Politici Sociale In Domeniul Ocuparii Fortei de Munca. Analiza Statistica Comparativa

=== 8926d2d3cb33cdcc068c20b8c51634fe1154f8a6_154182_1 ===

Introducere

În prezent,“Piața reprezintă un mecanism prin intermediul căruia se realizează legătura dintre cumpărători și vânzători în vederea stabilirii prețului și a cantității tranzacționate dintr-un anumit produs.”

Pornind de la această abordare generală, definim piața muncii ca având trei caracteristici esențiale, specifice oricărei piețe:oferta, cerereași prețulde echilibru. Piața muncii, reprezintă un mecanism prin intermediul căruia se asigură legătura dintre oferta de muncă și cererea de muncă. se Prin intermediul unui preț special (salariul), pe piața muncii se realizează echilibrul.

Este un fenomen caracteristic societății capitaliste, care constă în aceea că, o parte din salariați rămân fără lucru,ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. După decembrie 1989, șomajul a explodat pur și simplu, datorită schimbărilor esențiale din economia românească, odată cu trecerea la economia de piață.

Am ales această temă, deoarece este un subiect care afectează populația, iar lipsa locurilor de muncă diminuează veniturile oamenilor, astfel consumul devine din ce în ce mai redus. Necesitatea acestei lucrărieste dată de evoluția transformărilor politice, socio-economice, în fond, de evoluția fenomenului, având la bază o serie de factori. Obiectivul acestei lucrărieste de a prezenta, o analiză a fenomenului în perioada 2007-2017. Lucrarea, are în structura sa trei capitole, în care se abordează fenomenul “Șomaj”.

De asemenea, am încercat să evidențiez efectele pe care le generează existența șomajului în economia României. Deoarececreșterea economică și investițiile sunt premise esențiale ale combaterii șomajului șiale creșterii gradului de ocupare, am încercat să modelez Legea lui Okun pe specificul economiei românești.

CAPITOLUL I

Somajul ca element compoment designului politicilor sociale

1.1 Caracteristicile politicilor sociale in Romania, dupa 1989

Denumirea de „politică socială” este raportată la ocupațiile desfășurate cu ajutorul statului, cum ar fi: legislația, programele, proiectele, instutuțiile și strategiile, acestea marchează într-o societate prosperitatea persoanei/familiei/comunității.

În Uniunea Europeană, Politica Socială a luat ființă în anul 1957. Tratatul de la Roma reprezentând principiul politicii sociale, dar și creator al Fondului Social European aduptat în anul 1958.

Tratatul de la Lisabona este tratatul care întărește proporția socială a Uniunii Europene. Tratatul este cel care confirmă valorile sociale și înglobează noi obiective în tratatele care au stat la baza formarii politicii sociale în Uniunea Europeană.

În literatura de specialitate politicile sociale europene sunt denumite „ state ale bunăstării sociale„. Aceste politici sunt susținute de Uniunea Europeană, dar și de statele membre ale Europei.

Intervenția directă a Uniunii Europene asupra politicilor sociale ale statelor membre, se realizează prin două regimuri, cum ar fi: însușirea unor inițiative caracteristice ale politicii sociale realizate pe cont propriu, dar și prin excluderea caracteristicilor naționale care au fost apreciate ca fiind incompatibile cu creșterea pieței unice.

Trebuie încă de la început menționat faptul că nu întâlnim o definiție clară a conceptului de „politică socială„ , oamenii de știință care au studiat domeniul mai multe abordări.

Am luat în considerare definiția dată de Ioan Marginean, potrivit căreia politica socială este o consecință a acțiunii reciproce a puterilor politice și ale grupurilor de interes din colectivitate. Această politică oglindește unele corelații, cum ar fi: corelații de justificare, putere, acord, suport, considerație, tradiții și obiceiuri, competiție.

Structura protecției sociale are la bază principiul subsidiarității, obiectivul principiului este acela de îndeplinire a nevoilor minimale ale tuturor cetățenilor, iar rolul statului cu privire la acest principiu este de a proteja toate persoanele, având însușite toate drepturile de cetățeni ai statului român.

În cartea sa, Ioan Mărginean, afirmă că protecția socială constituie un sistem de acțiuni prin care societatea intervine pentru a avantaja anumite persoane aflate în dificultatea asigurării unui trai decent.

O demonstrație permanentă în procesul de aplicare a serviciilor sociale, avănd ca scop avantajarea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile, asigurand prin programe naționale un suport financiar, o are Guvernul României. Guvernul prin implicarea s-a a alocat sumat de 64,5 milioane lei pentru aprobarea a nouă programe de interes național adresate persoanelor cu dizabilități, victimelor violenței domestice, persoanelor vârstnice, dar și persoanelor fără adăpost.

În România este necesară sistematizarea sistemului de protecție socială prin constituirea unei structuri conforme cu încadrarea persoanelor apte, dar si persoanelor cu dizabilități pe piața muncii.

Soluționarea problemelor excluziunii sociale, de pildă: excluziuni legate de sex, etnie, vârstă, dar mai ales grupurile vulnerabile, se poate realiza într-un mediu bine integrat care să susțină relația dintre dezvoltarea socială, cât și cea economică.

1.2 Definiții și caracteristici generale ale somajului

În limba română, originea cuvântului ‘șomaj’ provine din cuvântul francez” chomage” care derivă din latinescul “caumare”, fiind provenit de la cuvântul grec “cauma”, care înseamnă “căldură mare”, din cauza căreia se înceta orice activitate. Șomajul este definit ca fiind un “fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, în urma decalajului dintreoferta de forță de muncăși cererea; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă”.

La adresa țărilor capitaliste, înainte de decembrie 1989, se discuta critic cu privire la economia de piață, astfel că se arătau doar aspectele negative, punându-se accent pe faptul că, șomajul nu poate exista decât în regimul socialist. În general, apariția șomajului duce la sărăcie și demoralizare.

Οϲuрarea fοrțeі de munϲă șі șοmajul sunt dοuă fenοmene ϲare рrοduϲ ϲοnseϲіnțele ϲele maі рrοfunde în aϲtіvіtatea eϲοnοmіϲă șі sοϲіală a uneі țărі. Resрeϲtul față de οm, față de valοarea рe ϲare el ο рrοduϲe trebuіe să devіnă ο рrіοrіtate de рrіm rang în agenda ϲοtіdіană a guvernanțіlοr.În fοnd, eϲοnοmіa studіază mοdul în ϲare іndіvіzіі, fіrmele, guvernul șі alte οrganіzațіі dіn sοϲіetate faϲ alegerі șі ϲum determіnă aϲeste alegerі fοlοsіrea resurselοr sοϲіetățіі. Dіn ϲe în ϲe maі mult, în țărіle avansate eϲοnοmіϲ s-a іmрus οріnіa ϲοnfοrm ϲăreіa ϲalіtatea guvernărіі, efіϲіența managementuluі guvernamental sunt aрreϲіate рrіn рrіsma rezultatelοr în ϲeea ϲe рrіvește utіlіzarea resurselοr de munϲă.

Αdesea tіndem să uіtăm faрtul ϲă resursele ϲare рrοduϲ în ϲea maі mare рarte рrοfіtul mult dοrіt nu sunt ϲele fіnanϲіare sau mașіnărііle dіn ϲurtea întreрrіnderіі, ϲі οamenіі ϲare fοlοsesϲ aϲeste resurse șі рrοduϲ ϲu ajutοrul lοr valοarea adăugată numіtă рrοfіt. De felul în ϲare οamenіі sunt eduϲațі, antrenațі șі ϲοndușі deріnde suϲϲesul șі рerfοrmanța uneі eϲοnοmіі. Înϲă de la Αdam Smіth, рărіntele eϲοnοmіeі рοlіtіϲe mοderne, s-a οbservat ϲă avuțіa națіοnală este dată de gradul de οϲuрare al рοрulațіeі, de nіvelul eі de ϲalіfіϲare șі de іnstruіre. Deșі faрtul ϲă ο sοϲіetate este atât de efіϲіentă рe ϲât sunt οamenіі ϲare ο ϲοmрun ϲοnstіtue un adevăr іnϲοntestabіl, înϲă nu se aϲοrdă ο atențіe sufіϲіentă mοduluі în ϲare este рregătіtă șі fοlοsіtă fοrța de munϲă.

Exіstența unοr angajațі ϲare nu reușesϲ să țіnă рasul, рe рlan рrοfesіοnal, ϲu mutațііle ϲare au lοϲ într-ο eϲοnοmіe în tranzіțіe reрrezіntă ο рrοblemă ϲare рreοϲuрă tοt maі mult рe guvernanțі. Exрerіența ϲăрătată de aϲeștіa în eϲοnοmіa de ϲοmandă ϲοnstіtuіe, maі degrabă ο frână deϲât un atu. Se aрreϲіează astfel ϲă țărіle în ϲurs dedezvοltare sunt de faрt slab admіnіstrate.

Ο sοϲіetate ϲare nu faϲe deϲât să рerрetueze nіvelul de vіzіune, de statut șі de realіzare de astăzі, șі-a ріerdut ϲaрaϲіtatea de adaрtare. Șі deοareϲe sіngurul luϲru ϲοnstant dіn natura umană este sϲhіmbarea, ea nu va fі în stare să suрravіețuіasϲă într-ο zі de mâіne sϲhіmbată. Ο națіune ϲare nu este ϲaрabіlă de a se autοрerрetua eșuează. De aϲeea, sοϲіetatea trebuіe să-і furnіzeze astăzі рe ϲeі ϲare ο рοt ϲοnduϲe mâіne.

Τrebuіe să-șі reînnοіasϲă ϲaріtalul uman. Τrebuіe să-șі fοrmeze în рermanență resursele de munϲă. Νu trebuіe ріerdut dіn vedere ϲă sрeϲіalіștіі рe ϲare sіstemul eduϲațіοnal șі de învățământ îі fοrmează astăzі, vοr trebuі să fіe рregătіțі рentru a răsрunde exіgențelοr vііtοare. Daϲă рredіϲțіa desрre dіsрarіțіa „slujbeі рe vіață“ șі ϲreșterea „ϲarіerelοr de рοrtοfοlіu“ se ϲοnfіrmă, atunϲі aрarіțіa șі deϲlіnul οϲuрațііlοr vοr fі atât de raріde înϲât οamenіі vοr fі întοtdeauna nesіgurі în ϲeea ϲe îі рrіvește. Exрerіența angajărіі șі ϲοnϲedіerіі la іntervale destul de mіϲі de tіmр va devenі ο trăsătură a vіețіlοr nοastre șі, іndіferent de tehnіϲіle іmрlіϲate, va trebuі să învățăm ϲu tοțіі să le ϲunοaștem șі să le utіlіzăm șі în fοlοsul nοstru рersοnal nu numaі al οrganіzațііlοr ϲare le aрlіϲă.

Οmul trebuіe sіtuat în ϲentrul οrіϲăreі ϲerϲetărі asuрra dezvοltărіі șі evοluțіeі sіstemuluі eϲοnοmіϲ. În aϲest sens, abοrdarea рrοblemeі οϲuрărіі fοrțeі de munϲă șі a șοmajuluі reрrezіntă ο рrіοrіtate absοlută a ϲerϲetărіі ștііnțіfіϲe. Рοate una dіntre ϲele maі strіngente рrοbleme ale lumіі ϲοntemрοrane este іnϲaрaϲіtatea sοϲіetățіі de a utіlіza рrіnϲірala resursă eϲοnοmіϲă de ϲreștere șі dezvοltare: fοrța de munϲă. Ϲrearea ϲοndіțііlοr рentru ϲa faϲtοrul munϲă să se manіfeste aϲtіv șі ϲreatοr ϲοnstіtuіe una dіntre рrοblemele sοϲіal-eϲοnοmіϲe majοre ϲu ϲare se ϲοnfruntă tοate țărіle lumіі ϲοntemрοrane.

Ϲreșterea șі dezvοltarea eϲοnοmіϲă sunt οbіeϲtіve fundamentale ale eϲοnοmіeі națіοnale, strâns legate de resursele utіlіzate. Șοmajul reрrezіntă ο terіbіlă rіsірă de resurse. Рrіnϲірala resursă ο reрrezіntă faϲtοrul munϲă. În ϲοndіțііle în ϲare οmul, ϲu fοrța sa de munϲă, ϲοnstіtuіe resursa regenerabіlă ϲea maі рrețіοasă șі рraϲtіϲ nelіmіtată, fοlοsіrea sa la nіvelul ϲel maі efіϲіent șі maі deрlіn рοsіbіl s-a ϲοnstіtuіt șі rămâne ο ϲοnstantă a рreοϲuрărіlοr tuturοr faϲtοrіlοr de deϲіzіe; altfel sрus, găsіrea ϲelοr maі рοtrіvіte ϲăі de luрtă îmрοtrіva șοmajuluі ϲοnstіtuіe ο neϲesіtate οbіeϲtіvă.

Varіetatea șі ϲοmрlexіtatea fenοmenuluі, a fοrmelοr sale de manіfestare, aіmрlіϲațііlοr multірle, dіreϲte sau іndіreϲte în aрrοaрe tοate ϲοmрοnentele οrganіsmuluі eϲοnοmіϲο – sοϲіal faϲ deοsebіt de dіfіϲіlă ο asemenea sarϲіnă. Exіstența șοmajuluі este nu numaі dοvada ϲea maі elοϲventă a іnϲaрaϲіtățіі sοϲіetățіі de a utіlіza ϲel maі іmрοrtant faϲtοr de рrοduϲțіe, dar șі dοvada treϲerіі οmuluі рe un рlan seϲundar. Sϲhіmbărіle dіn deϲembrіe 1989 au dus, рentru unіі, la standarde de vіață maі rіdіϲate. Dar ο substanțіală рarte a рοрulațіeі a fοst exϲlusă de la tendіnța ϲresϲătοare de рrοsрerіtate. Ϲel maі evіdent semn de exϲludere este șοmajul (ріerderea lοϲuluі de munϲă șі іmрοsіbіlіtatea οbțіnerіі unuі nοu lοϲ de munϲă).

Șοmajul stă în sрatele deterіοrărіі multοr іndіϲatοrі sοϲіο-eϲοnοmіϲі. El reduϲe venіturіle, ϲrește sărăϲіa, ϲrește іnegalіtățіle, erοdează ϲaріtalul uman, ϲrește ϲrіmіnalіtatea, anxіetatea,ϲrește рοvara ajutοarelοr sοϲіale șі taxelοr. El refleϲtă atât іnefіϲіența eϲοnοmіϲă (rіsірa de resurse) ϲât șі dіsрerarea umană. Reрrezіntă ο sursă majοră de mіzerіe umană. Рersіstența șοmajuluі submіnează ϲοezіunea sοϲіală șі înϲrederea în іnstіtuțііle demοϲratіϲe șі eϲοnοmіa de ріață.

Keynes a sрus-ο fără οϲοlіșurі. Șοmajul șі sărăϲіa sunt ϲauze majοre de іnstabіlіtate рοlіtіϲă. Guvernanțіі ștіu asta șі de οbіϲeі șοmajul este рrіma рrοblemă рe agenda lοr. S-a vοrbіt mult, s-a sϲrіs mult, s-a рrοmіs mult în legătură ϲu ϲreșterea οϲuрărіі șі ϲοmbaterea șοmajuluі.Ϲu tοate ϲă au exіstat exрerіențe рοzіtіve în aϲest sens (рοlіtіϲіle keynesіste), în ϲοndțііle aϲtuale nu exіstă ο sοluțіe unіϲă, general aрlіϲabіlă, ϲі dοar măsurі рentru sіtuațіі рreϲіs delіmіtate, aϲϲentul ϲăzând рână aϲum рe tratarea șі nu рe рrevenіrea șοmajuluі. Deșі рrevenіrea șοmajuluі іmрlіϲă ϲοsturі eϲοnοmіϲe șі sοϲіale maі sϲăzute în ϲοmрarațіe ϲu reduϲerea șοmajuluі, aϲeasta ϲοntіnuă să rămână maі mult ο sіntagmă teοretіϲă deϲât ο realіtate рraϲtіϲă. Ϲa urmare, рrοblema οϲuрărіі fοrțeі de munϲă șі șοmajuluі trebuіe să fіe ϲοnϲeрute șі abοrdate ϲa οbіeϲtіve strategіϲe. Рrevenіrea șοmajuluі rіdіϲă ο altă рrοblemă strategіϲă, ϲea a рrіοrіtățіі ϲare trebuіe aϲοrdată ștііnțeі șі învățământuluі, ϲa іnvestіțіі în ϲaріtalul uman. Αnalіza sіtuațіeі ріețeі fοrțeі de munϲă dіn Rοmânіa ϲοnduϲe la ϲοnϲluzіa (bazată рe evοluțіa рrіnϲірalіlοr săі іndіϲatοrі) ϲă, în ultіmul tіmр, a aрărut un fenοmen mult maі îngrіjοrătοr deϲât șοmajul șі anume, erοdarea οϲuрărіі, рreϲarіzarea рοрulațіeі οϲuрate în sfera salarіală. Αu aрărut șі se dezvοltă dіferіte fοrme de οϲuрare рreϲară șі de subοϲuрare іnvοluntară, nοі fοrme mіxte între slujba regulară șі raрοrtul de munϲă рreϲar. Νatura οϲuрărіі a suferіt sϲhіmbărі dramatіϲe, de la munϲa ϲu nοrmă întreagă la ϲοntraϲtul de munϲă ϲu tіmр рarțіal, de la munϲa slab ϲalіfіϲată sрre înaltaϲalіfіϲare. Α avut lοϲ ο degradare șі ο рreϲarіzare a οϲuрărіі, s-au înrăutățіt ϲοndіțііle de munϲă. În anumіte ϲazurі se înϲalϲă dreрturі de bază ale angajatuluі, fοrțându-l să luϲreze în ϲοndіțіі de exрlοatare, рerіϲulοase, dăunătοare sănătățіі. Νіmenі nu se рreοϲuрă, în mοd serіοs, de termenіі în ϲare este οferіtă munϲa рlătіtă șі ϲare sunt dreрturіle șі οblіgațііle ambelοr рărțі semnatare ale ϲοntraϲtuluі de munϲă.

Ріața fοrțeі de munϲă , având în ϲentrul atențіeі οmul șі іnteresele sale , dețіne lοϲul ϲentral în sіstemul ріețeі faϲtοrіlοr de рrοduϲțіe, fοrța de munϲă fііnd ϲοnsіderată faϲtοrul de рrοduϲțіe aϲtіv șі determіnant. Eϲhіlіbrul dіntre ϲererea sі οferta de fοrță de munϲă fііnd ϲοnsіderată faϲtοrul de рrοduϲțіe aϲtіv șі determіnant.Іmрοrtanța realіzărіі eϲhіlіbruluі ріețeі fοrțeі de munϲă rezultă dіn rοlul deϲіsіv al resurselοr umane în рrοϲesul dezvοltărіі eϲοnοmіϲο- sοϲіale. Deοareϲe οϲuрarea resurselοr de munϲă, reрrezіntă ϲοnțіnutul рrіnϲірal, fundamentul exіstențeі șі funϲțіοnărіі ріețeі fοrțeі de munϲă , рentru realіzarea eϲhіlіbruluі рe aϲeastă ріață în ϲοndіțііle realіzărіі eϲhіlіbruluі maϲrοeϲοnοmіϲ, este neϲesar să avem în vedere ϲă fοrmarea șі funϲțіοnarea aϲesteі ріețe este un рrοϲes fundamental șі ϲοmрlex.

Іmрοrtanța рe ϲare ο are ріața fοrțeі de munϲă, рrіn рrіsma bunuluі tranzaϲțіοnat рe aϲeastă ріață a ϲοnstіtuіt unul dіn argumentele ϲare a stat la baza οрțіunіі рentru aϲeastă temă

Modul de ocupare și folosire eficientă a resurselor umane, mărimea șomajului și ratei șomajului, reprezintă nu numai parametrii care rezultă din modul de funcționare a pieței muncii ci și expresii ale stării de sănătate și funcționalitate a organismului economic în ansamblu. Șomajul este profitabil în sistemul capitalist global, deoarece salariile scad, iar din acest punct de vedere salariile mici, beneficiază de sistem prin reducerea chiriilor economice. Potrivit lui Karl Marx, singura modalitate de a elimina definitiv șomajul ar fi eliminarea capitalismului și sistemul de concurență forțat pentru salarii și apoi trecerea la un sistem economic socialist sau comunist. Cele mai cunoscute teorii împotriva șomajului au fost:

Teoria clasicilor economiei politice liberale care consideră șomajul, ca pe un fenomen trecător, asemănător cu declinul temporar al celorlalte mărfuri pe piață;

Teoria lui John Maynard Keynes care vedea posibilă eliminarea șomajului prin relansarea cererii globale, respectiv prin stimularea atât a consumului, cât și a investițiilor;

Teoria economiștilor monetariști americani în frunte cu M.Friedman derivate din concepția școlii liberaleconstă în asigurarea libertății de mișcare, jocul liber al pieței.

Un lucru este cert, că șomajul nu poate fi eliminat, deoarece el este în permanență generat de creșterea demografică și de înlăturarea muncitorilor de la locul de muncă prin automatizarea proceselor de producție.Ca orice fenomen economic și șomajul are o serie de caracteristici proprii, dintre care cele mai importante sunt:Structura șomajului ce presupune împărțirea șomerilor pe diferite grupe, în funcție de criterii cum ar fi: nivelul pregătirii și calificării, domeniile de activitate, vârstă, sex, naționalitate, etc.

Nivelul șomajului, care după modul de măsurare, poate fi absolut sau relativ. Nivelul absolut al șomajului exprimă totalul șomerilor care îndeplinesc condițiile de a deveni șomeri, iar cel relativ cunoscut și sub denumirea de rată a șomajului, se determină prin raportarea șomerilor la populația activă.

Durata reprezintă timpul dintre momentul pierderii locului de muncă până la momentul reluării activității.

Intensitatea reprezintă nivelul până la care este obligat salariatul să își reducă munca din motive independente de el și cu o diminuare corespunzătoare a salariului. Conform acestei caracteristici” intensitate” se poate vorbi de:

șomaj total: este situația în care angajatul își pierde total locul de muncă și a încetat definitiv munca;

șomaj parțial: este situația în care angajatul își reduce numărul de ore lucrate sau numărul de zile lucrate dintr-o săptămână, cu pierderea proporțională la salariu.

În România, șomajul are ca principale caracteristici următoarele: este un șomaj de subproducție. O următoare caracteristica ar fi faptul că este însoțit de emigrarea forței de muncă și nu de imigrarea ei. Șomajul se manifesta în condițiile în care piața muncii nu funcționează. Acesta afectează întreaga populație activă, în special femeile și tinerii.

Costurile șomajului.Legea lui Okun

Faptul că, șomajul impune o serie de costuri societățiieste considerat un factor negativ. El este determinat atât de cei care angajează forța de muncă, cât și de cei care oferă forța de muncă în condițiile pieței. Costul șomajului se clasifică în: costul social, costul financiar și costul economic.

Costul social reprezintă efortul total pe care îl suportă persoanele și economia. Costul șomajului, devine din ce în ce mai complex și cuprinzător, deoarece apar o serie de aspecte ca: pierderea unor mari cantități de resurse de muncă; reducerea intensității dezvoltării economice; reducerea la bugetul statului a cheltuielilor și veniturilor; majorarea cheltuielilor din partea statului, pentru pentru o mai bună funcționare a instituțiilor publice, din domeniul înregistrării și urmăririi plații șomajului.

Șomajul implică costuri directe, dar și costuri indirecte. Costurile directe, cuprind sumele destinate fondului pentru protecția socială a șomerilor. Costurilor indirecte, sunt determinate de o reducere globală a producției.Ca efecte pozitive, sunt întâlnite în diverse domenii, în special cel profesional al salariaților ca, încurajarea angajaților la perfecțiune profesională și pregătirea forței de muncă, în scopul de a corespunde mutațiilor care intervin în societate.

Legea lui Okun, exprimă relația dintre creșterea economică (prin modificarea produsului intern brut) și șomaj. Arthur Okun, în anii ’60 dorea să afle dacă între șomaj și produsul național brut exista o relație de interdependență care în economie, se numea “Legea lui Okun”. În formularea inițială a Legii, Okun stabilea că o reducere cu un punct procentual a ratei șomajului, determină de regulă o creștere a PNB cu aproximativ trei puncte procentuale. Practica contemporană a stabilit că o scădere cu 1% a ratei șomajului este asociată unei creșteri de doar 2% a PNB. Modificarea ratei șomajului este unul dintre factorii care modifică PNB-ul. De aceea exista o asociere mare dintre rata șomajului și PNB, iar modificarea ratei șomajului afectează și alți factori importanți care în final influențează volumul PNB. Putem da exemplu, ca o rată în creștere a șomajului duce la o reducere a orelor lucrate de fiecare muncitor și participarea forței de muncă.

Relația inflație -șomaj

Indiferent de nivelul de dezvoltare, economiile contemporane se confruntă cu grave dezechilibre dintre care cel mai greu de soluționat este șomajul și inflația. Rezultate bune se înregistrează când șomajul se reduce,iar producția crește destul de rapid. Situația se înrăutățește când inflația crește prin cerere, prețurile cresc, pe piață se reduce exportul, crește importul, creând un deficit în contul curent, al balanței de plăți. Toate acestea duc la o scădere a puterii de cumpărare și implicit, scăderea nivelului de trai al populației.

În perioada inflației, fiind o mai mare influență a prețurilor care cresc decât a celor care scad, pe total nivelul mediu al prețurilor, va crește. Inflația mai poate fi definită și prin scăderea puterii de cumpărare a unei unități monetare.Dacă în privința inflației existau tabere cu păreri diametral opuse, în privința șomajului, acestea converg către o singură apreciere: avem de-a face cu un fenomen negativ, nociv pentru economie, care afectează o categorie mai mică sau mai mare a populației. Anumiți practicieni și teoreticieni ajung la concluzia, că între rata șomajului și a inflației este o relație, de determinare reciprocă. Mai direct spus, este că, înlăturarea șomajului și a inflației se bazează pe necesitatea alegerii între cele două rele: ori șomaj, ori inflație. Fără una din acestea nu se poate face tranziție la economia de piață, iar inexistența ambelor ar face dovada că reforma nu există sau avansează lent.

Pentru o scădere a ratei inflației la zero, este necesar să se accepte și o sporire proporțională a șomajului. Cum între creșterea salariilor și cea a prețurilor, apare statistic o corelație pozitivă, unii economiști au tras concluzia că între rata inflației și rata șomajului este o relație care se numește “Curba lui Philips”.

Grafic nr. 1 Curba lui Philips

Sursa: Wikipedia,ro.wikipedia.org/wiki/Curba_Phillips, accesat 01.2018

Curba Philips a fost utilizată de monetariști pentru a-și susține teoria lor precum combaterea șomajului și conduce pe termen mediu la creșterea inflației. Conform acestei teorii, cauzele șomajului sunt transferate pe piața muncii și nu pe cea financiar monetară.Pe termen scurt, “Curba Philips” arată că rata șomajului se micșorează din ce în ce mai mult dacă în schimb salariile se măresc cu rapiditate.

1.2 Ocuparea forței de muncă în mediul rural

Într-un oraș mai mare dintr-o țară subdezvoltată foarte mulți își caută de un loc de muncă, dar puțini nu lucrează, și încă și mai puțini îndeplinesc amândouă condițiile. Din această cauză nu este surpinzător că rata șomajului calculată pornind de la această definiție este mai mică în Oradea, decât în Londra sau New York. Mulți dintre cei care sunt în căutareaunui loc de muncă trebuie să găsească o cale de a supraviețui, deci să lucreze, ceea ce îi plasează în afara limitelor definiției standard. Dintre cei care nu lucrează sunt mulți femei ocupate în gospodărie, a căror muncă nu este considerată în calcul și care sunt economic active doar în cazul în care sunt în căutarea unui loc de muncă, deci dacă se află în șomaj. Mulțidintre care îndeplinesc ambele condiții sunt persoane relativ bine educați și provin din familii prospere. În așa fel, conceptul de șomaj deschis nu este prea folositor în cazul țărilor slab dezvoltate.

Numărul celor care nu lucrează în sensul definiției standard este relativ mare (de exemplu lucrează pe pământul familiei un număr redus de ore sau sunt ocupați în activități casnice și gospodărești), dar puțini caută de lucru și chiar și mai puțini îndeplinesc ambele criterii. Cei care caută de lucru sunt puțini datorită faptului că numărul locurilor de muncă plătite este foarte redus în acele zone. Însă în cazul în care numărul locurilor de muncă disponibile ar crește (de exemplu, ca urmare deschiderii unei fabrici în zonă), numărul celor care ar căuta de lucru ar crește semnificativ. De asemenea, numărul celor care nu lucrează este foarte ridicat pentru gospodăria rurală oferă subzistență, la un nivel scăzut bineînțeles, tuturor acelora care lucrează în gospodărie, dar care nu sunt incluși în statisticile privind forța de muncă. În cazul țărilor industrializate există probleme conceptual similare.

1.3 Rata de ocupare a forței de muncă

Strategia în domeniul pieței forței de muncă are drept obiective principale realizarea unui nivel cât mai înalt al ocupării forțăi de muncă, reducerea șomajului, protecția socială a șomerilor, repartizarea eficientă a forței de muncă pe domenii de activitate și repartiția cât mai echilibrată a veniturilor. Conținutul strategiei privitoare la piața muncii îl contituie procesul de stabilire a principalelor direcții de acțiune în funcție de condițiile concrete și de elaborare a unui model de politici coroborate care vizează echilibrarea cererii cu oferta de muncă în contextul dezvoltării economico-sociale a țării.

În elaborarea strategiei privind piața muncii trebuie avuți în vedere factorii specifici preioadei actuale în țara, cum sunt:

• Accelerarea procesului inflaționist și a deprecierii monedei naționale, pe fundalul recesiunii economice accentuate

• Disfuncționalitățile sistemelor organizatorice și de conducere

• Nivelul cunoștințelor populației referitoare la mecanismul economiei de piață și disponibilitatea acesteia în privința modificării sale comportamentale, conform cerințelor eficienței economice.

Succesul realizării obiectivelor pe care și le propune strategia pieței muncii depinde de gradul de coordonare al acestora cu celelate obiective guvernamentale. Succesul unei asemenea strategii în domeniul ocupării forței de muncă depinde, pe lângă integrarea sa în strategia generală a reformei economice, de capacitatea societății de a asigura viabilitatea și durabilitatea unei ocupări cât mai înalte și cât eficiente a forței de muncă. Măsurile de prevenire a șomajului sunt practic inexistente în condițiile actuale. Deși este un adevăr recunoscut că prevenirea acestui flagel este mult mai puțin costisitoare, atât din punct de vedere economic cât și social, decât tratarea lui, rezultatele concrete întârzie să apară. Elaborarea și aplicarea unui program coerent de măsuri în scopul provenirii șomajului trebuie să pornească de la indentificarea principalelor forme și cauze al șomajului actual, precum și de la prognozarea tendințelor, pe termen mai scurt sau mai lung, în structura economiei și a cererii de muncă și, pe această bază, identificarea surselor potențiale de șomaj. Dacă în ceea ce privește șomajul conjuctural, de recesiune, soluția fundamentală de prevenire și diminuare este relansarea economică globală, incluzând relansarea cererii, a investițiilor, a cererii de muncă, în privința șomajului structural și a celui tehnologic activitatea de prevenire ar fi foarte eficientă. Prevenirea șomajului este o activitate în care programele și inițiativele locale trebuie să se situeze pe prim plan, datorită posbilităților mult mai ample de identificare a unor potențiale situații dificile pe plan local. Închiderea unor fabrici, de exemplu, poate fi anticipată și deci se pot întreprinde măsuri preventive pe plan local, înainte ca evenimentul să se întâmple. Programele locale trebuie să identifice și noile activități pentru care există perspective de dezvoltare, să creeze noi locuri de muncă viabile și să asigure în avans formarea profesională a cadrelor necesare.

Îmbunătățirea ocupării forței de muncă, prevenirea și diminuarea șomajului trebuie să se constituie în preocupări majore ale statului, organelor locale, patronatului, sindicatelor și altor organisme implicate, ale căror eforturi trebuie reunite în cadrul unei strategii coerente, care să țină seama de situația actuală, de perspectivele pe termen scurt și lung în contextul reformei economice generale, al tranziției la economia de piață, al integrării europene, dar și necesitatea de a face față problemelor complexe pe care toate aceste procese le vor genera.

Măsuri pentru creșterea gradului de ocupare a populației

Pentru creșterea gradului de ocupare a populației se impune un set de măsuri, dintre care le menționăm pe următoarele:

reforma cadrului legal privind stimularea ocupării forței de muncă și

formarea profesională continuă;

implementarea de instrumente în domeniul calificării (definirea Cadrului Național al Calificărilor, revizuirea Clasificării Ocupațiilor, elaborarea de analize ocupaționale, a standardelor și calificărilor);

investiții în formarea profesională continuă

măsuri de susținere a tranziției din șomaj sau inactivitate în starea de ocupare;

îmbunătățirea cadrului legislativ și a stimulării prelungirii vieții active

consolidarea dialogului social;

flexibilizarea cadrului legal privind relațiile de muncă în contextual implementării principiului flexisecurității;

măsuri în domeniul migrației forței de muncă;

creșterea operativității și eficienței în corelarea mai bună a sistemului de asistență socială cu cel de ocupare;

modernizarea sectorului agricol și extinderea activităților economice în mediul rural (serviciile și mica industrie).

O problemă prioritară în cadrul Uniunii Europene, dar și în cazul României, o reprezintă creșterea ocupării în rândul tinerilor, a reducerii șomajului pentru această grupă de populație, știut fiind că rata șomajului în cazul lor este peste medie.

Printre acțiunile pe termen scurt și mediu care pot stimula creșterea ocupării în cazul tinerilor se numără:

sprijinirea obținerii primului loc de muncă și începerea unei cariere prin aplicarea de măsuri de stimulare a angajatorilor în scopul încadrării în muncă a absolvenților de învățământ;

promovarea uceniciei la locul de muncă tinerilor cu nivel scăzut de instruire și fără calificare;

acordarea de stimulente fiscale întreprinderilor care folosesc contracte cu durată nedeterminată sau pentru trecerea de la contracte temporare la contracte cu durată nedeterminată;

promovarea serviciilor de informare, orientare și consiliere profesională;

consolidarea cursurilor de formare profesională, consultanță pentru înființarea de mici afaceri;

acordarea de sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi de către tineri urmărindu-se consolidarea antreprenoriatului în rândul tinerilor;

promovarea acțiunilor pentru integrarea pe piața muncii a tinerilor și a șomerilor tineri, care vor fi finanțate și din Fondul Social European;

promovarea unor stagii de calitate în cadrul programelor de educație și formare profesională și/sau a programelor de ocupare a forței de muncă;

promovarea de oportunități profesionale și de formare profesională pentru tineri dincolo de frontierele naționale, inclusiv familiarizarea de timpuriu a tinerilor cu mediul de muncă.

Pe termen lung, un impact semnificativ ar avea lansarea unor programe de investiții (minim 2% din PIB) pentru dezvoltarea de sisteme educaționale și de formare moderne care să asigure competențe cheie și de excelență pentru economia și societatea bazată pe cunoaștere.

În legătură cu creșterea gradului ocupării, în România există, comparative cu situația pe plan european, o rezervă importantă care se referă, la supradimensionarea a populației ocupate în agricultură, în raport cu cerințele unei economii europene moderne. Acest fapt conduce la o productivitate medie la nivel național scăzută.

De aceea, prin inițierea unor investiții și măsuri ferme orientate spre modernizare și reducere a ponderii populației ocupate în agricultură s-ar putea obține beneficii importante, atât în planul creșterii veniturilor individuale ale celor ocupați în această ramură și al creșterii gradului lor de civilizație, îndeosebi în mediul rural, cât și prin prisma productivității medii la nivel național.

Prin urmare, schimbarea structurii economiei naționale, prin reducerea ponderii agriculturii, în principal, poate fi o cale majoră în viitor pentru utilizarea eficientă a forței de muncă.

Măsuri pentru creșterea capitalului uman

În privința creșterii capitalului uman, indicatorul de bază este reprezentat de sporirea ponderii absolvenților de învățământ terțiar. Pentru aceasta se impune un set de măsuri, dintre care le menționăm pe următoarele:

continuarea programelor și proiectelor din domeniul învățământului superior aflate deja în derulare și finanțate din fonduri structurale, care pot contribui la atingerea obiectivului din Strategia UE;

sporirea calității învățământului românesc și ridicarea nivelului său în context european;

acordarea de burse doctorale și postdoctorale;

corelarea programelor de studii cu calificările de pe piața muncii și Cadrul European al Calificărilor;

îmbunătățirea managementului universitar;

introducerea registrului matricol unic, incluzând crearea și dezvoltarea bazei de date electronice pentru toți studenții la nivel național;

organizarea școlilor doctorale;

inițierea de studii privind monitorizarea inserției pe piața muncii a absolvenților de învățământ superior;

creșterea cifrelor de școlarizare pentru studii universitare de licență;

sporirea accesului la educația terțiară (prin operaționalizarea Agenției de Credite pentru Studenți);

restructurarea învățământului superior pentru creșterea eficienței sale economice, prin reducerea numărului de programe de studii și creșterea numărului de studenți cuprinși în fiecare program de studii;

orientarea mai bună a programelor de studii către cerințele pieței muncii.

Măsuri pentru stimularea transferului forței de muncă din agricultură

Scopul acestei politici publice este acela de a contribui la utilizarea mai bună a rezervei de forță de muncă existente actualmente în agricultură, în mediul rural în general, prin transferul spre ramurile neagricole și în consecință schimbarea structurii ocupării la nivel național.

Față de țările din Uniunea Europeană, România se situează pe locurile codase în privința utilizării forței de muncă din sectorul rural. Spre exemplificare, prezentăm situația diferențialului dintre ponderea mediului rural în totalul populației și aceea a agriculturii în populația ocupată în unele țări din UE.

La nivelul anilor 2015-2016, valorile celor două ponderi (în %) erau de 44,9/30,1 în România, comparativ cu 50,5/9,1 în Slovenia, 45,0/3,6 în Slovacia, 39,3/11,2 în Portugalia, 39,0/13,3 în Polonia, 38,6/11,9 în Grecia, 38,1/5,0 în Irlanda, 33,0/9,2 în Lituania, 32,5/5,3 în Austria, 31,9/4,6 în Ungaria, 31,6/3,7 în Italia; 30,5/4,0 în Estonia, 28,5/7,1 în Bulgaria, 26,5/3,1 în Cehia, 26,2/1,7 în Germania etc. După cum se observă, în țări dezvoltate, precum Austria, Italia și Germania, mediul rural continuă să reprezinte o proporție semnificativă în totalul populației, concomitent cu cote reduse ale agriculturii în populația ocupată. Se constată în aceste țări că datorită modernizării agriculturii, populația activă din mediul rural este ocupată preponderent în ramurile neagricole ale economiei.

Obiectiv general al politicii publice îl reprezintă instituirea unui set de măsuri destinat stimulării angajării în ramuri neagricole, în principal dezvoltate tot în mediului rural.

Ca obiective specifice se pot enumera:

organizarea de cursuri de calificare, pentru persoanele ocupate actualmente în agricultură, îndeosebi pentru tineri, în meserii și profesii ce țin de sectoarele neagricole, în special în servicii;

extinderea rețelelor de infrastructură în mediul rural;

încurajarea întreprinderilor mici și mijlocii din zonele rurale, inclusive prin facilități fiscale;

stimularea angajării persoanelor provenind din mediul rural;

atragerea de fonduri europene pentru dezvoltarea afacerilor și crearea de locuri de muncă în mediul rural etc.

Beneficiarii direcți ai acestei politici publice sunt persoanele fizice care acceptă schimbarea statului lor din agricultori (cu timp de lucru afectat de ciclul producției agricole de „subzistență”).

Impactul social al acestor măsuri se regăsește în beneficii cum ar fi:

creșterea gradului de civilizație în mediul rural;

sporirea veniturilor și stabilitatea lor pe parcursul unui an calendaristic;

creșterea calității vieții în mediul rural etc.

Riscurile presupuse de aplicarea acestei politici publice se pot concretiza în:

impactul posibil negativ, chiar șocul la început, al schimbărilor survenite în stilul de muncă și de viață al celor transferați din agricultura de subzistență în sectoarele neagricole și al familiilor lor;

o posibilă reticență a angajatorilor de a-și muta cel puțin o parte din activitate în zonele rurale;

insuficiența fondurilor alocate și proasta lor gestionare;

tentația de a se sustrage de la eventualele controale pentru certificarea acordării facilităților fiscale etc.

Măsuri pentru reducerea șomajului în rândul tinerilor

Scopul acestei politici publice este de a contribui la reducerea numărului șomerilor din populația tânără, cu vârsta între 15 și 24 de ani.

La nivelul anului 2017 rata șomajului în rândul tinerilor în România era de 22,1%, cu un punct procentual peste media europeană. În UE, cele mai mici rate se înregistrau în țări precum Olanda, Austria și Germania (între 8,7% și 9,9%), iar cele mai mari în Grecia, țările baltice, Slovacia și Spania (între 32,9% și 41,6%).

Obiectiv general al politicii publice îl reprezintă instituirea unui set de măsuri destinat stimulării angajării tinerilor și reducerii ratei șomajului în rândul acestora.

Ca obiective specifice se pot enumera:

organizarea de cursuri de calificare de scurtă durată pentru tineri, în concordanță cu cererea de pe piața muncii;

includerea tinerilor în programele de reconversie profesională;

încurajarea întreprinderilor mici și mijlocii pentru angajarea de tineri, inclusiv prin facilități fiscale;

stimularea angajării persoanelor tinere, cu accent pe cei provenind din mediul rural;

atragerea de fonduri europene pentru dezvoltarea de afaceri și crearea de locuri de muncă pentru tineri etc.

Beneficiarii direcți ai acestei politici publice sunt persoanele fizice tinere care acceptă participarea la cursurile de calificare de scurtă durată sau la programele de reconversie profesională, în vederea intrării lor rapide pe piața muncii.

Impactul social al acestor măsuri se regăsește în beneficii cum ar fi:

creșterea gradului de ocupare în rândul tinerilor și schimbarea statutului lor social;

sporirea veniturilor prin trecerea la statutul de angajat și stabilitatea acestora pe parcursul unui an calendaristic;

creșterea calității vieții pentru populația tânără etc.

Riscurile presupuse de aplicarea acestei politici publice se pot concretiza în:

posibila neîncredere a tinerilor că prin participarea la cursuri de formare profesională de scurtă durată și la programele de reconversie vor putea ieși din șomaj;

o posibilă reticență a angajatorilor în forța de muncă tânără, îndeosebi față de cei provenind din șomaj;

insuficiența fondurilor alocate măsurilor dedicate reducerii șomajului în rândul tinerilor și proasta lor gestionare;

tentația de sustragere de la eventualele controale privind acordarea facilităților fiscale pentru angajarea tinerilor etc.

Șomajul

Tipuri de șomaj. Rata naturală a șomajului

Sunt cunoscute mai multe forme particulare de șomaj, acestea, fiind determinate de o serie de cauze care au dus la apariția, creșterea și uneori diminuarea șomajului.Se disting următoarele categorii de șomaj:

Șomajul fricțional (tranzitoriu):

Acest tip de șomaj se referă la faptul că, nu toți cei care caută activ un loc de muncă au găsit sau acceptat unul la un anumit moment dat și, respectiv, nu toți cei care angajează mâna de lucru își vor fi completat toate locurile de muncă vacante. Procesul de căutare este un element central în cadrul acestui tip de șomaj: potențialii angajați caută cea mai bună ofertă, în vreme ce angajatorii încearcă să-și completeze locurile de muncă vacante.

Imperfecțiunea informației face că atât ofertanții de mâna de lucru, cât și cei care angajează să dorească să obțină ceva mai bun (fapt care cere timp, de unde necesitatea procesului de căutare). Cu cât o persoană caută mai mult timp, cu atât, probabil, salariile care i se oferă vor fi mai mari.

Atunci când un șomer începe să caute pentru prima oară de lucru, el se așteaptă să obțină salarii mari; cu cât perioada de șomaj este mai lungă, cu atât el va deveni mai nerăbdător și, în consecință, cu atât mai mic va fi salariul pe care este pregătit să îl accepte. Durata medie a șomajului va fi determinată de intersecția celor două curbe; această durată și dimensiunea șomajului fricțional pot să scadă prin îmbunătățirea informațiilor existente pe piață cu privire la cererea și oferta de mâna de lucru.

Șomaj deghizat ciclic (Keynesian):

Șomajul ciclic este datorat evoluției de ansamblu a economiei – în perioadele de creștere economică, șomajul ciclic scade, în perioade de declin, reapare șomajul ciclic. Șomajul ciclic poate apărea, de asemenea, atunci când cererea de bunuri și servicii este mai mică decât cantitatea totală de bunuri și servicii pe care o poate produce economia în ansamblul său.

Șomaj deghizat structural (camuflat):

O mare parte a șomajului involuntar este dată de șomajul structural, ale cărui caracteristici sunt asemănătoare cu cele ale șomajului fricțional, dar care se deosebește de acesta , din urmă , prin aceea că este determinat de modificări în compoziția fie a cererii, fie a ofertei de mâna de lucru. El are două dimensiuni. Este vorba mai întâi, de faptul că poate proveni dintr-o nepotrivire între calificările necesare locurilor de muncă vacante și cele de care dispun cei care caută să se angajeze. Pe de altă parte, această nepotrivire poate să fie de natură geografică, în sensul că locurile de muncă vacante, se află într-o anumită zonă, iar cei capabili să fie angajați, în altă zonă geografică. Ca exemple, în acest sens ar putea fi: industria siderurgică, a mineritului sau agricultura.

Șomajul structural este asociat de regulă cu niveluri mai scăzute de calificare profesională, astfel absolvenții de învățământ superior care își vor pierde locurile de muncă în urma unor modificări ale cererii sau tehnologiei dominante, vor avea mai multe opțiuni la dispoziție, decât absolvenții unor forme inferioare de învățământ sau vor asimila cu mai mare ușurință cursurile de recalificare.

A fost des întâlnită opinia conform căreia progresul tehnologic, este creator de șomaj structural. În contrast cu această opinie, dinamicile de până în prezent, arată că progresele în tehnologia dominantă, sunt creatoare nete de locuri de muncă și nu afectează în prea mare măsură rata șomajului structural.

Alte subtipuri de șomaj sunt:

șomajul conjunctural, care reprezintă efectul restrângerii activității economice în unele ramuri, sectoare economice sub impactul unor factori conjuncturali;

șomajul tehnologic, reprezintă efectul introducerii noilor tehnologii;

șomajul sezonier,este legat de restrângerea activității economice în anumite anotimpuri ale anului, datorită condițiilor naturale, având un caracter ciclic;

șomajul total, presupune, pierderea locului de muncă și încetarea totală a activității;

șomajul parțial, constă în reducerea duratei de muncă sub nivelul stabilit legal cu diminuarea corespunzătoare a salariului;

șomajul deghizat, cuprinde acele persoane declarate și înregistrate că șomeri dar care prestează anumite activități fără contract de muncă;

șomajul voluntar, reprezentat de persoanele care refuză locurile de muncă oferite, care se transferă de la un loc de muncă la altul din diferite motive personale.

Șomajul involuntar și voluntar

Dacă din populația activă 97-98%, este utilizată efectiv, putem spune că există o ocupare deplină, iar diferența de populație activă, o reprezintă șomajul natural. Ocuparea deplină reprezintă atât volumul, cât și structura ocupării, a utilizării resurselor de muncă, ce are ca scop obținerea de bunuri cât mai multe pentru acoperirea necesităților oamenilor. Din punct de vedere macroeconomic putem distinge:

Șomaj involuntar: apare atunci când persoanele doresc să lucreze, dar nu au unde;

Șomajul voluntar:apare atuncicând unele persoane refuză anumite locuri de muncă, pe diverse motive ca: incompatibile cu nivelul lor de pregătire și calificare.

Rata naturală a șomajuluiconstă în ocuparea totală a forței de muncă și a funcționării normale a pieței muncii. Atunci când, șomajul depășește nivelul său natural putem spune că este excesiv. Atunci când, economia se află în echilibru pe termen lung, șomajul va fi la rata sa naturală. Rata naturală a șomajului poate fi estimată astfel: rata naturală a șomajului poate fi estimată, atunci când inflația este constantă, iar prin legătura dintre rata inflației și șomaj, se furnizează estimativ o rată naturală a șomajului și de asemenea mai poate fi estimată, ținându-se cont de perioade mai mari de timp și având la bază o serie de efecte istorice, legate de rata șomajului.

Șomajul se determină în două variante: șomajul în sensul diferit de Biroul Internațional al Muncii și șomajul înregistrat potrivit legislației naționale. Șomerii în sens BIM sunt cei definiți conform criteriilor Biroului Internațional al Muncii. În sensul BIM, o persoană este considerată în șomaj, dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

Este în vârstă de muncă;

Este aptă de muncă;

Nu are loc de muncă;

A realizat într-o perioadă specificată un act efectiv de căutare a unui loc de muncă;

Este disponibil să ocupe un loc de muncă într-un interval scurt de timp (de obicei perioada respectivă nu depășește 15 zile)

Numărul șomerilor în sens BIM, se determină trimestrial și anual de către Institutul Național de Statistică, prin AnchetăAsupra Forței de Muncă în Gospodării, la nivel de țară și regiune de dezvoltare.Potrivit legislației naționale o persoană este înregistrată în șomaj dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

Este în căutarea unui loc de muncă de la vârstă de minimum 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;

Starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

Este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.

Indicatori statistici ai somajului

Pentru prezentarea compexității șomajului se poate prezenta “12 indicatori ai șomajului utilizați în literatura de specialitate.

Rata șomajului de lungă durată = numărul de persoane aflate în șomaj de cel puțin 13 săptămâni sau mai multe, în procente din populația activă civilă

Rata pierderilor de locuri de muncă = numărul de persoane care și-au pierdut locul de muncă, în procent din populația civilă

Rata șomajului adulților = numărul persoanelor aflate în șomaj, în vârstă de 25 ani și peste, în procente din populația activă de 25 ani și peste

Rata șomajului muncitorilor cu timp complet = numărul de șomeri care caută un loc de muncă cu timp complet, în procente din populația civilă care utilizează complet timpul de muncă

Rata șomajului utilizată în mod curent = numărul de persoane care nu lucrează dar sunt disponibile și caută un loc de muncă, în procente din totalul populației active

Rata care cuprinde persoanele care lucrează numai cu timp parțial din cauze economice = numărul de solicitanți de locuri de muncă cu reducere (cu folosire parțială) plus numărul persoanelor care lucrează în timp parțial din rațiuni economice, în procente din populația activă civilă minus numărul populației active ocupată cu timp redus

Rata care cuprinde muncitorii descurajați = se calculează după modelul U6, plus muncitorii descurajați, la numărător și la numitor

Rata șomajului forței de muncă tinere

Rata șomajului pe sexe: bărbați și femei

Rata șomajului pe categorii de vârstă

Rata șomajului pe genuri de ocupații (ramuri șu subramuri) și sectoare de activitate (pe profesiuni)

Rata șomajului pe genuri de activitate: muncitori necalificați și muncitori calificați.”

Șomajul poate fi definit ca un concept de stoc, ce măsoară numărul șomerilor la un moment stabilit. Cu cât stocul de șomaj este mai mare, cu atât mai mare va fi durata șomajului, pentru că vor fi mai mulți solicitanți pentru locurile de muncă disponibile.

Intrările în stocul de somaj provin din următoarele surse:

a). Din interiorul populației ocupate, salariați care au fost concediați, persoane care au fost temporar disponibilizate sau care își părăsesc locul de muncă din propria inițiativă;

b). Din afara populației ocupate, adică absolvenți de școli și universități, persoane care au reintrat pe piața muncii după o anumită absență

Ieșirile din categoria șomerilor se îndreaptă și ele spre două direcții diferite:

a). Spre piața muncii, respectiv spre sfera populației ocupate persoanelor reangajate la vechile locuri de muncă sau care își găsesc noi locuri de muncă

b). În afara pieței muncii: pensionari, decedați, emigranți, acele persoane care renunță să mai caute un loc de muncă, etc.

Durata șomajului depinde de rata intrărilor și ieșirilor exprimată în număr de persoane, într-o anumită perioadă de timp.

Cauzele șomajului

În general, șomajul apare datorită a două procese economice: primul, o parte a populației ocupate își pierde locul de muncă din diverse motive și trece în rândul șomerilor, iar al doilea ar fi creșterea ofertei de muncă, care nu poate fi susținută de mărimea cererii de muncă. Apariția șomajului în România, are și alte cauze cum ar fi:

prăbușirea pieței investițiilor;

reducerea cererii de bunuri de consum, de importuri;

pierderea pieței de export;

practicarea unei politici monetare și de creditcare nu corespund condițiilor de criză ale economiei românești;

lipsa unor mecanisme juridicecare să fie capabile să rezolve situația.

Efectele șomajului

Efecte sociale sunt cele care generează creșterea criminalității și cerșetoriile.Cele mai importante efecte economice și sociale ale șomajului sunt:

reducerea PIB;

majorarea cheltuielilor cu ajutorul de șomaj;

reducerea eficienței forței de muncă, deoarece persoanele care sunt în șomajul de lungă durată își pierd experiența;

reducerea veniturilor individuale ale salariaților, care au fost concediați, reducându-se astfel consumul lor și crescând sărăcia.

Cauzele șomajului

În general, șomajul apare datorită a două procese economice: primul, o parte a populației ocupate își pierde locul de muncă din diverse motive și trece în rândul șomerilor, iar al doilea ar fi creșterea ofertei de muncă, care nu poate fi susținută de mărimea cererii de muncă. Apariția șomajului în România, are și alte cauze cum ar fi:

prăbușirea pieței investițiilor;

reducerea cererii de bunuri de consum, de importuri;

pierderea pieței de export;

practicarea unei politici monetare și de creditcare nu corespund condițiilor de criză ale economiei românești;

lipsa unor mecanisme juridicecare să fie capabile să rezolve situația.

Efectele șomajului

Efecte sociale sunt cele care generează creșterea criminalității și cerșetoriile.Cele mai importante efecte economice și sociale ale șomajului sunt:

reducerea PIB;

majorarea cheltuielilor cu ajutorul de șomaj;

reducerea eficienței forței de muncă, deoarece persoanele care sunt în șomajul de lungă durată își pierd experiența;

reducerea veniturilor individuale ale salariaților, care au fost concediați, reducându-se astfel consumul lor și crescând sărăcia.

Consecințe negative ale șomajului sunt:

Șomajul reprezintă o formă de neutralizare a celui mai important factor de producție, capitalul uman, resursă nestocabilă și ca urmare risipită.

Șomajul afectează negativ populația aflată în stare de neocupare, privind posibilitatea de a munci pentru propria întreținere și dezvoltare, de posbilitatea de autoafirmare și autorealizare a personalității, în același timp, șomajul este una dintre cauzele principale ale înrăutățirii calității vieții șomerilor și familiilor

Șomajul este o sursă potențială pentru fapte criminale și antisociale

Șomajul este un dezechilibru economic, cu cât acesta este mai grav, cu atât consecințele sale negative sunt mai apăsătoare

Șomajul constituie o povară asupra populației ocupate care trebuie să suporte sarcini fiscale crescânde în scopul mai apăsătoare

Indemnizațiile de șomaj permit întreprinzătorilor să recurgă mai ușor la concedierea muncitorilor

Ajutoarele de șomaj se contituie într-un obstacol greu de trecut în calea relansării economiei, într-o frână în calea creșterii și dezvoltării economice

Șomajul exercită o presiune asupra salariilor angajațiilor, permițând întreprinzătorilor să recurgă la reduceri de salarii sau la obstrucționarea creșterii acestora

Șomajul creează o serie de contradicții în rândul societății, putând deveni, dacă depășește un anumit nivel, o sursă de conflicte sociale și o amenințare pentru pacea socială

Între consecințele pozitive ale șomajului se pot aminti:

Șomajul constituie o rezervă de forță de muncă pentru acoperirea cererii suplimentare de muncă în anumite perioade

Șomajul creează premise pentru reducerea salariilor și pe această bază a costurilor și a prețurilor

Șomajul reprezintă un factor de presiune asupra forței de muncă ocupate, contribuind la disciplinarea acesteia, la stimularea sa în direcția îmbunătățirea calității și productivității muncii, în direcția ridicării competenței profesionale

Șomajul creează relații de concurență mai puternice între salariați, cu efecte favorabile asupra rezultatelor muncii lor.

1.5 Metode de prevenire și de combatere a șomajului

Pentru a putea combate șomajul și inflația avem nevoie de practicarea unei serii de politici monetare și financiare compatibile cu interesul național, cu ocuparea forței de muncă, stimularea producției și a investițiilor. Există două grupe de politici anti-șomaj și anti-inflaționiste: una expansivă și alta restrictivă.Politicile expansive cuprind un pachet de măsuri ce vizează creșterea cererii, fiind vorba de stimularea investițiilor, ducând la creșteri economice, de politici, de venituri, de salarii și profituri bazate pe sporirea, volumului, producției și al vânzărilor.

Când discutăm despre cerere și piața internă, ne referim la expansiunea cererii. Nu se poate concepe o politică anti-șomaj și de inflație, atâta timp cât producția națională a scăzut la jumătate, exporturile mai reprezintă o treime, investițiile interne sunt ca și inexistente. O reușită, o reprezintă câștigarea pieței naționale. Industria are un rol esențial în politica de combatere a șomajului.

Măsurile microeconomice de reducere a salariilor și costurilor sunt caracteristice politicilor de anihilare a șomajului. Aceasta, poate avea loc doar temporar, care duce la scăderea veniturilor și la blocarea viitoare, a cererii și a vânzărilor interne. Competitivitatea externă are trei componente: raportul de schimb, costul salarial unitar și rata profitului. Dacă prima, nu funcționează, mai rămân cele două, iar dacă se diminuează profitul scade capacitatea de autofinanțare și de creare de noi locuri de muncă. Rămâne aici costul salarial, care impune moderarea salariilor și în final reducerea importurilor de bunuri de consum datorită cererii interne mai mici.

Efectul politicilor restrictive este diminuat de echilibre macro și de măsuri de politică monetară. Astfel, creșterea economică bazată pe investiții, pentru crearea de noi locuri de muncă productive, deși se lasă așteptată, este singura cale de resorbție a șomajului.Cu cât Guvernul este mai credibil, agenții economici pleacă de la anunțurile acestuia și de aici, concep anticipat politici de creștere a activității economice. Efectele șomajului pot fi înlăturate pe un termen scurt prin acordarea unui ajutor de șomaj. Mai importante sunt ,însă, măsurile de combatere a șomajului pe termen mediu și lung.Politicile activereprezintă măsuri care ajuta prevenirea șomajului, în rândul celor ocupați. O primă categorie de astfel de măsuri îi vizează pe cei rămași fără loc de muncă. Aceștia trebuie să fie pregătiți, calificați și să se orienteze pentru integrarea lor într-o altă funcție, în alte societăți comerciale.

Firmele pot fi stimulate să angajeze șomeri, prin anumite tipuri de facilități oferite din partea statului. Aceste facilități pot să se extindă la nivelul tuturor celor care vor să investească, în domeniul de activitate, considerate de viitor: încurajarea investițiilor, dezvoltarea unor servicii și lucrări în domeniul public etc.O a doua categorie de măsuri de combatere a șomajului vizează populația ocupată. Astfel, se poate face o reducere a vârstei pentru cei ce urmează să iasă la pensie, se poate prelungi numărul de ani de școlarizare obligatorie. Pentru atenuarea șomajului cât și consecințele lui mai enumerăm câteva măsuri cum ar fi: șomerii sunt încurajați pentru a-și deschide afaceri pe cont propriu; pregătirea tinerilor prin școlarizare pe diverse specialități.

Există și o a treia categorie de măsuri anti-șomaj în care pot fi încadrate toate activitățile care au ca rezultat pe termen mai lung sau mai scurt, acceptarea de către cei care caută un loc de muncă a unor contracte de scurtă durată, cu program redus și atipic.

Politicile pasive reprezintă măsurile și acțiunile care asigură șomerilor involuntari un venit pentru un trai decent sau chiar de subzistență. Acest venit se numește indemnizație de șomaj sau mai poartă denumirea și de ajutor de șomaj.De asemenea, e bine de urmărit în permanență evoluția șomajului pentru a putea lua din timp, măsurile cuvenite, de prevenire a accentuării acestuia. Diminuarea șomajului se realizează prin diverse politici, care prevăd o serie de măsuri ce se referă la șomeri. Cea mai răspândită categorie de măsuri pentru șomeri sunt programele de instruire. Toate măsurile care privesc populația ocupată, vizează prevenirea șomajului.

CAPITOLUL 2

Abordări teoretice cu privire la ocuparea forței de muncă

2.1 Teoria Keynesistă

Concepția economică și socială

John Maynard Keynes era considerat un înverșunat dușman al comunismului, el credea în existența capitalismului, dar nu existența capitalismului clasic, ci a unuia nou, adaptat la noua situație economică.

În concepția sa, doar statul este cel care poate salva capitalismului de la prăbușire.Condițiile economice și sociale precum: crizele generale, dezvoltarea capitalismul monopolist, crizele de supraproducție, creșterea șomajului cronic au dovedit că sistemul era incompatibil cu evoluția societății.Astfel toate efectele, mai sus menționate, sunt urmările unei politici inadecvate, care pot fii înalăturate prin intervenția statului,prin pârghiile pe care acesta le deține, și astfel în concepția sa, capitalismul apare sub forma unui ,,model,, care poate fii manevrat după voie. Spre deosebire de clasici și neoclasici, în explicarea existenței subutilizării forței de muncă , Keynes consideră că acest dezeechilibru se datorează unui dezeechilibru între cerere și ofertă, iar pentru a-și susține punctul de vedere el ajunge la raportul dintre funcția cererii și ofertei globale, raport influențat de acțiunea,controlată sau nu ,a unor legi psihologice fundamentale în economia de piață.O altă concepție , având la bază preocuparea pentru funcționarea mecanismelor de piață,se regăsește în delimitarea nivelului micro și macro, analizându-l pe cel din urmă, și astfel punând bazele unei teori macroeconomice. În ceea ce privește viziunea socială, aceasta este dezvăluită pentru prima dată în “Consequences of the Peace”, și este transpusă în “Teoria generală”, prin trei concepte, și anume:funcția consumului, preferința spre lichiditate și funcția productivității capitalului.

Contribuția lui John Maynard Keynes

În ceea ce privește contribuția lui John Maynard Keynes la gândirea economică,acesta, spre deosebire de predecesorii săi a recunoscut că societatea capitalistă suferă de unele boli incurabile, printre care : șomaj, crize,inflație, care se pot fii ,,vindecate,, prin intervenția statului în economie.Astfel prin aruncarea unei cantități mari de bani pe piață,se v-a micșora rata dobânzii și vor spori investițiile, o altă soluție fiind investițiile publice, care determină utilizarea mijloacelor de producție. În aceelași timp statul poate să îndrepte inegalitatea socială pe care o determină capitalismul, și poate să asigure bunăstarea tuturor,fiind singura posibilitate de salvarea a sistemului.Tot meritul lui Keynes este introducerea în economie a termenului de ,,șomajului involuntar’’, dacă predecesorii săi explicau apariția șomajului printr-un nivel prea ridicat al salariilor , având ca soluție diminuarea acestora, explicația lui Keynes surprinde cauza ca fiind o cerere mai scăzută a consumului față de bunuri și servicii,având ca soluții creșterea puterii de cumpărare, și investiții publice.În aceelași timp contribuția privind șomajul nu cuprinde doar faptul că acesta a găsit o explicație , mult mai bine conturată decât predecesorii săi, ci prin faptul că Keynes a propus și măsuri practice pentru înlăturarea acestui dezeechilibru.

Keynes a realizat trecerea de la abordarea microeconomică, studiată de clasici și neoclasici la o abordarea macroeconomică, și urmărind în ansamblul ei componentele economiei de piață.În aceelași timp el a separat procesele de economisire și investiție, care în perioada anterioarăerau considerate ca fiind realizate de aceeași categorie de întreprinzători.Astfel,după părerea acestuia, economiile sunt făcute de către menaje , în timp ce investițiile sunt făcute de către întreprinzători.Iar în ceea ce privesc necesitățiile investițiilor, acestea au ca fundament ,,mobiluri psihologice,, iar în ceea ce privesc dorințele oamenilor de a-și păstra banii în formă lichidă, acesta identifică trei rațiuni care justifică acțiunilor acestora, și anume:mobilul tranzacțiilor, mobilul speculației și mobilul precauției.Dacă primele doua mobile sunt variabile în funcție de rata dobânzii, cel de-al treilea, volumul lichiditățiilor pentru scopuri speculative este direct proporțional influențat de evoluțiile ratei dobânzii.

Contribuția lui Keynes în cadrul politicii economice reprezintănu doar un punct de referință, ci un adevarat fundament, care explicămecanismul capitalismului, și oferă soluții viabile în ceea ce privește funcționarea acestuia.

2.2 Teoria clasică

Teoria clasică a ocupării forței de muncă este bazată pe două principii fundamentale:

Salariatul este egal cu productivitatea marginală a muncii. Acesta înseamnă că angajatul este egal cu valoarea care s-ar pierde dacă ocuparea forței de muncă s-ar reduce cu o unitate

Utilitatea salariului unui volum dat de muncă angajată este egală cu difuzarea marginală a acelei cantități de muncă angajată (salariul real al unei angajate este salariul exact suficient pentru a introduce disponibilitatea volumului de muncă efectiv angajat).

Sunt patru posbilități în scopul creșterii volumului de forță de muncă ocupată:

“- O îmbunătățire a organizării sau a previziunii care diminuează șomajul fricțional

O scădere a disutilității marginale a muncii, exprimată în termeni de salariu real, pentru care unități de muncă adiționale sunt disponibile, astfel încât să diminueze șomajul voluntar

O creștere a productivității fizice marginale a muncii în cadrul industriilor producătoare de bunuri de consum

O creștere a prețului bunurilor de lux în comparație cu prețul bunurilor de consum, asociată cu un transfer al cheltuielilor celor care nu au venituri din salarii de la bunurile de consum către bunurile de lux ”

Piața locurilor de muncă pentru absolvenți

În secolul nostru a crescut numărul angjatorilor care caută ca și angajați proaspăt absolvenți ai unei instituții de învățământ, forță de muncă calificată. Cele mai căutate ocupații sunt ocupațiile pentru gulere albe, care în afară de calificare, cer și aptitudini personale deosebite.

Dar totuși, o calificare nu rezervă un loc de muncă, simplul motiv este că în fiecare an crește numărul absolvenților de instituții de învățământ superior. “ O privire rapidă asupra celei mai recente generații de absolvenți a arătat că, în Marea Britanie, 66% dintre absolvenți se angajează imediat după finalizarea studiilor. Un procent de 8% încep să studieze la școli mai înalte, în timp ce alți 9% se înscriu la alte diverse instituții sau stagii de pregătire. O altă parte a absolvenților pleacă în străinătate sau intră în programele de muncă voluntară și numai 6% se pot numi șomeri.” Marile companii din Europa doresc să recruteze pe cei mai preformanți și talentați absolvenți, indiferent din ce țară provin. Marile sectoare cu deschidere internațională sunt: tehnologia informației, comerțul, telecomunicațiile, producția de bunuri și serviciile financiare. De asemenea, există oportunități de dezvoltare și în domenii mai puțin evidente, cum sunt domeniul juridic sau consultanța managerială. Legislația Uniunii Europene permite colaborări multinaționale în cadrul unei companii, de aceea numărul celor care muncesc într-o altă țară decât în cea în care locuiesc este în creștere proporțională. “Consultanța managerială ajută organizațiile în variete probleme din domeniul afacerilor. De exemplu, McKinsey & Company este o firmă de consultant profesională care îi asistă pe managerii de nivel ierarhic superior în ceea ce privește elaborarea strategiilor lor, schimbărilor de ordin organizațional, operațiuni concrete și IT. McKinsley are 78 filiale, situate toate în principalele centre de afaceri din Europa și din lume, lucrează cu firme de toate mărimile și recrutează absolvenți din orice disciplină.” Consultanța managerială a devenit o alegere tradițională pentru cei care își doresc o carieră internațională. Cele mai mari firme din acest domeniu sunt: McKinsley, Boston Consulting Group, KPMG sau PriceWaterhouseCoopers.

Ocuparea deplină a forței de muncă a fost consideră mult timp ca un rezultat firesc al jocului cererii și ofertei pe piața muncii. Marea depresiune a anilor 1929 – 1933 și șomajul masiv care au însoțit-o au demolat mitul echilibrului automat și ocupării depline. Astăzi, prevenirea și dimensiunea șomajului sunt deziderate majore ale politicii economice și sociale, dar și obiective prioritate ale teoriei macroeconomice: “o teorie care nu acordă nici un spațiu șomajului nu poate pretinde că este aplicabilă lumii moderne”.

Teza ocupării depline a forței de muncă și a rolului regulator al mecanismului pieței sunt pilonii centrali ai teoriei clasice asupra ocupării și șomajului. Șomajul la clasici nu putea fi decât o consecință pasageră a jocului pieței muncii, dar decalajul care poate apărea la un moment dat între cerere și ofertă se anulează imediat prin ajustarea salariilor. Ca orice marfă, și forța de muncă are un preț de piață, care depinde de raportul concret dintre ofertă și cerere. În cazurile în care cererea este egală cu oferta, cele două prețuri coincid sau sunt foarte apropiate, situație spre care se tinde în mod natural. Dacă oferta de munca va fi mai mică decât cererea , prețul pieței va crește peste nivelul prețului natural. Acest preț natural este ceea ce s-ar numi astăzi salariul minim, deoarece salariul efectiv, prețul de piață, al muncii depinde întâi de raportul de forțe dintre capitalist și muncitori, și în al doilea rând, de raportul dintre oferta și cererea de muncă. Elementul determinat al raportului este cererea de muncă, derivând din fondul de salarii disponibil. Nivelul salariilor și gradul de ocupare a forței de muncă depind deci de creșterea avuției, respectiv a venitului și a capitalului. Ritmul de creștere economică este răspunzător pentru nivelul salariilor efective și volumul de forță de muncă angajată.

“Populația ocupată cuprinde, conform metodologiei„Cercetãrii statistice asupra forței de muncă în gospodării”, toate persoanele de 15 ani și peste, care au desfășurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră) în perioada de referință (o săptămână), în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.” Din anul 2011 lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii care lucrează în agricultură sunt enumerați în categoria de populație ocupată, doar în cazul în care sunt proprietarii producției agricole obținute. Nu trebuie să fie neapărat proprietari ai pământului, dar trebuie să îndeplinească una din condițiile următoare:

Producția este destinată schimbului în natură sau vânzării

Producția este destinată exclusiv consumului propriu dacă aceasta reprezintă o parte substanțială a consumului total al gospodãriei

2.3 Teorii explicative ale șomajului prin analiza pieței muncii

Teoria căutării de locuri de muncă

Formalizaează comportamentul acelor persoane, care se află în șomaj, ideea principală este că șomerii nu dispun de o informație necesară și completă despre localizarea locurilor de muncă vacante la care ar putea aplica. Chestiunea centrală este ce anume determină timpul necesar șomerilor pentru a găsi sau a accepta un loc de muncă corespunzător.

Modelul cel mai simplu pornește de la aceste premise:

Indivizii încerc să maximizeze fluxul veniturilor lor de-a lungul întregii vieți.

Piețele monetare sunt perfecte și există o singură rată a dobânzii, atât pentru deponenți cât și pentru solicitanți, și ea nu variază în timp

Căutarea unui loc de muncă este imposibilă pentru persoanele care au deja un loc de muncă

Nu există taxe, impozite și nici alocații bănești în caz de șomaj.

Prima premisă implică faptul că indivizii nu sunt preocupați nici de timpul liber și nici de vreun risc privind venitul lor. A doua condiție permite ca veniturile viitoare să poată fi discontate la o rată uniformă a dobânzii. A treia condiție furnizează motivul esențial al șomajului. Aceasta înseamnă de fapt că singura cale de a obține un loc de muncă mai bine plătit decât cel existent este părăsirea acestuia din urmă. Ultima condiție este impusă pentru simplificare. Implicațiile acestor premise sunt imediate și directe. Șomajul este pur și simplu o formă de investiție. Veniturile curente sunt sacrificate pentru venituri mai mari prin părăsirea locului de muncă anterior, iar câștigul este dat de veniturile actualizate ce vor crește prin așteptarea și găsirea unei oferte, a unui loc de muncă mai bun. Diferența dintre ele este câștigul obținut dacă se caută și se găsește un nou loc de muncă, mai bine plătit.

Teoria contractelor implicite

Această teorie încearcă să dea răspunsuri la mai multe întrebări, dintre care cea mai importantă este: de ce salariile sunt adeseori stabilite în avans, chiar înainte ca întrepinderea care urmează să facă angajări să cunoască care va fi cererea de muncă? O altă întrebare la care se încearcă găsirea unui răspuns este de ce salariile variază foarte puțin, sunt relativ rigide în perioade de criză economică sau de înflorire. Adversari ai riscului, lucrătorii preferă să aibă un salariu stabil și garantat, atât în vremurile bune cât și în cele rele, decât un venit fluctuant, dependent de variația cererii pentru produsele realizate de firma la care este angajat. Denumirea teoriei este ambiguă, pentru că contractul nu este un act implicit, ci este explicit, cum sunt și nivelurile salariilor, chiar dacă ele reprezintă variabile rigide, atât în fazele de prosperitate cât și în cele de recesiune.

Un contract implicit este o înțelegere între conducerea întrepinderii care angajează forță de muncă și salariații săi, cu privire la mărimea remunerației și numărul orelor de lucru, înțelegerea care va intra în vigoare la îndeplinirea anumitor condiții. Ceea ce face ca aceste înțelegeri să fie interesante este incertitudinea privind condițiile de formare a cererii de muncă a întreprinderii. Cererea de muncă nu poate fi prevăzută dinainte, deoarece incertitudinea planează atât asupra prețurilor produselor respective în perioada următoare, cât și asupra mărimii cererii pentru bunurile respective. De asemenea, sunt incerte prețurile altor factori de producție, de exemplu energie, sau incertă este chiar funcția de producție, având în vedere schimbările tehnologice.

Teoria segmentării

“Pornește de la punctul de vedere instituționalist asupra pieței muncii, apărut în anii 40’ în timpul perioadei de avânt al sindicalismului și al negocierilor colective.Pentru instituționaliști, prezența sindicatelor puternice și existența mecanismului negocierilor colective determină nerevelanța teoriilor microeconomice, neoclasice ale formării salariului, determinarea salariilor în condițiile sindicalizării este fundamental diferită de formarea concurențială a salariului.” În interiorul multor firme există ierarhii ale locurilor de muncă, fiecare determinând o anumită perspectivă sau scară de promovare. Noii angajați vor intra pe această scară pe poziția cea mai de jos, constiuind piața externă a muncii, în care salariile și volumul angajărilor sunt stabilite pe baza legilor pieței și a productivității marginale a muncii.

Teoria segmentării nu este însă o teorie matură, ci schematică, contradictorie, mai mult descriptivă, decât explicită.

Capitolul 3

Analiză de date statistice

Particularități ale pieței muncii din România

România este o țară europeană a cărei piață a muncii este încă marcată de structuri neeuropene: prea multă agricultură de subzistență, un sector informal supradimensionat, prea puțini salariați și prea puțini patroni, grupele de ocupații manuale predominante, riscuri deosebit de mari de a deveni sărac pentru persoanele care muncesc (pentru persoanele ce au absolvit cel mult școala profesională), emigrație masivă a forței de muncă, șomaj relativ redus, dar de lungă durată și șomaj mascat.

Ocuparea forței de muncă în România rămâne una dintre zonele cele mai tensionate ale tranziției. Principala tendință care se manifestă în ultimii 18 ani în ceea ce privește volumul ocupării forței de muncă este continua sa reducere. Procesul este generat atât de evoluțiile demografice – cu o mai mică influență, deocamdată, reducerea drastică a natalității și a sporului natural începând să se manifeste în acest deceniu – cât, în special, de capacitatea redusă de absorbție a economiei.

Ca urmare, în perioada 1990-2008, populația civilă ocupată s-a redus cu 2.700.000 persoane, iar numărul de salariați cu aproximativ 4.000.000 persoane. În același interval, rata brută de ocupare a populației totale s-a diminuat de la 46,7% la 38,4%, iar a persoanelor în vârstă de 15-64 ani de la 72,7% la 57,5%.

Tendințele demografice, îndeosebi fenomenul de îmbătrânire a populației, ca și diminuarea ratei populației ocupate au condus la modificări importante în ceea ce privește raportul de dependență economică, observabil în creșterea numărului persoanelor dependente de populația care contribuie la asigurările sociale și constituirea resurselor statului.

În 2011, cu o rată de ocupare a forței de muncă de 62,8% și în ultimii ani cu probleme grave pe piața de muncă, România se situeaza încă departe de atingerea obiectivului UE 2020 stabilit de Programul național de reformă care menționează o rată de ocupare a forței de muncă de 70% până în 2020.

În contextul unor discrepanțe tot mai mari față de media UE și date fiind tendințele actuale din ocuparea forței de muncă, este puțin probabil că obiectivul național pentru 2020 va fi atins, dacă performanța economică și politicile naționale nu se îmbunătățesc considerabil.

Tabelul nr. 1

Indicatori privind piața de muncă din România,

Evoluție 2005‐2012

Sursa:insse.ro

În anul 2012, populația totală situată între vârstele de 15 și 64 de ani era de 14,93 de milioane de locuitori, cu o valoare procentuală mai mică cu 0,8% față de 2007 când populația totală era de 15,05 milioane de locuitori. Din aceaștia doar 9,96 de milioane de locuitori reprezintă populația activă de muncă cu 0,3% mai mică față de 2007. Populația ocupată a crescut între ani 2007-2012 cu 0,5% de la 8,84 de milioane în 2007 la 8,89 de milioane în anul 2012.

Rata de activitate între acești doi ani a crescut cu 1,2 % de la 63% în 2007 la 64,2% in 2012. Rata de ocupare a forței de muncă între 15 si 64 de ani a crescut din 2007 de la 58,8% la 59,5 % în 2012. Rata de ocupare a tinerilor sub 24 de ani a scăzut cu 0,5% din 2007 de la valoare de 24,4% la 23,9% în 2012. Rata șomajului a crescut atât în general, cât și în rândul tinerilor sub 25 de ani; rata șomajului a crescut de la 6,4% la 7% din 2007 până în 2012, iar rata șomajului în rândul tinerilor a crescut cu 2,6 %.

Ocuparea forței de muncă din România in perioada 2005 -2012

În anul 2011, numai 62,8% din populația României cu vârsta 20‐64 de ani era activă pe piața muncii. Gradul de participare era puțin inferior mediei UE, care atingea în același an o rată de ocupare a forței de muncă de 68,6%. În același timp, diferențe semnificative se înregistrează când se analizează rata de ocupare a forței de muncă în funcție de sex, cu o rată de ocupare mai mare pentru bărbați, atât în România, cât și în UE.

Tabelul nr. 2:

Ratele de ocupare a forței de muncă pentru populația cu vârsta 20 ‐ 64 de ani

–2007‐2011 (%)

Sursa:insse.ro

Rata de ocupare a forței de muncă a României se situează între ani 2007-2011 sub media Uniunii Europene, pe toate planurile. Rata de ocupare a întregi populați a României este de 62,8% în 2011 cu 5,8 puncte procentuale mai mică decât media UE-27. Atât ratele de ocupare pentru femei și pentru bărbați sunt mai mici decât mediile UE-27; la femei rata în România este de 55,7% cu 6,6 puncte procentuale mai mică decât media europeană; iar la bărbați rata este de 69,9% cu 5,1 puncte procentuale mai mică decât media europeană. Din 2007 până în 2011, ratele de ocupare ale muncii a scăzut la femei de la 57,9% la 55,7%, iar la bărbați de la 71% la 69,9%.

Având în vedere obiectivul UE 2020 privind o ocupare a forței de muncă de 70% a tuturor persoanelor cu vârsta 20 – 64 de ani, România este încă departe de atingerea acestui obiectiv, având o rată de ocupare de doar 62,8% în 2011. Rata de ocupare a forței de muncă din România s-a îndreptat spre obiectivul național EU2020 (70%) numai între anii 2005 și 2006, pe urmă discrepanța mărindu-se.

Grafic nr.21:

Rata de ocupare – distanța față de obiectivele UE

Sursa:insse.ro

Tendința temporală este oarecum aliniată cu ceea ce s‐a întâmplat cu media UE27, cu excepția anilor 2006 ‐ 2008 când UE27 se îndrepta spre obiectiv, în timp ce România se îndepărta de acesta.

Ca urmare, în 2011 discrepanța a fost mai mare în România (7,2 puncte procentuale) decât în UE27 (6,4), inversând situația din 2005 când discrepanța UE27 față de obiectiv a fost mai mare decât cea a României (7,0 versus 6,4 puncte procentuale, respectiv).

Luând în considerare tendința de scădere a ratei de ocupare a forței de muncă începând cu 2006, este destul de probabil ca obiectivul UE 2020 să nu fie atins în următorii ani dacă performanțele economice nu se ameliorează considerabil.

Tabelul nr. 3:

Ratele de ocupare a forței de muncă pentru populația cu vârsta 20 ‐ 64 de ani

din regiunile României ‐ 2007-2011(%)

Sursa:insse.ro

O privire asupra ratelor de ocupare pe regiuni arată discrepanțe regionale semnificative cu o diferență de mai bine de 12 puncte procentuale între regiunea cu cea mai mare rată de ocupare a forței de muncă (București‐Ilfov: 68,2% în 2011) și regiunea cu cea mai mică rată de ocupare (Centru: 56,5% în 2011).

Deasemenea putem constata că ratele de ocupare pe regiuni au o tendință descrescătoare per general având în vedere faptul că rata de ocupare a României din 2007-2011 scade. Doar trei regiuni au prezentat tendințe favorabile; acestea fiind: Nord-Est cu cea mai mare creștere de la 67,3% la 68,5%, urmată de Nord-Vest cu creștere de 0,8 puncte procentuale și Bucuresti-Ilfov cu 0,4 puncte procentuale.

Discrepanțe se pot vedea și între zone rurale și urbane: Conform datelor INS din 2011, s‐au înregistrat diferențe mari pentru persoanele cu vârsta 15 ‐ 24 de ani, pentru care se înregistra o rată de ocupare de 17,8% în mediul urban și 30,5% în mediul rural. O situație similară s‐a putut constata în ceea ce privește rata de ocupare a persoanelor cu vârsta 55 ‐ 64 de ani (31,2% în mediul rural și 52,62% în mediul urban).

Tabelul nr. 4:

Rate de ocupare pe grupe de vârstă în regiunile României-

2007 ‐ 2011(%)

Sursa:insse.ro

Între anii 2007-2011, rata de ocupare în funcție de grupa de vârstă are cele mai mari valori în grupa de vârstă între 35 și 44 de ani cu valori de aproximativ 78 sau 79 %. În 2007, valoarea acesteia era de 79,3 puncte procentuale care a scăzut în anul 2011 la valoarea de 78,4 de puncte procentuale. Grupa de vârstă cu cele mai mici valori ale ratei de ocupare sunt cei situați între vîrstele de 55 și 64 de ani, care au valori între 40 și 43%. În 2007, valoarea ratei pentru aceasta categorie de vârstă era de 41,4 %, punctul maximal al categorie a fost în 2008 cu valoare de 43,1%. În 2011 față de 2007, valoarea procentuală a categorie a scăzut de la 41,4 la 40 de puncte procentuale.

Tabelul nr. 5:

Ratele de ocupare ale tinerilor (15‐24) la nivel regional și în funcție de sex –

2007‐2011(%)

Sursa:insse.ro

Discrepanțe semnificative se înregistrează și în ceea ce privește ratele de ocupare ale tinerilor (15‐24 ani). Media în România în anul 2011 a fost de 31.1%, cu circa 11% mai puțin decât media UE de 42.6%. La nivel regional, cele mai reduse rate de ocupare se înregistrează în Regiunile Vest (27.9%) și Nord‐Vest (27.6%), în timp ce Regiunile Nord‐Est (36.4%) și Sud‐ Muntenia (34.5%) rămân în mod clar peste media națională.

Mai mult, diferențe majore se înregistrează între femei și bărbați: rata de ocupare a tinerilor bărbați între 15 și 24 de ani (35.3%) este cu 9 puncte procentuale mai mare decât a tinerelor din aceeași grupă de vârstă. În același timp, ambele rate sunt mult sub valorile relevante la nivel european. Diferențe semnificative se înregistrează și față de mediile la nivel european, de circa 13 puncte procentuale în cazul tinerelor femei (15‐24 ani) și 10 puncte procentuale pentru tinerii din aceeași grupă de vârstă.

Majoritatea populației care îmbătrânește înregistrează rate de activitate în scădere. În 2011, rata de ocupare pentru persoanele din categoria de vârstă 55‐64 era de numai 40,0% în comparație cu media națională de circa 62,8%.

Mai mult, există discrepanțe semnificative privind ratele de ocupare a populației cu vârsta 55‐64 de ani între regiunile României, cu 23,8 puncte procentuale diferență între regiunile Centru și București ‐ Ilfov (34,5% în 2011) și regiunea de Nord‐Est (unde se înregistrează rata maximă de ocupare de 56,0%) conform Tabelului nr.7.

Persoanele cu nivel scăzut de educație au o rată de ocupare scăzută. Astfel, în anul 2011, numai 50,7% din persoanele cu nivel ISCED 0‐2 erau active pe piața muncii, în timp ce rate semnificativ mai mari se pot găsi pentru persoane cu ISCED 3‐4 (63,2%) și ISCED 6 (82,1%).

Îmbunătățirea generală a sistemului educațional capabil să sporească considerabil cota de persoane foarte calificate în România poate fi, astfel, considerată o nevoie majoră. Pentru acest scop, recalificarea și schemele de reeducare pentru persoanele cu nivel de educație scăzut pot ajuta la îmbunătățirea situației.

Tabelul nr. 6:

Ratele de ocupare a populației conform cu nivelul de educație –

2007 – 2011(%)

Sursa:insse.ro

Vizionând Tabelul nr.9, putem observa că indiferent de nivelul de educație rata de ocupare a scăzut la toate cele trei nivele din 2007 până în 2011. Nivelul ISCED 0-2 a scăzut de la 53,1 puncte procentuale la 50,7 puncte procentuale; Nivelul ISCED 3-4 a scazut cu 1,9 puncte procentuale, iar nivelul ISCED 5 scade cu 3,7 puncte procentuale intre ani 2007-2011.

În ciuda eforturilor depuse până acum, România încă se află în urma celorlalte țări UE, atât în ceea ce privește dezvoltarea socio‐economică, cât și productivitatea muncii. Una din principalele cauze o reprezintă discrepanțele semnificative din punct de vedere structural, privind distribuția forței de muncă între principalele sectoare ale economiei.

Figura nr. 1

Ocuparea în agricultură în România și în UE- 1999-2010 (%)

Sursa: http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=6288&langId=en

Agricultura, așa cum se poate vedea din figura prezentată, este supra‐dimensionată, din punct de vedere al populației angajate. Unul din obiectivele principale ale strategiei naționale de ocupare a forței de muncă și ale politicilor existente în domeniu a fost reducerea ocupării forței de muncă în agricultură. Eforturile făcute în acest sens, la un loc cu migrația semnificativă a persoanelor liber‐profesioniste din zonele rurale către State Membre UE mai dezvoltate au contribuit la reducerea cu mai bine de 2,3 milioane de lucrători a populației ocupată în agricultură, lucru care poate fi usor de observat în figura de mai sus. În timp ce, ocupare în agricultura a UE a rămas aproximativ constantă, ocupare în România a scăzut cu aproximativ 20 de puncte procentuale din 1999 până în 2010.

Figura nr. 2

Ocuparea în industrie în România și în UE, 1999-2010 (%)

Sursa: http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=6288&langId=en

În comparație cu ocuparea din agricultură, ocuparea în industria României față de UE este mult mai apropiată după cum poate fi observat în figura de mai sus. Din 1999 până în 2001, rata de ocupare în industria României a prezentat valori mai mici decât valoarea medie din UE, dar din 2002 rata de ocupare a crescut de la 25% la 30% pe când rata ocupării în UE a scăzut cu 1-2%, astfel s-au schimbat locurile, ocupare în industrie fiind peste valoarea medie din UE. Din 2002 până în 2010, poziția României față de UE a rămas neschimbată; cea mai mare diferență între ratele de ocupare s-au realizat în anul 2009, când rata de ocupare în România era de aproximativ 32%, iar rata UE era de aproximativ 25%.

Figura nr. 3

Ocuparea în servicii în România și în UE, 1999-2010 (%)

Sursa: http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=6288&langId=en

Față de agricultura și industrie, ocupare în servicii din România din 1999 până în 2010 a avut valori sub media europeană. Chiar dacă rata de ocupare în servici în România a crescut de la 28% în 1999 la 42% în 2012, valorile au fost tot sub media UE care din 1999 în 2010 a crescut cu aproximativ 4 puncte procentuale. Cea mai mică diferență în România și UE a fost în 2010 când diferența dintre ele era de aproximativ 22 de puncte procentuale,iar cea mai mare diferență a fost în 2000 când diferența era de aproximativ 38 de puncte procentuale.

În concluzie, pentru ca România să se apropie de valorile UE ar trebui să transfere o mare parte din populația ocupată în agricultură la servici ca să compenseze valoarea mică a ratei din servici și să scadă din rata ocupări în agricultura care este supra-dimensionată.

În continuare pentru a evidenția mai bine relația inflație-șomaj în România am studiat variația acestora si în ultimii 4 ani. Conform datelor obținute și graficului realizat am ajuns la concluzia că în ultimii 4 ani inflația în România a scazut,la fel ca si somajului.

Tabel nr.7 Rata inflației și rata somajului

Sursă: INS, ANOFM

Sursă: Proiecție proprie

În anul 2017 populatia activă era de 8892 mii persoane, din care 8237 mii era populatia ocupata.

Sursa: http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/somaj_tr1r_15.pdf

Inflației în România 2014-2017

Între inflatie si rata somajului este o legatura inversă. Inflatia ridicata reduce valoarea datoriilor, dar salariile nu tin pasul cu scumpirile si astfel familiile trebuie sa renunte la alte bunuri pentru strictul necesar.

Cand este hiperinflatie, salariile oamenilor valoreaza din ce in ce mai putin cu fiecare luna si din ce in ce mai multi oameni raman fara locuri de munca. Multe intreprinderi dau faliment, ceea duce la somaj in masa. In opinia mea rata inflatiei este mult mai importanta decat rata somajului, deoarece prima o genereaza pe a doua. Cand rata somajului este ridicata, revendicarile salariale ale sindicatelor si angajatilor sunt reduse si invers.

Tabel nr. 9, Indicii prețurilor de consum și rata inflației în perioada 2010-2014

Sursă:BNR

La sfârșitul anului 2016, rata anuală a inflației IPC a coborât sub limita inferioară a intervalului de variație de ±1 punct procentual asociat țintei staționare de 2,5%.

Rata medie anuală a IAPC s-a situat în decembrie 2016 la valoarea de 1,4 la sută,.

Menținerea ratei inflației de bază la un nivel scăzut, de 1% cu începere din luna septembrie, a continuat să fie susținută de factorii fundamentali, cu precădere de influența combinată a deficitului de cerere agregată, persistent, dar în ușoară atenuare, și de ameliorarea semnificativă a anticipațiilor privind inflația ale agenților economici.

Pe ansamblul economiei, după majorarea salariului minim brut din iulie 2016 , creșterea câștigurilor salariale nominale brute s-a menținut pe o tendință de ușoară accelerare până în luna noiembrie. Pe termen scurt, persistența deficitului de cerere atenuează riscul unor presiuni inflaționiste semnificative din partea costurilor cu salariile. Pe termen mediu însă, pe măsura apropierii PIB de nivelul potențial și în condițiile unor creșteri suplimentare ale salariului minim pe economie, menținerea unei corelații adecvate între creșterea salariilor și cea a productivității muncii este esențială pentru consolidarea stabilității prețurilor.

Tabel nr.10, Evoluție inflație

Sursă:BNR

La finalul anului 2016, rata anuală a inflației IPC a coborât la 0.83% în scădere cu 0,71 puncte procentuale față de sfârșitul trimestrului III, plasându-se astfel sub limita inferioară a intervalului de variație de ±1 punct procentual asociat țintei de 2,5%.

Evoluția a fost determinată integral de variabile exogene, în contextul declinului substanțial al cotațiilor internaționale ale țițeiului, dar și al scăderii prețurilor materiilor prime agricole, sub acțiunea conjugată a înregistrării unei recolte peste medie la nivel regional și a închiderii unei piețe importante de desfacere pentru statele europene (Rusia).

Scăderea accentuată a ratei anuale a inflației în 2016 a fost antrenată cu precădere de produsele cu prețuri volatile, cu contribuția dominantă a subgrupei combustibililor.

Sursă:BNR

Tabel nr.11, Evoluția numarului șomerilor înregistrați în perioada 2012-2017

Sursă: ANOFM

De-a lungul perioadei analizate putem observa că numărul șomerilor înregistrați a scăzut de la o perioadă la alta cu excepție în anul 2015 și respectiv anul 2017. Conform tabelului de mai sus, numărul total de șomeri la finele lunii 2017 a crecut cu 15.077 persoane față de cel de la finele lunii anterioare.

Reprezentarea grafică a tabelului de mai sus va arată astfel:

Evoluția ratei șomajului înregistrat și a ratelor șomajului pe sexe, în perioada 2014-2017 este prezentată mai jos:

Grafic, Rata somajului

Rata șomajului pe sexe

În perioada analizată se poate observa că în 2015 șomajul a crescut față de anul 2014, de asemenea, observăm că începând cu anul 2016, șomajul începe să scadă. În luna ianuaria a anului curent rata șomajului avea o valoare de 6%.

Referitor la șomajul înregistrat pe sexe, în luna ianuarie 2017, comparativ cu luna precedentă, rata șomajului masculin a crescut de la 5.78% la 6%, iar rata șomajului feminin a crescut de la 4.73% la 4.84%.

Conform informațiilor publicate de ANOFM, în 2017 numărul de șomeri a crescut în 32 de județe, cele mai mari creșteri înregistrându-se în județul: Alba cu 2804 persoane, Mureș cu 1373 persoane, Prahova cu 1221 persoane, Constanța cu 1024 persoane, Vâlcea cu 1016 persoane, Vaslui cu 863 persoane, Dolj cu 743 persoane, Bihor cu 739 persoane și Gorj cu 624 persoane.

Numărul de șomeri a scăzut în 9 județe și în municipiul București, cele mai mari scăderi înregistrându-se în județele: Dâmbovița cu 266 persoane, Timiș cu 139 persoane, Harghita cu 110 persoane, Bistrița cu 93 persoane și Galați cu 84 persoane.

Județele cu cea mai mare pondere a șomerilor neîndemnizați în numărul totalul șomerilor sunt: Buzău (81.86%), Mureș (81.68%), Dolj (81.53%), Teleorman (81.52%), Galați ( 80.83%), Mehedinți (80.59%), Vaslui (80.50%), Brăila (80.45%) și Dâmbovița (80.08%).

Evoluția ponderii șomerilor neindemnizați în totalul șomerilor înregistrați, în perioada 2012-2017, este următoarea:

Tabel nr.12, Evoluția ponderii șomerilor neîndemnizați

Structura șomajului pe grupe de vârstă în perioada 2013-2015 se prezintă astfel:

Dupa nivelul de instruire al șomerilor, aceștia în perioada 2015-2017, se prezintă astfel:

Tabel nr. 13, Someri pe categorii de instruire

Sursă: ANOFM

Reprezentat grafic tabelul de mai sus se prezintă astfel:

Nivelul de instruire al șomerilor

În urma analizei prezentate mai sus putem afirma că România, încetul cu încetul începe să își revină, după criză economică care a avut loc în trecut.

Așa cum se poate observa din analiza efectuată pe parcursul întregului capitol, atât inflația, cât și șomajul, în periada analizată, în mare parte, înregistrează scăderi de la o perioadă la alta.

Ratele de ocupare 2014-2017

Tabel nr. 14, ratele de ocupare a fortei de muncă,

Surs, INS

Se observă o crestere de 1,2 procente a ratei de ocupare intre anii 2014 si 2017. Datele din tabel se refera la populatia cu varsta cuprinsă între 15 si 64 ani. Populația activă a României a fost de 9,159 milioane de persoane, din care 8,535 milioane erau persoane ocupate și 624.000 erau șomeri.

Tabel nr. 15, Rata de ocupare in functie de sex

Ca și în anii anteriori, in 2017, rata de ocupare era mai mare în rândul bărbaților, de 69,5%, față de 53,2% la femei.

Tabel nr. 16, ratele de ocupare in functie de mediul de provenienta

Sursa: INS

De asemena ratele de ocupare ale persoanelor rezidente în mediul rural sunt mai mari fata de cel urban, si anume 61,7%, raportat la 61,3% , in 2017. Trendul a fost constant in toata perioada 2014-2017.

Tabel nr. 16, rate de ocupare pe grupe de varsta

Sursa: INS

Rata de ocupare a tinerilor, in 2017 (15-24 ani) a fost de 24,5%, iar cea a persoanelor vârstnice (55-64 ani) de 41,1%.

Tabel nr. 17, ratele de ocupare in functie de studii

Sursa: INS

De asemenea, in 2017, rata de ocupare a fost mai mare in randul persoanelor ce au absolvit o forma a învățământului superior (85,3%). In plus erau ocupate 64,9% dintre persoanele cu studii medii și numai 42,6% dintre cele cu nivel de educație mai scăzut.

CAPITOLUL 4

Studii de caz care reflectă exemple de bune practici

4.1 Germania

Sistemul de protectie socială in Germania are la bază 5 piloni de functionare și are rol in a oferi protecție impotriva principalelor probleme ce pot apărea in viață și a consecintelor acestor probleme:

-asigurarea este obligatorie pentru șomaj și aceasta garantează o protectie în caz de pierdere a locului de muncă

-asigurarea este obligatorie si pentru pensie, iar aceasta are rol in acoperirea riscului de imbatranire a persoanelor ce au contribuit pentru acest fond, iar in situtaia in care survine o incapacitate de muncă sau in caz de deces, sunt protejati urmasii

-asigurarea obligatorie in caz de boală are rol in supravegherea evolutiei stării de sănătate și intervine pentru restabilitarea acesteia

-asigurarea obligatorie impotriva accidentelor are rol in a asigura readaptarea profesională în situatia unui eventual accident de muncă

-asigurarea socială obligatorie impotriva riscului de dependență are rol in a garanta un suport financiar pentru indivizii care au nevoie de îngrijiri de sanatate lungă durată.

4.2 Franta

Sistemul de protective al Cetățenilor în Franța este unul foarte performant. Cetățenii țărilor ce nu apartine de Uniunea Europeană, pentru a beneficia de servicii legate de protectia sociala, au nevoie de un drept de sejur in tara, si atunci statul francez le asigură protectia social de care au nevoie.

În Franța se cunosc mai multe feluri de regimuri obligatorii de protective și asigurare socială:

• regimul comun pentru salariați, unde sunt asigurati aproximativ 80% din populație

• regim autonom, corespunzător profesiilor liberale

• regim agricol, destin celor care activează in domeniul agricol

• regimuri speciale corespunzătoare unor categorii anume de persoane, ca de exemplu personalul din casă etc.

Cotizatia pentru sistemul de protective social se plăteste proportional cu salariul. In Franta, odata ce ai plătit pentru sistemul de protectie social vei primi un certificat de membru in cadrul serviciului de Securitate Socială, care contine numărul fiecăruia de Securitate Socială și un card Vitale.

Unele tări, nemembre ale UE au acorduri de reciprocitate cu Franța, accord prin care se oferă asigurare, in momentul in care respective persoana se află pe teritoriul acestei țări.

In cazul in care nu există acest accord intre tări, o persoana dintr-un stat nemembru, trebuie să se inregistreze după 3 luni la sistemul de protective social, pentru a beneficia de securitate social si a fi asigurat.

4.3 Marea Britanie

În Marea Britanie există un sistem de prestații sociale care este administrat de guvernul tării. O parte dintre prestații se fac pe baza contribuțiilor la sistemul de asigurare națională (numit NI) ce se află sub deplina administrare si coordonare a departamentului de Venituri și Clienți (HMRC). Contribuțiile pentru sistemul de protectie social sunt deduse din salarii, direct, proportional cu salariile, dar si in functie de categoria demuncitori din care face parte fiecare individ in parte.

Acest sistem se securitate social, din Marea Britanie oferă servicii legate de sănătate, in situatia de pierdere a locului de muncă, șomaj, pierderea partenerului de viață, văduvie și pensie.

Asigurarea de șomaj mai este numită și alocația individului care își caută un loc de muncă. Pentru a beneficia de alocatia de somaj o perosnaa trebuie să își caute in mod constant, active un loc de muncă. Doar in aceste situtaii primeste ajutorul de somaj.

Jobcentre Plus este un organism ce face parte din Departamentul pentru Muncă și Pensii, care are rol in administrarea alocațiile persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

In Marea Britanie se oferă două feluri, cand vine vorba de astfel de alocații. Acestea sunt: alocatii simple si cele care se calculează in functie de contributiile persoanei in cauză, până la momentul in care a solicitat alocatie de somaj. Pentru a beneficia de alocatie petru persoanelel aflate in cautarea unui loc de muncă, din categoria alocatiilor bazate pe contributii o persoana trebuie sa fi contribuit la sistem o perioadă de 2 ani anterior anului fiscal în care doreste să solicite somajul.

  4.4 Danemarca 

Danemarca prezintă un stadiu destul de ridicat in ceea ce priveste sistemul de securitate socială, sistem ce doar partial este finanțat de impozitele plătite de populatie.

Contributia la majoritatea structurilor sistemului de protectie socială din Danemarca este obligatorie. Prin urmare nu este nevoie ca o persoană sa îndeplinească nici o formalitate. Singura asigurare care este facultativă în cadrul sistemului danez este cea a asigurării de șomaj.

Celelalte, legate de sănătate, boala, pensii, sunt obligatorii.

Există o anumită actegorie de personae care poate alege să contribuie la un fond de șomaj:

salariații ce au vârsta de 18-65 ani

– toti Tinerii care au urmat o formă de pregătire profesională, cu o durata de cel puțin 18 luni si acre isi cauta un loc de muncă. Acestia din urmă au obligatia de a se afilia la un un fond de șomaj într-un interval de cel mult două săptămâni, calculate din momentul finalizarii cursului de pregătire.

Sindicatele sunt cele care stabilesc si hotarasc in privinta fondurilor de somaj, insa cu toate acestea , sunt independente fata de sindicate, atât financiar cât și administrativ. In Danemarca se poate opta pentru fonduri de șomaj diferite, corespunzătoare unor profesii individuale, dar există și fonduri generale.

4.5   Spania 

In Spania, statul garantează tuturor indivizilor asigurare, prin sistemul de protectie socială. In peninsulă se discută de două feluri de protecție:

un sistemul contributiv: unde cotizează și de care depend toate persoanele ce locuiesc legal pe teritoriul acestei tari, care lucrează acolo, care au o firma, etc.

un sistemul non-contributiv: care le este destinat cetatenilor spanioli, care au reședința pe teritoriul Spaniei; de acest tp de sistem de protective social beneficiază și hispano-americanii, portughezii, brazilienii, cei din Andora și din Filipine, dar si peroane din alte tari, in fucntie de acordurile pe acre le au tarile de origine cu Spania si in funtie de conventiile si legile in vigoare.

Concluzii

Două condiții esențiale pentru reducerea șomajului sunt creșterea mobilității teritoriale a forței de muncă și reconversia profesională frecvența.Instituțiile de învățământ au un rol foarte important, pentru că trebuie să ofere o pregătire profesională iniata și pe parcursul vieții de înalta calitate, în concordanță cerințele actuale și viitoare ale pieței muncii.

Sectorul IMM-urilor a fost în ultimii ani motorul dezvoltării economice în regiune și principala sursă de creare a locurilor de muncă. În contextul deschiderii pieței externe și al accentuării globalizării economice, este nevoie de aplicarea unor politici eficiente de sprijinire a IMM-urilor din Regiune. Acordarea de sprijin pentru IMM-uri în vederea modernizării sectorului productiv, promovarea inovării în cadrul acestora, la nivel de produse, tehnologii, procese, stimularea dezvoltării tehnologiei informației și comunicațiilor și creșterea accesului la finanțare al IMM-urilor sunt câteva măsuri binevenite pentru fortificarea sectorului IMM-urilor.

Autoritățile locale se pot implica în dezvoltarea locală și într-un mod activ prin elaborarea și implementarea unor proiecte de dezvoltare a infrastructurii de transport sau a unor proiecte complexe vizând mai multe domenii de activitate, ceea ce ar permite atât dezvoltarea economică a zonelor în care se implementează proiectele cât și impulsionarea, într-un orizont de timp scurt sau mediu, a unor ramuri economice precum construcțiile, industria materialelor de construcții, turismul, transporturile.

În condițiile trecerii la mecanizare și robotizare, munca omului este înlocuită de cea efectuată de mașină, însă omul nu este eliminat în totalitate din procesul de producție.Munca este factorul activ și determinant al producției. Factorul munca se asigura prin intermediul pieței forței de muncă.

Șomajul, face parte din categoria dezechilibrelor, apărute în economie. Fenomenul apare de această dată pe piața muncii, iar studierea sa, a fost cu atât mai importantă, cu cât implicațiile asupra populației și economiei, au fost dintre cele mai grave. Un singur lucru este clar: șomajul reprezintă un fenomen negativ și nociv pentru economie, care afectează o categorie mai mică sau mai mare a populației.

Șomajul afectează economiile tuturor țărilor, a devenit un subiect destul de delicat, deoarece întreprinderile își diminuau producția, prin urmare se dădeau afară un număr mare de muncitori, care deveneau șomeri. Șomajul, ca fenomen, rezultă din două mari procese: pierderea locurilor de muncă de către o parte din populația ocupată și creșterea ofertei de muncă. Conform unui studiu, în ceea ce privește șomajul din țările Uniunii Europene, este clară ipoteza conform căreia un punct forte, în determinarea șomajului îl constituie incompatibilitatea, dintre calificările disponibile pe piața muncii și cele cerute de către angajatori.

Piața muncii din România, a suferit unele dezechilibre: neconcordanța dintre cererea și oferta de muncă, datorită sistemului de educație profesională; pierderea piețelor externe și diminuarea dimensiunilor pieței interne; blocajul financiar, precum și blocajul investițional.

Ritmul de creștere economică, în condițiile unei productivități a muncii ridicate, numai este capabil să creeze, noi locuri de muncă, astfel încât să asigure, o ocupare deplină. În țara noastră, șomajul poate fi redus, prin creșterea investițiilor, care să reechilibreze piața bunurilor și serviciilor. Sfera serviciilor deține însă o pondere redusă în PIB, spre deosebire de țările dezvoltate din UE, și poate constitui o soluție bună pentru diminuarea numărului de șomeri. Însă pentru că acest lucru să se întâmple ar trebui să se ia măsuri, în legătură cu sporirea investițiilor și crearea unor structuri moderne ale României, cât și creșterea veniturilor reale ale agenților economici si ai populației.

Pe de altă parte, natura șomajului în România s-a schimbat, componentă structurală devenind preponderentã, iar resorbția acesteia este mult mai dificilă și necesită programe și măsuri active din partea puterii publice, pentru a asigura atât racordarea economiei românești la cea europeană, cât și transformările sociale necesare creării unui mediu de afaceri sănătos și modern.

BIBLIOGRAFIE

Băbăiță I., Silași Gr., Duță Alexandrina, Macroeconomia, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 1999

Boswell, C., Stiller, S., Straubhaar, T., Forecasting Labour and Skills Shortages: How can Projections better inform migration policies?, DG Employment and Social Affairs, Hamburg, 2004

Cismaș Laura, Macroeconomie – note de curs

Cristache, Impactul șomajului asupra creșterii economice din România, în perioada de criză în Romanian Statistical Review nr. 6 / 2013

Emilia Ungureanu, Piața muncii în context european, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005

Ilie Băbăiță, Alexandrina Duță, Piețe și prețuri, Editura de vest , Timișoara, 1995

M. Băcescu, Angelica Băcescu, Macroeconomie. Bazele macroeconomiei, Editura All, București , 1993

Mocanu Irena, Șomajul în România, disparități teritoriale, Revista Romană de Statistică, nr. 4/2009

Niță Dobrotă (coord), Economie politică (Economics), ASE București, 1993

Popescu C., Economie, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2009

Perspectivele pieței muncii din România în contextul Strategiei Europa 2020

Stelian Perț, Piața muncii în perioada de tranziție, în Oeconomica, nr. 2/1991, Editura Irli, București

Ștefan, M.C., Economie politică, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2009

Visco, I. Ageing Population Economic Issues and Policy Challenges, lucrare prezentată la Conferința OECD Economic Policy for Ageing Societies, Paris, OECD, 2001

Wilson, R., Modelling and Forecasting the Structure of Employment in the United Kingdom, in Heijke (ed.), Forecasting for Labour Market by Occupation and Education, 2008

www.mmuncii.ro