Poluarea Factorilor de Mediu In Bazinul Hidrografic Barcau
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – CONSIDERAȚII GENERALE
1.1. Așezarea geografică și limitele arealului de studiu
1.2. Istoricul cercetărilor efectuate în zona de studio
1.3. Suport teoretic și metodologic
1.3.1. Metodologia și baza de date utilizată în cercetarea solului
1.3.1.1. Organizarea activității în teren, studiul condițiilor naturale
1.3.1.2. Studiul morphologic al solului
1.3.1.3. Delimitarea și caracterizarea unităților de sol
1.3.1.4. Delimitarea și caracterizarea asociațiilor și complexelor de soluri
1.3.1.5. Recoltarea probelor de sol din profil, în așezare natural
1.3.1.6. Analiza parametrilor fizico-chimici ai solului
1.3.1.7. Metode de analiză a parametrilor fizico-chimici ai solului
1.3.1.8. Corelarea datelor prelucrate, interpretarea și concluzionarea rezultatelor
1.3.2. Metodologia și baza de date utilizată în cercetarea aerului
1.3.2.1. Prelevarea și conservarea probelor de aer
1.3.2.2. Analiza parametrilor fizico-chimici ai aerului
1.3.2.3. Metode de analiză a parametrilor fizico-chimici ai aerului
1.3.3. Metodologia și baza de date utilizată în cercetarea apei
1.3.3.1. Prelevarea și conservarea probelor de apă
1.3.3.2. Analiza parametrilor fizico-chimici ai apei
1.3.3.3.Metode de analiză a parametrilor fizico-chimici ai apei
CAPITOLUL II – CADRUL NATURAL AL FORMĂRII SOLURILOR ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC BARCĂU
2.1. Structura geologică și hidrogeologia bazinului hidrografic Barcău
2.1.1. Structura geologică
2.1.2. Hidrogeologia
2.2. Relieful ca factor pedogenetic și evolutiv al solului
2.2.1. Unitățile morfostructurale ale zonei de studio
2.2.2. Caracterele morfologice ale zonei de studio
2.2.2.1. Altitudinea
2.2.2.2. Panta
2.2.2.3. Adâncimea fragmentării reliefului
2.2.2.4. Densitatea fragmentării reliefului
2.2.2.5. Expoziția versanților
2.2.2.6. Procese geomorfologice
2.3. Rețeaua hidrografică
2.4. Clima ca factor pedogenetic și evolutiv al solului
2.4.1. Precipitațiile
2.4.2. Temperatura aerului
2.4.3. Temperatura solului
2.4.4. Vântul
2.5. Vegetația ca factor pedogenetic și evolutiv al solului
2.6. Activitatea antropică și socio-umană
CAPITOLUL III – CARACTERIZAREA SOLURILOR DIN BAZINUL HIDROGRAFIC BARCĂU
3.1. Profile representative de sol din arealul bazinului hidrografic Barcău
3.2. Unități taxonomice de soluri de nivel superior ale bazinului hidrografic Barcău
3.2.1. Clasa Protisoluri
3.2.2. Clasa Cernisoluri
3.2.3. Clasa Cambisoluri
3.2.4. Clasa Luvisoluri
3.2.5. Clasa Pelisoluri
3.2.6. Clasa Hidrisoluri
3.2.6. Clasa Salsodisoluri
3.2.7. Clasa antrisoluri
CAPITOLUL IV – POLUAREA FACTORILOR DE MEDIU APĂ, AER, SOL, ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC BARCĂU
4.1. Exploatarea și prelucrarea țițeiului în Bazinul Hidrografic al râului Barcăului, exploatarea zăcămintelor de cărbune
4.1.1. Exploatarea zăcămintelor de țiței
4.1.2. Prelucrarea țițeiului extras
4.2. Surse de poluare și poluarea atmosferei
4.2.1. Surse de poluare ale atmosferei
4.2.2. Caracterizarea cantitativă și calitativă a principalelor surse de emisii în atmosferă
4.2.3. Aprecierea calității aerului pentru zona de studiu
4.3. Surse de poluare și poluarea apelor de suprafață, stagnante și freatice
4.3.1. Poluarea apelor de suprafață și stagnante
4.3.3.1. Surse de poluare a apelor de suprafață si apelor stagnante
4.3.2. Poluarea apelor freatice
4.4. Surse de poluare și poluarea solului
4.4.1. Surse de poluare a solului
4.4.2. Poluarea solului
4.4.2.1. Poluarea solului cu petrol și reziduuri petroliere
4.4.2.1.1. Modificări fizice, chimice și biologice intervenite în cazul poluărilor cu petrol reziduuri petroliere
4.4.2.2. Poluarea solului ca urmare a exploatării cărbunelui
4.5. Poluări accidentale cu petrol și reziduuri petroliere a solului și apelor de suprafață
4.5.1. Istoricul poluărilor accidentale
4.5.1.1. Poluarea accidentală a râului Barcău din 30.12.1994..60
4.5.1.2. Poluarea accidentală a solului, râului Barcău și afluenților săi, din 14-15 iunie 1997
CAPITOLUL V – REZULTATUL ASPECTELOR DE NECONFORMARE ȘI MĂSURI CARE SE IMPUN PENTRU PROTEJAREA MEDIULUI
5.1. Legislația națională și europeană de referință în domeniul protecției aerului, apei și solului
5.1.1. Legislația națională de referință în domeniul protecției aerului
5.1.2. Legislația europeană de referință în domeniul protecției aerului
5.1.3. Legislația națională de referință în domeniul calității apelor
5.1.4. Legislația europeană de referință în domeniul calității apelor
5.1.5. Legislația națională de referință în domeniul protecției solului
5.1.6. Legislația europeană de referință în domeniul protecției aerului
5.2. Rezultatul aspectelor de neconformare pentru factorul aer, măsuri care se impun pentru protecția aerului
5.3. Rezultatul aspectelor de neconformare pentru factorul apă, măsuri care se impun pentru protecția apei
5.4. Rezultatul aspectelor de neconformare pentru factorul sol, măsuri care se impun pentru protecția solului
5.4.1. Măsuri pentru depoluare și redare în circuitul economic al solurilor afectate de poluare
5.5. Studiul evoluției în timp al unui sol poluat cu petrol și reziduuri petroliere
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE
1.1 AȘEZAREA GEOGRAFICĂ ȘI LIMITELE AREALULUI DE STUDIU
România dispune de trei mari sisteme hidrologice, care au fost delimitate în funcție de poziția geografică și agentul colector principal, în:
Sistemul hidrologic al râurilor estice, colectori fiind râurile Siret și Prut; colector final
Dunărea.
Sistemul hidrologic al râurilor sudice: Olt, Jiu, Argeș, Teleorman, Moliștea, Ialomița,
Călmățui; colector final Dunărea.
Sistemul hidrologic al râurilor vestice, care adună apele din Podișul Transilvaniei și
Munții Apuseni, colector final fiind râul Tisa.
În cadrul sistemului hidrologic vestic, Crișul Repede, Crișul Negru și Crișul Alb, cât și râurile aferente lor, drenează versanții din nord, vest și sud ai Munților Apuseni, o parte a Câmpiei de Vest și din Dealurile de Vest, însumând o suprafață totală de 25537 Km2, din care 14860 Km2 pe teritoriul României și 10677 Km2 pe teritoriul Ungariei. Principalii componenți ai sistemului hidrologic Crișuri se unesc pe teritoriul Ungariei în zona de subsidență a Câmpiei Crișurilor. Bazinul hidrografic al Crișurilor (fig. nr. 1.1) are ca și colector principal râul Tisa și include ca râuri principale: râul Crișul Alb, râul Crișul Negru și râul Crișul Repede. Pe teritoriul Ungariei, Crișul Alb se unește cu Crișul Negru formând Crișul Dublu, ca mai apoi după unirea cu Crișul Repede să formeze Crișul Triplu. Are în componență ca subunități hidrografice principale subbazinele hidrografice: Barcău, Crișul Alb, Crișul Negru, Crișul Triplu, Crișul Dublu, Crișul Repede, Ier, (fig. nr. 1.2). Cuprinde aproximativ 7,3% din lungimea totală a rețelei hidrografice a României, având o densitate de 0,39 Km/Km2.
Fig. nr. 1.1 Bazinul hidrografic tansfrontalier Crișuri
Fig. nr. 1.2 Bazinul hidrografic transfrontalier Crișuri.
Subbazine hidrografice principale
Caracteristicile morfometrice ale sistemului hidrografic Crișuri, sunt prezentate în tabelul nr. 1.1.
Tabel nr.1.1. Caracteristicile morfometrice ale principalelor râuri din sistemul hidrografic Crișuri. (sursa: prelucrare după Atlasul Cadastrului apelor din România și Tikofe Debrecen)
Bazinul hidrografic al râului Barcău este situat în partea nordică a bazinului hidrografic Crișuri, la contactul dintre Munții Plopișului și dealurile Silvaniei (Josan și colab. pg. 9-11). Este situat între 46° 59 și 47º 02 latitudine nordică și 21° 04 și 21º 26 longitudine estică având ca limită nordică, limita dintre bazinul Crișurilor și bazinul Crasnei (fig. nr.1.3). Limita estică este dată de limita de extindere a bazinului râului Someș, în sud de limita bazinului Crișul Repede iar in vest de granița Hajdusamson – Mikeperks – Sarand – Derecske. Râul Barcău drenează o suprafață de 6095 Kmp, având o lungime a cursului de 208,5 Km, din care 134 Km pe teritoriul României și 74,5 Km pe teritoriul Ungariei. Are izvoarele în platoul calcaros de sub localitatea Ponor în apropiere de satul Tusa; străbate depresiunea de eroziune a Nușfalăului și defileul de la Marca, cotește brusc spre nord, ca mai apoi să se îndrepte spre vest și să traverseze frontiera româno–maghiară, unindu-se cu Crișul Repede lângă localitatea Szeghalom (Ungaria). Complexitatea fizico-geografică rezidă din complexitatea unităților geomorfologice străbătute de-a lungul cursului (munți, dealuri, câmpii), de la izvoare (localitatea Ponor) pâna la confluența cu Crișul Repede (localitatea Szeghalom, Ungaria). Pe teritoriul României are ca afluenți: Ierul, Crișul Mic, Bistra, Făncica, Toplița, Comăneasa, Înot, Valea Fânețelor și Fâneața Mare, iar pe teritoriul Ungariei Kallo-brook, Kati-brook și Kutas. Altitudinea este variabilă, între 880 m pe teritoriul român și 80-84m, pe teritoriul maghiar, în apropierea localității Szeghalom.
Cursul râului Barcău, de la izvoare și până la confluența cu Crișul Repede a fost împărțit în cinci sectoare, trei pe teritoriul României și doua pe teritoriul Ungariei.
Pe teritoriul Romaniei au fost delimitate următoarele sectoare:
de la izvoare până la Nușfalău – sectorul montan
de la Nușfalău la Marghita – sectorul deluros
aval de Marghita până la graniță – sectorul de câmpie
Pe teritoriul Ungariei (râul Barcău este parte componentă a sistemului Berettyo-Sebes-Koros), bazinul a fost împărțit în două sectoare mari:
sectorul Kallo-Alsonyirviz
sectorul Berettyo-Sebes Koros
Sectorul montan. Este situat între Chicera Tisa (614,1 m) și Nușfalău, cumpăna apelor este foarte aproape de Barcău și urmărește culmile dealurilor Crasnei prin Dealul Sig (471 m), Dealul Șităului (383,7 m) și Dealul Cicalul Mare (309,3 m). Specific acestui sector este limitarea bazinului aproape în exclusivitate la versantul drept al văii râului.
Sectorul deluros. Este delimitat de localitățile Nușfalău în amonte și Maghita în aval.
Spre vest de localitatea Nușfalău, cumpăna apelor se deplasează spre nord ca urmare a înaintării regresive a unor mici afluenți cu caracter temporar, dependenți de regimul pluviometric (Valea Camărului), avansând prin Dealul Zgomotos (336 m), Dealul Dorian (381,5 m) și Dealul Dumbrăvița. De la Valea Înotului spre vest, cumpăna apelor separă bazinul râului Barcău de Bazinul râului Ier, traversând Câmpia Înaltă a Marghitei până în localitatea Vaida. Asimetria bazinului este accentuată datorită afluenților: Bistra și Valea Fânețelor cu izvoarele în Munții Plopișului, Tria și Dernișoara cu izvoarele în dealurile Dernei sau Valea Sârbi în Dealurile Oradiei.
Sectorul de câmpie. În parte de sud, limita este dată de cumpăna apelor, care separă bazinul hidrografic al Barcăului de bazinul hidrografic al Crișului Repede. Se situează pe culmea netedă a Munților Plopișului, până la Poiana Florilor, având un caracter simetric față de cele două artere hidrografice importante, râul Barcău și râul Crișul Repede, fiind jalonată de Vârful Crețului (755,8 m), Dealul Calului (713,8 m), Vârful Văratec (757 m) și Poiana Florilor (706,4 m). Spre vest de Poiana Florilor, limita dintre cele doua bazine hidrografice se situează la nivelul Dealurilor Oradiei, fiind deplasată prin eroziune regresivă a afluenților râului Barcău, foarte aproape de Crișul Repede, urmând un traseu prin Dealurile Urvindului (333,6 m), Dealul Izvorului (305 m), Dealul Mireșul Mic (292,4 m) si nord de municipiul Oradea. Limita sudică este foarte confuză, fiind situată foarte aproape de Crișul Repede.
Sectoarele Kallo-Alsonyirviz și Berettyo-Sebes Koros. Zona de nord a bazinului hidrografic al Barcăului de pe teritoriul maghiar este relativ plană, în hidrografic al Crișurilor (fig. nr. 1.1) are ca și colector principal râul Tisa și include ca râuri principale: râul Crișul Alb, râul Crișul Negru și râul Crișul Repede. Pe teritoriul Ungariei, Crișul Alb se unește cu Crișul Negru formând Crișul Dublu, ca mai apoi după unirea cu Crișul Repede să formeze Crișul Triplu. Are în componență ca subunități hidrografice principale subbazinele hidrografice: Barcău, Crișul Alb, Crișul Negru, Crișul Triplu, Crișul Dublu, Crișul Repede, Ier, (fig. nr. 1.2). Cuprinde aproximativ 7,3% din lungimea totală a rețelei hidrografice a României, având o densitate de 0,39 Km/Km2.
Fig. nr. 1.1 Bazinul hidrografic tansfrontalier Crișuri
Fig. nr. 1.2 Bazinul hidrografic transfrontalier Crișuri.
Subbazine hidrografice principale
Caracteristicile morfometrice ale sistemului hidrografic Crișuri, sunt prezentate în tabelul nr. 1.1.
Tabel nr.1.1. Caracteristicile morfometrice ale principalelor râuri din sistemul hidrografic Crișuri. (sursa: prelucrare după Atlasul Cadastrului apelor din România și Tikofe Debrecen)
Bazinul hidrografic al râului Barcău este situat în partea nordică a bazinului hidrografic Crișuri, la contactul dintre Munții Plopișului și dealurile Silvaniei (Josan și colab. pg. 9-11). Este situat între 46° 59 și 47º 02 latitudine nordică și 21° 04 și 21º 26 longitudine estică având ca limită nordică, limita dintre bazinul Crișurilor și bazinul Crasnei (fig. nr.1.3). Limita estică este dată de limita de extindere a bazinului râului Someș, în sud de limita bazinului Crișul Repede iar in vest de granița Hajdusamson – Mikeperks – Sarand – Derecske. Râul Barcău drenează o suprafață de 6095 Kmp, având o lungime a cursului de 208,5 Km, din care 134 Km pe teritoriul României și 74,5 Km pe teritoriul Ungariei. Are izvoarele în platoul calcaros de sub localitatea Ponor în apropiere de satul Tusa; străbate depresiunea de eroziune a Nușfalăului și defileul de la Marca, cotește brusc spre nord, ca mai apoi să se îndrepte spre vest și să traverseze frontiera româno–maghiară, unindu-se cu Crișul Repede lângă localitatea Szeghalom (Ungaria). Complexitatea fizico-geografică rezidă din complexitatea unităților geomorfologice străbătute de-a lungul cursului (munți, dealuri, câmpii), de la izvoare (localitatea Ponor) pâna la confluența cu Crișul Repede (localitatea Szeghalom, Ungaria). Pe teritoriul României are ca afluenți: Ierul, Crișul Mic, Bistra, Făncica, Toplița, Comăneasa, Înot, Valea Fânețelor și Fâneața Mare, iar pe teritoriul Ungariei Kallo-brook, Kati-brook și Kutas. Altitudinea este variabilă, între 880 m pe teritoriul român și 80-84m, pe teritoriul maghiar, în apropierea localității Szeghalom.
Cursul râului Barcău, de la izvoare și până la confluența cu Crișul Repede a fost împărțit în cinci sectoare, trei pe teritoriul României și doua pe teritoriul Ungariei.
Pe teritoriul Romaniei au fost delimitate următoarele sectoare:
de la izvoare până la Nușfalău – sectorul montan
de la Nușfalău la Marghita – sectorul deluros
aval de Marghita până la graniță – sectorul de câmpie
Pe teritoriul Ungariei (râul Barcău este parte componentă a sistemului Berettyo-Sebes-Koros), bazinul a fost împărțit în două sectoare mari:
sectorul Kallo-Alsonyirviz
sectorul Berettyo-Sebes Koros
Sectorul montan. Este situat între Chicera Tisa (614,1 m) și Nușfalău, cumpăna apelor este foarte aproape de Barcău și urmărește culmile dealurilor Crasnei prin Dealul Sig (471 m), Dealul Șităului (383,7 m) și Dealul Cicalul Mare (309,3 m). Specific acestui sector este limitarea bazinului aproape în exclusivitate la versantul drept al văii râului.
Sectorul deluros. Este delimitat de localitățile Nușfalău în amonte și Maghita în aval.
Spre vest de localitatea Nușfalău, cumpăna apelor se deplasează spre nord ca urmare a înaintării regresive a unor mici afluenți cu caracter temporar, dependenți de regimul pluviometric (Valea Camărului), avansând prin Dealul Zgomotos (336 m), Dealul Dorian (381,5 m) și Dealul Dumbrăvița. De la Valea Înotului spre vest, cumpăna apelor separă bazinul râului Barcău de Bazinul râului Ier, traversând Câmpia Înaltă a Marghitei până în localitatea Vaida. Asimetria bazinului este accentuată datorită afluenților: Bistra și Valea Fânețelor cu izvoarele în Munții Plopișului, Tria și Dernișoara cu izvoarele în dealurile Dernei sau Valea Sârbi în Dealurile Oradiei.
Sectorul de câmpie. În parte de sud, limita este dată de cumpăna apelor, care separă bazinul hidrografic al Barcăului de bazinul hidrografic al Crișului Repede. Se situează pe culmea netedă a Munților Plopișului, până la Poiana Florilor, având un caracter simetric față de cele două artere hidrografice importante, râul Barcău și râul Crișul Repede, fiind jalonată de Vârful Crețului (755,8 m), Dealul Calului (713,8 m), Vârful Văratec (757 m) și Poiana Florilor (706,4 m). Spre vest de Poiana Florilor, limita dintre cele doua bazine hidrografice se situează la nivelul Dealurilor Oradiei, fiind deplasată prin eroziune regresivă a afluenților râului Barcău, foarte aproape de Crișul Repede, urmând un traseu prin Dealurile Urvindului (333,6 m), Dealul Izvorului (305 m), Dealul Mireșul Mic (292,4 m) si nord de municipiul Oradea. Limita sudică este foarte confuză, fiind situată foarte aproape de Crișul Repede.
Sectoarele Kallo-Alsonyirviz și Berettyo-Sebes Koros. Zona de nord a bazinului hidrografic al Barcăului de pe teritoriul maghiar este relativ plană, în timp ce zona Alsonyirviz este deluroasă cu dealuri care margimesc cursul râului, formând subbazine. Afluenții principali sunt: canalul principal Er, Kallo-brook șiKati-brook. Canalul principal Kallo colectează apele din zona deluroasă Nyirseg iar canalul Kutas apele din zona situată intre Barcău și Crișul Repede (sunt cursuri de apă temporară, cu debite care fluctuează in funcție de regimul pluviometric, înregistrând debite maxime în perioada de primăvară). Cel mai important afluent al Barcăului pe teritoriul maghiar este Ierul care confluează nu departe de frontiera maghiaro-română, la Pocsaj.
Fig. nr. 1.3 Bazinul hidrografic al râului Barcău
1.2. ISTORICUL CERCETĂRILOR EFECTUATE ÎN ZONA DE STUDIU
Cercetări efective efectuate, vizând bazinul hidrografic al Barcăului sunt relativ puține, cele mai vechi studii fiind de natură geologică și geomorfologică. Majoritatea studiilor și cercetărilor efectuate au avut ca obiect de studiu zone din nord-vestul și vestul țării, ca Dealurile de Vest, Câmpia de Vest, Munții Plopișului, Dealurile Silvaniei.
Astfel în anul 1927, Ștefan Mateescu prezintă în lucrările sale Munții Meseșului și Munții Șes. În anul 1934 Vintilă Mihăescu efectuează cercetări care au ca obiectiv de studiu Platforma Someșană, cercetări care vor fi preluate ulterior și integrate în lucrarea ,,Dealurile și câmpiile României” (1966). În anul 1954 M. Paulică efectuează cercetări geologice referitoare la alcătuirea litologică a spațiilor aferente bazinelor externe ale Munților Apuseni, ca mai apoi în 1964 să realizeze prima hartă geologică a zonei iar în 1977 să abordeze evoluția rețelei hidrografice în ansamblu. Delimitarea unităților deluroase vestice față de zona de câmpie, apare ca o controversă în domeniul studiilor geografice, Gr. P. Pop studiază în 1969 criteriile de delimitare, acestea fiind prezentate mai amplu și axate pe baze științifice mai exacte de către Rodica Petrea în 1996.
În seria ,,Județele patriei”, O. I. Berindei si Gr. P. Pop (1972), T. Morariu și V. Sorocovschi (1972), A. Bogdan și M. Călinescu (1976), aduc informații noi în literatura de specialitate privind această zonă.
O serie de lucrări științifice realizate de-a lungul timpului, la nivel regional sau general, au constitut o ,,bază” utilizată în cercetare, amintind astfel lucrările lui M. Parichi (1999) și Rodica Petrea (2001) în domeniul pedogeografiei; V. Ivanovici (1976), N. Anastasiu, D. Grigorescu, C. Gh. Popescu, Mutihac V., (1998) în domeniul geologiei; I. Zăvoianu (1978, 1999), L. Zaharia și I. Pișota (2003) în domeniul hidrologiei; I. Ujvari (1972), Gr. Posea și I. Armaș (1998), M. Ielenicz (2001) în domeniul geografiei fizice.
Un aport important adus, îl au studiile și cercetările efectuate de către: Dan Petrea și Rodica Petrea (1994), Gheorghe Măhăra (1996, 2005), M. Dinu și A. Cioacă (1998), Nicolae Josan și Rodica Petrea (1998), Ribana Linc și Stelian Nistor (2000), I. Blaga (2005), care abordează Munții Plopișului, Dealurile Vestice sau Câmpia de Vest.
Un real interes il reprezintă subiectul unor teze de doctorat care tratează diferite aspecte referitoare la bazinul hidrografic Barcău, astfel: V. Șumălan (2010) studiază în amănunt aspecte legate de morfohidrologia văii Barcăului iar Simona Gabriela Andrișca aspecte legate de calitatea apei în Bazinul hidrografic Barcău (2011). Minodora Borza studiază aspectele privind factorii pedoclimatici, cu privire specială asupra solurilor, din Câmpia de Vest (2012).
Studiul fenomenelor meteorologice care au dus sau pot duce la hazarde si riscuri, a fost efectuat de N. Josan in 1994, N. Josan și colaboratorii în 2004. Studii privind resursele naturale și exploatarea lor in bazinul hidrografic al Barcăului au făcut subiectul unor cercetări, efectuate de: D. Ilieș (1998), C. Filinon (1998), R. Linc si E. Kortik (2008).
Studii privind refacerea solurilor poluate cu petrol, din bazinul hidrografic al Barcăului au fost efectuate de Maria Colibaș (1992) și O. Berchez (2004, 2012).
Lucrări de repunere în circuitul economic a solurilor poluate au fost efectuate în perioada 1991-1993 la cererea Schelei de Petrol Suplacu de Barcău de S.C. IFOR S.A. Oradea, pe o suprafață totală de 342 ha, suprafață afectată de instalațiile petroliere existente până la acea dată, în zona de S-E a structurii Suplacu de Barcău.
Importanță practică majoră o reprezintă experiențele efectuate în perioada 1993-1996 de către Oficiul de Studii Agrochimice și Pedologice Bihor, avînd drept scop ,,cuantificarea influenței unor măsuri de refacere ecologică a terenurilor degradate cu reziduuri petroliere” la Suplacu de Barcău. Studiul a fost efectuat la inițiativa S.C. PETROM S.A. Suplacu de Barcău.
1.3. SUPORT METODOLOGIC ȘI TEORETIC
1.3.1 Metodologia și baza de date utilizată în cercetarea solului
În studiile pedologice, baza elaborării hărților de soluri o constituie hărțile topografice, planurile cadastrale și fotogramele.
Hărțile topografice sunt elemente cheie în cercetarea solului, cele mai indicate fiind cele care prezintă suficiente date de planimetrie și curbe de nivel la echidistanțe stabilite în raport cu scara și energia de relief. Fotogramele sunt utilizate ca materiale suplimentare față de hărțile topografice și planurile cadastrale, asigurând o mai mare eficiență în activitatea de elaborare a hărților pedologice, sub aspect calitativ și cantitativ.
O importanță deosebită se acordă culegerii, prelucrării și sistematizării materialului documentar referitor la zona ce urmează a fi studiată. Astfel, trebuie studiate toate materialele pedologice care se referă la zona de studiu cât și la zonele limitrofe, datele analitice, cât și materiale referitoare la o serie de lucrări cu caracter agro-pedo-ameliorativ efectuate anterior și materialele referitoare la condițiile naturale ale zonei de studiu, referitoare la geologie, litologia rocilor de suprafață, relief, hidrologie, hidrografie, vegetație naturală, climă, modul de utilizare al solului, influența antropică. Pe baza prelucrării și sistematizării materialelor documentare se alcătuiește o sinteză și se stabilesc corelațiile dintre factorii pedogenetici și învelișul de sol, corelații care vor fi completate și verificate, cu datele culese din teren. După activitatea de documentare se întocmește un program de cercetare care conține punctele directoare de lucru , referitoare la:
localizarea geografică a teritoriului de studiu, suprafața de cercetat
obiectivul și scopul lucrării, metodele de lucru, scara hărților
lucrările care se execută în teren (cu caracter general sau special)
desfășurarea studiului pe etape de lucru și cercetare
pregătirea bazei topografice ( harta topografică cu detalii de nivelment, copii sau schițe ale hărților litologice, geomorfologice, hidrologice, ale vegetației, categoriilor de folosință,etc) , instrumentalului și echipamentului de lucru.
1.3.1.1. Organizarea activității în teren, studiul condițiilor naturale
Prima operațiune executată în teren este recunoașterea generală a teritoriului în scopul delimitării spațiale, confruntării situației din teren cu cea rezultată din documentare, identificării principalelor unități fizico-geografice și stabilirea itinerariilor de lucru astfel încât să traverseze toate unitățile principale de relief, litologie și formațiuni vegetale, urmărindu-se corelarea învelișului de sol cu factorii naturali. Odată cu recunoașterea generală a reliefului se consemnează unitățile de relief, categoriile de forme principale de relief, elementele formelor principale de relief, formele de mezorelief respectiv microrelief.
Cercetarea, descrierea, și delimitarea formelor elementare de relief din punct de vedere morfologic și morfogenetic sunt necesare în stabilirea repartiției unităților taxonomice de sol.
In această fază pe lângă datele obținute in etapa de documentare se execută observații amănunțite privind litologia de suprafață, hidrografia și hidrogeologia și vegetația.
Referitor la litologia de suprafață (roca de solificare și roca subiacentă) informațiile se obțin în urma executării profilelor sau din deschiderile naturale sau artificiale (canale, deblee, săpături adânci, alunecări de teren) acordându-se importanță deosebită originii litologice, originii depozitelor și însuțirilor chimice și mineralogice. Datele obținute sunt consemnate în fișa de teren.
Informații suplimentare se obțin direct în teren și în cazul hidrografiei și hidrogeologiei asupra caracterului rețelei hidrografice (permanent, temporar, torențial), frecvenței și duratei inundațiilor, gradul de mineralizare al apei, prezența apei stagnante (natura ei, grad de mineralizare, perioada apariției, extindere, durată). Nivelul hidrostatic se apreciază prin intermediul profilelor pedologice, fântânilor și forajelor (existente). Sunt consemnate date referitoare la:
nivelul hidrostatic față de suprafața terenului
variația în profilul de sol al nivelului hidrostatic
caracterul apei freatice
panta de scurgere
calitatea apei
adâncime critică și subcritică
caracterul stratului acvifer, permanent sau temporar
Observații directe în teren se și asupra vegetației, cu privire la:
zona, subzona, etazul, subetajul de vegetație
tipul de vegetație (ierboasă sau lemnoasă)
asociațiile vegetale sub aspectul compoziției floristice (speciile de plante constitutive)
vegetația de pădure, speciile lemnoase existente în ordinea dominanței: arboret subarboret și stratul ierbos unde este cazul sub aspectul speciilor constitutive
Vegetația de pajiște care se caracterizează prin: categoria de folosință (pajiște sau fâneață), stadiul de înțelenire, asociațiile vegetale sub aspectul compoziției floristice (speciile de plante constitutive), prezența mușchilor sau lichenilor, starea pajiștii, gradul de acoperire cu vegetație.
La vegetația ierboasă pe lângă identificarea speciilor de plante se face și o clasificare pe grupe mari de plante care indică o însușire fizică sau chimică a solului (plante acidofile, halofile, arenicole, hidrofile, mezofile).
1.3.1.2. Studiul morfologic al solului
Constituie activitatea desfășurată în teren cu importanță în stabilirea însușirilor de bază ale solului și în conluzionarea rezultatelor cu privire la geneza, evoluția solului și stabilirea programului de măsuri cu caracter agro-pedo-ameliorativ.
Studiul se face pe o secțiune de control în stratul de sol, adâncimea fiind dată de prezența materialului sau rocii de solificare, purtând denumirea de profil de sol. Stabilirea itinerariilor de lucru și amplasarea profilelor de sol are ca bază harta topografică a zonei, care trebuie să permită acoperirea întregii suprafețe și traversarea tuturor elementelor de peisaj care condiționează formarea, evoluția și eventualele modificări ale solului. Ca itinerarii de lucru se utilizează metoda traverselor paralele (pentru zonele slab fragmentate) și metoda traverselor în circuit (pentru zonele puternic fragmentate). Itinerariile se parcurg pe jos, pentru observarea cât mai amănunțită a caracteristicilor solului și terenului, pe întreaga suprafață de cercetat.
Pe baza observațiilor efectuate în teren, pe harta topografică se marchează locurile unde urmează a fi deschise profilele de sol, principale și secundare. Detaliile de nivelment și planimetrie ale hărților topografice au rol in amplasarea corectă în teren a profilelor de sol, ulterior fiind utilizate în stabilirea arealului pe care îl ocupă o unitate taxonomică. De asemenea trebuie observată și catalogată orice schimbare în ceea ce privește roca, relieful, adâncimea apei freatice, vegetația, categoria de folosință, cunoscându-se faptul că modificarea unuia dintre acești factori , atrage după sine schimbări ale însușirilor fizice și chimice ale solului și implicit schimbarea unității taxonomice de sol. Profilele de control sau de sondaj, se amplasează în teren pe traseul profilelor principale sau secundare, în scopul stabilirii extinderii în teren a unei unități taxonomice de sol..
1.3.1.3. Delimitarea și caracterizarea unităților de sol
Pe lângă studierea corectă și complexă a profilelor de sol efectuată direct în teren, se acordă atenție sporită delimitării în teren și separării pe hărți a arealelor caracterizate prin soluri cu caractere morfogenetice asemănătoare. Unitatea taxonomică de sol se concepe ca unitate omogenă atât în raport cu condițiile de relief, rocă de solificare, apă freatică, climă și vegetație, cât și cu cerințele de protecție și ameliorare.
Neuniformitatea în manifestări a unui factor natural determină schimbarea învelișului de sol, schimbarea constituind baza delimitării arealelor ce corespund diferitelor unități de sol. Primul criteriu de separare a unei unități teritoriale de sol este relieful, care trebuie să fie practic de același fel pe toată suprafața. În multe cazuri varietatea învelișului de sol este mult mai mare decât variația formelor de relief. Pe una și aceeași formă de relief, fără un microrelief clar exprimat, se pot întâlni mai multe unități de sol. În acest caz, precizarea limitelor este mai complicată și este necesară efectuarea unui număr mai mare de profile secundare și de control. Schimbarea covorului vegetal constituie indicator privind schimbarea factorului edafic. Cu cât suprafața de studiu are un aspect mai neuniform, accidentat, cu atât limitele suprafețelor de sol coincid cu schimbările și configurația terenului.
Criteriile următoare de separare a unităților de sol sunt reprezentate prin roca de solificare și apa freatică. Cu cât se înregistrează o variație mai mare în constituția mineralogică și chimică și în structura rocilor de solificare, cu atât numărul unităților de sol este mai mare. Fiecare unitate de sol separată pe hartă este complet caracterizată prin caracteristicile solului sau solurilor în cazul complexelor de soluri, cât și ale terenului (aceste caracteristici rezultă din datele înregistrate în fișele de profil și în caietul de teren). Unitatea de sol, pe lângă tipul și subtipul de sol trebuie să cuprindă toate elementele necesare pentru a încadra solul în sistemul de unități taxonomice de nivel inferior:
gradul de gleizare
gradul de pseudogleizare
gradul de salinizare
gradul de alcalizare
adâncimea și conținutul în carbonați
grosimea solului până la un orizont limitativ
gradul de eroziune
gradul de decopertate
gradul de acoperire al solului sau colmatare
grupa de materiale parentale și clasa de alcătuire a acesteia
textura solului și conținutul în schelet în orizontul A și în profil
natura și intensitatea poluării (dacă este cazul)
Unitatea de sol concepută ca unitate edafică, trebuie să cuprindă și caracteristicile terenului referitoare la : relieful, panta și expoziția, roca subiacentă, caracterul stâncos sau bolovănos, gradul de eroziune, tipul și intensitatea alunecărilor, adâncimea și caracterul apei freatice, inundabilitate, pericol de inmlăștinire.
1.3.1.4. Delimitarea și caracterizarea asociațiilor și complexelor de soluri
Învelișul de sol al marilor unități de relief variază pe de o parte în funcție de condițiile climatice zonale, iar pe de altă parte de modul cum se asociază și de frecvența cum alternează în unitatea respectivă formele de relief, materialul pe care se formează solul și condițiile hidrogeologice. În funcție de condițiile prezentate, solurile pot fi distribuite în asociații de soluri. Asociațiile de soluri constituie principalele unități cartografice de soluri, fiind alcătuite dintr-un sol dominant în care sunt incluse suprafețe mari de soluri între care există o corelație geografică și pot fi reprezentate pe hărți. Asociațiile de soluri sunt reprezentate prin catene și alternanțe de soluri.
Catenele de soluri sunt secvențe de soluri legate între ele genetic și evolutiv, fiind formate pe aceleași materiale parentale, dar în condiții diferite de mezorelief și drenaj.
Alternanțele de soluri sunt alcătuite din soluri neînrudite genetico-evolutiv, formate pe materiale și roci de solificare foarte diferite, în timp ce complexele de soluri constau într-o asociere de soluri formate pe suprafețe mici, care se repetă constant și frevent în funcție de microrelief. În cadrul unui complex de soluri se determină solurile care alcătuiesc complexul , se stabilește raportul cantitativ al acestora, limita și se transpun cât mai exact pe hartă. Denumirea complexului de soluri cuprinde denumirea solurilor care compun complexul, ordinea fiind dată de procentul de extindere în teren al fiecărui tip de sol.
1.3.1.5. Recoltarea probelor de sol din profil, în așezare nemodificată
Recoltarea probelor de sol se efectuează din profilele pedologice reprezentative, pe orizonturi și suborizonturi pedogenetice, profilul pedologic asigurând datorită dimensiunilor accesibilitatea recoltării probelor pe întreaga lui adâncime.
Prelevarea probelor se efectuează pe orizonturi și suborizonturi genetice semnificative, precum și din materialul sau roca de solificare.
În cazul solurilor formate sub pajiști, probele de suprafață se prelevează din orizontul înțelenit, din primii 5-8 cm. ai orizontului A. Se acordă o atenție deosebită solurilor cu profil scurt, formate în zona montană și submontană. La solurile cu orizonturi de tip B neomogene din punct de vedere genetic (orizont Bt cu caractere glosice sau orizont Bt în benzi), este necesară prelevarea de probe din glosele de tip E, respectiv B, și din benzi și interbenzi la orizontul Bt în benzi. Cantitatea de sol prelevată la o probă de sol este de circa 300-400 grame. După recoltare se procedează la marcarea probelor prelevate în pungi, prin etichetare, pe pungă și pe eticheta din interior fiind înscrise datele necesare identificării probei, referitoare la:
-locul și data prelevării probei
-numărul profilului
-numărul probei
-unitatea taxonomică de sol
-orizontul sau suborizontul de sol
-adâncimea de prelevare a probei
Concomitent cu activitatea de recoltare a probelor de sol, în fișele de teren , pentru fiecare profil reprezentativ din care au fost recoltate probe sunt catalogate date referitoare la:
-locul și data deschiderii profilului de sol
-numărul profilului
-unitatea taxonomică de sol determinată
-tipul de vegetație
-unitatea de relief
-unitatea de microrelief
-panta
-expoziția
-materialul sau roca parentală
-gradul de acoperire al solului cu bolovani
-adâncimea apei freatice
-inundabilitatea terenului
-folosința actuală
-eroziunea solului
-existența alunecărilor de teren
– agenți poluatori, surse de poluare și poluanți
-succesiunea de orizonturi
În fișa de profil, fiecare orizont este descris sub aspectul însușirilor morfologice: grosime, culoare, structură, prezența rădăcinilor, prezența neoformațiunilor biogene, consistență, plasticitate, adezivitate, compactitate, fisuri sau crăpături, efervescență, incluziuni, neoformațiuni minerale rezultate din acumulări de: carbonați, săruri ușor solubile, gips, oxizi și hidroxizi, pelicule de argilă .
1.3.1.6. Analiza parametrilor fizico – chimici ai solului
Analiza parametrilor fizico-chimici ai solului constă în efectuarea întregului set de analize fizico-chimice, cu caracter general și special, stabilit în etapa de documentare.
Au fost efectuate următoarele analize fizico-chimice cu caracter general:
analiza granulometrică
densitatea sau masa specifică (D)
densitatea aparentă sau masa volumetrică (Da)
porozitatea totală (Pt)
capacitatea de câmp (CC)
aciditatea actuală sau pH-ul solului
conținutul în carbonat de calciu (CaCO3)
conținutul în humus (H)
azotul total (IN)
indicele de azot
raportul carbon azot (C/N)
conținutul in fosfor mobil
conținutul în potasiu mobil
suma bazelor schimbabile (Sb)
aciditatea totală de schimb (Sh)
gradul de saturație îi baze (V%)
conținutul în aluminiu schimbabil
De menționat este important faptul că setul special de analize a fost efectuat numai în cazul unor soluri cu probleme și în cazul solurilor poluate antropic.
1.3.1.7. Metode de analiză a parametrilor fizico-chimici ai solului
Analiza granulometrică: prin metoda Kacinski, care presupune separarea fracțiunilor prin cernere (> 0,02 mm) sau pipetare (< 0,02 mm), după un tratament prealabil pentru dispersie cu hexametafosfat de potasiu (10%) la probele de sol fără carbonați și cu materie organică sub 5%; cu apă oxigenată (6%) la probele de sol fără carbonați și cu materie organică de peste 5% sau cu acid clorhidric 2N și apoi cu soluție de hidroxid de sodiu 1N la fierbere, în cazul probelor de sol cu carbonați. Rezultatele au fost exprimate in procente față de materialul rămas după pretratament.
Densitatea sau masa specifică (D): prin metoda picnometrului.
Densitatea aparentă masa volumetrică (Da): prin metoda volumetrică, la umiditatea momentană a solului.
Porozitatea totală (Pt): prin calcul; Pt = (1-Da/D)100
Capacitatea de câmp (CC): prin estimare, conform STAS 7184/4-1978
Aciditatea actuală sau pH-ul: potențiometric, cu electrod de sticlă pH-senzitiv, la un raport apă-sol de 1:2,5.
Carbonatul de calciu: prin metoda gaz-volumetrică, metoda Scheibler.
Humusul: prin oxidarea materiei organice a solului cu bicromat de potasiu în mediu de acid sulfuric și dozarea excesului de oxidant cu sare Mohr, metoda Schollenberger. Valoarea obținută experimental reprezintă carbonul organic. Prin inmulțirea valorii carbonului organic cu factorul 1,72 se obține conținutul solului în humus (%).
Azotul total: prin metoda Kjeldahl, prin dezagregare cu acid sulfuric la 350gr.C, în prezența catalizatorilor: sulfat de potasiu și sulfat de cupru.
Indicele de azot: prin calcul, conform formulei: IN = (Humus% x Vah)/100
Raportul carbon azot (C/N): prin raportarea valorii azotului total la valorile carbonului organic total, determinat prin oxidare umedă după metoda Walklei-Black, modificată de Gogoașă.
Fosforul mobil: prin metoda Egner-Riehm-Domingo, prin extracție în soluție de acetat lactat de amoniu la pH=3,75. Dozarea fosforului sa efectuat colorimetric, cu albastru de molibden-clorură stanoasă-acid ascorbic, după metoda Nicolov.
Potasiul mobil: prin extracție după metoda Egner-Riehm-Domingo și dozare prin fotometrie în flacără.
Suma bazelor schimbabile (Sb): extracția cationilor bazici (calciu, potasiu, sodiu, magneziu) a fost efectuată prin metoda Schollenberger-Cernescu. Pentru calciu, potasiu, și sodiu, dozarea s-a efectuat prin fotometrie în flacără iar pentru magneziu prin spectrofotometrie (prin absorbție atomică).
Aciditatea totală de schimb (Sh): prin percolare cu acetet de potasiu, la pH=8,3.
Capacitatea totală de schimb cationic (T): prin însumarea valorii sumei bazelor schimbabile cu valoarea acidității hidrolitice (T=Sh+Ah). Pentru solurile alcalizate se determină prin metoda Bower, prin saturarea solului cu sodiu utilizând soluție 1N de acetat de sodiu la pH=8,2, deplasarea sodiului cu acetat de amoniu și dozarea lui prin fotometrie în flacără.
Gradul de saturație îi baze (V%): prin calcul, pe baza relației V% = (Sb/T) x 100
Conținutul în aluminiu schimbabil: prin percolare cu soluție 1N de acid clorhidric, metoda Coleman.
1.3.1.8. Corelarea datelor prelucrate, interpretarea și concluzionarea rezultatelor
Reprezintă etapa cu cea mai mare importanță in realizarea acestei lucrări, presupunând prelucrarea, interpretarea și cuantificarea datelor obținute prin observație directă în teren (etapa de teren) și a datelor experimentale rezultate în urma efectuării analizelor din etapa de laborator cât și corelarea cu materialul științific selectat în etapa de documentare.
Prelucrarea și interpretarea datelor de laborator a fost efectuată conform normelor și normativelor existente în vigoare (conform Metodologiei elaborării studiilor pedologice, 1987). Reprezentările grafice au fost realizate sub formă de hărți și grafice, utilizând programe specializate ca: Microsoft Excel, Global Mapper, Arc Gis.
Pe baza materialelor documentare și a rezultatelor de laborator, au fost întocmite următoarele tipuri de harți:
harta claselor de soluri
hărți ale tipurilor de soluri
hărți ale subtipurilor de soluri
hărți ale solurilor și zonelor poluate.
Identificarea unităților taxonomice de sol a fost efectuată la nivel de clasă, tip și subtip de sol. S-a utilizat clasificarea actuală a solurilor, existentă în vigoare la noi în țară, elaborată în anul 2000, verificată în 2003 și ulterior în 2012 rezultând ultima variantă, cunoscută sub numele de Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS). Totodată solurile au fost transpuse și în sistemele științifice internaționale, Baza Mondială de Referință pentru Resursele de Sol – World Reference Base for Soil Resource (WBR-SR-1998) și sistemul actual american de clasificare a solurior – USDA-Soil Taxonomy (USDA-ST-1999).
1.3.2. Metodologia și baza de date utilizată în cercetarea aerului
Determinarea parametrilor chimici ai aerului a avut ca obiectiv principal urmărirea calității aerului din zonele poluate, sub următoarele aspecte:
cunoașterea concentrației din aer a poluantului dintr-un anumit areal, cu ajutorul căreia se poate estima dacă concentrația maximă admisă a poluantului a fost depășită sau nu.
emiterea unor planuri și avertizări cu scopul adaptării emisiilor în corelație cu evoluția factorilor de acumulare în atmosferă a substanțelor poluante, sau în vederea utilizării unor norme de protecție în cazul unei avarii.
stabilirea influenței pe care o exercită fiecare sursă de poluare asupra calității aerului dintr-un areal.
stabilirea pericolului de deteriorare a mediului ambiant.
determinarea gradului de poluare a aerului dintr-un anumit areal.
1.3.2.1. Prelevarea și conservarea probelor de aer
Recoltarea probelor de aer a fost efectuată conform STAS 10331-1989. În funcție de natura poluantului și posibilitățile de recoltare au fost utilizate trei metode de prelevare:
prelevarea prin aspirație
prelevarea în flacoane închise
prelevarea prin sedimentare
1.3.2.2. Analiza parametrilor chimici ai aerului
Conform STAS 12574-1987, din cei peste 400 poluanți atmosferici inventariați în normele Ministerului Sănătății, pentru zona de cercetare a fost stabilită efectuarea de analize în scopul identificării calitative și cantitative a următorilor componenți:
dioxidul de sulf (SO2)
hidrogenul sulfurat (H2S)
dioxidul de azot (NO2)
oxigenul (O2)
dioxidul de carbon (CO2)
monoxidul de carbon (CO)
hidrogenul (H2)
hidrocarburi
pulberi totale
metan (CH4)
1.3.2.3. Metode de analiză a parametrilor chimici ai aerului
Pentru identificarea substanțelor impurificatoare din atmosferă sub aspect calitativ și cantitativ, au fost stabilite următoarele metode de analiză:
Conținutul de dioxid de sulf (SO2) – metoda nefelorimetrică
Conținutul în hidrogen sulfurat (H2S) – metoda fotometrică
Conținutul în dioxid de azot (NO2) – prin spectroscopie
Conținutul în oxigen (O2) – metoda constă în fixarea oxigenului din aerul analizat cu ajutorul pirogalolului, urmată de efectuarea diferenței dintre cantitatea inițială de aer analizat și cantitatea rămasă după fixarea oxigenului.
Conținutul în dioxid de carbon (CO2) – metoda interferometrică
Conținutul în monoxid de carbon (CO) – prin spectroscopie
Conținutul în hidrogen (H2) – metoda colorimetrică
Conținutul în hidrocarburi – metoda cromatografică
Conținutul în metan – prin utilizarea analizometrului staționar
Conținutul în pulberi – metoda reflectometrică
1.3.3. Metodologia și baza de date utilizate în cercetarea apei
Cercetarea parametrilor fizico – chimici ai apei a avut ca obiective principale:
determinarea concentrației în poluanți a efluenților reziduali.
determinarea încărcării în poluanți a efluenților reziduali.
obținerea de date privind corecta funcționare a stațiilor de epurare.
verificarea încadrării comcentrațiilor de poluanți în limitele legale impuse de STAS-urile existente în vigoare
1.3.3.1. Prelevarea și conservarea probelor de apă
A fost efectuată conform metodologiei existente în vigoare (SR ISO-) astfel:
prelevarea probelor de apă din râuri și cursuri de apă, conform SR ISO-5667-6
prelevarea probelor din ape stagnante, conform SR ISO-5667-4
prelevarea probelor din fântâni, conform SR ISO 5667-11
prelevarea probelor din apela reziduale, conform SR ISO-10
Astfel au fost recoltate probe de apă medii sau punctuale din următoarele locații:
din apele reziduale înainte de intrare în stația de epurare
din apele reziduale la ieșirea din stația de epurare și deversare în râul Barcău
din râul Barcău, în aval de punctual de deversare
din pârâurile Valea Frumoasă și Porumlaca, în aval de exploatarea petrolieră
pentru apa freatică din doua fântâni considerate etalon, din perimetrul localității Suplacu de Barcău.
pentru apele stagnante din ,,craterele,, situate în zona de sud-est exploatării petroliere
1.3.3.1. Analiza parametrilor fizico-chimici ai apei
Pentru analiza parametrilor fizico-chimici ai apei, a fost ales pentru efectuare următorul set de analize:
mineralizarea totală
reziduul fix
materii totale în suspensii
aciditatea actuală a apei (ph-ul)
duritatea totală a apei
conținutul în calciu al apei
conținutul în magneziu al apei
conținutul în ioni sulfat
conținutul în cloruri al apelor de suprafață
consumul chimic de oxigen (CCOCr, CCOMn)
cantitatea de oxigen dizolvat în apă
concentrația de sulfuri și hidrogen sulfurat
conținutul în azotiți
conținutul în azotați
conținutul în azot amoniacal
conținutul în fosfor
conținutul în produse petroliere
conținutul în compuși fenolici
conținutul în substanțe extractibile în eter de petrol
consumul biochimic de oxigen
analiza microbiologică
1.3.3.3. Metode de analiză a parametrilor fizico-chimici ai apei
Mineralizarea totală: prin calcul, în urma determinării reziduului sec la 105 ºC (prin evaporare), a reziduului fix la 180 °C (prin utilizarea etuvei, la temperatura de ºC) și a reziduului calcinat la 525 °C (prin calcinare în cuptor de calcinare la 525 ºC).
Reziduul fix: prin uscarea la 180 ºC a reziduului sec, urmat de cântarire
Materii totale în suspensii: metoda utilizată constă în separarea particulelor aflate în suspensie prin filtrare, urmată de cântărire.
Aciditatea actuală: metoda potențiometrică.
Duritatea totală a apei: metoda utilizată se bazează pe proprietatea ionilor de calciu și magneziu de a forma chelați cu sarea de sodiu a acidului EDTA.
Conținutul în calciu al apei: prin metoda complexometrică.
Conținutul în magneziu: prin calcul utilizând valorile de complexon III 0,01 M utilizat pentru titarare la determinarea durității totale și a conținutului în calciu al apei.
Conținutul în ioni sulfat: metoda gravimetrică.
Conținutul în cloruri: prin metoda Mohr (argentometrică)
Consumul chimic de oxigen: metoda permanganometrică.
Cantitatea de oxigen dizolvată în apă: matoda Winkler.
Concentrația de sulfuri și hidrogen sulfurat: metoda iodometrică.
Conținutul în azotiți: metoda fotometrică.
Conținutul în azotați: metoda fotometrică.
Conținutul în azot amoniacal: metoda fotometrică.
Conținutul în fosfor: metoda spectofotometrică.
Conținutul în produse petroliere: metoda gravimetrică (SR 7877-1).
Conținutul în compuși fenolici: metoda spectofotometrică (ISO:2003)
Conținutul în substanțe extractibile în eter de petrol: metoda gravimetrică.
Consumul biochimic de oxigen: prin diferență intre cantitatea de oxigen dizolvată în apă în momentul prelevării probei și cantitatea de oxigen determinată la 5 zile de la prelevare ( determinări prin metoda Winkler).
Analiza microbiologică: prin metoda microscopiei
II. CADRUL NATURAL AL FORMĂRII SOLURILOR ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC BARCĂU
2.1. Structura geologică și hidrogeologia bazinului hidrografic al râului Barcău
2.1.1. Structura geologică
Arealul de studiu este parte integrantă a Depresiunii Panonice, fiind situat în partea nord-vestică a acesteia și constituit dintr-un mozaic de roci (Josan și colab., 2004, p. 13-16).
Situat la confluența dintre Blocul Panonic Nordic și Carpații Occidentali, este caracterizat prin puternice fragmentări și lăsări pe verticală, datorate intenselor procese morfogenetice de la începutul erei terțiare, în Badenian, Sarmațian și Panonian. Aceste procese intense au avut ca rezultat final coborârea spațiului hercinic (Blocul Tisa), situat în vestul geosinclinalului carpatic (Șumălan, 2010).Evoluția s-a desfășurat pe un fundament de șisturi cristaline ale blocului Panonic și pe formațiunile cristalino-mezozoice de tip carpatic, peste care s-a așezat miocenul.
De-a lungul timpului, evoluția a fost influențată de mișcările tectonice, particularitățile calitative în paleoclimat, roca, structura și activitatea antropică. Astfel, relieful actual apare ca rezultat al ciclului precontinental și ciclului continental. Particularitățile geologice ale zonei de studiu sunt prezentate în figura nr. 2.1.
Subasamentul cristalin. Este alcătuit din formațiuni vechi și intens metamorfozate (roci metamorfice), reprezentate prin paragnaisuri în alternanță cu micașisturi și mai rar micașisturi (Munții Plopiș, litogrupul Someș – Voievozi, Popești, Cuzap, etc.). Supraiacent complexelor de paragnaisuri, apar complexe alcătuite din șisturi cuarțitice cu biotit, muscovit, granat și turmalin. Complexul micașisturilor al litogrupului Someș este alcătuit din micașisturi cu muscovit și biotit, cu granați, cu turmalin și granați, micașisturi cuarțitice și micașisturi grafitoase.
Depozitele neogene. Ating grosimi de până la 1500m, sunt dispuse transgresiv și discordant peste relieful vechi al fundamentului, fiind reprezentate de: Badenian, Sarmațianul sens strict, Pannonianul sens strict, Pontianul și depozitele cuaternare.
Badenianul. Are grosimi medii de până la 50m, bogat în fosile de moluște, întâlninduse in aforismente și foraje îi partea sudică a bazinului, la Vânatori, Tusa, Proteasa, etc.
Badenianul inferior. Are culoare cenușiu-vineție, este de natură argilo-calcaroasă, in timp ce Badenianul superior este reprezentat printr-un strat bazal de nisipuri și pietrișuri nefolisifere, peste care sunt dispuse îi straturi, nisipuri și gresii calcaroase, de tip Leitha.
Sarmațianul sens strict. Este suprapus Badenianului, ca și o continuitate de sedimente, continuînduse în depunere neântreruptă cu Panonianul sens strict (părțile centrale ale bazinului Șimleu). Apare în forajele de la Suplacu de Barcău, iar la zi, într-un facies calcaros recifal bogat fosilifer, în perimetrul localității Halmășd. În deschiderea pârâului Șipot este prezentă partea superioară a bassarabianului inferior.
Pannonianul sens strict. Ca succesiune în timp cuprinde Bassarabianul superior, Cherosonianul și Meoțianul. Continuitatea între Sarmațian și Panonianul sens strict nu este evidentă pe rama bazinului, în zonele mai îndepărtate această continuitate este evidentă, demonstrată prin datele de foraj și argumentele de ordin stratigrafic și paleontologic. La nivelul Bazinului Șimleu se prezintă ca argilos, argilo-calcaros, argilo-calcaro-lutos și grezos. Argilele calcaroase prezintă în componență fosile de congerii și origoceras.
Pe teritoriul localității Suplacu de Barcău, Pannonianul este dispus discordant peste Sarmațian (fapt evidențiat in urma efectuării forajelor, la schela petrolieră). Partea bazală a Pannonianului este psamitică, în timp ce complexul mediu este alcătuit din argile calcaroase (roci protectoare pentru hidrocarburi), care în timp pierzându-și calitatea protectoare, permit ieșirea fracțiunilor ușoare din zăcămintele de petrol. Partea superioară aflorlorează, este nisipos în bază, iar deasupra are nisip cu granulație mare, cărbuni și pietrișuri. În aceste zone, argilele calcaroase pannoniene de la suprafață, datorită datorită gazelor și apei infiltrată pe liniile de maximă rezistență, generează ,, vulcani noroioși.”
Ponțianul. În arealul delimitat de localitățile Derna, Tătăruș, Suplacu de Barcău precum și la Ip, Zăuan, Cosniciu, ponțianul aflorează, fiind dispus în continuitate de sedimentare peste Panonianul sens strict. Este alcătuit din depozite de argile, argile calcaroase și nisipuri (mai puțin pietrișuri), având grosimi medii de aproximativ 300m, prezentând la acest nivel nisipuri bituminoase și intercalații de lignit. Peste formațiunile prezentate se întâlnesc depozitele cuaternare de pietrișuri, cu grosimi variabile între 16 și 204m. La nivelul acestor depozite au fost puse în evidență resturi de animale vilafranchiene.
Pleistocenul. Se evidențiază prin depozite de origine fluviatilă și piemonturi Pleistocene.
Holocenul. Este reprezentat de depozite aluviale, terase și conuri de dejecție.
Lucrările de cartare a teraselor (N. Mihăilă, 1969, N. Josan, 1970) și cercetările hidrogeologice au scos in evidență existența în stânga râului Barcău a 4 terase, două terase inferioare (T1 și T2) și a două terase superioare (T3 și T4). În componența materialului de terasă intră pietrișuri variate ca granulometrie, nisipuri grosiere și bolovăniș rulat. Depozitele argiloase loessoide au grosimi reduse în lunca Barcăului, fiind mai puternic dezvoltate datorită materialului de șiroire depus de pe versanți, la contactul cu dealurile panoniene-ponțiene.
Porțiunea maghiară a Bazinului Hidrografic al Barcăului se suprapune peste suprafața joasă din Alfold, care este limitată de linia de mijloc a depresiunii în nord, in vest de zona dislocată Rakos-Gerje iar în est, de Erdelyi-Kozephegyseg. Centrul câmpiei de subsidență este ocupat de zona Kiss-Sarret și Nagy-Sarret prezentând o grosime a straturilor cuaternare de 800-820m. Stratul de mijloc din Pleistocen se poate identifica ușor fiind rezultat din depunerile aluviunilor din Cuaternar. Straturile de la Sarret au o grosime de circa 300-350m, fiind alcătuite din argile aluvionare și mici cantități de nisip. Sedimentele zonei aparțin sedimentelor fluviatile (aluviuni, nisipuri, mâluri, argile, caracteristice luncilor râurilor), sedimente eoliene (nisip de natură eoliană și loess) și sedimente de facies chimic (limonit, calcare, argile sodice, mâluri calcosodice).
Fig. nr. 2.1 Bazinul Hidrografic al râului Barcău. Formațiuni geologice.
2.1.2. Hidrogeologia
Stratul acvifer freatic, cu cele două caracteristici de bază ale sale, adâncimea la care se află și gradul de mineralizare, prezintă importanță în formarea și evoluția solurilor din Bazinul hidrografic al Barcăului.
Se cunoaște faptul că apele freatice nemineralizate sau slab mineralizate aflate la mică adâncime provoacă procese intense de gleizare, înmlăștinire sau turbificare, în timp ce apele freatice mineralizate determină pe lângă aceste procese și salinizarea solului. Dacă nivelul freatic se află sub o anumită adâncime, efectul se reduce la umezirea freatică a părții inferioare a solurilor, sau chiar la condiții de solificare fără influență freatică.
În Bazinul hidrografic al Barcăului, din punct de vedere hidrogeologic se remarcă următoarele structuri: Câmpia de dune, Culoarul Ierului, Cămpia Înaltă Diosig – Tășnad și Lunca Barcăului.
Câmpia de dune. Este situată in Câmpia Înaltă a Nirului, limita arealului ocupat fiind în localitățile Voievozi – Valea lui Mihai, Pișcolț, continuîndu-se cu o zonă de tranziție care face legătura cu culoarul Ierului. Aspectul general este vălurit datorat dunelor de nisip de natură eoliană, depuse pe un strat de argile impermeabile. Apa freatică se găsește la adâncimi cuprinse între 5 și 10m in zonele cu dune, putând ajunge la adâncimi critice de 0 – 4m pe terenurile situate între dune, având debite cuprinse între 0,2 – 0,6 l/s. Scurgerea are loc prin nisipuri fine și mijlocii, situate sub stratul impermeabil de argilă.
Culoarul Ierului. Este situat în continuarea Câmpiei de dune cu care se învecinează în partea de NV, are orientare NE – SV, iar în partea de SE se continuă cu Câmpia Înaltă Diosig – Tășad. Se caracterizează altitudine scăzută, pantă redusă, dicontinuitate a stratului acvifer, litologie uniformă a stratelor freatice (nisipuri fine și medii, nisipuri argiloase, uneori pietrișuri), adâncime medie de 1 – 5m.
Câmpia Înaltă Diosig – Tășnad. Este situată între culoarul Ierului, cu care se învecinează în NV și Lunca Barcăului (la sud), având altitudini cuprinse între 180 și 200m. Formarea și evoluția solurilor nu este influențată de apa freatică întrucât aceasta este situată la adâncimi mai mari de 40m. Forajele au pus în evidență complexe de argile cu intercalații nisipoase.
Lunca Barcăului. Prezintă un aspect general de câmpie joasă, fiind străbătută de la est spre vest de râul Barcău. Are ca limită nordică culoarul Ierului; în SV, NE si SE limita este dată de limita de contact cu Câmpia Înaltă Diosig – Tășnad și piemontul Oradiei. Straturile acvifere sunt constituite din pietrișuri și nisipuri cu granulometrie variabilă, uneori sunt prezente complexe de prafuri cu textură argilo – nisipoasă. Adâncimea la care se găsește apa, este variabilă, cuprinsă între 0 și 2m în zonele joase din apropierea râului (unde determină manifestarea în profil a proceselor de gleizare cu diferite grade de intensitate, în funcție de adâncimea la care este cantonată, determinând astfel modificări de natură fizică și chimică a proprietăților solului.), putându-se situa și la adâncimi mai mari de 5m in zonele înalte ale luncii, astfel neinfluențând caracteristicile fizico – chimice ale solului.
Pe teritoriul maghiar, în partea de sud a bazinului, apare la adâncimi cuprinse între 0 și 2m, cu o adâncime medie de 1 – 2m. In zona Nyirseg adâncimea medie este de 3–5m, cu o scurgere generală de la est spre valea râului Tisa.
Ca surse de apă potabilă se utilizează acviferele Pleistocenului, în timp ce acviferele aparținătoare Pliocenului sunt exploatate ca ape termale.
2.2. Relieful ca factor pedogenetic și evolutiv al solului
Relieful reprezintă în solificare spațiul natural în cadrul căruia se manifestă formarea și evoluția solului. Acțiunea directă a reliefului în procesul de pedogeneză și evoluție se manifestă prin: altitudine, panta versanților, energie, densitatea fragmentării, expoziția versanților si procesele geomorfologice.
In mod indirect, relieful condiționează pedogeneza și evoluția prin tipurile de unități morfostructurale (munți, dealuri, piemonturi, câmpii), care exercită o influență directă asupra celorlalți factori geneto-evolutivi. Existența în cadrul zonei de studiu a mai multor tipuri de unități morfostructurale, determină ca procesele de formare și evoluție a solurilor să fie diferențiate, fiind în strânsă corelație cu ceilalți factori condiționați de unitatea de relief.
2.2..1. Unitățile morfostructurale ale zonei de studiu
Bazinul hidrografic al Barcăului, este unitate a Câmpiei Tisei, ocupând zona de contact morfologic între Câmpia Tisei și Platforma Sălăjană, respectiv dealurile vestice (compartimentul nordic al Câmpiei Crișurilor), (Josan și colab. 2004, pg. 19-26). Relieful este diversificat, de la relief montan până la câmpie joasă, prezentând o scădere altitudinală de la est spre vest (fig. nr. 2.2).
Munții Plopișului. Ocupă partea de sud est a bazinului, prezentându-se din punct de vedere geologic sub forma unui horst cristalin, delimitat de linii de falii, înconjurat de regiuni deluroase, alcătuite din formațiuni sedimentare neconsolidate ( Pop. G. 2000, p. 186). Altitudinea maximă este de 917m, (Vârful Măgura Mare) și scade spre est (Vârful Ponor-851,8m, Vârful Osoiu 777m, Poiana Florilor 706m), atingând în defileul de la Marca altitudinea minimă de 164,1m. Rețeaua hidrografică este densă, interfluviile sunt largi, cu aspect în general neted, dar și cu pante accentuate și văi adânci, așezările omenești fiind de tip răsfirat (Marca, Făget, Fufez, etc).
Existența unei vegetații predominant lemnoase a dus la stabilizarea intr-o oarecare măsură a solului, procesele de eroziune de suprafață se manifestându-se în zonă cu intensitate diferită, în funcție de pantă.
Dealurile Dernei. Ocupă suprafața situată intre Munții Plopișului și Valea Barcăului. În partea de vest se învecinează cu Dealurile Oradiei (fiind separate de acestea de Depresiunea Gepișului), de care sunt despărțite de Depresiunea Brusturi, la est cu Depresiunea Popești și Depresiunea Bistrei, la nord Culoarul Barcăului iar la sud cu Munții Plopișului.
Relieful se caracterizează prin interfluvii prelungi, aproape paralele între ele, cu orientare sud-estică sau nord-vestică, rețeaua hidrografică este densă, principalele râuri fiind: Derna, Săliștea, Tria, Bistra și Borumblaca. Văile se caracterizează prin pante de scurgere foarte reduse (relief aproape plan), fapt care determină manifestarea fenomenului de inmlăștinire și evoluția unor soluri spre hidromorfism. Prezența de soluri hidromorfe se datorează și apei freatice, care in unele zone se află la adâncime critică. Luncile râurilor sunt largi prezentând un grad ridicat de inundabilitate.
Depresiunea Bistrei. Este rezultatul acțiunii îndelungate a râului Bistra și a afluenților săi: Czap, Budoi, Varviz, având ca și caracteristică principală asimetria, datorată permanentei deplasări a râului Bistra spre dreapta. Este mărginită la est și nord de culoarul râului Barcău, în sud Munții Plopișului iar la vest Dealurile Dernei. Luncile râurilor afluente sunt joase, prezentând diferite grade de inundabilitate și înmlăștinire, fapt ce a determinat formarea de soluri hidromorfe.
Piemontul Plopișului. Se învecinează la vest cu Munții Plopișului, în sud și sud-est se continuă cu Piemontul Șimleului, în est cu Piemontul Bănișorului și Depresiunea Simleului, la nord cu Depresiunea Plopișului, care se continuă cu Dealurile Crasnei. Se prezintă sub forma unei deschideri largi de 20km, având o altitudine medie cuprinsă între 200 și 350m. Culmile sunt prelungi, ușor înclinate spre valea Barcăului. Rețeaua hidrografică este alcătuită dintr-o serie de afluenți ai părții stângi a Barcăului: Valea Mare, Iaz, Josani, Cerișa. Văile sunt largi cu pante reduse, mai ales in sectoarele mijlocii și inferioare. Aflate în continuarea Piemontului Plopișului, Dealurile Bănișorului se înscriu în nivelul general al dealurilor zonei (Dealul Nou-376,5m, Dealul Ciceul Mare-309m).
Dealurile Camărului. Sunt mărginite în est de Valea Ipului iar în vest de Valea Înotului, constituind sectorul cu cea mai mare întindere din partea dreaptă a Barcăului. Rețeaua hidrografică cuprinde afluenți de dreapta ai Barcăului, Camărul, Văratecul, Dijirul și Înotul, interfluviile sunt largi, cu orientare SV–NE pentru interfluviile principale și orientare aproximativ perpendiculară pe orientarea principală pentru interfluviile secundare. În bazinul Camărului predomină marnele și argilele ponțiene, fragmentarea reliefului este redusă iar pantele sub 12 grade. În bazinele râurilor Văratec, Dijir și Înot, fragmentarea reliefului este mai accentuată, versanții au pante de peste 15 grade, manifestânduse procesul de eroziune de suprafață și alunecările de teren. Eroziunea de suprafață este accentuată pe versanții limitrofi văii Barcăului (Boianu Mare, Păgaia, Corboaia, Almașu Mare), erodosolurile ocupând suprafețe însemnate. Luncile râurilor sunt largi și joase, cu drenaj slab, prezentând exces de umiditate freatic sau pluvial, procesul pedogenetic fiind orientat în direcția gleizării și pseudogleizării.
Dealurile Oradiei. Sunt mărginite în est de Depresiunea Brusturi, în vest de Câmpia Bihariei iar la nord de culoarul Barcăului ( Pop. G. 2005, p. 76). Sunt separate de Dealurile Dernei de către Valea Fânețelor (Gepișului), care se prezintă ca un culoar larg, situat între valea Crișului Repede și valea Barcăului. Lunca Gepișului este largă, ușor asimetrică, frecvent inundabilă cu multe zone mlăștinoase, solurile prezentând caractere intense de gleizare și pseudogleizare. Datorită pericolului ridicat de inundabilitate așezările omenești sunt dispuse pe glacisul de la contactul versanților sau a frunții teraselor cu lunca sau cu podurile teraselor inferioare (Brusturi, Păulești, Spinuș, etc.). Dealurile Oradiei prezintă o altitudine medie de circa 300m (Dealul Demen-304m, Dealul la Grindă-289m, Dealul Mireșul Mic-293m). Rețeaua hidrografică este alcătuită din Valea Fânețelor, râul Almaș si Fertișag, care au înaintat regresiv, înpingând cumpăna apelor dintre Bazinul Barcăului și cel al Crișului Repede foarte aproape de nivelul Barcăului. Fragmentarea reliefului are valori ridicate (2,5-3Km/Kmp), pantele fiind accentuate mai ales în partea superioară a versanților (cca. 20 grade), procesul de eroziune de suprafață este intens, pedogeneza fiind orientată în direcția formării de erodosoluri.
Valea Barcăului. Este situată între Munții Plopișului și Dealurile Sălăjene, prezentând două sectoare, separate de defileul de la Marca, unul amonte (Depresiunea Nușfalăului) și altul aval, cu aspect de golf larg deschis spre Câmpia Crișurilor. Primul sector se caracterizează prin asimetrie accentuată datorită permanentei deplasări spre nord a Barcăului, versantul drept al văii prezentând trăsăturile unei creste semicirculare, cu o înălțime medie între 100 și 130m, fragmentată de afluenții Valea Minei si Ip. Înaintarea regresivă a afluenților Crasnei și alunecările de teren au dus la formarea unor largi înșeuări pe interfluviul dintre Barcău și Crasna. Versantul stâng al văii Barcăului este prelung, conservând fragmente ale terasei. În cadrul luncii Barcăului râul are o poziție mediană, panta longitudinală fiind redusă a favorizat formarea de meandre si o slabă dezvoltare a albiei minore. Valorile reduse ale pantei, sinuozitatea ridicată a râului și slaba dezvoltare a albiei minore fac ca lunca Barcăului să prezinte un grad ridicat de inundabilitate. Nivelul freatic este foarte aproape de suprafața terenului, farvorizând manifestarea proceselor de gleizare și evoluția solurilor spre hidromorfism.
Câmpia înaltă a Marghitei. Este situată la vest de Valea Înotului, intre râul Barcău și râul Ier. Caracteristica de bază a reliefului câmpiei Marghitei este prezența glacisurilor dispuse pe patru nivele racordabile cu terasele râurilor Barcău și Ier. Pantele sunt în general reduse, valori mai mari se inregistresză pe versanții văilor care fragmentează câmpia (Eger, Făncica, Olosig). Văile afluenților Făncica și Olosig sunt largi, cu lunci bine dezvoltate, cu apă freatică aflată la adâncime critică și prezentând un grad ridicat de inundabilitate. Energia reliefului este redusă (sub 60m), fapt care determină prezența redusă a torenților, ravenelor și alunecărilor de teren.
Câmpia Ierului. Este situată în partea de nord-est a bazinului hidrografic, având altitudini cuprinse între 100 și 125m. Procesele intense de colmatare au determinat formarea unei stratificații inegale si variate, rezultatul fiind formarea unui microrelief neuniform, influențând astfel morfologia rețelei hidrografice.
Câmpia Barcău – Crișuri. Situată pe teritoriul maghiar, se constituie ca cea mai joasă regiune din arealul de studiu (altitudinea oscilează între 80 și 140m), ocupând zona de subsidență de-a lungul Barcăului și Crișului Repede. Are în componență două compartimente compartimentul Barcău aflat în nordul unității geografice și compartimentul Crișuri. Compartimentul Barcău prezintă trei subcompartimente, Nagy – Sarret, Berettyo – Kallo și Ermellek iar compartimentul Crișul două subcompartimente, Bihari – Sik și Câmpia Kis – Sarret.
Fig. nr.2.2. Bazinul hidrografic Barcău.Unitățile de relief.
2.2.2. Caracterele morfometrice ale Bazinului hidrografic al Barcăului
Analiza morfometrică a zonei de studiu oferă indicii asupra potențialului energetic al reliefului, în funcție de care se stabilește tipul și intensitatea proceselor actuale (Josan, 2004). S-a luat în considerare: altitudinea, panta, adâncimea fragmentării reliefului, densitatea fragmentării, expoziția versanților și procesele geomorfologice
.
2.2.2.1 Altitudinea
Altitudinea influențează in mod indirect procesul de formare și evoluție al solurilor, prin acțiunea pe care o exercită asupra fenomenelor hidrologice, determinând etajarea factorilor meteo-climatici, etajarea vegetației și implicit diferențierea in procesul de pedogeneză a mai multor tipuri de soluri (etajarea solurilor).
În urma analizei hărții hipsometrice a Bazinului hidrografic al Barcăului (fig. nr. 2.3), este pus în evidență faptul că altitudinea oscilează de la 80-84m în zona de câmpie din Ungaria, în apropierea punctului de confluență a Barcăului cu Crișul Repede, la 880m în Munții Plopișului. Histograma reliefului realizată în funcție de treptele hipsometrice arată o asimetrie evidentă, astfel:
treapta altitudinală < 200m, ocupă cea mai mare parte a bazinului, circa 83,7%, fiind reprezentată de sectorul de câmpie, Culoarul Barcăului și Dealurile Marghitei.
treapta altitudinală 200-400m, are o pondere de 13,34%, corespunde celorlalte unități deluroase, marcând trecerea spre sectorul montan, fapt puternic evident in partea sudică a arealului studiat.
treapta hipsometrică 400-600m, prezintă o pondere de circa 1,57%, in cadrul bazinului.
treapta hipsometrică 600-800m, are ponderea in cadrul bazinului de 1,27%.
treapta altitudinală mai mare de 800m, este dată de altitudinile ridicate, având o pondere de numai 0,12%.
Ponderea intervalelor hipsometrice din principalele unități de relief este prezentată in tab. nr. 2.1.
Tabel nr.2.1. Treptele altimetrice, untățile de relief și suprafețele ocupate de acestea în bazinul hidrografic al Barcăului
Fig. nr. 2.3 Bazinul Hidrografic al râului Barcău. Harta hipsometrică.
2.2.2.2. Panta
Reprezintă unul din principalii factori care condiționează formarea și evoluția solului prin rolul exercitat în mod direct sau indirect asupra unor procese definitorii care influențează pedogeneza, ca: bioacumularea, pseudogleizarea, eroziunea de suprafață.
Sectorul montan (Josan și colab. 2004, p. 18) al bazinului Hidrografic Barcău ( Munții Plopișului), se caracterizează prin pante accentuate cu înclinări ale versanților mai mari de 25 grade, dar și prin prezența de pante sub 10, caracteristice interfluviilor largi. Pantele ridicate favorizează procesul de eroziune, împiedicând bioacumularea, in zonă formându-se soluri cu profil scurt și orizont A erodat; intensitatea acesteia fiind condiționată de mărimea pantei, cantitatea de precipitații si caracterul acestora. Prezența unor pante cu înclinații sub 7 în interfluvii, corelate cu existența în profilul de sol a unul orizont B, a dus la manifestarea procesului de pseudogleizare cu formarea de stagnosoluri si a altor subtipuri de soluri care prezintă proprietăți stagnice.
Sectorul deluros (versantul drept al râului Barcău, de la izvoare până la confluența cu Valea Înotului și versantul drept al Văilor Bistra, Tria, Fânețelor), prezintă pante cu înclinări care au valori între 10 și 20 grade, în cadrul aceluiaș versant valorile pantei pot fi diferite, cu înclinări de peste 15 grade în sectorul superior și sub 10 grade în sectorul inferior. În partea superioară a pantei se manifestă eroziunea de suprafață, care a dus la formarea de soluri care prezintă diferite grade de eroziune, iar în partea inferioară și la baza pantei este predominant procesul de depunere al materialului de sol transportat prin eroziunea de suprafață.
În majoritatea cazurilor, în bazinul hidrografic al Barcăului predomină pantele cu înclinări sub 3, valori caracteristice luncilor râurilor principale, sectorului de câmpie român și maghiar și afluenților principali.
2.2.2.3 Adâncimea fragmentării reliefului
Este rezultatul acțiuni reciproce înregistrată intre litologie structură, mișcările tectonice, condițiile climatice și condițiile hidrologice. Exprimă intensitatea procesului de eroziune liniară. Energia reliefului, prin valorile pe care le înregistrează arată cât de apropiate sau depărtate sunt bazele locale de eroziune, cât de intensă este eroziunea liniară, proporția versanților, precum și ruperi de echilibre în morfologie (Șumălan,2010).
Valorile cele mai mari se înregistrează in Munții Plopișului, de la 200 la 300m, fiind mai reduse, ajungând la valori de 200 sau sub această valoare, în zona culmilor principale, care prezintă suprafețe netede și puțin fragmentate. În Dealurile Oradiei, Dealurile Dernei și Dealurile Plopișului, adâncimea fragmentării reliefului are valori sub 100m, sectoarele interfluviilor principale făcând excepție, adâncimea fragmentării atingând valori de 150 (Josan, 2004). In Dealurile Marghitei adâncimea fragmentării are valori sub 40m, predominând valori ale energiei reliefului sub 20, caracteristice câmpiilor, culoarelor de vale, albiilor majore și teraselor.
2.2.2.4 Densitatea fragmentării reliefului
Reprezintă un indicator geomorfologic și constă în raportarea lungimilor totale a sistemelor hidrografice (inclusiv văile secate), la unitatea de suprafață, exprimat în Km/Km2. În Bazinul hidrografic al Barcăului valorile cele mai ridicate sunt specifice sectorului de câmpie (1,2-1,7Km/Km2), scad la 1-1,5 Km/Km2 în sectoarele interfluviilor principale, atingând valori sub 1Km/Km2 pe culmile munților Plopiș.
2.2.2.5 Expoziția versanților
Expoziția versanților modifică regimul hidrotermic al solurilor și odată cu acesta a numeroase alte însușiri, ca urmare a redistribuirii pe diferite elemente de relief a căldurii si umidității ajunse la suprafața solului. Se știe că regimul hidrotermic al solurilor situate pe diferiți versanți – și deci o serie de caracteristici ale solurilor ca grosimea orizonturilor și profilului, stadiul de evoluție, etc. – depind de înclinarea și expoziția versantului. Expoziția vesantului poate influența repartiția solurilor și chiar tipul genetic de sol. De asemenea exercită o influență majoră asupra structurii și compoziției floristice a vegetației naturale, precum și asupra gradului de dezvoltare.
Majoritatea suprafețelor aparținătoare zonei de studiu au un aspect relativ plan, suprafețe cu diferite grade de înclinare și expoziții apar în Bazinul superior al Bistrei și Munții Plopișului (fig. nr. 2.4).
Fig. nr 2.4. Expoziția versanților în bazinul hidrografic al râului Barcău
2.2.2.6 Procesele geomorfologice
Principalul proces geomorfologic cu impact major în formarea și evoluția solurilor, îl prezintă procesul de eroziune de suprafață, care se manifestă pe pantele din sectorul deluros al bazinului Barcăului, unde au valori mai mari de 15 și în Munții Plopișului, unde inclinarea versanților este accentuată, pantele fiind mai mari de 25. Procesele de eroziune au dus la formarea de erodosoluri și coluviosoluri, de-a lungul versantului drept al râului Barcău și pe versantul drept al Văilor Tria, Bistra, Fânețelor. În aceste zone sunt prezente procesele hidrice de versant, manifestate prin prezența ogașelor, ravenelor și torenților, cu rol important în orientarea procesului de pedogeneză in direcția formării de soluri care prezintă diferite grade de eroziune și a formării de soluri care prezintă diferite grade de coluvionare. Principalele cursuri de apă manifestă și ele un rol important prin acțiunea de roadere, transport și depunere, care a dus în timp la formarea de suprafețe însemnate ocupate cu aluviosoluri. Pantele accentuate ale Munților Plopișului favorizează deplasarea în aval a materialului de rocă, prin prăbușiri și rostogoliri.
Intensitatea cu care se manifestă aceste procese este condiționată de pantă, cantitatea de precipitații și caracterul acestora.
2.3. Rețeaua hidrografică
Considerat ca fiind cel mai nordic dintre râurile principale ale Bazinului transfrontalier al Crișurilor, afluent de ordinul III al râului Tisa, râul Barcău își are izvoarele în apropiere de satul Tusa, în platoul calcaros de sub Ponor.Străbate depresiunea de eroziune a Nușfalăului, defileul de la Marca, reluându-și cursul spre vest după un cot brusc spre nord, traversând frontiera de stat, ca mai apoi lângă Szeghalom să aibă punctul de confluență cu Crișul Repede. Suprafața drenată totală este de 6095 Km2, din care 3446 Km2 pe teritoriul României și 2649 Km2 pe teritoriul Ungariei. Lungimea totală a cursului este de 208,5 Km, din care 134 pe teritoriul României și 74,5 Km pe teritoriul Ungariei. Altitudinea maximă inregistrată este de 863m, în Munții Plopișului iar cea minima de 80 – 83m, pe teritoriul Ungariei, lângă Seghalom, la punctul de vărsare în Crișul Repede. Coeficientul de sinuozitate este de 1,72, caracteristic și celorlalte râuri din sistemul hidrografic al Crișurilor. Panta medie se situează in jurul valorii de 4%0, cu valori accentuate în sectorul Munților Plopișului. Valorile mai mici de 4, sunt caracteristice sectorului transfrontalier.
Principalii afluenți ai Barcăului (tabel nr.2.2) determină o evidentă asimetrie spre stânga a întregului bazin, dintre care cei mai importanți sunt: Valea Mare, Bistra, Valea Fânețelor, Fâneața mare, Crișul Mic și Canalul principal Kutas. Dintre afluenții de dreapta se remarcă: râul Ier, Înot, Valea Frăncica, Sânnicolau, Camăr și canalul principal Kallo.
Având îi vedere frontiera de stat româno – maghiară, pentu o caracterizare mai în detaliu a râului Barcău și a afluenților săi, s-a efectuat o divizare in două sectoare principale: sectorul român și sectorul maghiar.
Sectorul român, ocupă ca intindere suprafața situată intre izvoare (localitatea Ponor) și frontiera de stat, fiind subâmpărțit în funcție de geomorfologia terenului în trei subsectoare:
– subsectorul Ponor – Marca
– subsectorul Marca – Marghita
– subsectorul Marghita – frontiera de stat
Subsectorul Ponor – Marca. Râul Barcău, își are izvoarele la poalele nordice ale platoului cacaros de sub vârful Ponor. Afluenții au fost împarțiți în functie de locul de situare al punctului de confluență (pe partea stângă sau dreaptă a Barcăului, în raport cu direcția de curgere), în afluenți de stânga ai râului Barcău și afluenți de dreapta. Majoritatea afluenților sunt de stânga (Valea Răchitelor, Toplița, Iaz, Valea Mare, Groapa, Cerasel, Marca), în timp ce afluenții de dreapta sunt mai puțin numeroși (Comăneasa, Ip).
Valea Răchitelor este primul afluent, este de stânga, având o lungime de 6 Km. Suprafața bazinului său hidrografic este de 13 Km2, panta medie este de 35 la mie, coeficient de sinuozitate de 1,25, vegetația de natură forestieră ocupă aproape 275 ha din suprafață.
Cel de-al doilea afluent este este Toplița, tot de stânga, cu o lungime de 5 Km, panta de 78, coeficient de sinuozitate de 1,08. Vegetația forestieră ocupă aproape intraga suprafață de 16 Km2.
Afluentul Comăneasa este primul afluent de dreapta, are o lungime de 4 Km, panta medie de 36, coeficient de sinuozitate de 1,25, suprafață totală a bazinului de 14 Km2, din care numai circa 25 ha sunt ocupate cu păduri.
În perimetrul localității Bochiș, are loc confluența cu râul Iaz, afluent de stânga, lung de 16 Km, panta de 32, coeficient de sinuozitate de 1,19, suprafață a bazinului de 36 Km2, fiind ocupată aproape in totalitate de o vegetație forestieră bine dezvoltată (cca 1878 ha).
Un alt afluent de stânga, este Valea Mare, care confluează amonte de localitatea Nușfalău, lungimea cursului său este de 25 Km, are o pantă medie de 17, coeficient de sinuozitate 1,78, suprafață totală a bazinului de 113 Km2, din care 2879 ha sunt ocupate de păduri.
În perimetrul localității Zăuan, confluează un alt afluent de stânga, Groapa, cu o lungime a cursului de 10 Km, panta medie de 14, coeficient de sinuozitate de 1,22, suprafața bazinului de 15 Km2, din care 507 sunt ocupate de vegetație forestieră. Râul Cerășel, este un alt afluent de stânga, are o lungime de 12 Km, panta medie de 30, coeficient de sinuozitate de 1,22, suprafața bazinului de 29 Km2, din care 471 ha, sunt utilizate ca fond silvic.
Amonte de localitatea Ip, confluează cu Barcăul unul dintre cei mai importanți afluenți de dreapta, râul Ip. Lungimea este de 9 Km, panta medie de 11, coeficient de sinozitate 1,22, suprafața bazinului de 33 Km2, din care 536 ha sunt ocupate cu vegetație forestieră. În dreptul localității Marca, Barcăul primește ultimul afluent al acestui subsector, râul Marca. Este afluent de stânga, are o lungime de 9 Km, coeficient de sinuozitate de 1,64, panta medie de 38, suprafața bazinului de 13 Km2, din care 425 ocupate de vegetație forestieră.
Subsectorul Marca – Marghita. În cadrul acestui subsector afluenții de stânga sunt mai puțini (Borumblaca, Valea Frumoasă, Săldăbagiu), predominând afluenții de dreapta (Camăr, Văratec, Curătura, Dijir, Înot, Cheț).
Primul afluent este Borumlaca, afluent de stânga, cu o lungime a cursului de 14 Km, panta medie de 27, coeficient de sinuozitate de 1,42, suprafață totală a bazinului de 32 Km2, din care, 453 ha teren forestier.
Cel de-al doilea afluent este tot de dreapta, Valea Frumoasă, având o lungime a cursului de 9 Km, panta medie de 14, coeficientul de sinuozitate de 1,08, suprafață bazinală de 12 Km2, 256 ha fiind ocupate de păduri.
Următorul afluent, Camărul, este de dreapta, confluează cu Barcăul aval de localitatea Balc, are o lungime de 11 Km, panta medie de 8, coeficient de sinuozitate 1,37, suprafața bazinului de 78 Km2, din care, 1343 ha sunt ocupate de păduri. Tot afluent de dreapta este și râul Văratic, are 9 Km lungime, o pantă medie de16, coeficient de sinuozitate de 1,68, suprafață bazinală de 24 Km2, 1343 ha ocupate de păduri.
În perimetrul localității Săldăbagiu de Barcău confluează râul Săldăbagiu, afluent de stânga, lungime totală de 8 Km, pantă medie de 14, coeficient de sinuozitate de 1,14, suprafață bazinală 12 Km2, din care 169 ha ocupate de păduri
Râul Curătura, afluent de drapta al Barcăului, afluează în amonte de localitatea Abram, lungimea este de 7 Km, panta medie de 18, coeficientul de sinuozitate1,09, suprafață bazinală de 14 Km2, fond forestier slab. Aval de localitatea Abram, Barcăul primește apele râului Dijir, afluent de dreapta, lungime totală de 15 Km, pantă medie de 6, coeficient de sinuozitate 1,13, suprafață bazinală de 31 Km2, fondul forestier ocupând circa 220 ha.
Cel mai important afluent al Barcăului pe acest subsector, este râul Înot. Este afluent de dreapta, având o lungime totală de 22 Km, o pantă medie de 3 și coeficient de sinuozitate de 1,17. Suprafața totală a bazinului este de 124 Km2, circa 2534 ha aparținând fondului forestier. Ultimul afluent al Barcăului pe aceast subsector este afluentul de dreapta Cheț. Lungimea este de 12 Km, panta medie de 5, coeficientul de sinuozitate de 1,14, suprafață bazinală de 31 Km2, aproximativ 508 ha fiind ocupate de păduri.
Sectorul Marghita – frontiera de stat. Este ultimul subsector al sectorului român, pornind din perimetrul localității Chiribiș (aval de localitatea Marghita), perimetru unde râul Barcău colectează apele unuia dintre cei mai importanți afluenți ai săi, râul Bistra. Acesta este afluent de stânga, are o lungime de 47 Km, panta medie de 11, coeficient de sinuozitate 1,75. Suprafața bazinală totală este de 175 Km2. Suprafața ocupat cu fond forestier din cadrul bazinului său de recepție este de 7138 ha.
Următorul afluent, Valea Albă, este tot de stânga și confluează cu Barcăul in localitatea Chiraleu. Are 10 Km lungime, panta medie este de 12, coeficientul de sinuozitate 1,29, suprafața bazinului de 23 Km2, din care 101 ha suprafață forestieră.
Amonte de localitatea Chișlaz, afluează Valea Făncica, afluent de dreapta, cu o lungime de 25 Km, pantă medie de scurgere de 2, coeficient de sinuozitate 1,28, sprafață bazinală de 100 Km2, din care, 861 ha aparțin fondului forestier.
În perimetrul localității Poclușa de Barcău, confluează cu acesta Tria, un alt afluent de stânga. Are 17 Km lungime, o pantă medie de scurgere de 8, coeficient de sinuozitate egal cu 1,22, suprafața bazinală este de 27 Km2, în fond forestier 298 ha.
Un important afluent de stânga este și Valea Fânețelor, prezentând o pantă medie de 12, coeficient de sinuozitate de 1,48, lungimea cursului de 30 Km, suprafața bazinală de 178 Km2, din care 5030 ha sunt ocupate de păduri.
Următorul afluent este tot de stânga, Almașul, care confluează cu Barcăul în perimetrul localității Sâniob. Lungimea cursului este de 19 Km, panta de 6, coeficient de sinuozitate 1,28, suprafață bazinală 55 Km2, 227 ha fiind oculate de păduri.In aval de localitatea Sâniob confluează cu Barcăul râul Sânicolau, având o lungime a cursului de 16 Km, prezintă o pantă medie de 3, coeficient de sinuozitate 1,11, suprafață bazinală 69 Km2, din care 1000 ha sunt fond forestier. Următorul afluent de stânga este Valea Vițeilor, confluează în amonte de Sălard, lungime 20 Km, panta medie de 7, coeficient de sinuozitate 2,01, suprafață bazinală 76 Km2, din care 538 ha sunt acoperite cu păduri.
În aval de localitatea Hodoș, confluează cu Barcăul, Canalul Vechi, este afluent de stânga, are o lungime a cursului de 11 Km, panta medie de 2, coeficient de sinuozitate1,61, suprafață bazinală de 23 Km2, nu prezintă suprafețe ocupate cu păduri. Următorul afluent, Fâneața Mare, este tot stânga, are o lungime a cursului de 36 Km, panta de 4, coeficient de sinuozitate 1,61, suprafață bazinală 114 Km2, 2624 ha fiind ocupate cu păduri.
Ultimul afluent al Barcăului cu care confluează pe teritoriul României este râul Roșiori. Este afluent de dreapta, punctul de confluență fiind in perimetrul localității Mihai Bravu. Lungimea cursului este de 19 Km, panta de 3, coeficient de sinuozitate 1,35, suprafața bazinală de 40 Km2, din care 281 ha sunt ocupate de păduri.
Sectorul Maghiar. Este cuprins între frontiera de stat româno – maghiară și punctul de confluență cu râul Crișul Repede, situat în perimetrul localității Szeghalom. Pe teriotoriul maghiar, confluează cu Crișul Repede, în perimetrul localității Pocsaj, având ca cel mai important afluent, râul Ier.
Râul Ier are o suprafață bazinală de 1563 Kmp, din care 1440 Km2 pe teritoriul Român si 123 Km2 pe teritoriul maghiar. Este afluent de dreapta cu o lungime a cursului de 109 Km, pantă medie de 1, coeficient de sinuozitate 1,55, suprafața ocupată de păduri fiind de 9608 ha.
Următorul afluent este Crișul Mic, acesta confluează cu Barcăul între localitățile Pocsaj și Berettyoujfalu. Este afluent de stânga, cu o lungime a cursului de 15 Km, având o suprafață bazinală de 116 Km2 din care 70 Km2 pe teritoriul maghiar și 46 Km2 pe teritoriul român. În apropiere de localitatea Bakonszeg, colectează apele canalului principal Kallo, acesta având o lungime de 29 Km și o suprafață a bazinului de recepție de 1260 Km2. Ultimii afluenți sunt de stânga, canalul principal Kutas și canalul principal Szeghalom, punctul de confluență fiind în apropierea localității Szeghalom. Canalul principal Kutas are o lungime de 64 Km și o sprafață a bazinului de recepție de 782 Km2, iar canalul Szeghalom 267 Km2.
Tabel nr. 2.22 Date morfometrice ale principalelor râuri din bazinul hidrografic Barcău (sursa ABA Crișuri și Tikovizig Debrecen)
2.4. Clima ca factor pedogenetic al solului
Clima este considerată ca fiind unul dintre principalii factori care condiționează procesul de pedogeneză și repartiția solurilor.
Din punct de vedere climatic, România se află situată în zona climatică temperat-continentală, fiind situată în emisfera nordică, la jumătatea distanței dintre ecuator si Polul Nord și la o depărtare apreciabilă față de ocean.
Clima României nu este uniformă, prezentând aspecte diferite de la o regiune la alta, astfel pe întreg teritoriul țării se conturează zone sau regiuni climatice cărora le corespund anumite provincii sau regiuni pedologice:
-regiunea vestică sau panonică, care se găsește sub influența aerului oceanic din vestul continentului.
-regiunea centrală sau transilvană, în care interferează masele de aer oceanic din vest, cu cele din nord și mai puțin cu cele din est (continentale).
-regiunea sud-vestică sau danubiano-pontică, în care interferează aerul estic (continental) cu cel sudic (subtropical).
-regiunea estică sau moldo-sarmatică, care se găsește sub influența predominantă a aerului estic (continental).
Prezența lanțului carpatic determină schimbări ale valorilor elementelor climei (temperatură, precipitații, presiune atmosferică, etc.), iar pe de altă parte fragmentarea reliefului duce la manifestarea de nuanțe climatice și microclimate, legate de văi, versanți, creste, depresiuni, câmpii, etc. Marea varietate microclimatică se reflectă în învelișul de sol, prin apariția unui adevărat mozaic pedologic.
Ca factor pedogenetic, acțiunea climei este pusă în evidență încă din primele faze ale procesului de solificare, dezagregarea și alterarea.
Procesul de dezagregare prezintă activitate intensă în regiunile montane, unde are loc o insolație puternică în timpul zilei urmată de o răcire accentuată în timpul nopții; tot aici acționează și dezagregarea prin îngheț-dezgheț. Un alt factor al dezagregării este vântul, care acționează prin coroziune, transport și deflație, intensitatea procesului fiind în funcție de viteza curenților de aer. Cu cât procesul de dezagregare este mai accentuat, procesul de alterare chimică este mai intens.
Alterarea chimică a rocilor și a materialelor minerale este condiționată de doi factori climatici care acționează în mod direct, temperatura și umiditatea. Decurge cu intensitate ridicată în zonele de silvostepă, zone caracterizate prin temperaturi și precipitații medii,formându-se mari cantități de minerale argiloase și cu intensitate medie sau scăzută în zonele de stepă și antestepă, care se caracterizează prin valori relativ ridicate ale mediei temperaturilor și valori relativ scăzute ale mediei precipitațiilor. În zonele montane alterarea este foarte intensă, nu se mai formează minerale argiloase ci componentele de bază ale mineralelor primare: silice, oxizi și hidroxizi de fier și aluminiu. Rolul indirect jucat de climă în pedogeneză și evoluție a solurilor este prin intermediul formațiunilor vegetale determinate de condițiile climatice zonale. Clima condiționează puternic formarea și descompunerea materiei organice, bioacumularea și circuitul biologic al substanțelor nutritive. În acest sens, descompunerea materiei organice se face relativ rapid în condițiile climei cu temperaturi medii mai ridicate și precipitații medii scăzute, din zona de stepă și antestepă, decurge cu intensitate mai scăzută în zona de silvostepă și foarte lent în zona montană unde regimul climatic se caracterizează prin medii scăzute ale temperaturilor și ridicate ale precipitațiilor. Acumularea biologică în sol a substanțelor nutritive este mai intensă în zona de stepă și mai puțin intensă în silvostepă, unde datorită unei clime mai umede are loc levigarea substanțelor rezultate din descompunerea materiei organice.
În zona montană, clima rece și umedă duce la blocarea substanțelor nutritive în materia organică nedescompusă, care se acumulează la suprafața solului. Circuitul biologic al substanțelor nutritive în zona de stepă, silvostepă respectiv montană, se face diferit, datorită condiționării de către climă a formațiunilor vegetale.
În stepă, substanțele nutritive extrase de către plante sunt redate solului prin resturile organice rămase după moartea plantei si totodată datorită regimului pluviometric excedentar, componentele organice și chimice ale solului sunt ferite de levigare în locul de formare. Pe de altă parte, în zonele cu precipitații ridicate întregul proces de pedogeneză este orientat în direcția debazificării și levigării.
Intensitatea proceselor de eluviere – iluviere, procese cu rol determinant in formarea și evoluția solurilor, sunt condiționate tot de factorul climatic.
În zonele de stepă și antestepă, caracterizate prin temperaturi ridicate și precipitații scăzute, datorită curenților descendenți de apă care se manifestă cu intensitate mică eluvierea este slabă, in multe cazuri carbonații fiind puși în evidență încă de la suprafăța profilului. Prezența curenților ascendenți în sectoarele cu apă freatică aproape de suprafață cu conținut ridicat în săruri ușor solubile poate duce la manifestarea proceselor de salinizare secundară a orizonturilor de sol.
În silvostepă în regimul hidric al solului se remarcă predominarea curenților descendenți, produsele procesului de alterare fiind supuse unei iluvieri intense, rezultând în profil orizonturi eluviale și iluviale. Clima rece și umedă din zona montană determină numai destrucția mineralelor argiloase, eluvierea manifestându-se cu intensitate redusă, datorită slabei diferențieri a solurilor.
2.4.1 Precipitațiile
Distribuția în timp și spațiu a cantităților de precipitații sub formă lichidă sau solidă, implică un ansamblu de factori dintre care cei mai importanți sunt: circulația generală a maselor de aer, mișcările verticale ascendente și descendente ale aerului, conținutul de umiditate al maselor de aer și repartiția pe verticală a temperaturii.
Arealul de studiu este inclus îi provincia climatică Cf, subprovincia Cfbx, cu media lunii celei mai calde între 20 și 22 grade Celsius și cu maximul de precipitații la începutul verii. Numai o mică parte din arealul ocupat de bazinul hidrografic se inscrie în subprovincia Cfbk, cu media temperaturii lunii celei mai calde între 18 și 20 grade și cu ierni reci. Valorile indicilor de ariditate oscilează între 25 și 45, valorile cuprinse între 25 și 30 corespund zonelor de stepă, între 30 și 35 zonei de silvostepă, iar valorile mai mari de 35, corespund zonelor submontane și montane.
Pentru analiza distribuției spațiale a precipitațiilor s-au utilizat date furnizate de către Agenția Națională de Mediu pentru stațiile meteorologice din Oradea, Săcuieni și Nușfalău (stația meteorologică din Nușfalău a fost închisă in anul 2001) și datele furnizate de Ticovizig Debrecen pentru stațiile Szeghalom, Berettyoujfalu și Pocsaj.
În tabelul nr. 2.3 sunt prezentate valorile precipitațiilor medii anuale înregistrate la stațiile meteoreologice ale zonei de studiu în perioada 1992-2010 iar în figurile nr. 2.5 și nr 2.6, evoluția precipitațiilor medii anuale.
Tabel nr. 2.3 Cantitățile medii anuale de precipitații în Bazinul hidrografic al Barcăului. (sursa: Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen
Fig.nr. 2.5 Reprezentarea grafică a cantităților medii de precipitații anuale înregistrate în perioada 1992-2010, în Bazinul hidrografic al Barcăului.
(sursa: Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen).
Fig. nr. 2.6 Evoluția precipitațiilor medii anuale în Bazinul hidrografic al Barcăului, în perioada 1992-2010.
(Sursa:Agenția Națională de Mediu și Tikovizig Debrecen)
Precipitațiile medii multianuale pentru perioada 1992-2010, sunt prezentate în fig. 2.7.
Fig. nr. 2.7 Precipitațiile medii multianuale pentru perioada 1992-2010
(Sursa: Agenția Națională de Mediu și Tikovizig Debrecen)
În urma analizării regimului precipitațiilor medii multianuale (fig. nr. 2.6), se constată o tendință de creștere generală de la vest spre est. Harta precipitațiilor medii multianuale este prezentată în fig. nr. 2.7.
Cele mai mari cantități de precipitații medii se înregistrează în Munții Plopișului (866 mm) iar cele mai scăzute în Szeghalom (545,4 mm).Din intervalul de timp luat în analiză, se remarcă prin precipitații ridicate anii 1996 (Oradea-884 mm, Săcuieni-798 mm, Nușfalău-834 mm, Pocsaj-780 mm, Berettyoujfalu-866 mm, Szeghalom-726 mm) și 1999 (Oradea-870 mm, Săcuieni-780 mm, Nușfalău-782 mm, Pocsaj-780 mm, Berettyoujfalu-727 mm, Szeghalom-738).
În figura nr. 2.8 sunt prezentate precipitațiile medii multianuale înregistrate în perioada 1970-2010, în localități situate în Bazinul hidrografic al Barcăului și în unele localități aferente bazinului (Oradea și Debrecen). Tendința de creștere de la vest spre est este puternic pusă în evidență.
Fig. nr. 2.7 Harta precipitațiilor medii multianuale în bazinul hidrografic al râului Barcău. (prelucrare după ANM și Tikovizig Debrecen)
Fig. nr. 2.8 Precipitațiile medii multianuale pentru perioada 1960-2010.
(Sursa: Agenția Națională de Mediu și Tikovizig Debrecen)
În urma analizei variației lunare multianuale a precipitațiilor (fig. nr. 2.9 și fig. nr. 2.10), se poate observa o repartiție inegală și neuniformă, prezentând un interval minim pentru lunile ianuarie-februarie, înregistrează o creștere progresivă din martie până în iunie, se menține constant în septembrie la cota lunii mai, în octombrie se înregistrează o nouă scădere,ca mai apoi în decembrie să se înregistreze o creștere. În intervalul de studiu se evidențiază ca lună bogată în precipitații luna ianuarie și săracă (secetoasă) luna iunie.
Fig. nr. 2.9 Cantitățile medii lunare multianuale de precipitații (mm).
(Sursa: Agenția Națională de Mediu și Tikovizig Debrecen)
Fig. nr. 2.10 Variația mediilor lunare multianuale de precipitații
(Sursa: Agenția Națională de Mediu și Tikovizig Debrecen
Numărul mediu al zilelor cu solul acoperit de zăpadă în zona de observație a celor cinci stații luate în studiu este aproximativ de 35 de zile, stratul de zăpadă având rol protector asupra solului, influențând condițiile termice și implicit procesele biochimice specifice.
Precipitațiile prin valoarea și caracterul lor (precipitațiile de lungă durată, precipitațiile cu caracter torențial, precipitațiile care prin a căror valoare depășesc valorile medii) pot influența în sens negativ proprietățile fizice, chimice și biologice ale solului, având implicații directe de ordin pedologic, hidrologic și ecologic, în urma orientării proceselor pedologice în direcția levigării, debazificării, acidifierii și stagnogleizării. Acțiunea negativă se manifestă prin:
înrăutățirea regimului aerohidric
stricarea structurii solului
creșterea adezivității și plasticității materialului de sol
solubilizarea și levigarea unor compuși minerali și organici specifici
debazificarea complexului absorbtiv
acidifierea soluției solului
formarea de compuși toxici creșterii și dezvoltării plantelor
stoparea activității microbiologice aerobe a solului
declanșarea proceselor de descompunere anaerobă
blocarea procesului de respirație al rădăcinilor plantelor
Impactul negativ major al precipitațiilor asupra solului se manifestă în timpul inundațiilor. Un astfel de impact l-au avut inundațiile din 14-15 iunie 1997, din localitatea Suplacu de Barcău, care asociate cu deficiențele de ordin uman în activitatea de exploatare și stocare a petrolului și rezidiilor petroliere de către Schela de extracție Suplacu de Barcău, au dus la înregistrarea unui adevărat dezastru ecologic, concretizat prin poluarea cu rezidii petroliere a peste 2500 hectare de teren, a afluentului Valea Frumoasă și într-o măsură mai mică a râului Barcău.
Poluarea cu rezidii petroliere s-a datorat în principal deficiențelor de proiectare, exploatare și execuție a unei construcții hidrotehnice amplasate amonte de șoseaua Marghita-Șimleul Silvaniei. Construcția hidrotehnică constă intr-un batal de decantare a rezidiilor petroliere, amplasat pe firul văii, construit prin închiderea văii cu un baraj de pământ înalt de 12 metrii, lungime la coronament de 112 metrii și o suprafață totală de aproximativ 1ha.
Precipitațiile din noaptea de 14-15 iunie 1997 (Josan și colab., 2004), de circa 139,6mm, datorită volumului mare și timpului scurt de concentrare a scurgerii au determinat ridicarea nivelului peliculei de rezidii petroliere și deversarea peste baraj.
2.4.2. Temperatura
Temperatura aerului în spațiul bazinului hidrografic al Barcăului, prezintă variații în timp și spațiu, fiind rezultatul interacțiunii complexe dintre radiația solară, circulația atmosferică și particularitățile suprafeței active. Regimul temperaturilor a fost studiat pe perioada 1992-2010, pe baza datelor transmise de Agenția Națională de Meteorologie, (pentru stațiile Oradea, Nușfalău și Săcuieni) și Tikovizig Debrecen (pentru stația Debrecen).
Harta temperaturii aerului în bazinul hidrografic al râului Barcău, este prezentată în figura numărul 2.11.
Figura nr. 2.11 Bazinul Hidrografic al râului Barcău.Harta temperaturii aerului
Temperatura medie lunară multianuală și variația temperaturilor medii lunare multianuale sunt prezentate în fig. nr. 2.12 și nr. 2.13.
Fig. nr. 2.12 Temperatura medie lunară multianuală a aerului în perioada 1992-2010 (ºC). (Sursa: Agenția Națională de Mediu și Tikovizig Debrecen)
Fig. nr. 2.13 Variația temperaturii medii lunare multianuale pe perioada 1992-2010 (°C). (Sursa: Agenția Națională de Mediu și Tikovizig Debrecen)
Pentru teritoriul studiat, se înregistrează un minim în luna ianuarie (Oradea-0,9 ºC, -1,24 ºC- Nușfalău, -0,82 °C-Săcuieni, -0,96 ºC-Debrecen) și un maxim în luna iulie (Oradea-21 °C, Nușfalău-20,01 ºC, Săcuieni-21,79 °C, Debrecen-21,52 ºC).
Temperaturile medii multianuale și variația temperaturilor medii multianuale sunt prezentate în figura nr. 2.14 și figura nr. 2.15. Cele mai ridicate temperaturi medii anuale se înregistrează pe teritoriul maghiar la Debrecen (°C), iar cele mai scăzute pe teritoriul românesc la stația Nușfalău (ºC).
Fig. nr. 2.14 Temperatura medie multianuală a aerului în intervalul 1992-2010 (°C).
(Sursa: Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen).
Fig. nr. 2.15 Variația temperaturii medii multianuale a aerului în intervalul 1992-2010 (ºC) (Sursa: Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen)
Temperaturile medii anuale au valori cuprinse între 8,3 ºC la Nușfalău (1996) și 12.3 °C la Săcuieni (2000). Se observă o relativă uniformitate a valorilor pentru stațiile Oradea, Săcuieni și Debrecen. Valorile temperaturilor medii anuale pentru întreg teritoriul de studiu sunt prezentate în fig. nr. 2.16 iar evoluția în fig. nr. 2.17.
Fig. nr. 2.16 Temperaturile medii anuale ale aerului în perioada 1992-2010 (°C)
(Sursa: Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen)
Fig. nr. 2.17 Evoluția temperaturilor medii anuale în perioada 1992-2010.
(Sursa: Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen)
Numărul zilelor de vară ( max. 25 ºC) a fost între 93 și 97 la Oradea, Săcuieni și Debrecen și 82 la Nușfalău.
Numărul zilelor de iarnă (max. 0 °C), pentru Oradea Săcuieni și Debrecen a fost între 26 și 29 iar pentru Nușfalău 38.
Numărul zilelor de îngheț oscilează intre 93 și 101 la Oradea, Nușfalău și Debrecen și maxim 118, la Nușfalău.
2.4.3. Temperatura solului
Este un factor important care condiționează desfășurarea și intensitatea proceselor de natură fizică, chimică și biologică care au loc în sol. Se află în strânsă corelație cu o serie de factori cum sunt: cantitatea de energie solară primită, altitudinea, expoziția, panta, gradul de înierbare al terenului, albedoul, conținutul în apă al solului, compoziția chimică a soluției solului, etc.Temperatura medie anuală a solului înregistrează un maxim în anul 2000 cu o medie de 13,07C (Oradea-13,4C, Nușfalău-11,6C, Săcuieni-13,6C, Debrecen-13,7C), și un minim în 1996, cu o medie a celor patru stații de 10,62C(Oradea-10,6C, Nușfalău-9,8, Săcuieni-11C, Debrecen-11C).Pe ansamblu, valorile cele mai ridicate se înregistrează la stația Debrecen iar cele mai scăzute la stația Nușfalău (fig. nr. 2.18 și fig. nr. 2.19)
Fig. nr. 2.18 Temperatura medie anuală a solului pentru perioada 1992-1010 (gr C).
(Sursa:Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen)
Fig. nr. 2.19 Variația temperaturii medii anuale în perioada 1992-2010 (gr.C).
(Sursa: Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen)
Temperatura medie multianuală la suprafața solului (fig. nr. 2.20 și fig. nr. 2.21) înregistrează valori cuprinse între 10,76 ºC și 12.58 °C (Oradea-11,64 ºC, Nușfalău-10,76 °C, Săcuieni-12,3 ºC, Debrecen-12,48 °C).
Fig. nr. 2.20 Temperatura medie multianuală la suprafața solului, pentru perioada 1992-2010 (ºC). (Sursa: Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen)
Fig. nr. 2.21 Variația temperaturii medii multianuale la suprafața solului în perioada 1992-2010 (°C).
(Sursa: Agenția Națională de meteorologie și Tikovizig Debrecen)
Temperatura medie lunară la suprafața solului pe perioada de studiu 1992-2010 (fig. nr. 2.22 și fig. nr. 2.23), prezintă valori minime la stația Nușfalău (-1,9 ºC) și maxime la stația Oradea (-1,1 °C).
Fig. nr. 2.22 Temperatura medie lunară la suprafața solului în perioada 1992-2010(ºC). (Sursa: Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen)
Fig. nr. 2.23 Variația temperaturii medii lunare la suprafața solului în perioada 1992-2010 ( °C). (Sursa: Agenția Națională de Meteorologie și Tikovizig Debrecen)
2.2.4. Vântul
Acționează în mod indirect în procesul de formare și evoluție al solurilor prin influența exercitată asupra procesului de evapotranspirație, favorizând curentul de apă ascendent. Prin mișcarea aerului de la suprafața solului se intensifică schimburile înregistrate între aerul atmosferic și aerul din sol, astfel se creează condiții pentru dezvoltarea microorganismelor aerobe, cu rol în procesele de humificare și descompunere a materiei organice (Puiu St., 1983, p.14). Acțiunea negativă se manifestă în urma procesului de eroziune eolică, înregistrat la nivelul orizontului bioacumulativ.
În cadrul bazinului hidrografic al Barcăului acțiunea vântului în formarea și evoluția solurilor este minimă, pe parcursul perioadei de studiu pentru stația Oradea frecvența medie minimă a fost de 4,7m/s pe direcția NE și maximă de 18,2m/s pe direcția S. Pentru Săcuieni minima medie a fost de 1,7m/s pe direcția NV și maxima de 9,8m/s pe direcția NE. Stația Debrecen înregistrează valori maxime valori maxime de 10,4m/s pe direcția NE și minime de1,9m/s pe direcția NV. Viteza medie a vântului pentru toate cele patru stații a avut o valoare minimă de 2,2m/s pe direcția E și valori maxime de 4,2m/s pe direcția SV și S.
2.5. Vegetația ca factor pedogenetic și evolutiv al solului
Rolul și influența factorului biologic în procesul de pedogeneză este inseparabil de factorul climatic, de acesta depinzând în cea mai mare măsură răspândirea, structura și compoziția floristică a vegetației, microflora și fauna solului, cât și intensitatea proceselor de natură biologică, chimică sau fizică, care au loc ,, pe sol sau în sol “.
Între sol, climă și vegetație, există un paralelism ,, pedo – fito – climatic “, descris încă din 1911 de către G. Murgoci.
Relieful variat al Bazinului hidrografic al Barcăului, a determinat o etajare climatică, astfel că în zona de studiu se individualizează clar două zone de vegetație principală, zona de stepă și zona forestieră (fig.2.24).
Zona de stepă a fost divzată in funcție de particularitățile fiecărui factor determinator, în două subzone, subzona stepei propriuzise și subzona de tranziție spre zona forestieră.
Subzona stepei propriuzise (Doveny Zoltan, p. 254, 258, 261), include teritorii bine definite, situate în zona transfrontalieră a Bazinului hidrografic al Barcăului, în Câmpia Barcău – Crișuri, cu cele două compartimente: compartimentul Barcău, cu Nagy – Sarret, Beerettyo – Kallo și Ermelek și compartimentul Crișul cu subcompartimentul Bihari – Sik și Câmpia Kis – Saret.
Caracteristic acestei subzone este faptul că în decursul timpului, asociațiile primare vegetale de stepă, au fost înlocuite cu culturi agricole sau cu o vegetație erbacee secundară, adesea degradată sau ruderalizată. În culturile agricole apar asociațiile de buruieni: Arthemisia austriaca, Cynodon dactylon, Poa bulbosa, Bromus squarrosus, Agropyron sp., etc, iar în rămășițele de pajiști stepice primare asociațiile de Carex praecox, Poa pratensis cu Festuca vallesiaca și Festuca pseudovina cu Stipa pennata, Poa bulbosa, Koeleria gracilis, Koeleria javorkae, și Botriochloa ischaemum. În aceste pajiști uscate, alături de asociațiile prezentate apare Adonis vernalis, Chrypsopogon gryllus, Cirsium furiens, Echium italicum, Nepta nuda, Orobanche elatior, Orobanche reticulata, Ranunculus ilyricus, Stipa capilatta, Vicia narbonensis, Vicia serratifolia Arthemisia sp., Lathyrus silvestris, Peucedanum alsaticum, Senecio doria, Seseli varium, Trinia ramosissima. În zonele care prezintă o bună aprovizionare cu apă, dar se confruntă cu secetă pe parcursul perioadei de vară specifice sunt speciile: Alopecurus pratensis, Becmannia eruciformis, Roripa kerneri. Specifice arealului sunt și speciile de plante: Plantago schwartyenbergiana, Plantago tenuiflora, Pholiurus pannonicus, Limonium gmelini, Peucedanum officinale, Aster sedifolius, Filipendula vulgaris, Agropyron pectiforme,. Vegetația lemnoasă este rară, având caracter accidental (pâlcuri de păduri răzlețe rămase în urma defrișărilor masive), având in componență Robinia pseudocacia, Quercus pedunculiflora, la care se asociază Quercus pubescens, mai rar Quercus frainetto și Quercus cerris. Pe solurile de sub pădurile de stejar apare Dornicum hungaricum, Gladiolus imbricatus, Iris graminea, Oenanthe fistulosa, Corydalis solida. Substratul arbustiv este dominat de Crataegus monogyna și Rhamnus cathartica. Terenurile situate în luncile joase și umede sunt în mare parte afectate de gleizare (zone cu apa freatică aflată la adâncime critică sau subcritică), prezentând o vegetație naturală alcătuită din asociații mezohidrofile și hidrofile, cu Dechampsia caespitosa, Agrostis canina, Agrostis stolonifera, Agrostis alba,Tripholium hibridum, Festuca pratensis, Euphorbia palustris, Cirsium brachicephalum, Stipa pennata, Echium maculatum, Dictamnus albus, Phragmites cmmunis, Typha latifolia, Carex riparia, Carex hordeistichos, Carex apporopinquata, Carex elata, Carex paniculata, Hottonia palustris, Aldroxanda vesiculosa, Stratiotes aloides, Hypericum tetrapterum Menyanthes trifoliata, Ranunculus ligua, Geranium pratense, Berula erecta, Aster linosiris, Iris spuria și Juncus sp.. Mai puțin frecvente sunt Menianthes trifoliata, Cicuta virosa, Salix aurita, Urtica kioviensis. La suprafața luciului de apă a lacurilor, se poate întâlni Nymphaea alba, Nuphar lutea, Trapa natans, Sagittaria sagittifolia Caltha palustris, Berula erecta. Prezența unei ape freatice aproape de suprafață cu conținut ridicat în săruri de natură clorurică, pe lânga schimbarea proprietăților și însușirilor solului (evoluția și gradul de salinizare), a dus și la modificări ale vgetației. Pajiștile care ocupă aceste soluri au in compoziție: Statice gmelini, Bassia hirsuta, Puccinelia distans, Agropyron elongatum, Crypsis aculeata, Spergularia marginata, Petrosimonia triandra, Aster tripolium, Atriplex sp., Camphorosma annua, Camphorosma monspeliaca, Lepidium crassifolium, Plantago maritima, Arthemisia santonicum, Hordeum histrix, Trifolium fragiferum, Aster tripolium, Aster sedifolius, Peucedanum latifolium, Scorzonera parviflora, Scorzonera laciniata, Mentha polegium, Spergularia media, Sueda maritima, Arthemisia maritima ssp. Monogyna, Festuca pseudovina, Gipsophila muralis, Bapterium nuissimum, Achillea setacea, Achillea collina, Scorzonera canum, Juncus gerarde, Sueda pannonica, Cripsis aculeata. În primăverile cu regim pluviometric ridicat, datorită spălării sărurilor din orizontul A, poate să apară o bogată floră nehalofilă, cu Orhis elegans și Silene multiflora. Din totalul celor peste 600 de specii de plante ierboase și lemnoase există cira 20-40 de specii rare sau pe cale de dispariție, care sunt protejate, dintre care amintim: Acer negundo, Ailanthus altissima, Amorpha fructicosa, Fraxinus pennsylvanica, Xanthium sp.
Subzona de tranziție spre zona forestieră, sau antestepa, este mai restrânsă ca întindere, ocupând o fâșie îngustă de-a lungul frontierei româno-maghiare. Structura vegetației ierboase este asemănătoare cu cea prezentată anterior, mai ales prin specii și asociații comune, în special prin asociațiile xerofile, xeromezofile, mezofile, hidrofile și hahofile. În componența vegetației lemnoase predomină Quercus pedunculiflora și Quercus pubescens, în arborete pure sau în șleauri, alături de Quercus cerris, Quercus frainetto, Quercus robur, Tilia tomentosa, Acer campestre, Fraxinus excelsior. Pe solurile cu stratul acvifer mai puțin adânc, vegetația forestieră este caracteristică, alcătuită din păduri de Qercus robur cu Carpinus betulus și Corylus avellana.
Zona forestieră sau silvostepa (Burescu Petru), ocupă aproape întreaga zonă al sectorului român al Bazinului hidrografic al Barcăului, și se caracterizează prin prezența pădurilor de Quercus cerris sau Quercus frainetto, cît si păduri de amestec cu alte specii: Tilia tomentosa, Carpinus betulus, Ulmus foliacea, Fraxinus excelsior, Qercus robur, Quercus robur cu Carpinus betullus și Corylus avellana, alături de care poate apare Quercus petraea. Răspândire mai limitată o are Quercus frainetto, Acer campestre, Ulmus foliacea și Carpenus betulus. În subarboret domină Ligustrum vulgare, Crataegus monogyna, Rosa canina, Cornus mas, Cornus sanguinea, etc. În structura vegetației ierboase de sub păduri domină Brachypodium silvaticum, Hypericum hirsutum, Geum urbanum, Carex sp., Juncus sp., Convalaria majalis, Fragaria vesca, Festuca gigantea, Hieracium racemosum, Hieracium murorum, etc. Pe solurile cu apa freatică aflată la adâncimi mai mari de 2 metrii, apar asociațiile vegetale de Festuca sulcata cu Festuca pseudovina, Poa bulbosa, Alopecurus pratensis, Koeleria gracilis, Lolium perene, Euphorbia cyparisias, Antoxantum odoratum, Lolium perene, Plantago lanceolata, Taraxacum officinale. Asociațiile de Alopecurus pratensis, Poa pratensis, Agrostis stolonifera și Agrostis alba, apar în pășunile și fânețele umede.Vegetația ierboasă a terenurilor joase aflate sub incidența apei freatice sau afectate de pseudogleizare este alcătuită din specii mezohidrofile sau hidrofile, în care predomină Dechampsia caespitosa, Agrostis cannina, Trifolium hibridum, Festuca pratensis, Phragmites communis, Typha latifolia, Carex sp., Juncus effusus, Juncus inflexus., Scirpus palustris, Schoenoplectus palustris.
Zona forestieră a Munților Plopișului prezintă unele particularități prin structura vegetației. Astfel, în zonă predomină pădurile de Fagus silvatica (făgete pure), amestecurile de Fagus silvatica cu Quercus petraea, Fagus silvatica cu Carpinus betulus, Fagus silvatica cu Picea excelsa sau păduri pure de Picea excelsa. Aceste păduri sunt lipsite de stratul arbustiv, sau este slab dezvoltat, în aria acestor păduri apare și Ulmus montana, Acer pseudoplatanus și Betula vericosa. În parterul pădurilor predomină flora de mull, cu Asperula odorata, Dentaria glanduligera, Dentaria bulbifera, Allium ursinum, Geranium robertianum, Mercurialis perenis, Oxalis acetosella, Lamium galeobdolon, Pulmonaria officinalis, Urtica dioica, Galium sp., Calamagrostis arundinacea, Poa nemoralis.
Figura nr. 2.24 Bazinul hidrografic Barcău. Harta zonelor de vegetație
2.6. Activitatea antropică și socio-umană
Intervenția și activitatea antropică în bazinul hidrografic al Barcăului, a fost și este condiționată de diversitatea resurselor naturale (petrol, gaze naturale, cărbune, șisturi bituminoase), cât și datorită existenței unor suprafețe de teren cu pretabilitate ridicată pentru cultura agricolă și implicit penru zootehnie.
În arealul bazinului hidrografic al Barcăului, activitatea de extracție a cărbunelui atât din subteran cât și de la suprafață, a avut loc în două bazine carbonifere, Voivozi și Marca – Nușfalău.
Bazinul carbonifer Voivozi este situat în Valea Bistrei, exploaterea cărbunelui efectuându-se în carierele de la: Voivozi, Cuzap, Vărzari, Borumblaca, Valea Cerului și Budoi în timp ce bazinul carbonifer Marca – Nușfalău este situat în depresiunea Nușfalău, cu zone de exploatare la Marca, Ip, Cosniciu de Jos, Zăuan și Zăuan Băi. Rezeve de cărbune au fost identificate și catalogate și în apropiere de localitățile Nușfalău, Valcău, Cosniciu de Sus și Camăr.
Condițiile social economice au determinat începând cu anul 1999 închiderea exploatărilor de cărbune din cele două bazine carbonifere și intrarea acestora în conservare, actualmente efectuându-se numai în cariera de suprafață de la Vărzari. Începând cu anul 2015 se are în vedere redeschiderea carierei de suprafață de la Cuzap (exploatarea se efectuează în sistem privat).
Existența unor zăcăminte bogate în petrol și gaze de sondă cantonate în perimetrul localităților Suplacu de Barcău, Marca, Marghita, Abram, Abrămuț, au dus la dezvoltarea unei industrii de extracție și prelucrare a produselor petroliere.
Activitatea de exploatare este coordonată de S.C. PETROM S.A. – Schela de producție Suplacu de Barcău, în timp ce activitatea de prelucrare a fost efectuată pînă în anul 1995 de S.C. PETROSUB S.A. Suplacu de Barcău (activitatea de prelucrare a petrolului de S.C. PETROSUB S.A. Suplacu de Barcău, a fost sistată în anul 2005, în prezent petrolul este livrat prin intermediul C.F.R. Marfă la alte unități de prelucrare).
Agricultura, cu cele două ramuri economice importante, cultura plantelor și creștere animalelor, este bine conturată în peisajul economic, datorită existenței unui tertoriu diversificat din punct al geomorfologiei. Astfel, cultura plantelor de câmp și legumicultura se practică în special în sectoarele de câmpie, în Câmpia Santăului, Câmpia Bihariei, Câmpia Ierului și in sectorul maghiar al bazinului, cu compartimentul Barcău (Nagy – Sarret, Berettyo – Kallo, Elmellec) și Câmpia Bihariei cu Câmpia Bihari – Sik și Kiss – Sarret, dar, și în zona dealurilor piemontane și de contact, unde suprafețele se extind până la nivelul luncilor, teraselor, glacisurilor, conurilor de dejecție, aparținând versanților și interfluviilor. Pomicultura și viticultura se practică cu precădere pe latura vestică a Dealurilor Oradiei, în Depresiunea Bistrei, în partea de nord a Sălardului, Diosig, Tășnad, Dealul Pleșa și în zona Marca – Nușfalău. Creșterea animalelor în sistem intensiv are loc în două ferme situate la Sălacea, respectiv Marghita, aparținând S.C. NUTRIPIG S.R.L. Palota.Modul complex în care este utilizat terenul din bazinul hidrografic Barcău, este prezentat în fig. nr. 2.25.
Fig. nr. 2.25 Modul de utilizare al terenului în bazinul hidrografic Barcău
III. CARACTERIZAREA SOLURILOR DIN BAZINUL HIDROGRAFIC BARCĂU
Pe teritoriul României, Bazinul hidrografic Barcău ocupă suprafețe situate în județele Bihor, Satu Mare și Sălaj (fig. nr. 3.1)
În județul Bihor ocupă suprafețe în localitățile: Abram, Abrămuț, Balc, Boianu Mare, Buduslău, Biharia, Brusturi, Chișlaz, Cetariu, Ciuhoi, Cherechiu, Curtuișeni, Derna, Diosig, Marghita, Popești, Sălacea, Săcuieni, Sălard, Șimian, Sârbi, Spinuș, Șinteu, Suplacu de Barcău, Tarcea, Tăuteu, Viișoara. În județul Satu Mare ocupă suprafețe în localitățile: Adrid, Căuaș, Cehal (Cehăluț), Petrești, Pir, Pișcolț, Săuca, Santău, Săcășeni, Supur (Supuru de Jos), Tiream. Suprafețele ocupate în județul Sălaj, se referă la localitățile: Camăr, Hălmașd, Ip, Marca, Nușfalău, Plopiș, Valcău de Jos, Sârg.
Fiind caracterizat printr-o mare varietate de unități morfostructurale (fig. nr. 3.2), condiții locale diferite de climă, vegetație și hidrografie, bazinul hidrografic al Barcăului prezintă o mare varietate de unități taxonomice de sol.
Pentru realizarea obiectivului propus, cercetarea solului s-a efectuat în intervalul de timp 1994-2012, astfel încât concluziile să fie cât mai corecte din punct de vedere științific, putând constitui o bază solidă de date în elaborarea altor lucrări, care au ca subiect de studiu Bazinul hidrografic Barcău.
Pentru cercetarea, identificarea, delimitarea spațială a unităților taxonomice de sol și transpunerea lor pe hartă, a fos necesar parcurgerea a patru etape, în conformitate cu Metodologia de elaborare a studiilor pedologice:
etapa de documentare
etapa cercetărilor de teren
etapa de laborator, prelucrare și interpretare a datelor
etapa de corelare a datelor prelucrate și interpretate cât și concluzionarea rezultatelor
Fig. nr. 3.1 Harta teritorial-administrativă a bazinului hidrografic Barcău
Fig.nr. 3.2 Harta unităților morfostructurale și a unităților teritorial-administartive
Etapa de documentare.
În această etapă s-a urmărit realizarea unei informări științifice corecte asupra zonei de studiu și pregătirea organizatorică a activităților care urmează să se desfășoare în teren.
Presupune consultarea și selectarea de material stiințific, referitor la: climă, vegetație, formatiunile litologice de adâncime și suprafață, relief, hidrogeologie, hidrologie, hidrografie, topografie, studii agrochimice și pedologice efectuate anterior, lucrări de cartare și bonitare a terenurilor agricole, lucrări cu caracter hidroameliorativ efectuate în zona de studiu, studii privind solurile afectate de poluare, bilanțuri și rapoarte de mediu, memorii tehnice,etc și. De asemenea in această se etapă se stabilește planul de lucru, care cuprinde un program de cercetare, structurat pe următoarele puncte:
localizarea geografică a teritoriului de studiu
obiectivul studiilor, metoda de lucru, scara la care se lucrează
lucrările care urmează a fi executate
desfășurarea lucrului pe etape
setul de analize fizico-chimice care se execută în etapa de laborator; setul de analize cu caracter general, necesar pentru o caracterizare cât mai completă a solurilor și setul de analize cu caracter special, necesar în caracterizarea solurilor cu probleme sau afectate de poluare.
harta arealului de cercetare
copii de hărți sau schițe cu date referitoare la litologie, geomorfologie, geologie, hidrografie, hidrologie, topografie, etc.
O atenție deosebită se atribuie procurării și pregătirii bazei topografice, care servește la reperarea și transpunerea punctelor în care se execută profilele din care se prelevează probe de sol, la delimitarea spațială a unităților de sol și la reprezentarea altor elemente ale mediului natural. S-au utilizat hărți cu relieful relieful reprezentat prin curbe de nivel, în proiecție Gauss.
Tot în această etapă se pregătește materialul instrumental, utilajele și rechizitele necesare în vederea unei bune desfășurări a activității din teren.
Etapa cercetărilor de teren
A debutat cu o recunoaștere generală a teritoriului, obținându-se astfel o imagine de ansamblu a condițiilor naturale și de sol, a zonei de studiu. Obiectivul recunoașterii pedologice este cercetarea principalelor unități fizico-geografice. Etapa constă în cercetarea detaliată a solurilor și a condițiilor naturale, delimitarea și caracterizarea unităților taxonomice de sol cât și în prelevarea de probe pentru efectuarea analizelor fizico-chimice.
O atenție deosebită s-a acordat stabilirii itinerarului de lucru și amplasării profilelor de sol. Pentru zonele slab fragmentate și cu înveliș de sol puțin variat, s-a utilizat metoda traverselor paralele iar pentru zonele puternic fragmentate și cu înveliș de sol foarte variat, metoda circuitului.
Amplasarea profilelor a fost efectuată cu mare atenție, astfel încât să cuprindă toate situațiile terenului, orice schimbare în ceeace privește solul, relieful, materialul de solificare, adâncimea apei freatice, vegetația naturală sau culturală, categoria de folosință. Densitatea a fost condiționată de complexitatea învelișului de sol și scara la care s-a lucrat. Pe baza observațiilor efectuate în teren, pe hartă s-au marcat punctele de deschidere și cercetare a profilelor principalede sol (fig. nr.3).
Pentru stabilirea unei unități taxonomice de sol, a extinderii spațiale și determinării însușirilor fizice și chimice ale solului, în teren s-au executat trei tipuri de profile, profile principale de sol,profile secundare și profile de control sau de sondaj. Profilele principale sunt elementele cheie în determinarea însușirilor morfologice, fizice și chimice ale solului. Dimensiunile obișnuite sunt de 100 cm. lățime, 200 cm. lungime și 200-220 cm. adâncime (baza profilului este reprezentată de materialul parental sau roca de solificare). În cazul solurilor cu nivelul hidrostatic al apei freatice ridicat se recomandă ca solul să se studieze și sub nivelul apei. Arealul de extindere a unei unități de sol se stabilește în urma executării profilelor secundare, având dimensiuni de 80 cm. lățime, 100 cm. lungime și 100 cm. adâncime (în zonele cu schimbări texturale înregistrate sub 100 cm., se execută deschideri până la 150 cm.). În scopul delimitării spațiale a unităților de sol identificate prin cercetarea profilelor principale și secundare și trasării limitelor pe hartă, se deschid profile de control sau sondaj (40 cm./60 cm./60),necesare pentru identificarea distribuției pe orizontală, dat fiind faptul că trecerea de la o unitate taxonomică la alta se face gradat, prin dispariția treptată a unor caractere morfologiceși apariția altora, până la o schimbare calitativă completă, deci apariția unei alte unități taxonomice. În acest sens se admite că limitele trasate pe hartă între două unități sunt linii convenționale, care reprezintă zona de tranziție între cele două unități taxonomice adiacente, tranziție care nu se înregistrează brusc în teren, în cele mai multe cazuri.
. Dupa deschiderea profilelor, pentru fiecare profil principal s-a întocmită o ,,fișă reprezentativă de profil”, în care au fost catalogate date referitoare la:
-locul și data deschiderii profilului de sol
-numărul profilului
-unitatea taxonomică de sol determinată
-aspectul general al solului
-tipul de vegetație
-unitatea de relief
-unitatea de microrelief
-panta
-expoziția
-inundabilitatea terenului
-prezența proceselor și tipul de eroziune de suprafață sau adâncime
-materialul sau roca parentală
-adâncimea apei freatice
-grosimea profilului de sol (măsurat de la baza profilului la suprafața solului)
-succesiunea de orizonturi
-trecerea între orizonturi
– grosimea orizonturilor
– culoarea orizonturilor
-prezența neoformațiilor biogene sau minerale
– prezența petelor de oxido-reducere
– prezența de material scheletic
– unele proprietăți chimice ale materialului de sol care pot fi determinate direct în teren: prezența carbonaților, pHul, identificarea sărurilor solubile (anionii Cl- și SO42-, prezența Na2CO3), conținutul total de săruri solubile, prezența substanțelor amorfe de tip allofanic, identificarea fierului feros.
– unele proprietăți fizice: compactitate, consistență, plasticitate, adezivitate, coezivitate, structură
Orice schimbare în ceea ce privește roca, relieful, adâncimea apei freatice, vegetația, categoria de folosință, a fost observată și catalogată, cunoscându-se faptul că modificarea unuia dintre acești factori, atrage după sine schimbări ale însușirilor fizice și chimice ale solului și implicit schimbarea unității taxonomice de sol. Tot în această etapă se definitivează harta unităților de sol, prin trasarea limitelor.
Recoltarea probelor de sol a fost efectuată din profilele pedologice reprezentative, pe orizonturi și suborizonturi pedogenetice, profilul pedologic asigurând accesibilitatea recoltării probelor pe întreaga lui adâncime.
Au fost prelevate probe pe orizonturi și suborizonturi genetice semnificative, precum și din materialul sau roca de solificare.
În cazul solurilor formate sub pajiști, probele de suprafață au fost prelevate din orizontul înțelenit, din primii 5-8 cm. ai orizontului A. S-a acordat o atenție deosebită solurilor cu profil scurt, formate în zona montană și submontană. Cantitatea de sol prelevată la o probă de sol a fost de circa 300-400 grame. După prelevare s-a procedat la ambalarea probelor și etichetare, prin înscrierea elementelor necesare identificării probei, referitoare la:
-locul și data prelevării probei
-numărul profilului
-numărul probei
-unitatea taxonomică de sol
-orizontul sau suborizontul de sol
-adâncimea de prelevare a probei
Etapa de laborator, prelucrare și interpretare a datelor
Întregul set de analize fizico-chimice efectuate la materialul de sol, a fost prezentat în cap. 1.3, subcap. 1.3.1., p. 1.3.1.7.
Trebuie menționat faptul că efectuarea profilelor de sol, recoltarea probelor, setul de analize fizico-chimice, prelucrarea, interpretarea și cuantificarea datelor și rezultatelor, a fost efectuată personal.
Etapa de prelucrare, corelare și interpretare a datelor și de concluzionare a rezultatelor
Reprezintă etapa cu cea mai mare importanță in realizarea acestei lucrări, presupunând prelucrarea, interpretarea și cuantificarea datelor obținute prin observație directă în teren (etapa de teren) și a datelor experimentale rezultate în urma efectuării setului de analize, cât și corelarea cu materialul științific selectat în etapa de documentare.
Prelucrarea și interpretarea datelor de laborator a fost efectuată conform normelor și normativelor existente în vigoare (conform Metodologiei elaborării studiilor pedologice, 1987). Reprezentările grafice au fost realizate sub formă de hărți și grafice, utilizând programe specializate ca: Microsoft Excel, Global Mapper, Arc Gis.
Identificarea unităților taxonomice de sol a fost efectuată la nivel de clasă, tip și subtip de sol. S-a utilizat clasificarea actuală a solurilor, existentă în vigoare la noi în țară, elaborată în anul 2000, verificată în 2003 și ulterior în 2012 rezultând ultima variantă, cunoscută sub numele de Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor (SRTS). Totodată solurile au fost transpuse și în sistemele științifice internaționale, Baza Mondială de Referință pentru Resursele de Sol – World Reference Base for Soil Resource (WBR-SR-1998) și sistemul actual american de clasificare a solurior – USDA-Soil Taxonomy (USDA-ST-1999).
Pe baza materialelor documentare și a rezultatelor de laborator, au fost întocmite următoarele tipuri de harți:
harta claselor de soluri în Sistemul Român de Taxonomie a solurilor
hărți ale tipurilor de soluri în sistemele de clasificare SRTS, WBR-SR-1998, și a grupelor de soluri în USDA-ST-1999.
harta tipurilor de soluri pe unități teritoriale (conf SRTS)
harta tipurilor de soluri pe unități de relief (conf. SRTS)
Harta subtipurilor de soluri (conf. SRTS)
Hărți ale unităților de relief constituente ale bazinului hidrografic, cu principalele tipuri și subtipuri de soluri în sistemele de clasificare SRTS, WBR-SR-1998, USDA-ST-1999.
hărți ale solurilor și zonelor poluate.
Profile reprezentative de sol din arealul bazinului hidrografic Barcău
Pentru cercetarea, identificarea și delimitarea spațială a solurilor aparținătoare bazinului hidrografic al Barcăului au fost executate în perioada 1994-2012 un număr de 39 profile principale, peste 170 profile secundare și peste 350 profile de control.
Amplasarea în teren a profilelor principale de sol este prezentată în figura nr. 3.3.
Analizele fizico-chimice ale probelor de sol prelevate din profile, au fost efectuate la Oficiul de Studii Pedologice și Agrochimice Bihor și în Laboratorul de Știința Solului, al Facultății de Protecția Mediului, Universitatea din Oradea.
Fig. nr. 3.3 Amplasarea în teren a profilelor de sol
PROFIL REPREZENTATIV NR. 1
Localizare: județul Sălaj, localitatea Plopiș
Unitate taxonomică de sol: litosol tipic, format pe șisturi cristaline (SRTS), Dystri-lithic Leptosol (WRB-SR-1998), Lithic Cryorthents, Lithic Udorthents (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao1 – Ao2 – R
Relief: montan
Microrelief: versant
Panta: 40%
Material parental: șisturi cristaline
Caractere morfologice
Orizontul Ao1: de la 012 cm adâncime (12 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR4/2) și brun, brun-cenușiu în stare uscată (10YR4/3,4/4), grăunțos mediu cu stabilitate redusă, coezivitate scăzută în stare umedă și necoeziv în stare uscată, neplastic, neadeziv, reavăn, conținut ridicat în schelet.
Orizontul Ao2: de la 1219 cm adâncime (7 cm grosime), brun cenușiu (10YR4/4), grăunțos slab dezvoltat, , coezivitate scăzută în stare umedă și necoeziv în stare uscată, neplastic, neadeziv, reavăn, conținut ridicat în schelet. Orizontul R: alcătuit din șisturi cristaline, cu limita superioară situată sub 29 cm ai profilului.
Date analitice
Interpretarea rezultatelor
Textura: este mijlocie grosieră pe adâncimea 0-12 cm și grosieră pe adâncimea 12-19.
Reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-19 cm.
Conținutul în humus: este mediu
Conținutul în azot total: este mic
Conținutul în fosfor: este foarte mic
Conținutul în potasiu: este mic
Gradul de saturație în baze: indică un sol mezobazic spre eubazic
PROFIL REPREZENTATIV NR. 2
Localizare: județul bihor, localitatea Popești
Unitate taxonomică de sol: Regosol eutric, format pe depozite rezultate din dezagregarea calcarelor (SRTS), Eutric regosols (WRB-SR-1998), Typic Cryorthents, Typic Udorthents (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – AC – C
Relief: submontan
Microrelief: versant
Panta: 35%
Material parental: depozite rezultate din dezagregarea calcarelor
Caractere morfologice
Orizontul Ao:de la 022 cm adâncime (22 cm grosime), brun cenușiu închis în stare uscată (10YR4/2) și brun cenușiu în stare umedă (10YR4/4), structură grăunțoasă slab dezvoltată, textură mijlocie, slab coeziv în stare umedă, necoeziv în stare uscată, adezivitate și plasticitate scăzută, reavăn.
Orizontul AC: de la 2237 cm adâncime (15 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR4/3) și brun în stare uscată, structură grăunțoasă, , textură mijlocie, slab coeziv în stare umedă, necoeziv în stare uscată, adezivitate și plasticitate scăzută, reavăn.
Orizontul C: de la 37 65 cm adâncime (28 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR5/5) și brun gălbui deschis în stare uscată (10YR5/6), nestructurat, textură mijlocie, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab-moderat compact, în partea inferioară prezintă fragmente provenite din materialul de solificare.
Date analitice
Interpretarea rezultatelor
Textura: este mijlocie, nediferențiată pe profil
Reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-22 cm și neutră pe adâncimea 22-65.
Conținutul în humus: este mic
Conținutul în azot total: este mic
Conținutul în fosfor: este mic
Conținutul în potasiu: este mic
Gradul de saturație în baze: indică un sol mezobazic
PROFIL REPREZENTATIV NR. 3
Localizare: județul Bihor, localitatea Valea lui Mihai
Unitate taxonomică de sol: psamosol tipic, pe nisip, nisip lutos mijlociu pe nisip lutos mijlociu (SRTS), Arenosols (WRB-SR-1998), Typic Udipsamments (USDA ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – C
Relief: câmpie
Microrelief: dună
Aspectul solului: normal
Material parental: nisip
Adâncimea apei fratice: 5-8 m.
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 022 cm adâncime (22 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR4/3) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR5/3), grăunțos mic, deranjat prin cultivare, nisip lutos mijlociu, foarte friabil în stare umedă, slab coeziv în stare uscată, neplastic, neadeziv, uscat, rădăcini dese, trecere clară, fără efervescență.
Orizontul C1: de la 2241 cm adâncime (19 cm grosime), brun în stare umedă (10YR4/4) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR5/4), monoangular, nisip lutos, necoeziv în stare umedă și uscată, neplastic, neadeziv, foarte afânat, trecere treptată, fără efervescență.
Orizontul C2: de la 4172 cm adâncime (30 cm rgosime), brun gălbui ruginiu în stare uscată (10YR4/6) și brun gălbui în stare uscată (10YR5/6), monoangular, lut nisipos mijlociu, necoeziv în stare umedă și uscată, neplastic, neadeziv, foarte afânat, reavăn , trecere treptată, efervescență slabă.
Orizontul C3: de la 72105 cm adâncime (33 cm grosime), ruginiu gălbui în stare umedă (10YR5/8) și gălbui în stare uscată (10YR6/8), monoangular, nisip lutos mijlociu, necoeziv în stare umedă și uscată, neplastic, neadeziv, foarte afânat, reavăn, trecere treptată, efervescență slabă.
Date analitice
Inrerpretarea rezultatelor
-textura: este grosieră pe adâncimea 0-41 cm și 72-105 cm, respectiv mijlocie pe adâncimea 41-72 cm.
-reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-41 cm și neutră pe adâncimea 41-105.
-conținutul în humus: este extrem de mic
-conținutul de azot: este foarte mic
-conținutul de potasiu: este mare pe adâncimea 0-22 cm și mijlociu pe adâncimea 22-41.
-conținutul de fosfor: este mare pe adâncimea 0-22 cm și mijlociu pe adâncimea 22-41.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 4
Localizare: județul Bihor, localitatea Curtuișeni
Unitatea taxonomică de sol: psamosol molic gleizat puternic, pe nisipuri, nisip lutos mijlociu pe nisip mijlociu (SRTS), Molic arenosols (WRB-SR-1998), Psammentic Hapludolls (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – AC – CGo
Relief: câmpie
Microrelief: interdună
Aspectul solului: normal
Material parental: nisipuri
Adâncimea apei freatice:1,5 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am: de la 047 cm adâncime (47 cm grosime), negru brun în stare umedă (10YR2/3) și brun negricios în stare uscată (10YR3/3), grăunțos mic, nisip lutos mijlociu, rădăcini rare, foarte friabil în stare umedă, slab coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afânat, reavăn, fără efervescență.
Orizontul AC: de la 4770 cm adâncime (23 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/4) și brun în stare uscată, nestructurat, nisip mijlociu, foarte friabil în stare umedă, slab coeziv în stare uscată, neplastic, neadeziv, slab compact, reavăn, fară efervescență.
Orizontul CGo1: de la 7092 cm adâncime (22cm grosime), brun în stare umedă (10YR4/4) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR5/4), nestructurat, nisip mijlociu, foarte friabil în stare umedă, slab coeziv în stare uscată, neplastic, neadeziv, afânat, umed, fără efervescență.
Orizontul CGo2: de la 92150 cm adâncime (58 cm grosime), brun gălbui brun în stare umedă (10YR4/2), culori de reducere 60% 5B4/1, cenușiu brun gălbui în stare uscată (10YR5/2), nestructurat, nisip mijlociu, friabil în stare umedă, slab coeziv în stare uscată, neplastic, neadeziv, slab compact, ud, fără efervescență.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura este grosieră pe toată adâncimea profilului
-reacția solului este alcalină pe toată adâncimea profilului
-conținutul în humus pe adâncimea 0-47 cm. este mijlociu, fiind extrem de mic pe adâncimea 47-70 cm.
-conținutul în humus este mic pe toată adâncimea.
-conținutul în potasiu este mic la suprafață și foarte mic pe adâncimea 47-70 cm.
-conținutul în azot este mic la suprafațî și foarte mic pe adâncimea 47-70 cm.
-conținutul în fosfor este mijlociu la suprafață și foarte mic pe adâncimea 47-70 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 5
Localizare: județul Bihor, localitatea Chișlaz
Unitatea taxonomică de sol: Aluviosol eutric, pe depozite fluviatile (SRTS), Eutric Fluivisols (WBR-SR-1998), Typic Udifluvents, Typic Ustifluvents (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – AC – C
Relief: câmpie
Microrelief: plan pozitiv
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice: 3 m
Caractere morfologice ale profilului
Orizontul Ao : de la 035 cm adâncime (35 cm grosime), brun cenușiu închis în stare umedă (10YR4/2) și brun cenușiu în stare uscată (10YR4/3), cu pete gălbui (10YR5/4) și brun gălbui (10YR5/3), structură grăunțoasă moderat dezvoltată, textură nisipo-lutoasă, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul AC : de la 3550 cm adâncime (15 cm grosime), colorit neuniform, brun gălbui închis (10YR5/3) cu pete și nuanțe gălbui (10YR5/4), grăunțos slab dezvoltat, textură nisipo-lutoasă, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn, bulgăros în stare uscată.
Orizontul C : de la 50120 cm adâncime (70 cm grosime), brun gălbui (10YR5/4), alcătuit din materiale de origine fluviatilă, stratificate, cu diferite texturi de la fină la grosieră.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie-grosieră
-reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-35 cm., și neutră pe adâncimea 35-120cm.
-conținutul în azot: este foarte mic
-conținutul în potasiu: este mic
-conținutul în fosfor: este mare pe 0-35cm. și mijlociu spre mic pe adâncimea 35-50.
-carbonații: sunt prezenți începând cu baza orizontului AC
-suma bazelor de schimb: este mică
-gradul de saturație în baze: este eubazic pe adâncimea 35-120 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 6
Localizare: județul Bihor, localitatea Curtuișeni
Unitatea taxonomică de sol: Cernoziom tipic pe depozite loessoide, lut mediu pe lut mediu (SRTS), Calcic Chernozems (WRB-SR-1998), Entic Haplustosolls (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – AC – C
Relief:câmpie
Microrelief:plan pozitiv
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite loessoide
Inundabilitate: neinundabil
Adâncimea apei freatice:3-5m
Caractere morfologice ale profilului
Orizontul Am1 : de la 023 cm adâncime (23 cm grosime), brun negricios (10YR2/3) in stare umedă și brun închis în stare în stare uscată (10YR3/3) , grăunțos, deranjat, mediu dezvoltat, lut mediu, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afînat, reavăn.
Orizontul Am2: de la 2345 cm adâncime (22 cm grosime), negru-bruniu (10YR2/2) in stare umedă și brun închis în stare uscată (10YR3/2), glomerular, bine dezvoltat, lut mediu friabil în stare uscată, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul AC: de la 4584 cm adâncime (39 cm grosime), brun slab gălbui în stare umedă (10YR5/4) și brun deschis gălbui în stare uscată, poliedric subangular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul C: de la 84110 cm adâncime (26 cm grosime), gălbui brun în stare umedă (10YR5/6) și brun gălbui deschis în stare uscată, nestructurat, lut mediu, ferm în stare umedî, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab moderat compact, reavăn.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie
-reacția solului: este moderat acidă pe adâncimea 0-23 cm., slab acidă între 23-84 cm., și neutră pe adâncimea 84-110cm.
-conținutul în azot: este foarte mic
-conținutul în potasiu: este mic
-conținutul în fosfor: este mare pe 0-23cm. și mijlociu pe adâncimea 23-45
-nu conține carbonați
-suma bazelor de schimb: este mică
-gradul de saturație în baze: este eubazic pe adâncimea 0-23 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 7
Localizare: Județul Bihor, localitatea Cherechiu
Unitatea taxonomică de sol: Cernoziom tipic, luto-nisipos, pe depozite loessoide (SRTS), ), Haplic Chernozems (WRB-SR-1998), Typic Haplustosolls (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – AC – Cca – C
Relief: câmpie
Microrelief: intermicrodepresiune,
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite loeossoide
Adâncimea apei freatice: 3-4 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am1: de la 027 cm adâncime (27 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/3) și brun în stare uscată (10YR4/3), grăunțos, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn, afânat, radăcini subțiri dese, trecere clară.
Orizontul Am2: de la 2750 cm adâncime (23 cm grosime), brun negricios în stare umedă (10YR2/2) și brun închis în stare uscată (10YR3/3), structură glomerulară, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, reavăn, rădăcini subțiri dese, trecere clară.
Orizontul AC: de la 5072 cm adâncime (22 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR4/4) și brun gălbui în stare uscată (10YR5/6), poliedric subangular, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, reavăn, trecere treptată, efervescență mijlocie.
Orizontul Cca: de la 7295 cm adâncime (23 cm grosime), gălbui bruniu în stare umedă (10YR6/6) și gălbui în stare uscată (10YR4/4), poliedric subangular, moderat plastic, moderat adeziv, moderat plastic, reavăn, trecere treptată, esfervescență puternică.
Orizontul C: de la 95140 cm adâncime (45 cm grosime), gălbui în stare umedă (10YR7/6) și galben în stare uscată (10YR8/6), nestructurat, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, trecere treptată, efervescență mijlocie.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie pe adâncimea 0-72 cm. și mijlocie fină pe adâncimea 72-140 cm.
-reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-27 cm, slab-bazică pe adâncimea 27-50 cm și bazică pe adâncimea 50-140 cm.
-conținutul de humus: este mic pe adâncimea 0-50 cm.
-conținutul în azot total: este foarte mic
-conținutul în fosfor mobil: este mic
-conținutul în potasiu mobil: este mic
-conținutul în carbonați: este mic pe adâncimea 27-50 cm, lipsesc pe adâncimea 0-27 cm și este mare pe adâncimea 50-140 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 8
Localizare: județul Bihor, localitatea Șimian
Unitatea taxonomică de sol: Cernoziom cambic, pe depozite loessoide, lut nisio-argilos, pe lut nisipo argilos (SRTS), Haplic Chernozems (WRB-SR-1998), Typic Haplustosolls (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – AB – Bv – BC – C
Relief: câmpie
Microrelief: plan
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite loessoide
Adâncimea apei freatice: 3-5 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am: de la 044 cm adâncime (44 cm grosime), brun negru în stare umedă (10YR2/2) și brun negru în stare uscată (10YR3/2), grăunțos, deranjat prin cultivare, lut nisipo-argilos, rădăcini frecvente, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, afânat, uscat, trecere clară.
Orizontul AB: de la 4460 cm adâncime (16 cm grosime), brun negru în stare umedă (10YR3/1) și brun cenușiu în stare uscată (10YR4/1), poliedric subangular, lut nisipo-argilos, rădăcini rare, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv trecere treptată.
Orizontul Bv: de la 6088 cm adâncime (28 cm grosime), brun negru în stare umedă (10YR3/2) și cenușiu gălbui brun în stare uscată (10YR4/2), poliedric subangular mijlociu, lut nisipo-argilos, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, reavăn, trecere trptată.
Orizontul BC: de la 88120 cm adâncime (32 cm grosime), brun în stare umedă (10YR3/3) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR4/3), poliedric subangular mare, lut nisipos fin, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, umed,trecere treptată.
Orizontul C1: de la 120160 cm adâncime (40 cm grosime), brun în stare umedă (10YR4/4) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR5/4), astructurat, lut nisipos fin, foarte friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, ud, trecere trptată, efervescență slabă.
Orizontul C2: de la 160210 cm adâncime (50 cm grosime), brun în stare umedă (10YR 4/6) și brun în stare uscată (10YR5/6), astructurat, lut nisipos fin, foarte friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, ud, efervescență moderată.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie pe tot profilul
-reacția solului: este slab alcalină pe adâncemea 0-88/120-210 cm, neutră pe adâncimea 44-60 cm.
-conținutul de humus: este mic pe adâncimea 0-44 cm, foarte mic pe adâncimea 44-60.
-conținutul în azot total: este foarte mic
-conținutul de potasiu: este mare pe adâncimea 0-44 cm, mijlociu pe adâncimea 44-60
-conținutul de fosfor: este foarte mare
-conținutul de carbonați: este mic între120-160 cm și mare între 160-210 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 9
Localizare: județul Bihor, localitatea Pișcolț
Unitatea taxonomică de sol: Cernoziom, subtipul cambic, pe luturi, lut nisipo-argilos pe lut mediu (SRTS), Haplic Chernozems (WBR-SR-1998), Typic Haplustosolls (USDA-ST-1999)
Succesiune de orizonturi: Am – Bv – C
Relief: câmpie
Microrelief:plan pozitiv
Aspectul solului: normal
Material parental: luturi
Adâncimea apei freatice: 5-8m.
Caractere morfologice
Orizontul Am1: de la 025 cm adâncime(25 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/3) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR4/3), grăunțos, deranjat prin cultivare, lut nisipo- argilos, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afânat, reavăn.
Orizontul Am2: de la 2548 cm adâncime (23 cm grosime), brun negru în stare umedă (10YR2/2) și brun cenușiu foarte închis în stare uscată, glomerular, bine dezvoltat, lut mediu, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul Bv: de la 4878 cm adâncime (30 cm grosime),brun gălbui închis în stare umedă (10YR4/3) și brun gălbui închis în stare uscată, poliedric, mediu dezvoltat, lut nisipo-argilos, ferm ]n stare umedă, dur în stare uscată,slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul C: de la 78100 cm adâncime (22 cm grosime), brun gălbui în stare umedă (10 YR 6/6) și gălbui deschis în stare uscată (10YR6/6), poliedric subangular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab compact, reavăn.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie
-reacția solului: este neutră pa adâncimea 0-48 cm., și slab alcalină pe adâncimea 78-100 cm.
-conținutul în azot: este mic pe adâncimea 0-25 cm. și foarte mic pe adâncimea 25-48.
-conținutul în potasiu: este mic
-suma bazelor de schimb: este mica
-gradul de saturație în baze: indică un sol eubazic
PROFIL REPREZENTATIV NR. 10
Localizare: Județul Satu Mare, localitatea Tiream
Unitate taxonomică de sol: Cernoziom cambic gleic-salinic, gleic slab, salinic moderat, argilos/luto-argilos, pe depozite loessoide (SRTS), Gleic Hyposalic Chernozems (WRB-SR-1998), Enoaquic Haplustosolls, salini phase (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – Amsc – Bvsc – BCsc – CGosc
Relief: câmpie de divalgație
Microrelief: microdepresiune
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite loessoide
Adâncimea apei freatice: 1,5-2 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am: de la 027 cm adâncime (27 cm grosime), brun negru în stare umedă (10YR2/2) și brun cenușiu foarte închis (10YR3/2) în stare umedă, argilă lutoasă, structură deranjată prin cultivare, foarte plastic, foarte ferm, dur, uscat, rădăcini subțiri și rare.
Orizontul Amsc: de la 2745 cm adâncime (18 cm grosime), brun negru în stare umedă (10YR2/1) și cenușiu foarte închis in stare uscată (10YR5/2), argilă lutoasă, poliedric subangular, foarte plastic, dur în stare uscată, moderat compact, reavăn
Orizontul Bvsc: de la 4570 cm adâncime (25 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/3) și brun cenușiu închis în stare uscată (10YR5/3), argilă lutoasă, poliedric subangular, foarte plastic, foarte ferm, dur în stare uscată, compact, reavăn.
Orizontul BCsc: de la 7095 cm adâncime(25 cm grosime), brun cenușiu în stare umedă (10YR5/2) și cenușiu brun deschis în stare uscată /10YR6/6), lut argilos mediu, poliedric subangular, moderat plastic, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat compact, reavăn, efervescență moderată.
Orizontul CGosc: de la 95120 cm adâncime (25 cm grosime), brun gălbui deschis în stare umedă (10YR6/4) și galben bruniu în stare uscată (10YR6/6), culori de reducere cca. 10%, lut argilos mediu, nestructurat, moderat plastic, ferm, dur în stare uscată, moderat compact, jilav, face efervescență puternică.
Date analitice
Interpretare date analitice
-reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-27 cm și slab alcalină pe adîncimea 27-120 cm.
-gradul de saturație în baze: indică un complex adsorbtiv saturat
-conținutul de humus: este micpe adâncimea 0-27 cm, foarte mic pe adâncimea 27-45 cm și extrem de mic pe adâncimea 45-70 cm.
-rezerva de humus pe adâncimea 0-27 cm: este mare
-conținutul de azot total: este mijlociu pe adâncimea 0-27 cm și mic pe adâncimea 27-70 cm.
-conținutul de fosfor mobil: este mic pe adâncimea 0-27 cm și extrem de mic pe adâncimea 27-70 cm.
-conținutul în potasiu mobil: este mijociu pe adâncimea 0-27 cm și foarte mic pe adâncimea 27-70 cm.
-conținutul de clor: indică un sol slab salinizat cloruric
– conținutul de SO4: indică un sol moderat salinizat sulfatic
PROFIL REPREZENTATIV NR. 11
Localizare: județul Satu Mare, localitatea Carei
Unitatea taxonomică de sol: cernoziom cambic-gleic, pe depozite loessoide, lut mediu pe lut mediu (SRTS), Gleyic Chernozems (WRB-SR-1998), Enoaquic Haplustosolls (USDA-ST-1998).
Succesiune de orizonturi: AM – AB – Bv – BCGo – CGo
Relief: câmpie
Microrelief: plan slab negativ
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite loessoide
Adâncimea apei freatice: 3-5 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am1: de la 025 cm adâncime (25 cm grosime), brun închis in stare umedă (10YR3/4) și brun în stare uscată (10YR4/4), grăunțos mic, derajat prin cultivare, lut mediu, rădăcini frecvente, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, puternic compact, reavăn, trecere clară, fară efervescență.
Orizontul Am2: de la 2531 cm adâncime (6 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/4) și brun în stare uscată (10YR4/4), glomerular mediu, lut nisipo-argilos, rădăcini frecvente, friabil în stare umedă, moderat coeziv in stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, puternic compact, reavăn, trecere clară, fără efervescență.
Orizontul Am3: de la 3142 cm adâncime (11 cm grosime), brun negru în stare umedă (10YR2/2) și brun negru în stare uscată (10YR3/2), glomerular mediu, lut mediu, rădăcini dese, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, jilav, trecere treptată, fără efervescență.
Orizontul AB1: de la 4255 cm adâncime (13 cm grosime), brun foarte închis în stare umedă (10YR2/3) și brun închis în stare uscată (10YR3/3), poliedric angular mediu, lut mediu, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, umed. Trecere treptată, puternic efervescent.
Orizontul AB2: de la 5566 cm adâncime (11 cm grosime), brun închis în stare umedă /10YR3/3) și brun în stare uscată (10YR4/3), poliedric angular mediu, lut mediu, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, umed, trecere treptată, fară efervescență.
Orizontul Bv: de la 6684 cm adâncime (18 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/4) și brun în stare uscată (10YR4/4), poliedric angular mediu, lut mediu, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, umed, trecere treptată, moderat efervescent.
Orizontul BCG: de la 84110 cm adâncime (26 cm grosime), brun în stare umedă (10YR4/6) și brun deschis în stare uscată (10YR5/6), poliedric subangular mare, lut mediu, friabil în stare umedă, moderat coeziv in stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, ud, trecere treptată, puternic efervescent.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie pe toată adâncimea profilului
-reacția solului: este moderat acidă pe adâncimea 0-25 cm, slab acidă pe adâncimea 25-55 cm, neutră pe adâncimea 55-66 cm,slab alcalină între 66-110 cm adâncime.
-conținutul în humus: este mic.
-conținutul de azot: este foarte mic.
-conținutul de potasiu: este mijlociu pe adâncimea 0-25 cm, mic pe adâncimea 25-31 cm.
-conținutul în fosfor: este mare pe adâncimea 0-25 cm și mijlociu pe adâncimea 25-31 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 12
Localizare: județul Bihor, localitatea Tarcea
Unitate taxonomică de sol: cernoziom cambic, levigat slab, pe loess, lut mediu pe lut nisipo-argilos (SRTS), ), Haplic Chernozems (WRB-SR-1998), Typic Haplustosolls (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – AB – Bv – BC – CCa
Relief: câmpie
Microrelief: plan
Aspectul solului: normal
Material parental: loess
Inundabilitate: neinundabil
Adâncimea apei freatice: 5-8m
Caractere morfologice
Orizontul Am1: de la 021 cm adâncime (21 cm grosime), brun cenușiu foarte închis în stare umedă (10YR3/2) și brun cenușiu închis în stare uscată (10YR4/2), grăunțos, lut mediu, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, afânat, fără efervescență.
Orizontul Am2: de la 2130 cm adâncime (9 cm grosime), brun cenușiu închis în stare umedă (10YR4/2) și brun cenușiu în stare uscată, (10YR5/2), poliedric masiv, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată. Moderat plastic, moderat adeziv, compact, fără efervescență.
Orizontul Am3: de la 3050 cm adâncime (20 cm grosime), brun negru în stare umedă (10YR2/3) și brun închis în stare uscată (10YR3/3), grăunțos, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, fără efervescență.
Orizontul AB: de la 5066 cm adâncime (26 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă, /10YR4/3) și brun gălbui închis in stare uscară (10YR5/3), poliedric angular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, fără efervescență.
Orizontul Bv: de la 6695 cm adâncime (29 cm grosime), brun în stare umedă (10YR4/6) și galben brun în stare uscată (10YR5/6), subangular, lut nisipo.argilos, tare în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, fără efervescență.
Orizontul BC: de la 95115 cm adâncime (20 cm grosime), gălbui brun în stare umedă (10YR5/6) și brun gălbui deschis în stare uscată (10YR6/6), nestructurat, lut nisipo-argilos, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, efervescență slabă,
Orizontul Cca: de la 135cm adâncime (20 cm rgosime), brun gălbui deschis în stare umedă (10YR6/6) și găldui în stare uscată (10YR7/6), nestructurat, lut nisipo- argilos, friabil în stare umedă, dur în stare uscată,moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, efervescență puternică.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie pe toată adâncimea profilului.
-reacția solului: este moderat acidă pe ad. 0-30 cm, slab acidă pe ad. 30-50 cm, neutră pe ad. 50-95, alcalină pe adâncimea 95-135.
-conținutul în humus: este mic pe adâncimea 0-50 cm.
-conținutul în azot: este mic pe adâncimea 0-21 cm și foarte mic pe adâncimea 30-50 cm.
-conținutul de potasiu: este mijlociu pe adâncimea 0-21 cm și mic pe adâncimea 30-50 cm.
-conținutul de fosfor: este mic pe adâncimea 0-21 cm. și extrem de mic pe adâncimea 30-50 cm.
-conținutul în carbonați: este mic pe adâncimea 95-115 și mare pe adâncimea 115-135 cm.
-gradul de saturație în baze: indică un sol eubazic pe adâncimea 0-21 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 13
Localizare: județul Satu Mare, localitatea Adrid
Unitate taxonomică de sol: Cernoziom vertic, gleic slab, argilos/luto-argilos, pe depozite loessoide (SRTS), Vertic Chernozems (WRB-SR-1998), Vertic Haplustosolls (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – Acy – CyGo – CyGr
Relieful: luncă
Aspectul solului: normal, plan
Material parental: depozite loessoide
Adâncimea apei freatice: 2 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am1: de la 027 cm adâncime (27 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/3) și brun închis în stare uscată (10YR4/3), structură deranjată prin cultivare, argilă medie, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, afânat, uscat, rădăcini subțiri.
Orizontul Am2: de la 2756 cm adâncime (19 cm grosime),negru brun în stare umedă (10YR2/2) și negru brun în stare umedă (10YR3/2), argilă medie, glomerular bine dezvoltat, compact, reavăn, trecere treptată.
Orizontul ACy: de la 5685 cm adâncime (29 cm grosime), brun cenusiu în stare umedă (10YR5/2) și cenușiu brun deschis în stare uscată (10YR6/2), argilă medie, poliedric subangular, foarte ferm, foarte dur, foarte plastic, moderat compact, reavăn, fețe de alunecare oblice.
Orizontul CyGo: de la 85105 cm adâncime (20 cm grosime), brun gălbui deschis în stare umedă (10YR6/4 și gălbui portocaliu deschis în stare uscată (10YR7/4), argilă lutoasă, poliedric subangular, ferm, moderat coeziv, moderat plastic, moderat compact, reavăn.
Orizontul CyGr: de la 105120 cm adâncime 15 cm grosime), galben bruniu (10YR6/6) cu cenușiu verzui (5GY5/1) în stare umedă și galben (10YR7/6) cu pete cenușiu verzui (5GY6/1) în stare uscată, culori de reducere cca. 20%, lut argilos mediu, nestructurat, slab plastic, moderat compact,jilav, fețe de alunecare, face efervescență.
Date analitice
Interpretare date analitice
-reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-27 cm și slab alcalină pe adâncimea 27-120 cm.
-gradul de saturație în baze: indică un comlles adsorbtiv saturat
-conținutul de humus: este mediu pe adâncimea 0-56 cm.
-rezerva de humus pe adâncimea 0-50 cm: este mare
-conținutul de azot total: este mijlociu pe adâncimea 0-27 cm și mic pe adâncimea 27-56 cm.
-conținutul de fosfor mobil: este mijlociu pe adâncimea 0-27 cm și extrem de mic pe adâncimea 27-56 cm.
-conținutul de potasiu mobil: este mijlociu pe adâncimea 0-27 cm și mic pe adâncimea 27-56 cm.
-conținutul de carbonați: sunt absenți pe adâncimea 0-57 cm și este mijlociu pe adâncimea 56-120 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 14
Localizare: județul Bihor, localitatea Brusturi
Unitatea taxonomică de sol: faeoziom clinogleic, lutos/lutos, pe depozite lossoide (SRTS), Stagni-gleyi Phaeozems (WRB-SR-1998), Epi-Endoaquic Hapludolls.
Succesiune de orizonturi: Aow – Bvw – CGo
Relief: plan, câmpie joasă
Aspectul reliefului: normal
Material parental: depozite lossoide
Adâncimea apei freatice: 2 m.
Caractere morfologice
Orizontul Aow:de la 045 cm adâncime (45 cm grosime), brun foarte închis (10YR2/2) în stare umedă și brun închis în stare uscată (10YR2/3), pete difuze brun gălbui (10YZ5/6) și cenușii verzui (5GY6/1), structură grăunțoasă moderat dezvoltată, textură lutoasă, ferm în stare umedă, moderat coeziv, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, trecere treptată, prezintă separațiuni ferimanganice frecvente (10YR5/6) mascate de culoarea închisă a orizontului.
Orizontul Bvw: de la 45140 cm adâncime (55 cm grosime), brun cenușiu (10YR5/2) cu pete frecvente mici difuze brune și brun roșcate (7,5YR7/2 și 5YR4/4) și cenușiu verzui (5GY6/1, 5Y6/1) în stare umedă, structură prismatică, textură lutoasă, relativ compact, plastic și adeziv în stare umedă, dur în stare uscată, separațiuni ferimanganice sub formă de pete și concrețiuni, trecere treptată.
Orizontul CGo: de la 140220 cm adâncime (80 cm grosime), cenușiu deschis (5YR5/1) în stare umedă, cu pete verzui (10GY) și albăstrui (10BG), structură masivă, textură argilo-lutoasă, compact, plastic, adeziv, dur în stare uscată, separațiuni ferimanganice și bobovine numeroase.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este lutoasă pe adâncimea 0-220 cm
-reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-45 cm, neutră între 45-140 cm, șislab alcalină pe adâncimea 140-180 cm.
-conținutul de humus: este mare pe adâncimea
-conținutul în azot total: este mic pe adîncimea 0-45 cm.
-conținutul în fosfor mobil: este mare pe adâncimea 0-45 cm
-conținutul în potasiu mobil: este mijlociu pe adâncimea 0-45 cm
PROFIL REPREZENTATIV NR.15
Localizare: județul Bihor, localitatea Diosig
Unitatea taxonomică de sol: Faeoziom cambic-calcaric, lutos/lutos, pe depozite loessoide, erodat moderat (SRTS), Haplic Phaeozems (WRB-SR-1998), Tzpic Hapludolls (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – Abka – Bvka – Cka
Relief: versant slab înclinat
Panta: 8-10%
Aspectul suprafeței terenului: normal
Material parental: depozite loessoide
Adâncimea apei freatice: 3-5 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am: de la 025 cm adâncime (25 cm grosime), brun negru în stare umedă (10YR2/3) și brun închis în stare uscată (10YR3/3), lut mediu, glomerular, ferm în stare umedă, moderat coeziv, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, trecere clară, rădăcini dese, nu face efervescsnță.
Orizontul ABka: de la 2555 cm adâncime (30 cm grosime), brun în stare umedă, (10YR4/4) și brun gălbui închis (10YR5/4) in stare uscată, lut mediu, poliedric angular, ferm în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, reavăn, rădăcini rare, trecere treptată, efervescență mică.
Orizontul Bvka: de la 5590 cm adâncime (35 cm grosime), brun în stare umedă (10YR4/4) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR5/4), lut mediu, poliedric angular, ferm în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, moderat compact, moderat adeziv, moderat plastic, trecere treptată, efervescență moderată.
Orizontul Cka: de la 90110 cm adâncime cm (20 cm grosime), gălbui brun în stare umedă (10YR5/4) și galben brun ruginiu în stare uscată (10YR6/4), lut nisipos fin, poliedric subangular, friabil în stare umedă, slab coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, umed, trecere treptată, efervescență moderată.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este lutoasă pe adâncimea 0-110 cm
-reacția solului: este slab alcalină pe adâncimea 0-55 cm și alcalină pe adâncimea 55-110 cm.
-conținutul de humus: este mijlociu pe adâncimea 0-25 cm și mic pe adâncimea 25-55.
-conținutul în azot total: este mic pe adîncimea 0-25 cm și foarte mic pe 25-55 cm.
-conținutul în fosfor mobil: este mare pe adâncimea 0-25 cm și mijlociu pe adâncimea 25-55 cm.
-conținutul în potasiu mobil: este mijlociu pe adâncimea 0-25 cm și mic pe adâncimea 25-55 cm.
-conținutul în carbonati: este mic pe adâncimea 25-55 cm și mare pe adâncimea 55-110 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR.16
Localizarte:județul Sălaj, localitatea Plopiș
Unitate taxonomică de sol: Rendzină tipică, lut argilos/lut argilos, formată pe calcare cenișii (SRTS), Rendzic Leptosols (WRB-SR-1998), Inceptic-lithic Haprendolls (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – AR
Relief: montan
Microrelief: versant
Panta: cca.30%
Expoziția: nord-vestică
Material parental: calcar, depozite calcaroase
Caractere morfologice
Orizontul Am: de la 026 cm adâncime (26 cm grosime), negru brun închis în sare umedă (10YR2/1) și cenușiu brun închis în stare uscată (10YR3/1), luto-argilos, grăunțos bine dezvoltat, friabil în stare umedă, moderat coeziv, moderat plastic, prezente fragmente de rocă, trecere clară, face efervescență.
Orizontul AR: de la 2648 cm adâncime /22 cm grosime), cenușiu închis în stare umedă (10YR2/2) și cenușiu în stare uscată (10YR4/1), luto-argilos, grăunțos mic slab dezvoltat, moderat plastic, moderat adeziv, prezintă fragmente de rocă cca. 32%
Orizontul R: are limita superioară sub 48 cm adâncime și este alcătuit din calcar
Date analitice
Interpretarea rezultatelor
-reacția solului: este slab alcalină pe adâncimea 0-26 cm și alcalină pe adâncimea 26-48 cm.
-gradul de saturație în baze: indică un sol saturat în baze de natură carbonatică
-conținutul de humus: este mijlociu pe adâncimea 0-26 cm și mic pe adâncimea 26-48.
-conținutul în azot total: este mijlociu pe adâncimea 0-26 cm și mic pe 26-48 cm.
-conținutul în fosfor mobil: este mic pe adâncimea 0-26 cm și extrem de mic pe adâncimea 26-48 cm.
-conținutul de potasiu mobil: este mijlociu spre mic pe adâncimea 0-26 cm și mic pe adâncimea 26-48 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 17
Localizare: județul Bihor, localitatea Marghita
Unitate taxonomică de sol: Eutricambosol tipic, pe depozite fluviatile, lut mediu pe lut mediu (SRTS), Eutric Cambisols (WRB-ST-1998), Typic Eutrosryepts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – AB – Bv – BC – C
Relief: câmpie piemontană
Microrelief: plan negativ
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice: 3-4 m
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 024 cm adâncime (24 cm grosime), brun deschis în stare umedă, grăunțos slab dezvoltat, lut mediu, ferm în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn, prezintă rădîcini subțiri și rare.
Orizontul AB: de la 2447 cm adâncime (23 cm grosime), brun deschis în stare umedă, poliedric subangular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, slab reavăn.
Orizontul Bv: de la 4765 cm adâncime (18 cm grosime), brun deschis gălbui în stare umedă, poliedric subangular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul BC: de la 6590 cm adâncime (25 cm grosime), brun gălbui deschis în stare umedă, polidric subangular slab format, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul C: prezintă limita superioară situată sub 90 cm. adâncime
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie pe întreg profilul
-reacția solului: este slab acidă între 0-24 cm adâncime și moderat acidă în profunzime
-comținutul de humus: este mic între 0-24 cm adâncime și foaret mic între 24-47 cm.
-conținitu de azot: este foarte mic pe adâncimea 0-47 cm.
-conținutul de fosfor: este foarte mic pe adâncimea 0-24 cm și mic pe adâncimea 24-47
-conținutul de potasiu: este foarte mic pe adâncimea 0-47 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 18
Localizare: județul Bihor, localitatea Ip
Unitatea taxonomică de sol: eutricambosol pe depozite fluviatile, lut nisipos fin pe lut nisipo-argilos (SRTS), Entic Cambisols (WRB-SR-1998), Typic Eutrocryepts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – Bv – BC – C
Relief: câmpie
Microrelief: plan
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice: 3-5 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am1: de la 020 cm adâncime (20 cm grosime), brun în stare umedă (10YR4/4) și brun gălbui închis in stare uscată (10YR5/4), grăunțos, deranjat prin cultivare, lut nisipos fin, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afânat, reavăn.
Orizontul Am2: de la 2046 cm adâncime (26 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/3) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR4/3), poliedric angular, lut nisipos fin, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact,reavșn.
Orizontul Bv: de la 4685 cm adâncime (39 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR5/4) și brun gălbui deschis în stare uscată (10YR6/4), poliedric subangular, lut nisipos argilos, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul BC: de la 85105 cm adâncime (20 cm grosime), brun pal în stare umedă (10YR6/3) și brun foarte pal în stare uscată (10YR7/3), poliedric subangular, lut nisipo argilos, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura solului: este mijlocie
-reacția solului: este moderat acidă pe adâncimea 0-20 cm și slab acidă pe adâncimea 20-105 cm.
-conținutul în humus: este mic
-conținutul în azot: este foarte mic
:conținutul în fosfor: este mijlociu pe adâncimea 0-20 cm. și mic pe 2046 cm.
-suma bayelor de schimb: este foarte mică
– gradul de saturație în baze: indică un sol mezobazic
PROFIL REPREZENTATIV NR. 19
Localizare: județul Bihor, localitatea Biharia
Unitatea taxonomică de sol: eutricambosol tipic, pe depozite fluviatile, lut nisipos fin pe lut nisipo-argilos (SRTS), Eutric Cambisols (WRB-ST-1998), Typic Eutrosryepts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – Bv – BC – C
Relief: câmpie
Microrelief: plan
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice: 3-5 m
Inundabilitate: neinundabil
Caractere morfologice
Orizontul Ao1: de la 020 cm adâncime (20 cm grosime), brun în stare umedă (10 YR4/4) și brun gălbui închis în stare uscată, grăunțos, deranjat prin cultivare, lut nisipos fin, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afânat, reavăn
Orizontul Ao2: de la 2046 cm adâncime (26 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/3) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR4/3), poliedric angular, lut nisipos fin, friabil în stare umedă, modera coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul Bv: de la 4685 cm adâncime (19 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR5/4) și brun gălbui deschis în stare uscată (10ZR6/4), poliedric subangular, lut nisipo-argilos, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab co,pact, reavăn.
Orizontul BC: de la 85105 cm adâncime (20 cm grosime), brun pal în stare umedă (10YR6/3) și brun foarte pal în stare uscată,poliedric subangular, lut nisipo-argilos, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie
-reacția solului: este moderat acidă pe adâncimea 0-20 cm, slab acidă pe adâncimea 20-105 cm.
-conținutul în humus: este mic
-conținutul în potasiu: este mic
-conținutul în fosfor: este mijlociu în Ao1 și mic în Ao2.
-suma bazelor schimbabile: este foarte mică în Ao1
-gradul de saturație în baze: indică un sol mezobazic pe adâncimea 0-20 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 20
Localizare: județul Bihor, localitatea Abram
Unitate taxonomică de sol: Eutricambosol tipic levigat slab, pe depozite fluviatile, lut mediu pe lut mediu (SRTS), ), Eutric Cambisols (WRB-ST-1998), Typic Eutrosryepts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – Bv – BC – C
Relief: luncă
Microrelief: grind
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice: 2,5-3 m.
Inundabilitate: neinundabil
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 028 cm adâncime (28 cm grosime), brun cenușiu în stare umedă (10YT5/2) și cenușiu brun în stare uscată (10YR6/2), grăunțos, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul AB: de la 2853 cm adâncime (25 cm grosime), brun în stare umedă (10YR4/4) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR5/4), poliedric subangular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul Bv: de la 5380 cm adâncime (27 cm grosime), brun gălbui deschis în stare umedă (10YR6/4) și brun foarte pal în stare uscată (10YR7/4), poliedric subangular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab-moderat compact, reavăn.
Orizontul BC: de la 80105 cm adâncime (25 cm grosime), cenușiu gălbui brun în stare umedă (10YR6/2) și gălbui portocaliu în stare uscată (10YR7/2), nestructurat, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn, face efervescență puternică.
Orizontul C: de la 105120 cm adâncime (15 cm grosime), cenușiu în stare umedă (10YR6/1) și cenușiu albicios în stare uscată (10YR7/2), nestructurat, lut mediu, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, neplastic, neadeziv, slab compact, reavăn, face efervescență puternică.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie în tot profilul
-reacția solului: este slab acidă în adâncimea 0-28 cm, slab alcalină în adâncimea 53-105 cm.
-conținutul în humus: este mijlociu pe adâncimea 0-28 cm și mic în adâncimea 28-53.
-conținutul în azot: este mijlociu pe adâncimea 0-28 cm și mic pe adâncimea 28-53 cm.
-conținutul de potasiu: este mijlociu pe adâncimea 0-28 cm și mic în adâncimea 28-53.
-conținutul în fosfor: este foarte mic pe adâncimea 0-28 cm, respectiv 28-53 cm.
-conținutul în carbonați: este mare în adâncimea 80-120 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 21
Localizare: județul Bihor, localitatea Suplacu de Barcău
Unitatea taxonomică de sol: Eutricambosol gleic, pe depozite fluviatile, lut prăfos pe lut argilos mediu (SRTS), Gleyi-eutric Cambisols (WRB-SR-1998), Endoaquic (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – Bv – BCGo – Cgo
Relief: luncă inundabilă
Microrelief: plan
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice : 1,5-2 m.
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 036 cm adâncime (36 cm grosime), brun deschis în stare umedă, grăunțos, lut prăfos, ferm în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul Bv: de la 3664 cm adâncime (28 cm grosime), brun în stare umedă, poliedric angular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab sdeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul BCG: de la 6476 cm adâncime (42 cm grosime), brun vinețiu în stare umedă, poliedric subangular, lut argilos mediu ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact,umed, numeroase pete în culori de oxidare și reducere-
Orizontul G: are limita superioară situată la o adâncime mai mare de 76 cm.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie pe adâncimea 0-64 cm și fină pe adâncimea 64-96 cm.
-reacția solului: este slab alcalină pe adâncimea 0-36 cm, neutră între 36-64 cm adâncime și slab acidă între 64-96 cm adâncime
-conținutul de humus: este mic pe adâncimea 0-36 cm.
-conținutul de fosfor: este mic pe adâncimea 0-36 cm
-conținutul de potasiu: este mijlociu pe adâncimea 0-36 cm și mic pe adâncimea 36-64.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 22
Localizare: județul Bihor, localitatea Cetariu
Unitatea taxonomică de sol: Eutricambosol stagnic, pe depozite fluviatile, lut mediu pe lut prăfos (SRTS), Stagni-eutric Cambisols (WRB-SR-1998), Eutrodepts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – Abw – Bvw – C
Relief: luncă
Microrelief: plan negativ
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice: 4-6 m.
Descrierea morfologică
Orizontul Ao: de la 024 cm adâncime (24 cm grosime), brun deschis în stare uscată, grăunțos, lut mediu friabil, ferm în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afânat, reavăn, numeroase rădăcini subțiri și dese.
Orizontul ABw: de la 2447 cm adâncime (23 cm grosime), brun vinețiu în stare umedă, poliedric angular, lut argilos mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab moderat compact, prezintă pete fero-manganice punctiforme, rădăcini subțiri și rare.
Orizontul Bvw: de la 4796 cm adâncime (49 cm grosime), brun vinețiu în stare umedă, poliedric subangular, lut prăfos, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab moderat compact, reavăn, jilav.
Orizontul C: are limita superioară situată la sub 96 cm. adâncime ai profilului.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie în tot profilul
-reacția solului: este moderat acidă pe adâncimea 0-24 cm și slab acidă pe adâncimea 24-96 cm.
-conținutul în humus: este mic pe adâncimea 0-47 cm.
-conținutul în azot: este mijlociu pe adâncimea 0-47 cm.
-conținutul în fosfor: este extrem de mic pe adâncimea 0-47 cm.
-comținutul de potasiu: este mic pe adâncimea 0-47 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 23
Localizare: județul Bihor, localitatea Abrămuț
Unitate taxonomică de sol: Eutricambosol molic-vertic, gleic moderat, argilos/luto-argilos, pe materiale fluviatile carbonatice (SRTS), Mollic-glezi-endosalic Cambisols (WRB-SR-1998), Humic Eutrodepts, Aquic Haplustepts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – Aby – Bvy – BCGo – Cgo
Relief: luncă
Microrelief: plan negativ
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice: 1,5-2 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am: de la 038 cm adâncime (38 cm grosime), brun în stare umedă (10YR4/4) și brun deschis în stare uscată (10YR4/6), lut argilos mediu, glomerular, moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, rădăcini dese, trecere treptată.
Orizontul ABy: de la 3860 cm adâncime (22 cm grosime), gălbui brun închis în stare umedă (10YR4/6) și gălbui brun în stare uscată (10YR5/6), argilă lutoasă, poliedric angular, foarte plastic, foarte adeziv, moderat compact, rădăcini rare, trecere treptată.
Orizontul Bvy: de la 6088 cm adâncime (28 cm grosime), brun gălbui închis cenușiu în stare umedă (10YR5/3) și brun gălbui închis cenușiu in stare uscată (10YR5/4), argilă lutoasă, sfenoidal, foarte plastic, foarte adeziv, moderat compact, trecere treptată.
Orizontul BCGo: de la 88100 cm adâncime (12 cm grosime), cenușiu gălbui brun în stare umedă (10YR5/2) și cenușiu gălbui brun în stare uscată (10YR6/2), culori de reducere cca. 30% în stare umedă, lut argilos mediu, nestructurat, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, trecere treptată, face efervescență, concrețiuni carbonatice.
Date analitice
Interpretare date analitice
-reacția solului: este moderat acidă pe adâncimea 0-38 cm, slab acidă pe adâncimea 38-88 cm și slab alcalină în profunzime.
-gradul de saturație în baze: indică un sol eubazic
-conținutul de humus: este mic pe adâncimea 0-38 cm și extrem de mic pe 38-60 cm.
-rezerva de humus pe adâncimea 0-50 cm: este mijlocie
-conținutul de azot total: este mic pe adâncimea 0-38 cm și foarte mic pe 38-60 cm.
-conținutul de fosfor mobil: este mic pe adâncimea 0-38 cm și extrem de mic pe adâncimea 38-60 cm.
-conținutul de potasiu mobil: este mijlociu pe adâncimea 0-38 cm și foarte mic pe 38-60 cm adâncime
-conținutul de carbonați: sunt absenți pe adâncimea 0-88 cm și este mic pe 88-110 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 24
Localizare: județul Bihor, localitatea Balc
Unitate taxonomică de sol: Eutricambosol molic-vertic, gleic slab, sodizat moderat, luto-argilos/lutoargilos, pe materiale fluviatile carbonatice (SRTS), Mollic-vertic-gleyi-eutric Cambisols (WRB-SR-1998), Humic Eutrudepts, Endoaquic-Vertic Eutrodepts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – ABy – Bvac – BckGoac – CGoac
Relieful: luncă
Aspectul solului: normal, plan
Material parental: depozite fluviatile carbonatice
Adâncimea apei freatice: 2,2 m.
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 032 cm adâncime (32 cm grosime), brun în stare uscată (10YR4/6) și brun în stare umedă, lut argilos mediu, glomerular, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, rădăcini dese, trecere treptată.
Orizontul ABy: de la 3260 cm adâncime (28 cm grosime), brun gălbui închis (10YR5/4) în stare uscată și brun în stare umedă (10YR4/4), poliedric angular mediu, lut argilos mediu, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, rădăcini rare, trecere treptată.
Orizontul Bvac: de la 6084 cm adâncime 24 cm grosime), brun gălbui închis în stare uscată (10YR5/3) și brun gălbui închis în stare umedă (10YR4/3), lut argilos mediu, poliedric angular mare, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, trecere treptată.
Orizontul BCkGoac: de la 84110 cm adâncime (26 cm grosime), cenușiu brun gălbui în stare uscată (10YR5/2) și cenușiu gălbui brun în stare umedă (10YR4/2), culori de reducere cca. 10%, lut argilos mediu, nestructurat, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, trecere treptată.
Date analitice
Interpretare date analitice
-reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-32 cm și slab alcalină în profunzime
-gradul de saturație în baze: indică un sol eubazic
-conținutul de humus: este mic pe adâncimea 0-32 cm și extrem de mic pe ad. 32-60.
-rezerva de humus: pe adâncimea 0-50 cm este mijlocie
-conținutul de azot total: este mic pe adâncimea 0-32 cm și extrem de mic pe adâncimea 32-60 cm.
-conținutul de fosfor mobil: este mijlociu pe adâncimea 0-32 cm și foarte mic pe adâncimea 32-60 cm.
-conținutul de potasiu mobil: este mijlociu pe adâncimea 0-32 cm și mic pe ad. 32-60.
-conținutul de carbonați: este mic pe adâncimea 60-110 cm.
-conținutul de Na schimbabil din T: indică un sol sodicizat moderat
PROFIL REPREZENTATIV NR. 25
Localizare:Județul Sălaj, localitatea Valcău de Jos
Unitate taxonomică de sol: Eutricambosol molic, gleic, salinic moderat, sodic slab, argilos/argilos, pe materiale fluviatile necarbonatice (SRTS), Mollic-glezi-endosalic Cambisols (WRB-SR-1998), Humic Eutrodepts, Aquic Haplustepts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – ABacsc – Bvacsc – BCGoacsc – CGoacsc
Relief: câmpie de divalgare.
Miocrorelief: microdepresiune.
Material parental: depozite fluviatile necarbonatice.
Adâncimea apei freatice: 2 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am1: de la 028 cm adâncime (28 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/3) și brun închis în stare uscată (10YR4/3), argilă lutoasă, structură deranjată prin cultivare, dur intrinsec, foarte plastic, afânat, reavăn.
Orizontul Am2: de la 2852 cm adâncime (24 cm grosime), brun cenușiu foarte închis (10YR3/2) în stare umedî și brun cenușiu închis în stare uscată (10YR4/2), argilă lutoasă, granular, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, foarte plastic, moderat compact, reavăn.
OrizontulABacsc: de la 5266 cm adâncime (14 cm grosime), brun cenușiu închis în stare umedă (10YR4/2) și brun cenușiu în stare uscată (10YR5/2), argilă lutoasă, poliedric subangular, foarte ferm în stare umedă, foarte dur în stare uscată, foarte plastic, foarte compact, reavăn.
Orizontul Bvacsc: de la 6695 cm adâncime (29 cm grosime) , brun cenușiu în stare umedă (10YR5/2) și brun în stare uscată (10YR5/3), argilă lutoasă, poliedric subangular, foarte plastic, foarte compact, reavăn.
Orizontul BCGoscac: de la 95120 cm adâncime (25 cm grosime), brun gălbui în stare umedă (10YR5/4 cu 5GY5/1) și brun gălbui deschis în stare uscată (10YR6/4) cu pete cenușiu verzui (5GY6/4), culori de reducere cca. 20%, argilă lutoasă, poliedric subangular, foarte plastic, foarte compact, jilav.
Date analitice
Interpretare date analitice
-reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-28 cm, slab alcalină pe adâncimea 28-95 și moderat acidă pe adâncimea 95-120 cm.
-gradul de saturație în baze: indică un sol eubazic
-conținutul de humus: este mijlociu pe adâncimea 0-28 cm și mic pe adâncimea 28-52.
-rezerva de humus pe adâncimea 0-50 cm: este mare
-conținutul de azot total: este mijlociu pe adâncimea 0-28 cm și mic pe ad. 28-52 cm.
-conținutul de fosfor mobil: este mic pe adâncimea 0-28 cm și extrem de mic pe adâncimea 28-52 cm.
-conținutul de potasiu mobil: este mijlociu pe adâncimea 0-28 cm și mic pe adâncimea 28-52 cm.
-conținutul de Na+ din T: indică o sodizare slabă
-conținutul de C–: indică o salinizare de tip cloruric slabă
-conținutul de SO42-: indică o salinizare de sulfatic moderată
PROFIL REPREZENTATIV NR. 26
Localizare: jud.Satu Mare, localitatea Săcășeni
Unitatea taxonomică de sol: Districambosol tipic (SRTS), Distric Cambisols ( WRB-SR-1998), Typic Dystrudepts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – AB – Bv – BR – R
Relief: submontan
Microrelief: varsant înclinat
Panta: 40%
Material parental: șisturi
Caractere morfolugice
Orizontul Ao: de la 024 cm adâncime (24 cm grosime), brun gălbui cenușiu (10YR5/5) în stare umedă și brun gălbui în stare uscată (10YR6/6), structură grăunțoasă mediu dezvoltată, textură mijlocie grosieră, ferm în stare umedă, relativ dur în stare scată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn, nu prezintă fragmente din materialul de solificare.
Orizontul AB: de la 2440 cm adâncime (16 cm grosime), galben bruniu în partea superioară (10YR6/8) și galben pal în partea inferioară cu nuanțe în 7,5YR în stare umedă structură grăunțoasă mai slab dezvoltată, textură mijlocie , moderat plastic, moderat adeziv, slab compact, reavăn, fragmente din materialul de solificare relativ puține, prezente la baza orizontului.
Orizontul Bv:de la 4076 cm adâncime (36 cm grosime), galben , ușor roșcat (10YR6/8) cu nuanțe în 7,5YR în stare umedă, structură poliedrică, textură mijlocie , moderat plastic, moderat adeziv, ferm în stare umedă, compactitate mijlocie, reavăn, prezintă fragmente din materialul de solificare (schelet) în procent de 20% din masa materialului de sol și separații de hidroxizi de fier.
Orizontul BR: de la 7680 cm adâncime (14 cm grosime), culoare galben roșcat (7,5YR6/8), alcătuit în procent de peste 60% fragmente din materialul de solificare, aflate în diferite stadii de alterare.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura :este mijlocie, nediferențiată pe profil
-reacția solului: este acidă pe toată adâncimea secțiunii de control
-conținutul în humus: este mare pe adâncimea 0-24 cm (humus de slabă calitate, acid,materie organică aflată în diferite stadii de humificare și descompunere).
-conținutul în azot : este foarte mic pe adâncimea 0-45 cm.
-conținutul de potasiu: este foarte mic pe adâncimea 0-45 cm.
-conținutul de fosfor: este foarte mic pe adâncimea 0-45cm.
-suma bazelor schimbabile; este mică pe toată adâncimea secțiunii de control
-gradul de saturație în baze: este extrem de scăzut
PROFIL REPREZENTATIV NR. 27
Localizare: județul Bihor, localitatea Derna
Unitatea taxonomică de sol: Preluvosol tipic, pe luturi, lut mediu pe lut mediu (SRTS), Haplic Luvisols (WRB-SR-1998), Typic Hapludalfs (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – AB – Bt – BC – C
Relief: câmpie
Microrelief: plan pozitv
Aspectul solului: normal
Material parental: luturi
Adâncimea apei freatice: 5-8 m.
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 021 cm adâncime (21 cm grosime), brun cenușiu în stare umedă (10YR5/2) și cenușiu brun gălbui în stare uscată (10YR6/2), grăunțos, deranjat prin cultivare, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afânat, reavăn.
Orizontul AB: de la 2140 cm adâncime (19 cm grosime)), brun în stare umedă (10YR4/4) și brun gălbui închis (10YR5/4) în stare uscată, poliedric angular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul Bt: de la 4066 cm adâncime (26 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR5/3) și brun gălbui deschis în stare uscată, prismatic bine dezvoltat, lut argilos mediu în stare umedă, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, reavăn.
Orizontul BC: de la 66100 cm adâncime (34 cm grosime), galben bruniu în stare umedă (10YR5/6) și galben bruniu deschis în stare uscată (10YR6/6), poliedric subangular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată,slab plastic, slab moderat adeziv, moderat compact, reavăn.
Date analitice
Interpretare date anamitice
-textura :este mijlocie în primii 40 cm și fină pe adâncimea 40-60 cm
-reacția solului: este moderat acidă pe adâncimea 0-40 cm și slab acidă pe ad. 40-100.
-conținutul în humus: este foarte mic
-conținutul în azot : este foarte mic
-conținutul de potasiu: este mijlociu pe adâncimea 0-21 cm și mic pe adâncimea 21-40.
-conținutul de fosfor: este mic pe adâncimea 0-21 cm și foarte mic pe ad. 21-40.
-suma bazelor schimbabile; este mică pe adâncimea 0-40 cm.
-gradul de saturație în baze: indică un sol eubazic pe adâncimea 0-40 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 28
Localizare: județul Bihor, localitatea Sălard
Unitatea taxonomică de sol: Preluvosol tipic, pe luturi, lut mediu pe lut argilos mediu (SRTS), Haplic Luvisols (WRB-SR-1998), Typic Hapludalfs (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – AB – Bt – BC – C
Relief: câmpie
Micrerelief: platou
Aspectul solului: normal
Material parental: luturi
Adâncimea apei freatice: 8-10m
Inundabilitate: neinundabil
Caractere mofologice
Orizontul Ao1: de la 024 cm adâncime (24 cm grosime), brun cenușiu în stare umedă (10YR5/2) și cenușiu gălbui brun în stare uscată (10YR6/2), grăunțos, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afânat reavăn.
Orizontul Ao2: de la 2436 cm adâncime (22 cm grosime), brun cenușiu în stare umedă (10YR5/2) și cenușiu gălbui brun în stare uscată (10YR6/2), nestructurat, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, moderat compact, reavăn
Orizontul AB: de la 3657 cm adâncime (21 cm grosime), brun în stare umedă (10YR4/4) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR5/4), poliedric angular, lut argilos mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn.
Orizontul Bt: de la 5790 cm adâncime (33 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR4/3) și brun gălbui închis în stare uscată (10YR5/3), prismatic bine dezvoltat, lut argilos mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, reavăn.
Orizontul BC: de la 90120 cm adâncime (30 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR5/4) și brun gălbui deschis în stare uscată, poliedric subangular, lut argilos mediu, ferm în stare umedî, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, reavăn.
Datele analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie în adâncimea 0-36 cm, și fină în profunzimea 36-120 cm.
-reacția solului: este slab acidă în tot profilul
-conținutul în humus: este mic
-conținutul de potasiu: este foarte mare
-conținutul de fosfor: este foarte mare
PROFIL REPREZENTATIV NR. 29
Localizare: județul Bihor, localitatea Popești
Unitatea taxonomică de sol: Luvosol tipic, pe luturi, lut mediu pe lut argilos mediu (SRTS), Haplic Luvisols (WRB-SR-1998), Typic Hapludalfs (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – El – EB – Bt – BC – C
Relief: deal, piemont
Microrelief: cumpănă
Aspectul solului: normal
Material parental: luturi
Adâncimea apei freatice: 10 m.
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 028 cm adâncime (28 cm grosime), brun deschis in stare umedă, grăunțos mediu, lut mediu, ferm în stare umedă,dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, afânat, reazăn, deranjat prin cultivare, trecere treptată.
Orizontul El: de la 2838 cm adâncime (10 cm grosime), cenușiu gălbui, nestructurat, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, moderat compact, reavăn.
Orizontul EB: de la 3864 cm adâncime (26 cm grosime), brun slab ruginiu in stare umedă, polidric angular, lut argilo-prăfos, foarte ferm în stare umedă, foarte dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, reavăn.
Orizontul Bt: de la 6496 cm adâncime (32 cm grosime), ruginiu brun în stare umedă, prismatic, bine dezvoltat, lut argilos mediu, ferm în stare umedă, foarte dur în stare uscată, moderat plastic, moderat compact, reavăn, prezintă pete feri-manganoase punctiforme
Orizontul C: prezintă limita superioară situată la sub 100 cm. adâncim
Date analitice
Interpretatre date analitice
-textura: este mijlocie în primii 38 cm. și fină pe adâncimea 38 96 cm.
-reacția solului: este moderat acidă
-conținutul de humus: este foarte mic pe adâncimea 0-38 cm.
-conținutul de azot: este foarte mic
-conținutul de fosfor: este extrem de mic
-conținutul de potasiu: este mic
PROFIL REPREZENTATIV NR. 30
Localizare: județul Bihor, localitatea Tăuteu
Unitatea taxonomică de sol: Luvosol albic tipic, pe argile, lut prăfos pe argilă lutoasă (SRTS), Albic Luvisols (WRB-SR-1998), Glossic Hapludalfts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – EA – Bt – BC – C
Relief: terasă
Microrelief: platou
Aspectul solului: normal
Material parental: argile
Adâncimea apei freatice: 8m
Inundabilitate: neinundabil
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 022 cm adâncime (22 cm grosime), cenuși albicios, grăunțos slab, lut prăfos, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, neplastic, neadeziv, afânat, reavăn, rădăcini subțiri și rare, trecere treptată.
Orizontul Ea: de la 2235 cm adâncime (13 cm grosime), albicios slab cenușiu, nestructurat, lut prăfos, ferm în stare umedă, foarte dur în stare uscată, neplastic, neadeziv, moderat compact, reavăn.
Orizontul EB: de la 3560 cm adâncime (25 cm grosime), cenușiu slab gălbui, poliedric angular, lut argilos mediu, ferm în stare umedă, foarte dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, reavăn.
Orizontul Bt: de la 6090 cm adâncime (30 cm grosime), culoare gălbuie, poliedric angular, argilă lutoasă, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, foarte plastic, foarte adeziv, moderat compact, reavăn, prezintă pete feromanganice punctiforme
Orizontul C: are limita superioară situata la sub 100 cm adâncime.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie pe adâncimea 0-35 cm și fină în profunzime
-reacția solului: este puternic acidă în toate orizonturile
-conținutul în humus: este mic pe adâncimea 0-35 cm.
-conținutul de azot: este mic pe adâncimea 0-22 cm, foarte mic pe adâncimea 22-35.
-conținutul de fosfor: este mic pe adâncimea 0-22 cm și foarte mic pe adâncimea 22-35
-conținutul de potasiu: este mic pe adâncimea 0-22 cm și foarte mic pe ad. 22-35 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 31
Localizare: județul Bihor, la granița localității Săcuieni cu Ciuhoi
Unitatea taxonomică de sol: Luvosol pseudogleizat moderat, pe luturi, lut nisipos fin, pe lut mediu (SRTS), Stagnic Luvisols (WRB-SR-1998), Epiaquic Hapludalfs (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – Ea – EBw – Bt – BC – C
Relief: câmpie
Microrelief: plan negativ
Aspectul solului: normal
Material parental: luturi
Adâncimea apei freatice: 2-3 m.
Inundabilitate: neinundabil
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 025 cm adâncime (25 cm grosime), brun cenușiu în stare umedă (10YR5/2) și cenușiu brun gălbui în stare uscată (10YR6/2), grăunțos, deranjat prin cultivare, lut nisipos fin, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, reavăn.
Orizontul Ea: de la 2541 cm adâncime (16 cm grosime), cenușiu gălbui brun în stare umedă (10YR6/2) și cenușiu gălbui deschis în stare uscată (10YR7/2), nestructurat,lut nisipos fin, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, moderat compact, reavăn.
Orizontul EBw: de la 4165 cm adâncime (24 cm grosime), brun gălbui ruginiu (10YR5/4) având culori de reducere 25% în stare umedă și brun găbui deschis în stare uscată (10YR6/4), poliedric angular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab moderat-compact, reavăn
Orizontul Bt: de la 6587 cm adâncime (22 cm grosime), galben bruniu în stare umedă (10YZ5/6) și galben bruniu deschis în stare uscată (10YR6/6), polidric angular, bine dezvoltat, argilă nisipoasă, ferm în stare umedă, dur în stare uscată,
Orizontul BC: de la 87110 cm adâncime (23 cm grosime), galben slab brun în stare umedă (10YR5/8) și galben slab beuniu în stare uscată, poliedric subangular, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, moderat compact, reavăn.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie în primii 65 cm. și între 87-110 cm, fină între 65-87 cm.
-reacția solului: este neutră pe adâncimea 0-25 cm., moderat acidă pe 25-87 cm. și slab acidă pe adâncimea 87-110 cm.
-conținutul de humus: este mic pe adâncimea 0-25 cm. și foarte mic pe adâncimea 25-41 cm.
-conținutul în azot: este foarte mic
-conținutul în potasiu: este foarte mare pe adâncimea 0-25 cm. și mijlociu pe adâncimea 25-41
-conținutul în fosfor: este foarte mare pe adâncimea 0-25 cm. și mare pe ad. 25-41 cm.
-suma bazelor: este foarte mică pe adâncimea 25-41 cm, mică pe adâncimea 41-65 cm și mijlocie pe adâncimea 65-87
-gradul de saturație în baze: indică un sol mezobazic pe adâncimea 25-41 și eubazic pe adâncimea 41-87 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 32
Localizare: județul Bihor, localitatea Sălacea
Unitate taxonomică de sol: Vertosol stagnic slab, gleic slab, argilos/argilos, pe materiale fluviatile carbonatice (SRTS), Stagni-gleyi-pellic Vertisols (WRB-SR-1998), Epiaquic Hapludalfts, Endoaquic Hapludalfts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Am – ABy – BvyW – BCyGo – CGr
Relief: luncă joasă
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice: 2.2-3 m.
Caractere morfologice
Orizontul Am: de la 036 cm adâncime (36 cm grosime), culoare brun închis în stare uscată (10YR3/3) și brun gălbui în stare umedă (10YR4/4), grăunțos, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, rădăcini dese, trecere clară.
Orizontul ABy: de la 3654 cm adâncime (18 cm grosime), argilă medie, brun în stare uscată (10YR4/4) și brun închis în stare umedă (10YR3/4), sfenoidal, foarte plastic, foarte adeziv, foarte compact, rădăcini rare, trecere treptată.
Orizontul BvyW: de la 5486 cm adâncime (32 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR3/4) și brun gălbui deschis în stare uscată (10YR5/3), argilă medie, sfenoidal, culori de oxido-reducere 10%, foarte plastic, foarte adeziv, foarte compact, trecere treptată.
Orizontul- BCyGo: de la 86110 cm adâncime (24 cm grosime), cenușiu brun gălbui în stare umedă (10YR4/2) și cenușiu brun gălbui în stare uscată (10YR5/2), culori de reducere 20%, argilă lutoasă, sfenoidal, foarte plastic, foarte adeziv, foarte compact, trecere treptată.
DATE ANALITICE
Interpretare date analitice
-textura este fină, nediferențiată pe profil
-reacția solului: este slab acidă pe adâncimea 0-86 cm. și neutră pe adâncimea 86-110.
-gradul de saturație în baze: indică un sol eubazic
-conținutul de humus: este mic pe adâncimea 0-54 cm
-conținutul de azot total: este mijlociu pe adâncimea 0-36 cm și mic pe ad. 36-54 cm.
-conținutul de fosfor mobil: este mic pe adâncimea 0-36 cm și foarte mic pe 35-54 cm.
-conținutul de potasiu mobil: este mijlociu pe adâncimea 0-36 cm și mic pe 35-54 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 33
Localizare: județul Bihor, localitatea Șimian
Unitatea taxonomică de sol: gleiosol tipic, pe depozite fluviatile, lut nisipos fin pe lut nisipos fin (SRTS), Eutric Gleisols (WRB-SR-1998), Typic Endoaquepts non acid class/phase (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – AGo – Go – Gr
Relief: luncă
Microrelief: plan
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice: 1-1,5 m.
Inundabilitate: inundabil rar
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 025 cm adâncime (25 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR4/3) și brun gălbui închis în stare uscată, glomerular mijlociu, lut nisipos fin, rădăcini dese, foarte friabil în stare umedă, slab coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, reavăn, trecere clară, efervescență puternică.
Orizontul AGo: de la 2544 cm adâncime (19 cm grosime), cenușiu gălbui brun în stare umedă (10YR4/2), culori de reducere 20%-5BG5/1, cenușiu gălbui brun în stare uscată, (10YR5/2), poliedric angular mijlociu, lut nisipos fin, rădăcini rare, foarte friabil în stare umedă, slab coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, trecere treptată, efervescență moderată.
Orizontul Go: de la 4463 cm adâncime (19 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR5/3), culori de reducere 40%-5BG4/1, brun ruginiu închis în stare uscată (10YR5/2), poliedric angular mijlociu, nisipos fin, foarte friabil în stare umedă, slab coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, umed, trecere treptată, efervescență slabă.
Orizontul Gr: de la 6395 cm adâncime (32 cm grosime), Cenușiu bălbui brun în stare umedă (10YR5/2), culori de reducere 60%-5BG3/1, cenușiu gălbui brun în stare uscată (10YR6/2), poliedric angular mare, lut nisipos fin, friabil în stare umedă, slab coeziv în stare uscată, slab plastic, slab adeziv, slab compact, ud, trecere treptată, efervescență slabă.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie, nediferențiată pe profil
-reacția solului: este slab alcalină pe tot profilul
-conținutul de humus: este mijlociu pe adâncimea 0-25 cm, mic pe adâncimea 25-44.
-conținutul de azot: este mijlociu pe adâncimea 0-25 cm, foarte mic pe adâncimea 25-44 cm.
-conținutul de potasiu: este foarte mic pe adâncimea 0-25 cm, extrem de mic pe adâncimea 25-44cm.
-conținutul de fosfor: este foarte mic.-conținutul de carbonați: este mare pe adâncimea 0-25 cm, mijlociu pe adâncimea 25+44 cm și mic pe adâncimea 44-95 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 34
Locație: județul Bihor, localitatea Tarcea
Unitate taxonomică de sol: Gleiosol aluvic, lutoargilos/lutoargilos, pe materiale fluviatile necarbonatice (SRTS), Fluvic Gleysols (WRB-SR-1998), Fluvaquentic Endoaquepts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – AGr – Gr
Relief: luncă
Aspectul reliefului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Adâncimea apei freatice: 1-1,5 m
CARACTERE MORFOLOGICE
Orizontul A1: de la 028 cm adâncime (28 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/3) și brun în stare uscată (10YR4/3), grăunțos, moderat plastic, moderat compact, ferm în stare umedă, dur în stare uscatră, reavăn, rădăcini dese, trecere treptată
OrizontulAo2: de la 2148 cm adâncime (27 cm grosime), brun deschis slab ruginiu în stare umedă (10YR5/3) și brun pal în stare uscată (10YR6/3), lut argilos mediu, poliedric subangular, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat compact, jilav.
Orizontul Agr: de la 4888 cm adâncime (40 cm grosime), brun gălbui în stare umedă (10YR5/4) cu pete cenușii- ruginii (5G6/1) și brun gălbui deschis (10YR6/4) cu pete de oxido-reducere, cenușiu-ruginii (5YR7/1) în stare uscată, culorile de reducere reprezintă pesta 40%, lut argilos mediu, poliedric subangular, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, jilav.
Orizontul Gr- de la 88120 cm adâncime (32 cm grosime), cenușiu deschis în stare umedă (10YR6/1), cu pete cenușii-vineții (5BG5/1) și cenușiu deschis în stare uscată, (10YR7/1), cu pete în 5GB6/1, culorile de reducere reprezintă peste 75%, este nestructurat, lut argilos mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat compact, umed-ud.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlocie fină, nediferențiată pe profil
-reacția solului: este neutră pe adâncimea 0-21 cm și alcalină pe restul adâncimii profilului
-gradul de saturație: este ridicat, indicând un coplex adsorbtiv saturat
-conținutul de humus: este mic pe adâncimea 0-21 cm și foarte mic pe ad. 21-48 cm
-rezerva de humus: este mică
-conținutul de azot total: este mic pe adâncimea 0-21 cm și foarte mic pe ad. 21-48 cm
-conținutul de fosfor mobil: este mare pe adâncimea 0-21cm și extrem de mic pe adâncimea 21-48 cm.
-conținutul de potasiu mobil: este mic pe adâncimea 0-21 cm și foarte mic pe adâncimea 21-48 cm.
-conținutul de carbonați: lipsesc pe adâncimea 0-21 cm și este mic pe adâncimea 21-110 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR. 35
Localizare: județul Sălaj, localitatea Camăr
Unitate taxonomică de sol: stagnosol tipic, lut mediu/lut mediu, format pe argile deluvial-proluviale (STRS), Stagnic luvisols (WRB-SR-1998), Typic Epiaqualfs (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Aow – ABw – BtW – Bt – C
Relief: câmpie înaltă
Microrelief: plan negativ
Aspectul solului: normal
Adâncimea apei freatice: 7-8 m.
Material parental: argile deluvial-proluviale
Caractere morfologice
Orizontul Aow: de la 028 cm adâncime (28 cm grosime), brun cenușiu (10YR5/2) cu pete cenușiu verzui (5GY6/1) în stare umedă și cenușiu deschis în stare uscată (10YR 7/2), lut mediu, structură moderat dezvoltată, grăunțoasă mică, prezintă separațiuni ferimanganice, trecere treptată.
Orizontul ABw: de la 2845 cm adâncime (17 cm grosime), cenușiu (5Y5/1) cu pete brun roșcate (5YR4/4) în stare umedă și cenușiu deschis (10YR6/7) cu pete brun gălbui (10YR6/6) în stare uscată, lut argilos, structură slab moderat dezvoltată, compact,ferm în stare umedă, dur în stare uscata, plastic, adeziv, umed.
Orizontul BtW: de la 45120 cm adâncime (75 cm grosime), cenușiu verzui închis în partea superioară (5GY4/1) cu pete mici brune și cenușiu închis în partea inferioară a orizontului în stare umedă, cenușiu verzui în stare uscată (5GY5/1), argilă, astructurat, compact, plastic, adeziv, dur în stare uscată.
Orizontul C: are limita superioară situată la adâncimi mai mari de 120cm ai profilului.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura:este fină, nediferențiată pe profil
-reacția solului: este acidă pe adâncimea 0-45 cm și slab acidă în profunzime
-gradul de saturație în baze: indică un sol mezobazic
-conținutul de humus: este mic pe adâncimea 0-45 cm.
-conținutul de azot total: este mijlociu pe adâncimea 0-28 cm și mic pe adâncimea 28-45 cm.
-conținutul de fosfor mobil: este mic pe adâncimea 0-28 cm și extrem de mic pe adâncimea 28-45 cm.
-conținutul de potasiu mobil: este mijlociu pe adâncimea 0-28 cm și mic pe adâncimea 28-45 cm.
PROFIL REPREZENTATIV NR.36
Localizare: județul Bihor, localitatea Săcuieni
Unitatea taxonomică de sol: Soloneț tipic, lut greu argilos, pe depozite aluviale slab carbonatice (SRTS), Haplic Solonetz (WRB-SR-1998), Aquic Natrustalfs (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Ao – Abtna – Btna – CGoac
Relief: câmpie plană
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite aluviale slab carbonatice
Adâncimea apei freatice: 1,2-1,7 m.
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 020 cm adâncime (20 cm grosime), cenușiu foarte închis (10YR3/1) în stare umedă și cenușiu deschis în stare uscată (10YR4,5/1), lut mediu, structură grăunțoasă mică, friabil în stare umedă, moderat coeziv în stare uscată, trecere clară, fără efervescență.
Orizontul ABtna: de la 2035 cm adâncime (15 cm grosime), negru cenușiu foarte închis în stare uscată (10YR2-3/1) și cenușiu (10YR4/1), lut greu,lut greu-argilă, structură columnoid prismatică mare bine dezvoltată, acumulare de săruri sub formă de vinișoare albe în partea inferioară a orizontului, plastic, adeziv, dur în stare uscată, ferm în stare umedă, reavăn.
Orizontul Btna: de la 3580 cm adâncime (45 cm grosime), cenuși foarte închis în stare umedă (10YR3/1) și cenușiu deschis în stare uscată (10YR5/1), lut greu, structură poliedrică subangulalară, plastic, adeziv, ferm în stare umedă, dur în stare uscată.
Orizontul Cgoac: are limita superioară sub adâncimea de 80 cm ai profilului, culoare cenușiu oliv (5Y4-5/2) cu pete oliv (5Y5/4), culori de reducere cca 30% (pete cenușii și cenușii verzui), concrețiuni de carbonat de calciu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, plastic, adeziv
Date analitice
Interpretare date analitice
-reacția solului: este slab alcalină pe adâncimea 0-35 cm și alcalină pe adâncimea 35-120 cm.
-gradul de saturație în baze: indică un sol saturat, eubazic.
-conținutul în humus: este mic pe adâncimea 0-20 cm și foarte mic pe adâncimea 20-35
-conținutul de azot total: este mijlociu pe adâncimea 0-20 cm și mic pe ad. 20-35 cm.
-conținutul de fosfor mobil: este mic pe adâncimea 0-20 cm și foarte mic pe ad. 20-35.
-conținutul de potasiu mobil: este mijlociu pe adâncimea 020 cm și foarte mic pe adâncimea 20-35 cm.
-prezența anionilor Cl și SO4, indică pe lângă alcalizare și o salinizare slabă
PROFIL REPREZENTATIV NR. 37
Localizare: județul Satu Mare, localitatea Tășnad
Unitate taxonomică de sol: Soloneț carbonatic gleic, pe depzite fluviatile, lut mediu pe lut argilos mediu (SRTS), Gleic Solonets (WRB-SR-1998), Typic Natraqualfts (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Aosc – Elnasc – Btnasc – BCGonasc – CGonasc
Relief: luncă
Microrelief: plan negativ
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Inundabilitate: neinundabil
Adâncimea apei freatice: 1.2-2 m.
Caractere morfologice
Orizontul Aosc: de la 017 cm adâncime (17 cm grosime), brun cenușiu închis în stare umedă (10YR3/2) și brun cenușiu în stare uscată (10YR5/2), grăunțos, slab dezvoltat, lut mediu, friabil în stare umedă, dur în stare uscată, modelat plastic, modelat adeziv, slab compact, efervescență slabă.
Orizontul Elnasc de la1739 cm adâncime (22 cm grosime), brun închis în stare umedă (10YR3/4) și brun în stare uscată (10YR4/4), structură columnar prismatică, lut argilos mediu, tare în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, efervescență.
Orizontul Btnasc de la 3956 cm adâncime (17 cm grosime), brun gălbui închis în stare umedă (10YR5/4) și brun gălbui deschis în stare uscată (10YR6/4), structură prismatică, lut argilos mediu, ferm în stare umedă, foarte dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, efervescență.
Orizontul B/Cgonasc de la 5682 cm adâncime (26 cm grosime), brun gălbui deschis în stare umedă (10YR6/6) și gălbui deschis în stare uscată (10YR7/6), culori de reducere 15-20 %, fără structură, lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, efervescență foarte puternică.
Orizontul CcaGonasc de la 82120 cm adâncime (38 cm grosime), gălbui-brun deschis-vinețiu în stare umedă (10YR6/6), culori de reducere 30-40%, gălbui deschis în stare uscară 810YR7/5), fără structură,lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, efervescență foarte puternică.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlcie pe adâncimea 0-17 cm, 56-120, si fină pe adâncimea 17-56 cm.
-reacția: este slab alcalină pe adâncimea 0-17 cm, puternic alcalină pe adâncimea 82-100 cm și foarte puternic alcalină pe adâncimea 17-82 cm.
-conținutul în humus: este mic pe adâncimea 0-17 cm și foarte mic pe ad. 17-39.
-conținutul în azot: este mic pe adâncimea 0-17 cm și foarte mic pe 17-39 cm.
-conținutul în potasiu: este mijlociu pe adâncimea 0-17 cm, respectiv 17-39 cm.
-conținutul în fosfor: este extrem de mic pe adâncimile 0-17 cm, respectiv 17-39 cm.
PROFIL REPREZENTATV NR. 38
Localizare: localitatea Căuaș, județul Satu Mare
Uitatea taxonomică de sol: Solonceac tipic, pe depozite fluviatile, lut mediu pe lut argilos mediu, Haplic Solonchaks (WBR-SR-1998), Typic Haplosalids (USDA-ST-1999).
Succesiune de orizonturi: Aosa – Acsc – Csc
Microrelief: plan negativ
Aspectul solului: normal
Material parental: depozite fluviatile
Inundabilitate: neinundabil
Apa freatică: adâncime 2 m
Orizontul Aosa: de la 024 cm adâncime (24 cm grosime), brun cenușiu închis în stare umedă (10YR3/2) și cenușiu închis în stare uscată (10YR3/3), structură grăunțoasă slab dezvoltată, friabil în stare umedă, dur și masiv în stare uscată, plastic, adeziv.
Orizontul Acsc: de la 2440 cm adâncime (16 cm grosime), cenușiu închis în stare umedă (10YR3/3) și cenușiu în stare uscată (10 YR3/4), grăunțos, slab dezvoltat, lut mediu, friabil în stare umedă, dur în stare uscată, modelat plastic, modelat adeziv, slab compact, efervescență slabă.
Orizontul Csc: de la 40110 cm adâncime (70 cm grosime), brun gălbui deschis în stare umedă (10YR6/6) și gălbui deschis în stare uscată (10YR6/4), ), fără structură,lut mediu, ferm în stare umedă, dur în stare uscată, moderat plastic, moderat adeziv, moderat compact, efervescență medie.
Date analitice
Interpretare date analitice
-textura: este mijlcie, nediferențiată pe profil
-reacția: este slab alcalină pe toată adâncimea profilului
-conținutul în humus: este mic pe adâncimea 0-24 cm și foarte mic pe adâncimea 14-40 cm.
-conținutul în azot: este mic pe adâncimea 0-24 cm și foarte mic pe adâncime 24-40 cm.
-conținutul în potasiu: este mic pe adâncimea 0-24 cm, respectiv 24-40 cm.
-conținutul în fosfor: este extrem de mic pe adâncimile 0-24 cm, respectiv 24-40 cm.
3.2. Unitățile taxonomice de soluri de nivel superior (clasa, tipul, subtipul), ale bazinului hidrografic Barcău
În urma efectuării cercetărilor de teren și corelării ulterioare cu rezultatele de laborator au fost identificate cercetate și cartate 19 tipuri de soluri aparținând claselor de soluri: Protisoluri, Cernisoluri, Cambisoluri, Luvisoluri, Pelisoluri, Hidrisoluri, Salsodisoluri și 80 subtipuri de sol.
3.2.1.Clasa Protisoluri
Profile reprezentative de sol nr.: 1, 2, 3, 4, 5
Cuprinde soluri care se caracterizează printr-un profil incomplet diferențiat, lipsit de orizonturi diagnostice, prezentând cel mult orizont A sau O, în general slab formate (sub 20 cm grosime), urmat de rocă (Rn sau Rp) sau un orizont C, nu prezintă orizont Cca. Ca tipuri de sol aparținătoare acestei clase au fost identificate și cartate următoarele tipuri de soluri: litosol, regosol, psamosol, aluviosol, entiantroposol.
Litosolul (profil reprezentativ nr. 1)
Este un sol care se definește prin prezența unui orizont A sau O, de cel puțin 5 cm grosime, urmat de un orizont Rn sau Rp (cu excepția nisipurilor fluviatile recente), a căror limită superioară este situată în primii 20 cm ai profilului. Este specific zonelor cu relief accidentat și roci consolidate compacte din zona montană, dar și zonelor de deal, podiș, piemont, pe versanții puternic înclinați sau pe culmile înguste. În zona de studiu, s-a format pe roci metamorfice, gresii și pietrișuri, având următoarea succesiune de orizonturi: Ao – R. Se întâlnește preponderent în localitățile:Șinteu, Popești, Plopiș, Valcău de Jos, Sag.
În tabelul nr. 3.1 sunt prezentate subtipurile tipului litosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.1 Subtipurile tipului de sol litosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
Regosolurile (profil reprezentativ nr. 2)
Sunt definite ca soluri care se caracterizează prin prezența unui orizont A (Am, A, Ao), urmat de materialul parental neconsolidat, menținut aproape de suprafață prin eroziune geologică (sunt condiții în care solificarea nu poate avansa, ritmul pedogenezei fiind mai lent sau egal cu cel al eroziunii. S-au format pe roci neconsolidate sau slab consolidate din zona de stepă și silvostepă a bazinului hidrografic, având succesiunea de orizonturi: Ao –C: având o răspândire mai limitată în localitățile: Marca, Șinteu, Plopiș, Săuca, Hălmajd, Cetariu, Sârbi, Tăuteu. În tabelul nr. 3.2 sunt prezentate subtipurile tipului regosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr 3.2 Subtipurile tipului de sol regosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
Psamosolurile (profile reprezentative nr. 3, nr. 4)
Se definesc prin prezența unui orizont A (Am, Au sau Ao), urmat de materialul parental, reprezentat prin depozite nisipoase transportate și depuse de vânturi sau ape, cu o grosime de cel puțin 50 cm, caracterizate printr-un conținut scăzut în fracțiuni fine, 12%, având astfel o textură grosieră sau grosieră mijlocie. Se întâlnesc preponderent în localitățile: Valea lui Mihai, Curtuișeni, Șimian. Se caracterizează printr-o succesiune de orizonturi de tipul Ao-C. Ocupă suprafețe însemnate în partea de NV, V a bazinului (în sectorul român) în localitățile: Șimian, Valea lui Mihai, Curtuișeni.
În tabelul nr. 3.3 sunt prezentate subtipurile tipului psamosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.3 Subtipurile tipului de sol psamosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
Aluviosolurile (profil reprezentativ nr. 5
Sunt soluri care se definesc printr-un orizont A (Am, Au, Ao), urmat de un material parental de cel puțin 50 cm grosime, constituit din deozite fluviatile, fluvio-lacustre sau lacustre recente, inclusiv pietrișuri, cu orice textură.Se întâlnesc pe unități de relief joase, din luncile râurilor Barcău și Ier, localitățile: Santău, Sălacea, Cherechiu, prezentând o succesiune de orizonturi de tipul Ao – C, ocupând suprafețe însemnate în lunca inundabilă din bazinul superior al râului Barcău până în dreptul localității Chișlaz, in lunca joasă (pe suprafețe mai mici) și a unor adluenți ca Valea Înot – localitățile Cherechiu, Tarcea, Sălacea, Santău, Căuaș, Ciuhoi, Chișlaz, Săcuieni, Abrămuț, Marghita, Balc, Suplacu de Barcău, Ip, Nușfalău.
În tabelul nr. 3.4 sunt prezentate subtipurile tipului aluviosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr.3.4 Subtipurile tipului de sol aluvitosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
*Entiantroposolurile
Sunt soluri în curs de formare, dezvoltate pe materiale antropogene având o grosime de cel puțin 50 cm, sau minim 30 cm dacă materialul parental antropogen este scheletic pe această grosime, fără orizonturi diagnostice în afară de un orizont Ao, cu excepția celor copertate care pot avea un orizont Am sau Au. (succesiune de orizonturi: Ao – AC – C, Ao – AR – R, Au – AR – R, Am – AC – C). Se întâlnesc în fostele cariere de exploatare a cărbunelui din Valea Bistrei (localitățile: Voivozi, Varviz, Vărzari, Borumlaca, Valea Cerului, Budoi) și în Depresiunea Nușfalăului (localitățile: Ip, Zăuan-Băi, Cosniciu de Jos, Marca).
În tabelul nr. 3.5 sunt prezentate subtipurile tipului entiantroposol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.5 Subtipurile tipului de sol entiantroposol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
3.2.2.Clasa Cernisoluri
Profile reprezentative de sol nr.: 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16)
Cuprinde soluri care au ca orizonturi diagnostice un orizont A molic (Am) sau A forestalic (Amf)- numai la subtipurile de cernoziomuri maronice și kastanoziomuri maronice,- urmate de orizonturi intermediare AC, AR, Bv sau Bt. Orizonturile intermediare AC, AR, Bv sau Bt au o grosime minimă de 10-15 cm și culori închise în 10 YR, cu valori și crome mi mici de 3,5 la materialul în stare umedă cel puțin în partea superioară și cel puțin pe fețele elementelor structurale. Orizontul de acumulare a carbonaților alcalino-pământoși este prezent fie în primii 100 cm la kastanoziomuri, fie în primii 125 cm la cernisolurile cu textură mijlocie sau fină, fie în primii 200 cm la cele cu textură fină. Din clasa cernisoluri au fost identificate și cartate tipurile de sol cernoziom, faeoziom și rendzină.
Cernoziomurile(profile reprezentative nr. 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13)
Sunt soluri care se definesc prin prezența unui orizont A molic (Am), având culori în 10YR cu crome mai mici de 2 la materialul în stare umedă, orizont intermediar AC, Bv sau Bt, culori în 10YR cu valori și crome sub 3,5 la materialul în stare umedă, cel puțin în partea superioară și cel puțin pe fețele agregatelor structurale, urmat de un orizont de acumulare a carbonaților de calciu secundari, prezent în primii cm sau în primii 200 cm dacă textura solului este grosieră. Prezintă următoarele succesiuni de orizonturi, în funcție de condițiile de formare: Am – AC – Cca, Am – AB – Bv – Cca, Am – AB – Bt – Cca. Pe parcursul cercetărilor efectuate în teren au fost identificate în teritoriul localităților: Carei, Curtuișeni, Pișcolț, Moftin, Șimian, Adrid, Petrești, Cherechiu, Valea lui Mihai.
În tabelul nr. 3.6 sunt prezentate subtipurile tipului cernoziom, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.6 Subtipurile tipului de sol cernoziom, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
Faeoziomurile (profile reprezentative nr. 14, 15)
Sunt definite prin prezența unui orizont A molic (Am), având culori în 10YR cu crome mai mici de 2 la materialul în stare umedă, orizont intermediar Ac, Bv sau Bt, cu culori în 10YR având valori și crome sub 3,5 la materialul în stare umedă cel puțin în partea superioară a orizontului și cel puțin pe fețele elementelor structurale și fără orizont Cca în primii 125 cm la solurile cu textură mijlocie sau fără orizont Cca la solurile cu textură grosieră. Diferența de culoare dintre starea umedă și starea uscată a orizontului Am este mai mare de 1,5 unități valori și crome. Prezintă următoarea succesiune de orizonturi: Am – AB – Bt – Cca sau Am – AB – BV – Cca. A fost identificat în arealul localităților:Tășnad, Săuca, Moftin, Căuaș, Diosig, Derna, Chișlaz, Tăuteu, Pir, Santău, Ip, Nușfalău.
În tabelul nr. 3.7 sunt prezentate subtipurile tipului faeoziom identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.7 Subtipurile tipului de sol faeoziom, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
Rendzina (profil reprezentativ nr. 16)
Rendzina se definește prin prezența unui orizont A molic (Am) având culori în 10YR cu crome mai mici de 2 la materialul în stare umedă și orizont intermediar AR, Bv sau AC, cu culori în 10YR cu valori și crome mai mici de 3,5 la materialul în stare umedă, cel puțin în partea superioară a orizontului și cel puțin la suprafața agregatelor structurale. Condiția esențială este materialul parental alcătuit din calcare, dolomite, ghips, fragmente din asemenea roci, roci metamorfice sau eruptive bazice și ultrabzice (succesiune de orizonturi: Am – AR – R, Am – AC – C sau Am – AB – Bv – R). Ocupă suprafețe insemnate in Munții Plopișului, în arealul localităților: Valcău de jos, Plopiș, Șinteu, Hălmajd, Sag.
În tabelul nr. 3.8 sunt prezentate subtipurile tipului rendzină identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.8 Subtipurile tipului de sol rendzină, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
3.2.3.Clasa Cambisoluri
Profile reprezentative de sol nr.: 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26)
Clasa cambisoluri grupează soluri care au ca diagnostic un orizont B cambic (Bv), cu valori și crome mai mari de 3,5 la materialul în stare umedă, nu prezintă în primii 80 cm ai profilului orizont de acumulare a carbonaților alcalino-pământoși și prezintă la suprafața profilului un orizont Am, Au sau Ao. Pot prezenta desupra orizontului A un orizont organic (O) sau orizonturi de asociere cu orizontul Bv, orizont pelic (z) sau vertic (y). Din clasa cambisoluri au fost studiate identificate și cartate tipurile de sol: eutricambosolul și districambosolul.
Eutricambosolurile (profile reprezentative nr. 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25)
Se definesc printr-un orizont A ochric (Ao) sau A mlic (Am), urmat de un orizont B cambic (Bv) de culori mai deschise cu valori și crome mai mari de 3,5 la materialul în stare umedă, începând de la limita superioară a acestui orizont. Orizonturile A și B prezintă proprietăți eutrice: grad de saturație în baze mai mare de 53%, cu excepția celor care au grad de saturație în baze între 53 și 60%, dacă sunt asociate cu aluminiu extractibil peste 2me/100 g sol. Partea superioară a profilului (primii 28 cm nu prezinta orizont de acumulare a carbonaților alcalino-pământoși. Sunt constituite din următoarele orizonturi: Ao – AB – Bv – C sau Ao – AB – Bv – R (pot prezenta deasupra orizontului Ao un orizont înțelenit-Aț, specific eutricambosolurilor formate sub pajiști. Au fost studiate și identificate mai multe subtipuri de eutricambosoluri: tipic, gleic, stagnic, molic-vertic-gleic-sodizat, molic-gleic-vertic, molic,-gleic-salinic (profile reprezentative nr. 3, 5, 9, 19, 20, 21, 27, 28, 29). Ocupă suprafețe reprezentative în localitățile: Biharia, Cetariu, Abrămuț, Marghita, Abram, Boianu Mare, Viișoara, Marca, Ip, Plopiș, Balc, Nușfalău, Halmajd, Suplacu de Barcău, Valcău de Jos.
În tabelul nr. 3.9 sunt prezentate subtipurile tipului eutricambosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr 3.9 .Subtipurile tipului de sol eutricambosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
Districambosolurile (profil reprezentativ nr. 26)
Prezintă ca orizont diagnostic un orizont A ochric (Ao) sau A umbric (Au) urmat de un orizont intermediar B cambic (Bv) cu valori și crome mai mari de 3,5 la materialul în stare umedă începând din partea superioară a orizontului. Orizonturile supraiacente orizontului Bv și cel puțin în prima parte a acestuia prezintă proprietăți districe – gradul de saturație în baze mai mic de 53% sau între 53 și 60% dacă aluminiul extractibil depășește 2me/100 g sol. Pot prezenta următoarea succesiune de orizonturi: Ao – AB – Bv – C sau Ao – AB – Bv – R. Se găsesc răspândite in zona submontană și montană a Munților Plopiș (localitățile: Popești, Șinteu, Derna, Brusturi), și în localitățile Cehal, Camăr,Ip, Valcău de Jos, Sag, Carastelec, Săcășeni, Tășnad.
În tabelul nr. 3.10 sunt prezentate subtipurile tipului districambosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.10 Subtipurile tipului de sol districambosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
3.2.4.Clasa luvisoluri
Profile reprezentative de sol nr.: 27, 28, 29, 30, 31
Această clasă are ca orizont diagnostic orizontul B argic (Bt), având culori cu valori și crome mai mari de 3,5 în stare umedă începând din partea superioară a orizontului si nu prezintă orizont B argic natric (Btna). Nu pot prezenta proprietăți stagnice intense (W) și nici proprietăți gleice (Gr) sau salsodice (sa, na) intense. Pot prezenta deasupra orizontului A orizont organic (O) sau orizont vertic (z) de asociere cu orizontul argic (Bty). Au fost identificate și cartate în zona de studiu tipurile de luvisoluri: preluvosol,luvosol si planosol.
Preluvosolurile (profile reprezentative nr. 27, 28)
Se definesc prin prezența unui orizont A ochric (Ao) sau A molic (Am) urmat de un orizont B argic (Bt), acesta având culori cu valori și crome mai mari de 3,5 la materialul în stare umedă începând din partea superioară a orizontului și grad de saturație în baze mai mare de 53%. Nu prezintă deasupra orizontului argic orizonturi de tip E, E luvic (El) sau E albic (Ea). Succesiunea de orizonturi în cadrul profilului este Ao – AB – Bt – C. Pentru studiul preluvosolului în teren au fost efectuate 2 profile reprezentative). Ocupă suprafețe extinse în: Cetariu, Sălard, Ciuhoi, Săcuieni, Abrămuț, Buduslău, Chișlaz, Tăuteu, Abram.
În tabelul nr. 3.11 sunt prezentate subtipurile tipului preluvosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.11 Subtipurile tipului de sol preluvosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
Luvosolurile (profile reprezentative nr. 29, 30, 31)
Sunt luvisoluri care prezintă un orizont A ochric (Ao) urmat de un orizont E luvic (El) sau de un orizont E albic (Ea) sub care se formează un orizont B argic (Bt), grad de saturație în baze mai mare de 53% cel puțin intr-un suborizont din partea superioară, nu prezintă schimbare texturală bruscă inregistrată între E și Bt pe mai puțin de 7,5 cm. De asemenea pot prezenta orizont organic (O), orizont vertic (y), proprietăți stagnice intense (w) sub 50 cm adâncime, schimbare texturală semibruscă sau trecere glosică. Poate prezenta următoarea succesiune de orizonturi: Ao – Ea – Bt – C(R) sau Ao – El – Bt C(R). In zona de studiu au fost identificate și studiate următoarele subtipuri: tipic, albic și pseudogleizat moderat (profile reprezentative nr. 6, 18, 22). Sunt răspândite cu predilecție in zona Sârbi, Cetariu, Spinuș, Derna, Tăuteu, Suplacu de Barcău, Brusturi, Popești, Marca, Săcuieni, Cherechiu, Buduslău, Marghita, Viișoara, Sălacea, Pir, Săuca, Boianu Mare, Tășnad, Cehal, Săcășeni, Supur, Bobota, Sag.
În tabelul nr. 3.12 sunt prezentate subtipurile tipului luvosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr 3.12 .Subtipurile tipului de sol luvosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
*Planosolurile
Se caracterizează morfologic prin prezența orizontului A ochric (Ao), urmat de un orizont E luvic (El) sau E albic (Ea) sub care se formează orizontul B argic (Bt). Trecerea între orizontul eluvial (El sau Ea) se face pe mai puțin de 7,5 cm, înregistrându-se o trecere bruscă. Pot prezenta orizont organic (O), vertic (y) sau proprietăți stagnice intense (w). Succesiunea de orizonturi este Aow – Elw – Btw – C. În bazinul hidrografic al Barcăului se găsesc răspândite în complex cu preluvosolurile și luvosolurile ocupând suprafețele plane cu aspect depresionar.
Tabel nr 3.13 Subtipurile tipului de sol planosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
3.2.5.Clasa pelisoluri
Profil reprezentativ de sol nr.: 32
Reunește soluri care au ca orizonturi diagnostice orizontul pelic (z) sau orizontul vertic (y), ale căror limite superioare se încadrează in intervalul 0-20 cm. Pentru solurile luate în cultură limita superioară de adâncime a orizontului pelic respectiv a orizontului vertic este adâncimea la care se execută arătura. Nu prezintă în primii 50 cm ai profilului proprietăți stagnice intense (W), proprietăți gleice (Gr), sau salsodice intense (orizonturile sa sau na ). Dintre tipurile de soluri aparținătoare clasei pelisoluri în arealul de studiu au fost identificate si cercetate vertosolurile.
Vertosolurile (profil reprezentativ nr.32)
Sunt soluri care se definesc printr-un orizont vertic (y) având limita superioară suprafața solului sau adâncimea la care se execută arătura, orizont care se asociază cu alte orizonturi până la adâncimea de 100 cm. Conținutul de argilă smectitică este mai mare de 30% în partea superioară și mijlocie a profilului. Prezintă următoarea succesiune de orizonturi: Ay – ABy – By – C. Este răspândit în complex cu cernoziomul cambic și preluvosolul în localitățile Șimian, Curtuișeni, Petrești, Adrid, Tiream.
În tabelul nr. 3.14 sunt prezentate subtipurile tipului vertosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr 3.14 .Subtipurile tipului de sol vertosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
3.2.6.Clasa hidrisoluri
Profile reprezentative de sol nr. : 33, 34, 35
Cuprinde soluri la care în primii 50 cm ai profilului se manifestă: proprietăți stagnice intense (W), proprietăți gleice intense (Gr), prezența unui orizont limnic (Al) sau a unui orizont histic (T). Au fost identificate și cartate tipurile de sol stagnosol și gleiosol.
Stagnosolurile (profil reprezentativ nr. 35)
Se definesc prin prezența unui orizont stagnogleic (W sau w) cu limita superioară în primii 50 cm ai profilului, orizonturi grefate pe un orizont de tip A și/sau E și B, (succesiune de orizonturi: Aow – ABW – BtW – C). În cadrul arealului studiat ocupă suprafețe mai restrânse, plane sau ușor înclinate, cu aspect depresionar, din Tăuteu, Cehal, Camăr, Craidorolt, Adis. Pe suprafețe mai mici se întâlnesc în aria preluvosolurilor și luvosolurilor.
În tabelul nr. 3.15 sunt prezentate subtipurile tipului stagnosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.15 Subtipurile tipului de sol stagnosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
Gleiosolurile (profile reprezentative nr. 33, 34)
Sunt soluri freatic hidromorfe și se definesc organic (O) și/sau orizont A molic (Am), A ochric (Ao), A umbric (Au) și prin proprietăți gleice (orizont gleic de reducere-Gr) care se manifestă începând din primii 50 cm ai profilului. Poate prezenta următoarele succesiuni de orizonturi: Am – AGo – Gr sau Ao – AGr – Gr sau Au – AGr – Gr. Ocupă suprafețe însemnate în luncile joase ale râurilor Ier și Barcău, cu apă freatică situată la adâncimea critică de 1-2 m, în localitățile Săcuieni, Cherechiu, Șimian, Tarcea, Sălacea, Pir, Adrid, Santău, Valea lui Mihai, Tiream, Căuaș, Borș.
În tabelul nr. 3.16 sunt prezentate subtipurile tipului gleiosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.16 Subtipurile tipului de sol gleiosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
3.2.7.Clasa salsodisoluri
Profile reprezentative de sol nr.: 36, 37, 38
Sunt soluri care au ca orizont diagnostic un orizont salic (sa) sau un orizont natric (na) în primii 50 cm ai profilului, asociate orizonturilor principale A ochric (Ao), A molic (Am), sau orizonturilor A și B cambic (Bv) sau orizontului B argic natric (Btna). Au fost identificate în teren, studiate și cartate tipurila de salsodisoluri, solonceac și soloneț.
Subtipuri de identificate în teren:
Solonceacurile (profil reprezentativ nr. 38)
Ocupă suprafețe mai restrânse, în complex cu solonețul, fiind soluri care prezintă la suprafața profilului un orizont A ochric (Ao) sau A molic (Am), orizont intermediar, orizonturi la care se asociază orizontul salic (sa), cu limita superioară în primii 50 cm ai profilului. Se caracterizează printr-o succesiune de orizonturi de tipul: Aosa – Acsc – Csc, Aosa – Agosc, Aosc – Aosa – Agosc, AO – Aosc – Aosa – Agosc. Sunt intâlnite pe unități de relief joase, cu apă freatică aflată la adâncimea critică de 1-2 m, având un grad ridicat de mineralizare clorurică sau sulfatică dar și în zone mai înalte pe substrate bogate în săruri solubile. În tabelul nr. 3.17 sunt prezentate subtipurile tipului solonceac identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.17 Subtipurile tipului de so solonceac, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
Solonețurile (profile reprezentative nr. 36, 37)
Sunt răspândite în complex cu solonceacurile ,definindu-se prin prezența unui orizont A ochric (Ao) sau A molic (Am) sub care s-a format un orizont B argic natric (Btna). Între orizontul A și orizontul Btna poate fi prezent în unele cazuri un orizont E luvic (El) sau E albic (Ea). Este obligatorie prezența orizontului natric în primii 50 cm ai profilului. Succesiunea orizonturilor componente ale profilului este: Ao – Btna – CGo sau Ao – El – Btna – CGo.
Complexul de salsodisoluri (soloneț și solonceac) ocupă suprafețe reprezentative în localitățile Căuaș, Diosig, Santău, Tășnad, Adrid, Tiream.
În tabelul nr. 3.18 sunt prezentate subtipurile tipului soloneț identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.18 Subtipurile tipului de sol soloneț, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
3.2.8. Clasa antrisoluri
Cuprinde soluri caracterizate prin prezența la suprafață a unui orizont antropogenetic, cu grosimi mai mari de 50 cm, sau soluri a căror orizonturi A sau A și E au fost au fost îndepărtate prin eroziune accelerată sau prin decopertare prin activitate umană. Este prezentă în arealul de studiu prin tipul de sol: erodosol.
*Erodosolurile
Sunt soluri caracterizate orintr-un profil intens trunchiat prin eroziune geologică sau decopertare ca urmare a activității umane, astfel încât orizonturile rămase nu permit încadrarea într.un tip de sol, prezintă la suprafață un orizont Ap provenit din orizontul B sau C sau AB sau AC cu grosimea sub 20 cm (succesiune de orizonturi: numai orizont B sau C sau numai AB ori AC, Ap – C, Ap – Bv – C, Ap – Bt – C, Ap – Cca). In funcție de modul în care se formează în bazinul hidrografic al Barcăului se întâlnesc erodosoluri formate prin decopertare antropică și erodosoluri formate prin eroziune de suprafață accelerată. Erodosolurile formate ca urmare a activității antropice se întâlnesc în zonele de exploatare a cărbunelui, în bazinul carbonifer din Valea Bistrei (localitățile : Voivozi, Varviz, Vărzari, Borumlaca, Valea Cerului, Budoi) și în bazinul carbonifer din depresiunea Nușfalăului (localitățile: Ip, Zăuan Băi, Cosniciu de Jos, Marca). Erodosolurile formate prin eroziune accelerată apar insular deal pe versanții înclinați din dealurile Oradiei, Crasnei, Viișoarei, dar și în Câmpia Careiului în câmpiile vălurite eolian.
În tabelul nr. 3.19 sunt prezentate subtipurile tipului erodosol identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST).
Tabel nr. 3.19 Subtipurile tipului de sol erodosol, identificate în arealul de studiu (în SRTS, WBR-SR, USDA-ST)
Învelișul de sol al bazinului hidrografic Barcău pe clase și tipuri de soluri este prezentat în tabelul nr. 3.20 (în SRTS).
În figura nr. 3.4 este prezentat învelișul de sol bazinului hidrografic, pe clase de soluri în sistemul SRTS, iar în figurile nr. 3.5, 3.6, 3.7, solurile bazinului la nivel de clasă și tip de sol în SRTS, la nivel de tip în WRB-SR și USDA-ST.
Fig.nr. 3.4 Bazinul hidrografic Barcău. Clasele de soluri (SRTS)
Fig. nr.3.5. Bazinului hidrografic Barcău. Unități taxonomice de sol clase și tipuri de sol, SRTS
Fig. nr. 3.6 Bazinul hidrografic Barcău. Unități taxonomice de sol, tipuri de sol, sistemul WBR-SR
Fig. nr. 3. 7 Bazinului hidrografic Barcău. Unități taxonomice de sol, tipuri de sol, sistemul USDA-ST
Tabel nr. 3.20. Învelișul de sol al bazinului hidrografic Barcău (pe unități social administrative), pe clase și tipuri de soluri (conform SRTS)
În figura nr. 3.8 sunt prezrntate unitățile taxonomice de sol în SRTS, pe unități teritorial administrative (comune) iar în figura nr 3.9, harta solurilor bazinului hidrografic, pe clase și tipuri de soluri (SRTS), unități morfostructurale și unități teritorial administrative. În fig. nr. 3.10 – 3.17 sunt prezentate solurile bazinului hidrografic Barcău pe unități morfostructurale de relief.
Fig. nr. 3.8 Bazinul Hidrografic Barcău. Tipuri de soluri (SRTS) și unități teritorial administrative
Fig. nr. 3.9 Bazinul hidrografic Barcău. Clase și tipuri de soluri (SRTS), unități morfostructurale și unități teritorial administrative.
În tabelul nr. 3.21 sunt prezentate solurile bazinului hidrografic Barcău, la nivel de tip și subtip de sol în SRTS și WBR-SR și la nivel de grupă și tip în USDA-ST.
Tabel nr. 3.21. Echivalarea tipurilor și subtipurilor de soluri identificate în zona de studiu din SRTS cu sistemele WBR-SR-1998, USDA-st-1999
Fig. nr. 3.10 Solurile Câmpiei Valea lui Mihai
Fig. nr. 3.11 Solurile Câmpiei Pișolțului
Fig. nr. 3.12 Solurile unităților morfologice de relief Câmpia Pirului și Dealurile Viișoarei
Fig. nr. 3.13 Solurile Câmpiei Ierului
Fig. nr. 3.14 Solurile unităților morfologice de relief Culoarul Barcăului, Deprsiunea Barcăului, Depresiunea Popești, Depresiunea Brusturi
Fig. nr. 3.15 Solurile unităților morfologice de relief Câmpia Joasă a Crișurilor, Dealurile Oradiei
Fig. nr. 3.16 Solurile unităților morfologice de relief Depresiunea Plopișului, Piemontul Plopișului, Piemontul Șimleului, Munții Plopiș
Fig. nr. 3.17 Solurile Câmpiei și Dealurilor Crasnei
CAPITOLUL IV – POLUAREA FACTORILOR DE MEDIU APĂ, AER, SOL, ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC BARCĂU
4.1. Exploatarea și prelucrarea țițeiului în bazinul hidrografic Barcău și exploatarea zăcămintelor de cărbune
Poluarea factorilor de mediu: aer, apă, sol în bazinul hidrografic al Barcăului, se datorează activităților antropice desfășurate în unități de producție care au ca obiectiv exploatarea zăcămintelor de petrol și gaze naturale, prelucrarea petrolului și exploatarea zăcămintelor de cărbune (fig. nr. 4.1 și fig. nr. 4.2).
Activitatea de extracție a petrolului este efectuată pe platformele de foraj și extracție, în parcuri de sonde, amplasate în perimetrul localităților Suplacu de Barcău, Marca (Leșmir), Marghita, Abrămuț, Abram.
Extracția cărbunelui s-a efectuat din subteran și din cariere de suprafață, în două bazine carbonifere, bazinul carbonifer amplasat pe Valea Bistrei, la Cuzap, Voivozi, Vărzari, Borumlaca, Valea Cerului, Budoi și bazinul carbonifer din Depresiunea Nușfalăului la Marca, Ip, Cosniciu de Jos, Zăuan, Zăuan Băi. În prezent exploatarea cărbunelui din subteran și suprafață a fost sistată în anul 1999, actualmente, efectuându-se numai din cariera de suprafață de la Vărzari (în sistem privat). Începând cu anul 2015 se are în vedere redeschiderea carierei de suprafață, din zona de exploatare Cuzap.
Fig. nr. 4.1. Eploatarea zăcămintelor de cărbune în Bazinul Hidrografic Barcău
4.1.1. Exploatarea zăcămintelor de țiței în Structura Suplacu de Barcău
Ca urmare a dezvoltării extracției de țiței din bazinul superior al râului Barcău din perioada 1960-1970, a luat ființă Schela de Extracție Suplacu de Barcău (actualmente S.C. Petrom S.A. Suplacu de Barcău, sucursală a S.C. Petrom S.A.). Din punct de vedere administrativ teritorial, structura Suplac este amplasată pe teritoriul a două localități:
localitatea Marca, județul Sălaj, cu obiectivele aferente secției 5 Producție Suplac, respectiv bateriile de cazane din Secția Leșmir
localitatea Suplacu de Barcău, județul Bihor, cu celelalte obiective aferente structurii Suplac
Activitatea de producție se desfășoară pe parcuri de producție și constă în:
teste de prospectare
extracția și tratarea primară a gazelor de sondă
extracția și tratarea primară a țițeiului
activități aferente procesului de extracție și tratare primară executate pe platformă
activități aferente procesului de extracție executate în afara platformei, depozitare și transport
activități desfășurate în cadrul stațiilor de epurare a apelor industriale reziduale
Zăcământul de țiței de pe structura Suplac este greu și vâscos, fiind cantonat în panonianul-bazal, adâncimea la capătul stratului oscilând între 35 și 220 m. Stratul productiv este protejat la partea superioară de o marnă cu grosimi variabile între 3 și 20 m. Panonianul superior este constituit din alternanțe de marne nisipoase, nisipuri mărnoase, și chiar nisipuri, dintre care sunt evidente doua strate (1 și 2), având continuitate pe întreaga structură. În timp ce stratul 1 nu apare la zi, stratul 2 aflorează. Ambele strate sunt saturate cu apă, stratul 2 constituind pânza de apă freatică.
Datorită proprietăților fizico-chimice pe care le prezintă, extracția țițeiului în structura Suplac se efectuează prin două metode care au drept scop fluidizarea:
prin injectare de abur în stratul productiv (fig. nr. 4. 3, fig. nr. 4. 4)
prin combustie subterană (fig. nr. 4.5)
Țițeiul extras din zăcămintele structurii Suplac este de tip nafteno – aromatic, grupa neceros – asfaltos – nesulfatos având în medie următoarea compoziție:
masă moleculară : între 290 și 763
conținut în asfaltene : între 2,3 și 10%
conținut în parafine : între 6,5 și 7,3%
conținut în rășini : între 2,4 și 11,3%
În tabelul nr. 4.1 sunt prezentate rezultatele analizelor efectuate la o probă de țiței prelevat de la o sondă de la Derna-Budoi.
Tabel nr. 4.1. Rezultatele analizelor de țiței prelevate de la Derna-Budoi
Fig. nr. 4.3. Exploatarea petrolului prin injecție de abur în stratul productiv
Fig. nr. 4.4. Exploatarea petrolului prin injecție de abur în stratul productiv
Fig. nr. 4.5. Exploatarea petrolului prin combustie subterană
4.1.2. Prelucrarea țițeiului extras
Producția netă de țiței extras este preluată de S.C. CONCEPT S.A. Ploiești – secția Suplacul de Barcău, care distribuie țițeiul la rafinăriile din țară, prin intermediul C.F.R., aducțiunea țițeiului la punctele (rampe) de încărcare efectuându-se printr-o rețea de conducte ( fig. nr. 4.7).
.
Fig. nr. 4.7. Trasee de conducte pentru transportul țițeiului extras
Prelucrarea țițeiului extras a fost efectuată până în anul 2005 de S.C. PETROSUB S.A. Suplacu de Barcău (fig. nr. 4.6), în rafinăria amplasată in perimetrul localității Suplacu de Barcău, actualmente activitatea de producție fiind sistată, prelucrarea este efectuauă de alte rafinării din țară, distribuția fiind efectuată prin intermediul Căilor Ferate Române. Cu toate că activitatea de producție a S.C. PETROSUB S.A. Suplacu de Barcău a fost sistată începând cu anul 2005, este considerată în continuare un real obiectiv de risc, în eventualitatea repunerii în funcțiune.
Fig. nr. 4.6. Rafinăria S.C. PETROSUB S.A. Suplacu de Barcău
Profilul de activitate al rafinăriei S.C. PETROSUB S.A. Suplacu de Barcău a fost prelucrarea țițeiului de tip asfaltos prin distilare fracționată. Nivelul prelucrării în rafinărie a fost limitat la prelucrarea primară, care constă în operațiile de distilare atmosferică și în vid, precum și oxidarea bitumenului.
Fluxul tehnologic de transformare a țițeiului in produse finite și reziduuri are loc în două etape:
Etapa I. Reprezintă operația de desalinizare cu apă de spălare pentru îndepărtarea sărurilor reziduale. Consumul de apă este de 10-15% din masa de țiței, rezultând după desalinizare mari cantități de apă salină cu conținut ridicat în substanțe poluante: acizi naftenici, acizi organici inferiori, hidrogen sulfurat, mercaptani, cloruri, sulfați carbonați de Ca, Mg, Na.
Etapa II. Este operația de distilare atmosferică și în vid, rezultând benzina, motorina, fracțiuni petroliere, uleiuri, gaze volatile și masă bituminoasă.
În urma acestei operațiuni apar două surse de apă reziduală poluantă:
apa uzată evacuată de la condensatoarele separatorului de benzină, apa conținută de țițeiul brut.
apa uzată evacuată la condensatorul de benzină a coloanei de fracționare. Apa provine din condensarea aburului la striparea produselor și păcurii.
Gazele necondensabile sunt antrenate de abur și părăsesc instalația împreună cu aburul rezidual în atmosferă. Aceste gaze sunt o sursă permanentă de poluare a atmosferei datorită compoziției lor, conțin particule de benzină și motorină antrenate de vapori, radicali ai acidului cianhidric, anhidridă sulfuroasă, SO2, SO3, NO.
4.2. SURSELE DE POLUARE DE POLUARE ȘI POLUAREA ATMOSFEREI
4.2.1. Sursele de poluare ale atmosferei
Principalele surse de emisii în atmosferă sunt reprezentate de emisiile în atmosferă la înălțime, sursele accidentale de emisii de gaze de combustie și emisii de fracții volatile conținute de petrol.
Sursele de emisii în atmosferă la înălțime se referă la:
noxele provenite de la coșurile de evacuare a gazelor de combustie de la parcurile de colectare-separare petrol, afectate de combustie, reprezentând surse majore și permanente de poluare (fig. nr. 4.8)
noxele deversate de coșurile de evacuare a gazelor arse de la bateriile de cazane care au rol în aprovizionarea cu abur a sondelor cu injecție ciclică (surse permanente), (fig. nr. 4.9)
deversările de gaze în atmosferă de la sondele la care exploatarea petrolului se efectuează prin combustie subterană.
noxele provenite din evacuarea gazelor arse de la încălzitoarele cu flacără directă de la stațiile de tratare-depozitare petrol, constituind o sursă permanentă.
Sursele accidentale de emisii de gaze de combustie detectate se referă la:
„craterele” din zona de sud-est a structurii Suplacul de Barcău (caracter permanent).
sonde de reacție afectate de de combustia subterană datorită:
neetanșietatea echipamentelor de suprafață
neracordări ale coloanelor colectoarelor de gaze de combustie
spargeri ale conductelor de amestec
existența de colectoare de gaze de combustie corodate.
parcuri de colectare separare datorită:
neetanșietăților la habe
spargeri datorate procesului avansat de coroziune la habe, coșuri de evacuare, instalații de evacuare.
habe care deversează petrolul afectat de combustia subterană.
Alte surse de poluare a aerului cu emisii de frații volatile în atmosferă, conținute de țiței se înregistrează la:
decantoarele situate în amplasamentul sondelor de extracție, stațiilor de epurare, stațiilor de tratare și depozitare a petrolului.
depzitele de șlam și reziduuri petroliere (fig. nr. 4.11, fig. nr. 4.12).
rezervoarele care prin supapele de „respirație” poluează aerul atmosferic.
substanțe volatile care se degajă în urma procesului de degradare naturală a petrolului de pe suprafețele de sol poluate.
Fracțiile volatile emise de țiței în atmosferă sunt mici, cu impact nesemnificativ asupra mediului, având în vedere durata mare de degajare în atmosferă.
Fig. nr. 4.8. Coș de evacuare a gazelor de combustie de la parcurile colectare-separare petrol
Fig. nr. 4.9. Coșuri de evacuare a gazelor arse la bateriile de cazane
Fig. nr. 4.10. Emisii de gaze în atmosferă datorate neetanșietății conductelor
Fig. nr. 4.11. Bazin neamenajat, pentru decantarea reziduurilor petroliere (bazinul nr. 1)
Fig. nr. 4.12. Bazin neamenajat pentru decantarea reziduurilor petroliere (bazin nr. 2)
4.2.2. Caracterizarea cantitativă si calitativă a principalelor surse de emisii în atmosferă
Gazele de combustie constituie principalul factor poluant atmosferic și se prezintă sub formă completă de gaze necondensabile, CO2 și N2 sau incompletă, CO, hidrocarburi saturate sau nesaturate volatile, aldehide, cetone, fenoli, aerosoli cu caracter oxidant (gaze arse emise la nivelul bateriilor de cazane ca urmare a aprovizionării cu abur a sondelor cu injecție ciclică și generatoarelor de înaltă presiune).
O compoziție chimică medie în % volumetrice a gazelor de combustie, ar fi:
monoxid de carbon CO: 0,5-1,2%
dioxid de carbon CO2: 12-14%
oxigen O2: 0,5-1%
azot N2: 77-84%
hidrocarburi: 0,6%
Datorita faptului că procesul de combustie subterană nu are o desfășurare constantă în timp și spațiu, emisiile specifice de gaze nu sunt constante calitativ și cantitativ, acestea variind de la o sondă de reacție la alta, respectiv de la un parc de colectare la altul. Pe baza analizelor efectuate de către Institutul de cercetare Mediaș, s-u constatat următoarele valori medii:
oxigen O2: 3-5%
dioxid de carbon CO2: 9-12%, monoxid de carbon CO: sub 0,3%
hidrocarburi: 1,15-1,28%
În tabelul nr. 4.2. este prezentată compoziția gazelor de combustie la o baterie de cazane utilizată ca etalon.
Tabel nr. 4.2. Compoziția chimică a gazelor de combustie de la o baterie de cazane utilizată ca etalon:
Calculul arderilor și a noxelor deversate în atmosferă la un cazan luat ca etalon, este prezentat în tabelul nr. 2. Componentele gazelor de combustie sau arse la bateriile de cazane evacuate la sol sau la înălțime, pentru analiza factorului de mediu aer, sunt: monoxidul de carbon, dioxidul de sulf și dioxidul de azot. Prezintă interes și hidrocarburile policiclice aromate, care au în componență peste 100 de substanțe diferite chimic, exprimându-se în indicator Benz/a/Pirenul – B/a/P. Este un indicator dificil de determinat întrucât necesită aparatură ultraperformantă.
Sub aspectul cantităților de aer care se injectează, se apreciază că acestea sunt egale cu volumul de gaze de combustie rezultate prin combustia subterană. Pe structura Suplacul de Barcău, conform datelor oferite, se utilizează zilnic un debit mediu de 2.800.000 – 3.000.000 Nm3/zi gaze de combustie. Calculul arderii și al noxelor la un cazan locomobil utilizat ca etalon, este prezentat în tabelul nr. 4.3.
Tabel nr. 4.3. Calculul arderii și al noxelor la un cazan locomobil.
La nivelul întregii structuri Suplacul de Barcău conform studiilor efectuate și datelor puse la dispoziție de S.C. PETROM S.A. SUPLACU DE BARCĂU, în tabelul nr. 4.4. sunt prezentate cantitățile de emisii gaze arse, emise în atmosferă ca urmare a activitătii de extracție a petrolului la sondele cu injecție ciclică.
Tabel nr. 4.4. Tabel centralizator privind cantitățile medii de gaze arse emise în atmosferă în decursul unui an de activitate.
Cantități mari de gaze emise în atmosferă se înregistrează și la nivelul parcurilor de separare-colectare, unde extracția petrolului se efectuează prin combustie subterană. În cazul acestor sonde dispersia gazelor de combustie se efectuează la o înălțime de 90 m prin intermediul coșurilor.
Caracteristicile gazelor emise in atmosferă la o sondă considerată etalon, sunt prezentate în tabelul nr. 4.5.
Tabel nr. 4.5. Caracteristicile gazelor emise în atmosferă la sonda etalon (gaze la instalația CO2 Ciocaia)
1.Condițiile în care s-a efectuat proba:
2.Determinări de laborator:
a.Data executării analizei: 29/08/2011
b.Rezultatele analizei:
4.2.3. Aprecierea calității aerului pentru zona de studiu
Aprecierea calității aerului se face în funcție de limitele impuse de STAS 12574/1987 (Aer din zonele protejate). Concentrațiile maxime admise conform STAS 12574/1987 pentru poluanții evacuați în atmosferă din sursele poluante ale aerului la nivelul eploatării petroliere sunt:
monoxidul de carbon (CO) : 6 mg/m3 pentru un timp de expunere de 30 minute și 2 mg/m3 pentru un timp de expunere de 24 ore.
dioxidul de sulf (SO2) : 0,75 mg/m3 pentru un timp de 30 minute, 0,25 mg/m3pentru 24 de ore și 0,06 mg/m3 pentru o perioadă de 1 an.
dioxidul de azot (NO2) : 0,3 mg/m3 pentru un timp de 30 minute, 0,1 mg/m3 pentru 24 de ore și 0,04 mg/m3 pentru o perioadă de 1 an.
hidrogenul sulfurat (H2S) : 0,015 mg/m3 pentru o perioadă de 30 de minute și 0,008 mg/m3 pentru 24 ore.
pulberi în suspensie : 0,5 mg/m3pentru un timp de expunere de 30 minute, 0,15 mg/m3 pentru 24 de ore și 0,075 mg/m3 pentru 1 an.
Trebuie menționat faptul că standardul 12574/87 nu prevede concentrații maxime admisibile pentru componentele organice volatile totale ale poluantului emis.
În urma efectuării măsurătorilor privind calitatea aerului și corelării cu date puse la dispoziție de SC Petrom SA Suplacu de Barcău și Agenția de Protecție a Mediului Oradea, s-au constatat depășiri a limitelor impuse de STAS-urile existente în vigoare.
În figurile nr. 4.13 – 4.18 este prezentată dispersia în atmosferă dioxidului de azot și a monoxidului de carbon, poluanți care depășesc limitele impuse.
.
Fig. nr. 4.13. Valori medii ale compoziției chimice a gazelor de combustie
Fig. nr. 4.14. Valori medii ale compoziției chimice a gazelor de combustie în structura SuplacudeBarcău.
Fig nr. 4.15. Compoziția chimică a gazelor de combustie de la o baterie de cazane, utilizată ca etalon (participare volumetrică %).
Fig. nr. 4.16. Compoziția chimică a gazelor de combustie la o baterie de cazane utilizată ca etalon (participare masică %).
Fig. nr. 4.17. Dispersia în atmosferă a dioxidului de azot
Fig. nr. 4.18. Dispersia în atmosferă a monoxidului de carbon
4.3. SURSELE DE POLUARE ȘI POLUAREA APELOR DE SUPRAFAȚĂ, STAGNANTE ȘI FREATICE
Principalele surse de poluare a apelor de suprafață, stagnante și freatice pentru zona localității Suplacu de Barcău sunt reprezentate de:
apele reziduale industriale
craterele din zona structurii Suplac (apele de zăcăminte și gaze de combustie)
neetanșietăți la coloana sondelor (țiței brut și gaze de combustie)
scurgeri accidentale din depozitele de șlam
sonde neamenajate ecologic
nefuncționarea adecvată a barajelor decantoare amenajate pe firul văilor
eventuale fisuri și spargeri la conductele de transport
poluări accidentale ale solului cu petrol
canalizări defectuoase în incinta obiectivelor industriale
purjarea cazanelor de abur la rigola drumurilor
4.3.1.Poluarea apelor de suprafață și stagnante
Principalele cursuri de apă care se află sub incidența poluării cu produse de natură petrolieră rezultate în urma activității de producție a Schelei Petroliere sunt: pârâurile Valea Frumoasă, Borumlaca (fig. nr. 4.19 – 4.25), și râul Barcău în care sunt deversate apele reziduale industriale epurate în stația de epurare..
4.3.1.1.Sursele de poluare a apelor de suprafață și stagnante
Sursa principală de apă tehnologică impurificată o constituie apa extrasă în urma activității de producție împreună cu petrolul, fiind constituită din:
apa de zăcământ
apa condensată în zăcământ în urma injecției ciclice cu abur
Apele de zăcământ sunt de tip clorocalcic, cu o salinitate de 25kg/vagon, având următoarele caracteristici:
mineralizare – 1,25 mg/l, pH – 7,5
NaCl – 65 mg/l
Fenol – 0,05 mg/l
Apele industriale reziduale rezultate în urma procesului de exploatare a zăcământului de petrol sunt tratate și epurate în cadrul stațiilor de epurare ape reziduale. După epurare apele sunt deversate în râul Barcău.
Înainte de epurare apele reziduale din structura Suplacu de Barcău prezintă următoarele caracteristici fizico-chimice medii:
suspensii – valori între 140-720 mg/l
reziduu filtrabil – valori între 1688-1968 mg/l.
395-598 mg/l cloruri, 31-49 mg/l sulfați, 18-23,4 mg/l NH4+, azotiți 0,17-0,26 mg/l, azotați 5,35-6,87 mg/l, sulfuri și H2S 0,34-2,12, fier total 0,3 mg/l, fosfor 0,13-0,17 mg/l
acizi naftenici – sub 0,4 mg/l. fenoli – între 3,27 și 3,5 mg/l
produse petroliere emulsionate – între 115 și 235 mg/l
substanțe extractibile în eter de petrol – între 30-286 mg/l
pH neutru cu valori între 6,4-6,8
încărcarea organică CCOCr are valori cuprinse între 1177-1484 mgO2/l
CBO5 – 371-483 mg/l
După efectuarea procesului de epurare apele industriale , la ieșirea din stația de epurare, înainte de deversare în râul Barcău au prezentat următorele valori ale parametrilor fizico-chimici:
pH-ul apei are valori neutre între 7,3-7,8 și 7 (valoare admisă 6,5-8,5)
apa nu prezintă peliculă de produse petroliere și nici irizații
substanțe extractibile cu valori între 10-90 mg/l, reprezentând o scădere cu o medie de 65-75 % față de apa neepurată.
încărcarea organică scade semnificativ în raport cu intrarea, CCOCr are valori între 877-1143 mg/l(valoare admisă 15 mg/l), eficiența stației fiind de 24%.
prezența de produse petroliere între 14-19 mg/l, reducerea medie este de circa 85%, eficiența stației fiind între 88-92 % (este depășită valoarea de 1 mg/l impusă de Avizul Apelor Române).
suspensiile depășesc frecvent valoarea impusă de 40 mg/l, prezentând valori de 260 mg/l, eficiența stației fiind între 30 și 90%, cu o medie a eficienței de 70%.
valori ale fenolului 2,3 și 2,9 mg/l, fiind depășită limita impusă de normativele în vigoare de 0,05 mg/l, eficiența stației având o medie de 22,5%.
reziduu filtrabil – valori cuprinse între 1220 și 2440 mg/l (limita admisă 1200 mg/l)
cloruri 338-389 mg/l, sulfați 113-126 mg/l, Nh4+ 10,8-14,5 mg/l, azotiți 0,07-0,15 mg/l, azotați 1,66-3.42 mg/l, sulfuri 0,13-1,2 mg/l, fier total 0-0,15 mg/l, fosfor 0,08-0,02,, eficiența stației este de cca.8%.
Fenoli – 2,3-2,9 mg/l, eficiență medie de 22%
CBO5 – 272-343 mg/l, eficiența medie a stației este de 27,5%
Pe lângă analizele cu caracter fizico-chimic s-au efectuat și analize microbiologice a apelor la ieșirea din stația de epurare, rezultând următoarele concluzii:
grad ridicat de contaminare cu microorganisme din categoria bacteriilor și fungilor microscopici.
bacteriile predominante sunt din categoria heterotrofelor aerobe facultativ anaerobe.
prezență semnificativă a bacteriilor heterotrofe anaerobe, sulfato-reducătoare, ferobacterii, prezența constantă a bacteriilor hidrocarbon-oxidante și oxidante și prezența sporadică a bacteriilor sulf-oxidante.
prezența semnificativă a fungilor microscopici din luna mai până în luna octombrie, fenomen datorat temperaturilor mai ridicate din această perioadă.
Rezultatul global al analizelor efectuate a pus evidență și a relevat următoarele:
eficiența globală a stației de epurare a fost următoarea:
CCOCr : 23-25%, CBO5 – 26,7-28,9%
produse petroliere : 88-92%
materii în suspensii : 66-84%
fenoli : 22%, azotați cca 60%, azotiți cca 50%
Raportând rezultatul analizelor apei epurate la limitele maxime admise de Autorizația de Gospodărire a Apelor (emisă de Apele Române – Filiala Oradea) privind evacuarea apelor în râul Barcău s-au constatat următoarele:
pH-ul este neutru și se înscrie în limitele admise
valorile la reziduul filtrabil este de 0,3-0,5 ori
depășiri importante s-au înregistrat la următorii parametrii:
suspensii : de 2-8 ori
produse petroliere : de 14-19 ori
fenoli : de 45-58 ori
materii organice CBO5 : de 17-22 ori
Pe baza cercetărilor efectuate și a rezultatelor prezentate, impactul apelor epurate și deversate în râul Barcău, asupra florei și faunei este major, fiind deversate zilnic 4000 mc, anual circa 1460 mii mc. Poluări a apelor de suprafață cu petrol au fost observate pe văile pârâurilor Borumlaca și Valea Frumoasă, manifestate prin pete și irizații de petrol la suprafața apei. Caracteristicile fizico-chimice ale râului Barcău și pârâurilor Valea Frumoasă și Borumlaca, sunt prezentate în tabelele nr. 4.6, 4.7, 4.8 (probele au fost recoltate și analizate la 18.07.2012)
Tabel nr. 4.6. Caracteristicile fizico-chimice ale apelor râului Barcău
Tabel nr. 4.7. Caracteristicile fizico-chimice ale pârâului Valea Frumoasă
Tabel nr. 4.8. Caracteristicile fizico-chimice ale apelor pârâului Borumlaca
In urma comparării datelor obținute experimental (4.6, 4.7, 4.8) cu normele existente în vigoare privind calitatea apelor din cele trei cursuri de apă au scos în evidență depășiri (STAS 4706-88) la următorii indicatori:
pentru râul Barcău : la substanțe organice CCOCR și CBO5, fenoli, produse petroliere.
pentru pârâul Borumlaca : la substanțe organice CCOCr și CBO5, fenoli, produse petroliere, amoniu, fosfor, sulfuri, hidrogen sulfurat.
pentru pârâul Valea Frumoasă : la substanțe organice CCOCr și CBO5, produse petroliere, sulfuri, hidrogen sulfurat.
Fig. nr. 4.19. Deversări de reziduuri petroliere în pârâul Borumlaca
Fig. nr. 4.20. Irizații de petrol la suprafața apei (pârâul Borumlaca)
Fig. nr. 4.21. Conductă de deversare reziduuri petroliere și ape reziduale în Valea Frumoasă
Fig. nr. 4.22. Deversări de ape reziduale în pârâul Valea Frumoasă
Fig. nr. 4.23. Deversări de petrol pe afluenții pârâului Valea Frumoasă
Fig. nr. 4.24. Pârâul Valea Frumoasă
Fig. nr. 4.25. Valea Frumoasă (irizații de reziduuri petroliere)
De asemenea, poluare a apelor de suprafață a fost înregistrată și în perimetrele de exploatare a căbunelui din subteran și de la suprafață. Astfel în zona Varviz – Vărzari apele de mină din galeriile închise după 1999 (fig. nr. 4.26), continuă să polueze cursul pârâului Varvizel, afluent al Bistrei. În cazul exploatării cărbunelui din cariere se înregistrează poluări accidentale ale apelor, fiind cauzate de apa pluvială în timpul ploilor cu caracter torențial, care prin scurgere la suprafață transportă fracțiuni de cărbune, în suspensii.
Fig. nr. 4.26. Pârâul Varvizel (contaminat cu ape de mină)
4.3.2. Poluarea apelor freatice
Pentru localitatea Suplacu de Barcău pânza de apă freatică nu are legătură cu stratele freatice cadastrale dezvoltate în lunca râului Barcău, aval de localitatea Balc (dovada este lipsa posturilor hidrogeologice în sectorul (Nușfalău-Marca-Suplacu de Barcău-Balc).Totuși pentru stabilirea existenței unui anumit grad de poluare la apele freatice și de adâncime au fost prelevate probe din două fântâni din comuna Suplacu de Barcău, considerate etalon. Rezultatul analizelor este prezentat în tabelul nr. 4.9:
Tabel nr. 4.9. Caracteristicile fizico-chimice ale apelor din 2 fântâni din localitatea Suplacu de Barcău.
Compararea valorilor indicatorilor analizați cu limitele STAS 1334/91 a arătat că aceștia sunt în limitele normale, neexistând poluare la acest nivel.
Caracteristicile fizico-chimice ale apelor din ,,craterele ,, din zona de sud-est a exploatării sunt prezentate în tabelul nr. 4.10.
Tabel nr.4.10. Caracteristicile fizico chimice ale apelor din ,,craterele,, din zona de sud-est a exploatării.
Compararea datelor obținute experimental cu limitele legale admise care sunt în conformitate cu STAS 4708-88 (ape de suprafață – râuri categoria III) a dus la concluzia că apele aflate în cele două cratere depășesc limitele admise de normativele aflate în vigoare indicatorii analizați, constituind o potențială sursă de poluare a râului Barcău. Poluarea apelor stagnante estre de natură accidentală prezentând o importanță mai mică, având un caracter izolat care se manifestă cu frecvențe reduse ( fig. nr. 4.27).
Fig. nr. 4.27. Poluare cu reziduuri petroliere a apelor stagnante
In zonele de exploatare a căbunelui la suprafață se înregistrează stagnări de apă provenită din precipitații, fără să prezinte un pericol real pentru mediu (fig. nr. 4.28, 4.29 )
Fig. nr. 4.28 Ape stagnante, cariera de eploatare a cărbunelui Vărzari
Fig. nr. 4.29 Ape stagnante, cariera de exploatare a cărbunelui Cuzap
4.4. SURSE DE POLUARE ȘI POLUAREA SOLULUI
4.4.1. Surse de poluare ale solului
Dintre toate elementele mediului apă, aer, sol, SOLUL este cel mai afectat de poluare, reprezentând receptorul final al tuturor agenților poluanți. Pentru zona de studiu, principalele surse de poluare identificate în funcție în funcție de natura și sursa poluantului sunt:
poluarea cu țiței brut (hidrocarburi și ape de zăcământ)
poluare cu reziduuri petroliere
poluare a solului prin sărăturare cu soluție sărăturată utilizată în procesul de exploatare a țițeiului
poluare cu noroi și gaze de combustie
poluare cu ape reziduale
excesul de apă pluvială care poate genera în lipsa unei scurgeri corespunzătoare pe suprafețele poluate intens cu petrol, un teren mocirlos, cu aspect mlăștinos
circulația necontrolată a fluidelor din zăcământ
exploatarea necontrolată a zăcămintelor de cărbune de suprafața (cariere)
deflațiunea eolică, proces care se manifestă la nivelul haldelor de cărbune din cariere.
4.4.2. Poluarea solului
La nivelul bazinului hidrografic al Barcăului, în funcție de natura și proveniența agentului poluator, poluarea solului este de două tipuri:
poluare a solului cu petrol și reziduuri petroliere (zonele de exploatare petrolului).
poluare a solului rezultată ca urmare a exploatării cărbunelui în carierele de suprafață.
4.4.2.1.Poluarea solului cu petrol și reziduuri petroliere
Datorită proprietăților fizico-chimice pe care le prezintă solurile și care sunt diferite în funcție de tipul de sol, pentru o exemplificare cât mai exactă a proceselor de poluare și a intensității poluării a fost necesară cartarea pedologică, efectuată in scopul determinării unităților taxonomice de sol și delimitării spațiale din zonele de extracție a țițeiului (Suplacu de Barcău, Leșmir).
În tabelul nr. 4.11 sunt prezentate unitățile taxonomice de soluri aparținătoare localităților Suplacu de Barcău și Marca, iar în fig. nr. 4.30, zonele de exploatare a petrolului și cărbunelui.
Fig. nr. 4.40. Zone de exploatare a zăcămintelor de petrol și cărbune, în bazinul hidrografic Barcău
Tabel nr.4.11. Unitățile taxonomice de soluri ale localităților Suplacu de Barcău și Marca (în SRTS, WBR-ST, USDA-ST)
Deoarece majoritatea câmpurilor petroliere sunt amplasate pe preluvosoluri, luvosoluri stagnice, luvosoluri tipice, luvosoluri albice, (câmpia piemontană a Barcăului) și aluviosoluri (lunca Barcăului), in tabelele nr. 4.12 – 4.15 sunt prezentate proprietățile fizico-chimice ale acestor soluri.
Tabel nr. 4.12. Caracteristicile fizico-chimice ale unui luvosol tipic din câmpia piemontană a Barcăului, localitatea Suplacu de Barcău
Tabel nr. 4.13. Caracteristicile fizico-chimice ale unui luvosol stagnic din câmpia piemontană a Barcăului, localitatea Suplacu de Barcău.
Tabel nr. 4.14. Caracteristicile fizico-chimice ale unui preluvosol din câmpia piemontană a Barcăului, localitatea Leșmir.
Tabel nr. 4.15. Caracteristicile fizico-chimice ale unui aluviosol din lunca Barcăului, localitatea Suplacu de Barcău.
Interacțiunea petrolului cu materialul de sol este condiționată atât de proprietățile fizico-chimice ale petrolului cât și de proprietățile fizice ale solului.
Cele mai importante proprietăți fizico-chimice ale petrolului sunt:
starea de agregare, petrolul fiind un amestec de compuși lichizi în care sunt dizolvați compuși solizi și gazoși
caracterul hidrofob, petrolul respinge moleculele de apă (este nemiscibil cu apa), formând o peliculă la suprafața solului
conținut ridicat de până la 85% în carbon organic
raport C/N extrem de mare
În urma deversărilor de petrol pe sol sau în sol, se produc modificări ale proprietăților fizice, chimice și biologice ale solului, având loc:
volatilizarea compușilor ușori ai petrolului
migrarea în profilul solului, adâncimea de pătrundere în profilul fiind în funcție de textura solului, structura solului, densitatea aparentă, porozitatea solului gradul de compactitate, succesiunea de orizonturi și tipurile de orizonturi (prezența în profilul solului a unui orizont Bt sau Bv, datorită conținutului ridicat în argilă împiedică migrarea acestuia la adâncimi mai mari de 40-50 cm)
stratificarea în profilul solului în funcție de polaritatea componenților, asfaltenele rămân în partea superioară, sunt urmate de hidrocarburile aromatice, hidrocarburile saturate pătrunzând la cele mai mari adâncimi
formarea peliculei de asfaltene, care fiind compactă, împiedică schimbul de aer între sol atmosferă, creând condiții de anaerobioză. Condițiile de anaerobioză pe lângă modificare însușirilor chimice și fizice ale solului duc la schimbarea microflorei solului iar în chimia solului la orientarea tuturor proceselor care au loc în sol spre formarea de compuși toxici pentru creșterea, dezvoltarea și fructificarea plantelor.
Adâncimea la care migrează petrolul în sol depinde de o serie de factori:
1.Textura solului. Se definește prin conținutul procentual al diferitelor fracțiuni granulometrice (nisip, praf, argilă) care intră în alcătuirea materialului de sol. Reprezintă una dintre cele mai importante însușiri ale solului, influențând permeabilitatea. Astfel în solurile cu textură grosieră sau grosieră-mijlocie, adâncimea de migrare a poluantului este mai mare decât în cazul solurilor cu textură mijlocie, mijlocie-fină sau fină (la solurile formate pe materiale parentale uniforme, procesele de argilizare și migrare a argilei pe profil fiind absente).De asemenea în solurile nediferențiate textural (Idt=1), adâncimea de migrare este mai mare decât în cazul solurilor diferențiate textural (Idt=1,1 – 2,7).
2.Structura solului. Influențează adâncimea de migrare a poluantului , aceasta fiind mai mare în cazul solurilor structurate față de cele nestructurate. La solurile nestructurate particulele componente nelegate între ele formează o rețea de spații capilare astfel că infiltrarea poluantului are loc pe adâncimi mici, numai în partea superioară a profilului. După umplerea spațiilor capilare, la suprafața solului se formează ,,bălți,, de petrol. Astfel de situații se întâlnesc la solurile tasate prin trecerea repetată a utilajelor (fig. nr. 4.32, 4.33). In cazul solurilor structurate datorită spațiilor lacunare dintre agregate (spațiile necapilare), sub influența forței gravitaționale, poluantul migrează la adâncimi mai mari.
Fig. nr. 4.32. Sol tasat prin trecerea repetată a utilajelor
Fig. nr. 4.33. Drumuri de acces neamenajate
3.Densitatea aparentă. Reprezintă greutatea unității de volum total (particule plus pori), și depinde de gradul de afânare al solului. În cazul solurilor afânate (Da=1 – 1,4) adâncimea de migrare este mai mare decât în cazul solurilor tasate (Da=1,4 – 1,8).
Valoarea densității aparente poate fi utilizată în calculul cantității de petrol deversat pe unitatea de suprafață:
M tone/10.000 m2 = Da x p x h unde:
Da – densitatea aparentă determinată
p – procentul de carbon organic pe care îl conține proba de sol
h – adâncimea pe care a migrat poluantul
4. Porozitatea solului. Este dată de totalitatea spațiilor libere, fiind reprezentată prin porii capilari și necapilari ai solului. Importanță prezintă porozitatea necapilară, întrucât la aceleași valori ale porozității totale adâncimea de migrare este diferită, fiind mai mare la solurile care prezintă valori ridicate ale porozității necapilare.
5. Tipul de sol. Adâncimea la care migrează poluantul în sol depinde de succesiunea și tipurile de orizonturi care alcătuiesc profilul solului. Astfel existența în profilul solului a unui orizont Bt sau Bv (orizonturi care prezintă un conținut ridicat în argilă) împiedică migrarea la adâncimi mari, poluarea limitându-se la nivelul orizonturilor supraiacente (primii 40-50 cm ai solului). La solurile fără orizonturi de tip B poluarea este mult mai intensă, poluantul migrează la adâncimi mai mari, existând pericolul contaminării pânzei freatice. Adâncimea depinde și de panta terenului, fiind pai mică pe terenurile aflate în pantă, decât pe terenurile plane (timpul fiind factorul care condiționează adâncimea de migrare a petrolului în sol), (fig. nr. 4.34).
Fig. nr. 4.34. Scurgeri de petrol la suprafața solului, înregistrate pe pante
4.4.2.1.1.Modificări fizice, chimice și biologice ale solului intervenite în cazul poluării cu petrol sau reziduuri petroliere.
La majoritatea solurilor poluate cu petrol sau reziduuri petroliere are loc un proces de degradare structurală, agregatele structurale fiind supuse degradării sub influența unor factori antropici de natură mecanică, fizică și biologică. În urma degradării fizice a solului datorită petrolului și reziduurilor petroliere, cimentul de legătură dintre particulele solului nu mai are stabilitate, agregatele solului se degradează, particulele componente nelegate între ele formează o rețea de spații capilare înrăutățind regimul aerohidric al solului. Apa din precipitații ajunsă la suprafața solului nu circulă în sens gravitațional, infiltrându-se numai în partea superioară a profilului determinând un hidromorfism accentuat. Prezența unui exces de umiditate determină în sol un regim hidric stagnant, se crează condiții de anaerobioză care favorizează manifestarea proceselor de reducere. Prezența hidrocarburilor duce la schimbarea microbiologiei solului, procesele de descompunere având loc sub acțiunea grup restrâns de bacterii, heterotrofe aerobe, facultativ anaerobe, anaerobe, ca bacteriile sulfreducătoare, sulfoxidante, ferobacteriile și bacteriile hidro-carbonoxidante. Efecte majore ale poluării solului cu petrol și reziduuri petroliere sunt prezentate în figurile: 4.35 – 4.38.
Fig. nr. 4.35. Poluare cu petrol a solului
Fig. nr. 4.36. Bazin pentru deversări de reziduuri petroliere neamenjat
Fig. nr. 4.37. Bazin de reziduuri petroliere neamenajat
Fig. nr. 4.38. Poluare cu petrol a solului în incinta câmpurilor petroliere
Pentru stabilirea stabilirea gradului de poluare cu produse și reziduuri petroliere al unui sol, este necesar pe lîngă utilizarea proprietăților fizico-chimice ale solului poluat și utilizarea proprietăților fizico-chimice ale unui sol considerat ca ,,probă martor”, situat în imediata apropiere a solului poluat.
În figura nr. 4.39 este prezentat un sol afectat de poluare cu petrol și reziduuri petroliere (orizontul Ao, tipul de sol preluvosol) din câmpia înaltă a Barcăului.
Fig. nr. 4.39. Sol afectat de poluare cu petrol (orizontul Ao, adâncimea 0-27 cm, tip de sol, preluvosol)
În tabelul nr. 4.16 sunt prezentate proprietățile fizico-chimice ale solului din câmpia înaltă a Barcăului, poluat cu reziduuri petroliere..
Tabel nr. 4.16. Proprietățile fizico-chimice ale solului poluat cu reziduuri petroliere (tip de sol : preluvosol)
În figura nr. 4.40 este prezentat solul utilizat ca martor în stabilirea gradului de poluare al solului afectat de deversări necontrolate de petrol.
Fig. nr. 4.40. Sol considerat ca martor (orizontul Ao, 0-27 cm adâncime)
În tabelul nr. 4.17 sunt prezentate proprietățile fizico-chimice ale solului martor.
Tabel nr. 4.17 Proprietățile fizico-chimice ale solului utilizat ca martor (tip de sol: preluvosol)
Pentru aprecierea gradului de poluare au fost recoltate probe de sol nepoluat din imediata apropiere a solului poluat, acestea constituindu-se ca probe martor (fig. 4.37). Estimarea cantităților de poluant deversat la unitatea de suprafață, se face prin calcul, utilizând formula rezervei unui component, luându-se în calcul valoarea densității aparente, procentul de carbon organic datorat prezenței poluantului și adâncimea de migrare al poluantului în sol (grosimea stratului de sol poluat.
M tone/10.000 m2 = Da x p x h, unde
Da – densitatea aparentă determinată experimental
p – procentul de carbon organic datorat prezenței poluantului
h – adâncimea de migrare al poluantului în sol
Procentul de carbon organic datorat prezenței poluantului, se obține ca diferență intre carbonul organic al probei poluate și carbonul organic al probei martor
M tone/10.000 m2 = 1,54 x 9,81 x 12 = 181,288
M tone/12 m2 = 0,2175
S-a constatat astfel, că in urma procesului de exploatare a petrolului, pe o suprafață de 12 m2, pe adâncimea de 12 cm, la un sol cu Da = 1,54 au fost deversate cca 0,2175 tone țiței 217,5 Kg.
4.4.2.2. Poluarea solului ca urmare a activităților de exploatare a cărbunelui
În arealul bazinului hidrografic al Barcăului, activitatea de extracție a cărbunelui atât din subteran cât și de la suprafață, a avut loc în două bazine carbonifere, Voivozi și Marca – Nușfalău.
Bazinul carbonifer Voivozi este situat în Valea Bistrei, exploaterea cărbunelui efectuându-se în carierele de la: Cuzap,Voivozi, Vărzari, Borumblaca, Valea Cerului și Budoi în timp ce bazinul carbonifer Marca – Nușfalău este situat în depresiunea Nușfalău, cu zone de exploatare la Marca, Ip, Cosniciu de Jos, Zăuan și Zăuan Băi. Rezeve de cărbune au fost identificate și catalogate și în apropierea Nușfalău, Valcău, Cosniciu de Sus și Camăr.
Condițiile social economice au determinat începând cu anul 1999 închiderea exploatărilor de cărbune și intrarea acestora în conservare (fig. nr. 4.41, 4.42, 4.45, 4.46, 4.47)
În prezent sigura carieră în care se exploatează cărbune este la Vărzari, exploatare efectuându-se în sistem privat (fig. nr. 4.43 – 4.44) . În urma prospecțiunilor efectuate în anul 2014, se are în vedere redeschiderea carierei de la Cuzap, începând cu 2015.
Fig. nr. 4.41. Exploatarea căbunelui în subteran la Cuzap (mină abandonată)
Fig. nr. 4.42. Exploatarea de suprafață de la Cuzap
Fig. nr. 4.43. Cariera de exploatare a cărbunelui de la Vărzari
Fig. nr. 4.44. Exploatarea cărbunelui la Vărzari
Fig. nr. 4.45. Mină subteran închisă (Vărzari)
Fig. nr. 4.46. Galerie de mină abandonată (Vărzari)
Activitatea de exploatare a cărbunelui din bazinul hidrografic al Barcăului, a avut ca efect major modificarea aspectului general al reliefului. Închiderea carirelor și neefectuarea de lucrări de reconstrucție a suprafețelor din care s-a exploatat cărbunele, a determinat de-a lungul timpului manifestarea intensă a proceselor geomorfologice de tipul alunecărilor de teren sau eroziunii superficiale și de adâncime (fig. nr. 4.47 și fig nr. 4.48).
Fig. nr. 4.47. Alunecări de teren, exploatarea minieră Cuzap
Fig. nr. 4.48. Alunecări de teren, exploatarea minieră Vărzari
4.5. POLUĂRI ACCIDENTALE CU PETROL ȘI REZIDUURI PETROLIERE A SOLULUI ȘI APELOR DE SUPRAFAȚĂ
Prin poluarea accidentală a solului și apelor de suprafață se înțelege fenomenul direct sau indireat care are ca rezultat modificarea în sens negativ a însușirilor fizice, chimice și biologice ale solului și apei , cauzate de deversări de poluanți ca urmare a unor accidente sau calamități naturale.
Poluările accidentale produse în timp în bazinul hidrografic Barcău au avut ca principali agenți poluanți petrolul și reziduurile petroliere.
Principalii agenți ai poluării accidentale intervente la sol sunt petrolulu și reziduurile petroliere, provenite din ramura de extracție a petrolului și ramurile de prelucrare și transport. La nivelul solului se poate datora următorilor factori:
erupții inervenite la sondele de extracție
manevrarea necorespunzătoare a utilajelor de extracție
depozitări neadecvate ale petrulului și reziduurilor petroliere
spargeri sau fisuri ale conductelor de transport
deversări de reziduuri petroliere din depozitele de reziduuri (bataluri)
În bazinul hidrografic al Barcăului majoritatea suprafețelor de soluri poluate accidental sunt situate în județul Bihor, localitatea Suplacu de Barcău, în parcurile de extracție a petrolului și pe suprafețele limitrofe acestora.
Poluările accidentale a apelor de suprafață, în principal a râului Barcău și a afluenților săi Valea Frumoasă și Borumlaca, au loc datorită deversărilor de petrol și reziduuri petroliere datorate spargerii și fisurării conductelor de transport, deversărilor accidentale de reziduuri industriale (în mod conștient sau inconștient) și calamităților naturale, având ca efect principal scăderea conținutului de oxigen dizolvat în apă, care duce la schimbări radicale ale microflorei, microfaunei și faunei acvatice.
În cazul poluărilor accidentale majore se are în vedere:
alertarea serviciilor responsabile pentru stabilirea și definirea pericolului
identificarea sursei, cauzelor și factorilor răspunzători
stabilirea măsurilor de limitare, oprire și neutralizare a polării și deversării
organizarea în vederea intervenției
punerea în practică a măsurilor operative:
monitorizarea undei poluante
limitarea undei poluante și deversării poluantului
stoparea deversării
neutralizarea poluantului
colectarea și distrugerea poluantului
efectuarea de lucrări pentru refacerea echilibrului ecologic
stabilirea de măsuri și efectuarea de lucrări în scopul prevenirii în viitor a poluărilor accidentale
4.5.1. Istoricul poluărilor accidentale
Poluările accidentale prin natura poluantului și intensitatea poluării pot duce la adevărate dezastre ecologice.Pentru zona de studiu au fost efectuate cercetări pe perioada 1993 – 2013 (tabel nr. 4. 18), acestea punând în evidență poluări semnificative ale solului și apelor de suprafață, în anii 1994, 1997 și 2000. Principalii agenți poluatori au fost S.C. PETROSUB S.A. Suplacu de Barcău și S.C. PETROM S.A. Suplacu de Barcău.
Tabel nr. 4.18. Poluări accidentale semnificative în bazinul hidrografic Barcău
(sursa: prelucrare după arhiva ABA Crișuri)
Poluările accidentale datorate erupțiilor inervenite la sondele de extracție, manevrării necorespunzătoare a utilajelor de extracție,depozitări neadecvate ale petrolului și reziduurilor petroliere și spargerii sau fisurării conductelor de transport, au un impact mai mic, fiind remediate în timp util.
Un caz particular de poluare accidentală a fost înregistrat în perioada 21.06-28.06.1993, când au fost semnalate emanații de gaze în albia pârâului Borumlaca și în zona subiacentă acestuia. Ca urmare a acestor emanații, în acest perimetru au fost resimțite mișcări de teren care au cauzat și pagube materiale. Conform studiilor efectuate de I.C.P.T. Câmpina emanațiile de gaze s-au datorat unor defecțiuni tehnice (neetanșietăți) apărute la unele sondele de injecție și de reacție care au dus la presurizarea stratului productiv. La sondele de reacție presurizarea s-a datorat cimentărilor de coloană efectuate greșit și coloanelor corodate ca urmare a efectului termic, care au determinat ca o parte din gazele de combustie să se strecoare în strat presurizând-ul. La sondele cu injecție de aer cald presurizarea s-a datorat coloanelor corodate care au făcut posibil ca o parte din aerul cald injectat să pătrundă în strat.
4.5.1.1. Poluarea accidentală a râului Barcău, din 30 decembrie 1994
La data de 30 decembrie 1994 la suprafața apei râului Barcău, în dreptul localității Suplacu de Barcău, se semnalează o peliculă de produse petroliere de circa 2 cm. grosime, fapt care este raportat în 31 decembrie la Direcția Apelor Crișuri Oradea, moment în care pelicula de poluant ajunge în raza orașului Marghita.
Pe data de 2 ianuarie 1995 valul poluant traversează frontiera româno-maghiară, ajungând în 3 ianuarie în localitatea Szeghalom-Ungaria, irizații de produs poluant la suprafața apei fiind prezente și în data de 16 ianuarie.
Investigațiile și analizele efectuate în data de 3 și 4 ianuarie, au stabilit natura poluantului ca fiind rezultat din prelucrarea petrolului, poluatorul fiind S.C. PETROSUB S.A. Suplacu de Barcău, cauza accidentului fiind o eroare de natură umană, supapa de evacuare a bazinului de avarii a reziduurilor petroliere fiind lăsată deschisă.
Pe tot parcursul propagării undei poluante pe teritoriul ungar (intervalul 2-16 ianuarie), au fost efectuate analize privind calitatea apei (tabel nr. 4.19) și o atentă monitorizare a undei poluante.
Tabel nr. 4.19. Rezultatele analilizelor privind calitatea apei (concentrația de produs petrolier poluant) în perioada 2-16 ianuarie, pe teritoriul Ungariei
(prelucrare după arhiva ABA Crișuri și Tikofe Debrecen)
Pentru atenuarea și stoparea undei poluante au fost luate măsuri prin amplasarea a 17 baraje plutitoare. Îndepărtarea substanței poluante a fost efectuată manual, fiind colectată în butoaie iar mai apoi în bazine.
Pentru evitarea în viitor a altui accident similar, în cadrul rafinăriei S.C. PETROSUB S.C. Suplacu de Barcău, s-a construit un bazin de depozitare de urgență a reziduurilor petroliere și a fost retehnologizată stația de epurare. În prezent activitatea de producție a S.C. PETROSUB S.A. Suplacu de Barcău este sistată din motive economice.
4.5.1.2. Polarea accidentală a solului, râului Barcău și afluenților săi, din 14-15 iunie 1997
Bazinul hirografic al Barcăului se află sub influența maselor de aer oceanic, care se deplasează pe o componentă vestică. În deplasarea lor, fronturile atmosferice care traversează bazinul, la contactul cu ramura muntoasă, își sporesc considerabil cantitățile de precipitații ca urmare a influenței orografiei asupra dezvoltării convecției, ducând la un regim de torențialitate, producând viituri frecvente și de amploare, debitele maxime ale râurilor fiind de natură pluvială. Supravegerea fronturilor atmosferice care afectează bazinul hidrografic al Barcăului este efectuată de Sația Meteo-Radar Oradea iar urmărirea regimului elementelor hidrologice ale râurilorde Stația Hidrologică Marghita și prin cele 12 posturi hidrometrice din bazin (6 amplasate pe râul Barcău și 6 pe afluenți).
Accidentul catastrofal înregistrat în 14-15 iunie 1997 are două cauze, una de natură antropică și alta naturală, care corelate au dus la poluarea accidentală a solului, râului Barcău și afluenților săi (Josan și colaboratorii 2004).
Cauzele antropice. Pentru depozitarea retiduurilor petroliere, S.C. Petrosub Suplacu de Barcău S.A., a construit mai multe bataluri , cel mai mare fiind amplasat pe Valea Frumoasă. Construcția acestui batal a fost efectuată prin închiderea văii printr-un dig de pământ, pe o lungime de 112m la coronament și o înălțime de 12m, cu o suprafață totală de circa 1Km (batalul se află amplasat la 1Km amonta de șoseaua Marghita-Șimleul Silvaniei. Fiind construit în anii 1970, batalul nu era prevăzut cu impermeabilizare, golira în partea inferioară și deversor de descărcare în cazul creșterii nivelului reziduurilor petroliere cauzat de apa din precipitații. În mod obișnuit, când apa cu reziduuri petroliere atinge o anumită cotă în batal, prin intermediul unei conducte care trversează corpul digului de contur, apa încărcată intră din bazin în sistemul de separeare a reziduurilor petroliere, care decantate la suprafața apei sunt colectate. Apa fără reziduuri este preluată de sistemele de drenaj exterior.
Principala cauză a accidentului produs în 14-15 iunie 1997, o constitue greșelile de proiectare, execuție și exploatare defectuasă a constucției.
Cauzele naturale. În data de 14 iunie 1997, la 2020, Stația Meteo-Radar Oradea emitea și transmitea o avertizare radar, privind eminența producerii de precipitații sub formă de ploi continue și averse, preponderent în bazinul hidrografic Barcău, astfel că între orele 2200 (14.06.1997) și orele 0300 (15.06.1997) are loc un prim val de precipitații cu caracter torențial, iar între orele 700 și 1000 (15.06.1997) cel de-al doilea val.
Precipitațile căzute în interatul 14.06.1997 orele 2200 – 15.06.1997 orele 1200 în zona mijlocie a bazinului, au depășit în unele areale 100-130mm/m2. Distribuția în timp și spațiu a fost destul de neuniformă, între 30mm/m2 la Nușfalău și 139,6mm/m2 la Marghita (Josan și colaboratorii, 2004). Pentru zona camitată Suplacu de Barcău, nu există înregistrări, dar se consideră că precipitațiile au avut valori de peste 150-180mm/m2, primul nucleu fiind cel mai intens a condus la viituri extrem de rapide pe văile Frumoasa și Borumlaca.
Efecte produse. Cantitățile mari de precipitații, căzute într-un interval foarte scurt, măsurând valori cuprinse aproximativ între 150-180mm/m2, corelate cu dimensiunile mici ale bazinului hidrografic al pârâului Valea Frumoasă, au determinatintr-un timp relativ scurt (maxim o oră), formarea unei viituri puternice. Astfel pe secțiunea pod.șosea de pe Valea Frumoasă, în urma reconstituirii s-a calculat un debit al pârâului de 55mc/s, fapt care are o probabilitate de producere o dată la 350 de ani. Rapiditatea formării viiturii și amplitudinea deosebită au avut ca efect ridicarea nivelului apei cu reziduuri petroliere în cele două bataluri amplasate pe firul văii pârâului Valea Frumoasă. Debitul mic al conductei de deversare în canalul de drenaj exterior și inexistența unor dotări specifice ca deversoare de descărcare în cazul creșterii nivelului și conducte de golire amplasate în partea inferioară, au facilitat creșterea continuă a nivelului, astfel că în noaptea de 14-15.06.1997, la două ore după debutul precipitațiilor, aproximativ în intervalul orar 1200-100, reziduurile petroliere au deversat peste coronamentul barajului în albia minoră a pârâului, o mare parte ajungând în râul Barcău (fig. nr. 4.49 – 4.52)
Inundațiile din 14-15.06.1997 au produs pagube materiale estimate la circa 1.800.000 ron. (33 de case distruse, 17 case avariate, 283 de case avariate, 2.500ha de teren agricol inundat și poluat, 5 Km de rețele stradale avariate și 3 Km de căi de comunicații afectate).
De asemenea, la Suplacu de Barcău, s-au inregistrat 13 decese, ca urmare a prăbușirii a două case construite dein chirpici și amplasate în imediata apropiere a albiei minore a pârâului Valea Frumoasă.
Măsurile itreprinse de S.C. Petrosub S.A. Suplacu de Barcău în scopul refacerii și redării circuitului a solurilor poluate cu reziduuri petroliere s-au limitat la colectarea manuală în butoaie a reziduurilor și la decopertări, fără a aplica un ansamblu complex de măsuri.
Fig. nr. 4.49. Poluarea cu reziduuri petroliere a pârâului Valea Frumoasă în urma deversărilor din 14 – 15 iunie 1997
Fig. nr. 4.50. Pârâul Valea Frumoasă după inundații
Fig, nr. 4.51. Devarsări de reziduuri petroliere (14 – 15 iunie 1997)
Fig, nr. 4.52. Poluări ale solului rezultate în urma devarsărilor de reziduuri petroliere din 14 – 15 iunie 1997
CAPITOLUL V
CONCLUZII, REZULTATUL ASPECTELOR DE NECONFORMARE ȘI MĂSURI CARE SE IMPUN PENTRU PROTEJAREA MEDIULUI
5.1. Legislția națională și europeană de referință în domeniul protecției aerului, apei și solului
5.1.1. Legislația națională de referință în domeniul protecției aerului
Legea nr. 104/15.06.2011, privind calitatea aerului înconjurător (publicată în Monitorul Oficial nr. 425/28.06.2011)
Legea nr. 271/23.06.2003, pentru ratificarea protocoalelor Convenției asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, încheiată la Genevaa 13.111979, adoptată la Aarhus la 24.06.1998 și la Gothenburg la 01.12.1999 (publicată în M.O. nr. 470/01.07.2003)
Legea nr. 652/07.12.2002, pentru aderarea Roâniei la Protocolul Convenției din 1979, asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, cu privire la finanțarea pe termen lung a Programului de cooperare pentru supravegherea și evaluarea transportului pe distanțe lungi al poluanților atmosferici în Europa (EMEP), adoptat la Geneva la 2809.1984 (publicată în M.O. nr. 911/14.12.2002).
Legea nr. 8/25.01.1991, pentru ratificarea Convenției asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, încheiată la Geneva la 13.11.1979 (publicată în M.O. nr. 18/26.01.1991)
Ordonanța de urgență nr 12/28.02.2007, pentru modificarea completarea și modificarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului (publicată în M.O. nr. 153/02.03.2007)
Hotărârea de Guvern nr. 210/28.02.2007, pentru modificareași completarea unor acte normative care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecției mediului (publicată în M.O. 187/19.03.2007).
Hotărârea de Guvern nr. 568/2001, privind stabilirea cerințelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuși organici volatili rezultați din depozitarea, încărcarea, descărcarea și distribuția benzinei la terminale și stațiile de benzină (publicată în M.O. nr.595/29.08.2007.
Ordinul M.E. nr. 2035/16.11.2009, pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului economiei și comerțului vnr. 468/2005, privind desemnarea organismelor de inspecție a instalațiilor, echipamentelor și dispozitivelor utllizate in scopul limitării emisiilor de compuși organici volatili rezultați din depozitarea,încărcareă, descărcareac și distribuțiabenzinei la terminalele și stațiile de benzină, (publicat în M.O, nr. 779/24.11.2009).
Ordinul M.M.D.D. nr 1095/02.07.2007,pentru aprobarea normativului privind stabilirea indicilor de calitate a aerului în vederea facilitării informării publicului (publicatîn M.O. nr. 513/31.07.2007.
Ordinul M.M.G.A. nr. 27/10.01.2007,pentru și completarea unor ordine care transpun acquisul comunitar de mediu (publicat în M.O. 194/21.03.2007).
Ordinul M.M.G.A. nr. 35/11.01.2007, privind aprobarea Metodologiei de elaborare și punere în aplicare a planurilor și programelor de gestionare a calității aerului (publicat în m.o. nr. 56/24.01.2007.
Ordinul M.E.C. și M.C.T.C. nr. 716 și 92 din 13.12.2005 și 25.01.2006, pentru aprobarea Normelor privind inspecția tehnică a containerelor mobile utilizate la transportul benzinei de la un terminal la o stație de benzină, la alt depozit sau terminal, în scopul limitării emisiilor de compuși organici volatili rezultați din operațiunile de transport, încărcare,descărcare și distribuție a benzinei la terminale și la stațiile de benzină (publicat în M.O. nr. 152/17.02.2006).
Ordinul M.E.C.X. nr. 122/24.03.2005 înlocuirea anexei la Ordinul ministrului industriei și resurselor nr.337/2001, privind inspesția tehnică a instalațiilor, echipamentelor și dispozitivelor utilizate , în scopul limitării emisiilor de compuși organici volatili rezultați din operațiunile de transport, încărcare,descărcare și distribuție a benzinei la terminale și la stațiile de benzină (publicat în M.O. nr. 324/18.04.2005).
Ordinul M.M.G.A. nr. 781/09.12.2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind măsurarea și analiza limitării emisiilor de compuși organici volatili rezultați
din operațiunile de transport, încărcare,descărcare și distribuție a benzinei la terminale și la stațiile de benzină (publicat în M.O. nr. 1234/23.12.2004).
5.1.2. Legislția europeană de referință în domeniul protecției aerului
Directiva 2008/50/CE, privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa.
Directiva 2004/107/CE, privind arsenul, cadmiul,mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (directiva fiică 4)
Directiva 2002/3/CE, privind ozonul din aerul înconjurător /directiva fiică 3).
Directiva 2000/69/CE, privind valorile limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul înconjurător (directiva fiică 2(.
Directiva 1999/30/CE, privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător (directiva fiică 1).
Directiva 1996/62/CE, privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător (directiva cadru)
Directiva 1994/63/CE, privind controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV), rezultați din depozitarea benzinei și transportul acesteia de la terminale la stațiile de benzină.
5.1.3. Legislația națională de referință din domeniul calității apelor
Legea nr. 107/1996 – Legea apelor, M.O. nr. 244/8.10.1996
Legea nr. 310/2004 – pentru modificarea și completarea Legii nr.107/1996, M.O. nr. 584/30.06.2004.
Legea nr 112/2006, pentru modificarea și completarea Legii apelor nr. 107/1996
Legea nr. 458/2002, privind calitatea apei potabile, M.O. nr. 522(29.07.2002.
Legea nr 311(2004, privind modificarea și completarea legii nr. 4558/2002, publicată în M.O. nr 582/30.06.2004.
Ordinul nr. 31/13.01.2006,privind aprobarea Manualului pentru modernizarea și dezvoltarea Sistemului de Monitoring integrat al Apelor din România /SMIAR).
Ordinul comun MMGA/MAPDR nr.242/197/2005, pentru aprobarea organizării monitoringului pentru reducerea aportului de poluanți proveniți din surse agricole, M.O. nr. 471/03.06.2005
Ordinul nr. 1618/2000 al MAPPM, privind aprobarea secțiunilor reprezentative din cadrul Sistemului Național de Supraveghera a Calității Apelor, M.O. nr. 26/15.01.2001.
Hotărârea Guvernului nr. 974/2004, Normele de supraveghere sanitară și monitorizare a clității apei potabile și a procedurii de autorizare sanitară a producției și distribuției apei potabile.
Hotărârea Guvernului nr. 662/07.07.2005, privind modificarea H.G. nr 100/2002pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare și a normativului privind metodele de măsurare și frecvența de ptrelevare și analiză a probelor din apele de suprafață destinate producerii de apă potabilă, M.O. nr. 616/15.072005.
Hotărârea Guvernului nr. 567/2006, privind modificarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare NTPA-013, aprobate H.G. nr. 100/2002
Ordinul nr. 1097/1997 al MAPPM, de aprobare a Normelor tehnice privind metodologia de conducere și control a procesului de epurare biologică cu nămol activ în stații de epurare a apelor uzate orășenești, industriale și din zootehnie, (NTPA 003/1997, a Normelor tehnice privind Ghidul de stabilire a programelor de recoltare și analizare a probelor de apă uzată (NTPA-004/1997), și a Normelor tehnice privind metodologia de prelevare a probelor de ape uzate din efluenții finali (NTPA-005/1997), M.O. nr. 47/03.02.1998.
Hotărârea de Guvern nr. 188/2002, pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate – M.O. nr. 187/20.03.2002:NTPA-011 – Norme tehnice privind colectarea, epurarea epurarea și evacuarea apelor uzate orășenești, NTPA-002/2002 – Normativ privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localitîților și direct în stațiile de epurare, NTP-001/2002 – Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptorii naturali.
Hotărârea Guvernului nr. 352/2005, privind modificarea și completarea H.G. nr. 188/2002, pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, M.O. nr. 398/11.05.2005
Hotărârea de Guvern nr. 930/2005, privind aprobarea normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică.
Horărârea de Guvern nr. 472/2000, privind unele măsuri de protecție a calității resurselor de apă, M.O. nr. 272/15.06.2002.
Ordinul nr. 1146/2002 MAPM, pentru aprobarea Normativului privind obiectivele de referință pentru clasificarea caltății apelor de suprafață, M.O. nr. 197/27.03.2003.
Hotărârea de Guvern nr. 495/2002, privind probarea normelor de calitate pentru apă din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, M.O. nr. 350/27.05.2002.
Hotărârea de Guvern nr. 351/2005, privind aprobarea programului de eliberare treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe prioritar periculoase, M.O. nr. 428/20.05.2005.
O.M. nr. 245/26.03.2005, privind aprobarea Metodologiei de evaluare a riscului substanțelor periculoase din lista I și II a substanțelor prioritare/prioritar periculoase în mediul acvatic, M.O. nr. 565/01.07.2005
Ordinul nr. 35/2003 al MAPM, privind aprobarea Metodelor de măsurare și analză folosite la determinarea substanțelor prioritare/prioritar periculoase din apele uzate și apele de suprafață, M.O. nr. 305/07.05.2003.
5.1.4. Legislția europeană de referință în domeniul protecției apei
Directiva 2010/75/UE, a Parlamentului European și a Consiliului din 24.11.2010, privind emisiile industriale, prevenirea și controlul integrat al poluării.
Directiva 2001/80/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 2001, privind limitarea emisiilor în atmosferă a unor poluanți proveniți de la instalațiile de ardere de mari dimensiuni.
Directiva 2008/105/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 16.12.2008, privind stabilirea normelor de calitate a mediului în domeniul apei.
Directiva 2000/60/CE, a Parlamentului European și a Consiliului privind lista celor 33 de substanțe chimice considerate prioritar periculoase.
Directiva 2006/11/CE, , a Parlamentului European și a Consiliului din 15.02.2006, privind poluarea cauzată de anumite substanțe periculoase deversate în mediul acvatic.
Directiva 76/464/CE, a Parlamentului European și a Consiliului privind evacuările anumitor substanțe, limitele de emisii și cerințele pentru statele membre pentru îmbunătățirea calității apelor.
Directiva 2008/1/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 15.01.2008, privind prevenirea și controlul integrat al poluării.
Directiva 2006/118/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 12.12.2006, privind protecția apelor subterane împotriva poluării și deteriorării.
Decizia 2006/507/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 14.08.2004, privind încheierea în numele Comunității Europene a Convenției de la Stockolm privind poluanții organici persistenți
Directiva 1991/676/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 12.12.1991, privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din agricultură.
Directiva 2006/11/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 15.02.2006, privind protecția mediului acvatic impotriva deversărilor de substanțe periculoase.
Directiva 1980/68/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 17.12.1980, privind protecția apelor subterane împotriva poluării cu substanțe periculoase.
Directiva 2006/21/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 15.03.2006, privind gestionarea deșeurilor din industria extractivă.
Directiva 2010/75/UE, privind emisiile industriale.
5.1.5. Legislția națională de referință în domeniul protecției solului
Hotărâre de Guvern nr. 1408/23.11.2007, privind modalitățile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului.
Hotărâre de Guvern nr .1403/26.11.2007, privind refacerea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate.
Ordonanță de urgență nr. 68/28.06.2007, privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului adus mediului.
Legea nr. 265/29.06.2006, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/22.12.2005, privind protecția mediului.
Legea nr. 107/16.06.1999, pentru aprobarea O.G. nr. 81/1998, privind ameliorarea prin împăduriri a terenurilor degradate.
Legea nr. 237/07.06.2004, pentru modificarea legii minelor nbr. 85/2003
Legea minelor nr .85/18.03.2003
Legea petrolului nr. 238/07.06.2004
Legea îmbunătîțirilor funciare nr. 138/27.04.2004
Ordinul nr. 756/03.11.1997, pentru aprobarea reglementării privind evaluarea poluării mediului.
Ordinul nr. 185/21.09.1997, pentru aprobarea procedurii de realizare a bilanțurilor de mediu.
Ordinul nr. 242/26.03.2005, pentru aprobarea organizării sistemuluio național de monitoring integrat al solului, de supraveghere, control și decizii pentru reducerea aportului de poluanți proveniți din surse agricole și de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie în zone vulnerabile ăi potențial vulnerabile la poluarea cu nitrați pentru aprobarea Programului de organizare a Sistemului Național de Monitoring Integrat al Solului, de supraveghere, control și decizii pentru refacerea aportului de poluanți proveniți din surse agricole și de management al reziduurilor organice provenite din zootehnie, în zone vulnerabile și potențial vulnerabile la poluarea cu nitrați.
Ordinul nr. 36/07/2004, privind aprobarea Ghidului tehnic general pentru aplicarea procedurii de emitere a autorizației integrate de mediu.
5.1.6. Legislția europeană de referință în domeniul protecției solului
Directiva 1999/31/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 26.04.1999, privind depozitele de deșeuri
Directiva 2010/75/UE, a Parlamentului European și a Consiliului din 24.11.2010 privind emisiile industriale, prevenirea și controlul integrat al polării.
Directiva 2001/80/CE, a Parlamentului European și a Consiliului, privind limitarea emisiilor în atmosferă a unor poluanți proveniți de la instalațiile de ardere mari
Directiva 2008/17CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 15.01.2008, privind prevenirea și controlul integrat al poluării.
Regulamentul CE nr 166/2006, privind regulile referitoare la comunicarea regulată a informațiilor privind poluanții, de către statele membre.
Decizia 2006/507/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 14.10.2006, privind încheierea în numele C. E. A convenției de la Stokcolm privind poluanții organici persistenți.
Directiva 2006/21/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 15.03.2006, privind gestionarea deșeurilor din industria extractivă.
Directiva 2004/35/CE, a Parlamentului European și a Consiliului din 21.04.2004, privind răspunderea de mediu pentru prevenirea și remedierea daunelor aduse mediului.
5.2. Rezultatul aspectelor de neconformare pentru factorul aer, măsuri care se impun pentru protecția aerului
În urma studiilor efectuate privind emisiile de gaze în atmosferă ca urmare a activității de extracție a petrolului pe platforma petrolieră S.C. PETROM S.A. Suplacu de Barcău, au fost constatate următoarele neconformități în concordanță cu normele Legislației de Mediu:
Concentrația aerului în monoxid de carbon- CO:
valori de 7,5 mg/mc în cîmpurile petroliere, depășind astfel concentrația maximă admisă de 6 mg/mc.
valori mai mari de 1,3 mg/mc, înregistrate pe arii restrânse în exteriorul câmpurilor petroliere, pe direcția vântului dominant, în localitățile Foglaș, Leșmir, Șumal, Porț.
frecvențele de depășire a concentrației maxime admise pe 3o minute sunt scăzute atât ca arie cât și valoare( 5% din timp).
Concentrația aerului în metan-CH4:
prezintă valori 3 mg/mc pe teritoriul localității Suplac și valori cuprinse între 1 și 3 mg/mc în zone limitrofe localității Suplacu de Barcău. Nu are normă sanitară.
Concentrația aerului în dioxid de azot-NO2:
au fost înregistrate valori maxime admise de pâna la 0,4 mg/mc pe direcțiile E-V în zona de nord a localității Suplacu de Barcău (concentrația maximă admisă de 30 minute fiind de 0,3 mg/mc)
limita admisă pentru concentrațiile medii anuale nu este depășită (0,04 mg/mc).
frecvențele de depășire a concentrației maxime admise pe 30 minute se situează între 0,5-15%, pe arii restrânse în nordul localității Foglaș, nord-estul localității Suplacu de Barcău și nord est de localitatea Leșmir.
Concentrația de pulberi în suspensie:
nu au fost constatate depășiri ale normelor sanitare
Concentrația aerului în compuși organici volatili-hidrocarburi
s-au inregistrat valori de 12 mg/mc în arealul localității Suplacu de Barcău, dar și valori de 3-5 mg/mc in zone limitrofe localității Suplac, vestul localității Leșmir și nord vestul localității Valea Cerului.Nu are normă sanitară.
Măsuri care se impun pentru prevenirea și diminuarea gradului de poluare al aerului.
Diminuarea și prevenirea poluării atmosferei cu noxe rezultate în procesul de extracție al petrolului constă intr-un ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice:
monitorizarea continuă a atmosferei parcurilor de extracție afectate de combustia internă.
urmărirea și limitarea presiunii de injecție a aerului în zăcământ, pentru prevenirea emanațiilor de aer încărcat cu noxe
condiționarea și evacuarea gazelor nocive rezultate din procesul de combustie subterană, prin conversia CO în CO2 și prin instalarea de noi coșuri din FAPS de 90m înălțime.
măsurători periodice ale noxelor la cazanele generatoare de abur
controlul și reglarea arderilor gazelor de combustie astfel încât noxele emise să se situeze sub concentrația maximă admisă.
remedierea neetanșietăților la sondele de injecție și la sondele de reacție
5.3. Rezultatul aspectelor de neconformare pentru factorul apă, măsuri care se impun pentru protecția apei
Principala cauză a poluării apelor de suprafață și freatice, o constituie deversările apelor reziduale industriale.
Pentru cuantificarea efectului produs asupra apelor de suprafață, în special asupra râului Barcău s-au urmărit caracteristicile fizico-chimice ale apelor reziduale industriale la intrare în stația de epurare, ieșire (deversare în râul Barcău), eficiența stației de epurare, evoluția indicatorilor de impurificare a apelor reziduale epurate (perioada 2009-2013) și evoluția indicatorilor de impurificare a râului Barcău, în amonte și aval de exploatarea petrolieră (pentru perioada 2010-2013).
Caracteristicile fizico-chimice ale apelor reziduale industriale și eficiența stației de epurare ape reziduale industriale la nivelul anilor 2010-2011, este prezentată în tabelul nr. 5.1.
Tabel nr. 5.1. Caracteristicile fizico-chimice ale apelor reziduale industriale și eficiența stației de epurare ape reziduale industriale la nivelul anilor 2010-2011
Evoluția indicatorilor de impurificare a apelor reziduale industriale epurate evacuate în râul Barcău, în perioada 2009-2013 este prezentată în tabelul nr. 5.2.
Tabel nr. 5.2 Evoluția indicatorilor de impurificare a apelor reziduale industriale epurate evacuate în râul Barcău, în perioada 2009-2013
Evoluția indicatorilor de impurificare a râului Barcău în amonte și aval de exploatarea petrolieră Suplacu de Barcău, pentru perioada 2010 – 2013, este prezentată în tabelul nr. 5.3.
Tabel nr. 5.3. Evoluția indicatorilor de impurificare a râului Barcău în amonte și aval de Exploatarea petrolieră Suplacu de Barcău, pentru perioada 2010 – 2013.
Din analiza caracteristicilor fizico-chimice și a evoluției indicatorilor de impurificare a apelor reziduale industriale epurate (tabel nr. 5.2), se constată depășiri majore la toți indicatorii monitorizați. Se constată de asemenea ineficiența stației de epurare a apelor reziduale industriale.
Datorită diluției înregistrate după deversarea apelor reziduale epurate în râul Barcău, valorile principalilor indicatori fizico-chimici urmăriți (tabel nr. 5.3) se incadrează în limitele admise, situându-se sub valorile maxime ale STAS 4706-88, categoria III râuri. Singurele depășiri se înregistrază la indicatorul ,,produse petroliere” care este de 5 ori mai mare decât valoarea admisă.
Măsuri care se impun pentru prevenirea poluării apelor de suprafață
Prevenirea poluării cursurilor de apă cu petrol și reziduuri rezultate in urma diferitelor etape de exploatare a petrolului, constă intr-un ansamblu de măsuri tehnice și organizatorice:
creșterea eficienței stației de epurare
identificarea surselor de poluare accidentală, stoparea deversărilor și eliminarea acestora
stabilirea unui ansamblu de măsuri pentru situații de urgență, în cazul poluărilor accidentale
inspectarea periodică a cursurilor de apă în aval de exploatarea petrolieră
monitorizarea periodică a efluenților în râul Barcău, respectiv controlul calității apelor de suprafață
informarea Agențiilor de Protecția Mediului din Oradea și Zalău în cazul poluărilor masive cu petrol
instruirea personalului de intervenție
5.4. Rezultatul aspectelor de neconformare pentru factorul sol, măsuri carte se impun pentru protecția și refacerea solului
5.4.1. Măsuri pentru depoluare și redare în circuitul economic a solurilor afectate de poluare
Redarea în circuitul economic a suprafețelor de soluri afectate de poluare presupune un ansamblu de lucrări cu caracter tehnic și efectuarea de lucrări cu caracter agropedoameliorativ.
În urma epuizării epuizării zăcământului de petrol din zona de extracție a sondelor (suprafețele depășite de frontul de combustie) se execută degajarea suprafețelor de sol (fig. nr, 5.1, 5.2), prin dezafectarea instalațiilor petroliere și instalațiilor aferente, constând în demolarea rampelor betonate de la fostele sonde de extracție, demontarea și recuperarea conductelor de transport a petrolului, desființarea drumurilor de acces, prin lucrări de excavare, încărcare în autovehicule și transport a betonului și materialului din balast și nisip utilizat la căile de acces (în depozitele aferente zonelor de întreținere).
Fig. nr. 5.1. Degajarea suprafețelor de soluri, depășite de frontul de combustie
Fig. nr. 5.2. Înlăturarea resturilor de vegetație afectată de poluare
Ansamblul de măsuri cu caracter agropedoameliorativ constau în lucrări care au drept scop restabilirea potențialului de fertilitate al solurilor și constau în:
afânarea adâncă, în cazul terenurilor plane
mobilizarea solului prin arături efectuate la diferite adâncimi, în scopul amestecării cât mai intense a orizontului bioacumulativ, discuit, grăpat
decopertarea suprafețelor de sol puternic poluate (fig. nr. 5.3)
aport de material pământos pe suprafețele decopertate
nivelarea de exploatare efectuată în scopul umplerii cu material pământos a microdepresiunilor create în sol în timpul exploatării sondelor
eliminarea excesului de umiditate de suprafață prin executarea de șanțuri și rigole vidanjabile, concomitent cu eliminarea cauzelor care determină băltiri ale scurgerilor poluante
fertilizare ameliorativă cu:
îngrășăminte organice în doze mari, acestea având rolul de a stimula activitatea microorganismelor de biodegradare a materiei organice.
utilizarea ingrășămintelor chimice cu azot, acestea având rol în degradarea microbiologică a reziduurilor petroliere din sol.
cultivarea de plante tolerante la poluare și la însușirile de troficitate mai scăzute: mei, raigras englezesc, obsiga necristată, păiușul de livadă, sorg, iarba de Sudan, golomăț, sparceta, camelina, morcov iar ca specie lemnoasă Glediscia triacanthos.
Lucrările agropedoameliorative care trebuie efectuate se stabilesc în urma unui studiu pedologic, într-un singur ciclu sau într.o serie de cicluri, pentru fiecare suprafață poluată, în funcție de tipul de sol, gradul de poluare (intensitatea poluării) și tipul poluantului (petrol sau ape de zăcământ).
Fig. nr. 5.3. material de sol poluat, rezultat în urma decopertării suprafețelor poluate (Suplacu de Barcău)
Implementarea curentului de ,,exploatare ecologică”, a determinat ca începând cu anul 2000, în jurul fiecărei sonde să se construiască o rampă betonată, care împiedică poluarea directă cu petrol în timpul extracției (fig. nr. 5.4)
Fig. nr. 5.4. Exploatarea petrolului în Suplacu de Barcău, la o sondă amenajată ecologic
În urma aplicării întregului ansamblu de măsuri solurile pot fi redate cu succes circuitului economic. În periada 1991-1993, IFOR S.A. Oradea, a efectuat lucrări de repunere în circuitul agricol a unei suprafețe de cca 324 ha, suprafață afectată de instalațiile petroliere existente până la acea dată în zona de S-E a structurii Suplacu de Barcău.
In fig. nr. 5.5 este prezentat un sol afectat de poluare, redat circiutului agricol în anul 1993.
Fig. nr. 5.5. Sol redat circuitului agricol la Suplacu de Barcău în anul 1993
Fig. nr. 5.6. Sol redat circuitului agricol la Suplacu de Barcău, în 1993
În tabelul nr.5.4 sunt prezentate proprietățile fizico-chimice ale solului (preluvosol tipic, localitatea Suplacu de Barcău), redat circuitului agricol în anul 1993.
Tabel nr. 5.4. Proprietățile fizico-chimice actuale, ale solului (preluvosol tipic) redat circuitului agricol în anul 1993, în localitatea Suplacu de Barcău
Pentru completarea informațiilor, diminuarea și eliminarea poluării înregistrate la nivelul solului este recomandat efectuarea următoarelor lucrări:
inspectarea periodică a terenurilor, căilor de acces, conductelor de transport și a instalațiilor aferente, în scopul identificării eventualelor surse accidentale de poluare.
intervenția în timp util pentru stoparea sursei de poluare și depoluarea zonei contaminate.
ecologizarea careurilor de sonde , inclusiv asigurarea accesului prin drumuri amenajate prevăzute cu rigole laterale pentru colectarea eventualelor deversări de petrol.
instruirea personalului din punct de vedere al protecției mediului în vederea limitării și eliminării poluării cu petrol pe durata programului de extracție, intervențiilor și reparațiilor la sonde.
Informarea Agențiilor de Protecția Mediului din Oradea și Zalău, în caz de poluări masive ale solului.
Lucrări de redare a solurilor circuitului economic, au fost efectuate și în localitatea Cuzap în perioada 1992-1994, unde datorită lucrărilor de exploatare a cărbunelui efectuate în subteran, și surpărilor intervenite în unele galerii și abataje, la suprafața solului au fost înregistrate alunecări masive de teren, preponderent cu folosință agricolă.Aplicarea unui ansamblu de măsuri agropedoameliorative ca nivelarea, mobilizarea solului prin arături și cultivarea de plante cu rol în fixarea solului (sparcetă), a făcut posibil redarea în circuit a acestor soluri (fig. nr. 5.7)
În tabelul nr. 5.5. sunt redate caracteristicile fizico-chimice ale unui sol ameliorat la Cuzap în perioada 1992-1995.
Fig. nr. 5.7. Soluri redate circuitului agricol la Cuzap
Tabel nr. 5.5. Caracteristicile fizico-chimice actuale ale unui sol redat circuitului economic, în perioada 1992-1995 la Cuzap
5.5. Studiul evoluției în timp al unui sol poluat cu petrol și reziduuri petroliere
Studiul evoluției în timp al unui sol poluat cu petrol și reziduuri petroliere a fost urmărit pe o perioadă de 15 ani, 1997 – 2013. Unitatea taxonomică de sol pe care s-a desfășurat studiul a fost tipul de sol luvosol, subtipul albic.
Pentru realizarea obiectivului propus a fost întocmit un plan de un plan de acțiune, având drelp scop monitorizarea evoluției în timp a principalilor indicatori fizico-chimici ai solului:
textura
structura
conținutul în carbon organic
conținutul în humus
conținutul în azot
raportul C/N
densitatea aparentă (Da)
densitatea sau masa specifică (D)
coeficientul de ofilire (Co)
capacitatea de apă în câmp (CC)
capacitatea de apă utilă (CU)
porozitatea totală (PT)
capacitatea totală pentru apă (CT)
In acest sens a fost aleasă pentru studiu o suprafață de teren dezafectată de insalații petroliere, aflată în afara fronturilor de combustie subterană, situată în partea de S-E a structurii Suplacu de Barcău, omogenă din punct de vedere al reliefului, vegetației și unității taxonomice de sol, care nu se află sub incidența pânzei fratice, nu beneficiază de un aport suplimentar de apă de natură pluvială, datorat scurgerilor înregistrate pe pante și nu se si nu se situează sub incidența factorului uman, astfel fiind excluși toți factorii care ar putea influența corectitudinea rezultatelor.
Prelevarea de probe de sol pentru efectuarea setului stabilit de analize fizico-chimice a presupus deschiderea în anul 1997 două profile de sol, în sol poluat și în sol nepoluat, cel din urmă constituind-se ca profil martor în interpretarea rezultatelor.
Analize fizico-chimice complete, pe toată secțiunea de control au fost efectuate numai in anul 1997, in anii 2002, 2007 și 2012, urmărindu-se evoluția în timp al solului poluat, s-au efectuat analize pe probe provenite numai din solul poluat pe adâncimile 0-20 cm, respectiv 20-34 cm, urmărind modificările evolutive ai următorilor indicatori:
structura
conținutul în carbon organic
conținutul în humus
raportul C/N
densitatea aparentă (masa volumetrică)
Proprietățile fizico-chimice și indicatorii hidrofizici ai solului poluat – 1997, sunt prezentate în tabelul nr. 5.6.
Tabel nr. 5.6. Proprietățile fizico-chimice și indicatorii hidrofizici la nivelul anului 1997 pentru solul poluat
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 020 cm adâncime (20 cm grosime), culoare brun negricios închis datorată țițeiului, fără structură, compact, coeziv în stare umedă și în stare uscată, plastic în stare umedă și dur în stare uscată, puternic adeziv, compact, miros puternic de hidrocarburi.
Orizontul AE1: de la 20-24 cm adâncime (4 cm grosime),poluat,fără structură, compact, coeziv în stare umedă și în stare uscată, plastic în stare umedă și dur în stare uscată, puternic adeziv, compact, miros puternic de hidrocarburi în primii 5 cm
Orizontul AE2: de la 24-34 cm adâncime (10 cm grosime), cenușiu deschis în stare umedă (10YR6/3) și brun pal (10YR7/2) în stare uscată,structură slab formată, moderat compact, slab coeziv în stare umedă necoeziv în stare uscată, neplastic, neadeziv, nu face efervescență
Orizontul Ea: de la 34-60 cm adâncime (16 cm grosime), brun-brun foarte pal în stare umedă (10YR7/3) și brun albicios (10YR8/2) în stare uscată, astructurat, compact, necoeziv, neplastic, neadeziv, sunt prezente neoformațiile reziduale sub formă de granule de nisip fără pelicula coloidală de argilă.
Orizontul Bt: de la 60-120 cm adâncime (60 cm grosime), brun gălbui în stare umedă (10YR5/4) și brun gălbui deschis (10YR5/5-6) în stare uscată cu nuanțe roșcate (7,5YR6/8-7/8), structura este prismatică,în partea superioară prezintă acumulări de argilă sub formă de pelicule la suprafața agregatelor structurale, agregatele fiind puternic pudrate cu silice, care îi conferă un aspect pudrat albicios în stare uscată, compact, plastic, adeziv.
Orizontul C: de la 120-145 cm adâncime (25 cm grosime), brun gălbui cu nuanță roșcată, fără structură, trecere trptată spre materialul parental, alcătuit din luturi.
Interpretarea rezultatului analizelor și observațiilor
Observații efectuate în teren:
aspecte generale ale solului
suprafața solului este plană, lipsită de drenaj extern
vegetația ierboasă este rară, sau lipsește datorită poluării accentuate
aspect mocirlos la umezire accentuată
grad ridicat de compactitate in condiții naturale de umiditate scăzută
miros puternic de hidrocarburi
Fig. nr. 5.8. Aspectul suprafeței solului poluat (1997)
Fig. nr. 5.9. Aspectul solului poluat la încercarea de mobilizare (1997)
proprietăți fizice apreciate în teren:
coezivitate ridicată în stare umedă și uscată
plastic în stare umedă , masiv și dur în stare uscată
adezivitate ridicată în stare umedă
compactitate ridicată
trecere neclară între orizontul Ao și AE
grosime de infiltrare a poluantului de 24 cm.
Interpretarea rezultatelor analizelor de laborator:
textura solului este luto-nisipoasă pe adâncimea 0-34 cm, lut nisipos grosier pe adâncimea 34-60 cm și luto argiloasă pe adâncimea 60-145 cm.
Solul nu prezintă structură pe adâncimea 0-60 cm, structură prismatică pe adâncimea 60-120 cm și nespecifică sub 120 cm.
pH-ul este slab acid pe adâncimea 0-120 cm, și slab acid sub 120 cm.
carbonul organic are valori ridicate la nivelul orizonturilor Ao și AE1, pe adâncimea 0-24 cm, indicând poluare cu substanțe de natură organică
conținutul în azot este foarte scăzut
raportul C/N de 33,76 în orizontul Ao respectiv de 31,79 în orizontul AE1 indică prezența în sol a poluanților de natură organică.
densitatea aparentă (masa volumetrică) are valori ridicate în Ao și AE1, datorită gradului de tasare ridicat și compactității cazate de prezența poluantului.
indicatorii hidrofizici prezintă valori diferite de cele ale probei martor la nivelul orizonturilor Ao și AE1, datorită compactității ridicate a orizonturilor afectate de poluare.
Pentru estimarea cantitativă a evoluției solului s-a calculat cantitatea de poluant deversat pe secțiunea de control – 2m2, suprafața deschiderii profilului:
Mtone/10.000 m2 = Da x h x p unde:
Da – densitatea aparentă (masa volumetrică, g/cm3)
h – adâncimea pe care se calculează cantitatea de poluant deversat (cm)
p – procentul determinat experimental al poluantului, în cazul de față procentul de carbon organic.
Pentru orizontul Ao, pe adâncimea 0-20 cm:
h = 20 cm
Da = 1,64
p = 8 ,78 – 1,27 (% de carbon organic al probei martor, considerat ca procent inițial de carbon organic al solului înainte de poluare).
Mtone/10.000m2 = 1,64 x 20 x 7,51 = 443,228
MKg/2m2 = 49,26 Kg.
Pentru orizontul AE1, adâncimea 20-24 cm
h = 4, Da = 1,59, p = 7,63 – 0,66
Mtone/10.000m2 = 1,59 x 4 x 6,97 = 44,329
MKg/2m2 = 8,86 Kg
Total cantitate deversată pe adâncimea 0-24 cm 58,12 Kg
Proprietățile fizico chimice și indicatorii hidrofizici ai solului martor (1997) sunt prezentați în tabelul nr. 5.7.
Tabel nr. 5.7. Proprietățile fizico- chimice și indicatorii hidrofizici ai solului martor la nivelul anului 1997.
Aspecte generale ale solului:
suprafața solului este plană
vegetația este de natură ierboasă
solul nu este afectat de poluare
apa freatică este situată la adâncimi mai mari de 2m
Fig. nr. 5.10. Aspectul general al solului martor (1997)
Caractere morfologice
Orizontul Ao: de la 020 cm adâncime (20 cm grosime), brun cenușiu în stare umedă (10YR5/2) și cenușiu-bruniu deschis în stare uscată (10YR6/2), structură grăunțoasă slab dezvoltată, moderat afânat spre compact, moderat coeziv în stare umedă și slab coeziv în stare uscată, neplastic, neadeziv, rădăcini erbacee subțiri și dese.
Orizontul AE: de la 20-34 cm adâncime (14 cm grosime), cenușiu deschis în stare umedă (10YR6/3) și brun pal (10YR7/2) în stare uscată,structură slab formată, moderat compact, slab coeziv în stare umedă necoeziv în stare uscată, neplastic, neadeziv, nu face efervescență
Orizontul Ea: de la 34-60 cm adâncime (16 cm grosime), brun-brun foarte pal în stare umedă (10YR7/3) și brun albicios (10YR8/2) în stare uscată, astructurat, compact, necoeziv, neplastic, neadeziv, sunt prezente neoformațiile reziduale sub formă de granule de nisip fără pelicula coloidală de argilă.
Orizontul Bt: de la 60-120 cm adâncime (60 cm grosime), brun gălbui în stare umedă (10YR5/4) și brun gălbui deschis (10YR5/5-6) în stare uscată cu nuanțe roșcate (7,5YR6/8-7/8), structura este prismatică,în partea superioară prezintă acumulări de argilă sub formă de pelicule la suprafața agregatelor structurale, agregatele fiind puternic pudrate cu silice, care îi conferă un aspect pudrat albicios în stare uscată, compact, plastic, adeziv.
Orizontul C: de la 120-145 cm adâncime (25 cm grosime), brun gălbui cu nuanță roșcată, fără structură, trecere trptată spre materialul parental, alcătuit din luturi.
Interpretarea rezultatelor analizelor de laborator:
textura solului este luto-nisipoasă pe adâncimea 0-34 cm, lut nisipos grosier pe adâncimea 34-60 cm și luto argiloasă pe adâncimea 60-145 cm.
structura solului este grăunțoasă slab dezvoltată pe adâncimea 0-20 cm (Ao), slab formată pe adâncimea 20-34 cm (AE), fără structură pe adâncimea 34-60 cm (Ea), prismatică pe adâncimea 60-120 cm (Bt) și nespecifică mai jos.
reacția solului este acidă pe adâncimea 0-120 cm și slab acidă sub 120 cm.
conținutul în carbon organic este scăzut
conținutul în humus este foarte scăzut
conținutul în azot total este foarte scăzut
densitatea aparentă (masa volumertică) și indiatorii hidrofizici prezintă valori normale pentru tipul de sol luvosol albic
In fig. nr. 5.11, 5.12, 5.13, sunt prezentate grafic valorile indicatorilor carbon organic, procentul de azot total și raportul C/N, ale solului poluat în comparație cu valorile solului martor, pentru anul 1997.
Fig. nr. 5.11. Valorile comparative ale carbonului organic între solul poluat și solul martor (1997)
Fig. nr. 5.12. Valorile comparative ale procentului de azot între solul poluat și solul martor (1997)
Fig. nr. 5.13. Valorile comparative ale raportului C/N, între solul poluat și solul martor (1997)
REZULTATELE ANALIZELOR DIN ANUL 2002
Rezultatul observațiilor din teren:
la suprafața solului sunt vizibile caracteristicile fenotipice ale unui sol poluat cu petrol
prezența instalării superficiale a unei vegetații ierboase, alcătuită din gramineae și mușchi (fig nr. 5.14).
Fig. nr. 5.14. Aspectul solului poluat după 5 ani de la începerea studiului (2002)
În tabelul nr. 5.8 este prezentat rezultatul analizelor fizico-chimice efectuate după 5 ani de la data începerii studiului.
Tabel nr. 5.8. Rezultatul analizelor fizico-chimice efectuate în anul 2002 la solul poluat
In fig. nr. 5.15, 5.16, 5.17, sunt prezentate grafic valorile indicatorilor carbon organic, procentul de azot total și raportul C/N, ale solului poluat în comparație cu valorile solului martor, pentru anul 2002.
Fig. nr. 5.15. Valorile comparative ale carbonului organic între solul poluat și solul martor (2002)
Fig. nr.5.16. Valorile comparative procentului de azot total între solul poluat și solul martor (2002)
Fig. nr.5.17. Valorile comparative ale raportului C/N, între solul poluat și solul martor (2002)
Interpretarea rezultatelor de laborator și observațiilor efectuate în teren:
valoarea acidității actuale a crescut cu 0,3 unități în Ao
valorile indicatorului carbon organic au scăzut în orizontul Ao de la 8,78 la 6,62 iar în AE1 de la 7,63 la 6,84.
Procentul de azot total a crescut la nivelul orizontului Ao cu 0,11 unități (de la 0,26 la o,37) iar în AE1 cu 0,07 unități (de la 0,24 la 0,31)
valorile raportului C/N au scăzut considerabil de la 33,76 la 17,89 în Ao și de la 31,79 la 22,06 în AE1
valorile densității aparente au scăzut, la valoarea de1,52 în ambele orizonturi
Scăderea valorii conținutului solului în carbon organic, în lipsa intervenției factorului uman, se darorează declanșării in sol a mecanismelor de autoreglare, solul având capacitatea prin mecanisme proprii, în condițiile climatice date, de a reveni la starea inițială.
În lipsa sursei permanente de poluare într-o primă fază a avut loc declanșarea mecanismelor de degradare a petrolului sub acțiunea bacteriilor heterotrofe aerobe, facultativ anaerobe, anaerobe, bacteriilor sulfreducătoare, sulfoxidante, ferobacteriilor și bacteriilor hidro-carbonoxidante având ca rezultat scădera conținutului în carbon organic.
Se presupune că are loc o degradare a rășinilor din componența petrolului (petrolul extras la Suplacu de Barcău conține cca 15,65% răsini) rezultând acizi organici volatili, oxiacizi, acizi nesaturați, hidrați de carbon etc, care prin mineralizere totală formează în sol în condiții de aerobioză HNO2, HNO3, H2SO4, H3PO4, care în urma combinării cu bazele sau acizii din sol formează săruri de Ca, Mg, K, Na, NH4, etc, rezulatul în timp fiind scăderea procentului de carbon, creșterea conținutului în azot al solului, creându-se astfel condiții minime de instalare a vegetației. Scăderea conținutului in carbon organic și instalarea vegetației are ca efect secundar și scăderea valorii densității aparente, și creșterea gradului de afânare al solului.
REZULTATELE ANALIZELOR DIN ANUL 2007
Rezultatul observațiilor din teren
prezența unei vegetății ierboase de pajiște, bine închegate, alcătuită din specii de gramineae (fig. nr. 5.18).
lipsa semnalmentelor de poluare cu petrol a suprafeței solului
solul prezintă structură formată, grăunțoasă slab – mediu devoltată în partea superioară și slab dezvoltată între 15-24 cm adâncime
Fig. nr. 5.18. Aspectul suprafeței solului poluat, in anul 2007
În tabelul nr. 5.9 este prezentat rezultatul analizelor fizico-chimice efectuate la solul poluat, după o perioadă de 10 ani de la începerea studiului
Tabel nr.5.9 Rezultatul analizelor fizico-chimice efectuate la solul poluat în anul 2007
In fig. nr. 5.19, 5.20, 5.21, sunt prezentate grafic valorile indicatorilor carbon organic, procentul de azot total și raportul C/N, ale solului poluat în comparație cu valorile solului martor, pentru anul 2007.
Fig. nr. 5.19. Valorile comparative ale carbonului organic, între solul poluat și solul martor (2007)
Fig. nr. 5.20. Valorile comparative ale procentului de azot total, între solul poluat și solul martor (2007)
Fig. nr. 5.21. Valorile comparative ale raportului C/N, între solul poluat și solul martor (2007)
Interpretarea rezultatelor de laborator și observațiilor efectuate în teren:
valoarea acidității actuale a crescut cu 0,5 unități în Ao, și 0,2 în orizontul AE1
procentul de carbon organic a scăzut considerabil în comparație cu anul 1997, de la 8,78 la 3,46 în orizontul Ao și de la 7,63 la 3,92 în AE1
procentul de azot total a rămas constant la nivelul anului 2002
raportul C/N înregistrează valori scăzute fiind de 1/3 din valorile anului 1997
valorile densității aparente sunt în limite normale
Scăderea considerabilă a valorilor carbonului organic se datorează in principal intensificării activității microbiologice a solului și instalării vegetației. Valoarea constantă a procentului de N, la nivelul anului 2002 este consecința proceselor de levigare a compușilor solubili cu N nou formați.
REZULTATELE ANALIZELOR DIN ANUL 2013
Rezultatul observațiilor din teren:
solul este ocupat de culturi agricole (porumb) datorită schimbării categoriei de folosință din pășune în arabil (2010 – fig. nr. 5.22)
se observă o creștere vegetativă mai accentuată a plantelor de cultură situate pe fostele suprafețe polate în anul 1997, in raport cu restul culturii
diferențierea între orizontul Ao și orizontul de tranziție AE nu mai este clară datorită lucrărilor de pregătire a solului (arături la 28-30 cm adâncime)și întreținere a culturilor.
Fig. nr. 5.22. Schimbarea categoriei de folosință în primăvara anului 2010
În tabelul nr. 5.10 este prezentat rezultatul analizelor fizico-chimice efectuate la solul poluat, după o perioadă de 10 ani de la începerea studiului
Tabel nr. 5. 10. Rezultatul analizelor fizico-chimice efectuate la solul poluat în anul 2013
In fig. nr. 5.23, 5.24, 5.25, sunt prezentate grafic valorile indicatorilor carbon organic, procentul de azot total și raportul C/N, ale solului poluat în comparație cu valorile solului martor, pentru anul 2013.
Fig. nr. 5.23. Valorile comparative ale carbonului organic, între solul poluat și solul martor (2013)
Fig. nr. 5.24. Valorile comparative ale azotului total, între solul poluat și solul martor (2013)
Fig. nr. 5.25. Valorile comparative ale raportului C/N, între solul poluat și solul martor (2013)
Interpretarea rezultatelor de laborator și observațiilor efectuate în teren:
creșterile vegetative mai accentuate înregistrate la plante se datorează carbonului organic convertit în humus în decursul a 15 ani de evoluție a solului cât și procentului mai ridicat în azot total decât al suprafețelor limitrofe.
conținutul în carbon organic este echivalentul conținutului unui sol cu fertilitate medie
procentul de N total este scăzut, dar mai ridicat decât al zonelor învecinate. Valoarea scăzută se atribuie levigării accentuate a compușilor cu N nou formați, în condițiile unui pH slab acid și absenței bazelor din sol.
Rezultate privind evoluția indicatorilor carbon organic, azotul total și raportul C/N, în perioada 1997-2013
Tabelul centralizator nr. 5.11 prezintă valorile indicatorilor studiați, pe toată perioada efectuării studiului, 1997-2013, la solul afectat de poluare.
Tabel nr. 5.11. Tabel centralizator al valorilor indicatorilor, pe perioada 1997-2013
In figurile numărul 5.25 – 5.27, sunt reprezentate comparativ rezultatele analizelor privind valorile indicatorilor carbon organic, azotul total și raportul C/N, între solul martor și solul poluat, pe toată perioada studiului, 1997-2013, iar în fig. nr. 5.28, 5.29, 5.30, evoluția în timp a valorilor.
Fig. nr. 5.25. Rezultate comparative privind evoluția indicatorului carbon organic, în perioada de studiu 1997-2013
Fig. nr. 5.26. Evoluția conținutului în carbon organic în perioada 1997-2013 al solului poluat în comparație cu solul martor
Fig. nr. 5.27. Rezultate comparative privind evoluția indicatorului azot total în perioada de studiu 1997-2013
Fig. nr. 5.28. Evoluția conținutului în azot total, în perioada 1997-2013 al solului poluat în comparație cu solul martor
Fig. nr. 5.29. Rezultate comparative privind evoluția indicatorului C/N, în perioada de studiu 1997-2013
Fig. nr. 5.30. Evoluția raportului C/N în perioada 1997-2013 al solului poluat în comparație cu solul martor
Concluzii finale
Pe durata studiului se înregistrează o scădere continuă a valorii carbonului organic, de la 8,78% la 2,8%, cea mai semnificativă fiind în intervalul 1997- 2002. Scăderile continue se datorează activității microbiologice din sol, care devine tot mai activă, efectul toxic al poluantului scade inensitate, se formează compuși organici noi cu proprietăți diferite, care prin mineralizare totală formează compuși minerali simplii accesibili dezvoltării plantelor, permițând instalarea vegetației.
Odată cu scăderea procentului de carbon organic, a avut loc creștera procentului de azot total, de la 0,26 în 1997 la 0,4 în 2013, ca rezultat al mineralizării totale a compușilor organici simplii rezultați din descompunerea petrolului. Creșterea valorii procentului de azot total și scăderea continuă a procentului de carbon organic, a avut ca și consecință scăderea valorii raportului C/N de la 33,76 în orizontul Ao la 7.
În urma comparării la îcheierea studiului a valorilor indicatorilor luați în studiu cu valorile martorului se poate observa că proprietățile de troficitate ale solului fost poluat sunt ușor superioare, fiind comparabile cu ale unui sol cu fertilitate medie.
Fig. nr. 5.31. Aspectul general al solului martor, nepoluat, în anul 2007
Fig. nr. 5.32. Aspectul general al solului poluat, în anul 2007
Fig. nr. 5.33. Aspectul general al solului martor după luarea în cultură, 2013
Fig. nr. 5.44. Aspectul general al solului fost poluat, după luarea în cultură, 2013
Concluzia finală a studiului efectuat, este că solul se constituie ca un sistem dinamic, care dispune de mecanisme și mijloace proprii de refacere și autoreglare și care tinde să revină la starea inițială.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Poluarea Factorilor de Mediu In Bazinul Hidrografic Barcau (ID: 122983)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.