POLITICI SOCIALE PRIN INTERMEDIUL ONG -urilor [609640]

UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR’’ DIN TÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Programul de studii: Administrație Publică

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lector univ. dr. MARIAN Brîndușa
Absolvent: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA „PETRU MAIOR’’ DIN TÎRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE, JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Programul de studii: Administrație Publică

POLITICI SOCIALE PRIN INTERMEDIUL ONG -urilor

Coordonator științific:
Lector univ. dr. MARIAN Brîndușa

Absolvent: [anonimizat]
2018

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 3
ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 5
CAPITOLUL 1. ORGANIZAȚIILE NEGUVERNAMENTALE ……………………… 6
1.1 Definirea organizațiilor neguvernamentale ………………………….. ……………….. 6
1.2 Conceptul de organizații ne guvernamentale ………………………….. ……………… 7
1.3 Sectorul Non profit ………………………….. ………………………….. ………………………. 9
1.3.1 Funcțiile sectorului non -profit ………………………….. ………………………….. …. 9
1.3.2 Criteriile sectorului non -profit ………………………….. ………………………….. . 10
1.4 Clasificarea, rolul și funcțiile ONG -urilor ………………………….. ……………….. 11
1.4.1 Funcțiile Ong -urilor ………………………….. ………………………….. ……………… 12
1.4.2 Rolul organizațiilor neguvernamentale în societate ………………………… 13
1.5 Asemănări și deosebiri între asociații și fundații ………………………….. ………. 14
1.6 Patrimoniul asociațiilor și fundațiilor ………………………….. ……………………… 16
1.7 Categorii de ONG -uri ………………………….. ………………………….. ………………… 18
CAPITOLUL 2. POLITICA ONG -URILOR ………………………….. …………………….. 22
2.1 Relația ONG -urilor cu Administrația Publică ………………………….. ………….. 22
2.2 Relațiile cu Administrația Publică Centrală ………………………….. ……………… 23
2.3 Relațiile cu Administrația Publică Locală ………………………….. ………………… 24
2.4 Relațiile cu Autoritățile Publice Naționale ………………………….. ………………… 25
2.5 Finanțarea ONG -urilor de către statul Român și Uniunea Europeană …… 29
2.5.1 Finanțarea ONG -urilor de la Bugetul de stat ………………………….. …….. 31
2.5.2 Finanțarea din Granturile Fondului Social European …………………….. 33
2.6 Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații …….. 34
CAPITOLUL 3. POLITICILE SOCIALE ȘI DERULAREA LOR PRIN ONG –
URI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 37
3.1 Noțiunea de politică socială ………………………….. ………………………….. ………… 37
3.2 Organizațiile neguvernamentale în Economia Socială ………………………….. 39
3.3 Implicarea Cetățenilor în Activitatea Organizațiilor Neguvernamentale . 43
3.3.1 Voluntariatul ………………………….. ………………………….. ………………………… 45
3.4 Organizații implicate în Politica Socială ………………………….. ………………….. 47
3.5 ONG -uri care influențează lumea ………………………….. ………………………….. .. 49

3.5.1 Asociația OvidiuRo – Agenția pentru Educație Timpurie ………………. 50
3.5.2 UNICEF ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 51
3.5.3 Crucea Roșie ………………………….. ………………………….. ……………………….. 53
3.5.4 Greenpeace ………………………….. ………………………….. ………………………….. 55
CONCLUZIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 57
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 58

INTRODUCERE

„În lipsa unor alegeri generale, libertății presei, libertății de exprimare și asociere,
schimbului liber de opinii, viața în orice instituție publică se îndepărtează, devinde o
caricatură în sine, iar birocrația devine unica soluție”.
– Rosa Luxemburg
„Fără îndoială că un grup mic, dar dedicat și gânditor de cetățeni poate schimba
lumea; de fapt, este singurul lucru care a schimbat lumea până acum.”
– Margaret Me ad
Așa cum afirmă Margaret Mead, chiar și un grup foarte mic de oameni poate
schimba lumea. Noi, o amenii, sântem cei care are avem puterea de a schimba și de
îmbunătăți lucrurile, de a aduce totul la un alt nivel, cu pași mici dar siguri putem
schimba lumea. Astfel s -a născut ideea de a demonstra importanța ONG -urilor și cum
fiecare din noi are puterea de a schimba lucrurile spre bine în societate.
O organizație neguvernamentală este formată printr -o asociere voluntară a
unor cetățeni, care îș i propun un scop comun c u caracter non -profit. De regulă, scopul
unui ONG este în interesul dezvoltării societăț ii.
ONG -urile au rolul de a contribui acolo unde există o nevoie î n societate, da r
unde statul și alte instituț ii nu au suficiente resurse pentru a se ocupa de rezolvarea
acesteia.
În următoarele pagini urmează să prezint toate informaț iile ce privesc ONG –
urile, de la partea teoretică, până la partea practică. Lucrarea mea fiind intitulată
„Politici Sociale prin intermediul ONG -urilor”, și fiind structurată în trei capitole
după cum urmează:
În primul capitol am abordat definițiile și conceptele fundam entale ale ONG –
urilor, am enumerat tipurile de ONG -uri, despre cum au evoluat pe parcurs și care este
rolul acestora în societate. Despre cum au contribuit la modernizarea societății.
Capitolul II cuprinde o analiză a politicii organizațiilor neguvernament ale la
nivel general, și anume care sunt relațiile dintre organizațiile neguvernamentale și
administrația publică centrală cât și locală. De asemenea modalitatea statului de a
sprijini aceste organizații non -profit, și anume fondurile care le sunt alocate atât de

către stat cât și de Uniunea Europeană. Tot în acest capitol am studiat Ordonanța
Guvernului nr. 26/2000, ce prevede această lege și care sunt prevederile ei.
Capitolul III intitulat “Politici sociale și derularea lor prin ONG -uri”, se referă
la po litica socială a organizațiilor neguvernamentale. Ce presupune o politică socială,
cum este definită politica economică și ce influență au asupra organizațiilor
neguvernamentale. Am mai vorbit despre cât de implicați sunt cetățenii în activitățile
acestor organizații, și am prezentat câteva exemple despre cum ONG -urile pot
schimba și ajuta lumea înconjurătoare.

ABREVIERI

CAR – Case de Ajutor Reciproc
FDSC – Federația pentru Dezvoltarea Societății Civile
H.G – Hotărârea Guvernului
IMAS – Institutul de Marketing și Sondaje
IPS – Institutul pentru Politici Sociale
M.Of – Monitorul Oficial
MTS – Ministerul Tineretului și Sportului
O.G – Ordonanță a Guvernului
OMS – Organizația Mond ială a Sănătății
ONG – Organizație neguvernametală
POCA – Programul Operațional Capacitate Administrativă
POCU – Programul Operețional Capital Uman
RFIDT – Reperele Fundamentale în Învățarea și Dezvoltarea Timpurie a Copilului
UE – Uniunea Europeană
UNICEF – Fondul Națiunilor Unite pentru Copii

6
CAPITOLUL 1 . ORGANIZAȚIILE NEGUVERNAMENTALE

1.1 Definirea organizațiilor neguvernamentale

Definitie: „Organizaț iile neguvern amentale sunt structuri instituționaliza te de
natură privată ce pot activa fie ca grupuri inform ale, fie ca persoane juridice, și care
sunt independente î n raport cu orice autoritate publică. Ele nu urmă resc nici accesul la
puterea po litică și nici obț inerea de profit. ”1
Se poate afirma că istoria organizațiilor neguvernamentale începe la sfârșitul
secolului XVIII2. Totuși, d efiniția „organizațiilor nonguvernamentale” a devenit
cunoscută în cadrul normativ internațional mult mai târziu ,, termenul a fost utilizat
pentru prima dată în articolul 71 d in Carta Națiunilor Unite în anul 1945, care se
referă la recunoașterea statutu lui consultativ pentru organi zațiile neguvernamentale
naționale și cele internaționale3. Totuși organizațiile neguverna mentale se pot defini
în mai multe moduri, părerea autorului este că un ONG poate fi descris ca orice
organizație , al cărei control e ste exterior, și își dezvoltă propriile mecanisme de
lucru . „Gerald Clark definește ONG -ul ca fiind o organizație nonprofit cu inițiative
priva te care au un caracter legal distinct și care vizează interesul public. ”4
O definiție legală a asociațiilor non -profit p oate fi intrerp retată și astfel:
,,Asoci ația este subiectul de drept constituit din trei sau mai multe persoane care, pe
baza unei în țelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială,
cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes
general, comunitar sau, după caz în interesul lor, personal nepatr imonial” 5
Deci , ONG -ul constituie orice organizație independentă, nonpartizană, o
trăsătură specifică fiind participa rea voluntară, care oferă, într -un cadru caritabil,
servicii de informare și conștientizare, precum și de suport și sprijin social.

1 L. Salomon, "America's Nonprofit Sector" , The Johns Hopkins University, publicatie
realizata de catre The Foundation Center, 1992.
2 D. Thomas (2014), NGOs: A New History of Transnational Civil Society , New York:
Oxford University Press. p. 23, S. Charnovitz, "Two Centuries of Participation: NGOs and
International Governance, Michig an Journal of International Law, Winter, 1997.
3 Recent, termenul a apărut în legislația greacă, în Legea nr. 2731/1999 privind asistența de
dezvoltare (articolele 10‐17) și în Legea nr. 2646/1998 pentru dezvoltarea sistemului național
de îngrijire socială (articolul 12).
4 V. Nicolăescu, S. Rotaru, Contribuția organizațiilor neguvernamentale în cadrul economiei
sociale , 2011, p.5.
5 Ordonanța nr. 26/2000, Asociații și fundații, Monitorul Oficial nr. 39 din 31 ianuarie 2000.

7
În acest punct, este i mportant de remarcat faptul că termenul
„nonguvernamental” este folosit pentru a marca toate formele posibile de
guvernare, și nu doar guvernarea statelor, de la nivel local, național, supranațional și
internațional, prin organizații regionale și globale.6
„O altă defini ție dată organizațiilor nonprofit are în vede re faptul că acestea
sunt entită ți neguvernamentale, constituite din punct de vedere structural -legal într -o
formă caritabilă sau nu pentru profit, al căror scop principal este cel de furnizare a
unor servicii publice sau de apă rarea unei cauze. Ele sunt deci organizații private
desemnate a servi obiecti velor publice sau quasipublice. ”7
„Organizațiile nonguvernamentale mai pot fi definite și ca structuri
intermediare situate între sectorul public și cel privat, menite să echilibreze și să
direcționeze într -un anumit sens activitatea acestora p rin interacțiunile pe orizontală
dintre structurile întregului sector asociativ și pe vert icalã cu instituțiile celor două
sectoare, implicarea în soluționarea problemelor societă ții fiind complementarã din
cauza mediului instabil și complex.
În concluzie, putem spune că organizațiile neguvernamentale sunt structuri
instituționalizate de natură privată ce pot activa fie ca grupuri informale, fie
înregi strate ca persoane juridice, și care sunt independente în raport cu orice autoritate
publică. Ele nu urmă resc nici accesul la puterea politică și nici obținerea de profit. ”8

1.2 Conceptul de organizații neguvernamentale

Indiferent de cum se constituie ONG -urile – organiza ții necomerciale,
organizații non -profit, organizaț ii neguvernamentale, sectorul asociativ necomercial,
societate civilă , sectorul trei, asocia ții fără scop lucrativ, organizații fără scop
patrim onial, toate au o singură definiție. Ele sun t formaț iuni benev ole, de sine
stătătoare, constituite prin manifestare liberă de voință a cetățenilor asociați pe baza
unor comunităț i de interese profesionale , sau de altă natură, în vederea realizării î n
comun a drepturi lor civile, economice, sociale ș i culturale, care nu au ca scop

6 Organizațiile neguvernamentale și economia socială Manual de interv enție, 2011, p. 25-32,
http://proactiv -org.ro/files/organizatiile_neguvernamentale_si_economia_sociala.p df ,
Accesat la 15.03.2018.
7 M. Vlâsceanu, Sectorul nonprofit, Contexte, Organizare , Edit ura Paideia, Bucuresti, 1996,
p.19.
8M. Balogh, N. Balogh, Managementul ONG , Cluj -Napoca , 2013 -2014, p. 16.

8
obținerea profitului . În societățile mai moderne s -a manif estat din ce în ce mai
evidențiat o nouă d eosebire în cadrul socie tății civile: un sector acsat pe obținerea
unor interese ale profitului și un altul care nu urmăreș te acest lucru, al sector ului non-
profit, așa n umitul cel de -al treilea sector .9
Tabel 1. 1 Diferențierea celor trei sectoare ale societăților moderne

Organiza ția Profit Organizația
Guvernamentală Organizația
Non-profit
Scop Își propune producerea
de bunuri și servicii în
vederea obținerii de
profit – raportul cost
beneficii trebuie să fie
pozitiv . Au ca scop de a
organiza și controla
prin mecanisme
specifice menținerea
ordinii și a bunăstării
sociale Prestează servicii
pentru comunitate,
fiind exclus
posibil itatea obținerii
profitului în
schimbul acestora.
Din punct de
vedere al
materializării
măsurării
succesului Indiviz ii care activează
aici decid după bunul
plac ce se î ntâmplă cu
profitul obținut Existența profitului e
posibil ă, dar trebuie
să se reîntoarcă î n
cadrul serviciilor
furnizate societăț ii
(nu e redistribuit
membrilor societăț ii)
Cine alege dacă
sunt sau nu de
succes Din punct de vedere al
evaluării sarcinilor
avute – PIAȚA CETĂȚENII – prin
alegeri, referendum
sau prin impozite Sarcini care necesită
compasiune și
dăruire față de
ceilalți , implică
încredere deplină din
partea clienților,
necesită muncă
voluntară și
capacitate de a oferi
ocrotire și atenție
personală
Sursa: Managementul ONG, Conf. Univ. dr. Balogh Marton, editie 2013 -2014 , Cluj Napoca.

9 M. Balogh, N. Balogh, op.cit. , p.11.

9
„Din punct de vedere economic putem spune că cel de -al treilea sector este un mijloc
de perfecționare a economiei de piață și s -a născut pentru a asigura anumite servicii
inexistente până atunci. Motivul pentru care aceste servicii nu erau asigurate de către
sectorul de stat sau cel orientat spre obținerea profitului era unul relativ simplu:
veniturile rezultate din urma acestor activități nu reprezentau un profit pentru sectorul
de afaceri și nici nu conduceau la creșterea veniturilor buget are pentru instituțiile
publice. După cel de -al doilea război mondial guvernele naționale, mai ales cele din
vestul Europei, au recunoscut importanța sectorului nonprofit în asigurarea stabilității
democratice. Ca urmare a acestei recunoașteri s -a trecut l a elaborarea unui cadru
juridic unitar:
 pentru a se reduce influența statului asupra acestui sector
 pentru a aduce un plus de transparență în activitatea organizațiilor
nonprofit. ”10

1.3 Sectorul N on profit

1.3.1 Funcțiile sectorului non -profit

În vederea stabilirii funcției sectorului nonprofit este bine să pornim de la
ideea dezvoltată anterior, și anume cea a delimitării societății. Din acest punct de
vedere pot fi identificate trei sectoare: sectorul de stat, sectorul “profit”
(economic) și sectorul nonprofit . Pentru a înțelege mai bine care este relaționarea
dintre acestea a fost utilizat tabelul figura 1 .1. Principul parteneriatului, unul
foarte des invocat, dintre cele trei sectoare poate fi observat și aici.
În cadrul sistemului sectorul nonprofit are două funcții principale. Prima
funcție ar fi cea de prevenire și de corecție , care încearcă să prevină și să
corecteze eventuale probleme, lipsuri în funcționarea sectorului de stat și cel de
afaceri. O a doua funcție este cea de dezvoltare , care ajută la dezvoltarea
societății civile, a societății în genera l prin apărarea valorilor acesteia , prin
întărirea colaborării interne și prin crearea cadrului activităților comune. Dacă
acceptăm cele două funcții – atunci , în concordanță cu terminologia folosită în

10 M. Balogh, N. Balogh, op.cit ., p.12.

10
managementul ONG -urilor11 – acestea pot fi considerate chiar fiind menirea
sectorului non -profit, iar rezultatele obținute de societatea civilă pot fi evaluate în
funcție de a ceasta .12

Figura 1.1 Sectoarele ONG -urilor
Sursa: Rolul sectorului nonguvernam ental în serviciile publice.

1.3.2 Criteriile sectorului non -profit

Una d intre cele mai complete definiț ii ale sectorului non -profit a fost
formulată în anul 1992 , de către Lester Salmon și Helmut Anhei er în lucrarea lor
intitulată „ Social Origins of Civil Society”. Ei au stabilit șapte criterii care în opinia
lor caracterizează sectorul non profit. Acestea sunt următoarele :
 ,,Instituționalizarea – Primul criteriu se referă la faptul că org anizațiile
nonprofit trebuie să aibă scopuri explicite și o structură care să permită
dezvolta rea internă și dialogul cu alte instituții, să fie înregistrate juridic și să
aibă statut juridic separat.
 Separarea de stat – Cel de -al doilea criteriu se referă la separarea de
organizațiile/instituțiile de stat, fiind constituite pe baza exercitării dreptului la
libera inițiativă și libera asociere.
 Non-distribuția profitului – Prin non -distribuția profitului se înțelege faptul
că aceste organizații nu au ca obiectiv obținerea de profit. Acest lucru nu

11 Organizații neguvernamentale în cele ce urmează – ONG.
12 Rolul sectorului nonguvername ntal în serviciile publice, p. 7.
Societatea
Sectorul
nonprofit
Sectorul
de stat
Sectorul
de afaceri

11
înseamnă că ele nu pot obține profit, ci mai degrabă, faptul că acest profit nu
poate fi distribuit printre acționari , membri fondatori, curatori, etc. ai
organizației în cauză, ci se folose ste doar pentru atingerea obiectivelor
declarate.
 Autonomia – Criteriul autonomiei se referă la faptul că obiectivele proprii ale
organizației sunt stabilite de membrii acesteia și nu de o altă organizație sau pe
baza influențelor venite din exterior, cu a lte cuvinte organizația are capacitatea
de a-și asuma decizii privindfuncționarea internă sau relațiile cu alte instituții.
 Voluntariatul – Cel de -al cincilea criteriu care caracterizează organizațiile
nonprofit, cel al voluntariatului, se referă la faptul că aceste organizații sunt
înființate voluntar fără a fi impuse de vreun organism superior și în cadrul
acestor organizații sunt utilizați frecvent voluntarii .
 Nemisionarismul religios – nu au ca scop promovarea unei anumite religii
(cazul bisericilor) da r pot avea ca scop educația religioasa. puterii politice).
Primele cinci criterii prezentate de cei doi autori au caracter obligatoriu
indiferent de societatea sau țara despre care discutăm, iar ultimele două sunt
utilizate cu valoare recomandativă.
 Apolit ismul – nu se implică în competiția politică (nu se implică în acapararea
și exercitarea). ”13

1.4 Clasificarea , rolul și funcțiile ONG -urilor

,,1) După domeniul de activitate :
 ONG -uri care se ocupă de educaț ie
 ONG -uri care se ocupă de sănă tate
 ONG -uri care se ocupă de protecția mediului înconjură tor
 ONG -uri care se ocupă de protecț ia drepturilor omului
 ONG -uri care se ocupă de protecț ia anumitor profesii
 ONG -uri care se ocupă de protecția minorităț ilor
2) După întinderea domeniului de activitate :

13 M. Balogh, N. Balogh , op.cit ., p.14-15.

12
 ONG -uri interne ( ce își desfășoară activitatea numai pe teritoriul ță rii)
 ONG -uri internaț ionale
3) După modul de finanț are a programelor sociale :
 ONG -uri ce au ca principal sprijin financiar sursele propii (surse inte rne )
 ONG -uri ale caror programe sunt finanțate din surse externe (donaț ii)
4) După relația cu organizațiile internaț ionale :
 ONG -uri ce beneficiază de statut consular pe lângă organizațiile internaț ionale
 ONG -uri ce nu b eneficiază de statut consular pe lângă organizațiile
internaț ionale
5) După caracterul economic
 ONG -uri receptor
 ONG -uri productive
 ONG -uri clientelare ”14

1.4.1 Funcț iile Ong – urilor

Indiferent de modul de autodefinre , toate ONG -urile se rezumă la o singură
definiție generală : sunt formațiuni benevole, constituite prin libera manifestare a
voinței cetățenilor asociați pe baza comunită ții de interese profesionale, sau de altă
natură, în vederea realizării în comun a drepturilor civile, economice , sociale și
culturale, care nu au drept scop obținerea profitului.
Având în vedere reținerea caracteristică unor societăți actuale , putem spune că
cetățenii văd adesea c a pe un act de “revoltă” orice s esizare adusă în fața comunității,
fără a înțelege faptul că: sectorul nonprofit are două funcții principale:

14 Administrația publică în Relație cu Societatea Civilă și ONG -urile
http://www.qreferat.com/referate/comunicare/Administratia -Publica -in-relat138.php , accesat
la 23.03.2018.

13
 de prevenire și de corecție , care încearcă să prevină și să corecteze eventuale
probleme, lipsuri în funcționarea sectorului de stat și cel de afaceri;
 de dezvoltare , care ajută la dezvoltarea soc ietății civile, a societății în general,
prin apărarea valorilor civile, prin întărirea colaborării și prin creare a cadrului
activităților comune.15

1.4.2 Rolul organizațiilor neguvernamentale î n societate

În ultimii nouă ani , organizațiile neguvernamen tale din România și -au
redobândit identitatea și au adus un aport important la modernizar ea societății. Ele
și-au definit și au promov at o identitate proprie, alcătuind totodată o c omunitate
care își găsește rolul dar și locul în întreaga societatea civilă românească la
începutul unui nou ciclu de guvernare.
Astfel, timp de nouă ani, organizațiile neguvernamentale au preluat, pe
fondul unei crize a resurselor statului, funcții și roluri care înainte de 1989
reprezentau atribuții exclusive ale administ rației, devenind un actor important al
promovării valorilor democratice și a schimbărilor sociale, a unor raporturi noi
între stat și societate.
ONG -urile pot juca, deci, un rol fundamental în identificarea unor
probleme ce ar putea fi trecute cu vederea de către autoritățile publice, iar prin
utilizarea resurselor umane proprii, a datelor locale și capacității lor organizatorice
pot monitoriza activitatea agențiilor publice și le pot sprijini în realizarea
obiectivelor lor. Adeseori, ONG -urile pot acoperi anumite nevoi ale comunității,
mai bine și mai ieftin decât o poate face sectorul public (exemple frecvente sunt
oferite din domeniile asistenței grupurilor vulnerabile sau al managementului unor
instituții de asistență medicală).16
„O dată cu trecerea tim pului, e fectele globaliză rii sunt observate tot mai mult
și în societatea n oastră, în viața de cu zi . Organizațiile societății civile sunt esențiale
pentru o democrație adevărată, întrucâ t ele asigură legătura permanentă dintre
cetățean ș i stat, iar intere sul autorităților publice local e este ca această relație să fie cât

15 M. Balogh,N. Balogh, op.cit. , p. 37.
16 I. Boboc , Managementul organizațilo r non -guvernamentale, E editura Didactică și
Pedagogică, București , 2004 .

14
mai bună. Nu este mai puțin adevărat că viața asociativă reprezintă un loc al
creativității, formării personale și colective, educației cetățeneș ti. Este important
pentru fiecare membru al societății să înțeleagă că organizaț iile neguvernamentale
contribuie la mobilizarea resurselor locale în scopul rezolvării nevoilor comunității și
creșterea gradului d e autonomie locală, respectiv , pot oferi alternative la serviciile
prestate de instituț iile statului.
Există o concurență puternică între organizaț iile neguvernamentale, din toate
punctele de v edere, pentru a deveni un etalon sau vârf de lance în ceea ce privește
dorinț a de a fi recunosc ute drept exponente ale societății civile. O poziție unitară cu
privire l a diverse probleme ale comunității locale sau societății este, însă mai greu de
realizat, din cauza discrepanței uriaș e dint re principiile pe care le aplică și le
desfășoară organizațiile neguvernamentale î n practica lor curentă , respec tiv a faptului
că este imposib il ca toate structurile societății civile să gândească și să acționeze în
același mod. Sectorul asociativ este o componentă relativ tânără, care va demonstra,
în cele din urmă, progresul societății civile la care își vor aduc e pe deplin contribuția
și organizaț iile neguvernamentale. ”- afirmă Gyöngyike Bönd i, prefectul județului
Maramureș .”17

1.5 Asemănări și deosebiri între asociații și fundații

,,Asociațiile și fundațiile fac parte din categoria organizațiilor non -profit .
Elemente le comune ale asociațiilor și fundațiilor sunt următoarele :
1. O organizare de sine stătătoare;
Organizarea de sine stătătoare presupune existența a două elemente esențiale, și
anume:
a) Activitățile care se vor desfăș ura sunt clar explicitate;
b) Precizarea persoan elor împuternicite să prezinte persoana juridică în relaț iile cu terții;
2. Un scop propri u; Prin scop propriu se înț elege obiectul de activitate a l
persoanei juridice care indică raț iunea de a fi a acesteia.
3. Un patrimoniu propriu (distinc t).

17 CityNews.ro, Rolul organizațiilor neguvernamentale în societate,
http://citynews.ro/editorial/rolul -organizatiilor -neguvernamentale -societate , accesat la
17.03.2018.

15
Deosebirea fundamentală între asociația non -profit și fundație este generat ă de
patrimoniu: în cazul fundației, elemen tul principal prin intermediu că ruia se dorește a
aduce la îndeplinire scopul ui propus îl constituie patrimoniul, în timp ce pentru
asociația non-profit , scopul propus are la bază, în m od preponderent, munca
asociați lor, în general voluntară.
Factorii importanți care deosebesc asociațiile non -profit și fundațiile sunt
următorii:
1. Caracterul juridic
 Funcționarea Asociați ei non-profit nu este strâns legată de do bîndirea
statutului de personalitate juridică. De regulă asociațiile urmăresc
obținerea personalității juridice , însă există și asociații fără
personalitate juridică, atunci când persoanele fizice se pot asocia fără a
fi nevoie de a se constitui ca persoane fizice. Acest lucru este permis
atunci când realizarea scopului asociației permite acest lucru;
 Fundația nu po ate funcționa decât după dobândirea personalității
juridice;
2. Scopul propus al asociațiilor față de cel al fundațiilor e ste de a satisface
interesul p ersonal nepatrimonial al asociaț iilor;
3. În dependență d e numărul membri lor, se delimitează după cum urmează :
 Asociații non -profit – minim 3 persoane; Fundații – minim 1 persoană;
4. Statutul persoanelor care stau la baza înfii nțării:
Aceste persoane sunt denumite asociați în cadrul asociațiilor și membri în
cazul fundațiilor. Mai mult, având în vedere că definițiile legale ale celor două tipuri
de organizații nu exclud personele juridice din sfera fondatorilor sau a asociațiilor, ia r
practica a consacrat numeroase cazuri de fundații și asociații înființate de persoane
juridice, putem concluziona că atât persoanele fizice cât și persoanele juridice pot
înființa asociații și fundații;
5. Patrimoniul inițial:
 În cazul asoci ației non -profit, patrimoniul inițial al acesteia trebuie să fie
cel puțin de 200 de lei și să fie vărsat în natură.
 În cazul fundației, potrivit articolului 15 alin. 2, ,,activul patrimonial inițial
trebuie să fie cel puțin 100 ori salariu l minim brut pe economie la data

16
constituirii fundației, el putând fi vărs at în natură sau în numerar.18
Conform articolului 15 alin.3 din O.G.nr.26/2000 se prevede o derogare de
la aliniatul precedent (art.15 alin.2), care specifică următoarele: ,, în cazul
fundațiilor al căror scop exclusiv, sub sancțiunea dizolvării pe cale
judecătorească, este efectuarea operațiunilor de colectare de fonduri care
să fie puse la dispoziția altor asociații sau fundații, în vederea realizării de
programe de către acestea din urmă, activul patrimonial inițial poate avea o
valoare totală de cel puțin 20 de ori salariul minim brut pe economie ”; 19
6. Forma cerută pentru actul constitutiv . Forma cerută pentru actul constitutiv
este autentică atât în cazul asocițiilor non -profit cât și în cazul fund ațiilor între
vii, spre deosebire de fundația testamentară, caz în care forma cerută pentru
actul constitutiv este forma cerută de lege pentru testament;
7. Oragnele de conducere, în cazul asociațiilor non -profit organele de conducere
sunt reprezentate de Adu narea Generală a Asociațiilor iar în cazul fundațiilor
de Consiliul Director;
8. Activitățile economice desfășurate de asociaț ii și fundații, sunt comune și pot
îmbrăca două forme:
 Activită ți economice directe. Ac estea au un caracter accesoriu ș i pot fi
desfășurate doar dacă sunt în strânsă legătură cu obiectul de activitate
al asociației sau fundației;
 Activități economice indirecte, desfășurate prin intermediul societăților
comerciale înființate de asociații sau fundații. ”20
1.6 Patrimoniul asociațiilor și fundațiilor

Conform Codului Civil, Art. 31. Alin. 1 , „Orice persoană fizică sau juridcă
este titularăa unui patrimoniu care include toate drepturile și datoriile ce pot fi
evaluate în bani și aparțin acesteia.”21

18 Art. 15 alin. 2 din O.G nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații .
19 Art. 15 alin. 3 din O.G nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații .
20 Administrația Publică în relație cu Societatea Civilă și ONG -urile,
http://www.qreferat.com/referate/comunicare/Administratia -Publica -in-relat138.php , accesat
la 02.04.2018.
21 Noul Cod Civil actualizat 2018 – Legea 287/2009.

17
Patrimoniul inițial al unei organizații neguvernamentale diferă în funcție de
forma de constituire, în conformitate cu prevederile O .G nr. 26/ 2000:

Tabelul 1.2 Patrimoniul inițial al Asociațiilor și Fundațiilor
Asociațiile trebuie să își prevadă în
actul constitutiv și în statut activul
patrimonial, în valoare de cel puțin un
salariu minim brut pe economie, la data
constituirii asociației. Patrimoniul poate
fi alcătuit din aportul în natură și/sau în
bani al asociaților. Fundația trebuie să aibă un activ
patrimonial inițial care să in cludă bunuri în
natură sau în numerar, a căror valoare
totală să fie de cel puțin 100 de ori salariul
minim brut pe economie, la data
constituirii fundației.22
Sursa: Organizațiile Neguve rnamentale și Economia Socială
„Patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale și necorporale), al
drepturilor și obligațiilor ce caracterizează situația unei entităț i patrimoniale la un
moment dat.
Patri moniul poate fi definit sub două aspecte: juridic și economic.
 sub aspect juridic , patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor
în expresie bănească ce aparț in unei perso ane fizice sau juridice.
 sub aspect economic , patrimoniul reprezintă totalitatea valorilor corporale ș i
necorporale, contabilizate sub forma bunur ilor materiale, nemateriale , sau
financiare, de avere circulantă, de trezorerie și creanț e.
Patromoniul are următoarele caracteristici:
 Este o universalitate juridico -economică -financiară;
 Este persona l, în sensul că aparține unei anumite persoane și este
netransmisibil ;
 Este disti nct față de persoana căreia îi aparține și nu inclus acesteia ;
 Este unic și indivizibil .
Patrimoniul economic este format di n bunuri economice, evaluabile în bani.
Ele formează substanța materială a patrimoniului, concretizată î n bun uri materiale sau

22 S. Cace, V. Nicolăescu, Organizațiile Neguvernamentale și Economia Socială , Editura
Expert, Buc urești , 2011, p . 70.

18
corporale (clădiri, utilaje, stocuri) ș i bunuri nepatr imoniale sau corporale (valori î n
curs de decontare, concesiuni).
Patrimoniul juridic este format din drepturile și obligațiile cu valoare
economică care reprezintă cauza, provenientă juridical a elem entelor patrimoniale
concrete, și formează substanța juridică a patrimoniului. ”23

1.7 Categorii de ONG -uri

Confor m cadrului legislativ existent în Româ nia (Ordonanța 26/2000
modificată ș i
completată prin Ordonanța 37/2003, Legea de aprobare a ordonanțelor 246/2005)
organizații tipice pot fi consid erate: asociațiile, fundațiile ș i federațiile. Alături de
acestea î ntâlnim ș i alte forme de organizații, a căror apartenență la sectorul non -profi t
este discutabilă din perspectiva î ndeplinirii caracteristicilor unei organizaț ii
neguvernamentale, aceste organizaț ii fiind numite atipice (Cooperativele, Case de
Ajutor Reciproc (CAR), Organizații Patronale, Sindicate, Societatea Națională de
Cruce Roși e, Cluburile Sportive, Fundaț iile de tineret, Camere de Comerț ș i Industrie,
Partidele Politice). Inexistența unor prevederi legale prin care să fie stabilite criteriile
de determinare a sectorului non -profit duce la tratare a acestor organizații ca fiind î n
vecinătatea sectorului sus numit.

În ceea ce privește diferențele dintre organizaț iile tipice și atipice se pot stabili
următoarele caracteristici :
 Organizațiile tipice (asociaț ii, fu ndații și federații) î ndeplinesc cumulativ
criteriile care caracterizează sect orul non -profit, conform definiț iei formulată
de Salamon și Anheier î n 1992. De asemenea, organizaț iile tipice se constituie
și functionează conform reglementărilor legale î n mate rie de organizaț ii
neguvernamentale (Ordonanța 26/2000, Or donanța 37/2003 și Leg.246/2005).
 Organizațiile atipice nu î ndeplinesc cumulativ toate criteriile stabilite de
definiț ia formulată de Salamon și Anheier, ci doar pe unele dintre ele. O altă
caracteristică a orga nizaț iilor atipice este faptul că fiecare din tre aceste

23 A. Tiron, A. Muțiu , Asociații și Fundații , Editura Dacia, Cluj -Napoca , 2000, p .14-16.

19
organizaț ii se constituie și functionează după un cadru legal propriu fiecărei
organizaț ii, diferit de cadr ul legal cu privire la organizaț iile
neguvernamentale.

Cooperativele se definesc ca fiind asociații cu caracter economic care se
constituie pe baza consimțămâ ntului liber exprimat al persoanelor care devin membri
ale acestora î n scopul desfăș urării de activități î n comun cu mijloace de producție în
proprietate colectivă sau î nchiriate.
Astfel sunt cooperativele persoanelor cu dizabi lități care au ca scop integrarea
în producț ie a acestora. Cadrul legal specific cu privire la cooperative este reprezentat
de L eg. 1/2005 privind organizarea ș i funcționarea coopera ției. Cooperativele sunt
asociaț ii auto nome de persoane fizice (cel puț in 5 membri) c u caracter economic, care
desfășoară î n comun diferite activități (productie, aprovizionare, valorificare,
exploatare ,etc.). Capitalul acestora nu poate fi mai mic de 500 RON. Acest tip de
organizaț ii au un regim fiscal favorizant în sensul că sunt scut ite de impozitul pe
profit. După obținerea codului unic de înregistrare ele dobă ndesc personalitatea
jurid ică.24
Casele de Ajutor Reciproc (CAR) sunt asociații fără scop lucrativ, organizate
prin liberul consimțămant al salariaților din unitățile economice, in scopul sprijinirii ș i
intrajutorării fin anciare a membrilor. CAR -le dobâ ndesc personalitate juridică pe baza
unei legi speciale, Leg.135/200 3. Cu privire la veniturile dobândite de CAR -ri,
acestea nu se împart între membri, ci se întorc î n cadrul unui f ond social destinat
susținerii î mprumuturilor.
Organizaț iile patronale au fost înființate î n 1991, misiunea lor fiind aceea de
a menține dialogul cu sindicatele ș i de a se constitui ca parteneri în ceea ce priveș te
negocieril e salariale. Este discutabilă, î n acest sens, separația față de instituțiile
statului î n anumite situații. Cadru legal cu privire la o rganizarea și funcț ionarea
patronatelor este reprezentat de Leg. 356/ 2001. Patronatele sunt organizații ale
patronilor, autonome, fără caracter politic, înființ ate ca perso ane juridice de drept
privat, fără scop patrimonial. Patronatele sunt organizate pe d iferite ramuri de
activitate și sunt constituite pe activități economice și organizate pe secț iuni, diviziuni ,
ramuri și la nivel naț ional . Un număr de cel puțin 15 persoane juridice î nmatriculate

24 F. Alexandrescu , Economia Social și Cooperativele , Editura Expert, București , 2011 .

20
sau persoane fizice autorizate , potrivit legii , pot constitui un patron at. Se pot constitui
patronate și cu un număr de cel puțin 5 membri în ramurile în care acestea dețin peste
70% din volumul p roducț iei.
Sindicatele sunt organizații fără caracter politic, constituite în scopul apărării
și promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale ș i sportive ale
membrilor lor. S indicatele sunt independente față de stat, partidele politi ce sau
patronate. Pot fi membri de sindicat persoanele care a u calitatea de salariat, exceptând
pe cei care exercită funcții de stat. O persoană poate face parte doar dintr -un singur
sindicat. Cadrul legal care reglementează organizarea și funcț ionarea sin dicatelor este
Leg. 54/2 003. Statutul este adoptat de către membrii săi, cu respectarea dispoziț iilor
din prezenta lege cu privir e la modul de constituire, funcționare ș i dizolvare. Membri i
de sindicat au dreptul (de a -și): elabora reglementă ri proprii, alege liber reprezentanț ii,
organiza gestiunea și activitatea lor ș i formula programe proprii de acț iune.
Conducerea sindicatelor e înfăptuită de cetățeni româ ni, mem bri ai sindicatului. E
interzisă desfacerea contractului de muncă pe motive ce privesc act ivitatea din
sindicat.
Societatea Naționala de Cruce Roș ie funcționează ca per soană juridică de
drept public, neguvernamentală, apolitică, autonomă si fără scop patrimonial . Își
desfășoară activitatea cu caracter umanitar, iar legea care o reglemente ază e Legea
139/1995, completată de Leg ea. 524/2004. Crucea Roș ie beneficiază de măsurile pe
care le stabilește legea ș i de spriji n financiar din partea autorităților pentru
desfăș urarea unora din activitățile sale.25
Cluburile sportive sunt structuri sportive cu personalitate juri dică, constituite
în condițiile legii 69/ 2000 cu privire la educația fizică și sport. Ele funcționează în
subordinea MTS și au ca surse de finanțare atât venituri extrabugetare, cât ș i subvenții
de la bugetul de stat. Ele se află sub p atronaje multiple, raporturile atât cu instituțiile
de stat cât și cu sectorul privat justifică încadrarea cluburilor sportive î ntre situațiile
hibride public –privat.
Fundaț iile de tineret sunt persoane juridice de drept privat , autonome,
neguvernamentale ș i fără scop patrimonial, care functioneaza pe baza unui statut
propriu ș i a O .G 26/2000. Acestea reprezintă o structură neguvernamentală de tineret

25Statutul Societății Naționale de Cruce Roșie din România Adoptat prin Hotărârea Adunării
Generale, https://crucearosie.ro/assets/Uploads/Statutul -Crucii -Rosii -Romane.pd f, accesat la
07.04.2018.

21
și pentru tineret. Cele mai multe dintre programele derulate de aceste fundații sunt
finan țate prin granturi provenite atât de la autorități publice cât ș i de la finanț atori
particulari.
Camere le de Comerț si Industrie a României ș i cele teritoriale sunt
organizații nonguvernamentale autonome ș i de utilitate publică; au personalitate
juridică și sunt î nființate prin lib era asociere a comercianților; În cadrul Camerelor nu
se desfăș oară activități comerciale.
Scopul lor este acela de a promova intereselor membrilor lor pentru
dezvoltarea comerțului ș i industriei, corespunzător cerințelor econo miei de piață în
raport cu autoritățile române ș i cu organismele din străinătate; Organele centrale ș i
locale de stat sunt obligate să le acorde sprijin în vederea realizării scopului pentru
care au fost înființate ș i realizarea acțiunilor pe care le iniți ază.
Forma de organizare : Adunarea generală; adunările pe secțiun i; colegiul de
conducere si preș edintele .
Partidele politice sunt persoane juridice de drept public, asoc iații ale
cetățenilor româ ni cu drept de vot, care participă î n mod liber la formarea și
exercitarea voinței lor politice. Finanțarea lor se face prin cotizații, donații, subvenț ii
de la bugetul de stat (do ar pt. partidele parlamentare) și venituri din activităț i
economice proprii. Legea de funcț ionare a partidelor politice este Le gea 14/2003.
Organizațiile ș i cultele religioase – După 1989, biseri cile din România și -au
dobâ ndit-o reală si efectivă autonomie. În prezent în Româ nia cultele religioase sunt
libere și autonome, statul garantând și respectâ nd acest e drepturi. Cultele su nt egale î n
raporturile dintre ele, sunt egale în fața legilor ș i a autorităților, fără privilegii sau
discriminări. Statul sprijină ac tivitatea cultelor religioase, în Constituția României
fiind menționate câ teva m odalități ale acestui sprijin: î nlesnirea activităților religioase
în armată, spitale, azile, orfelinate, penitenciare. Potrivit legi i, cultele religioase nu
intră în sfera sectorului non -profit, î nsă acestea au posibilitatea de a î nființa asociații
sau organiz ații cu caracter religios care î nsă se supun regimului comun pe care îl
stabileș te Ordonanța 26/2000, Ordonanța 37/2003 și Leg ea 246/2005. Leg ea 21/1924
a stat la baza î nființării tuturor organizațiilor până î n 2000 .26

26M. Balogh, N. Balogh, op.cit. , p. 40 -44.

22
CAPITOLUL 2 . POLITICA ONG -URILOR

2.1 Relația ONG -urilor cu Administrația P ublică

În activitatea sa, o rganizațiile nonguvernamentale exercită o influență
remarcabilă asupra administrației publice. Totuși , deși au o natură neguvernamentală ,
ONG -urile îmbracă o mare complexitate și diversitate . Putem afirma astfel că nu
există standard care să poată fi atribuit ONG -urilor ca fiind obligatoriu . Activitățile
lor includ to ate domeniile vieții sociale dar și sunt orientate către o strânsă legătură cu
adminsitrația p ublică. Această legatură se realizează prin comun icarea dintre aceste
două sfere , ele lucrând împreună la realizarea obiectivelor comune ale societății .
Comunicarea se realizează pe baza unui sistem informațional performant dar ș i pe
baza liniilo r oficiale de comunicare. Există ș i linii neoficiale de com unicare bazat e pe
relații în general verbale , informațiile schimbate fiind în general contextuale și fără a
prezenta un grad ridicat al valorii și eficienț ei lor.27
Tabelul 2.1 Administrația Publică versus ONG
Sursa: Administrația Publică în relație cu Societatea Civilă și ONG -urile

27Administrația Publică în relație cu Societatea Civilă și ONG -urile,
http://www.qreferat.com/referate/comunicare/Administratia -Publica -in-relat138.php , accesat
la 13.02.2018 . Administraț ia Public ă ONG
Subordonat ă statului și dreptului
româ nesc Nu sunt subordonate statului româ n(din punct de
vedere a unui control ierarhic) ; dar sunt subordonate
dreptului românesc ce le reglementează raporturile
juridice î ncheiate de acestea .
Ierarhizat ă și ordonat ă
Nu sunt ier arhizate sau ordonate ; acestea se află pe
picior de egalitate .
Remunerată , egalitară și civilă Sunt remunerate din fonduri p ropii membrilor sau din
activităț i productive propii /sau nu sunt remunerate
deloc.
Birocratică , scrisă și formalizat ă De regulă, nu au caracter birocratic , scris sau
formalizat .
Continuă și necesită cunoștinț e
specifice Nu au car acter continuu iar , anumite cunoștințe
specifice sunt necesare doar î n cazul ONG -urilor
specializate pe un anume domeniu .
Dispune de structuri atât pe
orizontală cât ș i pe vertical ă Nu dispun de str ucturi pe orizontală ; există organe de
conducere, însă membrii ONG -urilor se află pe
picior de egalitate .

23
2.2 Relațiile cu A dministrația Publică Centrală

Cadrul legal în ceea ce privește raporturile dintre administrația publică c entrală
și ONG -uri este oferit de H.G. nr. 118/1992 ce conferă perspectiva posibilităților de
cooperare cu privire la serviciile publice de învățământ, cultură, sănătate , muncă și
protecție socială, finanțe publice, tineret, sport, agricultură , statistică și privatizare.
În legislația cu privire la organizațiile obștești și cu privire la fundații se
stipulează că toate organizații le obștești se bucură de aceleași drepturi în raport cu
statul. În mod e vident, autoritățile statale nu trebuie să intervină, în mod nejustificat,
în activitățile desfășurate de ON G-uri. Acestea nu pot permite sau interzice unele
activități dacă desfășurar ea lor este legitimă și corespunde statutului organizațiilor .
Pe de altă parte , autoritățile centrale (Guvernul, ministerele, departamentele) trebuie
să stimuleze activitățile ONG -urilor în diferite domenii, punându -le la dispoziție
materiale informative , spații gratuite pentru desfășurarea diferitor activități . De
asemenea, autoritățile au d atoria să examineze propunerile înaintate de ONG -uri
pentru ameliorarea situației în diferite domenii și prezentarea unor poziții oficiale .
Actualmente , sunt întâlnit e în mod frecvent cazuri în care autoritățile statale nu permit
organizarea diferitor activități în cadrul ministerelor, sau cu participarea funcționarilor
săi și solicită plată pentru diverse materiale informative solicitate de ONG -uri.28
În conformitate cu legislația în vigoare, Guvernul sprijin ă activitatea ONG –
urilor prin finanț area programelor de cercetare prin contract e civile , sau contracte de
finanț are acordate î n sistem ul competițional sau instituțional . O altă metodă de
finanțare e ste cea directă, realizată prin subvenț ii de la bugetul de stat. Acest ti p
frecvent de sprijin s -a realizat prin programe competiț ionale propii elaborate de
ministere , sau prin alocarea de la buget ele propii ministerelor. Această operațiune de
finanațare e ste una de subvenționare ș i nu de sponsorizare realizată prin forme
specifice parteneriatului.29
Jumătate din ONG -uri au într -un fel sau altul colaborări cu administrația
publică central ă. Colaborările se stabilesc pe diferite probleme, de cele mai multe ori

28 S. Cace, N. Sali, Relația ONG -urilor cu administrația centrală și administrația locală ,
2002, p. 41.
29 Administrația Publică în relație cu Societatea Civilă și ONG –
urile, http://www.qreferat.com/referate/comunicare/Administratia -Publica -in-relat138.php ,
accesat la 13.02.2018 .

24
la inițiativa ONG -urilor. După ce au fost stabilite, modul de relaționare devine diferit
de la un caz la altul.

Figura 2.1: Evaluarea relației cu administrația publică centrală
Sursa: Relația ONG -urilor cu administrația centrală și administrația locală

ONG -urile, în funcție de experiențele pe care le au cu instituțiile administrației
publice centrale, apreciază și evaluează colaborările în felul următor: cel mai adesea,
colaborările sunt evaluate negativ de către ONG -uri. Se observă că relația este strânsă
și constructivă doar în 18% din cazuri. În celelalte situații, ea este fie ocazională, fie
lipsește sau este de confruntare.30

2.3 Relațiile cu Administrația Publică L ocală

Relația cu administrația publică locală nu este una puternic diferențiată față de
cea cu administrația publică centrală. Aceleași probleme există și în raporturile cu
autoritățile locale (primăriile satelor, orașelor, municipiilor), cu toate că, trebuie să
menționăm, acestea sunt mai receptive la activitățile în teren a ONG -urilor. De multe
ori, autoritățile locale sunt coin teresate în colaborarea cu ONG -urile, ei fiind lansatorii
de invitații adresate invită reprezentanților organizațiilor neguvernamentale și
solicitanții anumitor activități în teritoriile pe care le administrează. Adesea ONG –

30 S. Cace, N. Sali , op.cit. , p. 43.

25
urile care se ocupă de distribui rea diferitor ajutoare materiale celor care fac parte
dintr -o categorie socială vulnerabilă organizează această activitate împreună cu
administrația locală, deoarece aceasta ține evidența celor care fac parte din categoria
respectivă, astfel, asigurându -se principiul de echitate.31
Conform prevederilor legale, o rganizaț iile negu vernamentale pot fi sprijinite î n
activitatea lor de catre adminsitrația publică l ocală prin scutirea de tax e locale și
impozite. Totodată a utoritațile administraț iei publice l ocale pot sprijini ONG -urile
prin punerea la dispoziția acestora a unor spaț ii pentru sedii ; atribuirea u nor terenuri
în scopul ridicării de construcții necesare desfășurării activităț ii lor.

2.4 Relațiile cu Autoritățile Pu blice Naționale

În unele țări, relațiile dintre organizații neguvernamentale și autorități publice
au o istorie lungă și bine fundamentată. Drept exemplu servesc următoarele exemple:
 Germania
În Germania o mare proporț ie a serviciilor directe sociale sunt prestate de
ONG -uri în numele a utorităților locale (în general aceste organizații aparțin așa
numitelor asociații de bunăstare). O caracteristică aparte a sistemului de servici i
sociale î n Germania este ado ptarea principiului subsidiarității aplicat furniză rilor de
servicii sociale.
Bazat pe o lungă tradiție, există o cooperare solidă între autoritățile locale și
organizațiile sociale, incluzând planuri comune și î ntelegeri cons ensuale privind
împarțirea funcțiunilor și responsabilitaților. Organizațiilor sociale le sunt
(re)finanț ate m are parte din servicii, sub o formă sau alta. Venitu rile din contractele cu
statul ș i ram bursarea serviciilor din asigurările sociale reprezintă aproximativ 80% din
totalul veniturile lor și alț i 10% vin din granturi publice.
 Marea Britanie
Datorită unei naturi specifice a serviciilor, a grupurilor țintă ș i a resurselor necesare,
furniz area serviciilor este mai rapidă și mai eficientă când relaț ia dintre furnizori –

31 S. Cace, N. Sali, op.cit. , p. 41.

26
municipalit ate și ONG -uri este bazată pe pa rteneriate (egali și cu distribuție clară a
drepturilor și obligațiilor și includerea implicării comune î n furnizarea serviciilor) .
 Polonia
În urma adoptării Legii privind activitățile de interes public și a
voluntariatului (adoptată pe 23 aprilie 2003) Polonia a stabilit principiile generale de
interacțiune între stat și sectorul non-profit, ONG -urile fiind plasate pe poziția de
participanți în procedul de decizie și determinând politica sociala la nivel local și
central.32
Pentru alte țări, inclusiv pentru România, relații le fără un evident caracter
politic între organizații neguvernamentale și autorități publice reprezintă un nou tip de
relații publice ce poate fi observat de la începutul anilor 90. Aceste relații au devenit
posibile numai odată cu începutul schimbărilor dem ocratice în fostele țări socialiste,
țări ale căror guverne au ținut toate inițiativele private sub stricta supraveghere și
control administrativ.33

Tabel 2.3 Relațiile cu autoritățile publice conform ,,Ordonanța Guvernului României
nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații ”

Politica de sprijinire a organizațiilor neguvernamentale în Romînia este
accentuată și în ,,Ordonanța Guvernului României nr. 26/2000 cu privire la
asociații și fundații”, la capitolul VIII, care este denumit ,,Relațiile cu autorițățile
publice conform următoarelor articole:

Art. 49 . – (1) Autoritățile administrației publice locale vor sprijini
persoanele juridice constituite în temeiul prezentei ordonanțe prin:
a) punerea la dispoziția acestora, în funcție de posibilități, a unor spații pentru
sedii, în condițiile legii;
b) atribuirea, în funcție de posibilități, a unor terenuri în scopul ridicării de
construcții necesare desfășurării activității lor.

32 Metodele de Cooperare între ONG -uri și Guvern,
http://www.scritub.com/sociologie/asistenta -sociala/Modele -de-cooperare -intre-
ONGu4322202111.php , accesat la 16.02.2018 .
33M. Lisetchi, V. Micescu, Politica Statului privind ONG în România , 27 noiembrie 2013 .

27
(2) Autoritățile administrației publice locale întocmesc li ste de prioritate
pentru atribuirea imobilelor prevăzute la alin. (1). Listele de prioritate se realizează
pe baza unor proceduri de evaluare cuprinzând în mod explicit criteriile folosite.
Autoritățile au obligația de a face publice aceste proceduri înain te de utilizarea lor.

Art. 50 . – Autoritățile publice sunt obligate să pună la dispoziția
asociațiilor, fundațiilor și federațiilor informațiile de interes public, în condițiile
legii.

Art. 51 . – (1) În cadrul Camerelor Parlamentului, Administrației
Prezidențiale, aparatului de lucru al Guvernului, instituției Avocatul Poporului,
autorităților administrative autonome, ministerelor, al celorlalte organe de
specialitate ale administrației publice centrale și autorităților administrației publice
locale fun cționează structuri pentru relația cu mediul asociativ. Acolo unde
asemenea structuri lipsesc, ele se vor constitui.(2) Autoritățile publice menționate
la alin. (1) se vor consulta cu reprezentanții asociațiilor și fundațiilor care își
desfășoară activitat ea în sfera lor de competență, în vederea stabilirii unor
programe sau activități comune.

Art. 52 . – (1) După constituirea lor, asociațiile, fundațiile și federațiile
interesate vor solicita autorităților administrative autonome, ministerelor, celorlalte
organe de specialitate ale administrației publice centrale și autorităților
administrației public e locale să fie luate în evidenț a acestora, în funcție de
domeniul în care activează.(2) Autoritățile publice prevăzute la alin. ( 1) sunt
obligate să țină evi dența asociațiilor și fundațiilor care li s -au adresat în acest
scop.(3) Conflictele de competență apărute între autoritățile publice prevăzute la
alin. (1) privind luarea în evidență se soluționează, la cererea oricăreia dintre părți,
de către Secretariat ul General al Guvernului în termen de 5 zile de la data sesizării.
Dispozițiile art. 39 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.(4) În toate cazurile,
Ministerul Justiției va comunica, spre informare, autoritățiilor publice competente
prevăzute la alin. ( 1) copii de pe hotărârile judecătorești rămase irevocabile,
precum și de pe înscrisurile doveditoare, în termen de 5 zile de la primirea
documentelor prevăzute la art. 74.

28

Art. 53 . – Litigiile născute în legătură cu aplicarea dispozițiilor prezentului
capitol se soluționează în conformitate cu Legea nr. 554/2004.
Sursa: Monitorul Oficial, http://www.monitoruloficial.ro/
Prin atenția deosebită acordată domeniului vieții asociative, legiuitorul arată că
autoritățile locale au obligația de a sprijini perso anele juridice constituite în temeiul
O.G. nr. 26/2000, instituind două categorii de facilități cu privire la imobilele aflate în
administrarea autorităților administrației publice locale, bunuri care, potrivit legii, pot
face obiectul unor contracte:
1. Anterior constituirii acestora, prin punerea la dispoziția persoanelor juridice în
curs de constituire a unor spații pentr u sedii, în condițiile legii;
2. Prin atribuire, în funcție de posibilități, a unor terenuri în scopul ridicării de
construcții necesare desfășurării activității persoanelor juridice. Corelând
dispoziția textului analizat cu cea conținută de art. 41 lit. a) din Ordonanță,
concluzionăm că formula adoptată de legiuitor, ,,punerea la dispoziția
persoanelor juridice… a unor spații pentru sedii”, vizează numai transmiterea
unui drept personal de folosință asupra imobilelor destinate sediului persoanei
juridice.
Inițiativa colaborării cu aut oritățile administr ației publice locale pentru
obținerea acestor facilități aparține persoanelor îndreptățite – asociații, fundații,
federații sau filiale acestora – la cererea cărora autoritatea competentă va întocmi liste
de prioritate la atribuirea imob ilelor, cu asigurarea garanțiilor de transparență prin
expunerea explicită și publică a criteriilor de stabilire a priorității.
Relația cu mediul asociativ din România se realizează, la nivel central, prin
crearea unor aparate de lucru corespunzătoare în cadrul Parlamentului, al Guvernului,
Administrației prezi dențiale, al ministerelor ș i celorlalte organe ale administrației
publice centrale sau locale, al autorităților administrative autonome, aparate care
realizează un contact direct cu reprezentanții p ersoanelor juridice fără scop
patrimonial, în vederea stabilirii unor programe sau activități comune.
Cererea de luare în evidență a persoanei juridice după constituirea sa este un
drept al acesteia, integrat capacității civile a persoanei juridice, în ra port cu interesele
sale în funcție de domeniul în care activează, dispozițiile legale creând, în sarcina
autorităților publice, obligația de a ține o evidență separată asociațiilor, fundațiilor sau

29
federațiilor care li s -au adresat în acest scop, prin stru cturile specializate existente sau
create în acest sector.
În realizarea acestor atribuții, autoritățile publice, în procedura de soluționare a
petițiilor, acționează potrivit regulilor care circumscriu procedura stabilită în domeniu
de legislația de cont encios administrativ; eventualele conflicte de competență apărute
sunt supuse regulatorului de competență pronunțat, pentru acest caz, de către
Secretariatul General al Guvernului, potrivit prvederilor art. 39 alin. (3) al Ordonanței.
De asemenea, Minist erul Justiției , în limita competențelor funcționale, are
obligația de a comunica autorităților publice competente, copii ale hotărîrilor
judecătorești rămase irevocabile și copii ale înscrisurilor doveditoare, în termen de 5
zile de la primirea documentelo r prevăzute la art. 74. 34

2.5 Finanțarea ONG -urilor de către statul Român și Uniunea Europeană

În România sectorul neguvernamental este preponderent susținut din fondurile
guvernelor altor țări sau, la o scală mult mai mică, de persoane fizice, români și
străini, care au decis ca o parte din propriile câștiguri să o direcționeze spre realizarea
nevoilor comunității , apreciind că ONG -urile realizează o activitate de calitate , cu
dedicație și străduință. Deși, în România există programe de finanța re din Bugetul de
stat pentru sectorul neguvernamental , amploarea acestora (și ca atare și eficiența) au
scăzut mult în ultimii ani, pe măsură ce erau alocate României fondurile structurale
accesibile și ONG de un anumit profil și capacitate financiară ca și firmelor sau
autorităților și instituțiilor publice, fără deosebire în ceea ce privește nivelul
condițiilor de accesare.35
În prezent sunt aplicate mai multe măsuri de politică publică (legi, mecani sme
de finanțare, etc) pe care s tatul român și le -a asu mat, pe parcurs , în ceea ce privește
finanțarea din fonduri publice a activităților organizațiilor societății civile. Totuși, n u
s-au făcut evaluări pentru a optimiza, de la o etapă la alta, această p olitică de
finanțare, ținând cont de schimbările institu ționale survenite, de modificarea
obiectivelor de politică publică, dar și de dinamica vieții asociative.

34 V. Dănăilă, Legislația Asociațiilor și Fundațiilor, Comentarii și Explicații , Ediția II,
Editu ra C.H.BECK, București 2007, p. 151-155.
35 Finanțarea organizațiilor neguvernamentale de către statul Român, Ministerul pentru
Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC) , București, octombrie 2016, p .4

30
Sub aspectul mecanismelor de finanțare a ONG -urilor din fonduri publice, prin
contribuție directă, România, a optat la nivel național, în principal, pentru:
 Granturi din fonduri publice, fie ca finanțări nerambursabile din
Bugetul de Stat (temei legal: Legea nr. 350/2005 privind regimul
finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități
nonprofit de interes general și alte acte normative specifice) sau ca
finanțări nerambursabile din fonduri europene ;
 Subvenții de l a Bugetul de Stat – la nivel central (temei legal: L egea nr.
34/1998 privind serviciile sociale);
 Alocare a 2% din impozit ul pe venit de către persoane fizice;
 Sponsorizare. 36
Sprijinirea organizațiilor neguvernamentale prin intermediul finanțărilor
nerambursabile din Bugetul de Stat național sau a finanțărilor nerambursabile din
fonduri europene este foarte importantă pentru creșterea calității serviciilor publice
prin implicarea organizațiilor neguvernamentale.
Un alt mecanism de finanțare accesibil ONG -urilor specializate în domeniul
social este prevăzut de Legea nr. 34/1998 privind serviciile sociale, care definește
cadrul alocării din Bugetul de Stat și din bugetele locale a subvențiilor pentru
serviciile de asistență socială. Subvenția din Bugetul de Stat se aprobă la sfârșitul
fiecărui an în curs pentru anul următor. Sumele aprobate se virează lunar la agențiile
județene de prestații sociale care, la rândul lor, virează în conturile special deschise
pentru subvenții asociațiilor și fundațiilor benefi ciare. Această posibilitate de finanțare
este utilizată neuniform pe teritoriul României de către autoritățile publice locale,
motivele fiind necesar a fi identificate cadrul unei cercetări separat e, ce ar avea ca
obiect finanțarea acordată ONG -urilor de către administrația publică centrală.
Organizațiile neguvernamentale din România se caracterizează printr -o
diversitate a domeniilor de activitate și a scopurilor. Astfel, concluzionăm necesitatea
identificării de către stat a nevoilor și stabilirii unor mecanisme care să determine
delimitarea sferei de prestare servicii pentru a spori contribuția adusă de către ONG –
uri. Domeniile de activitate care au concentrat cel mai mare număr de organizațiile
neguvernamentale în ultimii 10 ani sunt: social/cari tabil (22,5%), sportive (18,2%),

36 Finanțarea organizațiilor neguvernamentale de către statul Român, Ministerul pentru
Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC), București, octombrie 2016, p. 13-16.

31
profesionale (12,2%), educație (11,5%), cultură (11%)8. Între această realitate și
prioritățile de finanțare, nu pare a fi găsit, încă, un echilibru.

Figura. 2.1 Resursele de finanțare a ONG -urilor
Sursa: Finanțarea Organizațiilor Neguvernamentale de către Statul Român37

2.5.1 Finanțarea ONG -urilor de la Bugetul de stat

Solicitanții eligibili pentru granturi și subvenții sunt asociațiile, fundațiile și
federațiile înființate legal și cu sediul în România, organizate și conduse conform
legislației românești respectiv asociațiile, fundațiile și federațiile constituite și care
funcționează conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare. Nivelul de acțiune
solicitat proiectelor beneficiare poate avea acoperire locală, regională sau națională
fără menționarea priorităților. În cazul proiectelor de cooperare pentru dezvoltare,
acestea trebuie să aibă o componentă internațională, iar proiecte le finanțate prin
subvenții trebuie să aibă o acoperire locală sau regională, fiind necesar ca serviciile
sociale să fie derulate în mai multe județe.

37 Finanțarea Organizațiilor Neguvernamentale de către Statul Român, București 2016.

32
Din punct de vedere al condițiilor referitoare la comportamentul anterior
finanțării al organizațiilor n eguvernamentale, acestea vizează cu precădere, conduita
din punct de vedere financiar, ONG având obligația să:
1. Să facă dovada depunerii situațiilor financiare la data de 31 decembrie a
anului precedent la organul fiscal competent; (în cazul în care acestea nu
sunt finalizate, se vor depune situațiile aferente exercițiului financiar
anterior);
2. Să nu aibă obligații de plată exigibile din anul anterior la instituția publică
căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanțare/contract de asociere;
3. Să nu ai bă obligații de plată exigibile privind impozitele și taxele către stat,
precum și contribuțiile către asigurările sociale de stat;
4. Să nu se afle în litigiu cu instituția publică căreia îi solicită atribuirea unui
contract de finanțare;
5. Astfel, este necesa r a fi evaluată experiența anterioară sub aspectul
respectării contractelor de finanțare nerambursabilă acordate și/sau
parteneriatelor semnate cu finanțatorul. De asemenea sunt relevante
raportările corecte, complete și la timp în cadrul respectivelor con tracte de
finanțare/parteneriate. Tipurile de organizații eligibile în calitate de
parteneri sunt similare solicitantului, respectiv organizații
neguvernamentale, instituții publice sau firme. Condițiile referitoare la
comportamentul anterior se aplică și în ceea ce -i privește pe parteneri.38
Finanțarea ONG -urilor de la bugetul de stat este puțin dependentă de tipul de
activitate al or ganizațiilor societății civile și este acordată, conform anumitor
obiective, în măsura în care activitățile ONG -urilor sprijină implementarea unei
politici a statului spre exemplu:
1. „Activități de instruire clasică, respectiv seminarii, cursuri de instruire,
workshopuri, vizite de studiu ;
2. Programe de pregătire p rofesională, ateliere de lucru, reuniuni de lucru,
conferințe, cursuri de instruire, seminare, activități transnaționale,
schimburi de experiență ;
3. Acțiuni de dezvoltare economică;
4. Elaborarea de documente analitice, programatice și strategice ;

38 Finanțarea organizațiilor neguvernamentale de către statul Român, Ministerul pentru
Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC), B ucurești, octombrie 2016, p.26.

33
5. Realizarea, d ifuzarea și retransmisia de emisiuni și programe prin mass –
media audiovizuale și prin cablu, destinate românilor de pretutindeni, în
colaborare cu instituții sau organizații specializate ;”39
2.5.2 Finanțarea din Granturile Fondului Social European
Cu referire la acest aspect, două programe de finanțare din exercițiul financiar
2014 -2020 se adresează cu precădere ONG: Programul Operațional Capital Uman
(POCU) și Programul Operațional Capacitate Administrativă (POCA). Condițiile și
criteriile pe care un ONG trebu ie să le respecte în vederea accesării finanțării în cadrul
Programelor Operaționale sunt stabilite de legislația europeană, transpusă în cea
națională și de regulile stabilite de către autoritățile de management, respectiv
Comitetul de Monitorizare al Pro gramului Operațional, prin ghidurile specifice ale
solicitantului. În ceea ce privește condițiile de eligibilitate, oganizațiile
neguvernamentale trebuie să dovedească că au minimum 1 an experiență în
implementarea de proiecte. Întrucât proiectele POCU sun t proiecte integrate,o
organizație trebuie să asigure nu doar formarea beneficiarilor, ci și găsirea unor locuri
de muncă și mai mult decât atât, asigurarea stabilității acestora
Nivelul de acțiune al proiectelor beneficiarilor acoperă atât zona urbană , cât și
cea rurală, cu o acoperire locală, regională sau națională, după caz.
Solicitanții și partenerii acestora nu vor fi considerați eligibili dacă se află în una din
situațiile prezentate mai jos:
În stare de faliment/insolvență sau face obiectul unei pr oceduri de lichidare sau de
administrare judiciară, încheierea de concordate, suspendarea activității economice
sau obiectul unei proceduri în urma acestor situații sau în situații similare în urma unei
proceduri de aceeași natură prevăzute de legislația s au de reglementările naționale;
1. Obligațiile de plată nete depășesc 1/12 din totalul obligațiilor datorate în
ultimele 12 luni, evidențiate în Certificatul deatestare fiscală eliberat de
Agenția Națională de Administrare Fiscală;
2. Reprezentantul legal al sol icitantului/partenerului a fost condamnat printr -o
hotărâre cu valoare de res judicata pentru fraudă, corupție, participare la o
organizație criminală sau la orice alte activități ilegale în detrimentul
intereselor financiare ale Uniunii Europene;

39 Finanțarea organizațiilor neguvernamentale de către statul Român, Ministerul pentru
Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC), București, octombrie 2016 , pag.28.

34
3. Reprezen tantul legal al solicitantului/partenerilor a suferit o condamnare
printr -o hotărâre cu valoare de res judicata pentru delict legat de conduita
profesională;
4. În urma altei proceduri de achiziționare sau în urma unei proceduri de alocare
a unei subvenții fi nanțate de la bugetul comunitar, reprezentatul legal al
solicitantului/partenerului a fost găsit vinovat de încălcarea gravă a
contractului datorită nerespectării obligațiilor contractuale;
Ghidurile nu disting între situațiile federațiilor compuse din mai multe organizații.
Acestor criterii de eligibilitate generale li se adaugă o listă de criterii specific adaptate
domeniului/liniei de finanțare pe care beneficiarii trebuie să le îndeplinească .40
2.6 Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații

Ordonanța Guvernului României nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații a
fost adoptată la 30 ianuarie și publicată în Monitorul Oficial nr. 39 din 31 ianuarie
2000. Potrivit art. 86 al ordonanței, ,, pe data intrării în vigoare a prezent ei ordonanțe
se abrogă Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (asociații și fundații),
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 6 februarie 1924, cu
modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare. ”41
Ordonan ța Guvernului României nr. 26/2000 cu privire la ascociații și fundații
a fost modificată prin mai multe acte norma tive, după cum urmează:
1. „Ordonanța Guvernului României nr. 37/2003 (M. Of. nr. 62 din 1
februarie 2003)
Pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociații și fundații, actul a intrat în vigoare la data de 03 martie 2003 și a
fost abrogat de Legea nr. 246/2005 la data de 28 iulie 2005. Această ordonanță a
modificat une le articole si alineate din Ordonanța nr. 26/2000.
2. Legea nr. 246/2005 (M. Of. nr. 656 din 25 iulie 2005).
3. Legea nr. 305/2008 (M. Of. nr. 855 din 19 decembrie 2008).

40 Finanțarea organizațiilor neguvernamentale de către statul Român, Ministerul pentru
Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC), București, octombrie 2016, p.23.
41 Ordonanța Guvernului Ro mâniei nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, art. 86, M.
Of. nr. 39 din 31 ianuarie 2000, http://www.monitoruloficial.ro/ , accesat la 20.05.2018.

35
4. Legea nr. 34/2010 (M. Of. nr. 151 din 9 martie 2010) .
5. Legea nr. 145/2012 (M. Of. nr. 517 din 26 iulie 2012) .
6. Legea nr. 76/2012 privind Codul de procedură Civilă (M. Of. nr. 365 din
30 mai 2012) .
7. Lege nr. 22/2014 (M. Of. nr. 188 din 17 martie 2014) .
8. Legea nr. 46/2016 (M. Of. nr. 241 din 1 aprilie 2016) .”42
Ordonanța nr. 26/2000 are 86 de articole si este împarțită în 12 capitole.
Capitolul I conține dispozițiile generale, privind persoanele care pot constitui o
asociație sau o fundație, scopurile ordonanței și menționarea faptului că actele juridice
de constituire a asociațiilor și fundați ilor încheiate în temeiul prezentei ordonanțe,
sunt guvernate de legea civilă .
Capitolul II al Ordonanței se referă la înființarea asociațiilor și fundațiilor. În acest
capitol putem găsi informații despre constituirea și înscrierea asociației și a fundați ei.
Capitolul III conține prevederi privind organizarea și funcționarea asociațiilor și a
fundațiilor. În acest capitol sunt evidențiate care sunt organele unei asociații,
adunarea generală si competența ei, consiliul de director, ceonzorul etc.
Celelalte capitole sunt:
Capitolul IV . Modificarea actului constitutiv și a statutului asociației și fundației .
Capitolul V . Federația (două sau mai multe asociații se pot constitui în federație ).
Capitolul VI . Asociațiile, fundațiile și federațiile recunoscute ca fiind de utilitate
publică, sunt specificate condițiile pe care trebuie sa le întrunească, cererea prevazută
și altele.
Capitolul VII . Sunt specificate veniturile asociațiilor sau federațiilor și de unde
provin.
Capitolul VIII . Relațiile cu autoritațile pu blice .
Capitolul IX . Dizolvarea si lichidarea asociațiilor și federațiilor.

42 Monitorul Oficial al României, http://www.monitoruloficial.ro/ , accesat la 20.05.2018.

36
Capitolul X . Registrul național al persoanelor juridice fară scop patrimonial.
Capitolul XI. Dispoziții privind persoanele juridice străine fără scop patrimonial.
Capitulul XII . Ultimul capitol sunt Dispozițiile tranzitorii și finale.43
Prin urmare, putem considera că Ordonanța nr. 26/2000 este piatra de temelie
ce guvernează regimul juridic al ONG -urilor se referă la. Pe cale de consecință, în
cazul în care se dorește înființarea unui ONG, prezenta ordonanță va constitui sursa
principală cu referire la procesul de constituire.

43 Ordonan ța Guvernului României nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, art. 86, M.
Of. nr. 39 din 31 ianuarie 2000 , http://www.monitoruloficial.ro/ , accesat la 21.05.2018.

37
CAPITOLUL 3 POLITICILE SOCIALE ȘI DERULAREA LOR
PRIN ONG -URI

3.1 Noțiunea de politică socială

Elena Zamfir afirmă că „Politica socială reprezintă intervenția statului în
configurația proceselor sociale caracteristice unei anumite colectivități, în scopul
modificării lor într -o direcție considerată de către actorii politici a fi dezirabilă. Se
încearcă astfel prin mecanisme proprii de dis tribuire și redistribuire a resurselor
existente în comunitate la un mom ent dat, realizarea unei bunăstări colective.”
De asemenea, Elena Zamfir identifică mai multe tipuri de obiective ale
politicii sociale:
1. Promovarea unor bunuri publice : apă rare, securi tate, infrastructură
urbanistică, sănătate, educație, cultură, știință.
2. Protecția sau securitatea socială a segmentelor populaț iei, care dintr -un
motiv sau altul, sunt în dificultate. Acesta are în vedere două componente
relativ distincte: sistemul asigurărilor sociale și sistemul asistenț ei sociale.
3. Dezvoltarea socială care formulează genuri de obie ctive de asigurare a unor
condiț ii sociale, care sunt considerate a fi importan te global pentru
colectivitate î n procesul de dezvoltare a științei ș i culturii, a sistemului de
educaț ie, de difuzare a culturii, promovare a familiei și a îngrijirii copilului, de
creștere a solidarității sociale ș i a spiritului de colaborare inte rnațional, a
responsabilităț ii umane etc.44
Politicile sociale fac parte din poli ticile publice: ele cuprind politicile statului în
toate domeniile relevante funcționării unei societăți:
 Politici economice .
 Politici demografice .
 Politici fiscale .
 Politici salariale .
 Politici din domeniul protecției mediului înconjurător .

44 C. Zamfir, E. Zamfir, Politici sociale, România în context European , București, Editura
Alternative 1995 .

38
 Politici de urbanizare.
Politicile sociale „reprezintă un set de programe, activități, măsuri ce au ca scop
adresarea unor nevoie umane de protecție socială, educație, sănătate, locuire și în
general, creșterea bunăstării sociale, prin intermediul unor resurse relevan te (bani,
servicii, timp etc.) .”45
Statul este doar unul dintre furnizorii bunăstării. Sursele bunăstării individuale sunt:
 Economia/Piața: venituri din muncă, salarii, profit, etc, și venituri
private/individuale din proprietăți (rente, chirii), din vânză ri, din asigurări
private, din împrumuturi, etc.
 Familia și comunitatea (familia, rude mai îndepărtate, vecini, prieteni, instituții
sociale, etc).
 Sectorul neguvernamental (ONG -urile, fundații, asociații), rețelele comunitare
ce nu se constituie în baza unor interacțiuni directe.
 Statul prin politicile sociale46
„Sociologul britanic T.H.Marshall dă o semnificație extinsă și cuprinzătoare
conceptului prin formularea obiectivului politicii sociale: Obiectivul esențial al
politicii sociale în secolul XX este asigurarea bunăstării cetățenilor. ”

La baza definirii conceptului de polit ici sociale stau două abordări:
 Abordarea politologică a politicilor sociale – aceasta se raportează la
ipoteza intemeierii stat ului, bunăstării pe rațiuni politice (legate de
doctrină în același timp). Statul bunăstării s -a dezvoltat ca rezultat al
acțiunii actorilor politici și a instituțiilor politice de a schimba/dezvolta
colectiv și sistematic realitatea socială. Deținând resurse importante și
pe baz a unei voințe politice generale de compensare a limitelor sociale
ale economiei de piață, s -a constituit un sistem social nou. Reflecțiile
au fost un mix de ideologie și filozofie dar au generat un discurs
constructiv.

45 Politici sociale: definiții, concepte -cheie, tipuri de politici sociale,
https://ru.scribd.com/doc/24586673/Politici -sociale , accesat la 25.05.2018.
46 Efectele globalizării asupra sistemelor de protecție socială,
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Efectele -globalizarii -asupra -s57.php , accesat la
25.05. 2018.

39
„Politicile sociale sunt inițiate sa u extinse în timpul exploziilor de
nemulțumire și dezordine socială din timpul ș omajului masiv, apoi ele sunt abolite sau
restrânse câ nd stabilitat ea politică a fost reinstaurată” ( Piren Cloward, 1972).
 Abordarea pragmatică a politiclor sociale – acest ti p de analize sunt din
abordările politologice câ nd s -a pus pro blema testării/măsurării
riguroase a consecințelor ale politicilor sociale î n societate.
Cătălin Zamfir afirmă că politica soci ală poate fi î nțeleasă ca ansamblul
reglementărilor, măsurilor, activităților întreprinse în prin cipal de stat (d ar posibil dar
și de alți agenți interesați) în scopul modificării parametrilor vieții sociale a unei
comunități, într -un sens considerat dezirabil la un moment dat.47
În România, politica socială este o poli tică concentrată, coordonată de
către Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și susținută de
activitatea altor ministere precum Ministerul Sănătății și Ministerul Educației
și Cercetării .
Domeniile de activitate ale politicii sociale național e sunt:
 Piața forței de muncă (inclusiv somajul) și politicile salariale;
 Pensiile și alte drepturi de asigurări sociale;
 Asistența socială și politicile familiale;
 Relațiile de muncă, securitatea și sănătatea în muncă.
La aceste 4 domenii de care este responsabil în special Ministerul Muncii se adaugă
domeniile: Asigurări de Sănătate, Politici d in sfera locuinței și locuirii, Politici în sfera
Educației, Politicile sociale din domeniul probaț iunii sociale și politici sociale de care
sunt responsabile în principal de alte ministere. Fiecare dintre aceste domenii are
cadrul său legal și inst ituțional, problemele specifice și prioritățile sale de acțiune.48

3.2 Organizațiile neguvernamentale în Economia S ocială

Economia socială (numită și „economie solidară” sau „al treilea sector) s -a
dezvoltat din necesitatea de a găsi soluții noi, inovatoare unor probleme sociale,

47 Conceptul de Politică Socială, http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte –
politice/Conceptul -de-politica -sociala59.php , accesat la 25.05.2018.
48 Politici sociale în România, http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte –
politice/Politica -Sociala -in-Romania3 8.php , accesat la 25.05.201 8.

40
economice sau de mediu ale comunităților și pentru satisfacerea nevoilor membrilor
comunității c are sunt ignorate sau insuficient acoperite de sectorul public sau privat.49

Economia socială:
 „Se bazează pe principiile solidarității și a implicării individuale în procesul
cetățeniei active ;
 Generează slujbe de bună calitate și un nivel de viață mai bun ;
 Oferă un cadru care să permită apariția unor noi întreprinderi și noi forme de
muncă ;
 Joacă un rol important în dezvoltarea locală și coieziune socială ;
 Este responsabilă social ;
 Este un factor de democrație ;
 Contribuie la stabilitatea și pluralismul piețelor economice ;
 Este formatoare de noi mentalități care să contribuie la atingerea unei
conștiințe sociale de ordin superior ;
 Corespunde priorităților Uniunii Europene și ale obiectivelor strategice :
coeziune socială, ocupare deplină, up ta împotriva sărăciei, democrație
participativă, o mai bună guvernare, dezvoltare durabilă.”50
Secto rul economiei sociale a căpătat în ultimii 10 ani interes e deosebit e în
România, atâ t din partea practicienilor cât și a mediului academic și din partea
autorităților publi ce. Organizațiile acestui domeniu oferă o gamă largă de produse și
servicii, care au ca obiectiv principal satisfacerea nevoilor propriilor membri , sau ale
comunității, și nu obținerea de profit pentru investitori sau acționari. Sectorul
economiei sociale include organizații înregistrate cu forme legale variate, precum
asociații, fundații, cooperative. La nivel european funcționează peste 2 milioane de
organizații ale economiei sociale, reprezentând 10% din mediul de afaceri și care
angajeaz ă peste 11 milioane de persoane, aproximativ 6% din totalul angajaților UE.51

49 Institutul de Economie Socială , http://www.ies.org.ro/ce -este-economia -sociala , accesat la
27.05.20 18.
50 Economia socială, Originile conceptului de Economie Socială,
http://www.csnmeridian.ro/files/docs/Economia%20Sociala.pdf , accesat la 27.05.2018.
51 Conform p aginii web a Comisiei Eu ropene , https://ec.europa.eu/growth/sectors/social –
economy_en , accesat la 27.05.2018.

41
Organizațiile neguvernamentale – asociațiile, fundațiile, federațiile și
uniunile – fac parte din sectorul economiei sociale, respectând principiile de
organizare și funcționare a sectorului.
Din perspectiva principalelor structuri asociative specifice organizațiilor
neguvernamentale, se au în vedere cele două forme non -profit ce contribuie în mod
activ la valorificarea potențialului economiei sociale.
În mod particular, o entitate a economiei sociale este considerată o
organizație neguvernamentală dacă îndeplinește următoarele condiții:
1. „dacă este o organizație independentă față de guvern
(ONG) ‐ acest lucru înseamnă că statul nu poate interveni în
operațiunile acesteia;
2. dacă este nonprofit ‐ să nu țintească spre un profit folosit în scopuri
personale;
3. dacă este înființată, organizată sau operată de o
inițiativă privată pentru a asigura compensarea absenței interesului
politic;
4. dacă este volu ntară ‐ toată lumea ar trebui să aibă dreptul
să participe ca voluntar;
5. dacă operează sub o evidență care definește clar opera‐ țiunile
sale și structura administrativă;
6. dacă asigură, menține și promovează valorile democratice;
7. dacă asigură, menține și promovează autonomia de a‐și alege
operațiunile și finanțarea.”52

Abordările referitoare la organizațiile non -profit diferă în mod clar și de
economia socială, în mod special prin raportare la trei criterii: criteriul non -profit,
criteriul democrației, criteriul de servire a oamenilor. În mod sintetic, în Tabelul 3.1,
sunt structurate diferențierile principale dintre cele două domenii. 53

52 V. Nicolăescu, S. Rotaru , Contribuția organizațiilor neguvernamentale în cadrul economiei
sociale , 2011, p.10.
53 Ibidem . , p.11.

42
Tabelul 3.2.1 . Diferențe între organizațiile non -profit și economia socială
Diferențe între organizațiile N on-profit și Economia S ocială
Criteriul Organizații non -profit Economia socială

Criteriul
Non-profit  Organizațiile trebuie să
aplice principiul
nedistribuirii profiturilor
sau surplusului
(constrângerea de
nedistribuire) .  Cooperativele și societățile
mutuale, care formează nucleul
de decizie al economiei sociale,
sunt excluse din al treilea sector ,
întrucât majoritatea acestora
distribuie surplusul între membri .

Criteriul
Democrației  Conceptul de organizație
democratică a unei entități
din al treilea sector nu este
un criteriu1.
 Instituțiile nonprofit își
dovedesc utilitatea lor
socială prin furnizarea pe
gratis de bunuri sau
servicii meritate
indivizilor sau familiilor .  Abordarea economiei sociale
exclude în general din al treilea
sector orice entitate nonprofit care
nu operează în mod democratic,
deși este acceptat faptul că
organizațiile voluntare non -profit
care furnizează persoanelor sau
familiilor servicii nonpiață, gratis
sau la prețuri nesemnificative din
punct de vedere economic, pot fi
incluse în cadrul economiei
sociale .

Criteriul de
servire a
oamenilor  Nu există nici un criteriu
de considerare a
serviciilor către oameni ca
obiectiv prioritar .
 Organizațiile nonprofit pot
fi organizate pentru a
furniza servicii atât
persoanelor, cât și
corporațiilor care le
controlează sau
finanțează .  Principalul scop al tuturor
organizațiilor este de a servi
oamenii sau alte organizații ale
economiei sociale
 Majoritatea beneficiarilor
activităților lor sunt persoane
individuale, gospodării sau
familii, fie ca întreprinzători
particulari, fie ca producători sau
consumatori; multe dintre aceste
organizații acceptă numai
persoane individuale ca membri .

43
3.3 Implicarea Cetățenilor în Activitatea Organizațiilor
Neguvernamentale

Organizațiile neguvernamentale au la bază principiul asocierii cetățenilor în
vederea rezolvării unor probleme comune unui anumit grup (social), ale unei
comunități sau societății în ansamblu. În consecință, participarea cetățenească este o
condiție prealabilă esențială pentru a putea vorbi despre o societate civilă matură și
sustenabilă. O societate democratică presupune o puternică organizare a societății
civile, a cetățenilor la toate palierele, astfel încât aceștia să -și impună și să apere
interesele, prin controlul exercitat asupra instituțiilor statului, dar și prin oferirea unor
alternative față de acestea.
Sursa încrederii în organizațiile neguvernamentale provine din misiunea
acestor instituții care, în mod voluntar, doresc să promoveze binele comun.54
Implicarea cetăț enilor în activitățile voluntare ale unor organizații neguvernamen tale
este considerată nu doar o resursă pentru dezvoltarea social -economică, ci și una
dintre condițiile importante pentru a face democrația să funcționeze.55 Spre deosebire
de ONG -urile create la nivelul comunităților în vestul Europei, primele asociații din
Est apar ca urmare a unui import de democrație , finanțate de fonduri din străinătate,
cu sprijin redus sau deloc din partea statului sau a cetățenilor. Există patru moduri
pincipale de implicare: adeziunea la o asociație, voluntariatul, donațiile și m obilizare a
în campanii (fi e în acțiuni stradale , fi e prin semnarea unor petiții sau a unor scrisori
de susținere) .56
În România, nivelul de încredere în organizațiile neguvernamentale a fost
scăzut după 1990 chiar și în contextul societăților foste comun iste. Motivele posibile
sunt nivelul redus de modernizare, un regim comunist dintre cele mai intolerante cu
orice formă de asociere, precum și proporția scăzută a cetățenilor care își permit să
doneze timp și resurse unor cauze colective. În plus, ONG -urile din România au fost
criticate în mod frecvent în mass -media pentru presupuse legături politice, pentru
corupție sau pentru promovarea unor obiective nepopulare.57

54 Keck M.E., Sikkink K. 1998. Activists beyond borders: Advocacy networks in international
politics, Ithaca: Cornell University Press .
55 Ș. Andersen, D. Angi, România 2017, Sectorul Neguvernamental, Profil, Tendințe și
Provocări , p. 49.
56 M. Lambru, A. Vameșu, Sectorul neguvernamental – profi l, tendințe, provocări , România
2010, p. 84.
57 T. Burean , Sectorul Neguvernamental, Profil, Tendințe și Provocări , România 2017 . p. 49.

44
În România (la fel ca în majoritatea țărilor ex -comuniste), implicarea
cetățenilor în activ ități sau în susținerea ONG -urilor rămâne limitată. La aceasta a
contribuit imaginea publică negativă creată în anii 1990, mai ales datorită utilizării
ONG -urilor ca mijloc de evaziune fiscală . Un alt factor care a afectat în mod negativ,
la începutul anilor 1990, imaginea organizațiilor neguvernamentale a fost senzația că
ele sunt niște produse de import – imagine susținută de adevărul , că primele
organizații de acest ti p au fost înfi ințate cu fonduri externe. Figura 3.3.1 este o dovadă
a încrederii po pulației în organizațiile neguvernamentale, aceasta fiind obținută în
urma unor sondaje.58

Figura 3.3.1 Încrederea populației în ONG -uri
Sursa: Cercetare de tip Omnibus realizată de IMAS la comanda FDSC, 2016
Statutul de membru într -o asociație (fără a fi personal plătit) presupune, de
obicei, și celelalte tipuri de implicare. În plus, statutul de asociat conferă dreptul de a
participa la stabilirea misiunii și obiectivelor organizației, sentimenul de a fi parte
integrantă a acelei organizații și imputer nicirea cu capacitatea de acțiune și decizie.

58M. Lambru, A. Vameșu, op.cit. , p. 83 -84.

45
3.3.1 Voluntariatul

Una dintre multiplele forme de participare civică în care cetățenii se pot
implica este voluntariatul, definit în literatura de specialitate drept “o formă de
comportament altruist”, al cărui scop este “să ofere ajutor celorlați, unui grup, unei
organizații, unei cauze sau întregii comunități, fără așteptarea unei recompense
materiale”59. Implicarea în acțiuni de voluntariat este interpretată, în literatură, atât din
perspectiva resurselor pe care cetățenii le dețin și utilizează (venit, educație, rețelele
sociale din care fac parte), cât și prin referire la valorile civice ale acestora, care
încurajează acțiunile de voluntariat.60
În figura 3.3.2 sunt prezentate rezultatele analizei datelo r colectate în urma
cercetării coordonate de către FDSC, tendințele în privința voluntariatului pentru
organizații neguvernamentale care compară amploarea acestor tipuri de implicare în
2010 și 2016. . Aceste date acoperă atât afirmații ale cetățenilor ob ișnuiți, cât și opinii
ale reprezentanților organzațiilor neguvernamentale active din România.

Figura 3.3.2 Realizarea muncii voluntare într -un ONG timp de 12 luni.

Sursa datelor 2010: Cercetare de tip Omnibus, realizată de Mercury R esearch la comanda FDSC,
2010.
Sursa datelor 2016: Date Cercetare de tip Omnibus realizată de IMAS la comanda FDSC, 2016 .

59 J. Wilson, Volunteers. A Social Profile. Bloomington: Indiana University Press , Musick,
2008.
60 B. Voicu, M. Voicu, Volunteers and volunteering in Central and Eastern Europe , 2009.

46
Totodată, majoritatea conducătorilor de organizații neguvernamentale consideră
că numărul de voluntari implicați în mod constant în activitatea organizației, raportat
la nevoile organizației, este sufi cient (50,1%) sau chiar peste necesarul organizației
(3,3%). O posibilă explicație a acestor rezultate, încă sub nevoile organizaționale,
poate fi și cer erea redusă din partea ONG -urilor pentru recrutare de voluntari și nevoia
de creștere a nivelului de profesionalizare a activităților în c are sunt implicați
voluntarii.
Ca modalități de recrutare de voluntari, liderii de ONG răspund61, în proporție de
63,3% că voluntarii vin ei înșiși la organizație, iar celelalte modalități sunt, în ordinea
utilizării lor: anunțuri în școli, universități, companii, instituții publice (44,1%),
anunțuri prin diverse mijloace de informare (38,4%) și doar 9,2% prin centre și 6,3%
prin târguri de voluntariat. Evaluând procesul de recrutare în 2009 per ansamblu,
liderii de ONG -uri consideră că a decurs fără mari probleme (17,7%) sau destul de
bine (38,4%), în timp ce 7,2% îl consideră foarte dificil.62 Drept exemplu unui proiect
care are ca scop eficientizarea voluntariatului în ONG -uri, este proiectul Bee Strong.
 Despre proiectul Bee Strong
Proiectul strONG, implementat de RYMD, aduce un impact major pentru
sectorul nonguvernamental din județul Bacău. Necesitatea implementării derivă din
faptul că majoritatea organizațiilor nu au strategii bine stabilite pentru selecția și
formarea voluntarilor și nu dispun de mijloace de comunicare ef icientă cu mediul
extern, ceea ce conduce la slaba dezvoltare a acestora și la o vizibilitate scăzută a
acțiunilor.
Obiectivele proiectului pun accent pe dezvoltarea capacității organizațiilor
non-guvernametale din județul Bacău de a gestiona eficient rela ția cu voluntarii,
publicul țintă și presa și pe promovarea conceptului de voluntariat în rândul
băcăuanilor. Proiectul va adresa provocările menționate prin activități specifice
precum organizarea de workshop -uri sau dezvoltarea unei platforme care să reu nească
deopotrivă ONG -uri și voluntari. Beneficiarii și grupul țintă ale proiectului sunt
organizațiile non -guvernamentale din județul Bacău și membrii acestora, voluntari
actuali și potențiali, tinerii din mediul rural. Printre rezultatele așteptate sunt creșterea

61 Barometrul Liderilor ONG, FDSC, 2010 – „Care este modalitatea prin care organizația dvs.
își recrutează vol untarii?“ (întrebare cu răspuns multiplu).
62 M. Lambru, A. Vameșu, op.cit. , p. 88.

47
gradului de informare a cetățenilor cu privire la existența organizațiilor non –
guvernamentale în județul Bacău.63
3.4 Organizații implicate în Politica Socială

În ultima perioadă ONG -urile s -au implicat mult în politica socială astfel avem
mai multe exemple, cum ar fi :
A. Lansarea proiectului „Societatea civilă dezvoltă politici publice”
Proiectul este co -finanțat din Fondul Social European prin Programul
Operațio nal Capacitate Administrativă 2014 -2020 . Acest proiect se va implementa pe
o perioadă de 16 luni, respectiv 13 iunie 2018 – 13 octombrie 2019, și are o valoare
totală de 920.560,12 lei din care asistență financiară nerambursabilă 902.148,91 lei,
iar contribuția proprie este de 18.411,2 1 lei.
Scopul proiectului îl reprezintă dezvoltarea capacității organizațiilor non –
guvernamentale din România de a participa la procesul de elaborare a politicilor
publice în domeniul social, cu impact la nivel național, pentru a crește calitatea
politicilor publice din domeniu.

Obiectivele specifice ale proiectului sunt :
 Dezvoltarea și perfecționarea cunoștințelor și competențelor resursei umane din
organizațiile non -guvernamentale în elaborarea propunerilor legislative și colaborarea
cu instituț iile publice, pentru un număr de 80 de persoane;
 Aplicarea cunoștințelor dobândite de resursa umană, prin participarea la dezvoltarea
de propuneri la politicile publice din domeniul social cu impact la nivel național,
pentru un număr de 50 de persoane;
 Îmbunatățirea colaborării și a dialogului dintre organizațiile non -guvernamentale și
autoritățile publice, pentru dezvoltarea capacității acestora de a iniția parteneriate și de
a colabora în procesul de elaborare a politicilor publice.64

63 Bee Strong, ONG -uri puternice pentru Bacău, http://beestrong.ro/despre -bee-strong/ ,
accesat la 03.06.2018 .
64 Știri ONG, https://www.stiri.ong/ong/social -1/lansarea -proiectului -societ atea-civila –
dezvolta -politici -publice , accesat la 03.06.2018.

48
B. Institutul pentru Politici Sociale
Institutul pentru Politic i Sociale (IPS) este o organizație non -profit înființată
concomitent cu integrarea Româ niei în Uniunea Europeană, cu scopul susț inerii
coerente a drepturilor societății civile româneș ti.
Programele IPS se adresează cu precadere dar nu exclusive segmentului
societății civile care întâmpină dificultăț i în a se auto -reprezenta (copii, tine ri, grupuri
vulnerabile, etc.).
IPS se anga jează să răspundă nevoilor exprimate de grupuri le vulnerabile în
ceea ce priveș te dreptu l acestora de a participa activ în societate ș i de a accesa resurse
de orice natură .
Programele pe care le oferă sunt orientate spre sensibilizarea și implicarea
societății civile româ ne în problemele sociale ale comunităților din care fac parte
promov ând d ezvoltarea de atitudini pozitive în randul societății civile ș i respectarea
drepturilor egale în diversitate.
În scopul realizării acestor obiective, IPS:
 elaborează proiecte în domenii de interes civic și comunitar cu scopul
îmbunătățirii serviciilor soci ale, de recuperare și reinserție socială a grupelor
vulnerabile sau discriminate;
 sprijină inițiativele cu caracter social și economic, la nivel național și european,
promovând programele pentru întărirea comunităț ilor;
 sprijină dezvoltarea și întărirea societății civile româ ne.
Astfel, ei încurajează ș i contribuie la elaborarea de st rategii și politici sociale,
susținâ nd dezvoltarea parteneri atelor dintre sectorul organizațiilor neguvernamentale,
instituții naționale, internaționale și societatea civilă .65

65Institutul pentru Politici Sociale, http://politicisociale.ro/index.php/ct -menu -item-1/ct-
menu -item-2, accesat la 03.06.2018.

49
3.5 ONG -uri care influențează lumea

„Oamenii creează ONG -uri atunci când nu pot lupta singuri împotriva unei
probleme. Prin asociere, misiunea schimbării devine una reală, palpabilă. Dacă la
început aceste organizații nu aveau ecou în comunitățile unde au prins rădăcini,
unele dintre el e au ajuns să influențeze lumea .” 66
– Oxana Morari, 2015
ONG -urile sunt recunoscute ca actori importanți în procesul de consolidare a
democrației și de construire a unei societăți civile active, capabilă să -și susțină
interesele. Astfel de organizații pot ajuta pe mai multe fronturi cum ar fi: identificarea
problemelor și creșterea nivelului de notorietate a acestora, rezolvarea problemelor pe
cont propriu sau prin influențarea decidenților și a opiniei publice, creșterea nivelului
de participare a cetățenilor la procesul de luare a deciziilor.67
ONG -urile sunt cea mai clară m anifestare a ceea ce s -a numit societatea civilă,
adică sfera î n care mișcări le sociale se auto -organizează î n jurul unor obiective,
criterii și interese tematice. ONG -urile au adus un plus de cunoaștere și de informare
în cadrul proceselor de luare a deciziilor, au adus î n discuția Națiunilor Unite noi
probleme și subiecte pentru car e au propus și soluții viabile î n zonele ce constituiau
principal ii actori sociali; și -au adus contribuția la realizarea consensului social î n
vederea rezolvării problemelor aflate pe agenda globală, termenii b uni ai acestei
colaborări bucurâ ndu-se de o apreciere deosebită din partea reprezentanților ONU.68
Unul dintre rolurile cr itice ale sectorului ONG este să sprijine grupurile mai
puțin avantajate pentru a se integra î n societate. Unele ONG -uri adoptă exclusiv acest
rol, pe când altele nu desfășoară deloc astfel de activităț i, dive rsitatea fiind deosebit de
vastă .
Exista astfel ONG -uri care sprijină copiii instituționalizați, persoanele
aparținând anumitor minorităț i persoane aflate într -un grad ridicat de sărăcie ș i multe
altele.

66 Bee Strong, ONG -uri puternice pentru Bacău, http://beestrong.ro/2015/11/5 -ong-uri-care-
influenteaza -lumea/ , accesat la 03.06.2018 .
67 Lobby & Advocacy, http://lobby -advocacy.ro/cum -ajuta -ong-urile-comunitatea/ , accesat la
05.06.2018 .
68 Conspecte, Geoeconomie, https://conspecte.com/Geoeconomia/organizatiile -internationale –
neguvernamentale.html , accesat la 05.06.2018.

50
Acest rol a apărut ca o nevoie în societate din cauza capacitații slabe a
autorităț ilor guvernamental e de a oferi servicii corespunză toare grupurilor vulnerabile,
precum ș i din cauza inter esului în general scăzut al societăț ilor comerciale pentru
aceste persoane, care nu prezintă putere de cumpărare ridicată. Astfel, ONG -urile își
propun să umple acest vid și să ofere serviciile necesare, însă resursele sunt de regulă
foarte limitate, ceea ce afectează puternic capacita tea de a acoperi nevoile societății î n
mod corespunzator. Drept exemple servesc organizațiile menționate în următoarele
subcapitole.
3.5.1 Asociația OvidiuRo – Agenția pentru Educație Timpurie

 Misiunea OvidiuRo: Fiecare copil sărac să beneficieze de educație timpurie
de calitate și să devină, astfel, un membru activ al societății românești.
Fondatoarele Asociației OvidiuRo, profesoara Maria Gheorghiu și Leslie
Hawke, voluntar Peace Corps, au observat de -a lungul timpului că cei mai mulți dintre
copiii săraci care nu beneficiază de educație de la o vârstă fragedă nu reușesc
niciodată să recupereze decalajul educațional dintre ei și ceilalți copii. Experiența
acumulată de acestea pe teren începând cu anul 2001 a demonstrat foarte clar ceea ce
arată și studiile internaționale : educația timpurie are cea mai mare rată de recuperare a
investiției față de oricare altă măsură de comba tere a sărăciei.
Programul Fiecare Copil în Grădiniță a fost lansat de OvidiuRo și
Ministerul Educației în septembrie 2010. Acesta a condus la o creștere spectaculoasă a
numărului copiilor săraci înscriși și care merg regulat la grădiniță. Obiectivul pe
termen lung al Asociației OvidiuRo este de a transforma educația timpurie în politică
publică, pentru că o forță de muncă educată este vitală pentru viitorul economic al
României.
Eficacitatea programului pilot Fiecare Copil în Grădiniță , a determinat
Parlamentul României să transforme mecanismul central al acestuia în program
național, în vigoare începând cu februarie 2016. Astfel, toate familiile care trăiesc sub
limita sărăciei pot primi tichete sociale pentru grădiniță (în valoare de 50 lei/ lună)
dacă își aduc zilnic copiii la grădiniță. Cu acest prim pas, OvidiuRo își asumă rolul

51
de Agenție pentru Educație Timpurie , mobilizând resurse publice și private pentru
a asigura educație preșcolară de calitate pentru cei mai săraci copii din România.69

Figura 3.5.3 Rezultatele 2016 -2017
Sursa: Infrastructură pentru educație de calitate și literație în comunitățile rurale
sărace70

3.5.2 UNICEF

 Istorie
Concentrându -se pe nevoile și drepturile copilului, Fondul Națiunilor Unite
pentru Copii (UNICEF) dedică 80% din fondurile sale pentru programe care pot fi
clasificate sub umbrela largă a sănătății publice. Lucrând în parteneriat cu guvernele,
precum și cu organizațiile din domeniul sănătății, în special Organizația Mondială a

69 Asociația OvidiuRo – Agenția pentru Educație Timpurie, http://www.ovid.ro/ , accesat la
05.06.2018.
70Asociația OvidiuRo – Agenția pentru Educație Timpurie, http://www.ovid.ro/wp –
content/uploads/2017/12/raport -anual -RO-site.pdf , accesat la 07.06.2018. 355 •Comunități în 38 de județe au fost vizitate.
600 •PROFESORI voluntari au organizat ateliere de vară.
700 •PROFESORI instruiți în noi metode pedagogice centrate 700 pe copil la
sesiunile de formare OvidiuRo .
3800 •KITURI EDUCAȚIONALE ȘI DE IGIENĂ au fost distribuite.
4200 •CĂRȚI URIAȘE au fost oferite profesorilor
4500 •PĂRINȚI au aflat cât de importantă este educația timpurie, dar
•și alimentația sănătoasă pentru cei mici.
10.000 •COPII au participat la activități de citit interactiv
11.00 0 •GUSTĂRI SĂNĂTOASE (fructe și legume proaspete) au fost mâncate
de cei mici.
18.000 •CĂRȚI ILUSTRATE au fost luate acasă de copii.

52
Sănătății (OMS), UNICEF este activă în programe variind de la campaniile de
imunizare și rehidratare orală până la proiectele de apă și canalizare și de lupta
împotriva infecțiilor re spiratorii acute , eliminarea deficiențelor de poliomielită și de
micronutrienți. Contribuția sa la sănătatea publică internațională, în special pentru
copii și mame, a fost semnificativă și extinsă. Într -adevăr, în ultimele două decenii ale
secolului al XX -lea, UNICEF, cu conducerea sa activistă, a contribuit la formarea
agendei internaționale a sănătății.
UNICEF a fost creat în 1946 de către Organizația Națiunilor Unite pentru a
asigura copiilor hrană, îmbrăcăminte și servicii de sănătate. După mai mult de 60 de
ani de existență, UNICEF luptă în continuare pentru apărarea drepturilor copiilor
neajutorați din toată lumea.
PREMIUL NOBEL PENTRU PACE – În 1965, UNICEF a fost distins cu
Premiul Noble Peace, asocierea serviciilor sale pentru generațiile viitoa re cu
consolidarea păcii. Premiul a oferit o bază solidă din care să își construiască rolul
efectiv în promovarea copiilor.
 Fonduri
Începând cu anul 1946, cu un reziduu modest de fonduri din partea Agenției
Naționale de Ajutor și Reabilitare, UNICEF a devenit o organizație umanitară de
dezvoltare cu un buget anual de aproximativ 1 miliard de dolari. Acesta funcționează
în totalitate pe contribuții voluntare atât din surse guvernamentale, cât și private. Pe
lângă contribuțiile regulate, multe guverne contribuie, de asemenea, în scopuri
specifice, în special în situații de urgență. O rețea de treizeci și șapte de comitete
naționale, înreg istrate ca entități nonprofit în țările industrializate, informează publicul
cu privire la nevoile și drepturile copilului și atrage fonduri pentru a sprijini UNICEF.
Veniturile provenite din surse private includ vânzarea de felicitări, de
Halloween Tric k for Treat pentru campania UNICEF, apeluri de televiziune și
evenimente speciale precum concerte și activități sportive. Subvențiile substanțiale de
la fundații private, cum ar fi cele create de Ted Turner și Bill Gates, fac ca veniturile
private să devin ă o resursă din ce în ce mai importantă pentru UNICEF.71

71 Encyclopedia of Public Health , COPYRIGHT 2002 , The Gale Group Inc.

53
 UNICEF România
UNICEF a deschis un birou în România în 1991 pentru a răspunde la situația
extrem de dificilă a copiilor în acel moment. De atunci, indicatorii de bunăstare a
copiilor s -au îmbunătăți t considerabil, în timp ce rata mortalității a scăzut de la 32 de
mii de nașteri vii în 1990 până la 15 în 2007. Reformele răspândite au avut loc în
sistemul de îngrijire a copiilor, iar situația sa îmbunătățit drastic cu standardele acum
modelate pe crite riile UE.
În România, UNICEF lucrează împreună cu Guvernul, Parlamentul, autorități
locale, societatea civilă, sectorul privat, parteneri naționali și internaționali și cu mass
media pentru a asigura accesul tuturor copiilor la educație timpurie de calit ate și la
școală, pentru protejarea și monitorizarea drepturilor copilului, pentru protecție
socială și pentru mobilizarea de resurse în beneficiul copiilor.
UNICEF România a contribuit la elaborarea, adoptarea și implementarea
următoarelor legi și politi ci:
1. Strategia Națională privind Sănătatea Mintală a Copiilor;
2. Reperele Fundamentale în Învățarea și Dezvoltarea Timpurie a Copilului
(RFIDT);
3. Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, Strategia
Națională și Planul Operațional pentru prot ecția și promovarea drepturilor
copilului;72
3.5.3 Crucea Roșie
Mișcarea Internațională de Crucea Roșie și Semiluna Roșie s -a născut la
inițiativa unui om de afaceri elvețian, Henry Dunant (1828 -1910) în anul 1859, după
una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino. Dunant a
atras atenția lumii asupra necesității de a înființa societați de ajutor și de a promova un
acord internațional cu privire la ajutorarea răniților și la persoanele care îi îngrijesc.
Această mișcare internațion ală a fost înființată în 1863, în Geneva, Elveția.73
 Misiune

72 UNICEF official site, https://www.unicef.org/romania/about_11782.html , accesat la data de
09.06.2018 .
73 Crucea Roșie România, https://crucearosie.ro/cine -suntem/or iginea -si-istoria -miscarii -de-
cruce -rosie -si-semiluna -rosie/ , accesat la 09.06.2018.

54
Crucea Roșie Română asistă persoanele vulnerabile în situații de dezastre și
de criză. Prin programele și activitățile sale în beneficiul societății, contribuie la
prevenirea și alinarea suferinței sub toate formele, protejează sănătatea și viața,
promove aza respectul față de demnitatea umană, fără nicio discriminare bazată pe
naționalitate, rasă, sex, religie, vârstă, apartenență socială sau politică.
 Viziune
Prin acțiunea sa unitară, Crucea Roșie Română se adaptează schimbărilor din cadrul
societăț ii pentru a putea sprijini comunităț ile să facă față situațiilor de criză și
suferinț ei umane.74
 Programe Sociale
Obiectiv Strategic: Reducerea sără ciei în România ș i promovarea incluziunii
sociale .
Luând î n considerare conte xtul economic actual, Crucea Roșie Română
acopera mai întâi nevoile de baza ale populației vulnerabile, respectiv hrană,
îmbrăcăminte și produse de igienă . Dezvoltarea programelor sustenabile din punc t
de vedere financiar reprezintă soluția propusă de Crucea Roș ie pentru adaptare la
noile condiț ii economice, iar dezvoltarea unor se rvicii complementare de asistență
socială este menită să îmbunătățească traiul zilnic al persoanelor vulnerabile.
Tipuri de activități :
 Programe de suport social pentru asistarea persoanelor fără venituri sau cu
venituri reduse;
1. Proiect „Mobilizatron"
Finanțator: AUCHAN ROMÂ NIA
Valoare proiect: 100 000 euro
Obiectiv: ajutorarea cu alimente de bază și pachete de igienă a familiilor și
persoanelor nevoiașe din 10 judete din țară.
Beneficiari: 2 710 familii nevoiașe din 10 județe din țară: Arges, Bihor, Brașov,
Bucuresti Sector 4, Dolj, Hunedoara, Iași, Prahova, Satu Mare, Sibiu.
Descriere: În perioada decembrie 2016 – ianuarie 2017, 2 710 familii nevoiașe din 10
județe din țară au primit pach ete cu alimente greu perisabile și pachete cu produse de
igienă. Fiecare pachet cu alimente a cantarit 12 kg și a continut: conserve din carne,

74 Crucea Roșie România, https://crucearosie.ro/cine -suntem/misiune/ , accesat la 09.06.2018 .

55
pateuri, orez, zahar, ulei, faina, mălai, bulion, paste fainoase și biscuiți. Pachetul cu
produse de igienă a co nsat in sapun, detergent, șampon, pastă și periuță de dinți.75
 Asigurarea de produse alimentare pentru îmbunătățirea meselor la cantinele
sociale;
 Educație nonformală și sprijin material pentru copii din centrele de plasament;
 Suport psihologic și material vârstnicilor din căminele -spital și din centrele
rezidențiale dedicate;
 Ajutorarea ocazională a refugiaților din România;
 Servicii medico -sociale pentru persoane vârstnice, precum și îngrijire la
domiciliu.76

3.5.4 Greenpeace

Greenpeace este o organizație non-guvernamentală, care militează pentru
protecția mediului, cu sediul central la Amsterdam.
Organizația folosește metode de activitate și protest creative și non -violente ca
să descopere probleme în mediul global, ca s ă poată oferi un viitor mai v erde, mai
curat și mai sănătos.
A fost fondată în 1970, în Canada. La început, organizația Greenpeace a fost
activă împotriva testelor nucleare subterane conduse de SUA în insula Amchitka,
unde trăiau cca. 3.000 lutri marini, specie pe cale de dispariție. Atât activiștii cât și
publicul au fost martori într -un mod non -violent la detonarea bombei, dar într -un final
vocea rațiunii s -a făcut auzită iar testele au încetat încă din acel an, insula fiind
declarată sanctuar al păsărilor.
Greenpeace este o organizație internațională independentă, prezentă în peste
50 de țări din întreaga lume, care acționează pentru a schimba atitudini și
comportamente, pentru a proteja și conserva mediul înconjurător și pentru a promova
pacea. Campaniile pe care le urmăresc:

75 Crucea Roșie România , https://crucearosie.ro/ce -facem/servicii -sociale/proiecte –
sociale/proiecte -incheiate/proiect -mobilizatron/ , accesat la 09.06 .2018.
76 Ibidem , https://crucearosie.ro/ce -facem/servicii -sociale/ , accesat la 09.06 .2018.

56
 Cataliza rea unei revoluții energetice în vederea combaterii inamicului numărul
unu al planetei: schimbările climatice;
 Protejarea oceanelor prin confruntarea pescuitului distructiv și abuziv și
crearea unei rețele globale de rezervații marine;
 Protejarea pădurilo r seculare ale lumii și a animalelor, plantelor și oamenilor
care depind de existența acestora;
 Promovarea păcii, prin abordarea cauzelor conflictelor și solicitarea eliminării
armelor nucleare;
 Promovarea unui viitor lipsit de substanțe toxice, bazat pe a lternative sigure la
substanțele chimice periculoase ce se regăsesc în produsele și industria de
astăzi;
 Promovarea agriculturii sustenabile prin respingerea organismelor modificate
genetic, protejarea biodiversității și încurajarea dezvoltării agriculturii
responsabile.
Din anul 2007, Greenpeace este prezentă și în România. Pentru a -și păstra
independența, Greenpeace nu acceptă donații de la guverne sau companii, ci se
bazează doar pe contribuții de la persoane fizice.
Greenpeace există pentru a -i demasca pe cei care prin activitățile lor afectează
mediul înconjurător și pentru a atrage atenția guvernelor și corporațiilor atunci când
acestea nu reușesc să își îndeplinească mandatul de a proteja mediul și viitorul
planetei.77
Greenpeace nu solicită contribuții din partea guvernului sau corporațiilor, nici
nu susțin candidații politici. Cei 250.000 de membri din Statele Unite și 2.8 milioane
de membri din întreaga lume oferă aproape toată finanțarea prin contribuții
individuale. Sprijinul întregii lumi crează coloana vertebrală a organizației.78

77 Greenpeace România, http://www.greenpeace.org/romania/ro/about , accesat la 10.06.2018.
78 Greenpeace International, https://www.greenpeace.org/usa/about/ , accesat la 10.06.2018.

57
CONCLUZIE

În concluzie, ONG -urile trebuie să -și contureze o imagine cât mai clară și mai
credibilă în opinia publică, pentru ca semnalele lor de alarmă să declanșeze reacții atât
atitudinale, cât și comportamentale. Primii pași în această direcție ar fi specializarea
ONG -urilor pe domeniul de comunicare/ relații pu blice și întărirea relațiilor de
colaborare cu mass -media.
Cu siguranță acestea nu sunt singurele soluții, însă folosirea acestor
instrumente pot garanta maturizarea acestui sector, care poate deveni o “a cincea
putere”.
Unul dintre rolurile cr itice ale sectorului ONG este să sprijine grupurile mai
puțin avantajate pentru a se integra î n societate. Unele ONG -uri adoptă exclusiv acest
rol, pe când altele nu desfășoară deloc astfel de activităț i, dive rsitatea fiind deosebit de
vastă .
Uneori autoritățile guvernamentale deviază de la rolul lor de protejare a
intereselor cetăț enilor, iar ONG -urile au un rol critic pe ntru a semnala aceste derapaje
în mod public și pentru a mobiliza cetățenii pentru soluț ionarea problemei.
Este foart e important ca aceste ONG -uri să fie puternice, complet
independente de orice factor politic ori comercial, și capabile să monitorize ze constant
activitatea autorităț ilor.
Reperele importante ale participării organizațiilor la dezvoltarea economiei
sociale constau în identificarea rolurilor pe care organizația le poate juca, implicarea
activă în proiectele cu finalitate socială, repoziționarea permanentă în funcție de noile
oportunități și constrângeri.
În esență, ONG -urile pot ajuta p e mai multe fronturi cum ar fi: identificarea
problemelor și cre șterea nivelului de reputație a acestora, rezolvarea problemelor pe
cont propriu sau prin influențarea decidenților și a opiniei publice, creșterea nivelului
de participare a cetățenilor la procesul de luare a deciziilor.

58
BIBLIOGRAFIE

Cărți, monografii, cursuri universitare și alte surse

1. L. Salomon, "America's Nonprofit Sector", The Johns Hopkins University,
publicatie realizata de catre The Foundation Center, 1992.
2. A. Tiron, A. Muțiu, Asociații și Fundații, E ditura Dacia, Cluj -Napoca , 2000.
3. Asociații și fundații, Legislații pentru toți, Monitorul Oficial București, Ediție
martie , 2009.
4. Asociații Fundații, Legislative Volumul II, Lumina Lex , 2000.
5. V. Dănăilă, Legislația Asociațiilor și Fundațiilor, Comentarii și Explicaț ii,
Ediția II, Editura C.H.BECK, București , 2007.
6. Ș. Andersen, D. Angi, Sectorul Neguvernamental , Profil, Tendințe și
Provocări, București , 2017.
7. S. Cace, V. Nicolăescu, Organizațiile Neguvernamentale și Economia Socială,
Editura Expert, București , 2011
8. Organizațiile neg uvernamentale și economia socială Manual de intervenție,
2011.
9. M. Vlâsceanu, Sectorul nonprofit, Contexte, Organizare, Editura Paideia,
Bucuresti, 1996.
10. M. Balogh, N. Balogh, Managementul ONG, , Cluj -Napoca , 2013 -2014.
11. Organizații neguvernamentale în cele ce urmează – ONG.
12. Rolul sectorului nonguvernamental în serviciile publice.
13. I. Boboc, Managementul organizaț ilor non -guvernamentale, E ditura Didactică
și Pedagogică, București , 2004.
14. F. Alexandrescu, Economia Social și Cooperativele, E ditura Expert, Bucureș ti,
2011.
15. S. Cace, N. Sali, Relația ONG -urilor cu administrația cen trală și administrația
locală, 2002.
16. M. Lisetchi, V. Micescu, Politica St atului privind ONG în România, 27
noiembrie 2013.

59
17. Finanțarea organizațiilor neguvernamentale de către statul Român, Ministerul
pentru Consultare Publică și Dialog Civic (MCPDC), București, octombrie
2016.
18. C. Zamfir, E. Zamfir, Politici social e, România în context European ,
București, Editura Alternative , 1995.
19. M. Lambru, A. Vameșu, Sectorul neguvernamental – profi l, t endințe,
provocări, România , 2017.
20. Keck M.E., Sikkink K. 1998. Activists beyond borders: Advocacy networks in
international politics, Ithaca: Cornell University Press.

Legislație

1. Ordonanța nr. 26/2000, Asociații și fundații, Monitorul Oficial nr. 39 din 31
ianuarie 2000.
2. Noul Cod Civil actualizat 2018 – Legea 287/2009.
3. Ordonanța Guvernului României nr. 37/2003 (M. Of. nr. 62 din 1 februarie
2003)
4. Legea nr. 246/2005 (M. Of. nr. 656 din 25 iulie 2005).
5. Legea nr. 305/2008 (M. Of. nr. 855 din 19 decembrie 20 08).
6. Legea nr. 34/2010 (M. Of. nr. 151 din 9 martie 2010).
7. Legea nr. 145/2012 (M. Of. nr. 517 din 26 iulie 2012).
8. Legea nr. 76/2012 privind Codul de procedură Civilă (M. Of. nr. 365 din 30
mai 2012).
9. Lege nr. 22/2014 (M. Of. nr. 188 din 17 martie 2014).
10. Legea nr. 46/2016 (M. Of. nr. 241 din 1 aprilie 2016).

Surse de internet

1. Scritube, http://www.scritub.com .
2. Clopoțel, http://referat.clopotel.ro .
3. Qreferat, http://www.qreferat.com .
4. Cotazen, https://www.contazen.ro .
5. Institutul pentru politici sociale, http://politicisociale.ro .

60
6. Răsfoiesc soluții creative și rapide, http://www.rasfoiesc.com .
7. Scribd, https://www.scribd.com .
8. Revistă online, http://www.rees.ro .
9. Encyclopedia, https://www.encyclopedia.com .
10. Salvați copii, http://salvaticopiii -iasi.ro .
11. Federația organizațiilor neguvernamentale pentru servicii sociale,
https://fonss.ro .
12. Fundația pentru dezvoltarea societății civile, http://www.fdsc.ro .
13. Institutul Național de Statistică, http://statistici.insse.ro .
14. Fundaț ia Națiunilor Unite pentru copii, https://www.unicef.org/.
15. Ministerul Consultării Publice și Dialogului Social, http://dialogsocial.gov.ro .
16. Lobby Advocacy, www.lobby -advocacy.ro .
17. Crucea Roșie România, https://crucearosie.ro .
18. Greenpeace USA, https://www.greenpeace.org .
19. Asociația OvidiuRO, http://www.ovid.ro .
20. Monitorul Oficial, http://www.monitoruloficial.ro/ .
21. Portal Legislativ, http://legislatie.just.ro/ .
22. Știri ONG, https://www.stiri.ong/ .

.