită statului român, reprezentat prin Ministerul Culturii, de către Maria Rosetti Enescu.În incinta centrului se află: sala de concerte "OEDIPE" cu 60 locuri, estrada în aer liber pentru orchestra de 60 persoane, public 300 persoane, sala de conferințe cu capacitate de 35 locuri, trei ateliere multifuncționale, galerie de artă,bibliotecă, biblioteca de specialitate (G. Enescu)pentru cercetare, sala de lectură și audiție, logistică, pensiune completă (cazare 35 locuri, sufragerie cu 45 locuri).
Centrul de Cultură ,,Rosetti Tescanu – George Enescu" face parte din Asociația Europeană ,,Les Rencontres" cu sediul la Paris, din Asociația Internațională RES ARTIS cu sediul la Amsterdam, din Rețeaua Europeană de reședințe pentru Scriitori și Traducă tori cu sediul la Montpellier, sub egida Academiei Franceze.
Castelul (palatul) familiei Știrbei – situat la capătul unui drum, la 3 km depărtare de Dărmănești, într-o veche pădure, unde se afla cel mai mare monument din județul Bacău, construit la sfârșitul secolului XIX de Gheorghe Știrbei și Elisabeta Băleanu, după planurile arhitectului Nicolaie Ghica Dudești.
Palatul Ghika-Comănești a fost realizat în ultimul deceniu al sec.XIX de către Dimitrie N.Ghica sub îndrumarea arhitectului Albert Galleron, în stil Baroc. Palatul Ghica găzduiește,din 1989,o expoziție de etnogfrafie și artă pe o suprafață de 295 m2 și o expoziție de artă modernă și contemporană pe o suprafață de 444 m2.
CAPITOLUL III. CONDIȚII SOCIALE
3.1. EVOLUȚIE DEMOGRAFICĂ
3.1.1. Structura populației
În trecut, populația municipiului Onești era compusă din persoane provenite din toate regiunile țării, fapt datorat punerii în funcțiune în anul 1957 a Platformei Petrochimice Borzești. Conform datelor recensământulului din 2002 municipiul Onești înregistra o populație de 51.416 locuitori. Structura etnică a populației înregistrate a avut următoarea componență: Tabel nr.9 : Structura etnică a populației
Așa cum se poate observa, majoritatea o constituie cetățenii români (98 %), urmați, ca pondere, de comunitatea maghiară și rromilor fiecare cu o pondere de 1 %. Celelalte etnii, deși diversificate, dețin, fiecare, ponderi mai mici de 1%.
În prezent, conform datelor statistice , populația municipiului Onești la Recensământul 2011 era de 36.004 locuitori, 17.085 de sex masculin și 18919 de sex feminin. Populația a scăzut cu mult față de anul 2010 cand era de 49.226 locuitori.
Dinamica populației în perioada 1990 – 2011 arată că în Municipiul Onești s-a înregistrat o creștere până la nivelul anului 2002, iar din 2003 până în 2011 se înregistrează un declin al numărului de locuitori.
Principalul fenomen care a stat la baza scăderii numărului de locuitori a fost acela al
migrației populatiei, fenomen determinat atât de condițiile socio-economice, cât și de evoluția procesului de periurbanizare. Scăderea populației se resimte cel mai mult în cazul populației tinere, care caută oportunități de dezvoltare economică și socială în localități, cu un nivel mai mare de dezvoltare. Conform statisticilor, un număr de 13.222 persoane au migrat din Municipiul Onești, în 2011, ceea ce reprezintă 26,86% din populația Municipiului.
Structura religioasă
În ceea ce privește structura religioasă, cea mai mare pondere este deținută de
ortodoxi (87.21 %), urmată de cea romano-catolică (10.21%) și penticosali (7%). Restul religiilor dețin împreună diferența până la 100%, neatingând, nici una, pragul de 1%.
Tabel nr.10: Structura după religie
*greco-catolică (Biserica Romana unită cu Roma)
** penticostală (Biserica lui Dumnezeu Apostolică)
***cuprinde și toate religiile care au mai puțin de 85000 persoane la nivel național,respectiv persoanele care care s-au declarat de religie: ortodoxă-sârbă,evanghelică de confesiune augustană,evanghelică lutherană(Biserica Evanghelică Lutherană din România),unitariană,armeană,creștină de rit vechi,creștină după evanghelie,evanghelică(Biserica Evanghelică Romană),musulmană,mozaică,Martorii lui Iehova
3.1.2. Mișcarea migratorie
3.1.2.1. Mișcarea migratorie internă
Mișcarea migratorie internă reprezintă totalitatea deplasărilor însoțite de schimbarea definitivă a domiciliului între unități teritorial –administrative ale țării. Această mișcare este corelată cu procesele de dezvoltare și schimbările economice, de structură socială sau de calitatea a vieții. Alături de mișcarea naturală a populației contribuie la creșterea sau scădere a populației, dată de soldul migratoriu.
Fig nr.45: Grafic privind mișcarea internă a populației în perioada 2003-2011
În perioada ultimului recensământ al populației României (2011), populația municipiului Onești tinde să descrească, pe fondul sporului natural negativ, dar și al sporului migratoriu mare (care atinge și cote de 16% pentru plecări fără schimbare definitivă a domiciliului). Scăderea populației totale este un fenomen îngrijorător deoarece este asociată cu intesificarea presiunii sociale, prin diminuarea accentuată a populației active și prin îmbătrânire demografică, deci creșterea numărului de persoane care pun presiune asupra sistemului asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, cauzele migrației populației sunt diverse, dar cele mai des întâlnite derivă din nemulțumirile legate de nivelul de trai, de oportunitățile de dezvoltare personală și/sau a familiei etc. În municipiul Onești ca, de fapt, în toată țara, cele mai multe cazuri de migrație nu sunt înregistrate. O parte dintre locuitori sunt plecați în alte orașe sau în alte țări, pentru o perioadă sau permanent, fără a fi făcut demersurile legale de înregistrare a schimbării reședinței sau domiciliului. În acest fel, datele oficiale nu reflectă situația exactă din teritoriu, o imagine reală urmând să fie oferită de rezultatele recensământului populației (2012).
În concluzie, soldul migratoriu în Municipiul Onești a fost negativ în toți anii de după 1990.
3.1.3. Natalitatea
Natalitatea arată frecvența sau intensitatea nașterilor în interiorul unei populații, fiind un fenomen complex, în același timp biologic și social, influențat de o serie de factori legați între ei: economici, politici, socio-culturali.
Tabel nr.11. Natalitatea la nivelul județului Bacău și municipiului Onești
Fig nr 47: Grafic comparativ privind natalitatea
Rata natalității în municipiul Onești:
Tabel nr.12 : Rata natalității
Municipiul Onești se caracterizează printr-o rată a natalității reduse, de 6,7% ( 235 născuți vii) în anul 2011. Cu acest nivel al ratei natalității, orașul Onești se situează sub media de 10,0 % înregistrată la nivelul țării.
3.1.4. Mortalitatea
Mortalitatea reprezintă un indice rezultat din raportarea numărului de decese dintr-o populație, într-o anumită perioadă la totalul populației respective, pe un anumit teritoriu, ținând cont și de structura populației.
Mortalitatea înregistrată în municipiul Onești:
Tabel nr.13 : Mortaliatea la nivelul Municipiului Onești
Fig nr.48: Grafic privind mortalitatea
Mortalitatea înregistrează o creștere in 2011 de 18,36% (522 decedați) față de 2008 (441 decedați)
Analizând principalele cauze de deces se constată că ponderea cea mai mare o reprezintă afecțiunile aparatului cardiovascular, urmând apoi afecțiunile tumorale, ale aparatului digestiv precum și afecțiunile aparatului respirator, pe ultimul loc aflându-se bolile aparatului genito-urinar.
Rata mortalității în municipiul Onești:
Tabel nr.14: Rata mortalității
Municipiul Onești se caracterizează printr-o rată a mortalității crescute, de 9,2%.
Aspectele medicale și sociale care ar explica în cea mai mare parte indicatorul de mortalitate infantilă crescut, aspecte ce reies din analizele lunare ale deceselor 0-1 an și din acțiunile de îndrumare și control în teritoriu sunt:
1. existența unui procent crescut de sugari cu afecțiuni ale aparatului
respirator și afecțiuni perinatale;
2. existența unui număr crescut de sugari cu handicapuri biologice majore
(distrofie, rahitism, anemii);
3. incidența crescută a prematurității;
4. alimentația necorespunzătoare după vârsta de 3 luni;
5. existența unui număr crescut de sugari care provin din familii cu
probleme socio-economice (familii dezorganizate, concubinaj, etilism
cronic, șomaj);
6. lipsa adresabilității mamei către medicul de familie.
3.1.5. Nupțialitate
Fenomenul de nuptialitate definește masa căsătoriilor sau a persoanelor care se căsătoresc în limitele unei perioade de timp determinate, de obicei anul calendaristic. Pentru analiza nuptialitatii vârsta joacă un rol esential, legislatia majorității țărilor stabilind vârsta minimă la care o persoana poate încheia o căsătorie fără alte implicații procedurale, în afara de asentimentul cuplului
Nupțialitatea înregistrată în municipiul Onești:
Tabel nr.15:Nupțialitatea
În ultimii ani, la nivelului Municipiului Onești, s-a constat o tendință de diminuare a numărului de căsătorii 13,98% și cu o creștere cu 20,47% a numărului de divorțuri. Ultimii ani, marcați și de efectele crizei economice, au avut efecte și în plan social, tot mai puține cupluri dorind să își anunească destinele, în prezent, tinerii preferând uniunea consensuală (concubinajul).
Rata de nupțialitate în municipiul Onești:
Tabel nr.16: Rata nupțialității
Fig nr.49. Grafic privind nupțialitatea
3.1.6. Divorțialitate
Fenomenul de divorțialitate caracterizează masa divorțurilor într- o perioadă de timp delimitată. În general, analiza divorțialității încadrează numărul divorțurilor în limitele unui an calendaristic. Intensitatea fenomenului sestabilește ca mărime relativă, comparând numărul persoanelor care au divorțat în anul calendaristic.
Divorțialitatea înregistrată în municipiul Onești:
Tabel nr.17 : Divorțialitatea
Nu doar în ceea ce privește numărul căsniciilor se poate reflecta greutățile cu care se confruntă societatea actuală, ci și în ceea ce privește numărul divorțurilor. În 2011, 253 cupluri din municipiul Onești au decis să pună capăt căsniciei, pe când în anul 2008 au decis acest lucru 210 de cupluri.
Rata de divorțialitate:
Tabel nr.18 : Rata divorțialității
Fig nr.50: Grafic privind divorțialitatea
3.1.7. Starea de sănătate a populației municipiului Onești
Sistemul de sănătate din România este de tip asigurări sociale si are ca scop asigurarea accesului echitabil si nediscriminatoriu la un pachet de servicii de bază pentru asigurați
Starea de sănătate a populației este determinată de accesul la sănătate, pe de o parte, și de accesul la servicii de sănătate, pe de altă parte. Accesul la sănătate depinde într-o mare măsură de factori externi sistemului de sănătate: factori genetici, factori de mediu, factori de dezvoltare economică, factori socio-culturali.
Sănătatea publică reprezintă un domeniu de maximă importanță pentru Administrația Publică Locală, acesteia alocândui-se an de an fonduri importante. Întreaga preocupare îndreptată spre soluționarea problemelor de sănătate urmăresc aproprierea nivelului de prestații medicale din țara noastră comparativ cu statele din Uniunea Europeană
În municipiul Onești asistența medicală este asigurată prin serviciile personalului din Spitalul Municipal Onești, medicii de familie și medicii si personalul din cabinetele particulare , cu diferite specializări.
În ansamblu, la nivelul anului 2013, în Municipiul Onești funcționează:
Spitalul Municipal Onești
20 farmacii
35 cabinete medicale de familie
5 cabinete de medicină generală
1 cabinet ambulatoriu de spital
35 cabinete de specialitate
7 laboratoare medicale
5 laboratoare tehnică dentară
35 cabinete stomatologice
Personal sanitar :
Tabel nr.19 : Personalul sanitar la nivelul Municipiului Onești
Spitalul Municipal Onești are o incintă în suprafață de 53.000 m2 și cuprinde 4 pavilioane.
Clădirea centrală are o suprafață construită de 3800 m2 și a fost înființată în 1965, pavilionul “Boli infecțioase” are o suprafața construită de 3000 m2 și a fost înființată în 1970, iar cel de al treilea pavilion, maternitatea, deține o suprafață construită de 1800 m2 și a fost înființată în 1980.Cel de al patru-lea pavilion este ocupat de sectia de psihiatrie.
Capacitatea spitalului este de 573 de paturi. De serviciile spitalului beneficiază pacienții municipiului Onești , dar și cei din zonele învecinate, situate în localitățile Comănești, Moinești și Adjud (Vrancea).
Raportate la populația municipiului de 36.004 locuitori se obține un indice de asigurare cu paturi de 1,59 % unul dintre cei mai mici indici din țară.
Spitalul cuprinde următoarele secții:
▪ anatomie patologică;
▪ anestezie terapie intensivă;
▪ cardiologie;
▪ chirurgie;
▪ dermatovenerologie;
▪ endocrine;
▪ infecțioase;
▪ interne;
▪ laborator analize și explorări;
▪ obstretică, ginecologie și neonatologie;
▪ neurologie;
▪ oncologie;
▪ oftalmologie;
▪ o.r.l.;
▪ ortopedie –traumatologie;
▪ pediatrie;
▪ psihiatrie;
▪ pneumatologie;
▪ radiologie –imagistică medicală;
▪ recuperare fizică, balneologie;
▪ compartiment primire urgențe.
Blocul operator al spitalului deține din 2010 un sistem de sterilizare modern, rapid și fiabil, un echipamentul cu o valoare deosebita, de natură să prevină apariția infecțiilor nosocomiale, precum și orice situație epidemiologică nedorită care ar putea decurge dintr-o sterilizare defectuoasă.Achiziționarea acestui sistem de sterilizare face parte dintre realizările recente și benefice ale spitalului municipal.
3.2. FORȚA DE MUNCĂ ȘI ȘOMAJUL
Numărul mediu al salariaților înregistrați în municipiul Onești în perioada 2003-2011:
Tabel nr.20 : Salariații înregistrați în Municipiul Onești
Fig nr.60: Grafic privind numărul mediu al salariaților din municipiul Onești
Șomajul înregistrat în municipiul Onești în anul 2011:
Tabel nr.21 :Șomajul în Municipiul Onești
Lipsa locurilor de muncă din zonă, acutizată în ultimii ani (inclusiv din cauza crizei economice), a dus la creșterea persoanelor fără ocupație. Datele oficiale referitoare la șomajul înregistrat includ doar persoanele care își declară statutul și care se află în perioada legală în care sunt considerați șomeri. Astfel, persoanele care fie nu se înscriu pe listele agențiilor de ocupare a forței de muncă fie depășesc perioada legală în care sunt considerați șomeri, nu sunt contabilizate de datele statistice.
Numărul mediu al șomerilor raportați în Municipiul Onești, în anul 2011, a fost de 3.259 de persoane cu o rată a șomajului de 4,5%
Rata șomajului înregistrat din orașul Municipiul Onești s-a situat, în perioada 2003-2011 între 4% și 5%.
3.3. INFRASTRUCTURA MUNICIPIULUI ONEȘTI
3.3.1. Infrastructura de transport
Rețeaua de străzi a municipiului are o lungime totală de 99,6 km, din care:
-56,57 km -îmbrăcăminți asfaltice;
-26 km –beton ciment;
-0,560 km –pavate;
-0,940 km –pavate cu bolovani de râu;
-15,53km –balastate.
Au fost amenajate parcări pe o suprafață de 49.060,10 mp.
3.3.2. Alimentarea cu apă și canalizarea
Alimentarea cu apă potabilă
Rețeaua de alimentare cu apă are o lungime de 110 km. Apa potabilă este furnizată din sursa de apă Cărăboaia, apa brută fiind provenind din Acumularea Poiana –Uzului și este tratată în vederea potabilizării în stația de tratare Cărăboaia –Dărmănești.
Alimentarea cu apă se face din conducta magistrală Dn = 800 mm, L = 29 km, aducțiune care vine de la Stația de tratare Dărmănești.
Înstalațiile de captare sunt prin racord la conducta Dn 800 mm care vin de la stația de tratare Cărăboaia.
Înmagazinarea se face în două zone, și anume:
– zona 1 –3: rezervoare de beton armat îngropate având o capacitate de 10.000 m3 fiecare, 2 în funcțiune și 1 în conservare;
– zona 2 –4: rezervoare de beton armat îngropate având capacitate de 1000 m3 fiecare.
Umplerea acestor rezervoare se realizează gravitațional. Pentru golirea rezervoarelor de 10.000 m3 conducta de golire are Dn 400 mm și ajunge în râul Oituz. Din rezervoarele de 10.000 m3 printr-o conductă de Dn 100 mm se umplu rezervoarele de 1000 m3 .
Distribuirea apei potabile la consumatori se face direct din rezervoarele de înmagazinare astfel:
– din rezervoarele de 10.000 m3 apa este ditribuită prin 2 conducte de oțel cu Dn 800 mm, 1 coductă de oțel cu Dn 600 mm și 1 conductă de oțel cu Dn 400 mm pentru alimentarea Cașinului care în prezent este oprită;
– din rezervoarele de 1000 m3 apa este distribuită prin 2 conducte de oțel cu Dn 250 mm, 1 conductă de oțel cu Dn 200 mm și 2 conducte de oțel cu Dn 400 mm.
Aceste conducte alimentează principal ele tronsoane ale rețelelor de apă a municipiului Onești. Rețeaua de distribuție către consumatori este o rețea de tip inelar executată prin tuburi PREMO cu Dn 600 mm și 400 mm, conducte din fontă cu Dn 350 mm și conducte din oțel cu Dn 400 mm.
Cantitatea de apă ditribuită este contorizată prin contoare amplasate pe branșamente la asociațiile de locatari, agenți economici, instituții publice și abonați cu gospodării individuale.
Necesarul și cerința totală de apă (debit și volum):
Pentru nevoile gospodărești consumul conform normei specifice este de 360 l / om / zi pentru zona cu clădiri care au instalații interioare de apă rece și caldă cu instalații centrale de preparare apă caldă și de 235 l / om / zi pentru zona cu clădiri cu instalații interioare de apă rece și caldă cu preparare locală a apei calde.
În perioada 2008 –2010:
Branșamente la rețeaua de apă potabilă in perioada 2008-2011:
● populație: 1751 bransamente
● agenți economici: 568
● instituții publice: 43
Gradul de contorizare: 85%.
Rețeaua de canalizare și epurarea apelor menajere
În anul 2011 municipiul Onești dispune de o rețea de canalizare menajeră de 34,74 km, ceea ce înseamna că doar 0,35 % din trama stradală avea în paralel și canalizare menajeră / pluvială. În anul 2011 cartierele Slobozia, Belci, Borzești, Lanul Gării, cartiere cu aspect rural, nu beneficiază de rețea de canalizare.
Procentual populația racordată la rețeaua de canalizare depășește 90%, însă acest fapt se datorează concentrării populației urbane pe metrul pătrat și numărului mic de locuitori din zonele cu aspect rural.
În anul 2013 Primăria Municipiului Onești are în derulare următoarele proiecte:
► Branșamente rețea de apă cartier Slobozia;
► Alimentare cu apă în cartierul Borzești;
► Canalizare menajeră în cartierele Buhoci, 6 Martie, Cuciur.
Aceste lucrări rezolvă problemele de apă și canalizare , însă rămân si zone neacoperite ( 5%).
Studii în curs de elaborare:
► Modernizare stație de epurare Onesti (actuala stație are o vechime de 50ani),.
Colectarea apelor pluviale se face prin rețelele de canalizare împreună cu apa menajeră doar pe anumite tronsoane
3.3.3. Alimentarea cu gaze naturale
Rețeaua de distribuție a gazelor naturale acoperă 92% din suprafața orașului, excepție făcând cartierul Slobozia.
Lungimea totală a conductelor de distribuție este de 126,1 km. Volumul de gaze naturale distribuit este de 96.665 mii m3 , din care pentru uz-caznic 11.748 mii m3 .Rețelele de gaze se află în administrarea unui operator privat, E-ON GAZ Moldova.
3.3.4. Iluminatul public
Infrastructura de iluminat public aparține operatorului privat responsabil pe zona Moldova și parțial Primăriei Municipiului Onești.Rețeaua de iluminat public are 30 km din care 20 km subteran și 10 km rețea de suprafață, acoperind 100% orașul.
Rețeaua este dotată cu 4400 corpuri de iluminat dintre are 3000 corpuri de 250 w, 1200 corpuri de 70 w și 200 corpuri de 125 w.
Rețeaua de iluminat public este realizată pe stâlpi de beton și metalici și conductor torsadat, modernizată în 2000.
Aprinderea iluminatului public se realizează centralizat prin programare electronică
3.3.5. Energia termică
În municipiul Onești alimentarea cu energie termică se realizează în sistem centralizat, prin intermediul unui operator cu capital integral al comunității locale, care produce, distribuie si furnizează agent termic pentru încălzire și apă caldă de consum prin intermediul a unui număr de 22 centrale termice de zonă, cu funcționare pe gaze naturale.
Energia termică este furnizată pentru aproximativ 5000 aprtamente și 7 agenți economici. Instituții precum primăria, biblioteca, școli și muzee dețin centrale termice proprii cu consum de gaze naturale.
Din totalul apartamentelor arondate un procent de 48 % dețin centrale proprii, iar 12 % sunt debranșate.
La nivelul anului 2012 energia termică distribuită a fost de 140.524 gigacalorii
2.3.6. Transportul public
Transportul public local este concesionat si se desfășoară prin operatori economici, pe două trasee principale (1 și 2) cu două autobuze, iar spre cartierele limitrofe transportul se realizează cu zece microbuze la intervale regulate de timp.
Traseul 1: Gară –Victor Babeș –Oituz 28 –Poștei –Mihai Eminescu –PECO –Aurora –Conți –Belvedere –Catedrala Ortodoxă –Piața Centrală –Generală 1 –Moldova –Buciumului
Traseul 2: Gară –Victor Babeș –Moldova –Generală 1 –Piața Centrală –La Capucini –Belvedere –Conți –George Bacovia –Scutarului –Brașov –Mihai Eminescu –Parc Municipal –Oituz 35 –Buciumului
Stațiile de călători sunt amenajate și întreținute pe Primăria Municipiului Onești.
În ultimii ani s-au dezvoltat foarte mult serviciile de taximetrie, existând 8 operatori economici și 50 operatori independenți, cu un număr total de 200 taximetre.A fost realizat 10 % din infrastructura necesară transportului cu troleibuzul spre Platforma Borzești, însă din lipsă de fonduri și datorită scăderii numărului de muncitori pe platformă acest proiect a fost sistat.
2.4. PROCESUL EDUCAȚIONAL
Educația reprezintă un domeniu de maximă importanță pentru societatea omenească. Politica în domeniul educației, este orientată spre dezvoltarea unui sistem coerent și performant de învățământ, monitorizarea calității procesului educațional în unitățile școlare din municipiul Brăila, monitorizarea eficienței, implementarea unor programe guvernamentale ca factor de sprijin asupra procesului educațional.
Sistemul de învățământ preuniversitar este structurat pe 4 niveluri ( preșcolar, primar, secundar și postliceal) . La nivelul municipiului Onești, acesta cuprinde atât învățământ preuniversitar de stat cât și privat.
Principalele probleme cu care se confruntã sistemul educațional din municipiul Onești sunt legate de: existența unui numãr mare de profesori necalificați în sistem, creșterea abandonului școlar, starea precarã a dotãrilor școlare și a utilitãților din școli, precum și scãderea atractivitãții profesionale a meseriei de dascãl.
Tabel nr.22 : Populația școlară înregistrată în anul 2008-2009:
Populația școlară din unitățile educaționale din orașul Onești este formată, în anul 2009, din 10.064 elevi. În comparație cu situația din anul 1992, populația școlară de la nivel local a înregistrat un regres de peste 35%.
Din cei 10.064 elevi din unitățile educaționale din Onești, 46,80 % sunt înscriși în învățământul liceal, 18,89 % în învățământul primar și 22,99% în învățământul gimnazial.
Grafic nr. 5: Populația școlară înregistrată în anul 2008-2009
Conform INS, în anul 2009 în unitățile de învățământ din Municipiul Onești erau angajate 727 cadre didactice (cu norma întreagă sau norma parțială).
Cea mai mare pondere în totalul angajaților o reprezintă cei ce provin din învățământul liceal, aproximativ 358 angajați iar cea mai mică pondere cei ce provin din învățământul primar, doar 6 angajați.
Tabel nr.23: Personal didactic:
Grafic nr.6 : Personalul didactic
La finalul anului 2009, Municipiul Onești dispunea de următoarele componentele ale infrastructurii de învățământ, prezentate în tabelul de mai jos:
Tabel nr. 24: Infrastructura de învățământ
Sălile de clasa destinate procesului de educație și instruire școlară, sunt utilizate de două clase de elevi în mod succesiv în decursul unei zile.
Cabinetele de specialitate dotate cu aparatură și documentație tehnică necesară pentru studii și consultații de specialitate.
Laboratoarele școlare necesită înzestrări cu instalații, aparatură, instrumente, substanțe, materiale didactice pentru efectuarea experiente didactice și lucrări practice.
Atelierul școlar este înzestrat cu aparatură, instrumente, mașini și utilaje destinate experientelor și lucrărilor practice în cadrul unei școli.
Grafic nr.7 : Infrastructura de învățământ
GRĂDINIȚE
În Municipiul Onești funcționează 7 grădinițe de stat și 9 grădinițe particulare. În anul scolar 2008 – 2009, în Municipiul Onești, au fost înscriși, în grădinițe, 1583 copii. În contextul în care noua Lege a Educației va fi aprobată, învățământul prescolar va deveni obligatoriu. Acest lucru ar putea crea, în Municipiul Onești, probleme în privința locurilor din grădinițe.
ȘCOLI GENERALE ȘI SPECIALE
La nivelul municipiului Onești există 6 școli generale:
Școala generală nr. 7 (Grupul școlar auto)
Școala generală „Emil Racoviță”
Școala generală „ George Călinescu”
Școala generală „Ghiță Mocanul”
Școala generală nr. 1
Școala Ștefan cel Mare
Fig nr. 61:Școala Generală Ghiță Mocanul
Fig.62: Școala George Călinescu Fig.63: Școala Generală nr.7
Fig. 64: Școala Generală nr. 9 Fig.65: Emil Racoviță
ÎNVATAMÂNT PREUNIVERSITAR
În Municipiul Onești functionează un număr de 7 colegii, 1 liceu, 2 cluburi și o școală postliceală.
Există colegii de traditie acoperind diverse specializari astfel:
Colegiul Național „Grigore Moisil”
Colegiul Național „Dimitrie Cantemir”
Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”
Colegiul Sportiv „Nadia Comăneci”
Colegiul Tehnic „Petru Poni”
Liceul Teologic „Fericitul Ieremia” – liceu teologic
Școala Postliceală „Carol Davila”
Grupul Școlar Auto
Clubul elevilor Onești
Clubul sportiv școlar
Fig.66: Colegiul Dimitrie Cantemir Fig.67: Colegiul Gheorghe Asachi
Fig.68: Colegiul Gheorghe Asachi Fig.69:Colegiul Grigore Moisil
Fig. 70: Liceul Nadica Comăneci
Tabel nr.25: Creșe pentru copii cu program zilnic și săptămânal :
PARTICIPARE LA PROCESUL CULTURAL
Cultura reprezintă un set de trăsături spirituale, materiale, intelectuale și afective, distincte ale unei societăți sau a unui grup social și cuprinde, pe lângă arte vizuale, muzică, teatru, dans, literatură și elemente definitorii pentru stilul de viață, sistemul de valori, tradițiile și credința respectivului grup.
Cultura, în sens larg, înseamnă felul în care se desfășoară fenomenele sociale într-un anumit loc,viața locului respectiv, chiar dacă pentru mulți, ea înseamnă doar operă, teatru, concerte, muzee și expoziții. Cultura este importantă tocmai că ea înglobează toate acestea, la care se adaugă presa pe care o citim, emisiunile TV pe care le privim, posturile de radio pe care le ascultăm, felul în care inter-relaționăm și ne petrecem timpul liber, arhitectura locurilor în care trăim, universitățile în care învățăm, practicile religioase, nivelul de educație și implicare civică, felul în care ne raportăm la mediul înconjurător, moștenirea istorică, respectul față de tradiții și valori, obiceiuri sportive, grija față de sănătate, felul în care ne alimentăm și ne îmbrăcăm.
Cultura este mecanismul prin care ne definim identitatea ca indivizi, comunități sau națiuni. Cultura este un element esențial al dezvoltării economice și al generării sociale și reprezintă un indicator al calității vieții și bunăstării sociale. De aceea definirea unei strategii culturale a municipiului Onești este unul dintre pilonii centrali ai elaborării unei viziuni de dezvoltare a orașului.
Municipiul Onești dispune de o infrastructură bine dezvoltată , compusă din:
Biblioteca Municipală “Radu Rosetti”– biblioteca continuă activitatea Societății Culturale “Cosânzeana”, societate care a fost înființată în anu 1928 și care a avut o intensă implicare în viața culturală și artistică a Oneștiului.Biblioteca municipală cuprinde un volum de carte de 200.000 volume, si un numar de alte 10.000 documente de interes public sub diverse forme .
Biblioteca are o sală de conferințe cu o capacitate de 120 locuri, spații expoziționale, săli de lectură, săli de internet.
În prezent, biblioteca deține si un număr de 25 volume rare, constituite într-un fond special, volume care fac parte din colecțiile Bibliotecii Societății Culturale “Cosânzeana”.Activitatea bibliotecii municiple s-a intensificat după 1990, viața culturală luând amploare prin organizarea diverselor manifestări, precum: lansări de carte, expoziții, conferințe, audiții, proiecții video etc.
Fig. 71: Biblioteca Municipală “Radu Rosetti”
Calendarul cultural cuprinde atât evenimente curente, cât și evenimente anuale, cum ar fi:
► 24 ianuarie Unirea Principatelor Române
► 8 martie –Ziua Femeii
► 20 Martie –Ziua Internațională a Francofoniei
► 2 aprilie –Ziua Internațională a Cărții pentru Copii și Tineret
► 22 aprilie –Ziua Mondială a Pământului
► 23 Aprilie –Ziua Mondială a Cărții și Drepturilor de Autor; Ziua Bibliotecarului
► 1 Iunie –Ziua Copilului
► Octombrie –Concurs de Proză “Radu Rosetti”
► Noiembrie –Concurs Ex-Libris
► 1 Decembrie –Ziua Națională a României
► Remarcabile sunt concertele de muzică cultă, organizate săptămânal
și care îmbogățesc spiritual un auditor numeros.
Casa de cultură – clădirea a fost inaugurată în anul 1967 și se desfășoară pe o suprafață de 5000 m2. Sala de spectacole are o capacitate de 750 locuri și numeroase spații amenajate pentru a putea permite găzduirea diverselor manifestări culturale.
Festivalul Internațional de Muzică pentru Copii TI AMO Onesti , a fost inițiat în 1999 cand a fost nominalizat cu Trofeul Internațional Music Onești –TI AMO Onești –România.
Festivalul este organizat prin grija Consiliului Local Onești, si a Casei de cultura , participând în calitate de sponsor numeroase societăți comerciale locale, parteneri media, cel mai mportant fiind TVR. În perioada 16 –22 mai 2011 s-a desfășurat cea de a XVI-a ediție, unde s-au înscris 87 copii atât din România, cât și țări precum: Republica Moldova, Azerbaijan, Polonia, Rusia, Ucraina, Turcia, Bulgaria, Elveția, Germania, Grecia, Italia și Malta, Vietnam ,America, etc.Schimburile cultural –artistice realizează prietenii trainice între copiii participanți, iar prin Onești, România este mai bine cunoscută și apreciată pestehotare.
Fig.72: Casa de Cultură
Muzeul de Istorie Onești – înființat la 1 martie 1958 inițial la Tg. Ocna, a fost transferat în anul1962 la Onești. Este gazduit intr-o cladire moderna , din anul 1996.Muzeul deține o colecție de piese arheologice din epoca neolotică, epoca bronzului și perioada geto – dacică, piese care au fost descoperite la Podar –Tg. Ocna, Bogdănești, Gura –Văii,Gutinaș, Slobozia, Bâtca etc. Muzeul deține de altfel și o colecție numismatică, o colecție de plachete, medalii, insigne, o colecție de artă plastică, fotodocumente, fotografii și documente cu importanță istorică.
De asemeni, perioada medievală este bogat reprezentată, cu obiecte de podoabă, piese de armament, ceramică medievală.Muzeul deține o copie a unui document care menționează prima atestare documentară, la 14 decembrie 1458 a Oneștiului. Expoziția de numismatică cuprinde și un tezaur alcătuit din 43 monede turcești din argint datând din anii 1700, monede care au fost descoperite la Mănăstirea Cașin în 1962.Expoziția de fotografii se bucură de imagini din Primul Război Mondial, realizate în diferite zona Oneștiului, mare parte din imagini reprezentându-l pe Regele Ferdinand și Regina Maria, generalul francez Berthelot și generalul Eremia Grigorescu.
Fig. nr.73: Muzeul de Istorie
Fundația Națională “George Călinescu”– organizează anual “Zilele Culturii Călinesciene”. Prima ediție a acestei manifestări culturale de prestigiu a fost organizată în anul 1969 și a constituit locul de întâlnire a multor personalități culturale a literaturii și teatrului românesc.
În anul 2011 a avut loc cea de a 43-a ediție, fiind organizate expoziții de carte la galeriile fundației, lansări de carte, decernări de premii, colocvii tematice, recitaluri artistice. Fondatorul acestei fundații naționale este profesorul Th. Ciobanu.
Sport
Componentă esențială a vieții, mișcarea și derivat din acesta exercițiul fizic se constituie într-un adevărat izvor de sănătate, practicarea diferitelor forme de mișcare și educație fizică, recomandându-se din fragedă copilărie până la adânci bătrânețe. Conștienți de importanța socială a SPORTULUI, Consiliul Local Municipal Onești s-a preocupat pentru susținerea activității sportive, precum și a componentei sale speciale, sportul de performanță.
Municipiul Onești dispune de o bază sportivă dotată cu 2 stadioane de fotbal, 1 teren de handbal cu nocturnă, 6 terenuri de tenis, o sală de gimnastică, o sală de lupte, bazine de înot, teren de atletism, sală de jocuri sportive.
De asemenea, baza sportivă dispune de un minihotel modern, pentru sportivii care vin în cantonamente. Sala Polivalentă “Nadia Comăneci” construită în Parcul Libertății cu o capacitate de 2500 locuri gazduieste desfăș urarea de competiții la nivel național de handbal, tenis, baschet, batmington, volei, box, haltere, lupte, judo și gimnastică.
În baza sportivă se antrează zilnic lotul olimpic de gimnastică junioare, luptători și halterofili, dar se pot antrena și locuitorii municipului Onești dornici de relaxare prin sport.
Primăria Municipiului Onești organizează anual “Campionatul Municipal de fotbal”, care a ajuns deja la ediția a XI-a. Competiția se desfășoară pe terenul sintetic din Parcul Sportiv Municipal.Municipiul Onești este cunoscut ca orașul multor personalități care au realizat performanță în domeniul sportului,cea mai cunoscută fiind gimnasta Nadia Comăneci.
Clubul de fotbal al orașului a fost FC Onești (1994 – 2003), în prezent desființat. Perioada de glorie a fost în anii 1998-1999 și 1999-2000, când echipa a evoluat în Prima Divizie. A fost primul club de fotbal românesc dintr-un oraș mic (65.000 locuitori la acea vreme) care a promovat în prima divizie, după 1989.
O nouă echipă de fotbal a orașului a fost FCM Onești (2008 – 2011), care, în sezonul 2010-2011, a evoluat în Liga a 3-a.
În primăvara anului 2012 a fost fondat, de către Consiliul Local Onești în colaborare cu echipa Dinamo București, clubul de fotbal FCM Dinamo Onești. Acesta evoluează în sezonul 2012 – 2013 în Liga a IV-a.
Fig.78: Stadionul FC Onești
Grădina zoologică
Primăria municipiului Onești are în administrare Grădina Zoologică situată în Str. Perchiului nr. 3, pe malul raului Trotus.
În anul 2007 a fost elaborat un studiu de fezabilitate privind “Reamenajarea Grădinii Zoologice Onești”–obiectiv de interes, informare și educație pentru copii și tineret. Colecțiade animale adăpostite de Grădina Zoologică cuprinde: lup, tigru siberian, leu, porc mistreț, urs brun, căprior, cerb comun, emu.
CAPITOLUL IV: IMPLICAREA AUTORITĂȚILOR ÎN PROTEJAREA MEDIULUI
4.1. MĂSURI PRIVIND PROTEJAREA MEDIULUI NATURAL
Protecția mediului este o problemă a tuturor, pe de o parte a dezvoltării societății, iar pe de altă parte a redresării, conservării și ocrotirii mediului. Pentru a rezolva într-un mod cât mai eficient această problemă, s-a trecut la elaborarea unor strategii în domeniu, precum și a unor planuri de acțiune, la nivel internațional, european, național, regional și local. O strategie privind protecția mediului trebuie să definească liniile generale, principiile, direcțiile, obiectivele și criteriile de identificare a acțiunilor care să conducă la o dezvoltare economică și socială durabilă și care să țină seama de problematica privind mediul. Planul de acțiune trebuie să conțină obiective și sarcini concretizate și cuantificate în timp, spațiu și în privința costurilor. Fără ocrotirea mediului nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă include protecția mediului, iar protecția mediului condiționează dezvoltarea durabilă.
Strategia protecției mediului se regăsește prin urmare, prin coordonatele sale esențiale, în Strategia pentru dezvoltare durabilă.
La nivelul municipiului Onești se constată următoarele puncte slabe în ceea ce privește protecția mediului pentru care ar trebui întreprinse măsuri:
necolectarea selecționată a deșeurilor în vederea reciclării, refolosirii, recuperării și valorificării lor
educație ecologică superficială
mentalitatea de indiferență față de protecția mediului
lipsa resurselor finaciare pentru îndeplinirea obiectivelor de
investiții necesare
scăderea veniturilor populației
cresterea șomajului în zona
dificultate in suportarea platii serviciilor de utilități
În ceea ce privește turismul se constată următoarele:
resurse financiare, investiții autohtone și străine insuficiente pentru dezvoltarea spatiilor de cazare si atragerea turistilor
locuri de cazare insuficient promovate
lipsa unui centru de informare turistică (ghid turistic, pliante, broșuri, panouri publicitate, indicatoare)
lipsa unor proiecte de promovare locale, lipsa unor asocieri între localități având ca scop promovarea întregii regiuni
obiectivele turistice nu sunt suficient promovate
obiectivele turistice nu sunt puse suficient in valoare, nu sunt protejate
lipsa unor specialisti in publicitate in administratia publica
lipsa unui plan pe termen lung de dezvoltare a turismului
local
Protecția mediului și îmbunătățirea calității mediului (apă, aer, sol)
Constituirea unor perdele de protecție în jurul municipiului Onești, corelate cu
reîntinerirea fondului forestier existent
Colectarea selectivă a deșeurilor și valorificarea acestora prin reciclare
Dezvoltarea unor zone speciale pentru grătare și nisiparea albiei râurilor existente pe teritoriul municipiului Onești
Blocarea periodica unei artere principale (în scopul protecției calității aerului)
Protejarea de noxe a populației prin impunerea unor măsuri de modernizare a
instalațiilor poluante
Încurajarea mersului cu bicicleta prin realizarea de piste pentru bicicliști
Activități de conștientizare a populației privind protecția mediului
Realizarea unei statii de transfer deseuri menajere si colectare selectiva a acestora
Dezvoltare turistică
Dezvoltarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabilă a
resurselor naturale cu potențial turistic
Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural istoric și modernizarea infrastructurilor conexe ca motor al dezvoltării economice
Dezvoltarea unor centre de informare turistică
Crearea de produse turistice și promovarea serviciilor de calitate si a obiectivelor turistice din zona
Realizare zona de agrement Belci, Perchiu
Modernizare Zone de promenadă
Promovare turistică
Dezvoltarea unui centru de informare turistică
Crearea unui brand local–organizarea unui concurs de soluții pentru definirea unui slogan, siglă și a unei prezentări a municipiului Onești
Realizarea unor broșuri, cataloage, ghid turistic
Participarea la târguri de turism
Promovarea înfrățirilor existene
Crearea unui site cu specific turistic
Promovarea tradițiilor și obiceiurilor de iarnă
4.2.ACTIVITĂȚI ÎNTREPRINSE DE AUTORITĂȚILE LOCALE PENTRU PROTEJAREA MEDIULUI SOCIAL
Dezvoltarea municipiului Onești nu reprezintă doar o problemă a autorității publice locale, ci ține și de voința și capacitatea comunității locale de a se implica activ in realizarea obiectivelor strategice.Strategia de dezvoltare a Municipiului Onești pentru perioada 2012-2022, va folosi drept suport la dezvoltarea durabilă a municipiului prin realizarea Planului de măsuri și vizează creșterea calității vieții în comunitatea oneșteană, un element indispensabil pentru existența viitoare a localității.
Municipiul Onești se confruntă cu problemele specifice unui oraș în plină dezvoltare și autoritățile locale trebuie să își asume cu adevărat rolul de coordonator al procesului de transformare, fructificând oportunitățile de care beneficiează în comparație cu alți competitori, și anume: industria petrochimică, tradiția sportivă (care este recunoscută pe plan mondial în special datorită gimnastei Nadiei Comăneci și care este susținută de o bază sportivă modernă), activitățile culturale intense, o identitate istorică în stransă legătură cu numele lui Ștefan cel Mare și Sfânt, servicii de calitate, obiective turistice în zonă, administrație competentă etc).
Realizarea obiectivelor propuse este în strânsă dependență de sursele de finanțare nerambursabile care pot fi atrase deoarece, bugetul local nu are capacitatea de a susține realizarea in totalitate a acestora , dar se poate beneficia de oportunitățile financiare oferite de Uniunea Europeană.
Politicile publice reprezintă acțiunile întreprinse de autoritățile locale cu scopul de a rezolva problemele specificate în agenda politică. O politică publică se identifică atunci când autoritatea locală încearcă să modifice mediul economic, social sau cultural proiectând în acest scop un program coordonat de acțiuni.
Obiectivele generale sunt:
► protecția resurselor umane prin creșterea numărului locurilor de muncă și reducerea ratei șomajului, precum și oferirea unor servicii de protecție socială competitive;
► creșterea durabilă a activității economice;
► crearea și asigurarea de condiții de viață la standarde de calitate europeană pentru locuitorii municipiului Onești și partenerii economici care își desfășoară activitatea pe teritoriul municipiului;
► reducerea dezechilibrelor de dezvoltare economică și socială în raport cu marile municipii.
La nivelul municipiului Onești se constată următoarele puncte slabe pentru care ar trebui întreprinse măsuri:
scăderea populației
capacitatea financiară relativ scăzută a locuitorilor regiunii
resurse financiare limitate privind susținerea persoanelor fără venituri
lipsa unei piețe a muncii diversiticate și dinamice
număr scăzut de resurse umane incluse în programe locale de calificare / recalificare și conversie profesională
scăderea numărului persoanelor calificate prin ieșirea acestora din viața activă
amplificarea pregătirii teoretice a forței de muncă în
detrimentul aspectelor aplicative
estomparea tradițiilor locale odată cu trecerea timpului
corelarea redusă a cererii și ofertei de specializări
profesionale, lipsa dialogului între actorii pieței muncii
continuarea migrării persoanelor înalt calificate
valorificarea principiului de liberă circulație a persoanelor
după aderearea României la Uniunea Europeană
lipsa fondurilor bugetare, autorități,instituții de învățământ ,mediu de afaceri
Dezvoltarea infrastructurii sociale:
Reabilitare, modernizare, dezvoltare, echipare a infrastructurii serviciilor sociale
Îmbunătățirea dotării cu echipamente a bazelor operaționale pentru intervenții în situații de urgență
Reabilitare, modernizare, dezvoltare, echipare a infrastructurii educaționale preuniversitare și a celei pentru formare profesională continuă
Îmbunătățirea aptitudinilor și a nivelului de educație a grupurilor vulnerabile
Promovarea egalității de șanse prin campanii de conștientizare
Realizarea unor cămine pentru persoane vârstnice
Realizarea unor centre pentru îngrijire paleativă
Dezvoltarea învățământului –în particular cel postliceal (universitar, profesional)
Promovarea și sprijinul structurilor de « învățare continuă », de specializare și de perfecționare
Reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii pentru învățământ și activități culturale și sportive (săli de spectacol, terenuri, săli de sport)
Dezvoltarea partenariatului cu structurile societății civile (ONG-uri)
BIBLIOGRAFIE
A)Tratate, cursuri, monografii, studii
Prof. dr. ing. Mircea Bejan, prof.dr. ing.Tiberiu Rusu, ”Efectele poluării datorate activității de transport auto”, Buletinul AGIR nr. 4/2009, octombrie- decembrie
Conf. dr. Ioan Povară, Geografia mediului – “Poluarea și protecția mediului”, Partea a II a, suport de curs, Facultatea de Geografie,Universitatea Spiru Haret, București,2006
Camelia Drăghici, Dana Perniu,”Poluarea și monitorizarea mediului”, Ed.Universității, Brașov, 2002
Y. Dupnot , Armand Colin, „Dicționarul de riscuri”, 2003, editat de Departamentul Afacerilor Umanitare al ONU
Lect.univ. dr. Ioan Marinescu ,”Geografia mediului – suport de curs ”, Facultatea de Geografie,Universitatea Craiova,an universitar 2008-2009
Constantin Munteanu, Mioara Dumitrașcu, Romeo-Alexandru Iliuță. “Ecologie și protecția calității mediului “, Editura Balneară, 2011, București
Victor Tufescu, Mircea Tufescu, „Ecologia și activitatea umană”, Ed. Albatros, București, 1981
N.N.Constantinescu, “Teoria valorii, munca și lumea contemporană”, Ed. Politică, București, 1984
Lect.univ.drd. Sorina Lucreția Drăgan, “Dreptul mediului –note de curs”, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir, București
Rojanschi Vladimir, Florina Bran, Gheorghiță Diaconu, ”Protecția și ingineria mediului”, Editura Economică, București, 1997
Bădileanu, M., „Economia protecției mediului înconjurător”, Ed. Sylvi, București, 2002,
Rojanschi, V., Bran, F., „Economia și protecția mediului”, Editura Tribuna Economică, București, 1997
Costel C. Negrei, „Bazele economiei mediului”, Editura Didactică și pedagogică, București, 1996
Bűrgenmeier B.,” Économie du développement durable”, Ed. De Boeck, Bruxelles, 2005
Virgil Ivanovici, „Probleme ale protecției mediului înconjurător pe plan național și internațional”, în Revista „Ocrotirea Naturii și a mediului înconjurător”, nr. 2/1976, p. 95
Mircea Duțu, „Dreptul la un mediu sănătos și prosper – drept fundamental al omului”, în Revista Dreptul nr. 9-12/1990, p. 34
Mircea Duțu, “Dreptul internațional și comunitar al mediului”, Editura Economică, București, 1995, p. 45
Dumitra Popescu, Mircea Popescu, „Dreptul mediului. Documente și tratate internaționale”, Editura Artprint, București, 2002, p. 122
Monografia Municipiului Onești
Coord. Conf.univ.dr. Maricica STOICA Prof.univ.dr. Mihai BERCA; Prof.univ.dr. Vladimir ROJANSCHI; Cercet.pr. III Manea GHEORGHE; Cercet.pr. III Indries RADU – “Capitalul natural-antropic al județului Bacău în perspectiva elaborării strategiei de dezvoltare durabilă”, Ed. ASE, București
Enciclopedia Geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982;
Raport privind calitatea factorilor de mediu în județul Bacău ( ianuarie – iunie 2011-2012) oferit de Agenția Regională pentru protecția mediului Bacău
Recensământul din 2011-rezultate preliminare – Comunicat de presă 24 august 2012 privind rezultatele preliminare alre Recensământului populației și al locuințelor 2011 – județul Bacău
Protecția mediului- Curs pentru voluntarii din ONG-urile de mediu- Asociația Speologică Exploratorii Reșita
B) Cadrul legislativ
Hotărâre de Guvern nr. 1408 / 23.11.2007 privind modalitățile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului;
Hotărâre de Guvern nr. 1403 / 26.11.2007 privind refacerea zonelor în care solul,subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate;
Legea apelor nr. 107 din 25 septembrie 1996
Legea nr. 310 din 28 iunie 2004 pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996
Directiva Consiliului nr. 96/62/CE privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător (Directiva‐cadru)
Directiva Consiliului nr. 1999/30/EC privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător
Directiva 2000/69/EC privind valorile limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul înconjurător
Directiva 2002/3/EC privind ozonul din aerul înconjurător;
Directiva 2004/107/EC privind arseniul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător.
C) Surse electronice
http://www.poluare.org/poluare-notiuni-generale-despre-poluare
http://www.anpm.ro/Legislatie/
http://www.dadrbacau.ro/bacau.php
http://www.bacau.insse.ro/phpfiles/comunicat%20Bacau_date_preliminare_RPL2011_1.pdf
http://www.onesti.ro
http://www.onestionline.ro/
http://www.meteoromania.ro/anm/
ANEXE
ANEXA 1: POLUAREA APEI
Sursa: Protecția mediului- Curs pentru voluntarii din ONG-urile de mediu- Asociația Speologică Exploratorii Reșita (http://www.exploratorii.ro/lucrari/prot_med.pdf )
ANEXA 2: POLUAREA AERULUI
Sursa: Protecția mediului- Curs pentru voluntarii din ONG-urile de mediu- Asociația Speologică Exploratorii Reșita (http://www.exploratorii.ro/lucrari/prot_med.pdf )
ANEXA 3: POLUAREA SOLULUI
Sursa: Protecția mediului- Curs pentru voluntarii din ONG-urile de mediu- Asociația Speologică Exploratorii Reșita (http://www.exploratorii.ro/lucrari/prot_med.pdf )
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Poluarea Orasului Onesti (ID: 122988)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.