Poluarea mediului: o problemă importantă a omenirii. [310817]

REZUMAT

Poluarea aerului constă în modificarea compoziției sale datorită impurificării cu substanțe străine care au efecte dăunătoare asupra plantelor și animalelor.

Poluarea mediului este o [anonimizat], atât în stabilirea țintelor cât și în elaboararea startegiilor.

Cercetarea făcută pentru lucrarea ”Poluarea mediului: o problemă importantă a omenirii” a [anonimizat] a celor chestionați vis-a-vis de poluarea mediului.

Pentru a atinge acest obiectiv m-am bazat pe o cercetare la nivel de învățământ gimnazial desfășurat în cadrul orelor de consiliere și orientare.

Chestionarul a fost aplicat cadrelor didactice și elevilor de la școala Gimnazială nr.2 Turnu Măgurele pentru a observa dacă aceștia cunosc consecințele grave ale poluării asupra societății. [anonimizat].

[anonimizat] a [anonimizat].

Chestionarul aplicat arată că repondenții să fie mai informați cu privire la aceasta temă prin lecții informative în cadrul orelor de „[anonimizat], internet, etc…”.

[anonimizat] a [anonimizat] o necesitate.

Aerul este al tuturor și obligația noastră să ne asigurăm că acesta rămâne respirabil și pentru generațiile viitoare. Planeta nu este numai a noastră, a [anonimizat] a urmașilor nostri.

Poluarea aerului, a [anonimizat].

[anonimizat].

[anonimizat].

Environmental pollution is a pressing issue for both scientists and politicians that involves changes in environmental policies both in setting targets and developing strategies .

The research for the work „Environmental pollution a global issue for the people ”,tries to identify the grade of awareness and at the same time tries to inform those people who were questioned related to enviromental pollution.

Achieving this good was based on a research during the „Counseling and Guidance Classes” at gymnasium school .

The questionnaire was applied to the teachers and the pupils from the Gymnasium School No.2 Turnu Măgurele who were asked to observe if they know the serious consequences of pollution on society. At the same time these questionnaires refer to the main artificial polluatant of the planet that is industry. The aim of these questionnaires was the teachers and the students empowerment for a less polluting environment.The applied questionnaire shows that repondents would like to the informed about this topic through informative lessons during the Counseling and Guidance Classes.

The students have expressed the desire to keep the environment cleaner by practising outdoor activities.

The air should be everyone’s concern and it is our duty to ensure that the remains breathable for the future generation as well.

Air pollution ,water pollution and earth pollution has a lot of consequences whitch bad in climate changes,break of economic balance and a shorter life in the end.

Environmental pollution by man is ane of the humanity,current problems of pollution prevention are emphasized by the vas global movement in this way.

CUPRINS

LISTA FIGURI

Fig.1.1.Surse ale poluării……………………………………………………………………. 14

Fig.1.2.Transportul urban…………………………………………………………………… 15

Fig.1.3.Efectele gazelor de eșapament……………………………………………………… 16

Fig.1.4.Erupții vulcanice…………………………………………………………………… 17

Fig.1.5.Incendii naturale………………………………………………………………… 18

Fig.1.6.Încălzirea locuințelor……………………………………………………………… 19

Fig.1.7.Smogul fotochimic………………………………………………………………… 27

Fig.1.8.Ploile acide………………………………………………………………………… 29

Fig.1.9.Efectul de seră……………………………………………………………………… 32

Fig.2.1.Evoluția concentrațiilor medii anuale la stația automată TR-1 Alexandria……………. 69

Fig.2.2.Evolutia conc medii anuale la stația automată TR-2 Turnu Măgurele…………….. 69

Fig.2.3Variația mediilor anuale ale activității beta globale imediate a aerosolilor atmosferici72

Fig.2.4.Variația mediilor activității beta globale…………………………………………… 72

Fig.2.5.Variația mediilor anuale ale activitații beta globale a fluviului Dunărea……………. 73

LISTA TABELE

Tabel2.1.Aprecierea gradului de poluare a solurilor in funcție de reducerea

productiei agricole……………………………………………………………………………………………….. 39

Tabel2.2.Principalii factori de reducere a capacitații productive a solurilor agricole

din România………………………………………………………………………………………………………… 41

Tabel2.3.Condițiile tehnice de calitate pentru apele de suprafață din România……………….. 50

Tabel2.4.Indicatori chimici specifici…………………………………………………………………………. 51

Tabel2.5.Indicatori microbiologici……………………………………………………………………………. 51

Tabel2.6.Surse majore de poluare a apelor in România………………………………………………. 53

ARGUMENT

Poluarea mediului ambiant este una dintre problemele cele mai actuale și mai importante ale omenirii. În țara noastră protecția mediului înconjurător constituie o problemă de interes național în scopul păstrării echilibrului ecologic, menținerea și îmbunătățirea calității factorilor naturali, asigurării unor condiții de voață și de muncă tot mai bune generațiilor actuale și viitoare. În afară de beneficiile unei vieți într-o lume mai puțin poluată și mai echilibrată, nevoia unei dezvoltări raționale, devine din ce în ce maia acută, odată cu răspândirea globală a induatrializării.

Am abordat această temă pentru a pune în evidență multiplele surse de poluare, consecințele acestuia și măsurile remediabile. Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menținut timp de milioane de ani, este amenințat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi: efectul de seră, încălzirea globală, poluarea aerului, subțierea stratului de ozon și ploile acide.

În această lucrare imi doresc să evidențiez cum este afectată calitatea mediului de un combinat producător de îngrălăminte chimice SC DONAU CHEM SRL Turnu Măgurele, calitatea mediului la nivel global și în România.

Poluarea constă în impurificarea atmosferei, apelor subterane și a solului cu diferite substanțe. Reprezintă una din problemele fundmaentale ale umanității și este consecința ruperii echilibrului ecologic dintre om și natură. Acest fenomen de poluare atmosferei este într-o continuă creștere. În ultimii 200 de ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic. Se estimează că poluarea atmosferică contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese în SUA, în ASIA circa 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluaării aerului Conform Organizației Mondiale a Sănătății (2009). Este mai bine să se prevină, să se anticipeze preudiciile ecologice decât să se repare pagubele cauzate, care uneori nu pot fi remediate. Oamenii ar trebui să recunoască expres sau implicit dreptul fundamental la un mediu sănătos și echilibrat din punct de vedere eologic, să se reconstituie un sistem special de răspundere civilă pentru preudiciul ecologic, folosirea la scară largă a pârghiilor. Protecția mediului natural a devnit una din cele mai dezbătutue probleme ale zilelor noastre. Factorii sunt tot mai mulți amenințați de activitatea omului, care poate provova dezechilibre ecologice. S-au conturat câteva direcții care ar trebui urmate pe plan național și internațional pentru a impiedica poluarea transfrontalieră.

Se are în vedere modificarea tiparelor progresului economic și social , care va trebui să se îndrepte spre dezvoltarea calitativă , spre acordarea unei atenții majore sistemelor de reciclare și procedeelor de producție în circuit închis , spre cooperarea în scopul ocrotirii mediului marin și apelor , spre utilizarea științei și tehnicii în vederea înbunătățirii condiției umane și a ocrotirii resurselor populației și mediul înconjurător , spre schimbul de informații între statele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare,spre extinderea cooperării internaționale în domeniile cercetării , soluționării și prevenirii poluării mediului de viață al omului și creșterea rolului organizațiilor regionale și internaționale cu precoupări în acest domeniu .

Poluarea constituie în prezent una din problemele majore ale omenirii .Este evident că mediul natural se deteriorează încetul cu încetul și că sistemele ecologice nu se mai adopta la presiunea factorilor antropici, astfel autoepurarea devine insuficientă, natură singură nemaiputând face față. Natura, mediul, ecologia și știința în genere , conduc gândirea înspre globalitate, înspre examinarea efectelor invizibile , a consecințelor și soluțiilor pe termen lung.

INTRODUCERE

”Natura nu face niciodata nimic fara motiv”

Aristotel

Mai buna informare și educare a elevilor in spiritul unei relații armonioase cu mediu,ar putea constitui cele mai simple și mai puțin costisitoare masuri in campania de protejare a mediului de viata.

Lucrarea de fața isi propune sa identifice gradul de cunoaștere a principalelor căi de deteriorare a mediului,astfel încat elevii și cadrele didactice sa fie capabili să realizeze acțiuni de protecție și conservare a mediului.

Ca obiective mi-am propus ca aceștia sa poata defini termenii specifici,sa identifice ,sa evidențieze principalele căi de deteriorare a mediului,sa precizeze masurile de prevenire ale poluării și –și formeze o atitudine pozitiva de protecție a mediului.

Prin activitațile desfașurate in cadrul orelor de ”Consiliere și orientare”cu ajutorul materialelor folosite (laptop,videoproiector,fise de lucru) se oferă șansa elevilor de a se exprima liber și se crează un mediu stimulativ și diversificat pentru dezvoltarea personalitații acestora.

Cheia pentru obtinerea cu succes a informării elevilor pe aceasta temă constă in acordarea unei atenții sporite și mai ales a interesului acestora.

Un alt obiectiv urmarit în această lucrare este formarea la elevi a deprinderilor de documentare și de de comunicare.

Elevii trebuie să ințeleaga consecințele propriului comportament in raport cu mediul ,sa promoveze măsurile împotriva poluării ,sa respecte norme de „igiena” ale mediului.

Prezentarea conținuturilor vine să potențeze acest îndemn al educarii elevilor într-un spirit civic,cooperant si creativ.

Lucrarea a urmărit conștientizarea elevilor din invatamantul preuniversitar referitor la protecția mediului înconjurator, prin colectarea și valorificarea deșeurilor reciclabile si sensibilizarea acestora in asigurarea calității mediului.

Poluarea GLOBALĂ A atmosferei

Învelișul gazos al Pământului reprezentat de atmosfera terestră constituie unul dintre factorii esențiali existenței vieții pe planeta noastră. Dintre componenții aerului, cel mai important este oxigenul (O2). Acesta este indispensabil respirației vegetale și animale, oxidarea reprezentând principalul proces din care rezultă energie în procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer (CO2) intervine în asimilarea „hranei” la plante, iar azotul (N) atmosferic reprezintă una din verigile circuitului azotului în natură.

Ce este poluarea?

Dacă ne punem să căutăm definiții ale poluării, vom găsi multe, ca de exemplu aceasta: „Poluarea atmosferică implică emanarea de substanțe dăunătoare organismelor vii.” sau „Înțelegem prin poluarea aerului prezenta în atmosferă a unor substanțe străine de componenta normală a aerului, care în funcție de concentrație și/sau timpul de acțiune provoacă tulburări ale sănătății omului, creează disconfort populației dintr-un teritoriu, afectează flora și fauna sau alterează mediul de viață al omului”.

Cea mai potrivită și exactă mi se pare cea dată de Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S). Se vorbește despre poluare atmosferică atunci când una sau mai multe substanțe sau amestecuri de substanțe sunt prezente în atmosferă în cantități sau pe o perioadă care pot fi periculoase pentru oameni, animale, sau plante și contribuie la punerea în pericol sau vătămarea activității sau bunăstării persoanelor”.

Poluarea, printre alte clasificări, este clasificată în poluare naturală sau artificială (antropogena).

Procesele de producție industrială și producția de energie a industriei, economiei energetice, a focarelor sunt principalele surse ale poluării atmosferice antropogene dar la acestea putem adăuga orice arderi (combustii) din care rezultă substanțe poluante.

Sursele naturale principale ale poluării sunt erupțiile vulcanice, furtunile de praf, incendiile naturale ale pădurilor și altele cum ar fi gheizerele sau descompunerea unor substanțe organice.

1.1. Poluarea: Surse, poluanți, efecte

Principalele surse

Figura 1.1: surse ale poluării (dcnews.ro)

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scara mondială. Procesele de producție industrială. Emisiile sunt substanțe eliberate în atmosfera de către uzine, sau alte centre. Procedeele de producție industrială eliberează emisiile, care se redepun în cazul în care nu există filtre pentru epurarea gazelor reziduale. Substanțele specifice sunt atunci eliberate și pot provoca local catastrofe.

În momentul procesului de combustie, substanțele gazoase, lichide și solide sunt eliberate în atmosferă de furnale. În funcție de înălțimea furnalelor și de condițiile atmosferice, gazele de eșapament provenind din focare se răspândesc local sau la distanțe medii. – Uneori chiar și mari – căzând din nou sub formă de particule mai fine decât poluarea atmosferică măsurabilă în locurile de emisie.

Degajările industriale în ultimă instanță nimeresc în sol, e cunoscut faptul că în jurul uzinelor metalurgice în perimetrul a 30-40 km în sol e crescută concentrația de ingrediente ce intra în compoziția degajaților aeriene a acestor uzine.

Figura 1.2: transportul urban (dcnews.ro)

Transporturile sunt, după cum bine știți, o altă importantă sursă de poluare. Astfel, în S.U.A. 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule, iar în unele localități ajung chiar și până la 90%. Autovehiculele care funcționează cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat din ce în ce mai mult în seamă. Orașele mari sau aglomerațiile urbane dense sunt afectate în mare măsură de transporturile cu eliberare de noxe.

Emisiile de poluanți ale autovehiculelor prezintă două mari particularități: în primul rând eliminarea se face foarte aproape de sol, fapta care duce la realizarea unor concentrații ridicate la înălțimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică și mare capacitate de difuziune în atmosferă. În al doilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafață a localității, diferențele de concentrații depinzând de intensitatea traficului și posibilitățile de ventilație a străzii. Ca substanțe poluante, formate dintr-un număr foarte mare (sute) de substanțe, pe primul rând se situează gazele de eșapament. Volumul, natura, și concentrația poluanților emiși depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului și de condițiile tehnice de funcționare. Dintre aceste substanțe poluante sunt demne de amintit particulele în suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compușii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul și altele.

Los Angeles este o aglomerare urbană-suburbană clădită pe o coastă deluroasă, având în vecinătate la sud și la est Oceanul Pacific. Munții se întind la est și la nord; de asemenea la nord se găsește San Fernando Valley, o parte a orașului cu aproximativ o treime din populația orașului. Los-Angeles-ul face legătura între regiunile sale prin intermediul unor mari autostrăzi de oțel și beton, construite pentru transportul rapid, la mari viteze, dare care este de obicei congestionat de trafic. Smogul produs de gazele de eșapament ale mașinilor sau de alte surse este o problemă continuă a poluării.

Figura 1.3: efectele gazelor de eșapament (Pop Aurel – ”Poluarea atmosferei” – proiect 2010)

Erupțiile vulcanice generează produși gazoși, lichizi și solizi care, schimbă local nu numai micro și mezorelieful zonei în care se manifestă, dar exercită influențe negative și asupra purității atmosferice. Cenușile vulcanice, împreună cu vaporii de apă, praful vulcanic și alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosferă, unde formează nori groși, care pot pluti până la mari distanțe de locul de emitere. Timpul de remanență în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetători apreciază că, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestră provine din activitatea vulcanică. Aceste pulberi se presupune că au și influente asupra bilanțului termic al atmosferei, împiedicând dispersia energiei radiate de Pământ către univers și contribuind în acest fel, la accentuarea fenomenului de „efect de seră”, produs de creșterea concentrației de CO2 din atmosferă.

Figura 1.4: erupții vulcanice (dcnews.ro)

Furtunile de praf sunt și ele un important factor în poluarea aerului. Terenurile afânate din regiunile de stepa, în perioadele lipsite de precipitații, pierd partea aeriană a vegetației și rămân expuse acțiunii de eroziune a vântului. Vânturile continue, de durată, ridică de pe sol o parte din particulele ce formează „scheletul mineral” și le transformă în suspensii subaeriene, care sunt reținute în atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi, se poate produce la mari distanțe față de locul de unde au fost ridicate. Cercetări recente, din satelit, au arătat că eroziunea eoliană numai de pe continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. În acest context, se pare că deșertul Sahara înaintează în fiecare an cu 1.5 până la 10 km. Furtuni de praf se produc și în alte zone ale globului. Astfel, în mai 1934, numai într-o singură zi, un vânt de o violentă neobișnuită a produs un intens proces de eroziune eoliană pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma și Colorado. Norii negrii, care cuprindeau circa 300 milioane de tone de praf, după ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au întunecat Washington-ul și New York-ul și s-au deplasat mai departe către Atlantic. În 1928, la 26 și 27 aprilie, o furtună a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime de 12 – 25 mm pe o suprafață de 400 000 km2, situată în zona precaspică. Evaluările făcute cu acest prilej au arătat că, numai pe teritoriul țării noastre s-au depus circa 148 milioane m3 de praf, din cantitatea totală ridicată.

Incendiile naturale, o importanță sursă de fum și cenușă, se produc atunci când umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de răspândit, mai ales în zona tropicală, deși, în general, gradul de umiditate al pădurilor din această zonă nu este de natură să favorizeze izbucnirea incendiului. La sfârșitul anului 1982 și începutul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei și Malayesiei au avut loc 7 incendii care au mistuit circa 3,5 milioane hectare de păduri tropicale. În coasta de Fildeș, în 1983, focul a distrus circa 450 000 ha, iar în Ghana, în timpul aceleiași secete, a fost distrusă prin foc o mare suprafață de păduri și circa 10% din plantațiile de cacao. În anii deosebit de secetoși, chiar și în zonele temperate, se produc dese incendii ale pădurilor. Astfel, în 1992, după o succesiune de ani secetoși, au izbucnit incendii devastatoare chiar și în pădurile Franței și ale Poloniei. Se pare că situația climatică din deceniul 80 a extins mult suprafețele de păduri vulnerabile la incendii pe întregul glob.

Figura 1.5: incendii natural (dcnews.ro)

Activitățile „casnice” sunt, fie că vrem, fie că nu, o sursă de poluare. Astăzi, în multe țări în curs de dezvoltare, așa cum este și țara noastră, lemnul de foc este la fel de vital ca și elementele, iar ca preț, în unele locuri, are un ritm de creștere mai mare decât alimentele. Cauza creșterii zi de zi a prețului este restrângerea suprafețelor de pădure. Multe țări care fuseseră cândva exportatoare de material lemnos, au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au preocupat de regenerarea fondului forestier.

Figura 1.6: încălzirea locuințelor (dcnews.ro)

În S.U.A. și India se ard anul circa 130 milioane de tone de lemn de foc; în S.U.A. această cantitate asigura doar 3% din consumul de energie, în timp ce în India, aceiași cantitate asigura 25% din consum. Deci, pentru țările în curs de dezvoltare, lemnul de foc constituie o necesitate legată de satisfacerea consumurilor energetice. Dar nu numai pentru aceste țări consumul de lemn este o necesitate; tari ca Suedia, Danemarca, Finlanda au ca obiectiv, în politica lor economică, reducerea consumului de petrol și, în compensație, creșterea contribuției energetice a lemnului de foc. Chiar în S.U.A., acolo unde prețul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasă către folosirea lemnului. Se apreciază, de exemplu, ca în această țară, după 1973, folosirea energiei obținute din lemn, în sectorul casnic, a sporit de două ori. Vânzările anuale de sobe, între 1972 și 1979, au sporit de nouă ori, iar în 1981 s-au vândut pe teritoriul Statelor Unite circa 2 milioane de sobe pentru încălzirea locuințelor cu lemne. Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare albastră fumurie și conține o cantitate însemnată de materii organice, care se apreciază că pot fi cancerigene. Dar în scopuri casnice nu se ard numai lemn, ci și cantități enorme de cărbuni, petrol, și gaze naturale, din care rezultă de asemenea substanțe toxice.

1.2. Poluarea și sănătatea

Acțiunea poluării aerului asupra sănătății populației

În cursul unui act respirator, omul în repaus trece prin plămâni o cantitate de 500 cm3 de aer, volum care crește mult în cazul efectuării unui efort fizic, fiind direct proporțional cu acest efort. În 24 ore în mediu omul respira circa 15-25 m3 de aer. Luând comparativ cu consumul de alimente și apă, în timp de 24 ore, omul inhalează în medie 15 kg de aer în timp ce consumul de apă nu depășește de obicei 2,5 kg, iar cel de alimente 1,5 kg. Rezultă din aceste date importantă pentru sănătate a compoziției aerului atmosferic, la care se adaugă și faptul că bariera pulmonară reține numai în mică măsură substanțele pătrunse până la nivelul alveolei, odată cu aerul inspirat.

Din punct de vedere al igienei, aerul influențează sănătatea atât prin compoziția să chimică, cât și prin proprietățile sale fizice (temperatură, umiditate, curenți de aer, radiații, presiune).

În ceea ce privește compoziția chimică distingem influența exercitată asupra sănătății de variații în concentrația componenților normali, cât și acțiunea pe care o exercită prezența în aer a unor compuși străini.

Efectele directe sunt reprezentate de modificările care apar în starea de sănătate a populației ca urmare a expunerii la agenți poluanți. Aceste modificări se pot traduce în ordinea gravitații prin: creșterea mortalității, creșterea morbidității, apariția unor simptome sau modificării fizio-patologice, apariția unor modificări fiziologice directe și/sau încărcarea organismului cu agentul sau agenții poluanți.

Efectele de lungă durată sunt caracterizate prin apariția unor fenomene patologice în urma expunerii prelungite la poluanții atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumulării poluanților în organism, în situația poluanților cumulativi (Pb, F etc.), până când încărcarea atinge pragul toxic. De asemenea modificările patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lungă durată apar după intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani. Manifestările patologice pot îmbrăca aspecte specifice poluanților (intoxicații cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene și teratogene) sau pot fi caracterizate prin apariția unor îmbolnăviri cu etimologie multiplă, în care poluanții să reprezinte unul dintre agenții etimologici determinanți sau agravanți (boli respiratorii acute și cronice, anemii etc.).

Poluanții iritanți realizează efecte iritative asupra mucoasei oculare și îndeosebi asupra aparatului respirator. În această grupă intră pulberile netoxice, precum și o sumă de gaze și vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul și substanțele oxidante, clorul, amoniacul etc. Poluarea iritantă constitue cea mai răspândită dintre tipurile de poluare, rezultând în primul rând din procesele de ardere a combustibilului, dar și de celelalte surse de poluări.

Poluanții fibrozanti produc modificări fibroase la nivelul aparatului respirator.

Printre cei mai răspândiți sunt bioxidul de siliciu, azbestul, și oxizii de fier, la care se adaugă compușii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi în mediul industrial unde determină îmbolnăviri specifice care sunt excepționale în condiții de poluare a aerului. Totuși poluarea intensă cu pulberi poate duce la modificări fibroase pulmonare.

Poluanții alergenici din atmosferă sunt cunoscuți de multă vreme. Îndeosebi este cazul poluanților naturali (polen, fungi, insecte) precum și a prafului din casă, responsabili de un număr foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate. Pe lângă acestea se adauga poluanții proveniți din surse artificiale – în special industriale – care pot emite în atmosferă o sumă de alergeni compleți sau incompleți. Pe primul loc din acest punct de vedere, se găsește industria chimică (industria maselor plastice, industria farmaceutică, fabricile de insecticide etc.). Sunt semnalate și situații cu apariția unor fenomene alergice în masă, ca cel de la New Orleans din 1958 în care alergenul a fost identificat în praful provenit de la deșeuri industriale depuse în holde.

Poluanți cancerigeni. Există foarte dificultăți în estimarea rolului poluanților atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totuși creșterea frecvenței cancerului îndeosebi în mediul urban, a impus luarea în considerare și a poluanților atmosferici că agenți cauzali posibili, cu atât mai mult cu cât în zonele poluate au fost identificate în aer substanțe cert carcinogene. Putem clasifica substanțele cancerigene prezente în aer în substanțe organice și substanțe anorganice.

Dintre poluanții organici cancerigeni din aer, cei mai răspândiți sunt hidrocarburile policiclice aromatice ca enzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc. Cel mai răspândit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atât fixe cât și mobile. Ia naștere în timpul arderii, se volatilizează la temperatură ridicată și condensează rapid pe elementele în suspensie. Substanța cancerigenă este cunoscută de multă vreme, iar prezența în aer indică un risc crescut de cancer pulmonar. Efecte cancerigene se atribuie și insecticidelor organoclorurate precum și unor monomeri folosiți la fabricarea maselor practice.

Mai sunt incriminați că agenți cancerigeni dibenzacridina, epoxizii, precum și nitrosaminele în aer putând fi prezenți precursorii acestora (nitriții și aminele secundare).

Dintre poluanții cancerigeni anorganici menționăm azbestul, arsenul, cromul, cobaltul, beriliul, nichelul și seleniul. Mai frecvent întâlnită în mediul industrial, prezența lor în aer a fost semnalată și în zonele din apropierea industriilor.

Un aspect deosebit îl prezintă azbestul, mai periculos decât se presupunea cu câțiva ani în urmă și a cărui prezență a fost demonstrată atât în atmosfera urbană cât și în plămânii (corpi azbestizici pulmonari) unui procent apreciabil din populația urbană neexpusă profesional.

Meteorologia și efectele asupra sănătății

Produsele concentrate poluante sunt reduse chimic de amestecurile moleculare din atmosferă, ce depind de condițiile atmosferice, ca de exemplu temperatura, viteza vântului și mișcările sistemelor depresionare care interacționează cu topografia locală, modelând munții și văile. În mod normal, temperatura descrește odată cu creșterea altitudinii. Dar când o pătură atmosferică de aer rece se poziționează sub o pătură de aer mai cald, producându-se o inversiune termică, amestecurile chimice atmosferice între componentele atmosferice și poluanți sunt încetinite, la fel ca și procesele reducătoare, iar poluanții se pot acumula la altitudini joase, aproape de nivelul solului. Aceste inversiuni termice pot surveni sub un front atmosferic staționar de presiune ridicată cuplat cu viteze scăzute ale vântului.

Perioade de numai trei zile cu astfel de condiții pot duce la apariția unor concentrații periculoase de materiale poluante, în arealele în care există un grad ridicat de poluare și, în condiții severe pot rezulta maladii sau chiar moartea.. Severe cazuri de poluare în Londra au luat între 3500 și 4000 de vieți în 1952 și alte 700 în 1962. Degajări de izocianat de metil în aer în timpul unei inversiune termică a cauzat dezastrul din India, din Decembrie 1984, când s-au produs peste 3300 de decese și alte 20.000 de îmbolnăviri.

Cei mai expuși pericolului unei îmbolnăviri din cauza poluării sunt cei foarte tineri, bătrânii, fumătorii, cei care muncesc într-un mediu în care sunt expuși direct la materialele poluante, și mai ales persoanele cu afecțiuni cardiace sau pulmonare. Alte efecte negative ale poluării sunt deteriorarea culturilor agricole și chiar îmbolnăvirea animalelor. Primele efecte vizibile ale poluării sunt cele estetice care nu sunt neapărat periculoase și care includ scăderea vizibilității datorită acumulărilor de particule pe praf aflate în suspensie în aer, mirosul urât produs de hidrogenul sulforos emanat din fabricile de celuloză și hârtie etc.

1.3. Poluare: combatere

Colapsul global al mediului înconjurător este inevitabil. Statele dezvoltate ar trebui să lucreze alături de statele în curs de dezvoltare pentru a se sigură faptul că economiile acestor țări nu contribuie la accentuarea problemelor legate de poluare. Politicienii din zilele noastre ar trebui să se gândească mai degrabă la susținerea programelor de reducere a poluării decât la o extindere cât mai mare a industrializării. Strategiile de conservare a mediului ar trebui să fie acceptate pe scara mondială, și oamenii ar trebui să înceapă să se gândească la reducerea considerabilă a consumului energetic fără a se sacrifica însă confortul. Cu alte cuvinte, având la dispoziție tehnologia actuală, distrugerea globală a mediului înconjurător ar putea fi stopată.

Controlarea poluării atmosferice

Cele mai sensibile strategii de control ale poluării atmosferice implica metode ce reduc, colectează, captează sau rețin poluanți înainte ca ei să intre în atmosferă. Din punct de vedere ecologic, reducând emisiile poluante cu o mărire a randamentului energetic și prin măsuri de conservare, precum arderea de mai puțin combustibil este strategia preferată. Influențând oamenii să folosească transportul în comun în locul autovehiculelor personale ajută de asemenea la îmbunătățirea calității aerului urban.

Potențiali poluanți pot exista în materialele ce intra în procese chimice sau în procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzină). Metode de controlare a poluării atmosferice includ și îndepărtarea materialelor poluante direct din produsul brut, înainte ca acesta să fie folosit, sau imediat după ce s-a format, dar și alterarea proceselor chimice ce duc l-a obținerea produsului finit, astfel încât produșii poluanți să nu se formeze sau să se formeze la nivele scăzute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea combustibililor folosiți de către automobile este posibilă și prin realizarea unei combustii cât mai complete a carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator și motor, dar și prin descompunerea gazelor în elemente puțin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Poluanții industriali pot fi la rândul lor captați în filtre, precipitatori electrostatici.

Principalele substanțe poluante

Substanțele poluante din atmosferă sunt substanțe gazoase, lichide sau solide, care îi modifică compoziția.

Gazul carbonic (CO2), numit științific dioxid de carbon, este cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv și aduce clorul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasa să treacă undele scurte ale radiației solare în atmosferă și absoarbe undele lungi ale radiațiilor Pământului, ceea ce provoacă o reîncălzire a aerului, efectul de seră. Pe Venus, într-o atmosferă foarte bogată în CO2, temperatura atinge 470° C.

Bioxidul de carbon întâlnit în atmosferă în proporție de 0,03% nu produce tulburări manifestate decât în situațiile în care este împiedicată trecerea gazului din sângele venos în alveola pulmonară și eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice apar în momentul în care presiunea parțială a CO2 din aer crește atât de mult încât împiedică eliminarea acestui catabolit. Inițial apare o creștere a CO2 din sânge (hipercapnie) mai puțin datorită pătrunderii lui din aerul exterior, cât datorită autointoxicării organismului.

Pe măsură ce crește concentrația în aerul atmosferic, intervine și solubilizarea lui în plasmă sanguină datorită presiunii parțiale crescute; la autointoxicare se asociază intoxicația exogenă.

Primele tulburări apar în jurul concentrației de 3% manifestată prin tulburări respiratorii (accelerarea respirației), apare apoi cianoza, urmată de tulburări respiratorii și circulatorii însoțite de fenomene legate de dezechilibrul acido-bazic.

Praful, cenușă și fumul au o proporție destul de mare în totalitatea poluanților care există în atmosferă. „Praful provine din diviziunea materiei fine în particule aproape coloidale de 10-100 nm. Fumul este un amestec de particule solide și coloidale cu picături lichide. Sursele artificiale generatoare de praf, cenușă și fum cuprind, în general, toate activitățile omenești bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoși. O importanță sursă industrială, în special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcție, care are la baza prelucrarea unor roci naturale (silicați, argile, calcar, magnezit, ghips etc.). Din cadrul larg al industriei materialelor de construcții se detașează, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intra în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasă amestecată cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute și aplicate două procedee de fabricare: – procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fărâmițate în mori speciale și trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte; – procedeul umed, în care materiile prime se amesteca cu apă, apoi în stare umedă se macină în mori speciale, după care, partea rezultată este trecută la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este același ca la procedeul uscat; Temperaturile din cuptoare determina mai întâi fărâmițarea materialului, cu formare de clincher iar apoi, prin măcinare, se obțin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantități mari de praf, în toate verigile lanțului tehnologic: uscătoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare. Din uscătoare se elimină în atmosfera aproximativ 10% din cantitatea introdusă, în mori, 1-3% din cantitatea prelucrată, în cuptoarele rotative, 10%, iar în procesele intermediare, între 2 și 4%. În total se pierde între 20 și 25% din materia primă prelucrata la procedeul uscat și 10-45% la procedeul umed. Praful rezultat din industria cimentului este împrăștiat până la distanță de peste 3 km față de sursă, concentrația acestuia în apropierea surselor, variind între 500 și 2 000 t/km2/an. Fumul constituie partea invizibilă a substanțelor ce se elimină prin coșurile întreprinderilor industriale și este constituit din vapori de apă, gaze, produși incomplet arși (cărbune, hidrocarburi, gudroane etc.) și alte impurități înglobate și eliberate cu ocazia arderii. Fumul are o culoare albicioasă dacă arderea este completă. Culoarea neagră indica o ardere incompletă, datorită lipsei de aer, precum și prezenței în cantitate mare a cărbunelui și a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roșcată, cenușie sau brună, după cum cărbunele conține fier, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni submicronice (<0,075m). Cenușa rezultă în exclusivitate din combustibili solizi. Proporția să variază între 5-15% la antracit (cărbune superior, deci cu ardere mai completă) și 40-50% la cărbunii inferiori (lignit, turba, etc.). Cenușa se compune din: – compuși minerali puternic înglobați în masă cărbunelui. În această categorie sunt cuprinși compușii de Și, Al, Fe, Că, Mg și/sau S; – impurități (cenușa mecanică) provenite din rocă în care se afla înglobat zăcământul. Cenușa rămâne în cea mai mare parte în focar și este îndepărtată prin procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre coș de către puternicul curent de aer format în camera de ardere. În marile centrale termoelectrice, la trecerea prin coș, cenușa este captată aproape în totalitate.”

Monoxidul de carbon (CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce în ce mai mare printre poluanții devastatori. Toate materiile primare energetice folosite pentru combustie conțin carbon sub formă de combinații chimice, care se oxidează, transformându-se în gaz carbonic (CO2) sau în oxid de carbon (CO) dacă combustia este incompletă.

Monoxidul de carbon se formează în mod natural în metabolismul microorganismelor și în cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se răspândește în atmosfera sau se formează în stratosfera sub efectul razelor UV.

CO este produs în lanț de decompoziție troposferică a metanului prin intermediul radicalului OH.

O cantitate echivalentă de CO se formează prin acțiunea omului în momentul combustiei carbonului și hidrocarburilor. 67% din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completă decât dacă motoarele merg în plină viteză.

Anumite plante cu flori, precum morcovul, pot fixa CO. Mari cantități sunt fixate în sol și sunt degradate de microorganisme. Cantitățile reziduale se ridică în straturile mai înalte ale atmosferei.

CO este un gaz toxic pentru oameni și animale. El pătrunde în organism prin plămâni și blochează fixarea oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de fixare este de 240 de ori mai important decât cel al oxigenului. Nivelul de otrăvire depinde de saturația sanguină, de cantitatea de CO din aer și volumul respirat.

Dioxidul de sulf (SO2), produs în principal de arderea cărbunelui dar prezent și în emisiile motoarelor diesel, se combină cu apă din atmosferă și provoacă ploile acide care distrug vegetația și clădirile.

Azotul; compușii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul de azot NO2 este unul din cei mai periculoși poluanți.

Sursa principală a acestui gaz o reprezintă motoarele cu ardere internă, în special a automobilelor. NO2 se formează la temperatură ridicată din țevile de eșapament. Cantități importante de NO2 dau naștere și la arderea cărbunilor.

În afară de faptul că NO2 este toxic ca atare la anumite concentrații, el contribuie nemijlocit la formarea smogului – fotochimic, un produs complex alcătuit din diverși compuși chimici și având ca substrat fizic particule de aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosferă).

Efecte și fenomene rezultate în urma poluării

Smogul Ceața este formată din picături de mărime variabilă. Dacă diametrul lor nu depășește 10 mm. se numesc mist, în engleză (ceață fină), iar dacă este mai mare, se numesc fog (ceață deasă). Cuvântul smog este format pornind de la două cuvinte englezești smoke și fog, deci smogul este un amestec de ceață solidă sau lichidă și particule de fum formate când umiditatea este crescută, iar aerul este atât de calm încât fumul și emanațiile se acumulează lângă sursele lor. Smogul se formează în arealele urbane, în acele locuri în care există un mare număr de automobile, când dioxidul de azot este descompus de razele solare, eliberându-se ozonul, aldehide ai cetone. Smogul poate cauza severe probleme medicale. Smogul reduce vizibilitatea naturală și adesea irita ochii și căile respiratorii, și se știe că este cauza a mii de decese anual. În așezările urbane cu densitate crescută, rata mortalității poate să crească în mod considerabil în timpul perioadelor prelungite de expunere la smog, mai ales când procesul de inversie termică realizează un plafon de smog deasupra orașului.

Figura 1.7: smogul fotochimic (Pop Aurel – ”Poluarea atmosferei” – proiect 2010)

Smogul fotochimic este o ceată toxică produsă prin interacția chimică între emisiile poluante și radiațiile solare. Cel mai întâlnit produs al acestei reacții este ozonul. În timpul orelor de vârf în zonele urbane concentrația atmosferică de oxizi de azot și hidrocarburi crește rapid pe măsură ce aceste substanțe sunt emise de automobile sau de alte vehicule. În același timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade datorită faptului că lumina solară cauzează descompunerea acestuia în oxid de azot și atomi de oxigen. Atomii de oxigen combinați cu oxigenul molecular formează ozonul. Hidrocarburile se oxidează prin reacția cu O2, și reacționează cu oxidul de azot pentru a produce dioxidul de azot. Pe măsură ce se apropie mijlocul zilei, concentrația de ozon devine maximă, cuplat cu un minimum de oxid de azot. Aceasta combinație produce un nor toxic de culoare gălbuie cunoscut drept smog fotochimic. Smogul apare adesea în zonele orașelor de coastă și este o adevărată problemă a poluării aerului în mari orașe precum Atena, Los Angeles, Tokyo.

Tokyo este capitala și cel mai mare oraș al Japoniei, precum și unul dintre cele mai populate orașe ale lumii, după statisticile din anul 1993, metropolă însumând 11 631 901 de persoane. Orașul este centrul cultural, economic și industrial al Japoniei. Industria este concentrată în zona Golfului Tokyo, extinzându-se spre Yokohama, producând aproape o cincime din totalul de produse economice, acestea cuprinzând: industria grea (cu mai mult de două treimi din total), și industria ușoară, care este foarte diversificata: produse alimentare, textile, produse electronice și optice, mașini, chimicale, etc. Această vastă dezvoltare economică implica și un grad ridicat al poluării, datorat emanării de substanțe nocive în atmosferă în urma proceselor de producție. De asemenea, numărul mare de autovehicule contribuie la creșterea cantității de noxe din atmosferă. Pentru a se reduce gradul de poluare, autoritățile locale încurajează folosirea transportului în comun, cum sunt metrourile și trenurile de mare viteză, care fac legătura dintre diferitele părți ale orașului. De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de șosele pentru a se evita aglomerările și blocajele rutiere. Totuși mai sunt prezente probleme în traficul rutier în anumite zone ale metropolei.

Mexico City este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oraș al acestei țări. Este, totodată, și cel mai oraș al emisferei vestice și reprezintă centrul cultural, economic și politic al țării, având o populație de 8 236 960 de locuitori, conform statisticilor făcute în anul 1990. În acest oraș se produce aproximativ o jumătate din producția economică a Mexicului, aceasta fiind reprezentată de: industria textilă, chimică și farmaceutica, electrică și electrotehnica, precum și o dezvoltată industrie; adițional la acestea se mai dezvoltă și industria ușoară, industria alimentară și cea textilă.

Ploaia acidă este un tip de poluare atmosferică, formată când oxizii de sulf și cei de azot se combină cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând acizi sulfurici și acizi azotici, care pot fi transportați la distanțe mari de locul originar producerii, și care pot precipita sub formă de ploaie. Ploaia acidă este în prezent un important subiect de controversă datorită acțiunii sale pe areale largi și posibilității de a se răspândi și în alte zone decât cele inițiale formării. Între interacțiunile sale dăunătoare se numără: erodarea structurilor, distrugerea culturilor agricole și a plantațiilor forestiere, amenințarea speciilor de animale terestre dar și acvatice, deoarece puține specii pot rezista unor astfel de condiții, deci în general distrugerea ecosistemelor.

Figura 1.8: ploile acide (Pop Aurel – ”Poluarea atmosferei” – proiect 2010)

Problema poluării acide își are începuturile în timpul Revoluției Industriale, și efectele acesteia continua să crească din ce în ce mai mult. Severitatea efectelor poluării acide a fost de mult recunoscută pe plan local, exemplificată fiind de smog-urile acide din zonele puternic industrializate, dar problema s-a ridicat și în plan global. Oricum, efectele distructive pe areale în continuă creștere a ploii acide au crescut mai mult în ultimele decenii. Zonă care a primit o atenție deosebită din punct de vedere al studierii sale, o reprezintă Europa nord-vestica. În 1984, de exemplu, raporturi privind mediul ambiant indică faptul că aproape o jumătate din masa forestieră a Pădurii Negre din Germania, a fost afectată de ploi acide. Nord-estul Statelor Unite și estul Canadei au fost de asemenea afectate în special de această formă de poluare.

Emisiile industriale au fost învinuite ca fiind cauza majoră a formării ploii acide. Datorită faptului că reacțiile chimice ce decurg în cadrul formării ploii acide sunt complexe și încă puțin înțelese, industriile au tendința să ia măsuri împotriva ridicării gradului de poluare a acestora, și de asemenea s-a încercat strângerea fondurilor necesare studiilor fenomenului, fonduri pe care guvernele statelor în cauză și-au asumat răspunderea sa le suporte. Astfel de studii eliberate de guvernul Statelor Unite în anii ’80, implica industria ca fiind principala sursă poluantă ce ajută la formarea ploii acide în estul Statelor Unite și Canada. În 1988 o parte a Națiunilor Unite, Statele Unite ale Americii și alte 24 de națiuni au ratificat un protocol ce obligă stoparea ratei de emisie în atmosferă a oxizilor de azot, la nivelul celei din 1987. Amendamentele din 1990 la Actul privind reducerea poluării atmosferice, act ce a fost semnat încă din 1967, pun în vigoare reguli stricte în vederea reducerii emisiilor de dioxid de sulf din cadrul uzinelor energetice, în jurul a 10 milioane de tone pe an până pe data de 1 Ianuarie, 2000. Această cifră reprezintă aproape jumătate din totalul emisiilor din anul 1990.

Studii publicate în 1996 sugerează faptul că pădurile și solul forestier sunt cu mult mai afectate de ploaia acidă decât se credea prin anii ’80, și redresarea efectelor este foarte lentă. În lumina acestor informații, mulți cercetători cred că amendamentele din 1990 în vederea reducerii poluării și a purificări aerului, nu vor fi suficiente pentru a proteja lacurile și solurile forestiere de viitoarele ploi acide.

Ozonul (O3) este un gaz având moleculă formată din trei atomi de oxigen. Este situat în straturile superioare ale atmosferei la altitudine peste 10-50 km, având o concentrație maximă la circa 30 km. Se estimează că la ora actuală exista circa 3 miliarde de tone de ozon. Dacă tot ozonul ar fi concentrat în formă pură atunci ar avea un strat în jurul pământului doar de 3 mm.

Misiunea principală a ozonului în straturile superioare ale atmosferei este de a proteja Terra de razele ulrtavilolete ale soarelui. De-a lungul timpului viață vegetală de pe pământ s-a adaptat la un anumit nivel de radiații UV. Sporirea cantității de radiație poate provoca distrugerea treptată a lumii vii.

Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 până la 48 km altitudine. Concentrația maximă de ozon de până la 10 părți pe milion are loc în stratul de ozon. Așadar ozonul se formează prin acțiunea razelor solare asupra oxigenului. Această acțiune are loc de câteva milioane de ani, dar compușii naturali de azot din atmosfera se pare că au menținut concentrația de ozon la un nivel stabil. În straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol distrugător, el ataca celulele plantelor prin inhibiția fotosintezei, intensifică procesele nocive ale smogului. Concentrații ridicate la nivelul solului sunt periculoase și pot provoca boli pulmonare. Cu toate acestea însă, datorită faptului că stratul de ozon din atmosfera protejează viața pe Pământ de radiațiile solare, acesta este de o importanță critică.

De aceea, în anul l985 oamenii de știință au publicat un raport în care se menționa că începând din anii ’70, produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi folosite îndelung ca refrigerenți și în spray-urile cu aerosoli sunt o posibilă amenințare a stratului de ozon. Eliberate în atmosferă, aceste chimicale se ridică și sunt descompuse de lumină solară, clorul reacționând și distrugând moleculele de ozon – până la 100.000 de molecule de ozon la o singură moleculă de C.F.C. O cauză majoră a dispariției ozonului conform părerii multor specialiști se considera rachetele cosmice; de exemplu o rachetă cosmică cu utilizare multiplă (gen Shuttle) elimină până la 190 tone de clorura de hidrogen, distrugător activ al stratului de ozon. Un aport deosebit în nimicirea ozonului o are și aviația supersonică. Gazele avioanelor conțin oxizi ai azotului. Din această cauză folosirea acestor tipuri de compuși chimici a fost parțial interzisă în Statele Unite și nu numai. Alte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca și oxizii de azot din îngrășăminte, pot de asemenea ataca stratul de ozon. Distrugerea stratului de ozon ar putea cauza creșterea numărului de cancer de piele și a cataractelor, distrugerea de anumite culturi, a planctonului și creșterea cantității de dioxid de carbon datorită scăderii vegetației.

Începând din anii ’70 cercetătorii științifici care lucrau în Antarctica au detectat o pierdere periodică a stratului de ozon din atmosferă. Studiile conduse cu baloane de înaltă altitudine și sateliți meteorologici indică faptul că procentul total de ozon de deasupra zonei Antarctice este în declin. Zborurile pe deasupra regiunilor Arctice au descoperit o problemă asemănătoare. În 1988 suprafața găurii de ozon de asupra Antarctidei avea 10 milioane de km2.

Găuri ale stratului de ozon s-au observat și deasupra altor regiuni. În ultimii ani nivelul de ozon de deasupra emisferei de nord s-a redus cu circa 10%.

Influența radiației UV asupra organismului uman este bine studiată. Reducerea nivelului de ozon cu un procent duce la apariția a peste 10 000 cazuri de cancer al pielii.

Subțierea stratului de ozon pune în pericol existența omenirii ca atare. De aceea în 1985 a fost format – Comitetul de Coordonare pentru protecția stratului de ozon. Au fost luate măsuri drastice, până la interzicerea folosirii freonului și a altor agenți. Măsurile întreprinse au permis încetinirea ritmului de progresare a găurilor de ozon, dar nu au oprit definitiv procesul.

Efectul de seră

Gazul carbonic cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv și aduce carbonul pentru fotosinteză. CO2, sub formă de vapori de apă, lasa să treacă undele scurte ale radiației solare în atmosferă și absoarbe undele lungi ale radiațiilor Pământului, ceea ce provoacă o reîncalzire a aerului, efectul de seră. Creșterea pe scară mondială a consumului de petrol și cărbune încă din anii ’40 au condus la creșteri substanțiale de dioxid de carbon. Efectul de seră ce rezultă din această creștere de CO2, ce permite energiei solare să pătrundă în atmosfera dar reduce reemisia de raze infraroșii de la nivelul Pământului, poate influența tendința de încălzire a atmosferei, și poate afecta climatul global. Pe Venus, într-o atmosferă foarte bogată în CO2, temperatura atinge 470° C.

Principalii poluanți care produc efectul de seră și care sunt emiși în mare parte de autovehicule sunt dioxidul de carbon (CO2), oxidul azotos (N2O), metanul (CH4) alături de alți compuși chimici care provin din alte surse, în special industrial.

Figura 1.9: efectul de seră (Pop Aurel – ”Poluarea atmosferei” – proiect 2010)

Consecințele cele mai importante vor fi transferurile zonelor climatice cu lărgirea regiunilor aride, restrângerea zonelor subtropicale cu ploi hibernale și reducerea precipitațiilor în latitudinile mediane cu consecințe catastrofice pentru aprovizionarea cu apă a țărilor industrializate.

Rezultatul efectului de seră este creșterea temperaturii planetei care duce la schimbări climatice și de relief, datorită în primul rând topirii calotelor glaciare de la poli.

O posibilă mărire a păturii de nori sau o mărire a absorbției excesului de CO2 de către Oceanul Planetar, ar putea stopa parțial efectul de seră, înainte ca el să ajungă în stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte de cercetare ale SUA, eliberate în anii ’80 indică faptul că efectul de seră este în creștere și că națiunile lumii ar trebui să facă ceva în această privință.

1.4. Circulația poluanților în atmosferă

Substanțele poluante, care sunt introduse de om în atmosferă, pot fi constituenți naturali precum CO2, NO, SO2 și care se adaugă cantităților prezente în natură, proveniți din vulcanism și diferite procese biochimice naturale sau pot avea origine artificială, precum radionuclizii, pesticidele și diverse substanțe organice de sinteză.

Poluanții atmosferici, indiferent de starea lor de agregare, în circuitul lor prin biosferă trec prin aer. Substanțele lichide circulă sub formă de aerosoli sau sub formă de vapori, cele solide sub formă de pulberi fine, iar cele gazoase sub formă de vapori. Datorită acestui fapt, mișcările atmosferice sub forma curenților ascendenți sau a vânturilor au rol fundamental în răspândirea agenților poluanți în biosferă.

Capitalism versus mediu

Cele mai multe proiecții vizând schimbările climatice presupun că viitoarele schimbări, emisile de gaze cu efect de seră, creșterile de temperatură și efectele precum creșterea nivelului mării, se vor produce treptat. O cantitate de emisii dată va duce la o creștere a temperaturii, care va duce la o creștere lină, treptată, a nivelului mării. Însă, printre informațiile geologice despre climă , întâlnim situații în care o schimbare relativ mică la nivelul unuia dintre elmentele climatice a dus la schimbări bruște la nivelul sistemului in ansamblu.

Cu alte cuvinte , provocarea creșterii temperaturilor globale dincolo de anumite limite ar putea declanșa schimbări bruște, imprevizibile si potențial ireversibile , cu un impact distructiv și pe scară largă. În acel moment, chiar dacă vom opri eliberarea de cantități suplimentare de CO2 în atmosferă , se vor pune în mișcare procese, practic, de neoprit .Putem privi asta ca pe defectare bruscă a sistemului de frânare și de direcție al climei , situație în care nu vom mai putea controla problema și consecințele sale.

Fiecare dezastru natural de amploare aduce noi ipostaze ironice legate de o climă care este din ce in ce mai inospitalieră tocmai cu industriile cele mai responsabile pentru incălzirea ei:

Inundațiile istorice din Calgary din 2013, care i-au silit pe șefii companiilor care exploatează nisipurile bituminoase din Alberta să tragă obloanele și să-și trimită angajații acasă , în timp ce un tren care transporta produse petroliere se clătina pe marginea unui pod feroviar care se dezintegra.

Seceta care a lovit râul Mississippi un an mai devreme , care a făcut ca nivelul apei să fie atât de scăzut , încât barjele încărcate cu petrol și cărbune n-au putut să se deplaseze zile întregi, așteptând ca membrii Corpului de Ingineri al Armatei să dreneze un canal (au fost nevoiți să folosească fonduri alocate reconstrucțiilor în urma inundațiilor istorice petrecute în anul precedent de-a lungul aceluiași canal) .

Centralele electrice pe bază de cărbune din alte păți ale țării care au fost închise temporar deoarece canalele de apă folosite pentru răcirea utilajelor erau fie prea fierbinți , fie aveau prea puțina apă (sau în unele cazuri ambele) .

Traiul cu o asemenea disonanță cognitivă pur și simplu face parte din existența în acest moment neplăcut al istoriei ,când ne confruntăm brutal cu o criză pe care am ignorat-o cu încăpățânare si tot ce facem este să accentuăm tocmai ceea ce provoacă criza. Există mai multe moduri de-a preveni acest viitor sumbru sau cel puțin de a-l face mult mai puțin cumplit. Dar asta presupune , de asemenea , să schimbăm totul .

Pentru noi , consumatorii înrăiți , asta presupune schimbarea felului în care trăim, a felului in care funcționeză economiile în care trăim .Vestea bună este că multe din aceste schimbări sunt în mod clar necatastrofale .

Schimbările climatice n-au avut parte de un tratament de criză din partea liderilor , în ciuda faptului că acestea comportă riscul de-a distruge vieți la o scară mult mai mare decât băncile și clădirile care se prăbușesc . Reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră despre care oamenii de știiță ne spun că sunt necesare pentru a scădea considerabil riscul unei catastrofe sunt tratate doar ca niște sugestii amabile, ca niște acțiuni care pot fi amânate pe termen nelimitat.

La Copenhaga , guvernele țărilor celor mai poluatoare , inclusiv Statele Unite ale Americii și China ,au semnat un acord non-obligatoriu prin care se angajau sa nu lase să crească temperaturile cu peste 2șC față de temperaturile care se înregistrau înainte să se alimenteze economiile cu cărbune.

Această țintă binecunoscută , care reprezintă , chipurile, limita „sigură” a schimbărilor climatice , a fost dintotdeauna o alegere extrem de politizată care are de-a face mai degrabă cu minimizarea scăderii economice decât cu protejarea unui număr mare de oameni .

Când ținta de 2șC a fost anunțată oficial la Copenhaga, au existat obiecții vehemente din partea mai multor delegații care au spus că ținta constituie o „condamnare la moarte” pentru unele state insulare aflate cu puțin peste nivelul mării , precum și pentru o mare parte din Africa sud-sahariană.

Când temperaturile au crescut cu doar 0.8șC s-au costatat efecte alarmante , inclusiv topirea fără precedent a calotei glaciare din Groenlanda în vara anului 2012 și acidificarea mult mai rapidă decât ne așteptam a oceanelor . Dacă lăsăm temperaturile să crească de peste două ori, fără îndoială că vor exista consecințe periculoase .

Într-un raport din 2012, Banca Mondială a prezentat riscul ce presupune această țintă : „Pe măsură ce încălzirea globală se aproprie și depășește nivelul de 20 C ,există riscul declanșării unor formidabile elemente neliniare. Printre acestea se numără dezintegrarea calotei glaciare din Antarctica de Vest, care ar conduce la creșterea mai rapidă a nivelului mării, sau devitalizarea pe scară largă a regiunii Amazonului, care ar afecta drastic ecosisteme, râuri, agricultura, producerea de energie și mijloacele de subzistență. Odată ce vom lăsa temperaturile să depășească un anumit punct, nu vom mai putea controla coloana de mercur. Dacă temperatura va crește cu 4șC, lumea va fii lovită de calamități. Încălzirea cu 4șC ar putea ridica nivelul global al mării cu unul sau chiar doi metri până în 2100 ( la care s-ar putea adăuga cel puțin alți câțiva metri în secolele viitoare). Asta ar face ca unele țări insulare, cum ar fi Maldive și Tuvalu, să se scufunde și ar inunda multe zone de coastă din Ecuador și Brazilia sau o mare parte din California și nord-estul Statelor unite ale Americii , precum și bucăți uriașe din Asia de Sud și Sud-Est .Printre marile orașe care s-ar afla probabil în pericol se numără Boston,New York , o mare parte din Los Angeles,Vancouver, Londra, Mumbay, Hong Kong și Shanghai ”.

Între timp,valuri insuportabile de căldură, care pot ucide zeci de mii de oameni, chiar și în țările bogate, ar deveni evenimente estivale fără nimic ieșit din comun pe fiecare continent , cu excepția Antarcticii .

De asemenea , din pricina căldurii , culturile de bază ar suferi pierderi dramatice în toată lumea (este posibil ca grâul indian și porumbul american să ajungă la un preț cu 60% mai mic), asta într-un moment în care cererea va fi mai mare ca urmare a creșterii populației și a unei cereri tot mai mari de produse din carne. Având în vedere că culturile vor avea de înfruntat nu numai stresul termic , ci și evenimete extreme , cum ar fii seceta extinsă , inundații sau invazii de dăunători , pierderile s-ar putea dovedi mult mai severe decât s-a prevăzut în simulări .

Dacă adăugăm uraganele devastatoare , incendiile violente , prăbușirea industriei piscicole ,întreruperi pe scără largă ale aprovizionării cu apă , extincții și boli răpândite la nivel global , devine foarte greu de imaginat cum ar putea exista o societate pașnică , ordonată (este acolo unde așa ceva există deja ) .

Pe baza celor mai recente simulări , devine mai plauzibilă presupunerea că o încălzire de 4 grade ar putea provoca o serie de efecte în buclă extrem de periculoase , o regiune arctică lipsită în mod regulat de gheață în septembrie , de exemplu, sau , conform unui studiu recent , o vegetație globală care este prea saturată ca să acționeze ca o supapă de încredere și începe să emită dioxid de carbon , nu să-l studieze .

În luna mai 2014 , oamenii de știință de la NASA și de la Universitatea din California ,Irvine , au arătat că topirea ghețarilor dintr-o regiune a Antarcticii de Vest cam de mărimea Franței „pare de neoprit‟ acum . Asta înseamnă , probabil , condamnarea întregii calote glaciare din Antarctica de Vest , care potrivit autorului principal al studiului , Eric Rignot „e urmată de o creștere a nivelului mării cuprinsă între trei și cinci metri . Un astfel de eveniment va strămuta milioane de oameni din întreaga lume”. Această dezintegrare , însă, s-ar putea produce pe o perioadă de secole și mai este timp pentru reducerea emisiilor în scopul de-a încetini procesul și a preveni catastrofa .

Mult mai înfricosător decât orice în sensul acesta e faptul că o mulțime de analiști importanți cred că, potrivit traiectoriei actuale a creșterii emisiilor , ne îndreptăm spre o încălzire chiar mai mare de 4 grade . În 2011 , Agenția Internațională a Energiei (IEA) , de obicei cumpătată , a dat publicității un raport care estima că ne îndreptăm , de fapt, spre o încalzire cu 6șC(Dovezile arată că o încălzire cu 6 grade este de natură să ducă la mai multe puncte de cotitură importante , nu numai din cele mai lente, cum ar fi topirea calotei glaciare din Antarctica de Vest de care vorbeam mai sus , ci poate și mai bruște cum ar fi eliberările masive de metan din permafrostul arctic) .

Gigantul în contabilitate Pricewaterhouse Coopers a publicat , de asemenea, un raport , avertizând firmele ca ne îndreptăm spre o încalzire de „4șC sau chiar 6șC “ .

Schimbările climatice au devenit o criză existențială pentru specia umană .Cu toții suntem convinși că încălzirea globală reprezintă un pericol real și actual la adresa noastră .

Chiar dacă omenirea e conștientă de acest lucru , continuă pe acelasă drum.

Multe din schimbările oamenilor care trebuie făcute pentru a reduce semnificativ emisiile ar îmbunătăți semnificativ ,de asemenea, calitatea vieții majorității oamenilor de pe planeta noastră permițandu-le copiilor din Beijing să se joace afară fără să poarte măști împotriva poluării sau creând locuri de muncă bune în sectoarele energetice curate pentru miloane de oameni .Se pare că nu ducem lipsă de stimulente , deopotrivă pe termen scurt și mediu , pentru a face ceea ce trebuie pentru clima noastră .

2. POLUAREA ATMOSFERICĂ A ROMÂNIEI

2.1. Poluarea solului

Poluarea solului este acțiunea prin care omul sau natura produc modificări fizice, chimice și/sau biologice anormale, care îi depreciază calitățile de suport sau mediu de viață.

Poluarea solului este un fenomen vechi, care era produs de factori naturali, dar datorită capacității de autoregenerare a solului avea intensitate redusă. Astăzi, datorită dezvoltării civilizației industriale și exploziei demografice umane această formă de poluare a luat o amploare deosebită și se manifestă pe arii foarte extinse.

Tipurile de poluare a solului pot fi stabilite după foarte multe criterii: după originea agenților poluanți, după natura lor, după sursa de poluare, după gradul de poluare, etc.

După originea agenților poluanți, poluarea solului poate fi endogenă și exogenă. Poluarea endogenă are loc datorită unor factori naturali cum sunt alunecările de teren, eroziunea eoliană și hidrică, levigările, etc. Poluarea exogenă sau antropică are loc prin aport de substanțe nocive, provenite din surse exterioare.

Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie a elaborat o clasificare a poluării solurilor. După natura poluării, aceasta poate fi: poluare fizică, poluare chimică, poluare biologică și poluare radioactivă.

După sursa de poluare, s-au diferențiat următoarele tipuri de poluare a solului:

poluare prin lucrări de excavare la zi (exploatări miniere, balastiere, etc.);

poluare prin acoperirea solului cu halde de steril, iazuri de decantare, depozite de gunoaie;

poluarea cu deșeuri și reziduuri anorganice, minerale, metale, acizi, baze, săruri;

poluare cu substanțe purtate de aer: hidrocarburi, amoniac, bioxid de sulf, cloruri, fluoruri, compuși cu plumb;

poluare cu deșeuri și reziduuri vegetale, agricole și forestiere;

poluare cu dejecții animale și umane;

poluare prin eroziune și alunecare;

poluare prin sărăturare, prin acidifiere, prin exces de apă;

poluare prin exces sau carențe de elemente nutritive;

poluare cu pesticide;

poluare cu agenți patogeni contaminanți: agenți infecțioși, toxine, alergeni.

Gradul de poluare a solurilor poate fi apreciat prin evaluarea cheltuielilor necesare menținerii solului la o capacitate bioproductivă egală cu cea avută anterior poluării și prin evaluarea reducerii calitative și cantitative a producției agricole față de o situație normală. După acest ultim criteriu, solurile se împart în șase categorii de poluare: sol nepoluat, sol slab poluat, sol moderat poluat, sol puternic poluat, sol foarte puternic poluat și sol excesiv poluat (tabelul 2.1).

Poluarea solului afectează în special zonele rurale și este consecința extinderii unor tehnologii moderne în agricultură. În urma utilizării îngrășămintelor chimice în doze mari și repetate are loc contaminarea solurilor cu impuritățile conținute de acestea, precum și impurificarea apelor freatice cu azotați și fosfați din acești fertilizanți.

Tabelul 2.1: Aprecierea gradului de poluare a solurilor în funcție de reducerea producției agricole (Pricope Ferdinand – ”Poluarea mediului și conservarea naturii” – Ed. Rovimed, 2007)

Utilizarea pesticidelor minerale și organice duce la poluarea solului și a biomasei vegetale obținute pe acele suprafețe agricole. Solurile pot fi contaminate și de metalele grele și radionuclizii, care ajung în atmosferă sub formă de aerosoli de unde sunt antrenați pe sol de precipitații.

În România, din 16 milioane de hectare de teren agricol, 12 milioane de hectare sunt supuse unuia sau mai multor factori de poluare cum sunt eroziunea, înmlăștinirea, sărăturarea, acidifierea, poluarea chimică. Circa 7 milioane de ha de teren agricol sunt vulnerabile la eroziunea de suprafață și de adâncime. La jumătate din acestea pierderea de sol este de 20-25 t/ha/an, față de capacitatea de regenerare a solului de 2-3 t/ha/an (tabelul 2.2).

Tabelul 2.2: Principalii factori de reducere a capacității productive a solurilor agricole din România (Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, 2006)

Solul reprezintă un mediu intermediar și obligatoriu între atmosferă și hidrosferă pentru mulți poluanți de origine antropică, astfel că solul are o poziție cheie în circulația substanțelor poluante între diferite compartimente ale biosferei.

2.2. Poluarea solului cu reziduuri agricole, menajere și dejecții de animale

Deșeurile solide de origine agricolă apar ca urmare a prelucrării sau consumului urban de produse vegetale și animale, care nu se mai întorc pe câmp pentru a fi reciclate, ca în vechile practici agricole tradiționale, ci ajung în gropi de gunoaie unde prin fermentație anaerobă produc compuși sulfuroși și amoniac, care contaminează solul și apele de suprafață și freatice. Transformarea în compost a acestor deșeuri solide, printr-o descompunere aerobă, poate duce la formarea de elemente biogene utile plantelor cultivate, menținându-se astfel o productivitate ridicată a terenurilor agricole.

Reziduurile menajere rezultă din prepararea hranei în gospodării și cantine, din ambalajele alimentelor, din obiectele casnice deteriorate, etc. Cantitatea de reziduuri menajere produse de colectivitățile umane depinde de numărul de locuitori, de standardul de viață, de modul de alimentație, de sezon și de alți factori. În România, cantitatea de deșeuri menajere este estimată la circa 1 kg / zi de persoană.

Depozitarea reziduurilor menajere poate fi realizată printr-o depozitare simplă sau prin una controlată. Depozitarea simplă, necontrolată, constă în depunerea acestor deșeuri casnice în gropi naturale sau artificiale, pe terenuri slab productive, fără a se lua măsuri speciale de protecție a mediului. Acest sistem de depozitare este ieftin și comod, dar neigienic și cu grave implicații asupra mediului ambiant. Prin descompunerea materiilor organice din reziduurile menajere se creează posibilitatea proliferării și răspândirii microorganismelor patogene, care produc diverse boli precum febra tifoidă, dizenteria, holera, hepatitele, etc. Acești agenți patogeni sunt răspândiți de insecte, șobolani, câini, pisici și alte animale, care populează aceste depozite.

Prin procese de șiroire a apei și infiltrații, solurile din apropierea acestor depozite sau de sub ele sunt puternic infestate de germeni patogeni și paraziți, care ajung până în pânza freatică și o contaminează. Substanțele chimice din aceste reziduuri (nitrați, detergenți, sulfuri, cloruri, etc.) sunt dizolvate și antrenate de apa pluvială în sol, apoi în apa freatică, făcând-o nepotabilă.

Depozitele necontrolate degajă mirosuri puternice, care produc o stare de discomfort pentru așezările umane limitrofe, iar substanțele volatile care se degajă pătrund prin stomate în țesuturile vegetale și schimbă calitățile organoleptice ale produselor agricole făcându-le inadecvate consumului.

Depozitarea controlată a deșeurilor menajere, deși mai scumpă, înlătură toate aceste inconveniente, asigurând o protecție sporită a mediului ambiant. Depozitarea controlată se face în zone special amenajate, departe de așezările umane. Fundul acestor depozite este impermeabilizat cu straturi de argilă compactată și cu folii de PVC. Descărcarea gunoaielor se face în straturi de 1-1,5 metri, care sunt compactate și acoperite zilnic cu un strat de pământ. Printr-un sistem special se asigură aerarea în scopul unei descompuneri aerobe a substanțelor organice din aceste reziduuri. În țările dezvoltate reziduurile menajere sunt stocate în depozite controlate în proporție de 50-70%, restul sunt incinerate și compostate după o preselectare a materialelor refolosibile.

Dejecțiile de animale sunt utilizate ca fertilizanți în agricultură datorită concentrațiilor mari de substanțe organice, ușor degradabile și conținutului mare de elemente nutritive pentru plante. Administrarea acestor dejecții în doze mari, care depășesc cerințele plantelor, determină fenomene grave de poluare a solului. Se modifică proprietățile normale ale solului precum permeabilitatea, capacitatea de reținere a apei, conținutul de oxigen al solului.

Suprafertilizarea cu dejecții animale în cantități mai mari de 45 t/ha/an duce la creșterea concentrației de săruri solubile în sol, mai mult sodiu și potasiu și mai puțin azot și fosfor. Azotații, în funcție de textura solului, pătrund până la adâncimi de 30 m, infestând pânza freatică.

Dejecțiile de animale mai conțin diverse săruri minerale utilizate în hrana animalelor (clorură de sodiu), substanțe pentru igienizarea padocurilor (detergenți), substanțe pentru combaterea dăunătorilor. Toate acestea ajung pe sol și prin intermediul apelor de șiroire, contaminează apele de suprafață și pe cele freatice. În dejecțiile de animale sunt prezente și numeroase organisme patogene pentru om și animale precum Salmonella, coliformi, streptococi, etc. Toate acestea constituie un risc epidemiologic ridicat pentru organismele animale.

Consumul de nutrețuri cultivate pe soluri suprafertilizate provoacă la animalele de fermă methemoglobinemii, dereglări în formarea vitaminei A, disfuncția sistemului enzimatic, înmulțirea cazurilor de sterilitate. Toate acestea apar datorită excesului de nitrați care stimulează absorbția potasiului de către plante și inhibă absorbția de calciu și magneziu, ceea ce duce la carențe în aceste elemente în alimentația animalelor.

Legumele cultivate pe soluri foarte bogate în substanțe biogene datorită suprafertilizării, acumulează cantități mari de azotați în biomasă, care în tubul digestiv al omului se transformă în nitrozamine, substanțe cu un ridicat potențial cancerigen și mutagen.

Aruncarea excrementelor umane în locuri neamenajate reprezintă o sursă gravă de poluare datorită posibilității de răspândire a numeroase boli precum meningita, encefalita, hepatita infecțioasă, febra tifoidă. Agenții patogeni ai acestor boli pătrund în apele de suprafață sau în cele freatice, de unde pot contamina populația umană. În România, sunt poluate cu dejecții umane peste 100 de hectare de teren.

2.3. Poluarea solului cu fertilizanți chimici

Utilizarea fertilizanților în agricultură este bazată pe faptul că odată cu recolta sunt scoase din sol cantități mari de elemente nutritive pentru plante, precum azotul, fosforul, potasiul, calciul, magneziul și multe oligoelemente. Pentru refacerea productivității solurilor, acestea trebuie reintroduse în cantități echivalente cu cele scoase prin biomasa vegetală.

Printre cele mai utilizate îngrășăminte chimice sunt cele cu azot precum azotatul de amoniu, azotatul de calciu, sulfatul de amoniu, ureea. Dintre îngrășămintele cu fosfor se folosește frecvent superfosfatul, iar dintre cele cu potasiu clorura de potasiu, azotatul de potasiu, fosfatul dublu de sodiu și potasiu. În ultimii 50 de ani cantitățile de fertilizanți utilizate în agricultură au crescut de peste 20 de ori.

Pe lângă efectele benefice privind creșterea producțiilor agricole, prin folosirea fertilizanților chimici, sunt introduse în sol numeroase substanțe toxice precum arsenicul, cromul, cobaltul, cuprul, plumbul, care există în aceste produse datorită purificării reduse a fertilizanților în procesul de fabricație. Aceste substanțe impurificatoare se acumulează în orizontul superficial al solului de unde sunt preluate de rădăcinile plantelor, producând un efect fitotoxic.

Prin folosirea unor cantități mari de fertilizanți, are loc acumularea unor cantități mari de azotați și fosfați în sol, care prin intermediul apelor de precipitații contaminează apele de suprafață și cele freatice.

Azotații și fosfații din sol se acumulează în țesuturile plantelor și în acest mod contaminează produsele agricole și alimentele obținute din acestea. De exemplu, salata cultivată pe un sol pe care s-au administrat 600 kg de azotat la hectar are o concentrație de azot nitric de 6 ori mai mare decât plantele cultivate pe un sol nefertilizat.

Animalele care consumă plante cultivate de astfel de terenuri suprafertilizate se expun îmbolnăvirii de methemoglobinemie. Azotații în cantități mari în alimente, sub influența bacteriilor intestinale sau prin conservare, se pot transforma în azotiți, foarte toxici, sau în nitrozamine, agenți cancerigeni puternici.

Administrarea de cantități din ce în ce mai mari de fertilizanți pe terenurile agricole nu determină creșterea progresivă a recoltelor. Conform legii randamentelor descrescătoare, sporul de producție de pe un teren pe care se distribuie cantități din ce în ce mai mari de azotați scade pe măsură ce crește cantitatea de îngrășăminte administrate.

Fertilizarea excesivă compromite pe termen lung și stabilitatea agroecosistemelor. Se modifică structura fizică a solului și prin aceasta se modifică procesul de retenție a apei în sol și procentul de utilizare a azotului de către plante. De altfel, se consideră că din azotul administrat numai 50-80% este utilizat de plante, restul ajunge în pânzele freatice și le impurifică. Cantitățile mari de îngrășăminte duc și la deteriorarea structurii pedologice a solului și prin aceasta îi scade semnificativ productivitatea.

Utilizarea unor cantități mari de fertilizanți determină și o perturbare a ciclului biogeochimic al elementelor biogene din sol. Sinteza industrială a fertilizanților azotoși și împrăștierea lor pe terenurile agricole perturbă grav ciclul biogeochimic al azotului.

În natură există un echilibru între procesele de nitrificare și cele de denitrificare. Aportul de azot în biosferă se realizează prin fixare biologică (bacterii fixatoare de azot), ionizare sau vulcanism. Pe această cale se produc circa 350-380 milioane de tone pe an. În industria fertilizanților se mai produc anual circa 80 milioane de tone. Prin urmare echilibrul dintre nitrificare și denitrificare este rupt și anual rezultă un exces de azotați de cel puțin 40 milioane de tone, care se acumulează în hidrosferă, cu consecințe ecologice negative asupra mediului acvatic.

Ciclul biogeochimic al fosforului este și el perturbat de îngrășămintele chimice cu fosfor utilizate în agricultură. La cantitatea de fosfați naturali provenită din litosferă și estimată la 20 milioane de tone pe an, se adaugă îngrășămintele chimice cu fosfor. Majoritatea fosforului administrat pe terenurile agricole este imobilizat în sol datorită calciului și aluminiului care îl fixează, o parte este utilizat de organismele vegetale și înglobată în biomasă, iar excesul de fosfor este antrenat de apele de precipitații, care îl transportă în apele curgătoare iar de aici în Oceanul Planetar. În acest mod, în apa mărilor ajung anual 14 milioane de tone de fosfor care accentuează procesul de eutrofizare a apelor.

2.4. Poluarea solului cu metale grele

Principalele metale grele care pot ajunge pe sol sau în sol din diferite surse sunt plumbul, zincul, cuprul, mercurul, nichelul, cromul și cobaltul. Ele pot apare în sol sub formă de ioni sau sub forma unor substanțe complexe.

Sursele de poluare cu metale grele a solului pot fi nămolurile provenite din stațiile de epurare a apelor, apele menajere și industriale folosite la irigarea culturilor, depozitele de steril și reziduuri din industria minieră, fertilizanții, pesticidele și amendamentele folosite în agricultură sau gazele de eșapament de la autovehicule.

Transportul metalelor grele în sol se face prin apă, sub formă de compuși dizolvați, compuși în suspensie sau sub formă de particule levigate, prin gaze sub formă de compuși volatili sau prin microorganismele din sol, care încorporează metalele grele în biomasa lor.

Acumularea metalelor grele răspândite în biosferă poate avea loc în sol, până la limita de toxicitate, producând dezechilibre ale proceselor fizice, chimice și biologice ce au loc la acest nivel. Aceste elemente se mai pot acumula în sedimentele din bazinele acvatice, în biomasa vegetală prin procese de bioacumulare și în biomasa animală prin procese de bioconcentrare în lungul lanțurilor trofice.

Plumbul, acumulat în sol din diferite surse, trece în plante prin absorbție la nivelul rădăcinilor, în cantități proporționale cu concentrația lui, reducând respirația la nivelul acestora. El se acumulează în biomasa vegetală și la acest nivel reduce intensitatea proceselor de oxidare, limitează cantitatea de apă absorbită de plante, crește nevoia de oxigen a plantelor, reduce ritmul de creștere a acestora și prin aceasta diminuează recoltele agricole.

Din biomasa vegetală, plumbul poate trece în biomasa animală și prin procese de bioacumulare și bioconcentrare în lanțurile trofice, produce intoxicații cronice de gravitate diferită, până la saturnism. Plumbul din sol acționează și asupra microorganismelor, micșorând viteza de înmulțire a acestora și reducând intensitatea proceselor de mineralizare din sol.

Zincul se găsește în sol în cantități de 30-50 ppm. Peste această limită dereglează activitatea microorganismelor din sol prin reducerea intensității mineralizării substanțelor organice, afectează procesele de descompunere a celulozei și perturbă procesul de respirație a plantelor. Zincul se acumulează cu precădere în organele verzi ale plantelor, dar toxicitatea lui pentru animale este redusă.

Cuprul este prezent în sol în limite naturale de 1-20 ppm. Peste această concentrație are efecte negative asupra agregării solului, modifică hidrosolubilitatea particulelor de sol și prin aceasta intensifică procesul de eroziune a solului. La plante, în concentrații de peste 20 ppm în sol, reduce intensitatea respirației, încetinește procesul de formare a clorofilei și diminuează activitatea unor enzime.

Cadmiul se găsește în sol în concentrații normale de sub 1 ppm și este aproape întotdeauna asociat cu zincul. În concentrații peste limita normală frânează procesele de nitrificare și denitrificare și prin aceasta afectează producția agricolă. Cele mai sensibile plante la cadmiu sunt soia, spanacul și salata. La animale, cadmiul este considerat unul dintre cele mai nocive metale grele. Ingerat odată cu produsele agricole produce dereglări ale metabolismului osos, accentuând procesul de decalcifiere a oaselor.

Mercurul ajuns în sol, în majoritatea cazurilor din fungicide, este absorbit în humus și argilă și duce la încetinirea activității metabolice a microorganismelor, cu repercusiuni asupra procesului de descompunere a substanțelor organice și de formare a humusului.

Depoluarea solului contaminat cu metale grele, în limite tolerabile, poate fi făcută prin următoarele acțiuni:

administrarea de amendamente calcice până la stabilirea unui pH neutru spre bazic;

utilizarea de îngrășăminte chimice cu reacție fiziologică alcalină;

practicarea de arături adânci pentru diluția metalelor grele într-un volum cât mai mare de sol;

cultivarea de plante rezistente la metale grele și care nu sunt folosite în alimentația umană (plante textile);

cultivarea de plante cu afinitate mare pentru metale grele;

decopertarea solurilor și îndepărtarea orizonturilor de la suprafață;

acoperirea solului contaminat cu pământ nepoluat;

schimbarea folosinței solului prin plantații forestiere sau ornamentale.

2.5. Poluarea solului cu pesticide

Pesticidele sunt substanțe sau amestecuri de substanțe utilizate în agricultură și silvicultură, în scopul prevenirii și combaterii unor organisme vegetale și animale care aduc pagube directe sau indirecte culturilor agricole sau provoacă și întrețin la plante și animale diferite boli.

Poluarea cu pesticide este un tip aparte de poluare deoarece pesticidele sunt administrate voluntar în mediu, pe suprafețe din ce în ce mai mari și în cantități din ce în ce mai mari. Actualmente, producția agricolă este afectată de peste 10.000 de specii de insecte dăunătoare, 600 de specii de buruieni ce concurează plantele agricole și peste 1.500 de boli cauzate de viruși, bacterii și alți paraziți.

2.6. Poluarea apelor în România

Lungimea cursurilor de apă din România măsoară peste 170.000 de km, din care de interes major pentru economie și protecția mediului sunt 20.500 km (lungimea de referință). Calitatea apelor curgătoare este supravegheată pe tot teritoriul țării pe 276 de secțiuni, determinându-se următorii indicatori de poluare: substanțe organice dizolvate, consum biochimic de oxigen (CBO5), amoniu (NH4), fosfor, azot, uleiuri și grăsimi, metale grele.

Din punct de vedere al folosinței, cursurile de apă din România se clasifică în următoarele categorii de calitate:

categoria I – cuprinde apele care pot fi utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă a așezărilor umane, alimentarea fermelor zootehnice, păstrăvăriilor și zonelor amenajate pentru înot. În această categorie se situează 55% din lungimea de referință a râurilor din România, adică 11.105 km;

categoria a II-a – grupează apele de suprafață care pot fi folosite în piscicultură (ciprinicultură), alimentarea cu apă a unor procese tehnologice industriale, în urbanistică și agrement. În această categorie intră circa 26% din lungimea de referință a râurilor, adică 4.072 km;

categoria a III-a – cuprinde apele care pot fi folosite la irigarea culturilor agricole, la producerea energiei electrice în hidrocentrale, în instalații de răcire din industrie, în spălătorii, etc. În această categorie se încadrează circa 8% din lungimea de referință a cursurilor de apă, adică 2.218 km;

categoria D – cuprinde ape degradate, în care fauna piscicolă nu se poate dezvolta. Reprezintă circa 11% din lungimea de referință a râurilor, adică 3.092 km.

Condițiile de calitate a apelor de suprafață sunt stabilite în țara noastră prin standarde de stat, care cuprind indicatori chimici generali, indicatori chimici speciali, indicatori microbiologici. Pentru lacurile naturale și de acumulare sunt stabiliți și indicatori pentru procesul de eutrofizare.

Tabelul 2.3. Condițiile tehnice de calitate pentru apele de suprafață din România (Pricope Ferdinand – ”Poluarea mediului și conservarea naturii” – Ed. Rovimed, 2007)

Tabelul 2.4. Indicatori chimici specifici (Pricope Ferdinand – ”Poluarea mediului și conservarea naturii” – Ed. Rovimed, 2007)

Tabelul 2.5. Indicatori microbiologici (Pricope Ferdinand – ”Poluarea mediului și conservarea naturii” – Ed. Rovimed, 2007)

În marea lor majoritate, apele de suprafață din România au următoarele caracteristici:

pH = 6,5 – 9,0;

oxigen dizolvat = 4 – 9 mg/l;

reziduu fix = 100 – 700 mg/l;

sulfați < 100 mg/l;

cloruri < 100 mg/l;

duritatea totală < 20 grade germane.

Bazinele hidrografice cu lungimile cele mai mari ale cursurilor de apă degradată (raportat la lungimea totală a râului respectiv) sunt: Ialomița (58%), Olt (24%) și Someș (21%). Principalele surse de poluare a apelor din România sunt industria minieră, metalurgică, chimică petrolieră, petrochimică, zootehnia, stațiile de epurare orășenești, etc. Principalii indicatori la care sunt depășite frecvent concentrațiile maxime admise de poluanți în apele naturale sunt substanțele organice, fosforul, zincul, azotul, clorul, sodiul, fenolii, detergenții și accidental cianii.

Fluviul Dunărea intră în țară cu o mare încărcare de poluanți, în special substanțe organice, azotați și fosfați, aduși din zonele riverane din amonte. La intrarea în România Dunărea se încadrează în categoria a II-a apoi pe parcurs ajunge în categoria I de calitate, deși poluarea este destul de puternică. Bălțile din Delta Dunării sunt supuse și ele unei poluări accelerate, în special cu fosfați și nitrați astfel încât unele bălți cum sunt Matița, Puiu, Roșu se încadrează în categoria a III-a de calitate.

Tabelul 2.6: Surse majore de poluare a apelor în România (Pricope Ferdinand – ”Poluarea mediului și conservarea naturii” – Ed. Rovimed, 2007)

Se apreciază că, în general, calitatea apelor din lacurile naturale și de acumulare se încadrează în categoria I. În lacurile de acumulare și de baraj de pe sectoarele inferioare ale râurilor apar fenomene de eutrofizare și de colmatare cu sedimente.

Un interes deosebit îl prezintă poluarea difuză a apelor de suprafață, cauzată de ajungerea pe diverse căi în apă a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor de pe terenurile agricole. Totuși, valorile medii ale concentrațiilor acestor substanțe, în ultimii ani, s-au situat sub concentrația maximă admisă. Deseori, pe intervale scurte de timp și pe sectoarele din aval de platformele industriale, se constată o încărcare mare cu poluanți, cu efecte catastrofale asupra hidrobionților din sectorul de râu respectiv. Așa se întâmplă în sectoarele din apropierea marilor poluatori din bazinele hidrografice Bistrița, Bahlui, Trotuș, Ialomița, Dâmbovița, Olt, Jiu, Someș, unde concentrația diverșilor poluanți depășește de 3 – 10 ori valoarea maximă admisibilă.

Epurarea apelor uzate în România se realizează prin aproape 2.800 de stații de epurare la diverși poluatori punctiformi, stații de diverse mărimi și tipuri (cu treaptă mecanică, cu treaptă mecanică și chimică sau cu trepte mecanică, chimică și biologică). Din cele peste 200 de stații de epurare a apelor menajere orășenești numai 10% prezintă cele trei trepte de epurare (mecanică, biologică și chimică), 35% numai treapta mecanică, iar circa 55% trepte mecanice și biologice. Debitul mediu de apă descărcat în emisari prin rețelele de canalizare este de cca. 90 m3/s din care se epurează numai 42 m3/s, datorită nefuncționării sau funcționării defectuoase a multor stații de epurare. În acest fel, în apele naturale rezultă o încărcare anuală de 21.000 tone azot, 5.900 tone fosfor și 189.000 tone CBO5.

În România, stațiile de epurare a apelor uzate nu sunt prevăzute cu treapta terțiară de epurare, prin care se face eliminarea azotului și fosforului. Din acest motiv multe lacuri naturale și lacuri de acumulare sunt afectate de fenomenul de eutrofizare având drept consecință modificarea caracteristicilor organoleptice ale apei, pentru care tehnologiile actuale de potabilizare nu sunt adecvate, precum și scăderea concentrației de oxigen din apă, fapt ce afectează în primul rând fauna piscicolă.

Modificarea calităților fizice, chimice și biologice a apelor Mării Negre este legată în primul rând de impactul antropic asupra întregului bazin marin. Raportat la suprafața bazinului Mării Negre, densitatea populației este de aproape 30 de ori mai mare decât cea din bazinul Mării Mediteraneene (la 1 km2 de ecosistem marin corespund 3.000 de oameni față de numai 100 pentru Marea Mediterană). Procesul de eutrofizare a Mării Negre este accelerat de cantitățile enorme de elemente biogene aduse de Dunăre din întreaga Europă. Anual sunt cărate de fluviu în mare peste 60.000 tone de fosfor, 340.000 tone de nitrați și nitriți, 1.000 tone de crom, 900 tone de cupru, 60 tone de mercur, 4.500 tone de plumb, 6.000 tone de zinc. Parțial aceste substanțe se acumulează în sedimente sau prin bioconcentrare ajung în corpul hidrobionților, se concentrează în lanțurile trofice și în final ajung până la om.

Pe teritoriul țării noastre sursele de poluare a apelor Mării Negre sunt în principal platforma industrială Năvodari, orașul Constanța și orașul Mangalia. Sunt deversate în mare ape insuficient epurate sau chiar neepurate, precum și substanțe rezultate din activitatea portuară. Un aspect deosebit al fenomenului de poluare în Marea Neagră este poluarea cu petrol. Dunărea transportă anual în mare circa 50.000 tone de petrol. La aceasta se adaugă produsele petroliere pierdute de vasele care transportă cvasitotalitatea petrolului rusesc sau cel răspândit în mare prin deversarea apelor de lest din petroliere. Contaminări însemnate cu petrol au loc și de la rafinăria Midia – Năvodari și de la platformele de foraj marin.

Consecințele acestei poluări intense se manifestă în special prin reducerea biodiversității în Marea Neagră. Ca urmare a eutrofizării apelor marine a avut loc o creștere a turbidității apei, ceea ce a dus la dispariția din nord-vestul Mării Negre a celei mai mari concentrări de alge roșii din Oceanul Planetar, câmpul de Phylophora.

Tot mai frecvent au loc înfloriri algale de mare amploare, cu consecințe grave asupra hidrobionților. Se constată dispariția multor specii de alge, rotifere, crustacee și copepode.

Multe specii de pești din Marea Neagră au dispărut, a fost perturbată migrația unor specii de pești din apele Mării Marmara, iar populațiile de sturioni, chefali și delfini sunt mult diminuate. Cantitățile de pește cu valoare economică au scăzut de la an la an, de la 13.000 t în 1983 la mai puțin de 3.000 t în prezent. Productivitatea piscicolă a Mării Negre nu depășește în prezent 3 kg/ha/an.

Reținerea aluviunilor în lacurile de acumulare de pe râuri și pe Dunăre la Porțile de Fier I și II, a condus la reducerea cu peste 50% a debitului solid pe Dunăre la vărsare în mare, creându-se un dezechilibru în stabilitatea litoralului românesc al Mării Negre. Datorită deficitului de aluviuni pe Dunăre, litoralul românesc al Mării Negre de la Sulina la Constanța este supus unei eroziuni puternice. La plaja Mamaia linia de adâncime a apei de 10 m s-a apropiat de țărm cu cca. 800 m în curs de 14-15 ani. În acest fel se pierd anual suprafețe întinse de plajă prin înaintarea mării.

2.7. Poluarea aerului în România

Pe ansamblu, România este o țara cu nivel mediu sau submediu de poluare a aerului. Sursele principale sunt arderea combustibililor fosili, industria chimică, petrochimia, siderurgia și metalurgia, materialele de construcție și traficul rutier.

Poluarea industrială este amplificată de utilizarea unor tehnologii depășite, absența sau nefuncționarea instalațiilor de filtrare sau a celor de epurare a gazelor, la care se adaugă absența catalizatorului la autovehicule și starea tehnică necorespunzătoare a acestora.

Lupta cu poluarea și încercarea de a menține aerul cât mai curat și mai ozonat ar trebui să fie o preocupare pentru fiecare locuitor al României.

Poluarea aerului ambiental cu ozon

Ozonul este un constituent natural al atmosferei (formula chimică O3) fiind prezent la o altitudine între 15 și 40 km și realizând un inveliș protector pentru planeta Pământ.

Prin activitatea antropogenă intensa din a doua jumătate a secolului al XX lea, a fost modificat echilibrul chimic al formarii și menținerii stratului protector de ozon stratosferic și a fost pusă în evidență creșterea concentrației de ozon la nivelul troposferic, unde, în contextul existenței altor poluanți, devine generator de smog și de o serie de efecte negative asupra sistemului climatic, productivității ecosistemelor și a sănătății umane.

Rolul ozonului atmosferic în context ecologic este acela de a permite desfășurarea vieții pe Terra prin reținerea radiației ultraviolete letale, cu o lungime de undă mai mica de 280 nm, și filtrarea la doze tolerabile a radiației ultraviolete biologice (28– 320 nm). Procesul de absorbție a radiației ultraviolete are loc cu precadere în stratosferă, cu degajare de caldura. În acest mod, ozonul produce încalzirea atmosferei și prin aceasta reglează regimul termic al globului terestru. Orice modificare a concentrației ozonului stratosferic produce dereglări asupra procesului de absorbție a radiației letale cât și asupra bilanțului caloric al planetei noastre.

Cantitatea de ozon cauzează două probleme ecologice separate. Una ține de creșterea cantității de ozon în troposferă (ozonul din troposferă este un component cheie în smogul fotochimic) și constituie o problemă comună a multor orașe din lume. Altă problemă, ține de epuizarea ozonului din stratosferă.

Zonele cele mai afectate de poluare cu ozon troposferic sunt cele urbane intrucât precursorii ozonului (în principal oxizii de azot, oxizii de sulf și compușii organici volatili) sunt generați de activitățile industriale și de traficul rutier.

In perioada de primavara – vara, când intervalul de iluminare diurnă este mare, reacțiile fotochimice din atmosfera sunt accelerate, fapt ce are ca rezultat creșterea concentrațiilor de ozon în special în timpul zilelor foarte calduroase (cu temperaturi de peste 300șC).

Oxidanții fotochimici, în special ozonul, reprezintă un factor nociv pentru vegetație, pentru sănătatea oamenilor și a animalelor.

Principalii poluanți primari care determină formarea, prin procese fotochimice, a ozonului și a altor oxidanti în atmosfera joasa sunt: oxizii de azot, oxizii de sulf și compușii organici volatili proveniți din surse antropice.

Cele mai importante activități umane care conduc la evacuarea în atmosferă a acestor poluanți primari

Poluarea aerului ambiental cu metale grele (mercur, cadmiu, plumb)

Substanțele chimice aeropurtate (mercur, plumb, cadmiu, zinc, fier, cupru, etc.) sunt antrenate ușor de vânt, ele pot fi găsite, uneori, la distanțe mari de locul emisiei în atmosferă. Oamenii sunt expuși direct la aceste substanțe toxice în primul rând prin inhalare. Expunerea indirectă poate surveni, după caderea pe sol sau în apă a particulelor aeropurtate, afectând apa potabilă, culturile, animalele și peștii consumați de populație.

Acești poluanți au ca sursă principală diferite procese industriale, pentru plumb adaugându-se și poluarea produsă de gazele de eșapament provenite de la motoare cu ardere internă cu aprindere cu scânteie. Fără a fi foarte răspândiți, cu excepția plumbului, se caracterizează printr-o toxicitate ridicată.

Cantitatea de metale emisă depinde de:

compoziția combustibilului (concentrația de metale din combustibil);

temperatura de combustie;

proprietăți fizice și chimice ale elementului.

Acidifierea

Aciditatea aerului este determinată în special de prezența acizilor minerali care se găsesc sub forma de aerosoli lichizi sau gaze și provin de la diversele industrii chimice, fabrici de aluminiu, etc. Aciditatea crescută a aerului are implicatii asupra vegetației, construcțiilor și asupra sănătații oamenilor.

Poluarea cu oxizi de sulf se referă în special la bioxidul de sulf și trioxidul de sulf. În stare gazoasă trioxidul de sulf este foarte puțin asociat, această asociere crește pe măsură diminuării temperaturii. Existența trioxidului de sulf în stare de gaz în aer este posibilă numai dacă concentrația în vapori de apă este foarte scazută, deoarece trioxidul de sulf reacționează rapid cu vaporii de apă existenți în atmosferă, formând picături de acid sulfuric și deci apariția fenomenului de smog. Astăzi bioxidul de sulf este considerat ca una dintre cele mai daunătoare substanțe din aer.

Bioxidul de sulf este un poluant aproape permanent al orașelor provine din siderurgie, rafinăriile de petrol, vehicule cu motor, termocentrale, etc. prin arderile incomplete ale combustibililor utilizați care eliberează în atmosferă sulf sub formă de SO2. Prezența bioxidului de sulf în atmosferă constituie principala cauza a proceselor distructive asupra plantelor. Asupra oamenilor acționează ca iritant al aparatului respirator.

Dintre oxizii de azot care au un rol important în poluarea atmosferei sunt monoxidul de azot și bioxidul de azot. Acești oxizi pot fi emiși în aerul atmosferic în urma unor procese biologice naturale, dar principala sursă o constituie combustiile la temperatura ridicată și unele procese industriale.

Oxidul de azot este unul din componenții smogului din marele orașe. Are grad ridicat de toxicitate și provine din industria fertilizanților, de la avioane, de la cuptoarele industriale, motoare. Prezența oxizilor de azot în atmosferă produce prejudicii asupra plantelor. Este dificil de determinat cu exactitate, care efecte sunt rezultatul direct al acțiunii oxizilor de azot și care al actiunii poluantilor secundari produși în ciclul fotolitic al oxizilor de azot. Acțiunea concentrațiilor ridicate de bioxid de azot asupra plantelor s-ar putea datora și formării de acid azotic.

Amoniacul este un gaz mai ușor decât aerul, se găsește în apropierea platformelor de gunoi sau în urma unor procese industriale (fabrici de acid azotic, amoniac, îngrășaminte azotoase, cocserii, rafinării, industria farmaceutică etc.). Emisiile de amoniac, inhalate in cantități mari au ca efect sufocarea, care dispare o data cu reducerea cantitativă a emisiei. Deoarece amoniacul se dizolvă foarte ușor in apă, amoniacul din aer, antrenat de precipitații, ajunge în apele de suprafață unde are ca efect, printre altele, și eutrofizarea acestora.

Conținutul și tipurile de emisii se schimbă în fiecare an. Aceste modificări sunt cauzate de schimbările din economiile naționale, activitățile industriale, modificările de tehnologii, trafic și de multi alți factori. De asemenea, un efect important în conținutul și tipurile de emisii îl au prevederile actelor normative naționale și internaționale.

Emisiile poluante se clasifică dupa mai multe criterii, astfel:

dupa periodicitate:

emisii regulate;

emisii periodice;

emisii accidentale;

dupa starea de agregare:

particule materiale: solide si lichide;

gazoase;

Emisiile de dioxid de sulf, oxizi de azot și amoniac, provin în special din arderea combustibililor fosili, din reacții chimice și din transport. Acești poluanți, sunt transportați pe distanțe mari fată de sursa impurificatoare, unde în contact cu lumina solară și vaporii de apă formează compuși acizi. Prin precipitații aceștia se depun pe sol sau intră în compoziția apei.

Aciditatea aerului este determinată în special de prezența acizilor minerali care se găsesc sub forma de aerosoli și provin de la diversele industrii chimice, fabrici de aluminiu, etc.Aciditatea crescută a aerului are implicații asupra tuturor factorilor de mediu, construcțiilor și asupra sănătății oamenilor.

Poluarea aerului cu dioxid de sulf

Bioxidul de sulf este un poluant aproape permanent al orașelor; acesta provine din siderurgie, rafinăriile de petrol, vehicule cu motor, termocentrale, etc. prin arderile incomplete ale combustibililor utilizați, care elibereaza în atmosferă sulf sub forma de SO2.

Este deosebit de toxic, determinand efecte directe asupra florei și faunei (produce acidifierea solului și degradarea construcțiilor). Prezintă un sinergism ridicat cu praful, negrul de fum etc., este foarte solubil în apă și contribuie în mare masură la producerea ploilor acide.

Emisiile mari de dioxid de sulf, în condițiile unei inversii termice, determină apariția fenomenului de "smog acid", care a fost răspunzator de mari accidente de poluare care au avut loc în lume.

Poluarea aerului cu oxizi de azot

Dintre oxizii de azot care au un rol important în poluarea atmosferei sunt monoxidul de azot și bioxidul de azot. Acești oxizi pot fi emisi în aerul atmosferic în urma unor procese biologice naturale, dar principala sursă o constituie combustiile la temperatura ridicată și unele procese industriale.

Oxidul de azot este unul din componenții smogului din marile orașe. Are grad ridicat de toxicitate și provine din industria fertilizanților, de la avioane, de la cuptoarele industriale, motoare. Prezența oxizilor de azot în atmosferă produce prejudicii plantelor. Este dificil de determinat, cu exactitate, care efecte sunt rezultatul direct al acțiunii oxizilor de azot și care al acțiunii poluanților secundari, produși în ciclul fotolitic al oxizilor de azot. Acțiunea concentrațiilor ridicate de bioxid de azot asupra plantelor s-ar putea datora și formării de acid azotic.

Poluarea aerului cu amoniac

Sursele de amoniac atmosferic sunt de două feluri: naturale și artificiale. Aportul surselor naturale în poluarea cu amoniac este relativ mic, de aproximativ 15-20%.

Dintre sursele artificiale, cea mai importantă este agricultura, iar din cadrul acesteia, zootehnia de tip intensiv.

Amoniacul este un gaz mai ușor decât aerul, se gasește în apropierea platformelor de gunoi sau în urma unor procese industriale (fabrici de acid azotic, amoniac, îngrășăminte azotoase, cocserii, rafinării, industria farmaceutică etc.). Emisiile de amoniac, inhalate în cantități mari, au ca efect sufocarea, care dispare o data cu reducerea cantitativă a emisiei. Deoarece amoniacul se dizolvă foarte ușor în apă, amoniacul din aer, antrenat de precipitații, ajunge in apele de suprafață, unde are ca efect, printre altele, și eutrofizarea acestora.

Poluarea industrială, datorată în principal instalațiilor tehnologice cu profil chimic și de producere a energieitermice și electrice, precum și poluarea urbană, datorată instalațiilor de încălzire centralizată și mijloacelor de transport, s-a făcut simțită în decursul timpului, prin creșterea concentrațiilor indicatorilor de calitate ai aerului în zone protejate, generarea de disconfort locuitorilor, deteriorarea elementelor de urbanism (fațade clădiri) sau prin favorizarea creșterii sensibilității la diferite boli ale aparatului respirator. În ultimul deceniu, reculul resimțit în economie a avut ca efect diminuarea presiunii impactului antropic asupra mediului. Prin urmare, au scăzut cantitativ emisiile de noxe și s-a îmbunătățit calitatea aerului în zonele protejate. Cu toate acestea, datorită creșterii parcului auto, cu vehicule ce nu îndeplînesc criteriile de calitate din directivele europene (EURO 2), sunt evacuate în aer cantități apreciabile de oxizi de azot, monoxid de carbon, plumb și fibre de azbest, nocive pentru sănătatea populației. Ca apreciere globală, ponderea poluării produse de traficul autoeste pe constituenți

Apele uzate supuse epurăriii sunt un amestec de ape menajere, ape industriale și meteorice, actualul sistem de canalizare nefiind realizat cu posibilitatea separării lor. Acest lucru creeaza dificultăți în asigurarea unui randament de epurare eficient, în caz de precipitații abundente sau de încărcări excesive ale apelor industriale.

Poluarea solului și vegetației, din cauze antropicelocale, este mai puțin evidentă, cu excepția zonelor unde sunt amplasate depozitele de deșeuri urbane și industriale. Aceste suprafețe, pe care sunt amenajate depozitele (construite fără respectarea criteriilor ecologice) trebuie să suporte o reconstrucție ecologică îndelungată, inainte de a fi redate circuitului natural.

Deși, pe teritoriul localităților din municipiu Turnu Măgurele sunt zone unde s-au constatat uscări în diferite stadii ale vegetației (îndeosebi foreștiere), nu se poate afirma cu certitudine că fenomenul respectivse datorează exclusiv poluării locale.

2.8. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, conform acordului de la Paris

Convenția – cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) a fost semnată la Rio de Janeiro în anul 1992 . Obiectivul principal al Convenției este stabilizarea concentrațiilor gazelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic.

Protocolul de le Kyoto reprezintă un instrument legal subsidiar UNFCCC, iar negocierea lui a fost inițiată la cea de-a 3-a conferință a Părtilor, la Berlin în 1995, urmare a faptului că măsurile prevăzute în Convenție nu erau eficiente, după îndelungate lucrări , la 11 decembrie 1997, a fost adoptat la Kyoto , Protocolul de la Kyoto .Principala caracteristică a Protocolului este reprezentată de faptul că stabilește angaamente de reducere a emisiilor față de anul de bază (1990) în prima perioadă de angajament , respectiv 2008-2012, pentru țările industrializate.

Cele șase gaze cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto și prevăzute în anexa A a acestuia sunt: – dioxid de carbon – CO2; metan- CH4; protoxid de azot- N2O ;-hidrofluorocarburi – HCF -uri; perfluorocarburi – PFC -uri; hexafluorură de sulf – SF6 .

Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare pe plan international la data de 16 februarie 2005.

În cadrul primei perioade de angajament sub Protocolul de la Kyoto, respective 2008 – 2012, majoritatea Statelor Membre, inclusiv România, și-au asumat o țintă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% față de anul de bază 1989. România și-a îndeplinit și depășit obiectivul de 8% asumat, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră .

A doua perioadă de angajamemt sub protocolul de la Kyoto a fost stabilită prin prevederile „Amendamentului de la Doha” și vizează intervalul 2013-2020. Pentru cea de-a doua perioadă de angajament al Protocolului de la Kyoto, Uniunea Europeană și-a luat angajamentul de a reduce emisiile cu 20% în perioada 2013-2020 față de 1990.

În 12 decembrie 2015 , 195 state Părți participante la cea de-a XXI-a Conferință a Părților (COP21) la Conevnția –cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice au adoptat Acordul de la Paris. Acest acord va ghida acțiunile la nivel global pe o traiectorie de limitare a creșterii temperaturii medii globale sub 2șC. În același timp, este primul instrument multilateral obligatoriu din punct devedere juridic și cu participare universală în domeniul scimbărilor climatice, începând cu anul 2020.

Principiile de bază ale Acordului de la Paris sunt: principiul responsabilităților comune dar diferențiate și a capacității respective și principiul echității.

Acordul de la Paris privind schimbările climatice

Acordul de la Paris este un acord global privind schimbările climatice la care s-a ajuns la 12 decembrie 2015 la Paris.Acordul prezintă un plan de acțiune pentru limitarea încălzirii globale „mult sub 2șC ” .Acesta vizează perioada cu începere din 2020 .

Elementele principale ale noului Acord de la Paris :

Obiectiv pe termen lung : guvernele au convenit să mențină creșterea temperaturii medii la nivel mondial mult sub 2șC peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile de a o limita la 1,5șC .

Contribuții : înainte și în timpul Conferinței de la Paris , țările au prezentat planuri de acțiune naționale cuprinzătoare privind clima în vederea reducerii emisiilor lor.

Ambiție : guvernele au convenit ca, la fiecare 5 ani, să comunice contribuțiile lor pentru a stabili obiective mai ambițioase .

Transparență : acestea au acceptat , de asemenea, să se informeze reciproc , precum și cu publicul cu privire la rezulattul eforturilor lor de realizare a obiectivelor pe care și le-au propus , pentru a asigura transparența și supravegherea.

Solidaritate : UE și alte țări dezvoltate vor continua să ofere finanțare pentru combaterea schimbărilor climatice , pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare să reducă emisiile , dar să își consolideze capacitatea de rezistență la efectele schimbărilor climatice .

Schimbările climatice reprezintă o problemă globală semnificativă care ne afectează pe toți. Acordul de la Paris a fost semnat din partea României , la 22 aprilie 2016 , la New York .

Acordul de la Paris privind schimbările climatice după ce a fost ratificat de 72 de țări , inclusive România , care și-a asumat reducerea cu 43% a emisiilor de gaze ciu efect de seră (GES) până în 2030 față de 2005 , în sectoarele non – ETS, de exemplu transport, agricultură , construcții și gestiunea emisiilor din deșeuri – obiectiv la nivel de state membre ale UE stabilit în funcție de PIB /cap de locuitor .

În data de 12 decembrie 2015, cele 196 de state participante la cea de-a doua XXI-a Conferință a Părților de la Paris (COP 21) au semnat un acord prin care se angajează să depună eforturi pentru a limita creșterea temperaturii medii globale la 1,5 grade Celsius . Dintre cele 195 de state reprezentate la conferința din capitala Franței , 186 au anunțat măsuri privind limitarea sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 . Documentul stabilește un set de reguli ambițioase și obligatorii din punct de vedere juridic , în domeniul schimbărilor climatice , inclusive reduceri cuantificabile ale emisiilor de gaze cu efect de seră.

În baza Acordului de la Paris , începând cu 2023 părțile urmează să realizeze un bilanț la nivel mondial la fiecare 5 ani , bazat pe cele mai recente date științifice și date privind punerea în aplicare existente la momentul respectiv , care va monitoriza progresele înregistrate și va analiza situația în cee ace privește rdeucerea emisiilor , adoptările efectuate și sprijinul acordat , iar contribuția succesivă a fiecărei părți trebuie să reprezinte o evoluție față de contribuția sa precedentă și să reflecte cel mai ridicat nivel de ambiție .

O primă discuție cu privire la acțiunile întreprinse și măsurile luate între timp este prevăzută pentru anul 2018 , iar o primă revizie obligatorie ar urma să aibă loc în 2025 .

Acordul de la Paris a fost ratificat de 72 de țări , care reprezintă 56,75% din emisiile la nivel mondial de gaze cu efect de seră, depășind pragul de 55% necesar pentru implementare.Uniunea Europeană reprezintă aproximativ 12% din emisiile globale de gaze cu efect de seră . În prezent, temperatura medie globală este cu 0,85 grade Celsius mai ridicată decât la sfârșitul secolului al XIX –lea .

Prioritățile privind schimbările climatice în pregătirea COP 23

Uniunea Europeană va continua punerea în aplicare a politicilor sale în domeniul climei prezentate în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 pentru UE , adoptat de Consiliul European în octombrie 2014 .

Principalul obiectiv fiind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel intern cu cel puțin 40% până în 2030 , comparativ cu nivelurile din 1990 .Pentru conferința ONU privind schimbările climatice , COP 23, de la Bonn , UE va pune accent pe înregistrarea de progrese în punerea în aplicare a Acordului de la Paris și va dezvolta un set de orientări în privința tuturor dsipozițiilor acestuia într-un mod echilibrat , pentru a asigura eficacitatea acordului global privind schimbările climatice .

2.9. Poluarea in Municipiul Turnu Măgurele

Municipiul Turnu Măgurele este situat la marginea sudică a Câmpiei Române în zona de contact dintre Lunca Dunării și Câmpia Bărăganului, la intersecția coordonatelor 43ș35'' latitudine nordică și 24ș35'' latitudine estică .

Calitatea mediului este afectată de activitățile industriale cu profil chimic : SC Donau Chem SRL și SC UVCP SRL .Deși unitățile industriale cu profil chimic sunt situate la periferia municipiului , ele au o incidență ridicată asuprea mediului , emisiile de noxe afectând starea de sănăta Politica de protecție a mediului este o componentă esențială a dezvoltării durabile și în acest context, Agenția pentru Protecția Mediului Teleorman a acționat pentru adaptarea și dezvoltarea cadrului instituțional și organizatoric în vederea îndeplinirii cerințelor naționale și a alinierii la legislația europeană.

În anul 2015 activitatea Agenției pentru Protecția Mediului Teleorman a fost abordată pe baza unei strategii, care a inclus, cu prioritate, direcții de acțiune pentru promovarea și optimizarea performanțelor profesionale la nivelul serviciilor si compartimentelor de specialitate din cadrul instituției publice, precum și pregătirea profesională a personalului.

Coordonarea activității agenției s-a realizat conform Regulamentului de Organizare și Funcționare (ROF), a Regulamentului de Organizare Interioară (ROI) și a fișei postului aprobată de ANPM, în scopul asigurării continuității și stabilității instituționale.

În anul 2015, rețeaua de monitorizare a calității aerului în județul Teleorman a fost alcătuită din:

2 puncte de monitorizare a poluanților din aerul înconjurător prin stațiile automate de monitorizare din cadrul RNMCA: TR-1 Alexandria (stație de fond urban) și TR-2 Turnu Măgurele (stație de trafic);

7 puncte de control pentru pulberi sedimentabile (probe medii lunare) în localitățile urbane Alexandria, Turnu Măgurele și Zimnicea;

1 punct de control pentru precipitații, situat în municipiul Alexandria – sediul A.P.M. Teleorman.

În perioada 2011 – 2015 s-a derulat proiectul „Monitorizarea în comun a riscurilor pentru situații de urgență în zona transfrontalieră a Dunării“ în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră România – Bulgaria 2007-2013, cofinanațat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.

În cadrul acestui program, în anul 2015 s-au amplasat trei stații automate de monitorizare a calității aerului în județul Teleorman:

Municipiul Turnu Măgurele

-1 stație (de fond urban) amplasată în zona Primăriei municipiului Turnu Măgurele; poluanții monitorizați: SO2, NOx, NO2, NO, CO, O3, PM10.

– 1 statie (industrială) – amplasată în zona stației de pompare cu criburi la cca. 1,5 km vest de SC Donau Chem SRL; poluanții monitorizați: SO2, NO, NOx, NO2, O3, CO, NH3 , PM10 și parametrii meteorologici: temperatura, viteza vântului, direcția vântului, precipitatii, radiația solară, umiditatea relativă, presiunea atmosferică.

Nivelul concentrațiilor medii anuale ale poluanților atmosferici în aerul atmosferic

Dioxidul de azot

În anul 2015, la stațiile automate de monitorizare a calității aerului TR-1 Alexandria și TR-2 Turnu Măgurele s-au înregistrat 14834 măsurători medii orare pentru dioxidul de azot. Valoarea limită orară conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător este de 200 µg/m3 și nu a fost depășită în niciun punct de control.

Principalele surse de poluare sunt reprezentate de arderea combustibililor, procesele industriale și traficul rutier.

Dioxidul de sulf

În anul 2015, la stațiile automate de monitorizare a calității aerului TR-1 Alexandria și TR-2 Turnu Măgurele s-au înregistrat 3306 măsurători medii orare pentru dioxidul de sulf. Valoarea limită orară conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător este de 350 µg/m3 și nu a fost depășită în niciun punct de control.

La stațiile TR-1 Alexandria si TR-2 Turnu Măgurele, din motive tehnice pentru acest poluant nu există date suficiente pentru a respecta criteriile de calitate conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Principalele surse de poluare pentru oxizii de sulf sunt reprezentate de arderea combustibililor, procesele industriale și traficul rutier.

Monoxidul de carbon

În anul 2015, la stațiile automate de monitorizare a calității aerului TR-1 Alexandria și TR-2 Turnu Măgurele s-au înregistrat 15696 măsurători medii orare pentru monoxidul de carbon. Valoarea limită conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător este de 10 mg/m3 maximă zilnică a mediilor de 8 ore și nu a fost depășită în niciun punct de control.

Ozonul

În anul 2015, la stațiile automate de monitorizare a calității aerului TR-1 Alexandria și TR-2 Turnu Măgurele s-au înregistrat 14731 măsurării medii orare pentru ozon.

La stațiile TR-1 Alexandria și TR-2 Turnu Măgurele nu s-au înregistrat depășiri, valoarea țină pentru ozon este de 120 µg/m3 – valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore, conform Legii nr.104/2011 și nu trebuie să se depășească peste 25 de zile dintr-un an calendaristic.

Ozonul nu este un poluant emis, ci este un poluant secundar care se formează sub acțiunea razelor solare asupra oxizilor de azot și a compușilor organici volatili, la distanță de sursele de emisie.

Pulberi în suspensie fracțiunea PM 10

În anul 2015, la stațiile automată de monitorizare a calității aerului TR-1 Alexandria și TR-2 Turnu Măgurele, din motive tehnice pentru acest poluant nu există date suficiente pentru a respecta criteriile de calitate conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Plumb și benzen

La stația TR-1 Alexandria, din motive tehnice, pentru acești poluanti nu există date suficiente pentru a respecta criteriile de calitate conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Depășiri ale valorilor limită și valorilor țintă privind calitatea aerului înconjurător în zonele urbane

În anul 2015 la stațiile automate TR-1 Alexandria și TR-2 Turnu Măgurele nu s-au înregistrat depășiri ca număr a valorii limită/valorii țintă la indicatorul pulberi în suspensie fracțiunea PM10 și respectiv O3 conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Menționăm că pentru indicatorul pulberi în suspensie fracțiunea PM10 conform Legii nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, valoarea limită zilnică nu trebuie depășită mai mult de 35 de ori/an, iar pentru O3 valoarea țintă nu trebuie depășită mai mult de 25 de ori/an.

Evoluția poluanților la stațiile automate în perioada 2010-2015

Figura 2.1: Evoluția concentratiilor medii anuale la stația automată TR-1 Alexandria (Agenția Județeană pt. Protecția Mediului Teleorman)

Figura 2.2: Evoluția conc. medii anuale la stația automată TR-2 Turnu Măgurele (Agenția Județeană pt. Protecția Mediului Teleorman)

Emisiile de poluanți atmosferici și principalele surse de emisie

Alături de măsurările efectuate în rețeaua de monitorizare a calității aerului, estimarea emisiilor de poluanți atmosferici are un rol esențial în evaluarea și gestionarea calității aerului, în aplicarea și elaborarea/actualizarea strategiei și reglementărilor naționale și locale pentru protecția calității aerului înconjurător, în monitorizarea și în atestarea conformării la cerințele din autorizațiile de mediu.

România a semnat Convenția pentru poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (CLRTAP) în 1979, transpusă în legislația națională prin Legea 271/2003, precum și protocoalele semnate la Geneva în 1979, Aarhus în 1998 și Göteborg în 1999 și 2012.

În acest sens, anual se realizează estimarea emisiilor de poluanți atmosferici la nivel național în concordanță cu obligațiile de raportare asumate de România.

Ordinul MMP nr. 3299 din 2012 aprobă metodologia de realizare și raportare a inventarelor privind emisiile de poluanți în atmosferă în mod unitar, pe întreg teritoriul țării, în conformitate cu prevederile legislației europene și ale convențiilor internaționale la care România este parte.

Inventarele locale de emisii constituie, împreună cu datele privind parametrii meteorologici care determină difuzia și transportul poluanților în atmosferă, datele de intrare pentru modele matematice de dispersie care permit calculul concentrațiilor de poluanți la sol. Pe baza acestor calcule se pot elabora hărți de poluare care indică distribuția spațială și nivelurile concentrațiilor de poluanți în diferite arii de interes, aceste informații constituind elementele de bază pentru evaluarea impactului asupra calității aerului înconjurător la diferite scări spațiale, alături de măsurările efectuate în rețelele de calitatea aerului.

Începând cu anul 2012, conform metodologiei EMEP/EEA 2009, sectoarele de activitate care se iau în considerare sunt clasificate astfel:

Sectorul energetic, categoria GRUPA 1 – ENERGIE: Subgrupa 1.A – Arderi; Subgrupa 1.B – Emisii fugitive generate de combustibili și carburanți

Sectorul industrial și utilizarea produselor: GRUPA 2 – PROCESE INDUSTRIALE; Subgrupa 2.A – Industria mineralelor; Subgrupa 2.B – Industria chimică;

Agricultura GRUPA 4 – Agricultură: Subgrupele: 4.D – Cultivarea plantelor și terenuri agricole; 4.F – Arderea miriștilor și a resturilor vegetale; 4.G – Alte activități agricole;

Deșeurile: GRUPA 6 – Deșeuri: Subgrupa 6.A – Depozitarea deșeurilor solide pe teren; Subgrupa 6.B – Epurarea apelor uzate; Subgrupa 6.C – Incinerarea deșeurilor; Subgrupa 6.D – Alte deșeuri;

Alte surse: GRUPA 7A;

Surse naturale: GRUPA 11 – Surse naturale.

S-a monitorizat implementarea la nivelul județului Teleorman a prevederilor HG nr. 568/2001 republicată și actualizată prin Hotărârea nr. 958/26.09.2012 și s-au actualizat bazele de date necesare realizării Registrului Național privind compușii organici volatili rezultați de la depozitarea și distribuția benzinei:

au fost inventariate 68 de stații de benzină, din care: 46 de stații sunt conforme (funcționale) și 22 stații sunt închise, nefuncționale sau desființate;

au fost inventariate 13 containere mobile, din care: 3 containere mobile sunt conforme (funcționale), 1 container utilizat pentru alți combustibili și 9 containere scoase din uz;

s-a lucrat permanent pe aplicațiile SIM F2 și F4, pentru actualizarea emisiilor anuale de compuși organici volatili (COV) rezultați de la depozitarea și distribuția benzinei pentru fiecare stație de benzină.

2.10. Radioactivitatea factorilor de mediu

Programul standard de supraveghere a radioactivitatii mediului

Stația de Supraveghere a Radioactivității Mediului Zimnicea derulează un program standard de prelevare și măsurare a radioactivității mediului de 11 ore/zi, în conformitate cu prevederile Ordinului MMP nr. 1978/2010.

În cadrul SSRM Zimnicea s-au efectuat măsurări de radioactivitate pentru aerosoli atmosferici, depuneri atmosferice, apă de suprafață (Dunăre), apă de fântână, sol, vegetație spontană. În cazul aerosolilor atmosferici, în anul 2015, s-au înregistrat 21 de valori peste pragul de atenționare. După remăsurare, probele s-au încadrat în fondul natural de radiații.

De asemenea, s-au efectuat măsurări automate continue ale debitului de doză gama absorbită în aer la stația automată, furnizată în cadrul proiectului PHARE 2003 – RO 2003/005.551.04.11.01.

Figura 2.3: Variatia mediilor anuale ale activitatii beta globale imediate a aerosolilor atmosferici (Agenția pt. Protecția Mediului Teleorman)

Figura 2.4: Variatia mediilor activitatii beta globale (Agenția pt. Protecția Mediului Teleorman)

Figura 2.5: Variatia mediilor anuale ale activitatii beta globale a fluviului Dunarea (Agenția pt. Protecția Mediului Teleorman)

SC Donau Chem SRL Turnu Măgurele este un combinat producător de îngrășăminte chimice din România deținut de grupul Interagro .Combinatul de îngrășăminte chimice se află situate pe malul stâng al Dunării , la 5 km distanță de municipiul Turnu Măgurele. Îngrășamintele chimice produse de combinatul chimic sunt : amoniac tehnic , acid azotic tehnic, soluție de azotat de amoniu, îngrășăminte lichide foliare cu microelemente. Amoniacul obținut constituie materie primă pentru îngrășăminte complexe , azotat de amoniu, uree și acid azotic .

Concentrațiile mari de amoniac în zona Turnu Măgurele se datorează emisiilor rezultate din activitatea agentului economic SC Donau Chem SRL Turnu Măgurele (SC Turnu SA –Combinat de Îngrășăminte Chimice) .

Datorită faptului că amoniacul este un gaz extrem de solubil în apă , el se dizolvă în căile nazale și într-un final este înghițit ajungând în stomac . O foarte mică parte din amoniacul inhalat ajunge în plămâni. Din plămâni și stomac amoniacul ajunge în sânge . Corpul uman folosește amoniacul în mai multe scopuri , inclusiv în menținerea unui pH normal necesar vieții. Amoniacul este procesat în ficat , rinichi și mușchi , unde este transformat în uree sau glutamină (unul din cei 20 de aminoacizi esențiali) .Ficatul are capacitatea de a transforma în jur de 130 de grame de amoniac în uree în fiecare zi (în mod normal el transformă cam 1/8 dina acaestă cantiate) . Principala cale de eliminare a amoniacului din organism este prin urină sub formă de uree, se mai elimină și prin respirație între 0,1 și 0,3 ppm. Amoniacul este iritant pentru ochi ,sistemul respirator și piele datorită faptului că este alcalin. Amoniacul nu rezistă mult în mediu , este absorbit de plante, bacterii și animale , servește ca nutrient (sursă de azot) .

Turnu Măgurele este unul din orașele din țară foarte afectate de poluare.

Combinatul Chimic din municipiu a trimis în eter și apă cantități mari de azotat de amoniu , afectând durata de viață , dar și calitatea vieții oamenilor.

În anul 1999, Combinatul Chimic din Turnu Măgurele era parțial închis pentru retehnologizare, în urma numeroaselor cazuri de poluare transfrontalieră. Ministerul Mediului a dispus în mod repetat încetarea activității unor secții ale combinatului tot pe fondul poluării.

În 2009 șapte tone de amoniac se scurgeau în Dunăre de la Combinatul Chimic din Turnu Măgurele ,fiind semanlată o poluare pe un braț al Dunării , cuprins între malul românesc și Ostrovul Sredniak , în dreptul comunei Ciuperceni. La momentul acela, poluarea s-a produs ca urmare a unui incident survenit la combinat , rezultat din descărcarea apărută din blocarea pompelor de amoniac si carbonat . Sursele generatoare de emisii de amoniac cu ponderea cea mai mare au fost reprezentate de activităților din agricultură (utilizarea îngrășămintelor chimice în culturi vegetale și managementul dejecțiilor în proproție de 76,19% , respectiv de procesele de producție ale Combinatul SC Donau Chem SRL Turnu Măgurele-22,55%, arderi în industria de transformare – 9,27%,precum și de tratarea și depozitarea deșeurilor -1,24%, de arderi în energetică , în industria de prelucrare ,transport rutier sau instalații de ardere neindustriale , totalizand 0,02%).

Metodologia cercetării:

Tipul cercetării: chestionar

Scopul cercetării

Scopul acestei cercetări este de a determina nivelul de cunostinte vis-a-vis de poluarea mediului si dacă acestea pot fi imbunătațite prin activități in cadrul orelor de ”Consiliere si orientare”.

Obiectivele cercetării:

Identificarea valentelor formative și aprecierea eficienței unui mediu inconjurator mai curat in cadrul activitaților desfășurate in învațămământul gimnazial.

Achizitionarea mai multor informații privind aspecte despre poluare

Ipoteza cercetării

În prezenta cercetare am pornit de la ipoteza potrivit căreia:

Dacă poluarea a devenit o problema majoră tuturor, atunci prezentarea materialului va conduce la rezultate serioase in procesul de invatare a elevilor de la Școala Gimnazială nr 2 Turnu Magurele.

Aceasta ipoteză va fi verificată prin aplicarea unor chestionare.

Metode,tehnici și intrumente utilizate:

În cercetarea pe care am întreprins-o am folosit următoarele metode, tehnici și intrumente:

Metoda observației

Convorbirea

Metode de măsurare a rezultatelor cercetării

Metode de prelucrare și interpretare statistică a datelor cercetării

Descrierea cercetării

Experimentul a inclus elevi si cadre didactice de la Șoala Gimnazială nr 2 Turnu Magurele.

Experimentul s-a derulat pe parcursul uni an școlar și a urmărit rezultatele obținute de elevi .

De asemenea elevii care au participat la experiment poseda un nivel de cunoștințe, priceperi și deprinderi corespunzător vârstei .

Pentru transmiterea informațiilor s-a folosit videoproectorul ,fișe de lucru, elevii au întocmit referate cu tema: ”Poluarea mediului: o problemă importantă a omenirii”.

3. ANEXE

ANEXA nr.1

3.1 Metodologia cercetării

1. Știi ce înseamană reciclare selectivă?

a) da

b) am auzit întâmplător

c) nu

2. Aveți suficiente informații pentru a fi consumatori responsabili ai resurselor naturale?

a) da

b) nu

c) nu știu

3. Ești o persoană responsabilă când vine vorba de consum al resurselor naturale ?

a) da

b) nu

c) nu știu

4. Credți că poluarea apelor are loc din cauza proastei gestionări a autorităților ?

a) da

b) nu

c) nu știu

5. Ai aruncat vreodată gunoiul pe jos ?

a) da,am aruncat dar nu am găsit coș

b) da

c) nu

6. Crezi că protejarea mediului ține de un trend sau o necesitate ?

a) trend

b) necesitate

7. Ți-ar plăcea să ai mai multe activități referitoare la protecția mediului (lecții informatice, activități de conservare/protejarea mediului) ?

a) da

b) nu

c) nu știi

8. Cum poți acționa mai bine pentru a păstra mediul înconjurător ?

a) prin teorie, lecții informative

b) prin practică , activități în aer liber

9. Consideri că aerul din Turnu Măgurele este poluat ?

a) da

b) nu

10. Cât de mult credeți că a ajuns să ne afecteze poluarea în ultimul timp ?

a) foarte mult

b) nu atât de mult incât să imi afectez viața de zi cu zi

c) nu sunt în cunostiință de cauză

11. Cine credeți că este principalul vinovat în distrugerea planetei ?

a) fabricile și mașinile

b) neglijența oamenilor

c) nu știu

12. Considerați că lipsa investițiilor de ultimă generație din combinatele de îngrășăminte chimice și prelucrare hidrocarburi afectează mediul înconjuraător ?

a) da

b) nu

c) nu știu

13. Credeți că închiderea combinatelor este soluția optimă pentru protejarea atmsoferei?

a) da

b) nu

14. Credeți că noi oamenii putem schimba în vreun fel această situație ?

a) da

b) nu

c) nu știu

15. Care tip de poluare credeți că este mai periculos ?

a) degajarea de gaze toxice

b) afectarea solului prin pânza freatică

c) poluarea fonică

16. Încălzirea planetei are vreo legătură cu schimbarea climei planetare ?

a) da

b) poate

c) nu

17. Credeți că în principalele centre industriale din România nivelul poluării este mai mare?

a) da

b) nu

c) nu știu

18. După părerea voastră poluarea este problema numarul unu la nivel planetar ?

a) da

b) poate

c) nu știu

19. Sunteți membru al unui grup de ecologiști ?

a) da

b) nu

c) nu mă interesează

20. Credeți că poluarea va duce la sfârșitul omenirii?

a) da

b) nu

c) nu știu

3.2 Interpretarea chestionarului aplicat elevilor și cadrelor didactice

Interpretare statistică: s-au aplicat 20 de chestionare elevilor și cadrelor didactice de la Școala Gimnazială nr.2,Turnu Măgurele , județ Teleorman.

1. Știi ce înseamnă reciclare selectivă ?

2. Aveți suficiente informații pentru a fi consumatori responsabili ai resurselor naturale?

3. Ești o persoană responsabilă când vine vorba de consum al resurselor naturale ?

4. Credeți că poluarea apelor are loc din cauza proastei gestionări a autorităților ?

5. Ai aruncat vreodată gunoiul pe jos ?

6. Crezi că protejarea mediului ține de un trend sau o necesitate ?

7. Ți-ar plăcea să ai mai multe activități referitoare la protecția mediului (lecții informatice, activități de conservare/ protejarea mediului) ?

8. Cum poți acționa mai bine pentru a păstra mediul înconjurător ?

9. Consideri că aerul din Turnu Măgurele este poluat?

10. Cât de mult credeți că a ajuns să ne afecteze poluarea în ultimul timp ?

11. Cine credeți că este principalul vinovat în distrugerea planetei ?

12. Considerați că lipsa investițiilor de ultimă generație din combinatele de îngrășămint chimice și prelucrare hidrocarburi afectează mediul înconjurător?

13. Credeți că închiderea combinatelor este soluția optimă pentru protejarea atmosferei?

14. Credeți că noi oamenii putem schimba în vreun fel această situație ?

15. Care tip de poluare credeți că este mai periculos ?

16. Încălzirea planetei are vreo legătură cu schimbarea climei planetare ?

17. Credeți că în principalele centre industriale din România nivelul poluării este mai mare?

18. După părerea voastră poluarea este problema numărul unu la nivel planetar ?

19. Sunteți membru al unui grup de ecologiști ?

20. Credeți că poluarea va duce la sfârșitul omenirii?

3.3. Analiza răspunsurilor în urma distribuirii chestionarului aplicat elevilor

Elevii și cadrele didactice chestionate necesită o informare coerentă și complexă vizavi de poluarea mediului. Cadrele didactice pot constitui vectori de râspândire a informațiilor și de creare a atitudinilor responsabile în rândul elevilor.

Chestionarul aplicat urmărește să identifice nivelul de cunoaștere a efectelor poluării asupra mediului înconjurător :

1.Răspunsurile culese la prima întrebare a chestionarului arată că 60% din cei chestionați știu ce înseamnă reciclare selectivă, iar 40% au auzit întâmplător.

2. 60% dintre cei chestionați au suficiente informații pentru a fi consumatori responsabili ai resurselor naturale, în timp ce 20% consideră că nu au suficiente informații în această privință, iar 20% nu sunt informați.

3.Fiind întrebați daca comsumă cu responsabilitate resursele naturale, cei intervievați au răspuns în proporție de 65% afirmativ, 15% negativ, iar 20% nu sunt conștienți de această responsabilitate. Este un semnal de alarmă că cei chestionați au nevoie urgentă de accesare a unor date pertinente și complexe pe acest subiect.

4. Am remarcat faptul ca repondenții consideră in proporșie de 60% că poluarea apelor este din cauza proastei gestionări a autorităților, 15% nu consideră acest lucru, iar 25% nu au informații despre acest subiect.

5. 55% din cei chestionați au răspuns afirmativ că au aruncat resturi menajere pe jos, în timp ce 20% au raspuns negativ, iar 25 % nu știu .

6. Un aspect pozitiv pe care chestionarul l-a scos în evidență este conștientizarea celor chestionați că protejarea mediului este o necesitate – 75% consdiedra acest lucru, iar 25% consideră că este un trend.

7. Marea lor majoritate 80% și-au exprimat dorința de a afla mai multe informații despre poluarea mediului inconjurător prin lecții informative sau activități de conservare. Restul de 20% au menționat că nu știu dacă doresc aceste informații.

8. Un procent semnificativ de 85% susțin că păstrarea mediului inconjurător s-ar face mai bine prin activități practice în aer liber, 15% dintre aceștia consideră că acest lucru s-ar realiza prin teorie, lecții informative.

9. Toți repondenții consideră că aerul din orașul Turnu Măgurele este poluat și că poluarea a ajuns să ne afecteze foarte mult în ultimul timp: 80% consideră că poluarea ne afectează foarte mult, iar 5% sunt de părere cu nu atât de mult, iar 15% nu sunt în cunoștinșă de cauză.

10. Rezultatele chestionării celor intervievați pot scoate la iveală un interes al acestora pentru protejarea mediului și o îngrijorare referitor la poluarea aerului din orașul nostru.

11. 55% consideră că fabricile și mașinile sunt principalii vinovați de distrugerea planetei; elevii și cadrele didactice chestionate consideră în proporție de 40% că neglijența oamenilor ar conduce la distrugerea planetei, 5% din cei chestionați nu au informații despre acest subiect.

12. Un procent destul de mare și anume 75% dintre repondenți au afirmat că lipsa investițiilor de ultimă generație din combinatele chimice afectează mediul înconjurător, iar 25% dintre aceștia nu au nicio părere.

13. Cu privire la închiderea combinatelor pentru protejarea atmosferei, 85% au afirmat că nu aceasta este soluția optimă, iar 15% au răspuns afirmativ.

14. Cei mai mulți dintre repondenți, 90% consideră că oamenii pot schimba aceasta situație, doar 5% afirmă contrariul, iar ceilalți 5% consideră că închiderea combinatelor nu știu dacă este soluția optimă.

15. Referitor la tipurile de poluare , cei chestionați 65% consideră că degajarea de gaze toxice este cel mai periculos tip de poluare , 20% cred că afectarea solului prin pânza freatică este mai des întâlnită, iar 15% cred că poluarea fonică este mai dăunătoare.

16. De remarcat faptul că am obținut la această întrebare 80% răspunsuri afirmative cu privire laîncălzirea planetei, 5% negative și 15% nu sunt siguri de răspuns.

17. Un semnal de alarmă poate fi considerat faptul că 90% dintre intervievați afirmă că în principalele centre industriale din România nivelul poluării este mare și doar 10% nu au nicio părere.

18. Întrebați fiind dacă poluarea este problema numărul unu la nivel planetar s-a răspuns afirmativ în cea mai mare parte adică 80%, iar 10% sunt nesiguri de răspuns și 10% nu au o părere bine formată.

19. În ceea ce privește înscrierea într-un grup de ecologiști, 75% au răspuns categoric nu, 15% nu au fost interesați și 10% fac parte dintr-un alt grup.

20. Cele mai multe păreri cu privire la sfârșitul omenirii cauzat de poluare au fost pozitive -75%, un procent de 15% nu consideră acest lucru, iar 10% nu sunt siguri că poluarea nu va duce la sfarșitul omenirii.

4. CONCLUZII

Din cele prezentate în lucrarea de fața se pot desprinde urmatoarele concluzii:

Pe parcursul derularii activitaților in scopul acestei cercetari am observat o atitudine pozitiva a elevilor pentru protecția mediului inconjurător și că un mediu inconjurător sănătos e un drept important al fiecăruia de care avem mare nevoie și pe care trebuie să il apărăm.

Elevii au ințeles că educația pentru mediu are scopul de a îmbunatații calitatea vieții, ne poate să câștigăm cunoștințe, motivații și valori de care avem nevoie pentru a gospodării eficient resursele pămantului și de a ne asuma răspunderea pentru menținerea calității mediului.

Metodele si procedeele folosite la activitațile desfășurate au reușit să trezească interesul copiilor astfel încat aceștia sa protejeze mediul înconjurător care este o responsabilitate fiecăruia dintre noi.

In primul capitolal lucrarii am definit poluarea,am precizat compoziția aerului atmosferic,sursele de poluare(industria,transporturile,erupțiile vulcanice,furtunile de praf,incendiile naturale,activitațile casnice).

In capitolul al doilea am tratat poluarea in România: poluarea apelor,aerului si a solului si am tratat câteva aspecte despre poluarea in orasul Turnu Magurele.

Elevii au înțeles că ocrotirea mediului înconjurător este vitala pentru dezvoltarea in siguranță a speciei umane.

Elevii sunt mult mai informați cu privire la această tema, cunosc sursele de poluare, impactul poluării asupra mediului înconjurator si măsurile de prevenire și combatere a acesteia.

În cadrul orelor de dirigentie s-au dezbătut teme cu privire la poluarea, solului, apei, aerului în România pentru ca elevii să-și însușească informații despre poluare.

În concluzie, ocrotirea mediului înconjurător este deosebit de importantă deoarece contribuie la echilibrul intregii planete.

.

BIBLIOGRAFIE

[1]Caluianu,S.,(2008).Măsurarea și controlul poluării atmosferei :Editura Matrixrom.

[2]Cosma,I.,Petrescu,O.,Vladescu,L.(1990).Manual chimie cls a IX –a.București:Editura Didactica si Pedagogica.

[3]Moldoveanu.M.A.,(2005).Poluarea aerului cu particule:Editura Matrixrom.

[4]Naomi,K.,(2016).Capitalism vs mediu.București: Editura Vellant.

[5]Pricope,F.,Pricope L.,(2007).Poluarea mediului si conservarea naturii:Editura Rovimed Publishers.

Surse electronice:

www.anpm.ro

www.argumentpress.ro

http://brediceanu 2011.wikispaces.com

http://cartiere.ro/119942_poluarea_solului

dcnews.ro

http://www.ecomagazin.ro/poluarea_atmosferică_ajută_plantele_să_lupte_impotriva_incălzirii_climatice/