Poluarea mediului, principalii poluatori și cauzele de producere a poluării. [621549]

CAPITOLUL NR. 2
Poluarea mediului, principalii poluatori și cauzele de producere a poluării.
Termeni specifici utiliza ți în domeniul protec ției mediului.

2.1.Impactul activitatilor umane asupra mediului.

Ansamblul de relatii și de schimburi ce se stabil esc între om și natur ă, precum
și interdependen ța lor influen țează echilibrul ecologic, determin ă condi țiile de via ță și
implicit condi țiile de munc ă pentru om, precum și perspectivele dezvolt ării societ ății în
ansamblu.
Se poate afirma c ă mediul trebuie a daptat și organizat pentru a r ăspunde
nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natur ă a unor resurse și
prelucrarea lor pentru a deservi popula ția (pentru a satisface dolean țele acestora).
Aceasta dependen ță cunoa ște un mare grad de reciprocit ate, datorit ă faptului c ă nevoile
umane se adapteaz ă într-o măsură mai mare sau mai mic ă mediului.
Asigurarea unei calit ăți corespunz ătoare a mediului, protejarea lui – ca
necesitate a supravie țuirii și progresului – reprezint ă o problem ă de interes major și de
certă actualitate pentru evolu ția social ă. În acest sens, se impune p ăstrarea calit ății
mediului, diminuarea efectelor negative ale activit ății umane cu implica ții asupra
acestuia.
În toate civiliza țiile care s -au dezvoltat până în secolul al XVII -lea, de natur ă
predominant agricol ă,”pământul era baza economiei, vie ții, culturii, structurii familiei
și politicii”, via ța era organizat ă în jurul satului, economia era descentralizat ă, astfel c ă
fiecare comunitate producea aproape tot ce îi era necesar. E nergia cheltuit ă
corespundea în esen ță lucrului for ței musculare, uman ă sau animal ă, rezervelor de
energie solar ă înmagazinat ă în păduri, utiliz ării for ței hidraulice a r âurilor sau
mareelor, for ței eoliene.
Natura reu șea până la urm ă să refac ă pădurile t ăiate, v ântul care umfla velele,
râurile care puneau în mi șcare ro țile, deci sursele de energie utilizate de civiliza țiile
agricole erau regenerabile.
Odat ă cu sporirea popula ției globului, ce a decurs în paralel cu perfec ționarea
organiz ării sociale și, în special odat ă cu dezvoltarea industriei, a transporturilor
mecanizate din ultimele dou ă secole, încercarea omului de a domina în lupta aspra cu
natura, începe s ă aibă tot mai mult succes. Peste un miliard si jumatate din popula ția
actual ă a Terrei apar ține civiliza ției industriale.
Industriali zarea a reprezentat mai mult decat co șuri de fabric ă și linii de
asamblare. A fost un sistem social multilateral și bogat care a influen țat fiecare aspect
al vie ții omene ști. Cre șterea economic ă, enorm accelerat ă, se bazeaz ă în majoritate nu
pe surse regenerabile de energie, ci pe energia cheltuit ă prin folosirea combustibililor
fosili, neregenerabili: c ărbuni, țiței, gaze naturale.
Când se vorbe ște de progres sau de s ărăcie, se vorbe ște de fapt, în termenii cei
mai gl obali, de mediul înconjur ător care caracterizeaz ă planeta noastr ă la un moment
dat, c ăci între toate acestea și poluarea, degradarea apei și a aerului, subțierea stratului
de ozon , deșertificarea, de șeurile toxice și radioactive și numeroase alte probleme de

24 Capitolul 2
mediu , exist ă o strânsă interdependen ță.
Problema rezidurilor activitatilor umane a luat proportii ingrijoratoare, prin
acumularea lor provocand alterarea calitatii factorilor de mediu. Aceste alterari sunt
cauza unor dezechilibre in fauna si flora si a n sanatatea si bunul mers al colectivitatii
umane din zonele supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazata pe consumarea resurselor
neregenerabile de energie, s -a ajuns, in unele tari industrializate, la un grad de
bunastare ridicat, c onstatandu -se practic ca apare, cu iminenta, amenintarea
consecintelor actiunii umane asupra mediului, poluarea lui la nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzat ă de: existen ța prea multor
automobile, avioane cu reac ție și nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care
funcționeaz ă după tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, ap ă
și energie, fenomene care sunt determinate, în ultim ă instan ță, de necesit ățile cresc ânde
ale unei popula ții aflate în stare de explozie demografic ă și îndeosebi de existen ța
marilor aglomer ări urbane.
Alvin Toffler consta ta pe bun ă dreptate: “Pentru prima dat ă o civilizatie
consum ă din capitalul naturii, în loc s ă trăiască din dob ânzile pe care le d ădea acest
capital!” .

2.2. Poluarea mediului înconjur ător.

Termenul de poluare (lat. pollo, polluere – a murdări, a profana) desemnează
orice activitate care, prin ea însăși sau prin consecințele sale, aduce modificări
echilibrelor biologice, influențând negativ ecosistemele naturale și / sau artificiale cu
urmări nefaste pentru activitatea economică, starea de sănătate și confortul speciei
umane.
POLUANT – orice substanță, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau
sub formă de vapori ori de energie, radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică
sau vibrații care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia și al
organismelor vii și aduce daune bunurilor materiale.
POLUARE – introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce
prejudicii sănătății umane și/sau calității mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza
o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri
legitime.
În cadrul Conferin ței Mondiale a Organiza ției Na țiunilor Unite de la Stockolm
din 1972 s -a definit poluarea mediului ca “o modificare a componentelor naturale ale
acestuia prin prezența unor componente străine, numite poluanți, ca urmare a activității
omului, și car e provoacă prin natura lor, prin concentrația în care se găsesc și prin
timpul cât acționează, efecte nocive asupra sănătății, creează disconfort sau împiedică
folosirea unor componente ale mediului esențiale vieții ”.
Din cuprinsul definiției se poate con stata clar că cea mai mare responsabilitate
pentru poluarea mediului o poartă omul, poluarea fiind consecința activității mai ales
social – economice a acestuia.
Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s -a dezvoltat și s –

Poluarea mediului 25
a diversific at pe măsura evoluției societății umane, ajungând astăzi una dintre
importantele preocupări ale specialiștilor din diferite domenii ale științei și tehnicii, ale
statelor și guvernelor, ale întregii populații a pământului. Aceasta, pentru că primejdia
reprezentată de poluare a crescut și crește exponen țial, impunând măsuri urgente pe
plan național și internațional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.
Toate aceste fenomene au determinat modificari însemnate la nivelul fitosferei
si zoosferei, con ducand la dispariția unui mare numar de specii și, mai ales, au afectat
sănătatea omului at ât direct, prin consumul de aer si apa poluate, cat si indirect, dar nu
mai puțin daunator, prin consumul unor alimente cu caracteristici modificate.

Poluarea și diminuarea drastic ă a resurselor de materii regenerabile în cantit ăți
și ritmuri ce dep ășesc posibilit ățile de refacere a acestora pe cale natural ă au produs
dezechilibre serioase ecosistemului planetar.
Referindu -ne la poluare, în general si la efectele noc ive ale acesteia asupra
sanatatii si confortului omului, în special, este util s ă ne oprim aici la dou ă noțiuni
multa vreme considerate sinonime si care nici astazi nu sunt acceptate de toti
cercet atorii ca fiind total diferite: e ste vorba despre poluarea si impurificarea mediului.
Prin impurificarea mediului se înțelege prezenta în mediului înconjur ător a
unor elemente sau componente care nu se g ăsesc în mod obi șnuit în alc ătuirea acestuia
în timp ce poluarea cuprinde at ât prezen ța unor elemente str ăine, c ât și modificarea
componentelor naturale ale mediului.
Un exemplu în acest sens îl constituie cre șterea concentra ției de dioxid de
carbon din aer ca urmare a activit ăților industriale ale omului. Este vorba de poluare,
deși dioxidul de carbon face parte d in compozi ția normal ă a aerului.
Pe de alta parte, simpla prezenta a unor elemente straine fata de componenta
normala a mediului înconjurator nu este de natura sa provoace efecte nocive sau
nedorite dec ât în cazul cand prin natura lor, concentra ția in car e se gasesc si timpul cat
actioneaza produc asemenea consecinte.
Din cele aratate reiese deosebirea care se poate face intre poluare si impuritate
desi asa cum am mai aratat, in vorbirea comuna cele doua notiuni se confunda frecvent.
Formele de poluare su nt foarte diverse și afectează multe aspecte ale Terrei.
Unele din efectele devastatoare ale poluanților nu pot fi observate în momentul poluării
însă, în timp, consecințele majore vor afecta întreaga planetă și în același timp și pe cel
care dă naștere ac eastei situații : omul.

2.3. Clasificarea tipurilor de poluare

Există o varietate de clasificări a fenomenului de poluare, fiecare dintre acestea
bazându -se pe un set de criterii specifice . Din punct de vedere istoric fenomenul de
poluare s-a manifestat în primul rând din cauze naturale ( cum ar fi erupțiile vulcanice ),
acest lucru trecând pe un loc secundar datorită cre șterii în intensitate a poluării din
cauze antropice cauzată de activitățile umane.
Din punct de vedere al caracterului sistematic poluare a antropic ă poate fi:
 tehnologic ă, în consecin ță inerent ă a anor activit ăți anume și care se

26 Capitolul 2
caută a fi redus ă tot prin procedee tehnologice, a șa numitele „cele mai
bune practici”;
 și poluarea accidental ă.

Poluările accidentale sunt accidente majore de me diu care se produc în toate
structurile acestuia și din motive foarte complexe. Analiza acestora presupune o
clasificare a lor în func ție de mediul poluat, produsul poluant și cauzele producerii
fenomenului.
În toate cazurile urmarile acestor accidente de mediu sunt importante sub
aspect social, ecologic si economic. La fel de importante sunt preocuparile omului, ale
societatii, si mai ales ale specialistilor din domeniu, pentru prevenirea lor si pentru
interven țiile imediate în vederea reducerii și elimin ării pagubelor produse. Ele
afecteaz ă diferit diver șii factori de mediu.
În anul 20 10 in Romania, spre exemplu situa ția privind ponderea pe factori de
mediu a efectelor produse de polu ările accidentale se prezint ă astfel:
– factorul de mediu sol, circa 90 %;
– factorul de mediu apa, circa 8%;
– factorul de mediu aer, circa 2 %. ,

Figură 2.1 Manifestarea diferitelor forme de poluare

Poluările accidentale pot avea la rândul lor cauze diverse. Câteva exemple , structurate
în funcție de cele mai frecvente c auze de apariție sunt enumerate mai jos :
 poluări accidentale produse din cauze tehnologice si neglijen țe umane;

Accidentul Seveso , 1976

Accidentul Seveso (Italia) s -a petrecut la 10 iulie 1976 la o uzină chimică pentru
fabricarea de pesticide și erbicid e. Un nor dens de vapori care conțineau
tetraclorodibenzoparadioxin (TCDD) a fost eliberat de la un reactor folosit pentru
producerea de triclorofenol.

Poluarea mediului 27

Imagine 2.1 Seveso – imagini de la locul acc identului

Cauze ––creșterea lentă a presiunii într -un reactor utilizat la producerea
triclorfenolului a produs ruperea unei supape de siguranță. Cunoscută sub numele de
dioxină, otrăvitoare și cancerigenă, aceasta a produs o reacție exotermica
necontrolat ă.

Bilanțul exact al accidentului va fi cunoscut șapte ani mai târziu, la deschiderea
procesului liderilor responsabili din diferitele companii implicate. 193 de persoane sau
0,6% din locuitorii din zonă au suferit de cloracnee, mai ales copii. Nicio pers oană nu
a murit, dar unele au rămas cu sechele pe viață. Media de cancer și de malformații
congenitale nu a crescut în mod semnificativ. Cu toate acestea, ecologic, efectele
dezastrului au fost enorme: față de cele 3.300 animale domestice moarte, aproape
70.000 de capete de bovine intoxicate au fost sacrificate. Datorită contaminării
imediate a circa zece kilometri pătrați de teren și de vegetație, mai mult de 600 de
persoane a trebuit să fie evacuate din casele lor și peste 2.000 au fost tratate pentru
intoxicație [1].

Catastrofa de la Bhopal (India –1984) în care și -au pierdut viața aproximativ 4000 de
persoane și mai mult de 350.000 au fost rănite;
Dezastrul de la Bhopal a avut loc in data de 3 decembrie 1984, in inima orasului
Bhopal din India. Dezastrul a fost cauzat de eliberarea accidentala a 40 de tone de
izocianat de metil (MIC) gazos de la fabrica de pesticide Union Carbide India.
(Comisia Internationala de medicina din Bhopal a fost desemnata in anul 1993 sa se
ocupe de acest caz). BBC a estimat in prima instanta 3000 de morti initial si cel putin
15000 morti in urma bolilor ce au aparut.
Greenpeace estimeaza la peste 20 000 de victime in total. Bhopal este adesea citat ca
cel mai mare dezastru industrial din lume. In dimineata zilei de 3 decembrie 1984, un
rezervor cu 43 de tone de MIC s -a supraincalzit si a eliberat un compus gazos de MIC
care este mai greu decat aerul care s -a imprastiat pe strazile din apropriere.
Majoritatea deceselor și a afectiunilor serioase au survenit in urma edemului
pulm onar, insa gazul cauzeaza o mare varietate de boli. Semnele si simptomele
expunerii la izocianat de metil in mod normal includ tuse dispnee, dureri la nivelul
pieptului, edemul ploapei si inconstienta.

28 Capitolul 2

Imagine 2.2

Aceste efec te pot progresa în urmatoarele 24 -72 de ore astfel apar leziuni pulmonare
acute, infarct și moarte. Datorita reac țiilor care se presupun c ă au avut loc în rezervor
și în atmosfera inconjuratoare se crede ca pe langa MIC, fosgenul si cianura de
hidrogen impreuna cu alte gaze otravitoare au jucat un rol important in acest dezastru.
Informatiile despre amestecul exact de substante nu a fost furnizate de catre companie,
insa sangele si organele unor victime aveau culoarea rosu inchis, culoare
caracteristica in inoxicatile acute cu cianura.
O serie de studii facute la 5 ani dupa dezastru au aratat c a multi dintre supravietuitori
inca sufereau de una sau mai multe dintre urmatoarele afectiuni: orbire partiala sau
completa, probleme respiratorii persistente, tulburari gastro -intestinale, sistem
imunitar slabit, probleme menstruale, avorturi spontane, c opii cu defecte genetice. In
plus investigatile efectuate de BBC in noiembrie 2004 au confirmat ca apa de baut este
inca contaminata si nivelul poluarii ei este de 500 de ori mai mare decat admis. La fel
și în locul fostei fabrici și în zonele unde fabrica își deversa deșeurile, există mercur de
concentrație de la 20000 la 6 milioane de ori mai mare decât cea admisă, plumb, 1,3,5
triclorbenzen, diclor metan și cloroform, metale grele, organoclorine, triclor etan în
concentrații de 50 de ori mai mari decât l imita admisă.
Numele Cernobîl a rămas întipărit în memoria colectivă mondială. Nu și Bhopal.
Trebuie pus acolo pentru ca suferința acestor oameni să nu fi fost în van și pentru ca
un „altădată” atât de cumplit să nu mai existe [2].

Geamăna, satul din Apu seni „furat“ de sterilul de la mina de cupru din Roșia Poieni

Satul Geamă na, în munții Apuseni este un exemplu în care poluarea industrială a
modificat ireversibil amplasamentul învecinat afectând mediul în toate componentele
acestuia . În prezent satul e acoperit aproape în totalitate de deșeuri provenite de la
cariera de cupru de la Roșia Poieni.
Localnicii au fost obligați să se mute de la un an la altul tot mai sus de vatra satului,
pentru a scăpa de invazia sterilului, care în timp le -a acoperit biser ica, le -a înghițit
cimitirul.

Poluarea mediului 29

Imagine 2.3 Satul Geamăna înainte de a fi acoperit de steril

Iazul de decantare Valea Șesii este iazul principal de depozitare a sterilului provenit de
la exploatarea minieră de suprafață Roșia Poieni. Exploatarea zăcămâ ntului a început
în anul 1978, iar producția de cupru în 1983. Este un iaz de decantare de vale, deschis,
având un singur baraj construit din anrocamente.
În prezent, suprafața iazului este de aproximativ 130 ha, acoperind aproape în
totalitate satul Geam ăna (comuna Lupșa, jud. Alba), din care au mai rămas câteva
case, cu până în 20 de locuitori. Turla bisericii, cea mai înaltă clădire din sat se mai
poate vedea ițindu -se din mijlocul iazului. Înaintea începerii exploatării, în Geamăna
erau aproximativ 400 de case și peste 1000 de locuitori. Cromatica acestui loc îl
transformă într -un subiect extrem de ofertant din punct de vedere fotografic. [3]

Imagine 2.4 Halda de steril de la Valea Șesii ridicată și biserica satului, cam la 100 de metri de
vatra satului. [3]

30 Capitolul 2

Pericolul crește de fiecare dată când plouă abundent în zonă. Licența pentru
exploatarea cuprului de la Roșia Poieni aparține companiei Cupumin Abrud. Cele mai
recente evaluarări ale Ministrului Mediului arată că în zonă ar fi nevoie de investiții
de mediu în valoare de 15 milioane de euro. Autorizația integrată de mediu emisă de
Agenția Regională de Protecție a Mediului Sibiu pentru iazurile de decantare și
haldele de steril rezultate din procesul de extracție -procesare a expirat la sfârșitul
anului 2011. Înainte de Revoluție, mina de cupru de la Roșia Poieni lucrau 3.000 de
salariați. Acum, au rămas 200. S -a înc ercat și o privatizare a societății din Apuseni, în
martie 2012, finalizată cu un eșec.

 poluari accidentale ale localitatilor și terenurilor, cu produse petroliere, prin
spargerea conductelor de transport a acestor produse;

Poluare a petrolieră din județ ul Prahova
Prahova inca figureaz ă în topul judetelor cu mari probleme legate de poluarea solului
și a pânzei freatice. Zeci de terenuri sunt contaminate cu produse petroliere. Problema
este si mai grava daca ne gandim la efectele nocive pe care poluarea le are asupra
sanatatii oamenilor. Daca ar fi s ă efectuam o hart ă a zonelor „fierbin ți”, municipiile
Ploie ști și Câmpina, dar și Valea C ălugareasc ă ar figura pe primele pozi ții. Din
pacate, desi au trecut aproape opt ani de la identificarea acestor probleme, solutiile
întârzie sa apara.
Poluarea cu petrol a subsolului are o istorie mai veche. Dezvoltarea industriala a
judetului Prahova a avut si efecte nocive asupra mediului inconjurator. La Ploiesti,
poluarea cea mai grava a subsolului si a apei subterane cu produse petroliere se afla
in partea de Sud a orasului, suprafata afectata fiind de aproximativ 3.500 de hectare.
Potrivit specialistilor care au identificat aceasta problema, stratul de sol de la care
incepe poluarea cu produse petroliere este de patru – sase metri, iar grosimea
reziduurilor, acumulata, in timp, deasupra panzei freatice, s -a situat intre 0,01 si trei
metri. La C âmpina, problema principala o reprezinta batalurile de produse petroliere,
iar la Valea C ălugareasc ă poluarea este cauzata de cen usile piritice, depozitate pe zeci
de hectare. [4]

 poluari accidentale, cu produse petroliere, ale apelor de suprafa ță.

Cazul Exxon Valdez , 1989
Exxon Valdez a fost un tanc petrolier a cărui e șuare, în noaptea de 24 martie 1989, în
reciful Bligh, pe coa sta statului Alaska a produs un grav accident ecologic, soldat cu
deversarea a 50.000 de metri cubi (circa 40 de milioane de litri) de petrol, care s -au
răspândit în apele din zonă pe o arie de sute de kilometri pătra ți.
Este considerat unul dintre cele ma i mari dezastre ecologice datorate neglijen ței
umane.

Poluarea mediului 31

Imagine 2.5 Petrolierul Exxon Valdez

În seara zilei de 23 martie 1989, supertancul petrolier Exxon Valdez parasea portul
Valdez din Alaska, avand aproape 200 de milioane de litri de titei la bord. N -a ajuns
foarte departe. La cateva minute dupa miezul noptii, vasul a lovit un recif, si -a spart 8
dintre cele 11 containere si aproape un sfert din incarcatura s -a scurs in apa limpede a
golfului Prince William. Dimensiunile dezastrului au fost amplificate de faptul ca, desi
accidentul a fost anuntat imediat, reactia companiei Exxon, proprietara vasului, a fost
destul de lenta. Practic, timp de trei zile nu s -a facut nimic concret.
40 de milioane de litri de petrol s -au scurs din Exxon Valdez, zona de coast a a fost
afectata pe o lungime de 1.900 km, fauna si flora marina au fost distruse masiv (se
estimeaza ca au murit, printre altele, 250.000 de pasari si 22 de balene).
Istoria acestei catastrofe incepe de fapt in 1973, an in care Congresul american a
aprobat constructia conductei de petrol Trans -Alaska, menita sa aduca petrol din
nordul peninsulei in sud, in portul Valdez, de unde sa fie preluat de tancurile petroliere.
Decizia Congresului a fost atunci fortata de cresterea pretului petrolului ca urmare a
embargoului impus SUA de catre Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol, dat fiind
sprijinul militar american acordat Israelului in razboiul Yom Kippur.

Conducta Trans -Alaska, finalizata in 1977, a permis marilor companii petroliere,
printre care si Exx on, sa faca bani frumosi din transportul acestei resurse catre restul
statelor americane. Dar operatiunea era foarte periculoasa. Toti cei din industria
petrolului stiau ca navigarea cu un tanc de mari dimensiuni prin apele din golful
Prince William, pline de aisberguri, pune la grea incercare orice echipaj, oricat de
experimentat. Se mai stia si faptul ca in Alaska nu exista echipamente eficiente de
interventie in cazul unei scurgeri masive de petrol. Ca urmare, solutia logica pentru a
preveni orice proble ma consta intr -o organizare foarte riguroasa a fiecarui transport,
dublata de o vigilenta maxima.
Exxon se face vinovată la partea cu vigilenta. Compania i -a permis capitanului Joseph
Hazelwood, un impatimit de alcool, sa conduca petrolierul prin acele ape inselatoare,
in ciuda numeroaselor abateri disciplinare pe care acesta le avusese in ultimii trei ani.
Nu e o surpriza, asadar, ca Hazelwood a dat o tura prin baruri chiar inainte sa urce la
bord si ca, beat fiind, a lasat comanda pe mana unui secund foarte obosit care, pe

32 Capitolul 2
deasupra, nu avea nici calificarea necesara pentru a conduce nava pe acel traseu. In
incercarea de a evita niste aisberguri, vasul a deviat de la curs, a ratat revenirea si a
lovit un recif. Rezultatele au fost mentionat e mai sus.
In operatiunile ulterioare de curatare a zonei au fost implicati 11.000 de oameni, 1.400
de nave si 85 de avio ane. Aceste operatiuni s -au desfasurat timp de 3 ani si au costat
cca 2,1 miliarde de dolari. Testele facute in 2004 au aratat ca la 15 ani de la
producerea accidentului zona de coasta mai este contaminata inca pe anumite
portiuni, in special de petrolul c are a apucat sa se infiltreze in sol (cel de suprafata a
fost spalat sau indepartat cu solventi).
Cat a platit Exxon pentru dezastrul provocat?
A platit, in primul rand, costul operatiunilor de curatare – 2,1 miliarde de dolari.
Vorbim apoi de cca 1 miliar d de dolari platiti autoritatilor din Alaska si de o amenda
de 150 de milioane de dolari pentru distrugerea mediului, cea mai mare prevazuta de
legislatia SUA. (Totusi, data fiind implicarea companiei in operatiunile de curatare a
zonei, aceasta amenda a f ost redusa la 25 de milioane.) In fine, se mai adauga 300 de
milioane, reprezentand 11.000 de plati individuale catre firmele si persoanele private
care au reclamat pagube directe pe care le -au suferit din cauza accidentului.
Capitanul Joseph Hazelwood nu a patit mare lucru: a fost amendat cu 50.000 de
dolari, condamnat la 1.000 de ore de munca in folosul comunitatii si timp de 9 luni a
avut licenta de pilot suspendata. Acum locuieste in New York si lucreaza in domeniul
asigurarilor maritime. Vasul Exxon Va ldez a fost reparat, rebotezat SeaRiver
Mediterranean si transporta in continuare petrol. Are insa interdictie de a intra in
apele statului Alaska.
Cazul Exxon Valdez nu este cel mai mare dezastru petrolier din istoria SUA. Pe 20
aprilie 2010, in timpul un ui foraj la mare adancime operat de pe platforma Deepwater
Horizon, in Golful Mexic, sistemele de control al presiunii au cedat si o coloana de
noroi, gaz metan si apa de mare a erupt pana la o inaltime de 73 m, fiind urmata de o
explozie in care au murit 11 oameni. Platforma s -a scufundat pe 22 aprilie.
Operatiunile de inchidere a putului forat au durat cca 3 luni, timp in care in ocean au
fost eliberati aproape 800 de milioane de litri de petrol, de 20 de ori mai mult decat in
cazul Exxon Valdez. [5]

 poluari accidentale datorate accidentelor de circulatie;

Tragedia de la Mihăilești , 2004

În 24 mai 2004, într -o dimineață ploioasă, o explozie s -a produs la încărcătura unui tir
care transporta în condiții nesigure 20 de tone de azotat de amoniu.
Pe 24 ma i 2004, la ora 5, într -o dimineață ploioasă, Inspectoratul pentru Situații de
Urgență Buzău primea un apel disperat. La capătul firului o voce tremurând anunța că
un camion cu îngrășăminte luase foc pe șosea, în localitatea Mihăilești. Două
autospeciale au pornit imediat către locul dezastrului. La scurt timp după ce au ajuns,
a urmat o explozie devastatoare.
Deflagrația a fost nimicitoare, la locul accidentului formându -se un crater cu o

Poluarea mediului 33
adâncime de aproape șapte metri și cu un diametru de aproximativ 20 de metri.
La Mihăilești au murit atunci șapte pompieri de la Inspectoratul pentru Situații de
Urgență (ISU) Buzău, doi jurnaliști, localnici și persoane care s -au aflat la momentul
deflagrației în zonă – în total 18 oameni. Alte 13 persoane, între care cin ci pompieri,
au fost rănite.

 poluari accidenta le cauzate de factori naturali.

Erupția vulcanului Eyjafjallajökull din Islanda , 2010

La sfâr șitul lunii decembrie 2009, a început o activitate seismică în jurul
vulcanului Eyjafjallajökull din Islanda , în p rincipal cutremure mici (majoritatea de
magnitudinea 1 pe scara magnitudinii momentane) la adâncimi de 7 -10 kilometri sub
vulcan.[ 6]. Pe data de 26 februarie 2010, măsurători făcute cu ajutorul hăr ților și ale
aparatelor de măsurare ale firmei Fasteignaskr á Íslandskort și aparatură GPS folosită
de Institutul Meteorologic din Islanda la ferma Țorvaldseyri din zona Eyjafjöll (ca. 15
km la sud -est de la locul erup ției recente) au arătat o deplasare a scoar ței locale de 3
centimetri în direc ția sud, din care o deplasare de 1 centimetru avusese loc în ultimele
4 zile. Această activitate seismică neobi șnuită, împreună cu mi șcarea rapidă a scoar ței
erau dovezi că curgea magmă sub scoar ță în camera magmatică a vulcanului
Eyjafjallajökull, și că presiunea ce rezulta crease deplasarea observată la ferma
Țorvaldseyri.[ 7] Activitatea seismică a continuat, și între 3 și 5 martie aproape 3.000
de cutremure au fost măsurate la epicentrul vulcanului. Cele mai multe au fost de o
intensitate mică (magnitudinea 2) ca să fi putu t fi luate ca prevestire a unei erup ții, dar
unele au putut fi sim țite în ora șele din apropiere.[ 8] Erup ția se pare că a început pe
data de 20 martie 2010, cam între orele 22:30 – 23:30 ora locală la câ țiva kilometri est
de ghe țar pe pantele nordice ale pasului Fimmvörðuháls [9][10].
Cam 500 de fermieri cu familiile lor au fost evacua ți din zonele Fljótshlíð,
Eyjafjöll și Landeyjar. Cursele aeriene între Reykjavík și Aeroportul interna țional
Keflavík au fost sistate, dar în seara zilei de 21 martie circula ția aeriană a fost
reluată.[1 1][12][13]Locuitorilor din zonele de risc Fljótshlíð, Eyjafjöll și Landeyjar li
s-a dat voie să se întoarcă acasă pe data de 22 martie. Poli ția a închis unele drumuri,
dar acestea au fost redeschise pe data de 29 martie pentru un ele autovehicule. După ce
a fost observată o a doua fisură, care ar fi putut cauza viituri toren țiale, drumurile au
fost închise din nou, dar au fost redeschise pe 1 aprilie [14][15][16] .
Fisura este lungă de 500 m, direc ția fiind de la nord -est spre sud -vest, cu 10 –
12 crateri care aruncă în aer lavă cu o temperatură de 1000 °C până la 150m
înălțime. Lava este bazalt din olivină alcalină [18 ]. Este relativ vâscoasă, ceea ce face
să curgă destul de lent, ceea ce face ca această erup ție să fie una tipică de efuziune
[18].
La 23 martie 2010 a avut loc o explozie de vapori, când lava fierbinte a intrat
în contact cu mormane de zăpadă din apropiere, emi țând o coloană de vapori până la
înălțimea de 7 km.[1 9]
La 25 martie 2010, vulcanologii care studiau erup ția au observat pentru prima

34 Capitolul 2
dată în istorie formarea unui pseudocrater în timpul unei explozii de vapori de apă
[20] .
La 22 martie 2010, un fluometru instalat în râul glacial Krossá (în care se
scurg apele glaciare ale ghe țarelor Eyjafjallajökull și Mýrdalsjö kull) în zona
Țórsmörk, la câ țiva kilometri nord -vest de locul erup ției, au măsurat schimbări ale
temperaturii apei de până la 6 °C într -o perioadă de 2 ore, ceea ce nu s -a întâmplat
niciodată în râul Krossá de când au început măsurătorile. După scurt timp , nivelul
apei a revenit la normal și temperatura a scăzut și ea [21].
Eșantioane de cenu șă vulcanică culese lângă locul erup ției au arătat o
concentra ție bioxid de siliciu de 58% – mult mai ridicată decât în scurgerile de lavă.
Concentra ția de fluor solubi l în apă este o treime a concentra ției tipice pentru erup țile
vulcanului învecinat Hekla, cu o valoare medie de 104 miligrame de fluor la un
kilogram de cenu șă. Fermierilor din zonă li s -a spus să nu -și lase animalele să bea
apă din sursele afectate,[2 2] deoarece concentra ții înalte de fluor pot avea efecte
renale și hepatice otrăvitoare, în special la oi [23].

Imagine 2.6 Vulcanul Eyjafjallajökull din Islanda

Erup ția eliberează între 150.000 și 300.000 tone de CO 2 pe zi [24].
La 14 aprilie 2010, vulcanu l a erupt o a doua oară după o scurtă întrerupere,
de data aceasta în centrul ghe țarului, cauzând viituri de zăpadă topită, ceea ce a dus
la evacuarea a 800 de persoane. Drumul din apropierea râului Markarfljót a fost
distrus în mai multe locuri [25].
Spre deosebire de prima erup ție, a doua erup ție a avut loc chiar sub calota de
ghea ță. Apa rece a zăpezii topite răce ște lava repede și o fragmentează în sticlă,
creând mici particule de sticlă care sunt amestecate cu coloana erup ției. Acest lucru, și
magnitud inea erup ției, care se crede că ar fi de 10 sau de 20 de ori mai puternică
decât cea de la Fimmvörðuháls din 20 martie, au creat un nor de erup ție plin cu
fragmente de sticlă, care este foarte periculos pentru motoarele avioanelor [26].
Cenu șa vulcanică es te un hazard major pentru avioane [27].
A doua erup ție vulcanică a avut multe efecte negative asupra traficului aerian.
Cu toate că o parte a cenu șii a căzut la pământ în Islanda, cea mai mare parte a fost
dusă de vânt spre est, ceea ce a dus la închiderea multor aeroporturi din Europa

Poluarea mediului 35
[27][26].
Poluarea mediului înconjurător cu fluor poate avea efecte negative asupra
animalelor, în special al oilor. Otrăvirea cu fluor poate începe deja de la un con ținut de
fluor în alimenta ție de 25 ppm. La o concentra ție de 250 ppm moartea poate avea loc
după câteva zile [28]. În 1783, 79% din oile din Islanda au murit, probabil ca rezultat
al otrăvirii cu fluor cauzate de erup ția vulcanului Laki.[28] Efectele s -au răspândit și
în afara Islandei [31].
Cantită ți mari de dio xid de sulf în atmosferă pot fi și ele periculoase pentru
sănătatea umană, în special pentru cei care suferă de boli de respira ție.
Până pe 14 aprilie 2010 nu se măsurase încă un efect la fel de mare asupra
temperaturii globale ca aceea cauzată de erup ția vulcanului Pinatubo din Filipine în
1991 [32][33]. Dar erup ții anterioare ale vulcanului au durat chiar și un an de zile.
Ca analogie, erup ția vulcanului Laki se crede că a fost cauza unor fenomene
meteorologice neobi șnuite, de la furtuni de grindină la în ghețarea fluviului Mississippi
la New Orleans [33][34].

Creșterea alarmant ă a polu ărilor accidentale și în special a celor cu consecin țe
grave necesita masuri urgente de eficientizare a activitatilor de control atat prin actiuni
sistematice directe, dar s i printr -o mai buna cooperare intre autoritatile teritoriale de
mediu si agentii economici potential poluatori.
Poluarile industriale precum si cele in agricultura, sau transporturi, pot fi
evitate prin intarirea disciplinei in munca, respectarea legislati ei si a normelor specifice
fiecarei activitati. Paralel cu intensificarea educatiei personalului de lucru, se impune
aplicarea cu strictete a principiului “poluatorul plateste”.
Calamit ățile naturale deasemenea pot fi substan țial diminuate prin intarirea
activitatii de supraveghere, prevedere, prognoza, pregatire de actiuni in diverse scenarii
posibile si aplicarea prompta a masurilor celor mai adecvate situatii care se ivesc.
Acțiunea m ediului poluant asupra organismului uman este foarte variată și
complexă. Ea poate merge de la simple incomodități în activitatea omului, disconfortul,
până la perturbări puternice ale stării de sănătate și chiar pierderea de vieți omenești.
Efectele acut e se datorează unor concentrații deosebit de mari ale poluanților
din mediu, care au repercusiuni pute rnice asupra organismului uman si au fost primele
asupra cărora s -au făcut observații și cercetări privind influența poluării mediului
asupra sănătății po pulației. Efectele cronice reprezintă formele de manifestare cele mai
frecvente ale acțiunii poluării mediului asupra sănătății. Acestea se datorează faptului
că în mod obișnuit diverșii poluanți existenți în mediu nu ating nivele foarte ridicate
pentru a produce efecte acute, dar prezența lor, continuă chiar la concentrații mai
scăzute, nu este lipsită de consecințe nedorite. Efectele cronice au însă o deosebită
importanță și sub aspect economic și social.
Încărcarea organismului populației expuse cu anumi ți poluanți cunoscuți a
avea calități de depozitare în anumite organe reprezintă un alt aspect important al
influenței poluării mediului asupra sănătății. Este vorba, în special, de plumb, de
cadmiu, de pesticide organo – clorurate, de unele substanțe radi oactive și alți poluanți
care intră în această categorie.

36 Capitolul 2
Efectele indirecte ale poluării constau însă și din influențele asupra faunei și
florei, care uneori sunt mult mai sensibile decât organismul uman la acțiunea diverșilor
poluanți. Se știe astfel că animalele, păsările, insectele, unele organisme acvative, ca și
plantele suferă înfluența poluanților până la dispariția sau distrugerea lor.
Cunoașterea acestor efecte ale poluării mediului asupra sănătății a condus la
necesitatea instituirii unor măsuri de protecție a mediului înconjurător. S -a afirmat că
toate efectele asupra sănătății oamenilor arătate mai sus sunt rezultatul ruperii
echilibrului dintre organismul uman și mediuul înconjurător. În anumite situații de
poluare s -au înregistrat numeroase ca zuri de: bronhopneumopatii, bronșite, cancer
pulmonar (poluarea aerului), febră tifoidă, dizenteria, holera, poliomelita, hepatita
epidemică, amibiaza, diverse intoxicații (poluarea apei).

Din punct de vedere al efectelor nocive asupra sănătății oamenilo r, poluarea
se regăsește sub forme diverse clasificate în tipuri le de poluare prezentate mai jos :

a. Poluarea biologică , cea mai veche și mai bine cunoscută dintre formele de
poluare, este produsă prin eliminarea și răspândirea în mediul înconjurător a
germe nilor microbieni producători de boli. Astfel, poluarea bacteriană însoțește
deopotrivă omul, oriunde s -ar găsi și indiferent pe ce treaptă de civilizație s -ar
afla, fie la triburile nomade, fie la societățile cele mai evoluate. Pericolul
principal reprezen tat de poluarea biologică constă în declanșarea de epidemii,
care fac numeroase victime. Totuși, putem afirma că, datorită măsurilor luate
în prezent, poluarea biologică – bacteriologică, virusologică și parazitologică,
are o frecvență foarte redusă.

b. Polu area chimică constă în eliminarea și răspândirea în mediul înconjurător a
diverselor substanțe chimice. Poluarea chimică devine din ce în ce mai
evidentă, atât prin creșterea nivelului de poluare, cât mai ales prin
diversificarea ei. Pericolul principal al poluării chimice îl reprezintă potențialul
toxic ridicat al acestor substanțe, unele inexistente, initial in natura.
Se produce cu:
derivati ai carbonului si hidrocarburi lichide
derivati ai sulfului si azotului
derivati ai metalelor grele(Pb, Cr)
deriva ti ai fluorului
materii plastice
pesticide
materii organice fermentescibile

Poluarea mediului 37
Tabel 2.1 Listă de industrii cauzatoare ale diferitelor tipuri de poluare
Tipul de industrie Tipuri de poluare
Industria chimică, a pesticidelor, a
produselor medicale . Poluare a apei, solului.
Industria de producție a gazelor. Poluare a aerului.
Industria de producție a cimentului
oțelului și alte industrii de tip minier. Poluarea aerului, poluare fonică,
generatoare de deșeuri solide.
Industria textilelor și ramurile
producătoare adiacente Poluarea aerului, apei, poluare fonică.
Industria producătoare de autovehicule
de transport Generatoare de deșeuri solide, poluare
fonică, poluarea aerului.
Industria petrolieră Poluarea aerului, apei și a solului.
Industriade preluc rare a lemnului Poluarea aerului, generatoare de deșeuri
solide și poluare fonică.
Industria alimentară Poluarea aerului, și a apei.
Industria de prelucrare a celulozei și
hârtiei. Poluarea apei, a aerului, generatoare de
deșeuri solide și poluare fonică .
Industria materialelor de construcții Poluarea aerului, apei.
Industria aeronautica Generatoare de deșeuri solide, poluare
fonică, poluarea aerului, poluarea apei.
Industria producătoare de aparatură și
bunuri electrice Poluarea aerului, generatoare d e deșeuri
solide.
Industria de tehnologia informației Poluarea aerului.
Telecomunicațiile Deșeuri solide și poluarea aerului

În contrast cu factorii poluan ți din mediu care merit ă o tratare speciala pentru a
fi eliminati , exista insa si substante, numi te biodegradabile, care nu polueaza natura.
Un produs este numit biodegradabil atunci cand se transforma, se descompun e si se
elimina in mod natural. Resturile de mancare, hartie si materialele de origine vegetala
sau animala, cum sunt bumbacul sau lana, s unt biodegradabile.
In schimb , numeroase materiale plastice nu sunt. Rezistente la uzura, la rupere
si la actiuni chimice, ele formeaza depozite dupa utilizare. Pentru aceste materiale ,
chimistii au inventat metode de reciclare. Unele materiale plastice sunt rupte in bucati
si folosite apoi la fabricarea aglomeratelor, a materialelor de constructie sau pentru
asfaltarea drumurilor.
Alte materiale plastice, care nu degajeaza gaze nocive, sunt arse si folosite la
incalzitul urban.Cu toate acestea, in viit or se incearca punerea la punct a unor materiale
biodegradabile, care sa se descompuna tot atat de natural ca si lemnul.

c. Poluarea fizică este cea mai recentă și cuprinde, în primul rând, poluarea
radioactivă ca urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în știință,
industrie, agricultură, zootehnie, medicină etc.. Pericolul deosebit al
substanțelor radioactive în me diu și în potențialul lor nociv chiar la
concentrații foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră, tot

38 Capitolul 2
ca o componentă a poluării fizice. Zgomotul, ca și vibrațiile și ultrasunetele
sunt frecvent prezente în mediul de muncă și de viață al omului modern, iar
intensitățile poluării sonore sunt în continuă creștere. Supraaglomerarea și
traficul, doi mari poluanți fonici, au consecințe serioase asupra echilibrului
psihomatic al individului. Un număr tot mai mare de persoane din orașele
aglom erate recurge la specialiștii psihiatri pentru a găsi un remediu pentru
starea lor proastă (anxietate, palpitații, amnezii neșteptate, lipsa puterii de
concentrare, dureri de cap).

d. Poluarea termică , poate cea mai recentă formă de poluare fizică cu influe nțe
puternice asupra mediului înconjurător, în special asupra apei și aerului, și,
indirect, asupra sănătății populației. Marea varietate a poluării fizice, ca și
timpul relativ scurt de la punerea ei în evidență, o face mai puțin bine
cunoscută decât pe c ea biologică și chimică, necesitând eforturi deosebite de
investigare și cercetare pentru a putea fi stăpânită în viitorul nu prea îndepărtat.

Din punct de vedere al impactului asupra ecosistemului , adică, în func ție de
capacitatea lor de acumulare natura lă, poluan ții sunt de două tipuri:

 poluanți biodegradabil i: aceștia sunt poluan ți degrada ți rapid prin mijloace
naturale. Căldură sau poluare termică, iar apele reziduale menajere sunt luate
în considerare în această categorie, astfel cum acestea pot fi d escompuse rapid
prin procese naturale sau prin sisteme de inginerie, cum ar fi tratamentul
municipale, plante etc.
Biodegradarea este un proces de descompunere a substanțelor organice de către
enzimele produse de organisme vii, în special bacterii și ciuperci microscopice, prin
care se asigură ciclul elementelor în natură. [35]
Biodegradarea este un fenomen natural de mare importanță în restabilirea echilibrului
chimic din mediu , perturbat prin introducerea unor substanțe , deșeuri etc. de către om.
Un produs care are proprietatea de a se degrada sub acțiunea unor factori biologici este
biodegradabil .[36]. Există și substanțe care nu se supun acestui proces, fenomen
denumit recalcitranță moleculară [35].

 poluanții non degradabil i: Acestea sunt substan țe care f ie nu se degradează sau
se degradează foarte încet în mediul natural. Acestea includ săruri de mercur,
substanțe chimice fenolici cu catenă lungă, DDT și cutii de aluminiu etc.

Astfel de substan țe poluante nedegradabile se acumulează în mediu și sunt
ampl ificate din punct de vedere biologic pe măsură ce se deplasează în ciclul
biogeochimic și de-a lungul lan țurilor trofice din ecosistemul respectiv . De exemplu,
DDT -ul, atunci când este spalat cu apa din sol se scurge în cursurile de apă de unde este
absorb it de fitoplancton care este consumat de pe ști.
Astfel, doza ini țială de DDT, care a fost inofensiv ă în fitoplancton devine

Poluarea mediului 39
foarte dăunătoare, deoarece se acumuleaz ă în corpul peștilor zi de zi, având ca
rezultatul faptul că un număr însemnat din aceștia mor sau devin steril i și același efect
se manifestă asupra păsăril or care se hrănesc cu astfel de pe ști. Acest fenomen este
cunoscut ca bio -amplificare sau amplificare biologică.

Din punct de vedere al sc ării de manifestare fenomenul de poluare a mediului se
poate regăsi sub următoarele forme :
 poluare locală care se manifesta în zone limitate care se întind pe arii de c âțiva
km2 sau cateva zeci de km2 și au drept cauze atat fenomene naturale, c ât și
activit ăți antropice.
În aceasta categorie se inscriu: erupțiile vulcanice de intensitate mica (de
exemplu, erupția vulcanului Mont Pele din 1998 care a afectat numai insula Martinica);
emisiile de gaze toxice din surse naturale (emisia de CO dintr -un lac din Ciad care in
1988 a ucis toți locuitorii unui sat de pe marginea lacului); accidente care apar in
exploatarea instalațiilor industriale (explozia unui rezervor de gaze toxice din orasul
Bophal, India, din 1985 care a afectat numai zona limitrofa acestei asezari) deversarile
accidentale de petrol din tancuri le marine (cazul Amocco Cadiz din zona golfului
Alaska din 1994); emisiile continue ale unitaților industriale si agricole ca si ale
amenajarilor urbane, rurale si ale rețelelor de transport.
 poluare regional ă, fenomen ce , în general are aceleasi cauze cu cele de poluare
locala, dar amploarea lor este mult mai mare, motiv pentru care zonele afectate
ocupa arii mult mai mari, zone insemnate dintr -o țara, pana la zone in care sunt
cuprinse mai multe țari (poluarea transfrontaliera) sau parți insemnate dintr -un
continent.
Un astfel de caz este fenomen ul de poluare cu cianuri a unor zone intinse din
nordul Romaniei, estul Ungariei si nordul Iugoslaviei datorat ruperii unui dig de
protecție al exploatarii miniere din zona Baia Mare (ianuarie 2000). in acest caz, un
defect local in proiectarea pe termen lung a lacului de acumulare al exploatarii
miniere a fost potențat in mod nefericit de condițiile climatice locale (nivel mare al
precipitațiilor si cresterea brusca a temperaturii care a determinat topirea brusca a
zapezii si, deci, cresterea rapida a nivelului lacului de acumulare, precum si de cele
geografice (bazinul bogat in afluenți al Tisei). Concentrația de cianuri a crescut de
cateva ori in toata rețeaua hidrografica, ajungand pana in Delta Dunarii. Desi efe ctele
asupra biosferei sunt reversibile, chiar daca numai pe termen mediu (3 – 5 ani),
pagubele pricinuite ecosistemului antropizat, pe termen scurt si mediu, sunt insemnate.
O asemenea situație ar fi putut fi evitata daca managerii firmei Esmeralda
Corpor ation ar fi facut la timp investiția necesara pentru protejarea barajului. Pe
termen scurt, s -au economisit bani, care acum s -au pierdut, impreuna cu imaginea
firmei.
O alta categorie de fenomene de poluare regionala este aceea a poluarii
radioactive dator ata exploatarii defectuoase a centralelor nuclearo – electrice. Cazul
cel mai recent este acela al exploziei unuia din reactoarele centralei de la Cernobal,
Ucraina (fosta URSS) din 30 aprilie 1986. Poluarea radioactiva (iod, cesiu si stronțiu)
a cuprins z one insemnate din Europa, din Polonia pana in Bulgaria si din Rusia pana

40 Capitolul 2
in nordul Italiei. Acest lucru s -a intamplat datorita potențarii negative a emisiilor
radioactive de catre circulația atmosferica la nivel continental. Cantitatea imensa de
praf radio activ a ajuns rapid in zonele inalte ale troposferei de unde circulația maselor
de aer le -a transportat in zone situate la mii de kilometri de locul accidentului, unde,
prin intermediul ploilor, s -au depus rapid pe sol. Pe langa numarul mare de morți
(cate va mii) din zona accidentului, datorat iradierii directe, milioane de oameni din
țari situate la mii de kilometri distanța au avut de suferit pe termen mediu si lung. De
asemenea, in zone intinse din Ucraina, milioane de oameni au avut de suferit pe
termen mediu si lung, efectele poluarii radioactive in aceste zone fiind ireversibile.
Ca si fenomenele de poluare locala, fenomenele de poluare regionala pot fi
diminuate sau chiar inlaturate, daca se desfasoara o activitate antropica corecta.
 poluare globală care spre deosebire de cele dou ă tipuri de fenomene prezentate
până acum, fenomenele de poluare global ă, deși au surse punctuale, afecteaz ă
întreaga planeta. De asemenea, cauzele antropice ale acestor fenomene nu au
câtuși de puțin un caracter subiectiv, ci unul obiectiv, fiind determinate de
activit ăți de mare importanț ă ale speciei umane, producerea energiei și a
hranei, care nu pot fi diminuate sau eliminate. Acest tip de poluare este produs
de activit ăți care se desf ășoară la limita cunoa șterii științifi ce și tehnologice.
Câteva exemple de poluare global ă sunt urm ătoarele: ploile acide , subțierea
stratului de ozon , efectul de seră.

2.4 Poluarea factorilor de mediu

Cele mai întâlnite și studiate forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea
solului, po luarea aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieții omenești se pare
că sunt și cele mai afectate de acțiunile iresponsabile ale ființei omenești.

2.4.1 . Poluarea factorului de mediu apă
În cadrul sistemului ecologic planetar, prezen ța apei este condi ția
indispensabil ă vieții, iar pentru societatea uman ă ea reprezint ă acea resursa natural ă de
care depinde orice domeniu al activit ății economice.
Ea îndeplinește în organism multiple funcții, fără apă toate reacțiile biologice
devenind imposibile. Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple consecințe
negative asupra omului și sănătății sale.
Consumul de ap ă a crescut ca urmare a cre șterii demografice, exploziei urbane,
ridicării nivelului de trai, industrializ ării și există un pericol ma jor privind degradarea
surselor de ap ă.
La poluarea apei contribuie un număr mare de surse, care sunt clasificate în:
Surse organizate:
– apele reziduale comunale, care rezultă din utilizarea apei în locuințe și instituții
publice, bogate în microrganisme, d intre care multe patogene;
– apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricație sau sunt
utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea și spălarea
materiilor prime, semifinite și finite, sau a ustensilelelor și instal ațiilor, și au o

Poluarea mediului 41
compoziție heterogenă.
– apele reziduale agro – zootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizării apei
în scopuri agricole (irigații), cât și pentru alimentarea animalelor și salubritatea
crescătoriilor de animale.
Sursele neorganizate (difuze) , sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie, zăpadă),
reziduurile solide de tot felul, diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau
cânepii).

Din punct de vedere al sursei de polare poluarea apelor poate fi naturală și
artificială .
Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturală, de exemplu în
urma interacți unii apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în
aceasta sau se produce la trecerea apei prin roci solubile (când apa se încarcă cu
diferite săr uri), ca urmare a dezvoltării excesive a vegetației și viețuitoarelor acvatice
etc.
Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor
meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigației etc.
În funcție de gradul de transformare al poluanților apelor deosebim poluare
primară în cazul depunerii substanțelor în suspensie din apele uzate, evacuate într -un
corp de apă receptor, pe patul acestuia și poluare secundară care începe imediat ce
gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice din substanțele în suspensii
depuse, antrenează restul de suspensii și le aduc la suprafața apei, de unde sunt apoi
transportate în aval de curentul de apă.

Substanțele poluante ale apelor pot fi clasificate, după natura lor și după
prejudiciile aduse, în următoarele categorii:
 substanțele organice (de origine naturală sau artificială), reprezintă pentru apă
poluantul principal. Substanțele organice de origine naturală (vegetală și
animală) consumă oxigenul din apă atât pentru dezvoltare, cât și după moarte.
Materiile organice consumă oxigenul din apă, în timpul descompunerii lor,
într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de cantitatea de substanță
organică evacuată, provocând distrugerea fondului piscicol și în general a
tuturor organismelo r acvatice. În același timp oxigenul mai este necesar și
proceselor aerobe de autoepurare, respectiv bacteriilor aerobe care oxidează
substanțele organice și care, în final, conduc la autoepurarea apei. Concentrația
de oxigen dizolvat normată, variază într e 4 – 6 mg/dm3, în funcție de categoria
de folosință, coborârea sub această limită având ca efect oprirea proceselor
aerobe, cu consecințe foarte grave. Cele mai importante substanțe organice de
origine naturală sunt țițeiul, taninul, lignina, hidrații de carbon, biotoxinele
marine ș.a. Substanțele organice – poluanți artificiali, provin din prelucrarea
diferitelor substanțe în cadrul rafinăriilor (benzină, motorină, uleiuri, solvenți
organici ș.a), industriei chimice organice și industriei petrochimice
(hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergenți ș.a.).
 substanțele anorganice , în suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent întâlnite

42 Capitolul 2
în apele uzate industriale. Dintre acestea se menționează, în primul rând,
metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ), clorurile, sulfații etc. Sărurile anorganice
conduc la mărirea salinității apelor, iar unele dintre ele pot provoca creșterea
durității. Clorurile în cantități mari fac apa improprie alimentărilor cu apă
potabilă și industrială, irigațiilor etc . Prin bioacumulare m etalele grele au
efecte toxice asupra organismelor acvatice, inhibând în același timp și
procesele de autoepurare. Sărurile de azot și fosfor produc dezvoltarea rapidă a
algelor la suprafața apelor. Apele cu duritate mare produc depuneri pe
conducte, mări ndu-le rugozitatea și micșorându -le capacitatea de transport și
de transfer a căldurii.
 materialele în suspensie , organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului
formând bancuri care pot împiedica navigația, consumă oxigenul din apă dacă
materiile s unt de origine organică, determină formarea unor gaze urât
mirositoare. Substanțele în suspensie plutitoare, cum ar fi țițeiul, produsele
petrolifere, uleiul, spuma datorată detergenților, produc prejudicii emisarului.
Astfel, ele dau apei un gust și miros neplăcut, împiedică absorbția oxigenului
la suprafața apei și deci autoepurarea, se depun pe diferite instalații,
colmatează filtrele, sunt toxice pentru fauna și flora acvatică, fac inutilizabilă
apa pentru alimentarea instalațiilor de răcire, irigații, agrement etc.
 substanțele toxice, nu pot fi reținute de instalațiile de tratare a apelor și o parte
din ele pot ajunge în organismul uman, provocând îmbolnăviri. Aceste materii
organice sau anorganice, câteodată chiar în concentrații foarte mici, pot
distruge în scurt timp flora și fauna receptorului.
 substanțele radioactive , radionuclizii, radioizotopii și izotopii radioactivi sunt
unele dintre cele mai periculoase substanțe toxice. Evacuarea apelor uzate
radioactive în apele de suprafață și subterane p rezintă pericole deosebite,
datorită acțiunii radiațiilor asupra organismelor vii. Efectele substanțelor
radioactive asupra organismelor depind atât de concentrațiile radionuclizilor,
cât și de modul cum acestea acționează, din exteriorul sau din interioru l
organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase.
 substanțele cu aciditate sau alcalinitate pronunțată, evacuate cu apele uzate,
conduc la distrugerea florei și faunei acvatice, la degradarea construcțiilor
hidrotehnice, a vaselor și instalațiilo r necesare navigației, împiedică folosirea
apei în agrement, irigații, alimentări cu apă etc. De exemplu, toxicitatea
acidului sulfuric pentru faună depinde de valoarea pH -ului, peștii murind la un
pH = 4,5. Hidroxidul de sodiu, folosit în numeroase proces e industriale, este
foarte solubil în apă și mărește rapid pH -ul, respectiv alcalinitatea apei,
producând numeroase prejudicii diferitelor folosințe ale apelor. Astfel, apele
receptorilor care conțin peste 25 mg/l NaOH, distrug fauna piscicolă.
 coloranți i, proveniți îndeosebi de la fabricile de textile, hârtie, tabăcării etc,
împiedică absorbția oxigenului și desfășurarea normală a fenomenelor de
autoepurare și a celor de fotosinteză.
 energia calorică, caracteristică apelor calde de la termocentrale și de la unele
industrii, aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apă potabilă și

Poluarea mediului 43
industrială și împiedică dezvoltarea florei și faunei acvatice. Datorită creșterii
temperaturii apelor scade concentrația de oxigen dizolvat, viața organismelor
acvatice deve nind dificilă.
 microorganismele de orice fel, ajunse în apa receptorilor, fie că se dezvoltă
necorespunzător, fie că dereglează dezvoltarea altor microorganisme sau chiar
a organismelor vii. Microorganismele provenite de la tăbăcării, abatoare,
industria d e prelucrare a unor produse vegetale, sunt puternic vătămătoare,
producând infectarea emisarului pe care îl fac de neutilizat.

Principala sursă de poluare artificială permanentă o constituie apele uzate reintroduse
în receptori după utilizarea apei în di verse domenii.
După proveniența lor, există următoarele categorii de ape uzate:
 ape uzate orășenești (menajere) : reprezintă un amestec de ape provenite de la
gospodării și de la industriile – de obicei locale – din localitatea respectivă; de aceea
în ace ste ape se pot găsi aproape toate tipurile de poluanți menționați anterior,
producerea acestora depinzând de la caz la caz. Apele uzate menajere au o
compoziție relativ constantă, dependentă orar de activitatea umană. În tabelul 2. 2
sunt prezentate valoril e medii ale caracteristicilor specifice ale apelor uzate
menajere.
Tabelul 2. 2 Compoziția medie a apelor uzate menajere
Caracteristici g / loc.zi mg / l
Substanțe solide totale: 250 655
– substanțe minerale 105 275
– substanțe volatile 145 380
Suspensii sedimentabile: 54 140
– minerale 15 40
– volatile 39 100
Suspensii nesedimentabile (plutitoare): 36 95
– minerale 10 25
– volatile 26 70
Substanțe dizolvate 160 420
– minerale 80 210
– volatile 80 210
Consumul biochimic de oxigen C BO5 54 140
Consumul chimic de oxigen CCO -Mn 57 150

 ape uzate industriale, apar numai în cazul industriilor mai importante, acestea fiind
de cele mai multe ori tratate separat în stații de epurare proprii industriei respective.
Numărul de poluanți pent ru o anumită industrie este de obicei restrâns, de exemplu,
apele uzate provenite din industria alimentară conțin ca poluant principal materiile
organice, apele provenite de la spălătoriile de cărbuni, materiile anorganice sub
formă de suspensii etc.

44 Capitolul 2
Tabe lul 2. 3 Ape uzate industriale: origine, caracteristici și mod de epurare
Ape uzate
industriale
provenite de
la: Originea principiilor
efluenți Caracteristici
principale Mod de epurare
1 2 3 4
INDUSTRIA ALIMENTARĂ ȘI A MEDICAMENTELOR
Conserve,
diferite Pregăt.,selecț., stoarcerea și
decolorarea fructelor și
vegetalelor Cantități mari de
suspensii, substanțe
coloidale și dizolvate Grătare, epurare în
lagune, irigații sau
infiltrații în sol
Produse din
lapte Diluarea, separarea,
prepararea untul ui și
îndepărtarea zerului Cantități mari de
substanțe organice,
îndeosebi proteine,
grăsimi și lactoză Preparare, epurare
biolog. convenț. (bazine
cu nămol activ sau filtre
biologice)
Fabrici de bere
și distilerii de
băuturi
alcoolice Macerarea și pr esarea
grăunțelor, reziduurilor de
la distilarea alcoolului,
condensatul de la rafinarea
evaporatului Cantități mari de
substanțe organice
solide, dizolvate,
Conținând azot și
amidon fermentat sau
produse ale acestuia Recuperarea,
concentrarea prin
evap orare și
centrifugare, filtre
biologice; hrană la
animale
Carne și
produse din
păsări de curte Grajduri, cotețe, abatoare de
animale, topirea grăsimilor
și oaselor, reziduurilor din
condensate, grăsimi și ape
de spălare, conservarea
păsărilor de curte Cantități mari de
substanțe organice
dizolvate și în
suspensie, sânge,
diferite proteine și
grăsimi Grătare, flotație,
decantare filtre
biologice
Zahăr din
sfeclă de zahăr Transportul sfeclei,
supernatant de la nămolul
de la tratarea cu var,
condens du pă evaporare,
extragerea zahărului Cantități mari de
substanțe organice
dizolvate și în
suspensie, conținând
zahăr și proteine Refolosirea apelor
uzate, coagularea și
epurarea în lagune
Produse
farmaceutice Micelium, filtratul epuizat,
spălare Cantitate mare de
substanțe organice în
suspensie și dizolvate,
incluzând vitamine Evaporare și uscare,
hrană pentru animale.
Drojdie Filtrarea drojdiei (reziduu) Cantități mari de
solide, în special
organice și CBO Fermentare anaerobă,
filtre biologice
Murături Pregătirea produselor (apă
de var, apă sărată, alaun,
sirop, semințe și bucăți de
castraveți) pH variabil, cantități
mari de substanțe în
suspensie, substanțe
organice, culoare Reținere avansată a
deșeurilor în secție,
grătare, egalizare.
Cafea Pregătire (pulpă și boabe de
cafea) CBO mare și cantități
medii de solide în
suspensie Grătare, decantare și
filtre biologice
Pește Centrifugare (deșeuri),
preparare pește, ape uzate
de la evaporare ,ș.a. CBO foarte mare,
suspensii solide
organice și miros Evaporarea în întregime
a apelor, resturi de pește
în mare.

Poluarea mediului 45

Băuturi
nealcoolice Spălarea sticlelor, pardoselilor
și echipam., drenarea
rezervoarelor de sirop pH mare, substanțe
solide în suspensie și
CBO mediu Grătare, apoi
descărcar e în
canalizarea orășenească.
Orez Inmuierea, prepararea și
spălarea orezului CBO mare, substanțe
solide, în suspensie Coagulare cu var,
fermentare anaerobă
INDUSTRIA TEXTILĂ -PIELĂRIE
Textile Pregătirea fibrelor,
fabricarea materialelor Ape alca line, colorate, cu
CBO și temperatură mari,
cantități mari de substanțe
solide în suspensie Neutralizare,
precipitare chimică,
epurare biologică
convențională
Produse de
pielărie Îndepărtarea părului,
înmuierea, pregătirea pentru
introducerea în băi a pieilor Cantități mari de solide
totale, duritate mare, sare
(NaCl), sulfiți, crom, pH
≈ 7, var preparat și CBO
mediu Egalizare,
sedimentare și tratare
biologică
Spălătorii de
rufe și
îmbrăcăminte Spălarea rufelor și
îmbrăcămintei Turbiditate mare,
alcalinitate, subst.
organice solide. Grătare, precipitare
chimică, flotație și
adsorbție
INDUSTRIA CHIMICĂ
Acizi Procesul tehnologic (ape
uzate și acizi diluați) pH mic, conținut redus de
substanțe organice Neutralizare, ardere
când conținutul de
substanțe organice
justifică procesul.
Detergenți Spălarea și purificarea
săpunurilor și detergenților CBO și săpunuri
saponificate mari Flotație și separarea
grăsimilor,
precipitare cu CaCl2
Amidon din
porumb Evaporare (condensul),
spălare finală (s irop),
îmbuteliere (ape uzate) CBO și substanțe
organice dizolvate mari;
în princip. Amidon și
substanțe anexe Egalizare, tratare
biologică
convențională
Explozivi Spălarea TNT și a
fulmicotonului pentru
purificare, spălarea și
pregătirea încărcăturii TNT, culoare, ape cu
caracter acid, miros,
conținut de acizi organici
și alcool de la pulbere și
bumbac, metal, uleiuri și
săpun Flotație, precipitare
chimică, epurare
biologică
convențională, aerare,
clorare, neutralizare
Insecticide Spălarea și pu rificarea
produselor (2,4D și DDT) Mari cantități de
substanțe organice,
structuri benzenice
închise, toxice pentru
bacterii și pești, ape cu
caracter acid Diluare,
înmagazinare,
absorbție cu cărbune
activ, clorare alcalină.

Fosfați și
fosfor Spălar ea, trecerea prin
grătare și flotarea rocii,
condens (rezultat din stația
de reducere a fosfatului) Argile, noroi și uleiuri,
pH alcalin, substanțe
solide în suspensie,
fosfor, siliciu și fluoruri Epurare în lagune,
epurare mecanică.
Coagulare și
decanta rea apelor
rafinate

46 Capitolul 2
Formaldehide Fabricarea enzimelor
sintetice (reziduuri),
vopsirea fibrelor sintetice CBO normal și HCHO în
cant. mari (toxice pentru
bacterii ) Filtre biologice,
adsorbție pe cărbune
activ.
INDUSTRIA DE PRELUCRARE A MATERIALELOR
Hârtie Pregătirea, rafinarea,
spălarea fibrelor, trecerea
prin grătare a pulpei de
hârtie pH mare sau mic;
culoare; substanțe solide
în suspensie, coloidale și
dizolvate în cantitate
mare Decantare, epurare în
lagune, epurare
biologică, aerare,
recuper. substanțelor
pierdute în proces.
Produse
fotografice Developare și fixare (soluții
uzate) Ape cu caracter alcalin,
conțin diferiți agenți de
reducere organici și
anorganici Recuperarea Ag, apoi
evacuarea apelor
uzate în canaliz.
orăș.

Oțel Pregătirea cărbunelui,
spălarea gazelor de la
furnale și de la finisarea
oțelului pH mic, acizi, cianuri,
fenol, minereu, cocs,
piatră de var, alcalii,
uleiuri, substanțe în
suspensie fine Neutralizare,
recuperare ,
reutilizare, coagulare
chimică
Acope riri
metalice Striparea oxizilor, spălarea
și acoperirea metalelor Ape cu caracter acid,
toxice, îndeosebi
substanțe minerale Eliminarea cianurilor,
reducerea și precip.
cromului, precipitarea
cu var a altor metale
Produse din
fontă Îndepărtarea nisi pului
folosit prin evacuare
hidraulică Cantitate mare de subst.
solide în suspensie, în
special nisip; puțină
argilă și cărbune Grătare, uscarea
nisipului recuperat
Țiței Din procesele tehnologice
(noroi de foraj, sare, țiței și
gaze în cantități mici ,
nămoluri acide și diferite
uleiuri de la rafinare) Cantități mari de săruri
din țiței, CBO mare,
miros, fenoli și compuși
cu sulf de la rafinării Recuperare, injecția
în sol a sărurilor;
acidificarea și arderea
nămolurilor alcaline
Cauciuc Spălarea latexului,
coagularea cauciucului,
îndepărtarea impurităților
din cauciuc CBO mare, miros, subst.
solide în suspensie în
cantități mari, pH
variabil, cloruri în
cantități mari Aerare, clorare,
sulfonare, epurare
biologică
Sticlă Polizarea și spălarea sticlei Culoare roșie, substanțe
solide în suspensie
nesedimentabile, ape cu
caracter alcalin Precipitarea clorurii
de calciu
Silozuri navale Spălarea încăperilor,
recuperarea solvenților și
recuperarea apei din țiței CBO mare, ape cu
caracter acid Recuperarea subst.
pierdute în proces,
egalizare, recirculare
și refolosire, filtre
biologice
INDUSTRIA ENERGETICĂ

Poluarea mediului 47
Centrale cu
abur Răcire, drenare ape uzate,
evacuarea boilerelor Ape calde, volum mare,
substanțe solide dizolvate
și substanțe an organice
în cantități mari Răcirea prin aerare,
depozitarea cenușii,
neutralizarea
excesului de acizi din
apele uzate
Prelucrarea
cărbunelui Curățirea și clasificarea
cărbunilor, contactul
straturilor de sulf cu apa Cantități importante de
substanțe s olide în
suspensie; pH mic, H2SO4
mare și FeSO4 Decantarea, flotarea
spumei și
înmagazinarea
sterilului

 ape uzate de la crescătoriile de animale și păsări , au în general caracteristicile apelor
uzate provenite de la gospodării, poluantul principal fiin d materiile organice.
 ape uzate de la campinguri, locuri de agrement, terenuri de sport , au de obicei
caracterul apelor uzate gospodărești.
 ape uzate meteorice , înainte de a ajunge pe sol sunt curate din toate punctele de
vedere; după ajungerea lor pe sol acestea antrenează atât ape uzate de diferite tipuri,
cât și deșeuri, îngrășăminte minerale, pesticide etc., astfel încât, în momentul
ajungerii in receptor pot conține un număr mare de poluanți.
 ape uzate radioactive conțin ca poluant principal substanța sau substanțele
radioactive rezultate de la prelucrarea transportul și utilizarea acestora. Datorită
măsurilor speciale de protecție, apele uzate ca și deșeurile radioactive sunt tratate în
mod special pentru a se evita orice fel de contaminare a mediului înconjurător.
 ape uzate calde , conțin de obicei un singur poluant, energia calorică.
 ape uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conțin impurități deosebit de
nocive cum ar fi: reziduuri lichide și solide, pierderi de combustibil, lubrifianț i etc.
 apele uzate (levigatul) provenite de la depozite le de deșeuri sau reziduuri solide
așezate pe sol, sub cerul liber, în halde amplasate și organizate nerațional constituie
o sursă importantă de impurificare a apelor. Impurificarea poate fi produsă prin
antrenarea directă a reziduurilor în apele curgătoare de către precipitații sau de către
apele care se scurg, prin infiltrație, în sol. Deosebit de grave pot fi cazurile de
impurificare provocată de haldele de deșeuri amplasate în albiile majore ale
cursur ilor de apă și an trenate de viiturile acestora. Cele mai răspândite depozite de
acest fel sunt cele neconforme de deșeuri orășenești și de deșeuri solide industriale,
în special cenușa de la termocentralele care ard cărbuni, diverse zguri metalurgice,
steril de la preparațiile miniere, rumeguș și deșeuri lemnoase de la fabricile de
cherestea etc. De asemenea, pot fi încadrate în aceeași categorie de surse de
impurificare depozitele de nămoluri provenite de la fabricile de zahăr, de produse
clorosodice sau d e la alte industrii chimice, precum și cele de la stațiile de epurare a
apelor uzate.
 îngrășăminte minerale, pesticidele pentru agricultură etc. Acestea ajung în receptor
prin intermediul apelor de ploaie; sunt foarte periculoase în cazul receptorilor cu
debite mici.

48 Capitolul 2
Normele tehnice de poluare a apelor
Legislația privind încărcările limită ale poluanților din apele reziduale, este
sintetizată în două acte normative:
 NTPA 001/2005, pentru descărcări în apele de suprafață [37];
 NTPA 002/2005, pentru descărc ări în canalizările orășenești [38].
Față de limitele impuse de Normativele de mai sus, Organele Teritoriale pot
impune, de la caz la caz, restricții suplimentare privind limitele admise. Tabelul 2. 4.
sintetizează limitele admise aceste acte normative la p rincipalii indicatori de poluare.

Tabelul 2.4 Limitele admise de actele normative la principalii indicatori de poluare
Indicator de calitate U.M. NTPA 001/2005 NTPA 002/2005
pH 6,5-8,5 6,5-8,5
Materii în suspensie mg/dm3 35 350
Consumul biochimic de oxigen la 5 zile
(CBO 5) mg/dm3 20 300
Consumul chimic de oxigen – metoda cu
bicromat de potasiu (CCO – Cr) mg/dm3 70 500
Azot amoniacal (NH 4+) mg/dm3 2,0 30
Azot total mg/dm3 10 –
Fosfor total (P) mg/dm3 1,0 5,0
Sulfuri și hidrogen sulfurat mg/dm3 0,5 1,0
Sulfați (SO 42-) mg/dm3 600 600
Substanțe extractibile cu solvenți organici mg/dm3 20 30
Produse petroliere mg/dm3 5,0 –
Detergenți sintetici biodegradabili mg/dm3 0,5 25

Ca măsuri de prevenire a poluării a pei sunt:
– Realizarea de instalatii industriale si tehnologii care sa micsoreze consumurile
mari de apa si reintegrarea apelor epurate in circuitul productiv;
– Interzicerea îndepărtării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea
polua apa si con trolul depozitării reziduurilor solide;
– Folosirea rationala a pesticidelor si ingrasamintelor chimice; abundenta
acestora modifica calitatea apei;
– Organizarea corectă a sistemelor de canalizare ;
– Tratarea apelor menajere si industriale: construirea de staț ii de epurare,
construirea de stații sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale
întreprinderilor industriale, instalarea de filtre antipoluante, decantoare,
înzestrarea cu sisteme de reținere și colectare a substanțelor radioactive din
apele reziduale ale unităților unde se produc sau se utilizează radionuclizi.

Poluarea mediului 49
2.4.2. Poluarea factorului de mediu aer

Aerul formează învelișul gazos al Pământului, reprezentând și el un element
indispensabil vieții. Poluarea aerului constă din modifica rea compoziției sale normale
(78% N, 21% O 2, 0,03 CO 2, 0.01% ozonul și alte gaze, vapori de apă, pulberi) în mod
deosebit prin pătrunderea în atmosferă a unor elemente străine și cu efecte nocive.
Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe străine
de compoziția normală a acestuia, care în funcție de concentrație și timpul de acțiune
provoacă tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea și comfortul omului sau
mediul de viațǎ al florei și faunei. De aici rezultǎ că pentr u a fi considerate poluante
substanțele prezente în atmosferă trebuie să exercite un efect nociv asupra mediului de
viațǎ de pe Pǎmânt.
Principalele substanțe ce contribuie la poluarea atmosfericǎ sunt: oxizii de sulf
și azot, clorofluoro – carbonii, dioxi dul și monoxidul de carbon; aceștia fiind doar o
parte din miliardele de tone de materiale poluante pe care le genereazǎ în fiecare an
dezvoltarea industriei, și care afecteazǎ ecosistemele acvatice și terestre în momentul în
care poluanții se dizolvǎ în a pǎ sau precipitǎ sub formǎ de poaie acidǎ.

Sursele de poluare a aerului sunt:
Surse naturale , reprezentate de diversele procese care se petrec în natură , reprezintă o
poluare accidentalǎ care se integreazǎ repede în ciclul ecologic și adesea sunt situate la
distanțe mari de centrele populate . Aceste a pot fi cauzate de următorii factori :
 solul , care suferă fenomene de eroziune (în special eroziunea eoliană) cu eliberare
de particule foarte fine; plantele și animalele, care pot elimina în aer diverse
element e (fulgi, polen, păr). Câteva exemple sunt prezentate în continuare .

Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea solului
produc poluare atmosferică pe mari întinderi, ce pot cuprinde mai multe țǎri sau pot
chiar trece de pe un continent pe altul. Pulberea poate fi ridicatǎ pânǎ la mare
înǎlțime și odatǎ ajunsǎ într -o zonǎ anticiclonicǎ, începe sǎ se depunǎ. Se estimeazǎ
cǎ în fiecare an atmosfera poartǎ peste 30 de milioane de tone de praf, ceea ce a
produs ingroparea în tim p a multor vestigii ale antichitǎții. La scarǎ globalǎ a fost
sesizat faptul cǎ, în absența unor mǎsuri de combatere a eroziunii solului , acesta a
pierd ut 20% din suprafața terenurilor cultivabile din lume pânǎ în 2010. Circulația
prafului în atmosferǎ poa te dura zeci de zile, cum a fost cazul unei furtuni din Kansas
din 1903, al cǎrei praf a circulat 68 de zile. În Romania cea mai puternicǎ furtunǎ de
acest fel a fost cea din 6 -7 aprilie 1960, cu sursa în sudul Rusiei; aceasta a redus
radiația solarǎ vizib ilǎ și UV cu 50%.
Trǎsnetul și temperaturile ridicate din timpul sezoanelor calde sunt cauzele
declanșǎrii incendiilor din pǎduri , care se întind uneori pe suprafețe de sute de
hectare, formând nori de fum. Cele mai periculoase sunt incendiile pǎdurilor de
conifere din regiunile temperate, care, datoritǎ rǎșinii și terebentinei, accelereazǎ
propagarea focului.

50 Capitolul 2
 erupțiile vulcanice, care aruncă în aer mari cantități de gaze, particule solide;

Vulcanii pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze și vapori, s ubstanțe toxice
datoritǎ conținutul lor mare de compuși ai sulfului, ce rezultǎ în urma erupției și a
pulverizǎrii lavei vulcanice în aer. Vulcanii activi polueazǎ continuu prin produse
gazoase emise prin crater și crǎpǎturi, numite fumarole. Dintre marile erupții
vulcanice o amintim pe cea a vulcanului Krakatoa (Indonezia, 1883), când a fost
proiectatǎ o cantitate de 50×106 tone de material vulcanic. Aceastǎ erupție a provocat
o scădere cu 10% a transparenței atmosferei timp de mai multe luni și a produs peste
100 000 de victime umane. O altǎ erupție importantǎ o constituie cea a vulcanului
Mont Saint -Helens, din mai 1980 în SUA, care a fost însoțitǎ de o emisie de 3×106
tone, dintre care 1,4×106 au ajuns în stratosferǎ. De formă conică, acoperit cu zăpadă,
se înălța peste râpe împădurite, cu un lac limpede precum cristalul în partea de nord.
În martie 1980, magma a început să urce în munte, despicându -l. Pe data de 18 mai, la
ora 8:32 a.m., un cutremur puternic a făcut ca versantul de nord să alunece în val e,
eliminând presiunea dinăuntru printr -o explozie laterală, în partea de nord, de forma
unui evantai. Această explozie inițială de opt minute a distrus 600 km2 de pădure.

Imagine 2.7 Mont Saint -Helens [37]

Un exemplu mai recent de erupție vulcanicǎ este cel din 1991 când vulcanul Pinatubo
din Fil ipine, a produs un dezastru asupra mediul înconjurǎtor și a fǎcut 700 de victime
[37].

Sursele artificiale , reprezentate de activitățile omului:
 procesele de combustie, de la încălzirea locuințelor și până la combustibilul utilizat
pentru producerea de energie în scopuri industriale.

Industria termoenergeticǎ eliminǎ în atmosferǎ poluanți cum ar fi: praful (cenușǎ,
particule de cǎrbune nears, zgurǎ), oxizii de sulf și de azot, iar în cantitǎți mai mici:
hidrocarburi, funingine, sulfați și acizi organici. Toți combustibilii uzuali (pǎcurǎ,
cocs, cǎrbune) conțin cenușǎ provenitǎ din substanțele solide necombustibile. În mod
normal combustibilii gazoși sau cei distilați nu conțin impuritǎți solide, dar în condiții
de ardere necorespunzǎtoare ei produc funingi ne. Partea vizibilǎ a emisiilor este
concretizatǎ prin fum care, în funcție de natura combustibilului și felul combustiei are

Poluarea mediului 51
culori diferite. De exemplu, la arderea cǎrbunelui inferior, de la care rezultǎ multǎ
cenușǎ, fumul este de culoare gri albicioasǎ . La arderea incompletǎ a cǎrbunelui și a
produselor petroliere se eliminǎ mult combustibil nears, iar fumul capǎtǎ o culoare
neagrǎ.

Imagine 2. 8 Combinatul Siderurgic din Galați [38]

 procesele industriale, constituite din răspândirea în aer a diverșilor poluanți
eliminați de întreprinderile industriale;

Industria siderurgicǎ produce o importantǎ poluare a atmosferei, în special local. În
aceast ǎ industrie, minereul de fier și cǎrbunele sunt materiile prime care degajǎ în
atmosferǎ atât poluanți solizi (praf de minereu, cenușǎ și praf de cǎrbune), cât și
poluanți gazoși (compuși ai sulfului și carbonului). Datoritǎ noilor tehnologii
introduse pen tru fabricarea fontei și a oțelului, și datoritǎ consumului ridicat de
oxigen, poluarea din aceastǎ industrie a devenit din ce în ce mai complexǎ. Principalii
poluanți sunt: prafurile și particulele fine, fumurile, în special cele roșii ale oxidului de
fier și bioxidul de sulf. Raza de rǎspândire a acestor poluanți ajunge uneori la mai
mulți kilometri. Combinatul de la Hunedoara, deși are o capacitate de producție mai
mare decât cel de la Reșița, produce o poluare mai redusǎ, din cauza condițiilor mai
favor abile de autopurificare.
Combinatul din Reșița este dezavantajat de topografia zonei, fiind așezat într -o vale
îngustǎ și sinuoasǎ, ce favorizeazǎ acumularea poluanților.

Industria metalelor neferoase contribuie la poluarea atmosferei cu produse toxice
cunoscute încǎ din cele mai vechi timpuri. Multe dintre acestea posedǎ anumite
proprietǎți fizicochimice care le favorizeazǎ rǎspândirea sub formǎ de aerosoli, ceea
ce faciliteazǎ poluarea pe suprafețe mari. Metalele neferoase utilizate în industrie se
împar t în douǎ mari grupe: grele (cupru, zinc, plumb, cositor, nichel, mercur) și
ușoare (litiu, magneziu, titan, aluminiu, bariu). În afarǎ de particulele solide,
metalurgia neferoasǎ produce și importante emisii de gaze toxice, în special vapori de
mercur și compuși de sulf. Dintre poluanții din metalurgia metalelor neferoase grele

52 Capitolul 2
cel mai important este plumbul, deosebit de toxic și cu proprietatea rǎspândirii la mari
distanțe. La început constituit din vapori, el se oxideazǎ și se transformǎ în oxid de
plumb care, prin încǎrcare electricǎ, se poate aglomera și poate sedimenta.
Metalurgia metalelor neferoase ușoare este caracterizatǎ în special prin industria
aluminiului și a beriliului. În cazul prelucrǎrii primului se emanǎ în aer acid
fluorhidric și fluorur i. Din prelucrarea beriliului ajung în aer particule în concentrații
reduse, dar deosebit de toxice. Poluanții atmosferici rezultați din aceastǎ industrie
sunt: beriliul metalic, oxidul, sulfatul, fluorura, hidroxidul și clorura de beriliu.

Industria mate rialelor de construcție are la bazǎ prelucrarea, fie la cald, fie la rece, a
unor roci naturale (silicați, argile, magnezit, calcar, ghips etc.) cele mai poluante fiind
industria cimentului, azbestului, magneziului și gipsului. Industria cimentului este un a
dintre cele mai importante în privința poluǎrii atmosferice, dând adesea un aspect
tipic terenurilor învecinate.
Producția cimentului a ridicat probleme legate de protecția atmosferei și a mediului
înconjurǎtor, deși s -au luat mǎsuri esențiale atât în c eea ce privește materia primǎ
utilizatǎ, cât și a tehnologiilor de prelucrare. Praful produs se poate împrǎștia și
depune pe distanțe de peste 3 km de sursǎ, iar în apropierea acestora concetrațiile pot
varia între 500 -2000 tone/hm2/an.

Figura 2.2 Impactul de mediu al productiei de ciment [39]
Industria magneziului este asemǎnǎtoare cu cea a cimentului. Prin arderea
carbonatului de magneziu se eliminǎ dioxidul de carbon obținându -se oxidul de
magneziu (magnezitul). Din acest procedeu rezultǎ pulberi ce se pot întinde pe raze de
pânǎ la 5 km. Industria gipsului are la bazǎ prelucrarea sulfatului de calciu prin
ardere și mǎcinare.
Pulberea de gips este foarte finǎ și depunerile din vecinǎtatea fabricilor devin vizibile
pânǎ la peste 1 km distanțǎ. Deasemenea este foarte importantǎ și industria azbestului
care, asemenea celei a gipsului, produce un praf cu o concentrație ridicatǎ și foarte
greu de reținut în aparatele de epurare. [37].

Poluarea mediului 53

Industria chimicǎ are ca poluanți principali emisiile de gaze, dar foarte rar se
întâmplǎ sǎ se facǎ numai eliminǎri ale acestora, de cele mai multe ori ele fiind
amestecate cu particule s olide sau lichide. Pentru a vedea amploarea pe care o are
poluarea chimicǎ asupra atmosferei, trebuie sǎ știm cǎ, din cele 5 milioane de
substanțe înregistrate pânǎ în 1990, 30 000 sunt fabricate la scarǎ industrialǎ.
Perfecționarea proceselor tehnologice a dat o largǎ dezvoltare chimiei organice la
care poluarea cu gaze și vapori este mult mai diversǎ, mai puternicǎ și mai
periculoasǎ decât poluarea cu particule solide. Dupǎ cercetǎri fǎcute în SUA, se
constatǎ cǎ în timp ce eliminarea de fum, cenușǎ și pr af industrial însumeazǎ o masǎ
de 12×106 t/an, eliminarea de oxizi de sulf și diverși vapori depǎșește 60×106 t/an, iar
eliminarea de oxid de carbon, singurǎ are aproximativ aceeași valoare. În majoritatea
cazurilor gazele eliminate în atmosferǎ sunt repre zentate de substanțe toxice mai
nocive decât particulele solide. Prin interacțiunea chimicǎ a acestor substanțe din aer
cu diversele forme fizice ale apei, precum și ale altor substanțe și prin intervenția unor
catalizǎri fizico -chimice rezultǎ substanțe c himice foarte toxice. Dintre acestea cele
mai importante ar fi: oxizii sulfului și ai carbonului, sulfurǎ de carbon, hidrogen
sulfurat, acetonǎ, formaldehide, cloropren, dicloretan, tetraetil de plumb etc.

Industria petrolului este necesarǎ deoarece creaz ǎ o sursǎ importantǎ de energie, însǎ
pe cât este de necesarǎ, pe atât de periculoasǎ este din punct de vedere ecologic. În
funcție de compoziția petrolului, rafinarea este un procedeu complex ce constǎ din
separǎri, distilǎri, desulfurǎri, procese în urma cǎrora se emit numeroși poluanți
(hidrocarburi, oxizi de sulf și de carbon, aldehide, acizi organici, amoniac etc.).
Petrolul și substanțele rezultate din prelucrarea acestuia contribuie deasemenea la
apariția smogului. Se estimeazǎ cǎ anual, în urma deve rsǎrilor petroliere accidentale,
în oceane pǎtrund pânǎ la 200 000 de tone de țiței. Cantitǎți și mai mari provin în
urma proceselor de extracție, transport și prelucrare
În afara dezastrului ecologic astfel format, evaporarea în atmosferǎ este destul de
intensǎ, astfel circa 25% din pelicula de petrol se evaporǎ în câteva zile și pǎtrunde în
aer sub formǎ de hidrocarburi. În concluzie, nu existǎ ramurǎ industrialǎ care sǎ nu
polueze cu: fum, pulberi, vapori, gaze, deșeuri toxice etc. și de aceea, înaintea
amplasǎrii și funcționǎrii unui obiectiv industrial este necesar sǎ se stabileascǎ cu
precizie riscurile potențiale pentru mediu înconjurǎtor și sǎ se impunǎ mijloace
eficiente de protejare a acestuia [37].

 transporturile, constând în transporturi de tip feroviar, naval și aerian și în special
rutier;

În aceastǎ categorie intrǎ: autovehiculele, locomotivele, vapoarele, avioanele etc. Cea
mai mare pondere de gaze ce polueazǎ aerul provine însǎ de la autovehicule , datoritǎ
în primul rând numǎrului foarte m are al acestora. În numai o jumǎtate de secol (1930 –
1980), de când au început sǎ se foloseascǎ, numǎrul lor s -a înzecit, ajungând ca, în
SUA, numǎrul lor sǎ ajungǎ unul la douǎ persoane. În Los Angeles numǎrul lor este de

54 Capitolul 2
unul pentru fiecare persoanǎ. Cum majoritatea autovehiculelor sunt concentrate în
zonele urbane (93 % în SUA) se poate înțelege rolul lor deosebit de important în
poluarea orașelor (tot în SUA s -au evaluat 76,6×106 t/an substanțe toxice ce ajung în
atmosferǎ). Indiferent de tipul motorului autovehiculele polueazǎ aerul cu oxizi de
carbon și de azot, hidrocarburi nearse, oxizi de sulf, aldehide, plumb, azbest, Cea mai
importantǎ sursǎ de CO din poluarea generalǎ a atmosferei (60%) este produsǎ de
gazele de eșapament. S -a estimat cǎ 80% din c antitatea de CO este produsǎ în primele
2 minute de funcționare a motorului și reprezintǎ 11% din totalul gazelor de
eșapament.
Poluarea produsǎ de avioane prezintǎ caracteristici specifice combustiei și extinderii
zborului în stratosferǎ. Particularitǎți le stratosferei accentueazǎ poluarea, din cauza
rarefierii aerului. Agenții poluanți au un timp mai lung de acțiune, iar vaporii de apǎ
rezultați sunt solidificați în cristale fine de gheațǎ, ce formeazǎ o nebulozitate ce
diminueazǎ radiația solarǎ. S -a calculat cǎ la traversarea Atlanticului se consumǎ
0,12 kg carb urant pe pasager și kilometru; la un zbor de 6000 km aceasta înseamnǎ
720 kg carburant pentru fiecare pasager și eliminarea în atmosferǎ a 900 kg vapori de
apǎ și peste 1000 kg CO 2. Cu toate ace stea avioanele produc o poluare mai redusă
decât alte mijloace de transport, datoritǎ utilizǎrii de turbine cu gaz și a unui
combustibil înalt rafinat.
Vapoarele utilizeazǎ motoare cu ardere internǎ și produc o poluare specificǎ acestora,
asemenea autoveh iculelor, iar locomotivele folosesc motoare Diesel electrice care emit
cei mai puțini poluanți dintre toate vehiculele .

Din nefericire elementele poluante nu rǎmân la locurile unde sunt produse, ci,
datoritǎ unor factori influenți, ele se depǎrteazǎ mult de acestea. Aflate în concentrație
mare la sursa emitentǎ, pe mǎsurǎ ce se depǎrteazǎ se împrǎștie și datoritǎ unor
fenomene fizice sau chimice, în anumite zone sau regiuni ele cad pe pǎmânt, sau se
descompun realizând o autopurificare a atmosferei.
De foa rte multe ori aceastǎ autopurificare nu este posibilǎ și datoritǎ unor
cauze naturale ele sunt purtate la mare distanțǎ, aglomerate sau concentrate, dând
naștere unor adevǎrate calamitǎți, atât asupra oamenilor și animalelor, cât și asupra
mediului înconju rǎtor. Procesele care influențeazǎ actiunea agenților poluanți din
atmosferǎ se pot încadra în douǎ mari categorii: pro cese fizice și procese chimice.
Distanța la care proprietǎțile naturale ale atmosferei se pot restabili prin
autopurificare este dependen tǎ de concentrația de elemente poluante și de factorii
meteorologici și topografici.
Principalii factori meteorologici care contribuie la mișcarea poluanților în
atmosferǎ sunt: temperatura, umiditatea, vântul, turbulența și fenomenele
macrometeorologice. Temperatura aerului nu este o mǎrime constantǎ, ea prezentând
douǎ feluri de variații: periodice și accidentale. Variația aerului în funcție de presiune
și de înǎlțime este un factor important care intervine în deplasarea maselor de aer și
implicit în rǎsp ândirea în atmosferǎ a impurifianților. Stǎrile atmosferice care prezintǎ
cea mai mare importanțǎ pentru dispersia poluanților sunt: instabilitatea și inversiunea

Poluarea mediului 55
termică . În primul caz se realizeazǎ o dispersie rapidǎ, iar în al doilea caz dispersia
este împiedicatǎ aproape total.

Poluarea fonicǎ este o poluare ce se produce datoritǎ unor zgomote sau emisii de
sunete cu vibrații de o anumitǎ intensitate ce produce o senzație dezagreabilǎ, jenantǎ
și chiar agresivǎ. Acest tip de poluare se întâlnește în c ele mai variate ambianțe, fiind
prezentǎ aproape oriunde, la locurile de muncǎ, pe stradǎ și în locuințe.
Principalele surse de poluare fonicǎ sunt: transporturile terestre și aeriene, șantierele
de construcții, complexele și platformele industriale etc. E xpunerea la un astfel de tip
de poluare poate duce la: degradarea auzului și pierderea auzului, contracția
arterelor, slǎbirea metabolismului, senzații auditive, dureri de cap, accelerarea
pulsului și a ritmului respirației, diminuarea reflexelor, crearea unor stǎri de stres și
disconfort.
Pentru a înțelege mai bine la ce nivel al sunetului poate interveni poluare fonicǎ putem
urmǎri valorile din tabelul de mai jos [37].
Tabel 2.5
Nivel de presiune (dB) Sursa sunetului
Nivel de rănire 140 Motor cu reacți e (la 25 m)
130 Pușca ghintuită
Nivel periculos 120 Elice de avion (la 50 m)
110 Burghierea pietrei
100 Atelier de prelucrări mecanice
90 Trafic intens
80 Stradă aglomerată
70 Automobil personal
Nivel de siguranță 60 Conversație normală (la 1 m)
50 Conversație ton jos (la 1 m)
40 Muzică liniștită
30 Șoaptă (la 1 m)
20 Oraș liniștit
10 Foșnetul unei frunze

Ca elemente poluante principale ale aerului diferențiem :
 suspensiile, reprezentate de particulele solide sau lichide dispersate în atmosferă;
 gazele sub formă de poluanți în stare gazoasă, răspândiți în atmosferă;

Smogul este un amestec de ceațǎ solidǎ sau lichidǎ și particule solide rezultate din
poluarea industrialǎ. Acest amestec se formeazǎ când umiditatea este crescutǎ, iar
condițiile atmosferice nu împrǎștie emanațiile poluante, ci din contrǎ, permit
acumularea lor lângǎ surse. Smogul reduce vizibilitatea naturalǎ și adesea iritǎ ochii
și cǎile respiratorii. În așezǎrile urbane cu densitate crescutǎ, rata mortalitǎții poate
sǎ creascǎ considerabil în timpul perioadelor prelungite de expunere la smog. Acest
lucru este favorizat și de procesul de inversiune termicǎ ce creazǎ un plafon de smog

56 Capitolul 2
ce stagneazǎ deasupra orașului. Smogul fotochimic este o ceațǎ toxica produsǎ prin
interacțiunea chimicǎ între emisiile poluante și radiațiile solare. Cel mai întâlnit
produs al acestei reacții este ozonul. Smogul apare îndeosebi în zonele orașelor de
coasta și este o adevarată problemǎ a poluǎrii aerului în mari orașe precum Londra,
Atena, Los Angeles, Tokyo. În Los Angeles s -a demonstrat cǎ în 90% din cazuri ceața
se datoreazǎ poluǎrii și numai 10% cauzelor n aturale. Și în București, deși nu este un
oraș cu poluare ridicatǎ, numǎrul zilelor cu ceațǎ a crescut progresiv în ultimii ani.

Emisia in aer a substanțelor poluante a determinat producerea unor fenomene
care au un caracter global, indiferent de gradul de dezvoltare al activitații antropice:

 ploile acide, determinate de prezența in atmosfera a compusilor de sulf, clor si azot;

Prov enienta ploilor acide
Spre sfarsitul secolului al XIX -lea a fost stabilita legatura intre ploile acide si
poluarea industriala. La inceput, aceasta poluare se gasea limitat in zonele puternica
industrializate. Cu timpul ea s -a raspandit in mai multe tari a le lumii. Aceste ploi
acide sunt in primul rand cauzate de doi agenti poluanti: dioxidul de sulf care provine
în mare parte din centralele termice si oxizii de azot care provin din gazele de
esapament de la masini.
Formarea ploilor acide
Precipitatiile sun t considerate ca si acid atunci cand pH -ul lor este mai mic de 5,6.
Aceste precipitatii se formeaza deoarece sulflul si azot in stare gazoasa se dizolva
datorita umiditatii din aer. Atunci ele elibereaza acidul care va fi transportat pe
distante lungi pri deplasarea norilor inainte de a reveni pe pamant sub forma de
precipitatii (ploaie, nisoare, ceata, polei etc.). Aceste precipitatii creeaza depozite
acide care sunt la fel de daunatoare mediului ca si ploaia. Ploile acide sunt cauzate in
primul rand de ac tivitatea umana industriala si sunt deci dezavantaje prezente in
zonele puternic industrializate. Aciditatea ploilor se formeaza dintr -o reactie chimica
intre apa continuta de aer si sulful in stare gazoasa.
2 SO 2 + O 2 = 2 SO 3
Efecte asupra materialelor
Materialele sunt afectate de poluarea acida care duce la degradarea cladirilor,
monumentelor sau fatadelor imobilelor. Este vorba de obicei de o descompunere a
anumitor pietre calcaroase sub efectul aciditatii. Poluarea atmosferic ă pune în pericol
patrimoni ul cultural și dă naștere la numeroase lucrari de restaurare a monumentelor.

Poluarea mediului 57

Imagine 2.9 Clǎdire afectatǎ de poluare pe o arterǎ foarte circulatǎ a Municipiului Brașov,
strada Iuliu Maniu [37].

Figura 2.3 [37].

Efectele asupra structurilor construit e de om produse de ploaia acidă și depunerea de
acid „uscat” se manifestǎ în special prin deteriorarea clădirilor,

58 Capitolul 2
statuilor,automobilelor și ale altor structuri din piatră, metal sau orice alt material
expus pentru o perioadă îndelungată de timp la capric iile vremii. Paguba corozivă
poate fi foarte scumpă, iar în orașele cu clădiri istorice, poate fi de importanțǎ majorǎ.
Atât Parthenon -ul din Atena (Grecia), cât și Taj Mahalul din Agra (India) sunt
deteriorate de ploile acide. Urmări ale ploii acide pot f i observate în estul Americii de
Nord, în Europa, în Japonia, China și sud -estul Asiei, unde ploaia acidă a îndepărtat
substanțele nutritive din sol, a încetinit dezvoltarea arborilor și a transformat lacurile
într-un mediu care nu poate întreține viața.

 efectul de sera, datorat cresterii concentrației de CO 2 provenit din procesele de
ardere;

Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntǎ lumea contemporanǎ este
efectul de serǎ. Acest efect are acest nume, deoarece, asemenea pereților de sticlǎ a i
unei sere pǎstreazǎ cǎldura și oprește evaporarea. În jurul pǎmântului existǎ un strat
de gaze care are același rol, și fǎrǎ de care viața pe Pǎmânt nu ar fi posibilǎ.
Pǎmântul e menținut la o temperaturǎ ridicatǎ de atmosferǎ care acționeazǎ ca o
pǎturǎ. Fǎrǎ ea temperatura medie la suprafațǎ ar fi de -18 șC (fațǎ de 25 șC,
temperatura medie actualǎ), iar viața nu ar putea fi menținutǎ. Gazele de serǎ permit
razelor cu lungime scurtǎ de undǎ, lumina vizibilǎ a soarelui, sǎ le traverseze,
încǎlzind atmo sfera, oceanele, suprafața planetei și organismele. Energia caloricǎ este
rǎspânditǎ în spațiu în formǎ de raze infraroșii, adicǎ de unde lungi. Acestea din urmǎ
sunt absorbite în parte de gazele cu efect de serǎ, pentru a se reflecta încǎ o dată pe
supraf ața Pǎmântului.
Acest efect natural de serǎ al atmosferei a fost dereglat în ultimii 200 de ani, de om,
care, prin activitǎțile sale, a sporit concentrația gazelor cu efect de serǎ din atmosferǎ
stricând astfel echilibrul termic al sistemului climatic prin declanșarea procesului de
încǎlzire la nivel planetar global.
Dioxidul de carbon, metanul, oxizii de azot, ozonul, împreunǎ cu vaporii de apǎ
formeazǎ în mod natural gazele de serǎ. Majoritatea gazelor poluante ce ajung printre
acestea au o capacitate dif eritǎ de a absorbi cǎldura și rǎmân în atmosferǎ perioade
lungi de timp, ceea ce le sporește acțiunea dǎunǎtoare. Efectul nociv de serǎ se
produce atunci când gazele existente în atmosferǎ depǎșesc cantitatea normalǎ. Cele
mai importante gaze care dereglea zǎ acest efect sunt:
Dioxidul de carbon (CO 2).Conținutul atmosferic de dioxid de carbon (gazul cu efect de
serǎ de proveniențǎ antropicǎ cel mai frecvent) a crescut până la 25% de la debutul
revoluției industriale cu o frecvențǎ de 280 pǎrți pe milion (ppm ) pânǎ la 350 ppm.
Eliminǎrile de CO 2 de origine antropicǎ au condus la sporirea cu 59% a potențialului
efectului de serǎ. CO 2 este unul dintre principalele substanțe emise la arderile de
combustibil fosil. Circa 90% din energia comercializatǎ pe plan mond ial este produsǎ
de cǎtre combustibili fosili : pǎcurǎ, cǎrbune brun, gaz natural și lemn.
Metanul (CH 4) contribuie cu aproape 18% la creșterea efectului de serǎ. Metanul este
principalul component al gazului natural ars de cǎtre utilajele de încǎlzit. El provine
din: descompunerile vegetale, câmpurile inundate de orez, mlaștinile, gazele de baltǎ,

Poluarea mediului 59
aparatul digestiv al numeroaselor animale, în special bovinele și termitele, arderile
anaerobe (descompunerea vegetației în lipsă de O 2). Metanul mai provine în egalǎ
mǎsura de la scurgerile conductelor de gaze, de la centrele de tratament, de la
instalațiile de stocaj și de la minele de cǎrbune, de la materiale organice în
descompunere (cum ar fi produsele alimentare aflate în depozite). Cercetǎtorii sunt
alarmaț i, deoarece încǎlzirea climei va antrena eliberarea unei pǎrți din CH 4 natural
acumulat în cantitǎți mari sub ghețari și în calotele polare, provocânt astfel efectul de
retroacțiune.
Oxidul de azot (N2O) provine de la arderea combustibilului fosil, utiliza rea
îngrǎșamintelor azotate, incinerarea arborilor și reziduurilor de plante. Gazul
contribuie la sporirea efectului de serǎ cu circa 6%.
Ozonul troposferic (O3). În atmosferǎ la o înǎțime foarte mare ozonul creat natural
apare ca un ecran de protecție împ otriva razelor ultraviolete. În troposferă însă,
ozonul e un produs al reacțiilor poluantelor atmosferice, ale industriilor și ale
automobilelor. Ozonul troposferic reacționeazǎ cu țesuturile vegetale și animale
provocând efectul de serǎ. Contribuția ozonu lui troposferic la sporirea efectului de
serǎ se estimeazǎ la 8%.
Clorofluorocarburile (CFC) sunt un produs chimic care ajutǎ la subțierea stratului de
ozon, constituind în egalǎ mǎsura un gaz cu efect de serǎ în creștere. Savanții nu sunt
siguri de efecte le reale produse de CFC asupra schimbǎrii climatului pentru cǎ
acțiunea lor de rarefiere a stratului de ozon poate sǎ aducǎ o nouǎ rǎcire a planetei.
Este posibil ca, reducând emisia de CFC, sǎ protejǎm stratul de ozon, accelerând o
nouǎ încǎlzire a planet ei. Aceastǎ problemǎ demonstreazǎ în ce mǎsurǎ factorii de
mediu sunt legați nemijlocit.

Protocolul de la Kyoto
În urma întâlnirii de la Kyoto din 1997 a fost enunțat un act, care se remarcă (spre
deosebire de rezultatele întâlnirilor anterioare) prin con cretețe și concentrare. De
fapt, părțile semnatare își iau angajamente foarte ferme și relativ ușor de contabilizat
și verificat, fapt care a făcut ca unele state să refuze sau să amâne semnarea în prima
fază. Protocolul a pornit inițial cu 55 de semnături , ajungând în anul 2000 la peste
100 de semnături. Dar marii poluatori cum ar fi Statele Unite și Rusia, au lipsit mult
timp de pe listă. Concentrarea asupra emisiilor poluante care provoacă efectul de seră
este determinată de faptul că, din considerente d e fizică a circulației fluidelor, ele nu
mai sunt o problemă locală, nici măcar națională, ci afectează teritorii foarte
îndepărtate geografic.
România, prin semnarea acestui protocol s -a angajat voluntar să reducă emisiile la
nivel național care provoacă efectul de seră cu 8 % față de emisiile de acest tip
corespunzătoare anului 1990.

 subțierea stratului de ozon datorita prezenței in aer a clorofluorcarburilor, cu urmare
imediata a cresterii, la nivelul solului, a dozei de radiație ultravioleta;

60 Capitolul 2
Ce este ozonul ?
In proportia cea mai mare oxigenul liber in natura are molecula formata din 2
atomi, O2. Exista insa o forma alotropica a oxigenului avand o molecula formata din 3
atomi, O3 , numita OZON (Corp gazos de culoare albastruie, cu miros caracteristic , a
carui molecula se compune din 3 atomi de oxigen, care se gaseste in natura sau se
poate obtine prin descarcari electrice in aer si este folosit ca antiseptic si la sinteze
organice, din fr.ozone DEX 1998)
Acesta este un puternic oxidant si de aceea es te toxic pentru organismele vii. In
atmosfera il gasim atat in stare naturala formandu -se in urma descarcarilor electrice
si sub actiunea razelor solare , dar si artificial in urma proceselor chimice.

Figura 2.4 Molecula de ozon [40]

Ozonul este insta bil la temperatura normala , se descompune într-un atom de oxigen O
și o molecula de oxigen O2.
O3→O2 + O

Este un reactiv puternic, mult mai oxidant decat oxigenul; poate exploda in
contact cu substantele organice si la temperaturi ridicate in prezenta u nor catalizatori
ca H, Fe , Cu , Cr. Ozonul are capacitatea de -a absorbi radia ția ultravioleta de tip B ,
cu lungimea de unda intre 240 si 320 nm.
Ce este stratul de ozon?
Cea mai mare parte a oz onului atmosferic, peste 90% este situata intre 10 si
40km altitudine, in stratosfera, concentratia maxima aflandu -se la aproximativ 30 km
altitudine. In urma studiilor de specialitate efectuate de -a lungul anilor se estimeaza
ca exista circa 3 miliarde de tone de ozon, actionand ca o patura in jurul pamantului.
Ozonul stratosferic se masoara în UNITATI DOBSON (DU) . Daca întregul ozon
stratosferic ar fi comprimat ca un strat uniform in jurul Pamantului, în conditii
normale de temperatura (0 grC) și Presiune (1 atm), atunci ar forma un strat cu
grosimea de 3mm ( =3000 micrometri) si ar proteja complet Pamantul de radiatia
ultravioleta de tip B. Acest strat se considera a avea 300 DU. Astfel, o unitate Dobson,
1DU inseamna 10 um (micrometri) grosime din acest strat si contine 2.69×1016
molecule de ozon/cmp sau 2.69×1020 molecule ozon/mp [40].

Poluarea mediului 61

Figura 2. 5 Localizarea stratului de ozon în atmosferă [40]

Numele este dat dupa Gordon Dobson de la Universitatea Oxford care în 1920 a
inventat un aparat de masurare a ozonului atmosferic, aparat numit Spectrofotometru
de ozon.
Stratul de ozon si rolul lui Radiatia ultravioleta (UV) de tip C (lungimea de unda sub
240 nm) emisa de soare , are suficien ța energie pentru ca in straturile superioare ale
atmosferei sa rupa molecula de oxigen (O 2) în doi atomi liberi O+O. Acest proces
poarta numele de FOTOLIZA [s.f.-Descompunere chimica a unei substan țe sub
actiunea luminii -DEX, 98,Acad.Romana, din fr. photolyse. ]
Atomul liber de oxigen daca intalneste o molecula de oxigen, in anumite conditii
energetice, da nastere unei molecule de tip O 3 numita OZON.
Molecula de ozon absoarbe radiatia ultravioleta (UV) de tip B (lungimea de unda intre
240nm si 320nm) si se desface i ntr-o molecula de oxigen O 2 si-un atom liber O.
Astfel putem spune ca fotoliza Oxigenului O 2 da nastere Ozonului O 3 în conditii
energetice ale radiatiei solare UV de tip C iar fotoliza Ozonului O 3 prin absorbtia
radiatiei ultraviolete UV de tip B da naster e moleculei de Oxigen O 2 [40].

62 Capitolul 2

Figura 2. 6 Ecuatiile ozonului [40]

Ecuatiile ozonului :
1. UV/C + O 2 = O + O (Fotoliza oxigenului sau absorbtia radiatiei ultraviolete de tip
C de catre oxigen si eliberarea a doi atomi de oxigen)
2. O + O 2 = O 3 Ciocnir ea unui atom de oxigen O cu o molecula de oxigen O2 da
nastere unei molecule de ozon O3.
3. O 3 + UV/B = O 2 + O + IR (Fotoliza ozonului sau absorbtia radiatiei ultraviolete de
tip B de catre molecula de ozon, cu ruperea acesteia intr -o molecula de oxige O2 si un
atom liber de oxigen O , insotite de emiterea de caldura -radiatie infrarosie IR.
4. O 3 + O = O 2 + O 2 (ciocnirea unui atom de oxigen cu o molecula de ozon poate da
nastere la doua molecule de oxigen).
In aceste ecuatii, UV/C inseamna energia radiatiei ultraviolete de tip C iar UV/B
inseamna energia radiatiei ultraviolete de tip B
Date relevante privind stratul de ozon si comportamentul acestuia se gasasesc in
documentatiile si prezentarile National Oceanic & Atmospheric Administration , US
Department of Commerce [41].
NOAA utilizeaza sateliti, baloane si statii de sol pentru monitorizarea ozonului
stratosferic
Conform Dr.Robert Parson, specialist in chimie fizica la Universitatea din Color ado,
SUA, concentratia de O2 este intotdeauna mai mare decat concentratia de O 3.
Astfel , ozonul absoarbe radiatie UV fara sa se consume (sa se rupa in O2 si O) si
converteste astfel radiatie UV in radiatie IR (caldura). Acesta -i motivul pentru care in
stratosfera, temperatura creste cu altitudinea. Dr.Parson considera ca practic
stratosfera este generata in primul r ând de ozon [40].

Poluarea mediului 63
Stratul de ozon actioneaza ca un protector al Pamantului impotriva radiatiei
ultraviolete solare prin absorbtia radiatiei u ltraviolete de tip B, care nu mai ajunge
astfel pe Pamant. Aceasta inseamna ca viata tuturor organismelor vii:plante, animale ,
om nu mai este pusa in pericol. Acest proces este natural si asigura ECHILIBRUL
ATMOSFEREI TERESTRE si PROTECTIA VIETII PE PAMANT .
Ozonul din straturile superioare ale atmosferei este numit si OZONUL BUN.
Distrugerea acestui strat duce la cresterea efectului de sera iar in timp poate duce la
disparitia vietii pe pamant d atorita cresterii temperaturii.
In anul 1974 M .Molina si S. Rowland sustin ca , la Polul Sud concentratia de ozon este
mai ridicata decat la Polul Nord . In anul 1985 cercetatatorii de la British Antarctic
Survey au descoperit o gaura in stratul de ozon in zona Antarcticii.
Ozonul toxic
In straturile superioare ale atmosferei, ozonul protejeaza viata prin absorbtia radiatiei
ultraviolete.
In contact cu viata insa, datorita caracterului puternic oxidant, poate produce efecte
din cele mai toxice. Acesta e numit si OZONUL RAU. Are aceeasi compozitie O3 doar
ca se afla intr -un loc in care in loc sa protejeze mai mult dauneaza. Este considerat
chiar otravitor.
Acesta se formeaza in atmosfera terestra ,joasa , ca rezultat al reactiilor chimice in
prezenta lumi nii solare ,din diferiti poluanti proveniti de la masini( CO 2, gaze de
esapament) uzine (metan, oxizi de azot ) termocentrale , rafinarii etc .
In atmosfera il gasim atat in stare naturala formandu -se in urma descarcarilor
electrice si sub actiunea razelo r solare , dar si artificial in urma reactiilor unor
substante nocive provenite din sursele de natura terestra.
Ozonul este o componenta de baza in poluari puternice ale mediului cum sunt PLOILE
ACIDE si SMOGUL si face parte din grupa gazelor de sera (cele care absorb radiatia
termica la suprafata solului).
Distrugerea stratul ui de ozon
In atmosfera, datorita dezvoltarii industriale, au aparut niste substante numite CFC
(clorfluorcarbonati ) , molecule foarte usoare ,mult mai usoare ca aerul, imposibil de
descompus la altitudini mici si insolubile in apa.CFC este stabil si se utilizeaza ca
agent in refrigeratoare sau instalatiile de congelare, in sprayuri. Aceste molecule se
desfac doar in anumite conditii., in conditii polare , cand se formeaza nori
caracteristici polari PSC (Polar Stratospheric Clouds) si radiatia solara prod uce
fotoliza CFC. Desfacerea moleculelor de CFC da nastere clorului care distruge
ozonul. Astfel Clorul produce distrugerea ozonului, formand monoxid de Clor si
oxigen.
Cl + O 3 → ClO + O2
Monoxidul de clor insa interactioneaza cu atomii de oxigen
ClO + O →Cl + O 2
Si astfel consuma atomii de oxigen care in mod normal duc la formarea ozonului si
elibereaza clorul care si el distruge ozonul. Astfel se ajunge ca un atom de clor sa
distruga multe molecule de ozon.

64 Capitolul 2
Distrugerea stratului de ozon duce la propaga rea radiatiei ultraviolete pana la nivelul
solului, generand absorbtii si incalziri puternice ale atmosferei si amplificand efectul
de sera.
Ozonul fiind foarte reactiv, este usor sa fie distrus si sa doneze un atom de oxigen
catre azo t (N 2), hidrogen (H 2) sau clor (Cl 2). Acesti atomi exista in stratosfera si sunt
generati de procese terestre (vulcani, oceane, industrii)
Echilibrul atmosferei inseamna practic conservarea stratului de ozon, productia de
ozon O 3 sa fie egala cu distrugerea ozonului O 3.
Daca atomul de Clor intalneste alt gaz ce contine Hidrogen, poate rupe Hidrogenul
din acesta si forma acid clorhidric –HCl
Astfel, efectele CFC devin majore la nivelul stratosferei, in special ca influenta a
stratului de ozon.
Datorita acestor efecte, se di struge mai mult ozon decat se produce. Acest fenomen
este predilect in Antarctica. Aici sunt nori si particule de gheata la nivel de stratosfera.
In alta parte acestia nu se formeaza decat in troposfera.
Norii si particulele de gheata la acest nivel ,prei au moleculele de CFC si le dizolva.
Efectele ozonului asupra sanatatii:
In contact cu gura si nasul ,cauzeaza uscaciunea gurii , tuse, iritarea mucoasei nazale.
Afectiuni asupra celor suferinzi de bronhoconstrictie. Dificultati in respiratie, dureri
de cap, febra. Prin mirosul acru , intepator, iritant este detectabil la concentratii mici
(0.01 to 0.05 ppm). Ajutorul in caz de aparitie a unui mediu cu ozon este prin
scoaterea celui in cauza din mediu, jet de aer curat (ventilarea) pentru aerisirea
incaper ii, spalarea cu apa curata a ochilor, pielii, gurii, nasului si anuntarea
medicului [40].
În stratosfera, la peste 10 km altitudine, ozonul asigura absorbtia radiatiei
ultraviolete de tip B si astfel protejeaza viata pe Pamant.
In troposfera, acolo unde se desfasoara activitatile umane, provoaca efecte din
cele mai nefericite asupra sanatatii.
Ozonul BUN sau RAU este functie de locul unde se gaseste si rolul ce -l
indeplineste.

Distrugerea stratului de ozon ar putea cauza creșterea numǎrului cazurilor d e cancer
de piele și a cataractelor, distrugerea de anumite culturi, a planctonului și creșterea
cantitǎții de dioxid de carbon datoritǎ scǎderii vegetației. Începând din anii 70
cercetǎtorii care lucrau în Antarctica au detectat o pierdere periodicǎ a str atului de
ozon din atmosfera și o gaurǎ formatǎ deasupra acestei zone. Studiile fǎcute cu
baloane de mare altitudine și sateliți meteorologici indicǎ faptul cǎ procentul total de
ozon de deasupra zonei antarctice este în scǎdere. Alte cercetǎri au arǎtat c ǎ și alte
zone ale globului se confruntǎ cu probleme asemǎnǎtoare, de exemplu regiunile
arctice.

Măsurile cele mai importante pentru împiedicarea poluării masive a atmosferei sunt:
 construirea de întreprinderi în afara zonelor de locuit tinand seama de c onfiguratia
reliefului

Poluarea mediului 65
 folosirea de tehnologii nepoluante
 tratarea prealabilă a combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru
reducerea concentrației de poluanți,
 asigurarea unor arderi complete a combustibililor utilizați în industrie, reglarea
corespunzătoare a arderilor la autovehicule pentru reducerea eliminării poluanților,
înlocuirea combustibilului inferior cu cel superior, mai puțin poluant,
 înzestrarea întreprinderilor industriale cu instalații de reținere a poluanților,
utilizarea filtr elor;
 dezafectarea intreprinderilor intens poluante
 amenajarea cât mai multor spații verzi etc.

2.4.3 . Poluarea factorului de mediu sol

Solul, ca și aerul și apa este un factor de mediu cu influență deosebită asupra
sănătății. De calitatea solului depin de formarea și protecția surselor de apă, atât a celei
de suprafață cât mai ales a celei subterane. Poluarea solului este considerată ca o
consecință a unor obiceiuri neigienice sau practici necorespunzătoare, datorată
îndepărtării și depozitării la întâmp lare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a
deșeurilor industriale sau utilizării necorespunzătoare a unor substanțe chimice în
practica agricolă.

Ținând seama de proveniența lor , reziduurile pot fi clasificate în:

 reziduuri menajere , rezult ate din activitatea zilnică a oamenilor în locuințe și
localuri publice;

Imagini 2.10 Deșeuri menajere

Reziduurile menajere și industriale uzuale sunt descompuse în contact cu solul.
Dar multe materiale reziduale dăunătoare nu dispar asa de simplu. De aceea, locurile
de depozitare a deșeurilor trebuie administrate cu grijă pentru a nu se transforma în
focare de infecție [42].
Nivelul contaminării solului depinde și de regimul ploilor. Acestea spală în
general atmosfera de agenții poluanți și îi depun pe sol, dar în același timp spală și
solul, ajutând la vehicularea agenților poluanți spre emisari. Trebuie totuși amintit că

66 Capitolul 2
ploile favorizează și contaminarea în adâncime a solului. Într -o oarecare măsură
poluarea solului depinde și de vegetația care îl acoperă, precum și de natura însași a
solului. Lucrul acesta este foarte important pentru urmărirea persistenței pesticidelor
și îngrășămintelor artificiale pe terenurile agricole. Interesul economic și de protejare
a mediului cere ca 14 atât ingrășăminte le cât și pesticidele să rămână cât mai bine
fixate în sol. În realitate, o parte din ele este luată de vânt, alta este spălată de ploi, iar
restul se descompune în timp, datorită oxidării în aer sau acțiunii enzimelor secretate
de bacteriile din sol. Polu area chimică a solului afectează circa 0,9 milioane ha, din
care poluarea excesivă circa 0,2 milioane ha; efecte agresive deosebit de puternice
asupra solului produce poluarea cu metale grele (Cu, Pb, Zn, Cd) și dioxid de sulf,
identificată în special în z onele Baia Mare, Zlatna, Copșa Mică. Deși, în ultimii ani, o
serie de unități industriale au fost închise, iar altele și -au redus activitatea, poluarea
solului se menține ridicată și în alte zone (Târgu Mureș, Turnu Măgurele, Tulcea,
Slatina, etc.). Poluar ea cu petrol și apă sărată de la exploatările petroliere și transport
este prezentă pe circa 50 mii ha. Distrugerea solului prin diverse lucrări de excavare
afectează circa 15 mii ha, aceasta constituind forma cea mai gravă de deteriorare a
solului, întâln ită în cazul exploatărilor miniere, ca de exemplu, în bazinul minier al
Olteniei. Acoperirea solului cu deșeuri și reziduuri solide a determinat scoaterea din
circuitul agricol a circa 18 mii ha terenuri agricole și lunci. Daunele economice
directe asupra producției agricole datorate restricțiior menționate se estimează prin
diminuarea acesteia cu circa 20 % pe an.

 reziduuri industriale , provenite din diversele procese tehnologice care pot fi
formate din materii brute, finite sau intermediare și au o compo ziție foarte variată în
funcție de ramura industrială și de tehnologia utilizată (în industria alimentară –
predominant componente organice, pe când în industria chimică, metalurgică,
siderurgică, minieră – predominant substanțe chimice organice sau anorga nice);

Imagini 2.11 [43].

În județul Sibiu întâlnim poluarea chimică cea mai extinsă și cu efecte
agresive, deosebit de puternice asupra solului. Este generată de poluarea cu metale
grele (plumb, zinc, cadmiu) și dioxid de sulf din zona Copșa Mică. D eși, la ora
actuală, este de remarcat reducerea concentrației de metale grele din sol, față de anii
precedenți, acestea se regăsesc în sol în concentrații peste limita pragului de alertă.

Poluarea mediului 67
De remarcat, deasemenea, și reducerea arealului de maximă poluare și a celui de
poluare medie. Natura complexă a emisiilor și acțiunea sinergică a poluanților
afectează activitatea microbiologică, fapt ce duce la încetinirea pâna la dispariție a
proceselor de humificare. Poluarea solurilor din zona Copșa Mică afectează
ecosistemele agricole și forestiere. Astfel, solurile au fertilitate scăzută, încadrându -se
în clase inferioare de fertilitate. Suprafața afectată însumează 18 630 ha teren agricol
și 3 245 ha fond forestier. Cele opt halde urbane de deșeuri existente în jude țul Sibiu
ocupă o suprafață totală de 17 ha, iar rampele rurale 2 ha. Dat fiind amenajarea și
exploatarea necorespunzătoare a acestora, ele constituie zone cu poluare critică.

 reziduuri agro – zootehnice , legate îndeosebi de creșterea și îngrijirea animal elor;
Caracteristicile solului sunt legate direct de productivitatea agricolă.
Chimizarea în exces a agriculturii duce la tulburarea echilibrului solului ca și la
acumularea în sol și în apa freatică a unor substanțe minerale (nitriți care au efecte
negati ve pentru om și animale și distrug bacteriile fixatoare de azot atmosferic).
Pesticidele, nebiodegradabile în majoritatea lor, se concentrează de -a lungul
lanțurilor trofice, fiind toxice pentru plante și animale. De asemenea, dăunătorii devin
rezistenți l a pesticide, fiind necesară crearea de noi substanțe de sinteză, eficiente dar
și mai toxice pentru mediu. Combaterea biologică a dăunătorilor este o soluție mai
bună pentru reducerea poluării solului.

Imagini 2.1 2 [44], [45].

Elementele poluante ale solului sunt de două categorii:
 elemente biologice , reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziți), eliminate
de om și de animale, fiind în ce a mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă
din diferitele reziduuri (menajere, animaliere, industriale);

 elemente chimice , sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanța lor
este multiplă: ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni , insecte și rozătoare,
suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în
sursele de apă, pe care le degradează etc.
Depozitarea pe sol a deseurilor a determinat degradarea solului ca urmare a
prezenței metalelor grele si a su bstanțelor care distrug bacteriile care fixeaza azotul.
Practicarea agriculturii intensive a determinat accentuarea eroziunii solului.
Prevenirea și combaterea poluării solului în vederea pastrarii nealterate a

68 Capitolul 2
fertilitatii si evitarea degradarii, se reali zeaza prin practicarea unei agriculturi adecvate,
care tine seama de calitatile lui si de metodele agrotehnice, si prin urmatoarele masuri
specifice:

 colectarea igienică a reziduurilor menajere în recipiente speciale, îndepărtarea
organizată și la perioad e cât mai scurte a reziduurilor colectate în afara localităților,
depozitarea controlată sau tratarea corespunzătoare a reziduurilor îndepărtate prin
neutralizarea lor,

Imagini 2.1 3 [46]
 utilizarea în agricultură, ca îngrășământ natural, a reziduuri lor, incinerarea
reziduurilor uscate, recuperarea și reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc.

Imagini 2.1 4 [47]

Prevenirea degradarii solului se realizeaza prin:
 combaterea înmlaștinirilor si inundatiilor, prin indiguiri si desecari, canale de
colectare si drenaj;

Imagini 2.15 [48]

Poluarea mediului 69

 combaterea secetei, prin irigatii;
 fertilizarea naturala și artificiala, cu îngrașaminte in anumite proportii.

În literatura de specialitate, poluarea solului reprezintă orice acțiune care
produce dereglarea fu ncționării normale a solului ca suport și mediu de viață în cadrul
diferitelor ecosisteme naturale sau antropice. Dereglarea se manifestă prin degradare:
fizică, chimică, biologică și radioactivă. La evaluarea gradului de depreciere a solului
se are în ve dere nu numai solul, ci întreg ansamblul de implicații în lanțul și rețeaua
trofică: sol -microorganisme – plante superioare – animale – om – societate umană –
biosferă (abordare sistemică).
În înțelesul legii [49], sunt considerate terenuri degradate, tere nurile care prin
eroziune, poluare sau acțiunea distructivă a unor factori antropici și -au pierdut definitiv
capacitatea de producție agricolă, dar pot fi ameliorate prin împădurire.
În cazul solului depoluarea are anumite caracteristici: poluarea constă n u
numai în pătrunderea poluantului, ci și în provocarea de dezechilibre, fiindu -i afectate
funcțiile sale fizice, chimice și biologice, deci scăderea fertilității; înlăturarea
poluantului este dificilă și de durată; întreruperea pătrunderii poluantului, în lăturarea
lui, nu duce mereu, implicit, la depoluarea solului, la revenirea lui la starea inițială și
refacerea fertilității [50].
În lume, degradarea solului este cauzată în proporție de 35% de suprapășunat,
30% de despăduriri; 28% de utilizarea tehnicilo r agricole necorespunzătoare; 7% de
supraexploatarea solurilor și 1% de industrie [51].
O problemă importantă pentru conservarea solurilor în România o constituie
eroziunea . Eroziunea prin scurgere de suprafață este caracteristică dealurilor și
podișurilor , dar și teraselor râurilor din Câmpia Română. Eroziunea prin deflație
eoliană este caracteristică nisipurilor și depozitelor nisipoase din Oltenia, Muntenia și
nord-vestul Crișanei.
Aceasta poate fi cauzată de factori naturali –ape curgătoare, vânturi, z ăpezi,
sau datorită acțiunii umane – exploatare și întreținere deficientă, în condițiile divizării
exagerate a terenurilor ca urmare a retrocedării acestora. De exemplu, din motive
economice, proprietarii, care de cele mai multe ori nu au cunoștințe în dom eniu, au
trecut la defrișarea unor păduri, au tăiat perdelele forestiere de protecție, au efectuat
incorect lucrările solului, au ales greșit structura culturilor pe terenurile ușor degradate
etc. astfel declanșând sau accelerând eroziunea.
O altă problemă este reprezentată de lucrările de irigații și desecare.
Irigațiile au un grad redus și insuficient de utilizare (sub 15 -20% din suprafața
amenajată), în timp ce lucrările de desecare -drenaj sunt folosite în special în Câmpia de
Vest (1,1mil.ha) și Lunca Dunării (cca. 450 mii ha – terenuri pe care altfel nu s -ar
putea practica agricultura și nici alte activități economico -sociale).
Pe lângă efectele benefice, lucrările de îmbunătățiri funciare (irigațiile în
special) au determinat și efecte nedorite pentru situația ecologică și fertilitatea unor
terenuri agricole: exces de umiditate și sărăturare (folosirea unor cantități de apă peste

70 Capitolul 2
limita de toleranță a unor soluri, care au determinat în timp schimbarea profilului),
poluarea apelor freatice (în special î n localități și zone limitrofe), ridicarea nivelului
apei freatice (în Câmpia Română), desecare excesivă (în Delta Dunării), alunecări de
teren (în Vâlcea și unele zone din Transilvania), sărăcirea florei și faunei naturale (în
Lunca Dunării) etc.
La degra darea solului contribuie și folosirea excesivă a îngrășămintelor
chimice , datorită lipsei cunoștințelor referitoare la rezerva solului în diverse elemente
nutritive.
De exemplu, îngrășămintele sub formă de azotat de amoniu determină în timp
acidifierea s olului, poate conduce la acumularea de azot nitric în plantele legumicole;
poluează cu nitriți apele subterane etc . [52]; NH 4 în exces împiedică asimilarea Ca 2+,
Mg 2+; K+; îngrășămintele fosfatice induc carențe în zinc; excesul de NO 3 și HPO 42-
împiedic ă asimilarea Ca2+, K+; K+ în exces împiedică asimilarea Ca2+ și Mg2+ etc.
În ceea ce privește pesticidele , probleme legate de poluare ridică produsele cu
persistență ridicată, care pot pătrunde în lanțul trofic și pot afecta în final sănătatea
oamenilor și animalelor. Situația este mai gravă, de obicei, pe terenurile nisipoase [53].
Metalele grele , (în unele cazuri sunt și microelemente) în sol peste o anumită
limită au efecte negative asupra microflorei și microfaunei și a plantelor superioare.
Riscul de poluare cu metale grele depinde de speciile de plante, forma elementelor din
sol, procesele de adsorbție și absorbție, condițiile de climă.

2.4.3.1 Relația dintre sol și lucrările de îmbunătățiri funciare

Impactul lucrărilor care presupun construcția de sisteme de irigații și drenaj
necesare agriculturii moderne sau altor activități umane se manifestă sub mai multe
aspecte. Agricultura intensivă facilitată de aceste sisteme poate conduce în plus la
poluarea solului datorită utilizării pe scara largă a pe sticidelor și substanțelor
fertilizatoare.
Diversele tipuri de sisteme de irigare prezintă un impact ce se manifestă diferit.
Metodele moderne de irigație nu au neaparat efecte mai reduse, chiar dacă sub aspect
economic pot fi mai rentabile, sub aspect so cial ele pot conduce, de exemplu, la
reducerea forței de munca din agricultură și deci creșterea șomajului în mediul rural.
Cele mai frecvente probleme legate de efectele irigațiilor, precum și potențiale măsuri
de ameliorare a impactului asupra mediului s unt prezentate în tabelul 2.4.3.1. 1. Sunt
descrise de fiecare dată atât impactul pozitiv, aspectele negative, precum și cele mai
comune posibilități de reducerea a impactului negativ.

Poluarea mediului 71
Tabel 2.4.3.1.1. Principalele probleme legate de impactul sistem elor de irigatii si drenaj
si masuri de atenuare.
Impactul Masuri de ameliorare
Cresterea salinitatii Asigurarea drenajului care include si
colectarea apei in rezervoare pentru asigurarea
evaporarii apei sau evacuarea apei alte bazine
acvatice.
Crester ea alcalinitatii Mentinerea corespunzatoare a sistemelor de
canale pentru a preveni baltirea apei,
incluzand eliminarea malului si a vegetatiei.
Baltirea apei Asigurarea drenarii corespunzatoare
Cresterea aciditatii Reglarea si managementul sistemelor de
irigatii si drenaj astfel incat sa se asigure o
circulatie si distributie eficienta a apei.
Modificarea calitatii apei datorate apei de
retur din irigatii Stabilirea zonelor pentru acumularea apelor
salinizate si constructia de canale separate
pentru cir culatia acestor ape.
Evitarea contaminarii cu pesticide.
Monitorizarea calitatii apei de irigatie.

Reducerea biodiversitatii in zona amenajata
Functionarea sistemelor sa tina cont de
necesitatile din avalul barajelor. Sa se
faciliteze protectia si pr ezenta faunei si florei
specifice zonei.
Afectarea ecosistemelor din aval datorita
modificarilor hidrologice Se desemneaza suprafete, care vor fi
administrate de institutii sau organizatii de
protectie a mediului, pentru zone inundabile,
zone umede, drena jul surplusului de apa, etc.

Presiuni asupra calității solurilor
În condițiile neaplicării irigării terenului, într -o zonă cu deficit de umiditate și în
actualele condiții climatice cu tendință de accentuare a secetei se vor produce
modificări ale unor însușiri și funcții ale solului:
a) Modificări ale unor procese și însușiri fizice
– Reducerea sau stoparea deplasării pe verticală a substanțelor solubile.
– Formarea de crăpături
– Reducerea capacității pentru apă și a porozității; „întărirea” sau „prind erea în
masă” (hardsetting); distrugerea structurii.
b) Modificări ale unor procese și însușiri chimice și mineralogice:
– Modificarea apreciabilă a dinamicii materiei organice.
– Reducerea nitrificării și a conținutului de forme nitrice de azot (NO 3).
– Creșterea pH -ului și amplificarea riscului de carențe de microelemente.
– Reducerea accesibilității fosforului și fierului datorită predominării mediului
oxidant.
– Reducerea accesibilității potasiului.
– Recarbonatarea unor cernoziomuri cambice
– Salinizar ea solurilor din areale cu nivel freatic la mică adâncime, chiar dacă

72 Capitolul 2
apa freatică este inițial slab mineralizată sau nemineralizată;
– Formarea unor minerale argiloase

Alte presiuni asupra calității solurilor
 Îngrășămintele chimice sunt substanțe ce conț in cel puțin un element nutritiv
de bază pentru sol – azot, fosfor, potasiu.
 Chimizarea în exces a agriculturii duce la tulburarea echilibrului solului ca și la
acumularea în sol și în apa freatică a unor substanțe minerale (ex.: nitriți care
au efect met hemoglobinizant pentru om și animale și distrug bacteriile
fixatoare de azot atmosferic).
De asemenea, modifică echilibrul ecologic din sol, afectând procesul de conversie ceea
ce duce la scăderea potențialului productiv. Acest lucru poate fi preîntâmpinat prin
asocierea lor cu îngrășăminte naturale sau alternarea folosirii lor. Impactul cel mai
puternic asupra sănătății umane și a mediului îl au îngrășămintele cu azot și fosfor.
Azotații din sol sunt levigați și duși în apa izvoarelor iar de aici ajung în organismul
uman, fiind transformați în azotiți care pătrund în sânge dereglând respirația
intracelulară. Folosirea în concentrații tot mai mari a îngrășămintelor azotoase are drept
urmare creșterea acestora în țesuturile vegetale.
Fosforul acumulat în sol și apă în doze mari poate inhiba procesele vitale ale plantelor:
anhidrida fosforică în sol, peste o anumită limită, poate duce la o carență de zinc prin
imobilizarea lui și implicit la scăderea recoltelor.
Pentru o bună productivitate a solului este neces ară asocierea îngrășămintelor minerale
cu cele organice, sau alternarea administrării lor, astfel ca îngrășămintele organice să
fie administrate cel puțin o dată la 3 – 4 ani. Creșterea cantităților de îngrășăminte
chimice reduce tot mai mult componentele organice și humusul din sol. Aceasta are
drept efect deteriorarea structurii pedologice, contribuind astfel la declinul complexului
absorbant argilo -humic din sol.
Pesticidele, nebiodegradabile în majoritatea lor, se concentrează de -a lungul lanțurilor
trofice, fiind toxice pentru plante și animale, iar dăunătorii devin rezistenți sub acțiunea
lor, fiind necesară crearea de noi substanțe de sinteză, eficiente dar mai toxice pentru
mediu.
Pentru reducerea efectelor negative ce pot apărea la utilizarea pestic idelor, pentru
evitarea poluării cu reziduuri de pesticide a plantelor, solului, apei și a altor
componente ale agroecosistemelor este necesară respectarea tehnologiilor de aplicare și
supravegherea atentă a utilizatorilor și prestatorilor de servicii a
acestor produse.

În continuare vor fi descrise câteva din efectele secundare ce se manifestă în
amenajarea și exploatarea unui sistem de irigații:
Salinizare antropică – secundară solului.
Pierderile de apă pe rețelele de canalele de irigații (desecare) prin infiltrații
Poluarea solului și a apelor freatice dacă se utilizează în irigație ape
necorespunzătoare din punct de vedere calitativ de la complexele zootehnice
Distrugerea structurii solului daca se constată prezența în apele de irigații a

Poluarea mediului 73
particulelor în suspensie de diferite dimensiuni;

Salinizarea antropică a solurilor

Este denumită și sărăturare este alcătuită din două procese distincte [54]:
salinizarea care constă în acumularea în sol a unor săruri solubile în
concentrații mai mari de 0,1% pentru cloruri (NaCl, KCl, CaCl 2, Mg Cl 2, ) și 0,15%
pentru sulfați (Na 2SO 4, K 2SO 4, MgSO 4 și parțial CaSO 4) și carbonați și bicarbonați
(Na 2CO 3, NaHCO 3, K 2CO 3, Ca(HCO 3)2). Sărurile provin din apele de suprafață sau din
cele subterane puternic minerali zate, iar acumularea lor în sol este datorată unui climat
arid și unui relief depresionar, acumulativ. Rezultatul acestor acumulări este apariția
orizontului de salinizare sc pe profilul de sol, orizont care este denumit salic
(caracteristic solonceacului) dacă se depășește 1% din concentrația de săruri (salinizare
clorurică) și 1,5% la salinizare sulfatică.
alcalizarea este acumularea de ioni de sodiu în complexul coloidal al solului și
creșterea conținutului de carbonat de sodiu. Ionul de sodiu menține dispersia coloidală
și favorizează migrarea coloizilor din parte superioară a profilului. Rezultatul acestui
fenomen este apariția unui orizont argiloiluvial extrem de greu permeabil, plastic și
aderent în stare umedă. Carbonatul de sodiu din complexul col oidal mărește
alcalinitatea soluției ducând la valori mari ale pH -ului. Conținutul de sodiu din
complexul coloidal cu valori între 5 -15% formează orizontul de alcalizare, dacă acesta
este mai mare de 15% orizontul devine natric -na (caracteristic solonețulu i).
Aceste procese apar natural în profilul de sol, iar în țara noastră există
aproximativ 450 000 ha afectate de acest proces. Problema apare atunci când există
soluri cu potențial salin sau alcalic, care în condițiile amenajării și exploatării
necorespun zătoare a irigației devin saline și alcalice. În România avem aproximativ 1,2
-1,3 milioane hectare.
Prezența sărurilor în partea superioară a profilului de sol este datorată
ascensiunii capilare dintr -o apă freatică, depozite de suprafață, aducerea la zi a unor
straturi salifere prin eroziunea de suprafață. Eficiența scăzută a irigațiilor conduce la
ridicarea nivelului freatic, iar în absența lucrărilor de drenaj și prezența restricțiilor în
aplicare conduce la acumularea sărurilor. De exemplu o aplcare a nuală de 1 000 mm de
apă de irigare de calitate bună, cu un conținut de doar 250 mg/l va aduce solului un
aport suplimentar de 2500 kg de săruri pentru fiecare hectar irigat.
Remedierea acestei probleme se realizează prin un aport suplimentar de apă de
spălare care va umple stratul acvifer și în condițiile drenajului natural nu va cauza
ascesiunea capilară. De cele mai multe ori însă drenajul natural nu face față acestor
operațiuni și se impune executarea lucrărilor de drenaj artificial.
Identificăm astfel două funcții ale drenajului. În primul rând funcția principală
de menținere a regimului aerohidric în condiții optime și în al doilea rând pentru zonele
aride și semiaride menține un bilanț favorabil și pentru regimul sărurilor în stratul
radicular [ 54].
Cantități mari de sodiu schimbabil se pot acumula și în condițiile în care sodiul
este prezent în concentrații majore în apa de irigare. Pentru solurile saline măsurile

74 Capitolul 2
adoptate trebuie să reducă în limite tolerate de plante a sărurilor solubile, iar solur ile
alcalice necesită eliminarea sodiului în exces din complexul coloiudal, solurile saline –
alcalice necesitând ambele tipuri de intervenții.
Efectele nefavorabile ale excesului de săruri se manifestă asupra plantei
datorită toxicității unor ioni, mărire a presiunii osmotice a celulelor dar și înrăutățirea
proprietăților hidrofizice, chimice și biologice ale solului.
Aceste efecte negative sunt combătute prin un complex de măsuri de menținere
a fertilității ce au ca obiective:
organizarea rațională a ir igației și creșterea randamentului acesteia;
prevenirea alimentării stratului freatic, micșorarea evaporației și mărirea
consumului util al apei de irigație;
menținerea presiunii osmotice a soluției solului la nivel scăzut.
Măsurile întreprinse pentru atingerea acestor obiective implică [ 54]:
studiul pedologic, hidrogeologic și al apei de irigații;
organizarea teritoriului agricol și corelarea asolamentelor cu tehnologii
ameliorative;
organizarea staționarelor pedohidrogeologice pentru controlul e voluției solului,
a apei freatice;
folosirea rațională a fondului de materie organică; la executarea rețelei să se
depună selectiv orizonturile humifere pentru a putea fi puse la loc;
exploatarea rațională a sistemului de irigații, folosirea planificat ă a apei de
irigație corelat cu umiditatea solului, textură și nivel freatic;
întreținerea rețelei și executarea lucrărilor de impermeabilizare a canalelor
pentru evitarea pierderilor în rețea;
nivelarea ploturilor de irigație pentru a preveni fenomenu l de stagnare a apei;
execuția sistemelor de drenaj pentru menținerea nivelului freatic la o adâncime
corespunzătoare și preluarea infiltrațiilor;
folosirea apelor freatice la pentru irigații în perioada de vegetație și evacuarea
lor în perioada neirig abilă;
amenajrea unei benzi drenante de protecție a terenurilor neirigate limitrofe
sistemului de irigație prin submersie și fâșii sau în cazul amenajărilor piscicole;
mărirea coeficientului de folosire a terenului, introducerea culturilor mari
consuma toare de apă și drenaj biologic forestier în lungul rețelei de irigație;
aplicarea udărilor de aprovizionare primăvara și a spălărilor preventive;
măsuri agrotehnice și de afânare și nivelare repetată a solului.

Pierderile de apă pe rețelele de canale le de irigații (desecare) prin infiltrații

Pierderile de apă în sistemele de irigație sunt cauzate de factori naturali și artificiali:
Pierderile de apă cauzate de factori naturali au în vedere condițiile litologice,
hidrogeologice și climatologice, iar c ele cauzate de factorii artificiali implică
proeictarea, execuția și exploatarea sistemului de irigație.

Poluarea mediului 75
Pierderile apă pe rețelele de canale
Sunt exprimate cel mai corect în l/m2/24 ore și se diferențiază în :pierderi prin
infiltrație, exfiltrație, la l uciul apei și pierderi tehnologice.

Pierderi prin infiltrație, apar în canalele neimpermeabilizate sau cu peree degradate și
sunt cauzate de o serie de factori: caracteristicile secțiunii (b, B, h, ω, p),
caracteristicile geotehnice ale terenului, adâncim ea nivelului apei freatice, modul de
execuție, întreținerea și funcționarea sistemului de irigație și calitatea fluidului
transportat (conținut în suspensii, viteza de curgere, vâscozitatea, temperatura) [ 55].
Pierderi mari
Pierderi miciNmNM
Pierderi
maxime la
nivel freatic
adancMaxim la jonc tiunePierderi maxime pe taluz la
H freatic ridicat
Pierderi maximePierderi minime
Maxim la jonc tiune

Fig. 2.4.3.1.1 . Infiltrația apei în canalele necăptușite [ 55]

Bauver citat de Kraatz a stabilit următoarele corelații între infiltrații, înălțimea apei în
canal, nivelul apei freatice și permetrul udat al canalului [ 55]:
pierderile prin infiltrație cresc odată cu cre șterea înălțimii apei în canale;
pierderile prin infiltrație se reduc pe măsura creșterii nivelului apei freatice;
repartizarea pierderilor prin infiltrație pe taluzuri și radier depind de poziția
nivelului freatic, când pânza freatică este localizată la mică adâncime, crește
contribuția taluzurilor comparativ cu radierul canalului iar la nivele adânci ale pânzei
freatice crește ponderea radierului;
în toate cazurile pierderile maxime au loc la baza taluzurilor, adică la
joncțiunea taluzelor cu radier ul.

Pierderile prin exfiltrație au loc în canalele impermeabilizate și a jgheburilor,
unde noțiunea de infilrație este înlocuită cu cea de exfiltrație [ 55]. Exfiltrația este
influențată în primul rând de tipul îmbrăcăminții, tipul și materialul de etanșar e a
rosturilor, densitatea acestora precum și condițiile de întreținere a pereelor și a
rosturilor.

76 Capitolul 2
Debit
exfiltrat
Debit infiltrat

Fig. 2.4.3.1. 2. Exfiltrația apei din canalele dalate [ 55]

Pierderile prin evaporație la luciul apei au o pondere redusă, sunt practic neglijabile, nu
provoacă efecte și contribuie la îmbunătățirea condițiilor atmosferice. Mărimea lor
depinde de factorii climatici (temperatura aerului, umiditatea atmosferică, intensitatea
și frecvența vântului, durata de insolație, nebulozita tea atmosferică), de diemnsiunile
canalelor și amplasarea acestora în raport cu diverse obstacole naturale sau artificiale.
Pierderile de apă în exploatare reprezintă a doua categorie de pierderi raportate la
ponderea acestora. Cauzele de manifestare a ace stora sunt următoarele:
necorelarea între debitele distribuite și cele necesare în sistem;
lipsa aparetelor de măsurare a volumului de apă are ca și efect lipsa unei
evidențe a consumului de apă;
etanșarea insuficientă a construcțiilor hidrotehnice a uxiliare de pe rețeaua de
canale (stăvilare, vane, hidranți);
defecțiuni neremediate sau remediate cu întârziere pe rețeaua de canale de
aducțiune;
defectarea agregatelor APT utilizate la irigația prin aspersiune;
evacuarea apei râmasă în canale, jgh eaburi și conducte la sfârșitul perioadei de
udare și a campaniei de irigație.

Pierderile de apă pe rețelele de conducte
Sunt mult mai mici decât pierderile de apă în canale deoarece exclud pierderile prin
infiltrație, exfiltrație și evaporație, sunt prez ente doar pierderile datorită proceselor
tehnologice. Acestea din urmă sunt grupate în trei categorii în funcție de echipamentele
auxiliare implicate:
pierderi de apă la hidranți datorate închiderii incorecte și degradării
garniturilor;
pierderile pe l a punctele de îmbinare și prin pereții conductelor;
pierderile funcționale pe la dispozitivele de protecție și de
închidere/deschidere.

Pierderile de avarie pe canale și conducte
Sunt datorate blocării funcționării unor construcții hidrotehnice care au ca rezultat
pierderi de apă. Fenomenele de demufare, spargere sau blocarea unor dispozitive pe

Poluarea mediului 77
rețelele de conducte pot deasemenea cauza pierderi de debit.

Pierderile de apă în câmp
Au loc datorită administrării unor norme de udare și irigație mai mari d ecât consumul
de apă real al aplantelor. La nivelul parcelei irigate pot apărea următoarele tipuri de
pierderi de apă:
prin evaporare la suprafața solului, de pe masa foliară, din brazde, suprafața
brazdei, jetul aspersorului sau orificiul picurătorului;
percolare sub adâncimea stratului radicular;
scurgeri în afara parcelei.

2.4.3.2 . Poluarea solului și a apelor freatice dacă se utilizează în irigație ape
necorespunzătoare

Principalele surse de apă pentru irigat pentru Romania sunt Dunarea și
cursu rile interioare, ambele posibil a fi afectate de secete hidrologice. În cazul secetelor
de intensitate și durată mare, amenajările de irigație pot să fie lipsite pe intervale de
timp de ordinul lunilor de resursele fundamentale ale funcționalității – apa ș i energia
electrică (acceptabilă ca preț).
Pentru soluționare este necesară valorificarea altor posibilități locale, la care se
adaugă tehnicile de irigare și udare cu randamente (hidraulice și energetice) ridicate,
echipamentele performante de distribuți e a apei și aspectele noi ale interrelațiilor apă –
sol-plantă -mediul ambiant.

Apele u zate din gospodariile țărănești.
În România existau, la nivelul anului 1996, peste 60 000 ha cu amenajări de irigație cu
ape uzate, provenind de la complexele zootehnice , incluse în circa 30 de sisteme de
irigație. În prezent acestea nu mai sunt funcționale.
În continuare se face referire nu la aceasta solutie, ci la un aspect care va interesa din
ce în ce mai mult viața satelor, în concordanță cu cerințele de irigații ș i protecția
mediului: valorificarea apelor uzate din gospodariile țărănești și din satele situate în
zone cu resurse limitate în apă și afectate periodic de secetă. Problema apelor uzate și a
dejecțiilor rezultate din gospodăria țărănească prezintă interes sub dublul aspect al
scopului urmărit: găsirea soluțiilor adecvate (tehnic și economic) de colectare și
prelucrare (totală și parțială) și de stabilirea procedeelor adecvate de valorificare locală,
cum ar fi irigarea și fertilizarea propriilor grădini.
În țările cu agricultură avansată, la nivelul microfermelor și fermelor, faza lichidă este
folosită și ca îngrășământ pentru înlocuirea parțială a celor minerale. Și în România s -a
folosit acest procedeu, dar numai într -o serie de complexe agrozootehnice, n u și în
gospodariile țărănești.
Categoriile de apă uzată din gospodăriile țărănești la care se face referire sunt
reprezentate de apa menajeră, cea din activitatea de creșterea animalelor și cea din
diverse produse agroindustriale.
Nu trebuie neglijat co nținutul microbian ridicat al acestor ape (sursă epidemiologică

78 Capitolul 2
importantă), evoluția solului și subsolului care urmează a fi irigat/fertirigat cu apele
colectate din gospodăriile țărănești, precum și condițiile hidrometerologice și
orografice.
În prezent , în țara noastră, apa uzată provenită din gospodăriile țărănești nu se
valorifică prin irigație sau în alt mod. Aceasta este infiltrată în mod natural în pământ
sau împrăștiată fără discernământ pe terenul înconjurător, afectându -l și devenind o
sursă de poluare.
În majoritatea gospodăriilor țărănești se valorifică numai deșeurile solide.
Valorificarea rațională a apelor uzate în gospodăria țărănească, concomitent cu
protecția eficientă a mediului, se poate face după ce au fost supuse unei epurări parția le
sau complete (treapta mecanică + treapta biologică). Normele tehnice interne elaborate
în anul 2002 prevăd ca în lipsa rețelelor de canalizare, să se realizeze sisteme
corespunzătoare care să asigure protecția mediului.
De asemenea, aceleași norme prec izează că valorificarea apelor uzate prin irigarea
terenurilor agricole sau silvice se poate face cu acceptul deținătorilor terenurilor
respective, cu avizul autorităților competente în domeniul îmbunătățirilor funciare și
avizul inspectoratului teritorial de sănătate publică (in funcție de natura culturii).
Tot aceleași norme menționează că descărcarea apei uzate epurate în rețeaua de canale
de desecare cu funcție mixtă sau de irigație se va face în condițiile realizării unei
epurări corespunzătoare și nu mai cu avizul deținătorului acestora. Limitele
indicatorilor de calitate pentru apa de irigație se corelează cu standardul privind
calitatea apei pentru irigarea culturilor agricole (STAS 9450 – 88 ).
Valorificarea apei uzate reclamă următoarele trei etap e: stocarea apelor uzate (1),
diluția cu ape convențional curate (2), transportul acestei ape uzate de la instalația de
tratare -stocare locală la instalațiile de distribuție la plante (3). Manipularea și
distribuția acestor ape trebuie să se facă în condiț ii de igiena și protecție sanitară, cu
reducerea totală a riscului de poluare.

Realizări în Comunitatea Europeană
În țările dezvoltate, modernizarea satelor echivalează cu asigurarea infrastructurilor
asemănător orașelor, având ca element prioritar rețe lele de alimentări cu apă și
canalizări. Problema epurării individuale a apelor provenite din gospodăriile populației
se soluționează prin stații comunale de epurare, urmărindu -se un grad de epurare cât
mai ridicat.
În funcție de mărimea localitatii, se po t amenaja următoarele categorii de stații: mici
(cu iazuri biologice), mijlocii și mari (cu instalații de stabilizare aerobă și simultană) și
foarte mari (cu concentratoare de nămol, spații de fermentare și utilaje de deshidratare).

Impactul creat de pre zența în apele de irigații a particulelor în suspensie de diferite
dimensiuni

În sistemele de irigație aflate în exploatare, singurele instalații folosite pentru reținerea
aluviunilor sunt cele de tip static, plan verticale. Ele au o funcționare ciclică, procesul
lor de curățire realizându -se greoi. Apa din sistemele de irigație trebuie îmbunătățită

Poluarea mediului 79
calitativ din punct de vedere al conținutului de aluviuni atât pentru reducerea
intensității procesului de colmatare a canalelor și a conductelor, cât și pentr u a putea
oferi eventualilor utilizatori agricoli sau producătorilor industriali mici, ce se dezvoltă
în zona rurală, apă la parametrii de calitate impuși.
Deservirea calitativ superioară a fermelor agricole și a unor beneficiari ce solicită apa
la anumiți parametrii de calitate în ce privește conținutul de aluviuni, impune
introducerea în sistemele de irigație a unor instalații de sitare -filtrare, care să se
adapteze amenajărilor existente fără modificări majore. Există astfel de instalații,
adaptate fie p entru funcționarea pe rețeaua de canale fie pentru rețele de conducte.
Aluviunile în suspensie din apa de irigație produc neajunsuri și echipamentelor
hidromecanice în special datorită fenomenului de abraziune care poate fi diminuat prin
utilizarea instala țiilor de sitare -filtrare. Aceste tipuri de instalații de sitare -filtrare sunt
echipate cu sisteme de autocurățire, ceea ce le asigură o funcționare continuă și
menține debitul de apă proiectat.

Din punctul de vedere al efectelor pe care aceste fenomene l e au asupra ecosistemelor
naturale si antropizate, distingem trei categorii de efecte:
 Efecte reversibile, in care efectele datorate poluarii dispar la scurt timp dupa
dispariția poluantului si organismele biosferei sau elementele ecosistemelor
antropizate revin la starea inițiala.
 Efecte ireversibile, in care efectele datorate poluarii nu dispar dupa dispariția
poluantului si organismele biosferei se imbolnavesc sau mor, iar elementele
ecosistemului antropizat nu mai pot fi folosite (cazul alunecarilor de teren, al
incendiilor de padure sau al accidentelor industriale)
 Mutații, in care organismele biosferei isi modifica structura genetica intr -o
maniera degenerativa, pana la dispariția acestora, sau iau o alta cale evolutiva.

Studiile legate de calitatea m ediului, de diminuarea surselor de poluare s -au
concretizat prin intermediul unui ansamblu de actiuni si masuri care prevad:
 cunoasterea temeinica a mediului, a interactiunii dintre sistemul economic si
sistemele naturale, a consecintelor acestor interact iuni permit ca resursele
naturale sa poata fi utilizate rational si cu maxim de economicitate
 prevenirea si combaterea degradarii mediului provocata de om, dar si datorate
unor cauze naturale
 armonizarea intereselor imediate si de perspectiva ale societati i in ansamblu
sau a agentilor economici privind utilizarea factorilor de mediu .

Pentru protejarea mediului, in primul rand trebuie identificate zonele afectate,
evaluat gradul de deteriorare si stabilite cauzele care au produs dezechilibrele
respective.
In ceea ce privesc modalitatile de protejare trebuie solutionate trei categorii de
probleme:
 crearea unui sistem legislativ si institututional adecvat si eficient care sa
garanteze respectarea legilor in vigoare.

80 Capitolul 2
 evaluarea costurilor actiunilor de protejare a mediului si identificarea surselor
de suportare a acestora.
 elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan national si
international referitor la protejarea mediului.

In ceea ce priveste evaluarea costurilor si stabilirea modului in care aces te sunt
suportate se stie ca protejarea mediului este costisitoare si nu pot fi intotdeauna
identificati cu precizie factorii poluarii.
Datorita acestei situatii costurile de protejare a mediului se impart intre societatile
comerciale potentiale poluatoare si stat. Fondurile alocate protejarii mediului difera de
la o tara la alta in functie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificati toti
factorii de mediu si zonele in care pot apar ea probleme de poluare a acestora. Un astfel
de program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare si stabilirea
responsabilitatilor pentru derularea proiectelor.
Presiunea activitatii omului asupra mediului natural creste foarte rapid. De asemenea,
se accelereaza dezvoltarea industriala, schimburile, circulatia marfurilor, spatiul
ocupat, parcurs si utilizat pentru activitatile umane este din ce in ce mai vast. Un alt
factor care dauneaza mediului este modernizarea transporturilor, acce sibilitatea lejera
in spatiile verzi
Aceasta evolutie isi pune amprenta in mod nefavorabil asupra mediului si a
componentelor sale. Comportamentul individului polueaza mediul intr -o masura mai
mare sau mai mica, fie sub forma activitatii cotidiene, fie a c onsumurilor turistice.
Prin dezvoltarea activitatii umane sunt afectate toate componentele mediului in
proportii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa,
flora, fauna, monumentele, parcurile si rezervatiile, precum si biosfera.
In consecinta, conservarea functiilor igienico -sanitare, recreativa si estetica ale
elementelor componente ale mediului natural constituie garantia unei dezvoltari
continue a societatii umane.

BIBLIOGRAFIE

[1] http://www.mmediu.ro/
[2] http://greenly.ro/aer/un -alt-mod-de-discriminare -bhopal -india -partea -a-doua
[3] http://adevarul.ro/locale/alba -iulia/foto -geamana -satul -apuseni -furat -sterilul –
mina -cupru -rosia -poieni .
[4] http://www.green -report.ro/telegraful -de-prahova -poluarea -imbolnaveste –
prahova/
[5] http://www.ma nager.ro/articole/afla/analizele -managerro -cele-mai-mari-
catastrofe -ecologice -produse -de-mana -omului -cazul -exxon -valdez -(ii)-
8062.html
[6] Veðurstofa Íslands (5 March 2010) „Jarðskjálftahrina undir Eyjafjallajökli”.
Veðurstofa Ísland (The Meteorological Insti tute of Iceland).
[7] Morgublaðið (26.02.2010) „Innskot undir Eyjafjallajökli”. Morgunblaðið.

Poluarea mediului 81
[8] „Fyrsta háskastigi lýst yfir”. Morgunblaðið.
[9] „Eldgosið á Fimmvörðuhálsi”.
[10] Volcano Erupts Under Eyjafjallajökull Reykjavík Grapevine, March 21, 2010
[11] Gos hafið í Eyjafj allajökli, Visir, March 21, 2010
[12] Volcanic eruption in Eyjafjallaglacier – flights to Iceland are on hold.
Icelandair. Retrieved March 21, 2010.
[13] „Fyrsta vél frá Boston í loftið klukkan hálf fimm”. Vísir.
[14] „Gosslóðirnar opnaðar aftur”. Morgunblaðið.
[15] Eyjan 1. Apríl „Litlar líkur taldar á öðru gosi við Eyjafjallajökul”. Eyjan.
[16] Morgunblaðið 22. Mars 2010 „Rýmingu aflétt”. Morgunblaðið.
[17] „Eruption in Eyjafjallajökull”. Earthice.hi.is. Accesat la 18 aprilie 2010.
[18] „Gossprungan um 1 km að lengd”. Morgunblaðið.
[19] Ríkisút varpið fréttavefur „Krafturinn ekki aukist”. RÚV. Există o versiune
arhivată la 24 martie 2010.
[20] Kvöldfréttir Stöðvar Tvö "Viðtal við Ármann Höskuldsson eldfjallafræðing"
Fréttastofa Stöðvar Tvö
[21] Meteorological Institute of Iceland: Eruption in Fimmvörðuháls mountain pass
„Elsdgosið í Fimmvörðuhálsi”. Veðurstofa Ísland.
[22] Morgunblaðið 23. Mars 2010 „Ekki mikið af flúor í öskunni”. Morgunblaðið.
[23] „Experimental Acute Sodium Fluoride Poisoning in Sheep: Renal, Hepatic,
and Metabolic Effects”. M. KESSABI, A. HAMLIRI , J. P. BRAUN and A. G.
RICO: Département de Toxicologie, Pharmacie et Biochimie, Institut
Agronomique et Vétérinaire Hassan II B.P. 6202, Rabat -Agdal, Maroc
{dagger}Département de Biochimie et Biophysique, Ecole Nationale
Vétérinaire 23, chemin des Capell es, 31076 Toulouse, France. 1985.
[24] http://www.mediafax.ro/externe/vulcanul -islandez -elibereaza -in-atmosfera –
intre-150-000-si-300-000-de-tone-de-co2-pe-zi-5962612/
[25] Robert Barr (15 aprilie 2010). „Iceland's volcanic ash halts flights in northern
Europe”. BBC News. Accesat la 15 aprilie 2010.
[26] a b „Iceland's volcanic ash halts flights across Europe | World news |
guardian.co.uk”. Guardian. 23 ianuarie 2008. Accesat la 18 aprilie 2010.
[27] a b C. M. Riley, "Tephra " Michigan Technological University Geological &
Mini ng, Engineering & Sciences, Retrieved on 2008 -01-23.
[28] „Experimental Acute Sodium Fluoride Poisoning in Sheep: Renal, Hepatic,
and Metabolic Effects”. M. KESSABI, A. HAMLIRI, J. P. BRAUN and A. G.
RICO: Département de Toxicologie, Pharmacie et Biochimie, Ins titut
Agronomique et Vétérinaire Hassan II B.P. 6202, Rabat -Agdal, Maroc
{dagger}Département de Biochimie et Biophysique, Ecole Nationale
Vétérinaire 23, chemin des Capelles, 31076 Toulouse, France. 1985.
[29] Thorarinsson, Hekla, A Notorious Volcano, p. 39 -58
[30] Tom de Castella (April 16,2010) "The eruption that changed Iceland forever ",
BBC News. Retrieved April 18, 2010.
[31] „Volcano could mean cooling, acid rain: 'Not like Pinatubo' so far, but
potential is there”. MSNBC.com. 15 aprilie 2010.

82 Capitolul 2
[32] Sara Phillips "Icelan dic volcano won't affect the world's climate" ABC, April
16, 2010.
[33] Wood, C.A., 1992. "The climatic effects of the 1783 Laki eruption" in C. R.
Harrington (Ed.), The Year Without a Summer? Canadian Museum of Nature,
Ottawa, pp. 58 – 77.
[34] „Volcanoes from Icela nd: Laki”. lave club -internet fr. Accesat la 30 martie
2010.
[35] Marcel D. Popa, Alexandru Stănciulescu, Gabriel Florin -Matei, Anicuța Tudor,
Carmen Zgăvărdici, Rodica Chiriacescu: Dicționar enciclopedic, Editura
Enciclopedică, 1993 -2009
[36] www. dexonline.ro
[37] Poluarea aerului, Ghid ecologic școlar, Brașov 2005
[38] http://www.qbox.ro/Galati/stiri/Local/
[39] http://www.heidelbergcement.ro/procese -de-productie.html
[40] http://www.comune.ro/?/tema_consultanta/icon9/
[41] www.noaa.gov .
[42] Dan DINU, Veneția SANDU, Deșeurile și mediul GHID ECOLOGIC
ȘCOLAR volumul II Brașov 2006
[43] elisazamfirescu.wikispaces.com
[44] cgeanguconsulting.infoferma.ro
[45] www.deseuri -online.ro
[46] Alina Costescu, Mircea Orlescu “Abordarea integrată și conformă a
managementului deșeurilor – exemple de calcul și proiec tare”, Editura
Politehnica, Timișoara 2010 ISBN 978 -606-554-052-1
[47] http://www.ecomaterialsllc.com/portfolio -item/compost/
[48] http://www.infoconst ruct.ro/
[49] Legea nr. 107/2001 pentru aprobarea O.G. nr. 81/1998 privind unele măsuri
pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, publicată în
Monitorul Oficial nr. 304 din 29 iunie 2001.
[50] Legea nr. 107/2001 pentru aprobarea O.G. nr. 81/1998 p rivind unele măsuri
pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate, publicată în
Monitorul Oficial nr. 304 din 29 iunie 2001
[51] Francois Ramade, 1993, op. cit. P. 627 -628
[52] Prin Hotărârea Guvernului nr. 964/2000 s -a legiferat un Cod al bunelor pract ici
agricole care are ca obiective reducerea poluării cu nitrați și raționalizarea și
optimizarea utilizării îngrășămintelor ce conțin compuși ai azotului.
[53] M. Berca, Relațiile dintre erbicide și mediul înconjurător, Ed. Ceres, București,
1985 p. 69 -98.
[54] Rogobete Gh., Țărău D., Solurile și ameliorarea lor. Harta solurilor Banatului,
1997.
[55] Măgdălina I., Exploatarea și întreținerea lucrărilor de îmbunătățiri funciare,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994.

Poluarea mediului 83
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE
1. Definiți polua rea mediului și noțiunea de poluant.
2. Definiți poluarea tehnologică și poluarea accidentală.
3. Dați exemple de minimum 3 tipuri de poluări accidentale în funcție de cele mai
frecvente cauze de apariție.
4. Clasificați poluarea în funcție de efectele noc ive asupra sănătății oamenilor.
5. Clasificați poluanții în funcție de impactul acestora supra ecosistemului.
6. Ce este biodegradarea?
7. Care sunt formele de manifestare a fenomenului de poluare din punct de vedere
al scării de manifestare?
8. Clasificaț i substanțele potențial poluante ale apelor în funcție de natura lor.
9. Prezentați 3 măsuri de prevenire a poluării apei.
10. Dați exemplu de minimum două surse naturale de poluare a factorului de
mediu aer.
11. Dați exemplu de minimum trei surse artifici ale de poluare a factorului de
mediu aer.
12. Care este potențialul poluant al industriei materialelor de construcții asupra
factorului de mediu aer.
13. Ce este smogul?
14. Ce sunt si cum se formează ploile acide
15. Care sunt principalele gaze care contr ibuie la apariția efectului de sera?
16. Ce este poluarea solului?
17. Care sunt principalele cauze ale degradării solului în lume?