Poluarea Aerului In Zona Urbana Suceava

Diverse2

Poluarea Aerului In Zona Urbana Suceava

Byadmin ianuarie 1, 2024

POLUAREA AERULUI ÎN ZONA URBANĂ SUCEAVA

CUPRINS

Lista tabelelor și a figurilor

INTRODUCERE

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

Capitolul 1- Noțiuni generale privind poluarea aerului

1.1. Conceptul de poluare

1.2. Clasificarea poluării

1.3. Factori și surse de degradare a calității aerului urban

1.4. Legislația specifică

Capitolul 2 – Caracterizarea fizico-geografică a zonei orașului Suceava

2.1. Localizare

2.2. Cadrul natural

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

Capitolul 3 – Obiectivul, materialul și metodologia de cercetare

Stadiul actual al cercetărilor asupra poluării aerului

Obiectivul, materialul și obiectul de cercetare

Capitolul 4. Surse de poluare în orașul Suceava

4.1. Surse de poluare în municipiul Suceava

4.1.1. Tipurile de poluare a aerului și sursele acestora

în orașul Suceava

4.1.2. Efectele gestionării deșeurilor asupra stării de sănătate a

Populației

4.2. Principalul poluant al aerului urban în Suceava

Capitolul 5. Evoluția indicatorilor de calitate a aerului în municipiul Suceava

5.1. Rețeaua de monitorizare a aerului în orașul Suceava

5.2. Indicatori de calitate a aerului

5.3. Dinamica indicatorilor de calitate a aerului urban în orașul Suceava

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

Lista tabelelor

Tabel 1.1 Sursele naturale și artificiale de poluare 13

Tabelul 4.1 Efectele diferitelor tipuri de poluanți 34

Tabelul 4.2 Parametrii de poluare a pânzei freatice în forajele de observație

S.C. AMBRO S.A. în perioada 2010-2014 36

Tabelul 5.1 Poluanții ce pot fi monitorizați cu echipamentele din dotarea fiecărei stații 40

Tabelul 5.2 Evoluția indicatorilor de poluare a aerului în județul Suceava în stația SV 1 43

Tabelul 5.3 Evoluția indicatorilor de poluare a aerului în județul Suceava în stația SV 3 44

Tabelul 5.4 Evoluția indicatorilor de poluare a aerului în județul Suceava în stația EM 3 45

Lista figurilor

Figura 2.1 Orașul Suceava 17

Figura 2.2 Precipitațiile din municipiul Suceava în perioada 2010 – 2014 21

Figura 5.1 Grila de interpretare a indicelui specific 43

Figura 5.3 Evoluția indicelui dioxidului de carbon 46

Figura 5.4 Evoluția indicelui dioxidului de sulf 47

Figura 5.5 Evoluția indicelui monoxidului de carbon 47

Figura 5.6 Evoluția indicelui ozon 48

Figura 5.7 – Evoluția indicelui benzenului 49

Figura 5.8 – Evoluția indicelui pulberi în suspensie 49

INTRODUCERE

Problemeleзlegate de mediulзînconjurător au ajuns dinзinconștiența unora să afecteze întreagaзumanitate. De aceea unaзdin provocările majore aleзvremurilor de astăzi este legată de contracarareaзeficace a efectelor nocive produseзpână acum, dar mai ales de prevenirea posibilității ca naturaзsă fie afectată pe viitor. Gestionarea/managementulзeficace al aspectelor de mediu are loc într-unзcadru din ce în ce maiзcomplex (legislativ, economic, uman), unde așteptărileзclienților și ale publiculuiзlarg sunt numeroase și diverse: produse/servicii ecologice, cu riscзde contaminare scăzut, investițiiзminime cu randamente sporite față de poluare șamd.

În ultimiiзani aspectele de mediu au avutзo importanță mărită, în special cele privind dezvoltarea durabilă. Dacăзdin punct de vedere economicзprodusele se doresc a fi superioare calitativ, din punct deзvedere al protecției mediuluiзse urmărește ca procesele de producție să nu afecteze mediul. Altfelзspus, se impuneзca tehnologiile de producție să fie ecologice, iar produsele – “curate” (“green products”).

Problemeleзglobale ale omenirii suntзîn strânsă legătură cu problemele de mediu, iar stabilirea limitelorзecologice între care se poateзdesfășura activitatea economică și elaborarea de reglementări naționale șiзinternaționale în acest sens, auзcăpătat o importanță deosebită mai ales în ultimele două decenii. Principalaзmutație care trebuieзsă se producă în mentalitatea oamenilor de azi este aceeaзde substituire a interesului economicзimediat, noțiunii de interes de păstrare a patrimoniului generațiilorзviitoare (Teodosiu, 2004).

Organizațiileзsunt preocupate din ceзîn ce mai mult să atinga și să demonstreze performanțele de mediu,зcontrolând propriileзactivități, produse sau servicii asupra mediului. Aceste aspecte se inscriu înзcontextul legislației dinзce în ce mai stricte, al dezvoltării politicilor economice și a altorзmăsuri destinate să încurajeze protecția mediului, a creșterii preocupării întreprinderilor privind problemeleзlegate de mediu, inclusiv dezvoltarea durabilă.

Respectând principiulзdezvoltării durabile se asigură oзdezvoltare economică, ecologică și socială într-un echilibru perfect și permanent, fapt care, dacăзnu este realizat duce la ieșirea din starea de echilibru producându-se perturbăriзasupra mediului, declinзeconomic, perturbări sociale.

Modul practicзde realizare a dezvoltării durabileзconstă în reducerea emisiilor corelată cu aplicarea sistemelor deзmanagement integrat alзproducției. Managementul integrat al mediului are ca obiectivзabordarea într-un context globalзa relațiilor unităților economice cu mediul, având ca finalitateзreducerea efectelor negative aleзactivităților umane asupra mediului și includerea cerințelor deзprotecție a mediului în toateзsectoarele specifice activității economice. Sistemele deзmanagement de mediu vizeazăзși protecția produsului, a consumatorului șiзa personalului implicat în fabricație.

Deoareceзfirmele de toate felurile suntзdin ce în ce mai interesate să realizeze și să demonstreze oзperformanță ecologicăзsănătoasă prin controlarea impactului activităților, produselor șiзserviciilor lor asupra mediului, eleзefectuează un număr crescut de auditari pentru a aprecia performanțaзecologică, acestea singure nuзsunt suficiente pentru a asigura o organizație ca performanțaзei nu numai că întrunește, darзva întruni și în viitor cerințele legale.

Standardele ManagementuluiзMediului constituie unзetalon după care organizațiile și companiile iși pot măsura performanța. Eleзfurnizează un procesзstructurat care face posibilă introducerea unui Sistem deзManagementul al Mediului viabil.

Sistemulзmanagementului de mediuзeste un mecanism care se adresează unor teme ecologice majore prin alocareaзde resurse, desemnareaзresponsabilităților, și o evaluare continuă a practicilor, procedurilorзși proceselor, care suntзorganizate într-un mod sistematic.

Studiul deзfață este structurat peзdouă părți, considerații generale și contribuții proprii. Prima parte are 2 capitole, înзcare sunt expuse noțiunileзgenerale privind poluarea aerului și caracterizarea fizico-geografică aзzonei orașului Suceava. Cea de-aзdoua parte cuprinde 3 capitole, în care sunt prezentateзobiectivul, materialul șiзmetodologia de cercetare, sursele de poluare și indicatorii de calitate aiзaerului în orașul Suceava.

Am ales această temă întrucât aerul este un factor extrem de important asupra sănătății omului și a mediului. Am vrut să urmăresc îndeaproape problema calității aerului în orașul Suceava. Ceea ce mi se pare interesant la această temă este conștientizarea efectul nociv al poluării atmosferei și găsirea soluților pentru a ameliora această situație.

PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND POLUAREA

1.1. Conceptul de poluare

Mediul înconjurătorзeste format din patru mariзelemente: atmosfera, hidrosfera, litosfera și biosfera. Atmosfera esteзun înveliș gazos, fragilзși aproape transparent care reprezintă un factor esențial al existențeiзvieții pe Pământ. Eaзfurnizează aerul pe care îl respirăm zi de zi, reglează temperatura șiзfiltrează radiațiile solare periculoase. Privită din spațiu, atmosfera, este asemenea unui voalзsubțire albastru, și esteзmenținută de gravitație pentru a nu se dispersa înзspațiul cosmic. Groasă deзaproximativ 1000 de km de la nivelul mării, ea ne protejează șiзde meteoriții din spațiu.

Compozițiaзatmosferei este un amestecзde circa 10 gaze dintre care componentele principale, dupăзvolum, sunt azotul (78%), oxigenul (21%) șiзargonul (0,93%), gaze care controlează temperaturaзși compoziția chimică a atmosferei. Existăзde asemenea cantități mici din alte gaze: dioxid deзcarbon, neon, heliu, metan,зkripton, xenon, ozon, hidrogen, radon, la acestea adăugându-se proporțiiзvariabile de vapori de apă (în medie 0,2 – 3%).

În ultimii aniзcercetările științifice au arătat că structuraзchimică a atmosferei este în schimbare din cauze naturaleзsau antropogene (provocate de activitățile omului), deзaceea atenția este focalizatăзasupra impactului activitățiiзumane asupra atmosferei. Omenirea prin activitățile ei contribuie laзcreșterea cantității de gaze poluanteзeliminate în atmosferă, contribuind astfel și laзîncălzirea globală, la distrugereaзstratului de ozon și la multe alte dereglări aleзmediului natural.

Naturaзreușea până la urmă să refacă pădurileзtăiate, vântul care umfla velele, râurile care puneau în mișcare roțile, deciзsursele de energie utilizate deзcivilizațiile agricole erau regenerabile.

Problema reziduurilor activităților umaneзa luat proporții îngrijorătoare, prinзacumularea lor, provocând alterarea calitățiiзfactorilor de mediu. Aceste alterăriзsunt cauza unor dezechilibre în faună șiзfloră și în sănătatea și bunul mers al colectivității umane din zonele supraaglomerate.

Prin accelerarea ritmurilorзde dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile de energie, s-a ajuns, în unele țări industrializate, laзun grad de bunăstare ridicat, constatându-seзînsă că apare, cu iminență șiзamenințarea consecințelor acțiunii umane asupra mediului, poluarea luiзla nivel global.

Deteriorarea mediuluiзambiant este cauzată deзexistența prea multor automobile, avioane cu reacție și nave deзmare tonaj, a prea multorзfabrici care funcționează după tehnologii vechi, poluante,зmari consumatoare deзmaterii prime, apă și energie, fenomene care sunt determinante, în ultimă instanță,зde necesități crescândeзale unei populații aflate în stare de explozie demografică și îndeosebiзde existența marilor aglomerări urbane.

Cuvântul „poluare” vineзdin latinul „polluoere” careзînseamnă „a pângări, a murdării, a profana”. El vrea să desemneze o acțiune prin careзomul își „degradează”, își „murdărește” propriul său mediu de viață. Oзastfel de acțiune nu este caracteristicăзînsă numai omului contemporan și nici măcarзomului în genere. Ea este o legeзnaturală generală, conform căreia, orice ființe vii producзdeșeuri care, neeliminate dinзmediul lor de viață, le fac imposibilă nu numaiзcontinuarea activității, ci și a vieții însăși.

Orice substanță careзapare în mediul înconjurătorзîntr-o cantitate mai mare decât cea în care ea se găsește înзmod natural, determină o poluare. Pentruзo serie de substanțe emise în mediu au fost stabiliteзși în general legalizate, limiteleзmaxime admise, respectiv acele concentrații până la careзprezența respectivelor substanțe nuзreprezintă un pericol pentru viață și mediu.

Pentru a înțelegeзmodul de funcționare și de reacțieзa sistemelor terestre la factorii externi:

au fost inițiate programeзștiințifice pentru stabilirea efectelorзpoluanților asupra vieții și ecosistemelor,

s-au creat modele careзfurnizează cadrul teoreticзde bază în interiorul cărora schimbările de mediu pot fiзmăsurate și analizate,

s-a trecut la monitorizarea totзmai extinsă și mai complexă aзmediului, pentru a detecta modificările survenite înзcadrul oricărui sistem, s-a început inventarierea surselor deзpoluare,

s-au creatзprograme complexe de modelare careзau ca scop final stabilirea unor evoluții posibile.

Când se vorbeșteзde progres sau de sărăcie, se vorbește de fapt, în termenii cei mai globali, deзmediul înconjurător care caracterizeazăзplaneta noastră la un moment dat, căci dintre toate acesteaзși poluarea, degradaform căreia, orice ființe vii producзdeșeuri care, neeliminate dinзmediul lor de viață, le fac imposibilă nu numaiзcontinuarea activității, ci și a vieții însăși.

Orice substanță careзapare în mediul înconjurătorзîntr-o cantitate mai mare decât cea în care ea se găsește înзmod natural, determină o poluare. Pentruзo serie de substanțe emise în mediu au fost stabiliteзși în general legalizate, limiteleзmaxime admise, respectiv acele concentrații până la careзprezența respectivelor substanțe nuзreprezintă un pericol pentru viață și mediu.

Pentru a înțelegeзmodul de funcționare și de reacțieзa sistemelor terestre la factorii externi:

au fost inițiate programeзștiințifice pentru stabilirea efectelorзpoluanților asupra vieții și ecosistemelor,

s-au creat modele careзfurnizează cadrul teoreticзde bază în interiorul cărora schimbările de mediu pot fiзmăsurate și analizate,

s-a trecut la monitorizarea totзmai extinsă și mai complexă aзmediului, pentru a detecta modificările survenite înзcadrul oricărui sistem, s-a început inventarierea surselor deзpoluare,

s-au creatзprograme complexe de modelare careзau ca scop final stabilirea unor evoluții posibile.

Când se vorbeșteзde progres sau de sărăcie, se vorbește de fapt, în termenii cei mai globali, deзmediul înconjurător care caracterizeazăзplaneta noastră la un moment dat, căci dintre toate acesteaзși poluarea, degradarea apei și a aerului, amenințareaзpăturii de ozon, deșertificarea, deșeurileзtoxice și radioactive și multe altele, existăзo tranșă interdependentă.

1.2. Clasificarea poluării

Principala cauza a poluării, cumзeste și de imaginat este omul. Printreзfelurile în care omul poluează planetaзde menționat sunt extinderea construcțiilor, consumulзde materiale (schimbarea uleiului laзmașină, vopsirea unei case șiзchiar masa de prânz sunt exemple de consumuri care cauzează poluarea mediului) șiзreziduurile menajere.

Principaleleзforme de poluare sunt:

Poluarea aerului – se referă la introducereaзsubstanțelor chimice și particulelor in atmosferă. Substanțele uzualeзvariază de la monoxid de carbonзpână la oxizi de nitrogen și sunt produse înзurma proceselor industrialeзși a consumului de carburant de către automobile.

Poluarea apei – seзreferă la deversarea în apeleзcurgătoare sau bălți de substanțe contaminante, cel mai adeseaзrezultate în urma unor proceseзindustriale.

Poluarea solului – principalele substanțeзcare poluează solul suntзhidrocarburile, metalele grele, erbicide, pesticide.

Contaminarea radioactivă – rezultatăзîn urma testelor nucleare, accidentelorзnucleare sau pur și simplu rezultată în urmaзexploatării centralelor nucleare. Este ceaзmai “modernă” forma deзpoluare, apăruta in secolul XX.

Poluarea fonică – apare îndeosebiзîn zonele urbane aglomerate sauзîn aproprierea aeroporturilor, șoselelor șiзzonelor industriale.

Poluarea cu lumina – apareзtot în zonele urbane aglomerate.

Poluarea vizuală – este o formaзmai puțin nocivă, dar care are unзimpact vizual semnificativ. In aceastaзcategorie intră bannerele outdoor, panourileзpublicitare, cablurile aeriene etc.

Poluarea termală – este schimbareaзtemperaturii apelor ca urmare a influentei umane precumзfolosirea apelor pentru răcireaзinstalațiilor industriale.

Înțelegem prin poluarea aeruluiзprezența în atmosferă a unorзsubstanțe străine de compoziția normală a aeruluiзcare în funcție de concentrație și/sau timpul de acțiuneзprovoacă tulburări ale sănătății omului, creeazăзdisconfort populației dintr-un teritoriu, afecteazăзflora și fauna sau altereazăзmediu de viață al omului.

Poluarea aeruluiзeste cauzată de arderea combustibililorзfosili necesari transporturilor, consumul de electricitate, încălzireaзlocuințelor si de procesulзde producție al bunurilor si serviciilor pe careзle cumpăram.

Poluarea urbanăзa aerului este cunoscută subзdenumirea de smog. Smogul este în general un amestec deзmonoxid de carbon și compușiзorganici din combustia incompletă a combustibililor fosili cumзar fi cărbunii și de dioxid de sulf deзla impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționeazăзcu oxigenul, acizii organici șiзsulfurici se condensează sub formă deзpicături, întețind ceața.

1.3. Factori și surse de degradare a calității aerului urban

Sursele naturaleзprovoacă doar în unele cazuri poluăriзmajore ale atmosferei. Printre cele mai cunoscute poluări naturale se află furtunile de praf, care sunt nocive asupra sănătății oamenilor, fiind întâlnite în zoneleзde deșert. Des întâlnită este șiзpoluarea cu pulberi, rificată de către vânt la oзanumită altitudine.

Sursele artificiale suntзmai numeroase și cu emisii multзmai dǎunǎtoare decât sursele naturale de poluare, totodatǎ fiindзși într-o dezvoltare continuǎзdatoratǎ extinderii tehnologiei și a proceselor pe care acesteaзle genereazǎ. Emiterea în atmosferǎзa poluanților artificiali se poate face prin două moduri. Unul organizat,зprin canale și guri de evacuareзcu debite și concentrații deзimpuritǎți cunoscute și calculate. Unul neorganizat, prinзemiterea poluanților direct în atmosferǎзdiscontinuu și în cantitǎți puțin sauзchiar deloc cunoscute. Categoriile de materialeзce pot fi agenți poluanți sunt: materiiзprime (cǎrbuni, minerale), impuritǎți din materiileзprime (sulf, plumb, mercur, arsen, fluor ), substanțeзintermediare, obținute în anumite faze ale procesuluiзtehnologic (sulfați, hidrocarburi), produseзfinite (ciment, clor, negru de fum, diferiți acizi). Poluareaзatmosferei cu particule solide este cea maiзveche și mai evidentǎ categorie deзpoluare artificialǎ.

Tabel 1.1

Sursele naturale și artificiale de poluare

1.4. Legislația specifică

Poluarea aeruluiзdăunează sănătății mediuluiзși a omului. Deși în ultima perioadă emisiile câtorvaзpoluanți atmosferici s-au redus substantial, acesteaзcontinua să fie foarte mari, persistând problemaзcalității aerului.

Legea nr. 104/2011 a fost aprobată în iunie 2011, privindзcalitatea aerului înconjurător și eliminarea elementelorзnocive din atmosferă.

În funcție de calitatea aeruluiзdin mediul înconjurător, pentruзa o gestiona, fiind realizată prin respectarea Legii nr 104/2011, seзexecută o planificare prin careзse stabilește măsura pentru atingereaзcotei maxime pentru poluanții atmosferici.

Legea calității aeruluiзare ca scop protejarea sănătăți umaneзși a mediului ca întreg prin reglementarea măsurilorзdestinate menținerii calității aeruluiзînconjurător acolo unde acesta corespunde obiectivelorзpentru calitatea aerului înconjurator stabiliteзprin prezenta lege și prin îmbunătățirea acesteiaзîn celelalte cazuri.

Legea prevede masuriзla nivel național privind:

definirea și stabilireaзobiectivelor pentru calitatea aeruluiзînconjurator destinate să evite și să prevină producerea unorзevenimente dăunatoare și să reducăзefectele acestora asupra sănătățiiзumane și a mediului ca întreg;

evaluarea calității aeruluiзînconjurător pe întreg teritoriul țăriiзpe baza unor metode și criterii comune, stabiliteзla nivel european;

obținerea informațiilor зprivind calitatea aeruluiзînconjurator pentru a sprijini procesul de combatere a poluării aeruluiзși a disconfortului cauzat de acesta, precumзși pentru a monitoriza pe termen lungзtendințele și îmbunătățirile rezultateзîn urma măsurilor luate la nivel naționalзși european;

garantarea faptuluiзcă informațiile privind calitateaзaerului înconjurător sunt puse la dispozitiaзpublicului;

menținerea calitatii aerului înconjurătorзacolo unde aceasta este corespunzătoareзși/sau îmbunătățirea acesteiaзîn celelalte cazuri;

promovarea unei cooperariзcrescute cu celelalte stateзmembre ale Uniunii Europene în vederea reduceriiзpoluarii aerului;

îndeplinirea obligațiilorзasumate prin acordurile, convențiile și tratateleзinternaționale la către Romaniaзeste parte.

Una dintre modalitățile prinзcare UE a reușit această îmbunătățireзeste stabilirea de limite obligatorii și neobligatoriiзvalabile în întreaga Uniune pentru anumiți poluanțiзrăspândți în aer. UE a stabilit standardeзpentru particule de anumiteзdimensiuni, pentru ozon, dioxid de sulf, oxizi de azot, plumbзși alți poluanți care ar putea avea un efectзdăunător asupra sănătății umane sau ecosistemelor. Principaleleзacte legislative care stabilesc limiteзîn întreaga Europă includ Directiva din 2008 privindзcalitatea aerului înconjurător șiзun aer mai curat pentru Europa (2008/50/CE) și Directiva-cadru din 1996 privind evaluareaзși gestionarea calității aerului înconjurător (96/62/CE).

O altă abordareзîn materie de legiferare înзvederea îmbunătățirii calității aeruluiзeste stabilirea de limiteзanuale de emisii pentruзanumiți poluanți. În aceste cazuri, țărileзsunt responsabile pentruзinstituirea măsurilor necesare pentru a seзasigura că nivelurile lor de emisii se situează sub plafonul stabilitзpentru poluantul respectiv.

Protocolul de la Göteborg al Convenției privindзpoluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (LRTAP) a ComisieiзEconomice pentru Europaзa Organizației Națiunilor Unite, și Directiva UE privindзplafoanele naționale de emisii (2001/81/CE) stabilesc în egalăзmăsură limite pentru țărileзeuropene în legătură cu poluanțiiзatmosferici, inclusiv acei poluanți responsabili pentruзacidificare, eutroficare și poluareaзcu ozon la nivelul solului.

Pe lângă stabilirea de standardeзde calitate a aerului pentru anumițiзpoluanți și plafoane anuale la nivel de țară, legislațiaзeuropeană este concepută și pentruзa viza în mod direct anumite sectoare careзacționează ca surse de poluareзatmosferică. Emisiile de poluanți atmosferici dinзsectorul industrial sunt reglementate, între alteleзde Directiva din 2010 privind emisiileзindustriale (2010/75/UE) și de Directiva din 2001 privindзlimitarea emisiilor în atmosferă a anumitorзpoluanți provenind de la instalații deзardere de mari dimensiuni (2001/80/CE).

Emisiile provenindзde la vehicule au fost reglementateзprintr-o serie de standarde referitoare la performanță șiзcombustibili, inclusiv Directiva din 1998 privindзcalitatea benzinei și a motorinei (98/70/CE) și standardeleзde emisii provenind de la vehicule, numiteзstandardele Euro. Standardele Euro 5 și 6 se referă la emisiileзde la vehicule ușoare, inclusiv autoturisme, camioneteзși vehicule comerciale. Standardul Euro 5 a intratзîn vigoare la 1 ianuarie 2011 și impuneзtuturor mașinilor noi care intră subзincidența legislației să emităзmai puține particule și oxiziзde azot comparativ cuзlimitele stabilite. Euro 6, care a intratзîn vigoare în 2015, impune limiteзmai stricte privind oxizii de azotзemiși de motoarele diesel.

Există, de asemenea, acorduri internațonaleзcare vizează emisiile de poluanțiзatmosferici în alteзdomenii ale transporturilor, precumзConvenția din 1973 a Organizației Maritime Internaționaleзpentru prevenirea poluării de la naveз(MARPOL), împreună cu protocoalele saleзsuplimentare, care reglementează emisiile de dioxid de sulfзprovenind din transportul maritim.

Un poluant este de obiceiзreglementat de mai mult de un actзlegislativ. Particulele, de exemplu, sunt vizateзdirect de trei măsuri juridiceзeuropene (directivele privind calitatea aerului înconjurătorзși emisiile de poluanți atmosferici, precumзși de limitele Euro referitoare la emisiile provenind de la vehiculele rutiere) și deзdouă convenții internaționale (LRTAP și MARPOL). Unii dintreзprecursorii particulelor suntзincluți în alte măsuri juridice.

Punereaзîn aplicare a acestor legi este, de asemenea,зun proces desfășurat în timp, și realizat în etape. Pentru particuleleзfine, Directiva privind calitatea aeruluiзstabilește „valoarea țintă” de 25 μg/m3, care trebuiaзatinsă până la 1 ianuarie 2010. Același pragзva deveni o „valoare limită” până în 2015, implicând obligațiiзsuplimentare. Pentruзunele sectoare, politicile referitoare la aer arзputea viza inițial anumiți poluanți în zoneзlimitate din Europa. În septembrie 2012, Parlamentul Europeanзa adoptat revizuiri care auзaliniat standardele UE privind emisiile de sulf de la nave laзstandardele Organizației Maritime Internaționaleзdin 2008. Până în 2020, limitaзde sulf va fi de 0,5 % în toate zonele din jurul UE.

Pentru Marea Baltica, MareaзNordului și Canalul Mânecii, în așa-numitele „zone de control al emisiilor de sulf”, ParlamentulзEuropean a stabilit o limită chiarзmai strictă privind sulful, de 0,1 % până în 2015. Având în vedereзcă sulful conținut în combustibilul maritim este de 2700 de ori mai mareзdecât în combustibilul diesel convențional pentru mașini,зeste clar că acest act legislativ oferăзmotive serioase sectorului maritim pentruзdezvoltarea și utilizarea de combustibiliзmai puțin poluanți.

CAPITOLUL 2

CARACTERIZAREA FIZICO-GEOGRAFICĂ A ZONEI ORAȘULUI SUCEAVA

2.1. Localizare

Municipiul Suceavaзse află în extremitatea nord-estică a României,зîn Podișul Sucevei, subdiviziune a Podișului Moldovei, laзo altitudine medie de 325 metri. Localitateaзse găsește la intersecțiaзdrumurilor europene E85 și E58, la distanțele de 432 km pe șoseaзși 450 km pe calea ferată de capitala țării, București.

În raport de Cetateaзde Scaunзa Sucevei, ca punct de reper, zonaзSucevei poate fi localizată dupăзcoordonatele 470 38` 25„ latitudine N și 260 16` 21„ longitudine E.

Municipiul Suceavaзeste reședința și totodată cel mai mareзcentru urban al județului cu același nume, fiind localizatзîn partea central-estică a sa. Localitatea a fostзdeclarată municipiu în anul 1968, fiind cel maiзvechi municipiu dintre cele cinci care seзgăsesc pe teritoriul județului Suceava: Suceava (1968), Fălticeni, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc (1995) și Vatra Dornei (2000). De asemenea, Suceavaзreprezintă de departe principalul centru economic, social,зpolitic și cultural al județului.

Figura 2.1 Orașul Suceava

Localitatea este situatăзpe cursul râului Suceava, afluent de dreaptaзal Siretului, la distanța de 21 km de vărsarea înзSiret (lângă orașul Liteni) și 149 km de loculзde izvorâre (Masivul Lucina dinзObcina Mestecănișului). Râul separăзvechiul oraș Suceava de cartierele suburbane Burdujeni și Ițcaniзși a determinat în timp configurațiaзneobișnuită a reliefului urban al Sucevei, careзinclude zone de deal (cu platouri și versanți), zoneзde luncă și două crânguri: Zamca și Șipote – ambele localizateзîn granițele orașului.

2.2. Cadrul natural

Relief

Municipiul Suceava este situat înзplatforma Suceava-Bosanci, parteзcomponentă a Podișului Sucevei și care face parteзdin Podișul Moldovei.

Aspectul caracteristicзal reliefului Sucevei este cel al unuiзvast amfiteatru, cu deschidere spre valea râului Suceava, cuзînălțimea maximă de 435 metri (dealul Țarinca) șiзcea minimă de 270 metriз(în zona albiei râului Suceava).

Trăsăturile generaleзale reliefului sunt în mareзparte o consecință a litologiei și a structurii monoclinale. Litologiaзeste dominată de depoziteleзsarmațiene care reflectă regimul de platformă cu succesiuniзde straturi argilonisipoase, marne, gresiiзși calcare oolitice.

Relieful din zona orașuluiзși din împrejurimi este foarte variat, cuзo fragmentare sub formă de platouri, coline (cueste) și dealuri (Zamca – 385 metri; Viei – 376 metri; Mănăstirii – 375 metri; Țarinca – 435 metri) separateзde văile râurilorзși pârâurilor: Suceava, Șcheia, Târgului, Bogdana, Mitocu și Morii.

Orientarea generală a interfluviilor, câtзși a văii Sucevei esteзnord-vest – sud-est, conform structurii geologiceзcu caracter monoclival. Panteleзreliefului se prezintă destul de variat. Majoritatea lor, aproximativ 60% dinзsuprafața teritoriului, sunt sub 3°, 25% din teritoriu cuprinde pante între 3° și 10°, iar 15% dinзteritoriu are pante peste 10°.

Principalele unitățiзde relief din oraș și din zonaзînconjurătoare, de vârstă cuaternară, pot fi clasificate înзtrei mari grupe:

platourile, larg vălurite, reprezentateзprin dealul Zamca și dealul Cetății; cele sub formă de coline se întâlnesc numaiзîn partea de sud-est a orașului;

versanții deluviali (circa 25% din suprafață), apăruțiзca urmare a dinamicii active a proceselorзgeomorfologice (alunecări de teren, eroziuni areolare și liniare), se întâlnesc mai ales în bazinulзsuperior al văii râului Târgului, peзversanții de vest și sud-est ai dealului Zamca și pe versantulзdrept al Sucevei;

șesurile aluvionare, modelate subзforma unor trepte, au un caracter îmbucat.

Ele s-au detașat ca trepte prinзadâncirea succesivă a albiei Sucevei astfel:

treaptă între 0 și 2 metri,зinundabilă;

treaptă mai înaltă între 2 și 4 metri, inundabilăзperiodic;

ultima treaptă între 4 și 7 metri, cea mai înaltăзa șesului.

În afara acestor trei trepte ale șesului seзmai pot delimita încă șase terase:

terasa de 20–25 metri, în zona fostuluiзabator Burdujeni;

terasa de 60–70 metri, dealulзBurdujeni;

terasa de circa 100 metri, dealulзViei și dealul Mănăstirii;

terasa de 130–140 metri, dealulзVelniței;

terasa de 150–160 metri, dealulзȚarinca;

terasa de 180–190 metri, dealulзCăprăriei.

Hidrografie

Teritoriul județului Suceavaзaparține în întregime bazinuluiзhidrografic al Siretului. Râul Suceava, principala apăзcurgătoare din perimetrulзmunicipiului cu același nume, creeazăзîn dreptul orașului o albie largă, unзculoar de 1,5 km lățime, în cea mai mare parte neinundabil, caзurmare a măsurilor de îndiguire și protejareзa întregului spațiu afectat zonei industriale și deзagrement. De-a lungul timpului, râul Suceavaзa suferit deplasări succesive către sud și sud-vest, lăsândзîn partea opusă vechi albii sub formă de terase.

Un rol important atât înзevoluția văii principale, cât șiзa celor afluente l-au avut procesele geomorfologiceзde modelare a versanțiior. Râul Suceava primeșteзpe partea dreaptă pâraiele Șcheia și Târgului, cuзversanți asimetrici, iar pe stânga Mitocu, Bogdanaзși Morii. Apele stătătoare, sunt, în general, puțin răspândite, eleзfiind recente creații artificiale (lacul de acumulare de la Dragomirna, iazurileзde la Fetești, Moara, Bunești sau Siminicea).

Geologie

În fundamentulзorașului, la adâncimea de 1500 metri, se găseșteзscufundată marea unitate geostructuralăзa Platformei Ruse, acoperită de depoziteзsedimentare necutate, de vârstă paleozoică, mezozoicăзși terțiară, cele mai noi straturiзcare alcătuiesc reliefulзactual fiind de vârstă sarmatică șiзcuaternară.

Structurile depozitelorзsarmatice (gresii și calcare oolitice) reflectă regimulзde platformă. Straturile sunt necutate, cuзo ușoară înclinare sub 1° de la nord-vest cătreзsud-est. În zona vetrei orașului reliefulзeste și mai nou, el fiind în întregime deзvârstă cuaternară.

Râul Suceava aзconstituit agentul principal deзmodelare al reliefului. Structura geologică de platformă se reflectă în modзevident în relief prin formarea deзcreste, văi subsecvente (Șcheia, Târgului), văiзcu caracter reconsecvent (Suceava) și prin platouriзși coline cu caracterзstructural (zona Cetatea Zamca, zona Cetatea de Scaun a Sucevei) și cuзaspect etajat.

Solurile

Solurile dinзraza orașului intră, în general, înзcategoria celor de silvostepă, solurile cernoziomice levigate fiindзspecifice zonei. Aceste soluri parзo formă relictă, corespunzătoare unei epoci mai secetoase din trecut, datзfiind faptul că sunt soluri tipice deзsilvostepă. Ele sunt cele mai fertileзsoluri din zonă, folosite la culturacartofului, sfecleiзde zahăr și a cerealelor.

Pe terasele superioareзale Sucevei se găsesc soluri cenușii de pădure, cuзo fertilitate mai scăzută. În lunca Suceveiзexistă soluri aluvionare, formateзdin depozite fluviale de pietriș și nisip, utilizate, în parte, pentruзcultura legumelor și a cartofului.

Climă

Din punct deзvedere climatic municipiul Suceava se găseșteзîn zona climatului temperat-continental de dealuri. Există anumiteзcaracteristici ale mediului înconjurător care influențează clima orașului, precum:

altitudinea, gradul deзfragmentare și de orientare a versanților etc.

peisajul urban, alcătuitзdin blocuri cu încălzire centrală, străzi pavate, unitățiзindustriale etc.

Acestea au determinatзexistența unor deosebiri microclimatice întreзdiferite puncte ale orașului (centru, Obcini, zona Ițcani-Gară, zonaзMănăstirii Zamca, zonele Burdujeni-combinat, Burdujeni-Centruзși Burdujeni-Sat).

Evoluția vegetațieiзconfirmă și ea existența deosebirilorзmicroclimatice dintre diferitele zone ale orașului, diferența deзproducere a fenofazelor fiind de:

două până la trei zile, între centruзși zona Zamca;

trei până la cinci zile, între centruзși Șcheia;

două zile, între centru și dealulзCetății.

Teritoriul orașului Suceava caзși întreg teritoriul României se află subзincidența maselor de aer careзdetermină anumite caracteristici înзinducția fenomenelor meteorologice și climatice.

Precipitațiile au un important rolзîn caracterizarea poluăriiзatmosferice (figura 2.2):

Figura 2.2 Precipitațiile din municipiul Suceava în perioada 2010 – 2014

După cumзse poate observa, cele mai multeзprecipitații sunt în lunile iunie și iulie, iar cele mai puțineзse înregistrează înзlunile decembrie și ianuarie.

Un alt element extremзde important în determinareaзnivelului de poluarea al aerului este vîntul. Atmosferaзnu se afla niciodata in repaus, aerulзmiscandu-se in mod continuu dintr-o regiune in alta. Deplasareaзorizontala, sau aproape orizontala,зa aerului fata de suprafata terestra se numeste vant. Vantulзse caracterizeaza prin doua elemente: directie si viteza. Directia vantului in apropiereaзsuprafetei terestre se apreciaza de obiceiзin raport cu punctele cardinale si este data de directiaзde unde sufla acesta (de punctul cardinal dinspre care sufla vantul). Viteza vantului consta in distantaзparcursa de aer in unitatea de timp. Aceastaзse exprima in m/s sau in km/h.

Vegetație

În împrejurimileзorașului se găsește atât vegetațieзspecifică zonei dealurilor, cât și cea caracteristică zonei de luncă. Suceavaзși teritoriul înconjurător aparțin înзîntregime zonei pădurilor de foioase care, multзreduse în decursul vremurilor, au căpătat unзaspect discontinuu. În prezent, din vechiulзcodru au rămas împădurite doar masivulзDragomirna și dealul Ciungilor-Ilișești.

Subarboretul acestorзpăduri este format din lemn câinesc (Ligustrum vulgare), măceș (Rosa canina), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), alunзsălbatic (Corylus colurna), soc (Sambucus nigra) etc. Răspândireaзîn trecut a pădurilor este atestată și de o serieзde fitonime ca: Dumbrăveni, Ipotești, Lisaura, Plopeni, Salcea, Tișăuți și altele.

Spațiileзverzi cu acces public nelimitat sunt localizateзîn preajma instituțiilor publice – la Tribunal, la Muzeul de ȘtiințeзNaturale, la Universitate- spațiile verzi, peзlângă funcția lor sanitar-ecologică, faciliteazăзviața publică a orașului ca un adevăratзcatalizator.. Spațiile verzi cu acces limitat se află în incinteleзmonumentelor istorice, cum ar fi livadaзmănăstirii Sf. Ioan, grădina din curteaзcasei „Simion Florea Marian”, grădinaзdin fața Școlii generale cu profil de artă de pe str. Petru Rareș, grădiniзcare înconjură monumente caзBiserica Domnițelor și Biserica „Sf. Dumitru” curteaзsediului Romsilva, împrejmuiteзcu gard, precum și spații verzi amenajate înзincintele blocurilor din anii ’60. În orașul Suceavaзsunt 2 zone impădurite, cea de la Cetatea de Scaun al lui Ștefan cel Mareзși cea din cartierul Zamca.

PARTEA A II-A – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3

OBIECTIVUL, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA DE CERCETARE

3.1. Stadiul actual al cercetărilor asupra poluării aerului

În perioada 2008 – 2012, aproximativз300 de instalații din Româniaзau avut dreptul să emită un total de 379,7 milioaneзtone de emisii de gaze cu efectзde seră, respectiv 75,9 milioane tone anual. România are un disponibilзminim pentru comercializarea AAU-urilor (Assigned Amount Units – Unitati ale Cantității Atribuite) de 60зmilioane tone CO2 echivalent, anual, în perioada 2008-2012, pentruзcare ar putea încasa până la 2 miliarde euro (1 miliard de euro după alte estimări).

În anul 2010, statul românзacorda în mod gratuit acesteзcertificate pentru 219 companii poluatoare de pe teritoriul țării, înзmajoritatea lor cu capital de stat. Scopulзera de a ajuta acești poluatori să investească în ecologizare. Acesteзcompanii au posibilitatea să vândăзcertificatele direct altor poluatori, româniзsau străini, cu capacitate mai mareзde producție, să le listeze la bursele specializate sau să le vândă unor intermediari.

Sănătatea a peste 200 de milioaneзde oameni din țările cu venituri miciзsau medii este pusă în pericol din cauzaзpoluării provocate de industrie, avertizeazăзcercetătorii de la organizația nonguvernamentalăзBlacksmith Green Cross, dedicată soluționăriiзproblemelor cauzate de poluare. Raportul ONG-uluiзa descoperit care sunt cele 10 regiuniзale lumii cel mai afectate de poluarea industrială.

Gazele cu efect de serăзau atins în 2013 concentrații-record, cuзrepercursiuni asupra atmosferei și oceanelor, a anunțat marți, laзGeneva, Organizația Meteorologică Mondială (OMM), o agenție ONU.

Clima este pe cale săзse schimbe, iar condițiile meteorologiceзdevin mai extreme din cauza activităților umane, ca de exempluзexploatarea combustibililor fosili", a declarat secretarul general al OMM Michel Jarraud laзprezentarea ultimului buletin (2014) privind concentrația gazelor cu efect de seră.

Observații efectuate deзcătre experți arată că nivelulзconcentrării "dioxidului de carbon (CO2), metanului (CH4) și protoxiduluiзde azot (NH20) au atins noi niveluriзde vârf în 2013", scrie OMM.

În plus, observațiileзrelevă că nivelul creșterii dioxiduluiзde carbon (CO2) atmsferic în perioada 2012-2013 reprezintăзcea mai puternică creștere anuală dinзperioada 1984-2013.
Date preliminare sugerează căзacest lucru ar putea fi cauzat de reducereaзcantităților de CO2 absorbite de către biosfera terestră, în timpзce emisiile acestui gaz continuă să crească.
Din acest buletinзOMM mai rezultă că această capacitateзa Terrei de a conserva energia Soarelui sau de a oзtrimite în spațiu, care are ca efectзîncălzirea climei, a crescut cu 34% în perioada 1990-2013, din cauzaзgazelor cu efect de seră care persistă (ca de exemplu CO2, CH4 și NH20).

În 2013, concentrația de CO2 înзatmosferă reprezenta 142% față de nivelul din epoca preindustrială (1750), cea a metanului 253%, iar aзprotoxidului de azot 121%.
Oceanul absoarbe în prezentзaproximativ un sfert din emisiileзtotale de CO2, iar biosfera alt sfert, limitând astfelзcreșterea nivelului de CO2 atmosferic.

3.2. Obiectivul, materialul și obiectul de cercetare

Obiectivul cercetării este analiza gradului de poluare a aerului în orașul Suceava, pe baza informațiilor de la cele trei stații de moniforizare a calității aerului.

Informațiile complete colectate de stațiile de monitorizare pentru întreg anul 2014 au fost furnizate la cerere de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM), prin intermediul Serviciului Monitorizare al Agenției Regionale pentru Protecția Mediului Suceava. În teorie, aceleași informații sunt disponibile și pe site-ul www/.calitateaer.ro, instrumentul de informare pus la dispoziția cetățenilor de către ANPM, care transmite aproximativ în timp real (cu un decalaj de câteva ore) datele colectate de către toate stațiile de monitorizare a calității aerului din România. În practică însă, site-ul oferă posibilitatea de vizualizare a datelor complete doar pentru ziua precedentă și parțial pentru ziua curentă.

Cu alte cuvinte, pentru a urmări situația timp de un an ar fi necesară accesarea site-ului în fiecare zi. În plus, datele transmise pe site nu corespund întotdeauna cu cele transmise ulterior de ANPM. O parte din informațiile care apar pe site sunt apoi clasificate ca invalide de către serviciul de monitorizare al agenției. În plus, substanțe ca pulberile în suspensie nu sunt măsurate în mod automat de către stațiile de monitorizare ci necesită analiză de laborator. Din acest motiv, valorile reale ale concentrațiilor pentru aceste substanțe nu ajung la populație prin site, ci doar, eventual, prin rapoarte ale agenției sau la cerere.

Indicatorii urmăriți au fost dioxidul de azot, dioxidul de sulf, monoxidul de carbon, ozonul, benzenul și pulberii în suspensie. Datele au fost obținute de la cele 3 stații de monitorizare a calității aerului din orașul Suceava. Am făcut analize în timp (2010-2014) și în spațiu (cele 3 stații de monitorizare fiind amplasate în diferite zone ale municipiului), pentru a observa evoluția calității aerului în Suceava. Datele obținute au fost comparate cu standardele, pentru a observa dacă acestea au fost încalcate. Standardul reprezintă valoarea sub care sănătatea omului nu este afectată.

CAPITOLUL 4

SURSE DE POLUARE ÎN ORAȘUL SUCEAVA

4.1. Surse de poluare în municipiul Suceava

4.1.1. Tipurile de poluare a aerului și sursele acestora în orașul Suceava

Potrivit datelor Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Suceavaзse situează pe locul IV în topul orașelor otrăviteзale României. Sursele de poluare suntзîn principal șantierele și traficul intens, care aruncăзîn atmosfera orașelor particule în suspensie, multзpeste limita admisă prin normele europene.

Poluarea fonică

Zgomotul este oзcomponentă foarte importantă a factorului stresзce poate provoca nu doar disconfort, ci poateзdeveni factor de risc în producereaзsau agravarea unor afecțiuni.

Unul dintre elementeleзde importanță majoră pentru derulareaзnormală a activităților umane pe timp de zi, searăзși noapte este confortul acustic, definitзde menținerea nivelului de zgomot înзparametrii normați de standardeleзși de legislația în vigoare.

Disconfortul creat de zgomotзproduce o serie de nemulțumiri, careзvizează activitățile diurne, dar și odihnaзși nu în ultimul rând somnul.

Disconfortul sonorзîn locuințe este determinatзde o serie de factori:

– amplasarea în zonaзde locuit;

– distanța față deзarterele de circulație rutieră;

– șantiere;

– măsuri individualeзpentru fonoizolare și termoizolare. În general, izolareaзacustică a locuințelor s-a realizat secundar lucrărilor deзtermoizolare a clădirilor.

Disconfortul acustic este accentuatзmai ales în zonele adiacenteзarterelor de circulație și activităților industriale.

Zgomotul poateзsă devină unul dintre ceiзmai influenți factori de stres îndeosebi în mediul urban, careзconduce la creșterea oboselii și perturbăзactivitățile umane. Din acest motiv poate fiзconsiderat ca unul dintre „efectele secundare” negative ale civilizației.

Niveluri crescuteзde zgomot exterior la care seзadaugă și zgomotul interior determinat de diverse surse din mediul de locuit, determinăзdificultăți în comunicare, precum și simptome precum: senzațieзde oboseală, de slăbiciune, irascibilitate, cefalee, migreneзpermanente, palpitații, tulburări de somn.

Zgomotul excesivзpoate să producă tulburări neurovegetativeзcum ar fi accelerarea ritmului cardiac, a ritmuluiзrespirator, modificări ale presiunii sanguine, slăbireaзatenției, leziuni ale timpanului, diminuareaзreflexelor.

Sursele de zgomotзîn mediul urban includ în principalзtransportul rutier, feroviar, aerian și activitățile din zonele industriale dinзinteriorul aglomerărilor. Activitățile specificeзdin sectorul construcțiilor, activitățile publice, sistemeleзde alarmare (pentru clădiri și autovehicule) precum și cele dinзsectorul de consum și de recreereз(restaurante, discoteci, mici ateliere, animale domestice, stadioane, concerteзîn aer liber, manifestări culturale în aer liber) suntзalte surse generatoare de zgomotзspecifice vieții de zi cu ziзa unei societăți umane.

Sursele de zgomotзpot fi clasificate în surseзfixe (zonele rezidențiale, industriale, construcții și demolări) și surseзmobile (rețeaua de transport urban de suprafață și aeroporturi). Factorii care influențează nivelulзde zgomot sunt: mărimea zgomotuluiзemis de sursă, textura suprafeței de rulare, în cazul surselorзde trafic, factorii de propagareз(distanța față de sursa de zgomot, obstacole, suprafețe reflectante etc.) și factoriiзmeteorologici.

Zgomotul produsзde traficul feroviar nu afecteazăзîntreaga populație a orașelor, fiind concentrat pe anumiteзdirecții și zone adiacente liniilorзde cale ferată. În orașul Suceava sunt 2 gări, în cartiereleзBurdujeni și Ițcani.

Traficul aerianзgenerează zgomot prin derularea cicluluiзde decolare-aterizare, afectând astfel populația care locuiește înзimediata vecinătate a aeroporturilor. Cel mai apropiatзaeroport de orașul Suceava este AeroportulзInternațional “Ștefan cel Mare” din Salcea, situat la 13 km de oraș.

Printre măsurileзce pot fi luate de către autoritățileзadministrației publice locale în domeniul reducerii zgomotuluiзcreat de transportul rutier, sursă preponderentăзde zgomot în mediul urban laзnivelul județului Suceava, se pot enumera cele privindзplanificarea traficului, amenajarea teritoriului, măsurileзtehnice pentru modernizarea parcului autoзși alegerea unor vehicule mai silențioase, măsuriзde reducere a transmiterii zgomotului prin modernizarea străzilor sau schimbarea suprafețelor de acoperireзdeteriorate ale căilor de transport.

Măsuri foarte utile pentruзreducerea zgomotului creat de traficul rutierзsunt și cele referitoare la promovareaзunui transport durabil, cu încurajareaзutilizării transportului în comun, a mersuluiзpe jos și pe bicicletă.

Numărul persoanelor cu probleme de auz este în creștereзîn ultimii 30 de ani în întreaga Europă, au observat specialiștii. De vinăзsunt și obiceiurile imprimateзde stilul de viață modern (ascultatul muzicii la căști, de exemplu), dar și nivelul ridicatзde decibeli la care suntem expuși zilnic fărăзvoia noastră. S-a stabilit că în Uniunea Europeanăзaproape 40 la sută din populație esteзexpusă zilnic unui zgomot care depășește 55зde decibeli (limita considerată sigură), iar 20 la sută dinзpopulația europeană este expusă zilnic unui zgomot mai mare de 65 de decibeli.
Pe perioade scurte deзtimp, urechea umană poateзsuporta și 80 de decibeli (volumul la care se ascultă muzică la o petrecere, de exemplu), însăзexpunerea pe perioade lungi de timp la zgomote atât de puternice poate lăsaзurme ireversibile asupra auzului. De asemenea, pierderile de auz apar și în urmaзexpunerii de scurtă durată la zgomote foarteзputernice (mai mari de 115 de decibeli – zgomotul produs de o formație rock în concert).

Traficul

Traficul urbanзgenerează 40% din emisiile de dioxidзde carbon și 70% din celelalte emisii poluante. Autovehiculeleзcare funcționează cu motorзcu combustie, sunt un factor poluant care este luat dinзce în ce mai mult în seamă. Emisiile deзpoluanți ale autovehiculelor prezintă douaзmari particularități: în primul rândзeliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la realizareaзunor concentrații ridicate la înălțimiзfoarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică și mareзcapacitate de difuziune în atmosferă. În alзdoilea rând emisiile se fac pe întreaga suprafațăзa localității, diferențele de concentrații depinzândзde intensitatea traficului și posibilitățileзde ventilație a străzii.

Ca substanțeзpoluante, formate dintr-un numărзfoarte mare (sute) deзsubstanțe, pe primul rând se situează gazeleзde eșapament. Volumul, natura, și concentrațiaзpoluanților emiși depind de tipul de autovehicul, deзnatura combustibilului și de condițiileзtehnice de funcționare. Dintre acesteзsubstanțe poluante sunt demne de amintitзparticulele în suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburileзpoliaromatice, compușii organiciзvolatili (benzenul), azbestul, metanul și altele. Smogul produsзde gazele de eșapament ale mașinilorзsau de alte surse este o problemă continua a poluării.

Prin orașul Suceavaзtrec drumurile județene 208 și 209 și E85.

Poluarea industrială

Industria termoenergeticǎзeliminǎ în atmosferǎ poluanțiзcum ar fi: praful (cenușǎ, particule de cǎrbune nears, zgurǎ), oxiziiзde sulf și de azot, iarзîn cantitǎți mai mici: hidrocarburi, funingine,зsulfați și acizi organici. Toți combustibiliiзuzuali (pǎcurǎ, cocs, cǎrbune) conțin cenușǎзprovenitǎ din substanțele solideзnecombustibile. În mod normal combustibilii gazoși sauзcei distilați nu conțin impuritǎțiзsolide, dar în condiții de ardere necorespunzǎtoare eiзproduc funingine. Partea vizibilǎ a emisiilorзeste concretizatǎ prin fum care, în funcție de naturaзcombustibilului și felul combustiei areзculori diferite. De exemplu, la arderea cǎrbunelui inferior, deзla care rezultǎ multǎ cenușǎ, fumul esteзde culoare gri albicioasǎ. La arderea incompletǎзa cǎrbunelui și a produselor petroliereзse eliminǎ mult combustibil nears, iar fumul capǎtǎзo culoare neagrǎ. În orașul Suceavaзo astfel de poluare este realizată de “ACET” S.A, care asigurăзfurnizarea serviciilor de apă și canalizare.

Industria prelucrăriiзde hârtie produce cea mai ridicatăзpoluare a aerului din orașul Suceava. ,,Ambro” S.A. își desfășoară activitateaзîn Suceava din anul 1993.

Industria siderurgicǎзproduce o importantǎ poluare a atmosferei, înзspecial local. În aceastǎ industrie, minereul de fier șiзcǎrbunele sunt materiile prime careзdegajǎ în atmosferǎ atât poluanți solizi (praf de minereu, cenușǎ și praf de cǎrbune), câtзși poluanți gazoși (compuși ai sulfului și carbonului). Datoritǎзnoilor tehnologii introduse pentruзfabricarea fontei și a oțelului, și datoritǎзconsumului ridicat de oxigen, poluarea din aceastǎзindustrie a devenit din ce în ce mai complexǎ. Principaliiзpoluanți sunt: prafurile și particulele fine, fumurile,зîn special cele roșii ale oxidului de fier șiзbioxidul de sulf. Razaзde rǎspândire a acestor poluanți ajunge uneori laзmai mulți kilometri.

Industria metalelorзneferoase contribuie la poluareaзatmosferei cu produse toxice cunoscute încǎ din celeзmai vechi timpuri. Multe dintre acesteaзposedǎ anumite proprietǎți fizicochimice care le favorizeazǎзrǎspândirea sub formǎ de aerosoli, ceeaзce faciliteazǎ poluarea pe suprafețe mari. Metaleleзneferoase utilizate în industrie seзîmpart în douǎ mari grupe: grele (cupru, zinc, plumb,зcositor, nichel, mercur) și ușoareз(litiu, magneziu, titan, aluminiu, bariu). În afarǎ deзparticulele solide, metalurgia neferoasǎзproduce și importante emisii de gaze toxice, în specialзvapori de mercur și compuși de sulf. Dintreзpoluanții din metalurgia metalelor neferoase grele celзmai important este plumbul, deosebitзde toxic și cu proprietatea rǎspândiriiзla mari distanțe. La începutзconstituit din vapori, el se oxideazǎ și se transformǎ în oxid de plumbзcare, prin încǎrcare electricǎ, se poateзaglomera și poate sedimenta.

Metalurgia metalelorзneferoase ușoare esteзcaracterizatǎ în special prin industria aluminiului și a beriliului. În cazulзprelucrǎrii primului se emanǎ înзaer acid fluorhidric și fluoruri.

Deșeurile menajere

Deșeurile menajereзreprezintă o importantă sursă de poluare, înзspecial în anotimpurile călduroase, din cauzaзmirosului neplăcut. Deși suntзplasate buncare si coșuri de gunoi în regim de colectare selectivăзîn tot orașul, acestзtip de poluare este inevitabil. Groapa ecologica de gunoi se află la 10 kmзde Suceava.

Sobele

Uniunea Europeanaзar putea declansa proceduraзde infringement asupra Romaniei ca urmare a calitatiiзproaste a aerului si, implicit, aplicareaзunei amenzi foarte mari. Zona Sucevei este printre cele pentruзcare statul risca sancțiunile, dupa cum au arătat oficialii europeni. Autoritățile sucevene susțin ca iarna grea și lemnulзars în sobă a dus la poluarea aerului.
Depasirile repetate ale concentratiilorзmaxime admise de pulberi înзsuspensie cu diametrul maiзmic de 10 microni sau PM 10, cum leзspun specialistii, au facut ca aerul din Suceava și din alteзlocalități ale țării să nu se încadreze în standardeleзeuropene în ultimele luni. Dupa ce anul trecut s-au înregistratзîmbunatatiri la acest capitol, începutul acestuiзan a adus din nouзnumeroase depășiri.

Pentru sănătate utilizareaзsobelor și a șemineelor poate reprezentaзo adevărată problemă. De exemplu, acele dureri de capзcare apar doar inзweekenduri pot fi un rezultat al unui cos de fum defectuos care emanaзmonoxid de carbon. Folosirea unuiзsemineu creeaza un curent de aer retrograd de gaze careзpot cauza migrene.

4.1.2. Efectele gestionării deșeurilor asupra stării de sănătate a populației

Deșeurile municipaleзreprezintă totalitatea deșeurilorзgenerate în mediul urban și rural din gospodării, instituții, unitățiзcomerciale, operatori economiciз(deșeuri menajere și asimilabile), deșeuri din serviciiзmunicipale, deșeuri din construcții – demolări generate în gospodării și nămoluri de laзepurarea apelor uzate orășenești.

În compoziția acestoraзse includ o serie de deșeuriзpericuloase care, dinзcauza naturii lor chimice, sunt otrăvitoareзsau iritante, pot exploda, sau pot lua foc, potзcoroda metalele cu care vin în contact. Uleiulзde motor, antigelul, vopselele, diluanții,зpesticidele, bateriile, detergenții, medicamenteleзexpirate, uneleзdeșeuri electronice și electrocasnice, dar și alte deșeuri periculoase medicale, suntзcâteva exemple de componente dinзdeseurile municipale care pot conține chimicaleзtoxice, solvenți, metale grele, produseзpetroliere, sau prezintă risc infecțios, ceea ce le imprimă un caracter periculos.

Deși într-un procentзdestul de mic, fracțiunea de deșeuriзpericuloase poate aduce mediului prejudiciiзînsemnate, deoarece, actualmente, în cea maiзmare parte ajunge fie la canalizare, fie pe depoziteleзde deșeuri, unde poate îngreuna procesulзde descompunere, tratarea levigatului și poate cauzaзpoluarea gravă a apelor freatice.

Sisteme de colectareзseparată au fost implementate, pânăзîn prezent, doar pentru deșeurileзelectrice și electronice. O altăзparte din deșeurile periculoase (uleiuri uzate, baterii și acumulatori auto și portabili) seзcolectează separat prin unitățile deзservice auto, stații de benzină, sau prin rețelele comerciale.

Colectarea, transportul,зvalorificarea și eliminarea deșeurilorзmunicipale, inclusiv monitorizarea depozitelorзde deșeuri după închidere, potзprezenta riscuri importate pentru mediu și sănătatea populației. Poluareaзaerului cu mirosuri neplăcute și suspensiiзantrenate de vânt din zona spațiilor deзstocare și depozitare a deșeurilor, poate determinaзcontaminarea microbiologică a atmosfereiзși riscul unor boli infecțioase pentruзlocuitorii din vecinătate, facilitând în același timpзînmulțirea insectelor, șobolanilor și câinilor vagabonzi.

Depozitele neconformeзde deșeuri urbane suntзsursa infestării apelor subterane și a celor de suprafață cuзdiferiți poluanți, influențând calitateaзsolurilor înconjurătoare, fapt ce se repercutează asupraзfolosinței acestora.

Substanțele chimice și efectele asupra mediului

Apa, aerul, alimentele, produsele deзconsum și praful de interior pot juca unзrol în expunerea umană laзproduse chimice, prin ingestie, prinзinhalare sau contact cu pielea. De interes special suntзcompușii persistenți și bio-acumulativi, produseleзchimice care afectează negativ funcțiaзendocrină și metalele greleзfolosite în materiale plastice, textile, produse cosmetice, coloranți, pesticide,зproduse electronice și la ambalareaзproduselor alimentare. Expunerea la acesteзsubstanțe chimice a fost asociată cu scădereaзnumărului de spermatozoizi, malformații genitale, tulburăriзneuronale și inhibarea funcției sexuale, obezitateзși cancer. Este periculos, de asemenea, cândзprodusele chimice din bunurile de consumзdevin deșeuri, pentru că multe produseзchimice migrează cu ușurință către mediul înconjurătorзși pot fi găsite și în specii sălbatice, în aerulзînconjurător, în praful de interior, în apeзuzate și nămoluri. O relativ nouă îngrijorare, în acest context, constituieзdeșeurile de echipamente electriceзși electronice care conțin metale grele, substanțeleзignifuge sau alte substanțe chimiceзpericuloase. Substanțele ignifuge bromurate, ftalații, bisfenol A, și perfluorațiiзsunt cel mai adesea discutate din cauza efectelor lor suspecteзasupra sănătății și a prezenței ubicuitareзîn mediul înconjurător și la om.

Legislația europeană și națională înзdomeniul substanțelor și preparatelorзpericuloase se referă atât la aspecte legateзde clasificare, etichetare, dar și laзpunerea pe piață (import/export), protecția consumatorului, protecția civilă.

Regulamentul nr. 689/2008/CE (PIC) privindзexportul și importul de produse chimice periculoase (astfel cum a fostзmodificat prin Regulamentul nr. 15/2010/CE), pune înзaplicare Convenția de la Rotterdam și esteзultimul dintr-o serie de astfel de reglementări privind substanțele chimice pentru comerțulзinternațional, care datează încă din 1992. Obiectivele acesteiзreglementări sunt:

aplicarea prevederilor Convențieiзde la Rotterdam privind procedura de consimțământзprealabil în cunoștință de cauză, aplicabilăзanumitor produși chimici periculoși și pesticide care facзobiectul comerțului internațional;

încurajarea răspunderiiзcomune pe care o au exportatoriiзși importatorii și sprijinirea eforturilorзacestora de cooperare în vederea asigurăriiзunui control asupra circulației internaționaleзa produselor chimice periculoase;

utilizarea corectăзa produselor chimice periculoaseзîn vederea asigurării protecției sănătății populației și a mediului;

Modalitățile de realizareзa controlului exportului și importuluiзprodușilor chimici periculoși, precumзși modalitățile de colaborare dintre autorități, suntзreglementate în România de H.G. nr. 305/2007 privindзimportul și exportul produșilor chimiciзpericuloși și Ordinul M.M.D.D. nr. 1239/6.08.2007 privindзmodalitățile de control al exportuluiзși importului produșilor chimici periculoși.

Autoritatea Naționalăзa Vămilor ne-a informat că în anul 2012, în județulзSuceava nu s-au efectuat importuri/transporturi de substanțe chimice periculoase supuse procedurii PIC.

În continuareзprezentăm câteva aspecte referitoareзla anumite tipuri de substanțe chimice periculoase care facзobiectul unor reglementări specifice la nivel internațional.

Mediul și sănătatea – perspective

Aerul poluatзpe care il respiram esteзprincipala cauza de cancer provocat de mediul in care traim, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii. Informatiileзobtinute in mai multe studii au aratat caзsubstantele poluante pe care le respiramзin fiecare zi ne expun unui risc crescut de cancer, scrie The Independent. Inзaceasta categorie pot fi incluse gazeleзeliberate de masini, emisiile proveniteзdin agricultura, centralele electrice, precum siзcele produse de aparatele electrocasnice.

Conform unei noi clasificariзin care sunt mentionati factorii ceiзmai periculosi pentru oameni, poluarea de ziзcu zi este inclusa pe aceeasi lista cu fumul de tigara, radiatiaзultravioleta si plutoniul.

Concluziile auзaparut dupa studierea a peste 1.000 de cercetari, in careзexista dovezi de natura stiintifica ce arataзca poluarea mediului poate provoca oзafectiune precum cancerul pulmonar.

De asemenea, substanteleзpoluante cele mai întalnite pot provocaзinclusiv cancer la vezica urinara, adaugaзexpertii in domeniu.

Starea de confortзși sănătate a populației esteзstrâns legată de cea a factorilor de mediu, fiind influențată șiзdeterminată de aceștia, imediat sau dupăзo perioadă de timp. Factorii de risc pentru sănătatea umanăзlegați de mediul ambiental și de viață sunt:

calitateaзaerului;

alimentareaзcu apă potabilă;

colectareaзși îndepărtarea reziduurilor lichide și solide de orice natură;

zgomotulзurban;

habitatulз– condiții improprii (zgomot, iluminat, aglomerarea populațională etc);

calitateaзserviciilor (de toate tipurile) oferite populației;

accidenteleзde trafic;

stresulзși probleme legate de schimbarea stilului de viață.

Scopul principalзal politicilor europene șiзnaționale este acela de a furniza un mediu în care “nivelul poluăriiзsă nu dea naștere unor efecte dăunătoare asupraзsănătății umane și a mediului”, iar grupurileзvulnerabile ale populației să fie protejate.

Degradarea mediului, prinзpoluarea aerului (mai ales cuзpulberi fine în suspensie și ozon), zgomot, substanțeзchimice, scăderea calității apei șiзpierderea zonelor naturale, combinate cu modificăriзale stilului de viață, pot contribui la creșteriзsubstanțiale ale ratelor de obezitate, diabet zaharat, boliзale sistemelor cardiovascular și nervos și a cancerului – toate fiind probleme majore de sănătateзpublică pentru populația Europei (SOER, 2010).

Acțiunea factorilor de mediuзasupra sănătății este foarte diversăзși complexă. Atunci când intensitatea poluării este mai mare, acțiuneaзorganismelor poate fi chiar imediată. Cel mai frecvent însă, acțiunea factorilorзde mediu are o intensitate redusă, determinândзînsă o acțiune cronică, de durată, cuantificareaзefectului fiecărui factor de riscзfiind greu de realizat.

Pentru urmărirea impactului poluării mediuluiзasupra sănătății populațieiзeste necesară urmărirea unor indicatoriзa căror evoluție în timp poate scoateзîn evidență măsura în care sănătatea populațieiзeste influențată, printre altele, și de diferițiiзfactorii de risc din mediul înconjurător. з

Tabelul 4.1

Efectele diferitelor tipuri de poluanți

4.2. Principalul poluant al aerului urban în Suceava

S.C. AMBRO S.A SUCEAVA este o fabrică integrată de producere a hârtiei pentru carton ondulat utilizând ca materie primă maculatura, producerea de carton ondulat și cutii din carton ondulat. Societatea a fost reautorizată în 2013, din punct de vedere a protecției mediului, fiind emisă de către APM Suceava autorizația integrată de mediu AIM 2/18.12.2013, valabilă până pe 18.12.2023.

Pe același amplasament se află și instalatia non IPPC de fabricare a cartonului ondulat și a confecțiilor din carton ondulat, activitate inclusă de asemenea in autorizatia integrată.

Capacitățile de producție autorizate sunt:

Activitatea IPPC:

155.000 t/an hârtie (420/t/zi);

450 t/zi pastă de maculatură pentru stratul de bază;

150-200 t/zi pastă de maculatură și/sau celuloză pentru stratul superior.

Activitate non IPPC :

fabricare a cartonului ondulat cu o capacitate de producție de 60.000 t/an,

fabricarea confecțiilor din carton ondulat cu o capacitate de producție 50.000 t/an.

Monitorizarea curentă a calității solului la SC AMBRO SA se face prin urmărirea calității apei din pânza freatică cu ajutorul forajelor de urmărire.

Societatea analizează, prin laboratorul stației de preepurare din cadrul comp. Protecția mediului, indicatorii de poluare a apei din pânza freatică, impuși prin AIM 2/18.12.2013, frecvența de analiză este anual, datele de monitorizare sunt prezentate în documentul „Analize chimice foraje”, cod PMO 4.5.1-F01.

În anul 2012 s-a realizat un nou foraj de observație în stația de epurare AMBRO pentru a se urmări calitatea pânzei freatice din zona stație de epurare AMBRO.

Tabelul 4.2

Parametrii de poluare a pânzei freatice în forajele de observație S.C. AMBRO S.A.

în perioada 2010-2014

Analizând datele de mai sus se pot formula următoarele:

În zona din incinta tehnologică AMBRO(zona cu fabrica de hârtie, instalațiile de carton ondulat, CET_STCA)

Pentru indicatorul concentrație fenoli, cel mai poluat foraj din incinta tehnologică AMBRO până în 2013 a fost F11, situat în zona secției Celuloză-Fierbere Spălare, poluarea fiind produsă de leșia neagră care rezulta din procesul de fierbere a lemnului; Odată cu acțiunea de demolare /dezmembrare / dezafectare, desfășurată în 2014 și care continuă și în 2015, forajul F11 a fost avariat, zona fiind demolată, excavată și acoperită cu pământ.

Pentru indicatorul reziduu filtrabil (substanțe dizolvate), cel mai polat este forajul F11, deci aceeași zona Fierbere-Spălare Celuloză urmat de forajele din zona depozitelor de deșeuri tehnologice;

Impurificarea istorică a amplasamentului se menține, cu o ușoară tendință de scădere: poluanții specifici fabricilor de producere a celulozei sunt prezenți; sulfați, pH alcalin, substanțe organice greu oxidabile (CCOCr), fenoli;

Toate forajele prezintă impurificare cu substanțe oxidabile, impurificare specifică zonei industriale Valea Sucevei; de remarcat că după închiderea haldei anorganice în 2009, valorile indicatorilor CCOCr și fenoli, pentru forajele din incintă sunt în creștere,vezi 2009-2010, probabil închiderea haldei a obturat niște căi de scurgere a pânzei freatice spre râu.

CAPITOLUL 5

CALITATEA AERULUI ÎN AREALUL

ORAȘULUI SUCEAVA

5.1. Rețeaua de monitorizare a aerului în orașul Suceava

Amplasamente:

SV-1: Suceava, str. Mărășești nr. 57, la Colegiul Național "Mihai Eminescu" – tip fond urban

SV-3: Suceava, str. Tineretului f.n (cartier Burdujeni), la Grădinița nr. 12 "Țăndărică" – tip industrial

EM3 – Siret, str. Alexandru cel Bun f.n. – tip trafic

În cadrul celor 3 stații se analizează următorii indicatori:

Stația de fond urban SV1: dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NO, NO2, NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), benzen (C6H6), toluen, etilbenzen,o-, m-, p-xileni, pulberi în suspensie, PM10 – gravimetric și automat, precum și parametrii meteo (direcția și viteza vântului, presiune, temperatura, radiația solară, umiditate relativă, precipitații).

Stația de tip trafic SV3: oxizi de azot (NO, NO2, NOx), pulberi în suspensie (PM10) – gravimetric și automat, precum și parametrii meteo (direcția și viteza vântului, presiune, temperatura, radiația solară, umiditate relativă, precipitații);

Stația de fond regional EM3: dioxid de sulf (SO2), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), pulberi în suspensie (PM10) – gravimetric, precum și parametrii meteo (viteza vântului, presiune, temperatura, radiația solară, umiditate relativă, precipitații).

Tabelul 5.1

Poluanții ce pot fi monitorizați cu echipamentele din dotarea fiecărei stații

Aceste stații realizează prelevări și măsurători de poluanți din aerul ambiental, conform metodelor stabilite de directivele europene, legislația națională și standardele internaționale, europene și naționale în vigoare.

5.2. Indicatori de calitate a aerului

Indice specific de calitatea aerului, pe scurt "indice specific", reprezintă un sistem de codificare a concentrațiilor înregistrate pentru fiecare dintre următorii poluanți monitorizați:

1. Dioxid de sulf (SO2)

2. Dioxid de azot (NO2)

3. Ozon (O3)

4. Monoxid de carbon (CO)

5. Pulberi în suspensie (PM10)

Indicele general se stabilește pentru fiecare dintre stațiile automate din cadrul Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, ca fiind cel mai mare dintre indicii specifici corespunzători poluanților monitorizați.

Pentru a se putea calcula indicele general trebuie să fie disponibili cel puțin 3 indici specifici corespunzători poluanților monitorizați. Indicele general și indicii specifici sunt reprezentați prin numere întregi cuprinse între 1 și 6, fiecare număr corespunzând unei culori (pe figura vor fi reprezentate atât culorile cât și numerele asociate acestora). Indicii specifici și indicele general al stației sunt afișați din oră în oră.

Dintre indicatorii specifici pentru evaluarea calității aerului amintim: concentrațiile și cantitățile de oxizii de azot, dioxid de sulf, monoxid de carbon, pulberi în suspensie (inclusiv conținutul de metale grele al acestora, compuși organici volatili (în special benzen), amoniac, ozon.

Alături de acestea sunt luate în considerare o serie de compuși care sunt interesanți din punct de vedere al cantităților emise, respectiv gazele cu efect de seră (CO2, CO, CH4), gazele care afectează stratul de ozon (CFC, haloni), compușii cu caracter acid (substanțe acide, în special oxizi de sulf și azot).

Unii compuși evidențiază prezența unor fenomene în atmosferă, cum ar fi de exemplu smogul fotochimic (ozon troposferic, hidrocarburi policiclice aromatice), smogul londonez (acid sulfuric, dioxid de sulf, amoniac), ploile acide (pH-ul apei din precipitații).

În cazul acestora interesează nu numai concentrațiile înregistrate pe o anumită perioadă, ci și caracteristicile mediului (configurația reliefului, structura litologică, condițiile meteorologice ori climatice, caracteristicile și densitatea surselor de degradare etc. , cantitatea emisă pe categorii de surse, distribuția spațială, temporală și țințele propuse la nivelul surselor de degradare, zone critice, efecte specifice asupra altor componente ale mediului.

În vederea evaluării gradului de poluare a aerului se pot utiliza indici de calitate a aerului. Unul dintre cei mai utilizați la nivel internațional este indicele de calitate a aerului (AQI – Air Quality Index), care are foarte multe variante de calcul la nivelul diferitelor state. Indicele permite evaluarea nivelului de poluare a aerului, a incidenței asupra stării de sănătate a populației și ecosistemelor naturale.

O primă variantă de calcul a AQI pornește de la împărțirea noxelor în două categorii, funcție de raportul cu concentrația maximă admisă (valoarea maximă) și în patru categorii funcție de gradul de periculozitate. După raportul cu concentrația maximă admisă, delimitează două categorii:

categoria a I-a: noxele a căror valoare nu depășește CMA, AQI calculându-se după formula: AQI =100*(C/CMA) (C este concentrația înregistrată a noxei, iar CMA este concentrația maximă admisă pentru noxă) (în exemplul utilizat, dioxidul de sulf, ozonul, plumbul).

categoria a II-a: noxele ce depășesc CMA, AQI= 100*(C/CMA)n, unde n variază funcție de gradul de periculozitate între 0,9-1,7 (dioxid de azot, pulberi în suspensie, monoxid de carbon).

După gradul de periculozitate, în categoria a I-a sunt considerate noxele foarte periculoase (ozon, clor, mercur, cadmiu etc., n=1,7), în categoria a II-a cele periculoase (hidrogen sulfurat, oxizi de azot, formaldehidă, stiren n=1,3), în categoria a III-a moderat periculoase (dioxid de sulf, funingine, pulberi în suspensie, n=1) și în categoria a IV-a cele puțin periculoase (monoxid de carbon, hidrocarburi alifatice, amoniac, n=0,9).

Indicele se calculează pentru fiecare noxă în parte, după care se poate afla valoarea AQI global ca medie aritmetică a tuturor noxelor monitorizate din toate punctele luate în evaluare.

În România se folosește un indice sintetic al calității aerului. Indicele specific de calitatea aerului, pe scurt "indice specific", reprezintă un sistem de codificare a concentrațiilor înregistrate pentru următorii poluanți monitorizați la nivel național: SO2, NO2, O3, CO, PM10. Indicele general se stabilește pentru fiecare stație de monitorizare ca fiind cel mai mare dintre indicii specifici corespunzători poluanțior monitorizați. Valorile indicilor variază între 0 și 6, astfel: 1 (excelent – verde închis), 2 (foarte bun – verde), 3 (bun – verde deschis), 4 (mediu – galben), 5 (rău – portocaliu) și 6 (foarte rău – roșu) (Fig. 4.3).

Figura 5.1 Grila de interpretare a indicelui specific

5.3. Dinamica indicatorilor de calitate a aerului urban în orașul Suceava

Datele măsurate în anii 2012, 2013 și 2014 au fost evaluate mai întâi în raport cu obiectivele de calitate a datelor stabilite și au fost prelucrate statistic ținând seama de criteriile de agregare și calculul parametrilor statistici.

Datele înregistrate de cele trei stații cu cei șase indicatori sunt reprezentați în tabelele de mai jos.

Tabelul 5.2

Evoluția indicatorilor de poluare a aerului în județul Suceava în stația SV 1

Concentrațiile medii anuale de NO2 nu au depășit VL anuală pentru protecția sănătății umane (40 g/m3, în vigoare de la 01.01.2010) în nicio stație de monitorizare. Cea mai mare medie orară a fost înregistrată la stația SV2 de tip industrial din municipiul Suceava (20,43 g/m3).

La oxizii de azot (NOx) monitorizați la stația de fond regional EM3, concentrația medie anuală (16,71 g/m3) nu a depășit nivelul critic pentru protecția vegetației (20 g/m3). Concentrația medie anuală de SO2 la stația EM3 a fost de 4,80 g/m3, mult nivelul critic pentru protecția vegetației (20 g/m3). Nici în perioada de iarnă (1 octombrie – 31 martie) valoare medie nu a depășit nivelul critic menționat.

Tabelul 5.3

Evoluția indicatorilor de poluare a aerului în județul Suceava în stația SV3

Rezultatele monitorizării calității aerului în anul 2011, în cele 3 stații automate de monitorizare aparținând Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului de pe teritoriul județului Suceava, au indicat, ca și în anii anteriori, că în județul nostru calitatea aerului este bună la indicatorii dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), benzen (C6H6), nefiind depășite valorile limită, valorile țintă, valorile de prag de informare și de alertă reglementate de Legea nr. 104/2011 la acești poluanți.

La pulberile în suspensie PM10 nu a fost depășită nici valoarea limită zilnică (50 μg/m3, a nu se depăși de peste 35 de ori într-un an calendaristic), nici valoarea limită anuală (40 μg/m3) pentru protecția sănătății umane, în nici una dintre cele 3 stații de monitorizare a acestui poluant.

Întrucât concentrațiile de pulberi în suspensie PM10 măsurate în anul 2011 la stația SV2 de tip industrial din municipiul Suceava au depășit valoarea limită zilnică, fiind înregistrate un număr de 67 de valori mai mari decât VL, față de maxim 35 de astfel de valori permise pe un an calendaristic.

Tabelul 5.4

Evoluția indicatorilor de poluare a aerului în județul Suceava în stația EM 3

Rezultatele monitorizării calității aerului în anul 2012 în cele 3 stații automate de monitorizare aparținând Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului de pe teritoriul județului Suceava, au indicat o calitate a aerului corespunzătoare la toți indicatorii monitorizați în toate cele 4 stații, nefiind înregistrate depășiri ale valorilor limită, valorilor țintă, pragurilor de informare și de alertă reglementate de Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Rezultatele monitorizării calității aerului în anul 2013 în cele 3 stații automate de monitorizare aparținând Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului de pe teritoriul județului Suceava, au indicat o calitate a aerului corespunzătoare la toți indicatorii monitorizați, nefiind înregistrate depășiri ale valorilor limită, valorilor țintă, pragurilor de informare și de alertă reglementate de Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Din analiza tendinței pe ultimii ani se constată:

menținerea calității aerului înconjurător în județul Suceava la toți poluanții, concentrațiile încadrându-se sub valorile limită/țintă pentru protecția sănătății umane

nu s-au atins pragurile reglementate de informare public sau de alertă la niciun poluant/stație

reducerea nivelului concentrațiilor și a numărului de depășiri la pulberile în suspensie PM10 în municipiul Suceava, urmare măsurilor luate în conformitate cu Programul de gestionare a calității aerului.

Rezultatele monitorizării calității aerului în anul 2014 în cele 3 stații automate de monitorizare funcționale aparținând Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului de pe teritoriul județului Suceava, au indicat o calitate a aerului corespunzătoare la toți indicatorii monitorizați, nefiind înregistrate depășiri ale valorilor limită, valorilor țintă, pragurilor de informare și de alertă reglementate de Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Din analiza tendinței pe ultimii ani, se desprind următoarele concluzii:

în toată perioada de timp de la punerea în funcțiune a primelor stații de monitorizare aparținând RNMCA (2008-2014) nu s-au atins în niciun an pragurile reglementate de informare a publicului sau de alertă la niciun poluant/stație;

menținerea și chiar ameliorarea calității aerului înconjurător în județul Suceava, concentrațiile medii orare, zilnice sau anuale (după caz) la toți poluanții monitorizați, încadrându-se sub valorile limită/țintă pentru protecția sănătății umane, pe tot intervalul 2008-2014, exceptând PM10, unde s-a depășit VL zilnică doar în anul 2009.

Figura 5.3 – Evoluția indicelui dioxidului de carbon

Concentrațiile medii anuale de NO2 nu au depășit VL anuală pentru protecția sănătății umane (40 g/m3, în vigoare de la 01.01.2010) în nicio stație de monitorizare, Cea mai mare medie orară a fost înregistrată la stația SV1 de tip industrial din municipiul Suceava (20,43 g/m3).

Măsurătorile din anul 2012 au indicat o calitate corespunzătoare a aerului în raport cu dioxidul de azot și oxizii de azot în județul Suceava, atât pentru protecția sănătății umane (toate stațiile) cât și a vegetației (stația EM3).

Figura 5.4 – Evoluția indicelui dioxidului de sulf

Concentrația medie anuală de SO2 la stația EM3 a fost de 4,80 g/m3, mult nivelul critic pentru protecția vegetației (20 g/m3). Nici în perioada de iarnă (1 octombrie – 31 martie) valoare medie nu a depășit nivelul critic menționat (valoarea medie pe perioadele reci, din intervalele 01.01-31.03 și 1.10-31.12.2011 a fost de 5,33 g/m3).

Figura 5.5 – Evoluția indicelui monoxidului de carbon

Din figura de mai sus se observă că valorile cele mai ridicate s-au înregistrat în sezonul rece, datorită aportului surselor de ardere a combustibililor în scopul producerii energiei termice, în toate stațiile de monitorizare. Cele mai mari valori maxime zilnice ale mediilor pe 8 ore au fost măsurate în stația de tip industrial SV1 din mun. Suceava, dar și în stația tip trafic SV3 Siret, iar cele mai mici în stația de fond regional EM3 Poiana Stampei

Măsurătorile au indicat o calitate corespunzătoare a aerului în raport cu monoxidul de carbon în județul Suceava și în anul 2012. Astfel, valorile maxime zilnice ale mediilor de 8 ore la CO s-au situat mult sub valoarea limită pentru protecția sănătății umane (10 µg/m3, în vigoare de la 01.01.2007).

Figura 5.6 – Evoluția indicelui ozon

Se observă că cele mai mari valori orare au fost măsurate la stația EM3 de fond regional, fiind înregistrate în lunile de primăvară, aprilie-mai. Acest lucru se datorează caracteristicilor climatice din această perioadă din an, favorabile formării O3 (radiație solară mărită, temperaturi crescute, lipsa de precipitații etc.) și mai ales aportului crescut de compuși organici volatili non-metanici (NMVOC) naturali, emiși de vegetație în această perioadă, NMVOC fiind precursorii determinanți în formarea ozonului.

În perioada 2010 – 2012 nu a fost depășită valoarea țintă pentru protecția sănătății umane (120 μg/m3, calculată ca maximă zilnică a mediilor curente pe 8 ore, a nu se depăși în mai mult de 25 de zile dintr-un an calendaristic, mediat pe 3 ani), la nicio stație de monitorizare din județul Suceava. Astfel, deși în perioada 2010-2012 s-au înregistrat valori mai mari decât 120 g/m3, în medie 5/an la SV1 și 16/an la EM3 (vezi tabelul 4.4.1), numărul mediu acestor valori s-a situat sub numărul maxim permis, de 25/an. Cea mai mare astfel de valoare la nivelul județului Suceava în anul 2012 a fost de 134,3 g/m3, înregistrată în data de 06.05.2012 la stația EM3, iar în toată perioada 2010-2012, cea mai mare valoare a fost de 149,1 g/m3, înregistrată la 02.05.2010

Figura 5.7 – Evoluția indicelui benzenului

În anul 2011 concentrația medie anuală a benzenului nu a depășit valoarea limită anuală pentru sănătatea umană (5 μg/m3, în vigoare la 01.01.2010) în nici una din cele 3 stații de monitorizare. Captura de date fiind însă sub 90% și neuniform distribuită pe parcursul anului la toate cele 3 stații de monitorizare, datele din tab. 4.5.1. au doar caracter informativ.

Figura 5.8 – Evoluția indicelui pulberi în suspensie

Valoarea limită anuală pentru protecția sănătății umane pentru pulberile în suspensie PM10 (40 g/m3) nu a fost depășită în anul 2011 în nici una din cele 3 stații de monitorizare.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Cele trei stații de monitorizare realizează prelevări și măsurători de poluanți din aerul ambiental, conform metodelor stabilite de directivele europene, legislația națională și standardele internaționale, europene și naționale în vigoare.

Indicele general se stabilește pentru fiecare dintre stațiile automate din cadrul Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului, ca fiind cel mai mare dintre indicii specifici corespunzători poluanților monitorizați.

Pentru a se putea calcula indicele general trebuie să fie disponibili cel puțin 3 indici specifici corespunzători poluanților monitorizați. Indicele general și indicii specifici sunt reprezentați prin numere întregi cuprinse între 1 și 6, fiecare număr corespunzând unei culori (pe figura vor fi reprezentate atât culorile cât și numerele asociate acestora, fig. 5.2). Indicii specifici și indicele general al stației sunt afișați din oră în oră.

În cazul acestora interesează nu numai concentrațiile înregistrate pe o anumită perioadă, ci și caracteristicile mediului (configurația reliefului, structura litologică, condițiile meteorologice ori climatice, caracteristicile și densitatea surselor de degradare etc. , cantitatea emisă pe categorii de surse, distribuția spațială, temporală și țințele propuse la nivelul surselor de degradare, zone critice, efecte specifice asupra altor componente ale mediului.

Concentrațiile medii anuale de dioxid de carbon nu au depășit valoarea maxima admisă anuală pentru protecția sănătății umane (40 g/m3, în vigoare de la 01.01.2010) în nicio stație de monitorizare. Cea mai mare valoare a fost înregistrată la stația SV2 de tip industrial din municipiul Suceava (20,43 g/m3).

La pulberile în suspensie PM10 nu a fost depășită nici valoarea limită zilnică (50 μg/m3, a nu se depăși de peste 35 de ori într-un an calendaristic), nici valoarea limită anuală (40 μg/m3) pentru protecția sănătății umane, în nici una dintre cele 3 stații de monitorizare a acestui poluant. În anul 2010 s-a înregistrat un maxim de 37 μg/m3.

Pe parcursul celor 5 ani analizați (2010 – 2014) dioxidul de sulf a înregistrat cea mai mare valoare în anul 2010 la SV3, iar cea mai redusă în anul 2014. În ceea ce privește evoluția indicelui benzenului, acesta a atins o valoare maxima de 3,66 μg/m3, valoare aflată sub limita maximă admisă.

Rezultatele monitorizării calității aerului în perioada 2010-2014 în cele 3 stații automate de monitorizare aparținând Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului de pe teritoriul orașului Suceava, au indicat o calitate a aerului corespunzătoare la toți indicatorii monitorizați în toate cele 3 stații, nefiind înregistrate depășiri ale valorilor limită, valorilor țintă, pragurilor de informare și de alertă reglementate de Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, deși orașul Suceava este situat pe locul IV al celor mai poluate orașe din țară, conform unui studiu al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor din anul 2010.

Pentru a reduce nivelul poluării aerului, sunt recomandate o serie de activități, precum diminuarea emisiilor de gaze și pulberi în aer cu ajutorul filtrelor și a unor tehnologii moderne aplicate în industrie, construirea de vehicule cât mai puțin poluante, plantarea unor zone verzi de protecție, producerea energiei prin procedee nepoluante(solar,eolian), utilizarea carburanților nepoluanți de către autovehicule sau dotarea acestora cu filtre speciale, extinderea și protejarea spațiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii, protejarea pădurilor din apropierea orașului Suceava. Totodată trebuie efectuată o campanie de informare asupra efectelor nocive ale poluării aerului în mass media locală.

BIBLIOGRAFIE

Ionescu C.,(2000) ,Cum să construim și să implementăm un sistem de management de mediu în conformitate cu ISO 14001, Editura Economică, București;

Macoveanu M.,(2005), Metode și tehnici de evaluare a impactului ecologic, ediția a II-a, Editura Ecozone, Iași;

Rojanschi, V. și colab.,(2002) , Protecția și ingineria mediului, Editura Economică, București;

Teodosiu C.,(2005), Managementul integrat al mediului, Editura Ecozone, Iași;

A.I. Stoica, C.H. Lochmüller, G.E. Baiulescu, Environmental Analytical Chemistry – Concepts – , Ars Docendi, București, 2004

Brown L., “Probleme globale ale omenirii. Starea lumii”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1992.

Dan Balteanu, Mihaela Serban,Ed. C.N.I. Coresi SA, 2005: ‚,Modificari globale ale mediului. O evaluare interdisciplinara a incertitudinilor ’’.

Gh Tănase, Tehnici și metode spectrometrice de analiză, Ars Docendi, București, 2001.

Ioan Vlădea Tratat de termodinamică tehnică și transmiterea căldurii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974

Statescu Fl., "Monitorizarea calității solului", Ed. "Gh.Asachi", Iași, 2003

www.calitateaer.ro, accesat la data de 20.04.2015

http://www.gnm.ro/sitenou/, accesat la data de 03.05.2015

http://protectio.org/poluarea-aerului/, accesat la data de 16.04.2015

http://pentrusuceava.org/tag/poluarea-aerului/, accesat la data de 05.05.2015

http://www.cjsuceava.ro, accesat la data de 03.05.2015

https://www.monitorulsv.ro/, accesat la data de 20.04.2015