Poluarea Mediului cu Produse Petroliere Si Impactul Asupra Sanatati Umane

Poluarea mediului cu produse petroliere și impactul asupra sănătăți umane

Argument 

Introducere 
Capitolul 1. Poluarea apelor cu produse petroliere 
1.1 Surse de poluarea 
1.2 Poluanti 

Capitolul 2 . Poluarea aerului cu produse petroliere 
2.1 Surse de poluare 
2.2 Poluanți 

Capitolul 3 . Poluarea solului cu produse petroliere 
3.1 Surse de poluare 
3.2 Poluanți 

Capitolul 4. Impactul poluării mediului cu produse petroliere asupra sănătății umane 

Capitolul 5. Legislatie (legea mediului)

Concluzii
Bibliografie

Argument b#%l!^+a?b#%l!^+a?
În ultimele decenii factorii antropici de poluare a aerului au început să depășească după amploare pe cei naturali, căpătând un caracter global.

Emisiile în atmosferă a nocivelor dăunătoare nu numai că distrug natura vie, afectează în mod negativ sănătatea umană, dar ele pot modifica însăși proprietățile atmosferei, ce poate duce la consecințe ecologice și climatice nefaste.

Emisiile de agenți de poluare a aerului în rafinării provin, în principal, de la următoarele surse: procese de combustie; instalații tehnologice; facle; parcuri de rezervoare; turnuri de răcire și bazine separatoare cu suprafață deschisă; utilaje dinamice, ștuțuri de probă, ventile, flanșe, conducte; rampe de încărcare – descărcare; mijloace și rețele de transport auto și căi ferate.

Reziduurile solide, nedepozitate corespunzător, care pot polua solul, provin din: impurități solide antrenate în țiței, nămoluri de la epurarea apei uzate și de la tratarea apei brute, reziduuri solide provenite din operațiile de întreținere și curățire, cenușă de la incineratorul de nămoluri etc.

Principalii poluanți ai aerului proveniți din rafinarea petrolului sunt: dioxidul de sulf, oxizii de azot, compușii organici volatili (fenoli, hidrocarburi etc.), acizi, țiței, monoxid de carbon, aldehide, amoniac, pulberi.

Efectele poluanților specifici rafinării petrolului degajați în atmosferă se pot manifesta asupra: omului (deteriorări serioase ale stării de sănătate), vegetației.

Poluarea produsă de industria petrolului și protecția factorilor de mediu (cloroze și necroze, reducerea fotosintezei și a transpirației), apei și solului (creșterea acidității apei, a opacității acesteia, afectarea faunei și florei acvatice, a florei spontane și de cultură etc.), construcțiilor (degradarea accelerată a materialelor de construcție, coroziunea, mătuirea, găurirea metalelor etc.) și instalațiilor (apar probleme la instalațiile electrice datorită corodării contactelor și a cablurilor etc.).

În urma diferitelor acțiuni omenești, inclusiv a activităților desfășurate în industria petrolului se modifică, atât cantitațiv, cât și calitativ, substanțele care pătrund în ape, producându-se poluarea apelor, ceea ce duce la un dezechilibru al mediului ambiant. Substanțele poluante prezente în apele uzate provenite de la diverse tipuri de instalații din rafinării sunt impurificate cu țiței, fracțiuni petroliere, acizi naftenici, fenoli, compuși cu sulf, oxigen, azot, săruri etc. Astfel, deversarea de către rafinării a unor ape uzate cu un conținut mare de poluanți poate afecta apele receptoare, în special prin modificarea pHului, prin consumarea oxigenului dizolvat sau printr-o toxicitate care afectează calitatea apei receptorilor, respectiv flora și fauna acestora.

Produsele petroliere poluante, în special hidrocarburile, prezintă risc de nocivitate, afectând calitatea apelor subterane, care devine improprie utilizării pentru multă vreme (apa potabilă, pentru irigații sau diverse utilizări industriale).

De asemenea, prezintă riscuri pentru sănătatea umană, pentru mediul bio și pentru vegetație, compușii aromatici având un puternic caracter mutagen și cancerigen și, nu în ultimul rând, afectează securitatea mediului, prezentând riscuri de explozie și de incendiu, atunci când produsele petroliere care plutesc pe pânza freatică ajung în subsolul diverselor construcții.

Poluanții din atmosferă variază în funcție de natura lor, concentrație cât și de durata acțiunii lor asupra organismului uman, provocînd astfel consecințe grave.  Specialiștii în medicină și ecologie au stabilit o legătură directă între degradarea mediului și creșterea numărului de persoane care suferă de alergii, astm, cancer și alte boli.

Poluanții principali care acționează negativ asupra oragnismului uman sunt: oxizii de azot, dioxidul de sulf, ozonul troposferic, monoxidul de carbon, aldehida formică, fenolii, pulberile în suspensie (PM10 și 2,5 mkm).

Aldehida formică (CH2O) Rezultă din emisiile directe din activitățile de producere și de utilizare a formaldehidei, și reacții secundare ale hidrocarburilor oxidate rezultate din arderi în surse fixe și mobile. Este emisă în atmosferă de la arderea incompletă a hidrocarburilor.

Principalele surse fiind: transportul auto, centralele termoelectrice, uzinele chimice și de rafinare a petrolului, fabricile de mobilă cât și cele de tutun.

Poluantul se acumulează în zonele intens circulate de către autovehicule, în încăperile în care se fumează, în locurile în care se ard combustibili, în camerele în care mobila este vopsită sau lăcuită cu materiale pe bază de aldehidă formică.

Aldehida formică, în contact cu pielea, provocă diferite forme de dermatite, care se manifestă după sensibilitatea individuală. Provoacă daune a căilor respiratorii (bronhii, plămîni), tumori maligne, mutații și boli cardiovasculare. Sub influența aldehidei formice se pot dezvolta modificări degenerative în ficat, rinichi, inimă și creier. În exces, aldehida formică este cancerigenă. 

În urma diferitelor acțiuni omenești, inclusiv a activităților desfășurate în industria petrolului se modifică, atât cantitativ, cât și calitativ, substanțele care pătrund în ape, producându-se poluarea apelor, ceea ce duce la un dezechilibru al mediului ambiant.

Substanțele poluante prezente în apele uzate provenite de la diverse tipuri de instalații b#%l!^+a?din rafinării sunt impurificate cu țiței, fracțiuni petroliere, acizi naftenici, fenoli, compuși cu sulf, oxigen, azot, săruri etc.

Astfel, deversarea de către rafinării a unor ape uzate cu un conținut mare de poluanți poate afecta apele receptoare, în special prin modificarea pH-ului, prin consumarea oxigenului dizolvat sau printr-o toxicitate care afectează calitatea apei receptorilor, respectiv flora și fauna acestora.

Capitolul 1. Poluarea apelor cu produse petroliere b#%l!^+a?

Surse de poluare a apei

Prin complexitatea proceselor de prelucrare, printr-o activitate în flux continuu și, mai ales, prin capacitățile mari ale instalațiilor, rafinăriile utilizează cantități foarte mari de apă, fapt care conduce la un volum mare de ape uzate.

În majoritatea proceselor, efluenții rezultați au un grad mare de poluare ca urmare a contaminării apei cu gaze, lichide sau solide.

Apele reziduale evacuate dintr-o rafinărie sunt rezultatul însumării apelor uzate provenite din multitudinea de procese de prelucrare primară la care este supus petrolul brut, cât și fracțiunile supuse unor procese de prelucrare secundară în scopul unei valorificări superioare.

Poluarea apei folosite în rafinării depinde de calitatea țițeiului și de modul de prelucrare a acestuia în vederea obținerii unor produse cu anumite caracteristici.

După sursele de proveniență, apele contaminate din rafinării pot fi clasificate astfel: ape tehnologice, ape de răcire, ape meteorice și ape menajere.

Epurarea apelor uzate cuprinde următoarele două mari grupe de operații succesive:

– reținerea și/sau transformarea substanțelor nocive în produși nenocivi;

– prelucrarea substanțelor rezultate din prima operație sub diverse forme (nămoluri, emulsii, spume etc.).

În urma procesului de epurare rezultă produsul petrolier returnat în rafinărie, nămol și apa tratată.

Poluarea cu produse de petroliere a apelor de suprafața și uneori,accidental a eploatarilor subterane, reprezinta în momentul de fata, pentru numeroase tari, o problema deosebit de importanta și în particular,deosebit de dificil de prevenit și remediat.

Intensificarea expolatarilor pentru depistarea de titei,dezvoltarea sistemelor de extractie și prelucrare,transportul și înmagazinarea acestuia, circulatia fluviala a navelor etc. constituie numeroase cauze de poluare petrolifera a apelor de suprafața.

În prezent, acest gen de poluare a devenit ubicuitar, nexistând putine cursuri de apa care să nu fie afectate,iar consecintele acestei poluari sunt durabile și extrem de greu de remediat.

Reziduurile de petrol ajung în bazinele naturale de apa prin multiple moduri și indeosebi prin deversarea de ape reziduale rezultate de la rafinariile de petrol, uzini de cracare și alte instalatii de prelucrare.

Cantitatile de ape reziduale ce se devarsa de la aceste întreprinderi sunt variabile, dar în general foarte mari: de la cantitați maxime de 50.000 m3/ora,pentru rafinariile mari cu sistem de racire cu apa,pana la cantitați minime de 60 m3/ora în cazul rafinariilor mici cu sistem de racire cu aer,unde cantitațile de efluenti sunt reduse la minim.

Cantitatea și compozitia apelor reziduale petrolifere depinde de o serie de factori dintre care care cei mai importanti sunt:

-natura materiei prime prelucrate;

-procesul tehnologic de prelucrare a materiei prime;

-cantitatea și calitatea apei utilizata în procesul de fabricatie.

Natura materiei prime,respectiv compozitia și proprietatile titeiului brut care se prelucreaza în întreprinderi (rafinarii de petrol,fabrici de distilare directa a petrolului sau a produselor distilarii directe etc.) au o mare importanta asupra compozitiei apelor reziduale ce rezulta.

Din acest punct de vedere,importanta deosebita o au titeiurile bogate în sulf,precum și prezenta diversilor corpi straini ca nisip,argila,saruri etc.

Existenta în cantitate mai mare sau mai mica a emulsiilor de titei influenteaza cantitatea și compozitia apelor reziduale.

Influenta procesului tehnologic de prelucrare a petrolului consta în aceea ca,pe masura ce gradul de prelucrare a acestuia este mai complet,si cu cat produsul final este mai pur,cu atat va fi mai mare cantitatea de ape reziduale.

Influenta procesului tehnologic de prelucrare a petrolului consta în aceea ca,pe masura ce gradul de prelucrare a acestuia este mai complet,si cu cat produsul final este mai pur,cu atat va fi mai mare cantitatea de ape reziduale,raportata la unitatea de materie prima prelucrata.

Cantitatea și calitatea apei folosite în procesul tehnologic, respectiv provenienta ei (mare, rauri, ape subterane), influenteaza în mod direct caracterul apelor reziduale rezultate. b#%l!^+a?

Dat fiind diversitatea factorilor enumerati,nu este posibila o caracterizare tip generala,a apelor reziduale provenite din industriile de prelucrare a petrolului,cantitatea și compozitia lor trebuie determinate pentru fiecare caz în parte.

Dupa natura poluarii de baza,apele reziduale provenite din întreprinderi de prelucrare a petrolului,se pot imparti în urmatoarele categorii:

-ape reziduale care contin petrol și derivate petrolifere;

-ape reziduale care contin acid sulfuric și sulfati;

-ape reziduale care contin sulfuri alcaline (sulfuri de sodiu);

-ape reziduale care contin hidrogen sulfurat.

Apele reziduale care contin petrol și produse petrolifere se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati:

1.Temperatura,variabila în functie de condițiile procesului tehnologic.Se constata o b#%l!^+a?oscilatie sezoniera a temperaturii apelor reziduale determinata de temperatura apei utilizate în productie.

2.Oscilatia sezoniera a temperaturii apelor reziduale variaza între 420C în lunile calde și 120C în lunile de iarna, fiind în medie în jur de 200C.

3.Turbiditate,in general crescuta,osciland între 60-200 mg/l suspensii (in medie 100 mg/l).

4.Sedimentul depus în instalatiile de epurare consta din particule de nisip și argila și din substanțe petrolifere grele.Caiera a temperaturii apelor reziduale determinata de temperatura apei utilizate în productie.

2.Oscilatia sezoniera a temperaturii apelor reziduale variaza între 420C în lunile calde și 120C în lunile de iarna, fiind în medie în jur de 200C.

3.Turbiditate,in general crescuta,osciland între 60-200 mg/l suspensii (in medie 100 mg/l).

4.Sedimentul depus în instalatiile de epurare consta din particule de nisip și argila și din substanțe petrolifere grele.Cantitatea de sediment care se depune depinde de o serie de condiții între care cele mai de seama sunt:

-cantitatea suspensiilor din apa folosita în productie;

-natura amenajarii teritoriului întreprinderii de pe care se scurg apele meteorice care,in interiorul retelei de canalizare,se amesteca cu apele de productie.Cantitatea de suspensii sedimentate poate oscila între 20-25 mg/l calculata la reziduul sec. Sedimentul proaspat contine între 60-65% substanțe organice și 35-40% substanțe minerale. Partea organica a sedimentului este supusa descompunerii, degajand H2S.

Substante petrolifere,ce apar sub forma de pelicule de petrol,emulsii de petrol și componenti solubili ai petrolului.

Cantitatea acestor substanțe în apele reziduale depinde în special de procesul tehnologic,de starea aparaturii și conductelor,de exigenta și corectitudinea personalului care deserveste instalatiile. Cantitatea de substanțe petrolifere din apele reziduale este apreciata,in raport de felul alimentarii cu apa a întreprinderii,la 0,5-5 mg/l.

Pelicula de petrol,care pluteste la suprafața,este forma sub care se gaseste,in cea mai mare parte petrolul și produsele petroliere în apele reziduale.

Greutatea specifica a substanțelor petrolifere, care alcatuiesc pelicula,este de obicei apropiata de greutatea specifica a materiilor prime prelucrate.

Peliculele sunt compuse mai ales în fractiuni grele,avand inceputul distilarii în apropierea temperaturii de 2000C.

Emulsiile petrolifere reprezinta o alta forma sub care se poate întâlni petrolul și derivatele sale în apele reziduale ale rafinariilor.

Dupa continutul de apa exista emulsii de apa în petrol sau emulsii de petrol în apa. Se pot întâlni și emulsii care contin particule solide sfaramate marunt,cum ar fi nisipul sau argila, emulsii care poarta denumirea de emulsii trifazice.

Ca urmare a capacității de autopurificare a bazinelor naturale de apa,semnele de poluare cu reziduuri de petrol (pelicula,miros,gust) dispar dupa un anumit timp,limitandu-se astfel influenta nociva a petrolului.In acest proces de dezintegrare a petrolului,alaturi de ceilalti factori fizico-chimici și biologici, germenii microbieni joaca un rol foarte important.

Petrolul ce patrunde în apa unui rau, parcurge un drum lung și complicat , miscâ ndu-se nu numai în sensul curentului,ci și de la suprafața apei catre fundul ei și invers,ceea ce face ca dezintegrarea petrolului,in care rezida procesul de autopurificare,sa se desfasoare în condiții variate.

Aceasta comportare particulara a petrolului , se explica prin urmatoarele proprietati:

-petrolul fiind un amestec de diferite hidrocarburi (lichide,solide și gazoase), majoritatea lor insolubile în apa,nu se raspandeste în mod egal în grosimea,ci se creeaza gramezi;

-hidrocarburile care întra în compozitia petrolului pot fi utilizate de microbi,dar oxidarea lor nu se produce într-un ritm egal.

Asa cum arata unii compusi se oxideaza mai usor,in timp ce altii se oxideaza mai greu.

Aceasta diferenta de oxidare bacteriana a diferitelor fractiuni de petrol,duce la scaderea fractiunilor greu oxidabile.

La patrunderea în apă, petrolul se întinde la suprafața apei în cea mai mare parte, sub forma unei pelicule și numai o parte neânsemnată se dizolvă.Venind în contact cu apa, pelicula de petrol incepe să fie atacata de microbii aerobi care se înmultesc sub pelicula într-un numar imens, petrolul fiind utilizat de microbi numai la limita să de contact cu apa.

Aceasta este prima etapa a inaintarii petrolului pe suprafața apei.

Pentru a evidentia înmulțirea enormă a bacteriilor în zona subiacenta peliculei de petrol, s-au efectuat determnari cantitațive de germeni la diferite nivele de adancime a apei b#%l!^+a?sub peliculă.

Pe masura inaintarii pe suprafața apei,pelicula de petrol se imbogateste din ce în ce mai mult cu microbi,cu protozoare care se inmultesc pe contul acestora din urma.

Din cauza abundentei de microorganisme și pierzând totodata prin evaporare fractiunile mai usoare, pelicula de petrol devine mai grea și se scufunda.

La acest proces contribuie și substanțele în suspensie din apa,care infasurand pelicula o antreneaza prin sedimentare la fund. Aceasta este a doua etapa în circuitul peliculei de petrol: scufundarea și depunerea ei pe fundul raului unde se continua procesul de dezintegrare,dar,de data aceasta în condiții anaerobe.

Pelicula de petrol se scufunda mai ales în apropierea malurilor și în zonele cu curent incetinit, unde se formeaza sub acțiunea vanturilor, numai pojghite de petrol și au loc masive depuneri la fund.

Odata depus la fundul raului , petrolul se dezintegreaza, impurificând apa cu produse solubile de dezintegrare, iar o alta parte de petrol este redusa la suprafața apei odata cu gazele b#%l!^+a?eliminate de pe fundul raului. Fiecare bula de gaz iesita la suprafața apei se sparge formand o pata de petrol.

Diversele pete se contopesc constituind o pelicula de petrol care în parte merge mai departe mai departe cu curentul apei raului, iar în parte este impinsa spre maluri unde se dezintegreaza. Cu cat mai bogate sunt depunerile de petrol pe fundul apei cu atat mai energica este eliminarea de gaze și odata cu acestea,ridicarea petrolului la suprafața apei raului .

Cantitati importante de petrol sunt ridicate la suprafața atunci cand de la fund se ridica bucăți de mal imbibate cu bule de gaz.

La suprafața apei, bulele de gaz din aceste bucăți de mal se sparg treptat, formand alte pete de petrol care conflueaza sub forma de pelicule,iar partile mai grele ale malului iesit la suprafața impreuna cu petrolul ce-l contine,cad sub forma unei ploi murdare inapoi la fund.

Aducerea din nou la suprafața apei a petrolului,unde reincepe oxidarea lui în condiții aerobe,constituie a treia etapa a migratiei petrolului în rau.

Petrolul revenit la suprafața apei, cu o compozitie modificata în parte, este din nou atacat de germenii aerobi și inaintand mai departe în sensul curentului apei, repeta acelasi drum de la suprafața spre fundul raului și inapoi la suprafața, fiind supus unei oxidari bacteriene și unei dezintegrari cand în condiții aerobe (la suprafața apei), cand în condiții anaerobe (la fundul apei).

Pe masura indepartarii de punctul de deversare a petrolului,procentul de petrol initial „primar” din pelicula de petrol care pluteste pe rau va scadea,iar procentul de petrol „secundar” iesit la suprafața apei de la fundul raului,va creste.

Este posibil ca acest petrol secundar să predomine la distante mari de locul de deversare a reziduurilor de petrol.

La o anumita distanta de locul de varsare, pelicula de petrol de la suprafața apei va consta în întregime din petrol secundar,care a trecut odata sau de mai multe ori prin faza de fund.

Impurificarea cu petrol se întinde pe rau în jos pe mari distante și se repartizeaza în zone foarte neregulate,formand pe suprafața,diferite acumulari,iar la fund „baze de petrol” caracteristice,din care petrolul migreaza continuu la suprafața apei și curge în jos.

Oxidarea petrolului prin bacterii în condiții aerobe este cunoscuta;ea este insa studiata și insuficient cunoscuta în condiții anaerobe.

Dezintegrarea petrolului în condiții anaerobe se poate efectua cu ajutorul oxigenului,nitratilor și sulfatilor,fapt care duce la formarea de NO2,N liber și H2S.

In geologie s-a constat ca exista o corelatie între concentratia de H2s,bacilii de desulfurare și cantitatea de petrol din straturile purtatoare de petrol.

Cercetarile bacteriologice au aratat ca în prezenta petrolului, chiar la suprafața apei, bacteriile care reduc nitratii pana la azot gazos și sulfatii pana la H2S, se inmultesc foarte mult (de 5-35 ori).

Astfel s-a constat ca în stratul superficial al unei ape cu pelicula de petrol,numarul bacteriilor de desulfurare este de 1000 ori mai mare,iar a celor de denitrificare de 10 ori mai mare decât într-o apa fara pelicula.

Desfasurarea proceselor ce se insotesc de formarea de H2S pe fundul bazinelor de apa are urmari importante pentru regimul lor biochimic mai ales în condiții de iarna cand stratul de gheata de la suprafața apei impiedica patrunderea în apa a oxigenului din aer.

Procesul de reducere a sulfatilor și de oxidare a hidrocarburilor din petrol,constituie una din posibilitatile de dezintegrare a petrolului în condiții anaerobe.

Pe fundurile de rau unde nu au loc asemenea degajari de gaze, fenomenul de readucere la suprafața a acestor acizi nu mai are loc, acestia acumulandu-se în depozite de fund.

În condiții aerobe, se produce o oxidare completa a petrolului.

Acest proces este insa în stransa legatura cu consumul intens de oxigen.Viteza de oxidare a petrolului în condiții aerobe s-a constatat,experimental ca și în natura, ca variaza în functie de o serie de factori între care cei mai principale sunt: b#%l!^+a?

-suprafața de contact a petrolului cu apa, deoarece oxidarea petrolului prin bacterii este posibila numai în prezenta apei;

-grosimea peliculei de petrol,deoarece ea limiteaza accesul de oxigen necesar pentru oxidarea hidrocarburilor;

-prezenta de azot și fosfor în mediu, într-o cantitate care asigura dezvoltarea bacteriilor petrol-oxidante deoarece aceste elemente necesare pentru dezvoltarea bacteriilor lipsesc din petrol.

Sub acest aspect deversarea reziduurilor petrolifere impreuna cu cele fecalo-menajere poate fi socotita ca favorabila pentru oxidarea petrolului;

-temperatura apei, bacteriile oxidante ale petrolului fiind cele mai active la 300 – 370C desi procesul de oxidare se produce și la 0C dar foarte lent.

Factorii de mai sus care intervin în dezagregarea petrolului sub acțiunea florei bacteriene petroloxidante au fost pusi în evidenta în mod deosebit de concludent de catre.

Poluanti 

Substantele petroliere solide,adica forma distilata a substanțelor petrolifere din apele reziduale și care poate fi pusa în evidenta agitand apa cu un produs petrolifer.Dupa aceasta b#%l!^+a?agitare,apa capata indata miros și gust caracteristic,putandu-se identifica în ea o oarecare cantitate de substanțe organice (substantele petrolifere fiind în general foarte putin solubile în apa).

Caracterul substanțelor petrolifere solubile este determinat de natura materiei prime prelucrate. Între aceste substanțe solubile s-au pus în evidenta acizi inframoleculari, acizi naftenici, fenoli etc.

Apele reziduale care contin acid sulfuric,sulfati,sulfuri alcaline și hidrogen sulfurat,reprezinta asa-numitele ape cu caracter acid. Continutul în acid sulfuric poate să varieze între 2-4 g/l, iar cel de produse petrolifere în jur de 2,5 mg/l.

Apele reziduale alcalino-sulfuroase sunt acelea care contin sulfat de sodiu și alcali liberi pana la aproximativ 1,5 mg/l, poate întâlni și sulfura de sodiu în mari cantitați (pana la 100 g/l).

Apele reziduale care rezulta de la prelucrarea petrolului bogat în sulf,contin cantitați variabile de H2S,in raport pana la 500 mg/l.Continutul de produse petrolifere al acestor ape oscileaza între 2-3 mg/l.

Compusi ai petrolului care se oxideaza:

1. usor: Compusi alifatici sau parafine.

– Hidrocarburile cu lant lung.

– Fractiunile de petrol de greutate medie (de la petrol lampant pana la uleiurile lubrifiante).

– Hidrocarburile cu lant ramificat sau izocompusii.

2. greu: – Compusi aromatici.

– Hidrocarburile cu lant scurt.

– Fractiunile vascoase grele.

Hidrocarburile inferioare de petrol se pot oxida prin oxigenul sulfatilor pana la CO2 și H2O, iar hidrocarburile superioare, începând de la C19H20 se pot transforma în nafteni și polinafteni, care nu mai pot fi utilizati de bacteriile de desulfurare.

În condiții anaerobe de dezintegrare a petrolului deci,fractiunile de petrol cu punct de fierbere scazut se vor micsora treptat , iar acizii naftenici și polinaftenici se vor acumula pe fundul raului ca produse finale ale dezintegrarii. În condițiile unui fund de râu cu degajari de gaze, acesti acizi pot fi oxidati în totalitate.

Capitolul 2 . Poluarea aerului cu produse petroliere 

2.1 Surse de poluare a aerului

Emisiile de agenți de poluare a aerului în rafinării provin, în principal, de la următoarele surse:

-procese de combustie; instalații tehnologice;

-facle;

– parcuri de rezervoare; turnuri de răcire și bazine separatoare cu suprafață deschisă; utilaje dinamice, ștuțuri de probă, ventile, flanșe, conducte; rampe de încărcare descărcare;

-mijloace și rețele de transport auto și căi ferate.

Emisiile de poluanți în atmosferă sunt de două feluri:

– dirijate (evacuate prin coșuri de dispersie sau tubulaturi metalice, guri de ventilație, guri de aerisire, țevi de eșapament etc.);

– difuze (evacuare necontrolabilă înregistrată la manipulări de substanțe și produse cu volatilitate diferită, încărcare – descărcare rezervoare, neetanșeități etc.).

Petromidia, una dintre cele două rafinării ale grupului Rompetrol (Emisii de poluanți de la surse fixe).

În condițiile de funcționare a instalațiilor, emisiile de gaze rezultă din procesele de b#%l!^+a?combustie și procesele tehnologice.

Referitor la procesele de combustie, fiecare cuptor dintr-o instalație tehnologică este o sursă majoră de agenți de poluare care se găsesc în gazele rezultate prin arderea combustibililor (dioxid de carbon, oxid de carbon, oxizi de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili, în principal hidrocarburi, particule solide de diverse dimensiuni).

De asemenea, în rafinării mai au loc și alte procese de combustie dintre care se pot menționa:

-regenerarea catalizatorilor de cracare catalitică,

-producerea sulfului în sobe Claus,

– operațiile periodice de decocsare a serpentinelor cuptoarelor din diferite instalații tehnologice,

-catalizatorilor din alte procese catalitice, incinerarea nămolurilor de la epurarea apelor reziduale, arderea gudroanelor acide.

Teoretic printr-o ardere completa a unui combustibil pur ar rezulta numai bioxid de carbon și apa, substanțe practic lipsite de nocivitati considerabile.

În practica insa nici combustibilii nu sunt puri și nici procesul de ardere nu este complet. Rezulta deci din aceste procese de ardere o cantitate de produsi secundari care intra în compozitia fumului și care sunt emisi în atmosfera.

Cantitatea lor este cu atat mai mare cu cat combustibilul contine mai multe impuritati și arderea este mai putin completa.

De asemenea, prezintă riscuri pentru sănătatea umană, pentru mediul bio organic și pentru vegetație, compușii aromatici având un puternic caracter mutagen și cancerigen și, nu în ultimul rând, afectează securitatea mediului, prezentând riscuri de explozie și de incendiu, atunci când produsele petroliere care plutesc pe pânza freatică ajung în subsolul diverselor construcții.

2.2 Poluanți 

Poluarea aerului relizata de autovehicule prezinta doua mari particularitati: în primul rand eliminarea se face foarte aproape de sol ceea ce duce la realizarea unor concentratii ridicate la inaltimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mica și mare capacitate de difuziune în atmosfera.

În al doilea rand emisiile se fac pe intreaga suprafata a localitatii, diferentele de concentratii depinzand de intensitatea traficului și posibilitatile de ventilatie a strazii.

Ca substanțe care realizeaza poluarea aerului, formate dintr-un numar foarte mare (sute) de substanțe, pe primul rand se situeaza gazele de esapament. Volumul, natura, și concentrația poluanților emisi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului și de conditiile tehnice de functionare. Dintre aceste substanțe poluante sunt demne de amintit particulele în suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compusii organici volatili (benzenul), azbestul, metanul și altele.

Aldehidele – poluanți gazosi- precum cum ar fi acroleina, sunt foarte toxice și iritante pentru om. Surse: rafinariile de petrol. Efecte: iritatii ale mucoasei respiratorii, sufocari, arsuri.

Produsii de petrol reprezinta de asemenea combustibili frecvent folositi în procesele de combustie din sursele stationare. Principalii poluanți emisi în atmosfera sunt oxizii de azot, oxidul de carbon, bioxidul de sulf (dependent de concentrația sulfului în petrol), hidrocarburi – printre care și hidrocarburi policiclice, precum și suspensii continand carbon și cenusa bogata în sulfati, precum și alte substanțe printre care sunt de mentionat seleniul și vanadiul.

În tabelul de mai jos sunt specificate substanțele poluante rezultate în urma unor fractii din procesele de cracare chimica a produselor petroliere:

Efectele poluanților specifici rafinării petrolului degajați în atmosferă se pot manifesta asupra: omului (deteriorări serioase ale stării de sănătate), vegetației.

Poluarea produsă de industria petrolului și protecția factorilor de mediu (cloroze și necroze, reducerea fotosintezei și a transpirației), apei și solului (creșterea acidității apei, a opacității acesteia, afectarea faunei și florei acvatice, a florei spontane și de cultură etc.), construcțiilor (degradarea accelerată a materialelor de construcție, coroziunea, mătuirea, găurirea metalelor etc.) și instalațiilor (apar probleme la instalațiile electrice datorită corodării contactelor și a cablurilor etc.).

Capitolul 3 . Poluarea solului cu produse petroliere 
3.1 Surse de poluare 

Între factorii de mediu, solul are o importanță majoră, fiind un loc de acumulare a elementelor poluante.

În ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul sectorului de explorare și producție a țițeiului, poluarea solului poate avea drept surse conductele ce alimentează parcurile schelelor, la care se pot produce scăpări accidentale de țiței și apă de zăcământ, cum este cazul Schelei Poeni, Sucursala Videle a „Petrom”.

De exemplu, ca urmare a exploatărilor tradiționale ale Schelei de Extracție Boldești – Scăieni, solul a fost poluat cu țiței și apă sărată de zăcământ.

Caracteristica principală a poluării cauzate de rafinării și combinate petrochimice constă din aceea că sursa de poluare este activă, de cele mai multe ori, pe o perioadă scurtă de timp, însă are o intensitate importantă, agentul poluant fiind constituit de regulă din fracții petroliere înguste.

De asemenea, în cele mai multe dintre cazurile de scurgeri accidentale de produse petroliere, suprafața de sol afectată este mult mai mică decât suprafața contaminată a primului acvifer întâlnit de frontul de poluare.

Produsele petroliere fiind nemiscibile cu apa, se adună la suprafața pânzei freatice în straturi ce variază de la câțiva milimetri la zeci de centimetri sau, în anumite zone, chiar la 2-3 metri.

O altă parte din produsele petroliere din sol se amestecă cu apa subterană, făcând-o inutilizabilă pentru consum sau grădinărit.

Stratul de produs poluant se deplasează împreună cu pânza freatică, cu viteze și pe distanțe mari, extinzând aria de poluare.

Un alt pericol este reprezentat de vaporii de produse petroliere, care se pot acumula în subsoluri de imobile, provocând explozii sau axfixieri.

Între cazurile de poluare a solului, majoritatea sunt cauzate de probleme apărute în subsol, adică fisurări ale conductelor sau ale pereților depozitelor de combustibili.

Poluarea solului poate fi :

– directă, datorită depunerilor de reziduuri solide sau semisolide provenite din desfășurarea proceselor tehnologice;

– indirectă, din cauza agenților de poluare emiși în atmosferă, purtați de vânt, care se depun pe sol și sunt spălați de precipitații, infiltrându-se în subteran.

Surse potențiale de poluare directă a solului și a subsolului pot fi parcurile de rezervoare, separatoarele vechi din stațiile de epurare, bazinele de decantare, batalurile de șlamuri și gudroane, rampa C.F. de încărcare și descărcare, conductele subterane, rețele de canalizare etc. b#%l!^+a?

Reziduurile solide, nedepozitate corespunzător, care pot polua solul, provin din :

-impurități solide antrenate în țiței, nămoluri de la epurarea apei uzate și de la tratarea apei brute,

– reziduuri solide provenite din operațiile de întreținere și curățire, cenușă de la incineratorul de nămoluri, cocs de la instalațiile de cocsare sau de la decocsarea cuptoarelor, praf de catalizator.

Rezervoarele de țiței sau de produse petroliere au o suprafață mare de contact cu solul. La corodarea fundurilor rezervoarelor pot apărea scurgeri de produse petroliere.

Scurgerile în cantități mici nu pot fi puse în evidență și ele pot impurifica solul.

La spargerea unui rezervor plin, produsul deversează în incinta parcului în care este situat recipientul.

Produsul deversat este colectat în sistemul de canalizare și recuperat la instalația de epurare a apelor uzate, dar și în sol se poate infiltra o parte din produs, datorită unor fisuri ale canalizării.

Surse de poluare a solului și a apelor subterane.

Între factorii de mediu, solul are o importanță majoră, fiind un loc de acumulare a elementelor poluante.

În ceea ce privește activitatea desfășurată în cadrul sectorului de explorare și producție a țițeiului, poluarea solului poate avea drept surse conductele ce alimentează parcurile schelelor, la care se pot produce scăpări accidentale de țiței și apă de zăcământ, cum este cazul Schelei Poeni, Sucursala Videle a „Petrom”.

De exemplu, ca urmare a exploatărilor tradiționale ale Schelei de Extracție Boldești – Scăieni, solul a fost poluat cu țiței și apă sărată de zăcământ.

Caracteristica principală a poluării cauzate de rafinării și combinate petrochimice constă din aceea că sursa de poluare este activă, de cele mai multe ori, pe o perioadă scurtă de timp, însă are o intensitate importantă, agentul poluant fiind constituit de regulă din fracții petroliere înguste.

De asemenea, în cele mai multe dintre cazurile de scurgeri accidentale de produse petroliere, suprafața de sol afectată este mult mai mică decât suprafața contaminată a primului acvifer întâlnit de frontul de poluare.

Produsele petroliere fiind nemiscibile cu apa, se adună la suprafața pânzei freatice în straturi ce variază de la câțiva milimetri la zeci de centimetri sau, în anumite zone, chiar la 2-3 metri.

O altă parte din produsele petroliere din sol se amestecă cu apa subterană, făcând-o inutilizabilă pentru consum sau grădinărit.

Stratul de produs poluant se deplasează împreună cu pânza freatică, cu viteze și pe distanțe mari, extinzând aria de poluare.

Un alt pericol este reprezentat de vaporii de produse petroliere, care se pot acumula în subsoluri de imobile, provocând explozii sau axfixieri.

Între cazurile de poluare a solului, majoritatea sunt cauzate de probleme apărute în subsol, adică fisurări ale conductelor sau ale pereților depozitelor de combustibili.

Poluarea solului poate fi :

– directă, datorită depunerilor de reziduuri solide sau semisolide provenite din desfășurarea proceselor tehnologice;

– indirectă, din cauza agenților de poluare emiși în atmosferă, purtați de vânt, care se depun pe sol și sunt spălați de precipitații, infiltrându-se în subteran. Surse potențiale de poluare directă a solului și a subsolului pot fi parcurile de rezervoare, separatoarele vechi din stațiile de epurare, bazinele de decantare, batalurile de șlamuri și gudroane, rampa C.F. de încărcare și descărcare, conductele subterane, rețele de canalizare etc.

3.2 Poluanți

Reziduurile solide, nedepozitate corespunzător, care pot polua solul, provin din : impurități solide antrenate în țiței, nămoluri de la epurarea apei uzate și de la tratarea apei brute, reziduuri solide provenite din operațiile de întreținere și curățire, cenușă de la incineratorul de nămoluri, cocs de la instalațiile de cocsare sau de la decocsarea cuptoarelor, praf de catalizator.

Rezervoarele de țiței sau de produse petroliere au o suprafață mare de contact cu solul. La corodarea fundurilor rezervoarelor pot apărea scurgeri de produse petroliere. Scurgerile în cantități mici nu pot fi puse în evidență și ele pot impurifica solul.

La spargerea unui rezervor plin, produsul deversează în incinta parcului în care este situat recipientul. Produsul deversat este colectat în sistemul de canalizare și recuperat la instalația de epurare a apelor uzate, dar și în sol se poate infiltra o parte din produs, datorită unor fisuri ale canalizării.

Produsele petroliere poluante, în special hidrocarburile, prezintă risc de nocivitate, afectând calitatea apelor subterane, care devine improprie utilizării pentru multă vreme (apa potabilă, pentru irigații sau diverse utilizări industriale).

Capitolul 4. Impactul poluării mediului cu produse petroliere asupra sănătății umane 

Acțunea poluarii aerului asupra sănătății populatiei b#%l!^+a?

În cursul unui act respirator, omul în repaus trece prin plamini o cantitate de 500 cm2 de aer, volum care creste mult în cazul efectuarii unui efort fizic, fiind direct proportional cu acest efort.

În 24 ore în mediu omul respira circa 15-25 m3 de aer. Luând comparativ cu consumul de alimente și apa, în timp de 24 ore, omul inhaleaza în medie 15 kg de aer în timp ce consumul de apa nu depaseste de obicei 2,5 kg, iar cel de alimente 1,5 kg. Rezulta din aceste date importanta pentru sănătate a compozitiei aerului atmosferic, la care se adauga și faptul ca bariera pulmonara retine numai în mica masura substanțele patrunse până la nivelul alveolei, odata cu aerul inspirat.

Din punct de vedere al igienei, aerul influenteaza sănătatea atât prin compozitia sa chimica, cât și prin proprietatile sale fizice (temperatura, umiditate, curenti de aer, radiatii, presiune).

În ceea ce priveste compozitia chimica distingem influența exercitata asupra sănătății de variatii în concentrația componentilor normali, cit și actiunea pe care o exercita prezenta în aer a unor compusi straini.

Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar în starea de sănătate a populatiei ca urmare a expunerii la agenti poluanți. Aceste modificari se pot traduce în ordinea gravitatii prin: cresterea mortalitatii, crestrea morbiditatii, aparitia unor simptome sau modificarii fizio-patologice, aparitia unor modificari fiziologice directe si/sau incarcarea organismului cu agentul sau agentii poluanți.

Efectele de lunga durata sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice în urma expunerii prelungite la poluanții atmosferici.

Aceste efecte pot fi rezultatul acumularii poluanților în organism, în situatia poluanților cumulativi (PB, F etc.), până când incarcarea atinge pragul toxic.

Deasemenea modificarile patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme.

Efectele de lunga durata apar dupa intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani.

Manifestarile patologice pot imbraca aspecte specifice poluanților (intoxicatii cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene și teratogene) sau pot fi caracterizate prin aparitia unor îimbolnăviri cu etiologie multipla, în care poluanții sa reprezinte unul dintre agentii etiologici determinanti sau agravanti (boli respiratorii acute și cronice, anemii etc.).

Poluantii iritanti realizeaza efecte iritative asupra mucoasei oculare și indeosebi asupra aparatului respirator.

În aceasta grupa intra pulberile netoxice, precum și o suma de gaze și vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul și substanțele oxidante, clorul, amoniacul etc. Poluarea iritanta constitue cea mai raspindita dintre tipurile de poluare, rezultind în primul rind din procesele de ardere a combustibilului, dar și de celelalte surse de poluari.

Poluantii fibrozanti produc modificari fibroase la nivelul aparatului respirator.

Printre cei mai raspândti sunt bioxidul de siliciu, azbestul, și oxizii de fier, la care se adauga compusii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi în mediul industrial unde determina imbolnaviri specifice care sunt exceptionale în conditii de poluare a aerului.

Totusi poluarea intensa cu pulberi poate duce la modificari fibroase pulmonare.

Poluantii toxici asfixianti sunt cei care impiedica asigurarea cu oxigen a tesuturilor organismului.

Dintre poluanții atmosferici cu efect asfixiant cel mai important este oxidul de carbon, care formeaza cu hemoglobina un compus relativ stabil (carboxihemoglobina) și impiedica astfel oxigenarea singelui și transportul de oxigen catre tesuturi.

În functie de concentrația din aer și timpul de expunere se realizeaza o anumita proportie de carboxihemoglobina depaseste 60% din hemoglobina totala.

Intoxicatia acuta este relativ rara, aparind practic numai în spatii inchise în prezenta unor surse importante de CO (in oncaperi în care sistemele de incatzit functioneaza defectuos, garaje, pasajele subterane pentru autovehicule etc.)

Poluantii alergenici din atmosfera sunt cunoscuti de multa vreme. Indeosebi este cazul poluanților naturali (polen, fungi, insecte) precum și a prafului din casa, responsabili de un numar foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate.

Pe lânga acestea se adauga poluanții proveniti din surse artificiale – în special industriale – care pot emite în atmosfera o suma de alergeni completi sau incompleti.

Pe primul loc din acest punct de vedere, se gaseste industria chimica (industria maselor plastice, industria farmaceutica, fabricile de insecticide etc.).

Sunt semnalate și situatii cu aparitia unor fenomene alergice în masa, ca cel de la New Orleans din 1958 în care alergenul a fost identificat în praful provenit de la deseuri industriale depuse în holde.

Poluanti cancerigeni. Exista foarte dificultati în estimarea rolului poluanților atmosferici ca factori etiologici ai cancerului.

Totusi cresterea frecventei cancerului indeosebi în mediul urban, a impus luarea în considerare și a poluanților atmosferici ca agenti cauzali posibili, cu atât mai mult cu cit în zonele poluate au fost identificate în aer substanțe cert carcinogene.

Putem clasifica substanțele carcinogene prezente în aer în substanțe organice și b#%l!^+a?substanțe anorganice.

Dintre poluanții organici cancerigeni din aer, cei mai raspinditi sunt hidrocarburile policiclice aromatice ca benzopiren, benzontracen, benzofluoranten etc.

Cel mai raspindit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie atât fixe cit și mobile. Ia nastere în timpul arderii, se volatilizeaza la temperatura ridicata și condenseaza rapid pe elementele în suspensie.

Substanta cancerigena este cunoscuta de multa vreme, iar prezenta în aer indica un risc crescut de cancer pulmonar. Mai sunt incriminati ca agenti cancerigeni dibenzacridina, epoxizii, precum și nitrosaminele în aer putind fi prezenti precusorii acestora (nitritii și aminele secundare).

Mai frecvent intilnita în mediul industrial, prezenta lor în aer a fost semnalata și în zonele din apropierea industriilor.

  Efectele agentilor poluanți depind de mai multi factori:

– natura elementelor poluante; unii poluanți sunt mai activi, mai agresivi sau mai nocivi decat altii;

– concentrația în care se gasesc poluanții prezenti în aer; cu cat nivelul concentratiei este mai mare, cu atat influenta lor este mai puternica;

– numarul poluanților prezenti concomitent în aer; în general, cu cat numarul acestor poluanți este mai mare, cu atat influenta lor este mai nociva;

– timpul cat actioneaza; cu cat este mai indelungat, cu atat efectele poluarii sunt mai puternice.

Influenta asupra radiatiilor solare este una din cele mai importante actiuni.

În zonele poluate cu fum și pulberi se produce o reducere importanta a cantitatii de radiatii solare datorita retinerii lor de catre elementele poluante.

În aceasta zona vizibilitatea atmosferica este redusa, iar luminozitatea scazuta. Studiile efectuate în diferite tari arata o reducere a luminozitatii intre 10 și 50%.

Din totalul radiatiilor solare cele mai reduse sunt radiatiile cu lungimea de unda cea mai mica, adica radiatiile ultraviolete care sunt și cele mai active; lipsa lor produce rahitismul și favorizeaza raspandirea infectiilor.

Influenta asupra factorilor climatic a fost observata în zonele poluate. Prin retinerea radiatiilor solare scade și cantitatea de radiatii calorice, ceea ce duce la o incalzire mai redusa a atmosferei și a solului, adica temperatura aerului incalzit direct de soare și indirect de sol scade.

Totodata, diversii poluanți atmosferici constituie nivele de condensare pentru vaporii de apa din aer, crescand nebulozitatea atmosferica, dând nastere la ceata și la cresterea frecventei ploilor în zonele poluate. Cercetari efectuate în diverse localitati au aratat o crestere a zilelor innorate cu pana la 15 – 20%.

Influenta asupra plantelor și animalelor este uneori foarte puternica și constituie un semnal de alarma fata de actiunea nociva a poluanților atmosferici.

Plantele sunt foarte sensibile, în special coniferele, arborii fructiferi, vita de vie și florile (mai ales trandafirii); lichenii, datorita sensibilitatii lor deosebite, dau primele semene de degradare.

Lezarea plantelor este dependenta de natura poluanților și de concentrația lor, dar ele sufera fenomene de distrugere uneori pana la disparitie.

Primele simptome ale intoxicarii cu diferite noxe sunt: lezarea bobocilor, varful și marginea frunzelor. Studiile efectuate în jurul intreprinderilor chimice arata distrugerea plantelor pana la 10 – 15 km distanta.

Animalele din zonele poluate resimt efectele poluarii atmosferice: cele mai afectate sunt aminalele domestice, cele mai sensibile sunt insectele (in special albinele și viermii de matase).

Erbivorele sunt animalele cele mai grav lezate datorita inhalarii de poluanți din aer, dar mai ales ingestiei poluanților o data cu hrana pe care o consuma.

Poluantii cei mai agresivi pentru animale sunt: fluorul, plumbul, arsenal, cadmiu și oxizii de azot și sulf.

Influenta asupra constructiilor și obiectelor a fost pusa în evident în multe dintre localitatile poluate. Cladirile sufera în mod deosebit influenata poluanților sub forma fenomenelor chimice de coroziune care duc la o degradare mult mai rapida decat cea produsa de factorii meteorologici.

Obictele metalice se oxideaza, se corodeaza și se distrug în timp foarte scurt. Acest fenomen apare mai evident la acoperisuri, automobile și la alte obiecte care vin permanent în contact cu poluanții atmosferici.

Vopselele, lacurile, picturile (mai ales cele exterioare), tapetele sunt atacate și degradate vizibil.

Influenta asupra conditiilor de viata reprezinta un alt efect al poluarii atmosferice care creaza discomfort și impiedica desfasurarea unei activitati normale.

Toate acestea se răfrâng în mod direct sau îndirect asupra sănătății umane.

În zonele supuse poluarii se constata imposibilitatea deschiderii ferestrelor și aerisirii incaperilor, uscarii rufelor în curte sau pe balcon, servirii mesei în afara locuintei, plimbarilor în aer liber, jocului copiilor.

Principala cauză o reprezinta industrializarea fara control, prin instalațiile tehnologice și agenții de poluare emiși b#%l