Politici Si Treatamente Contabile Privind Evaluarea Stocurilor
POLITICI SI TREATAMENTE CONTABILE PRIVIND EVALUAREA STOCURILOR
CUPRINS
Capitolul 1.
1.1. Definirea,identificarea,clasificarea,obiective si factorii organizarii contabilitatii stocurilor.
1.1.1. Definirea si identificarea stocurilor
1.1.2. Clasificarea stocurilor
1.1.3. Obiective si factorii organizarii contabilitatii stocurilor
1.2. Referentialul contabil. Standarde si reglementari contabile privind stocurile
1.3. Politici si tratamente contabile privind evaluarea stocurilor in literatura de specialitate.
1.3.1. Metode de evaluare a stocurilor.Studiu comparativ
1.3.2. Contabilitatea marfurilor vandute in consignatie
1.3.3. Regimul bunurilor lipsa din gestiune
1.4. Recunoasterea si evaluarea elementelor, tranzactiilor si evenimentelor. Principiile si regulile evaluarii
1.4.1.Recunoasterea stocurilor
1.4.2.Evaluarea stocurilor
1.4.3.Reguli de evaluare a stocurilor
1.5.Tratamente si practici specifice privind contabilitatea primara si contabilitatea de raportare a stocurilor.
Indicatori de analiza economica a stocurilor
Capitolul 2.
2.1. Prezentare generala a agentului economic
2.1.1. Scurt istoric al firmei Stefan si Compania
2.1.2. Relatii e parteneriat. Clienti. Furnizori.
2.2. Evolutia principalilor indicatori economici
2.2.1. Cifra de afacere
2.2.2. Rentabilitatea
2.2.3. Lichiditatea
2.2.4.Solvabilitatea
2.2.5. Fondul de rulment
2.2.6. Necesarul de fond de rulment
2.3. Evaluarea stocurilor
2.3.1.Conceptul, necesitatea si importanta evaluarii
2.3.2. Valoarea justa si valoaea de piata in evaluare
2.3.3. Momente si forme de evaluare a stocurilor
2.4. Contabilitatea diferentelor de pret la marfuri
Concluzii si propuneri.
Bibliografie
Anexe
1.1.Definirea, identificarea, clasificarea, obiective si factorii organizarii contabilitatii stocurilor
1.1.1 Definirea si identificarea stocurilor
Stocurile reprezinta bunuri materiale, lucrari si servicii destinate sa fie consumate la prima lor utilizare, sa fie vandute in situatia in care au starea de marfa sau produse rezultate din o prelucrarea, precum si productia in curs de executie aflata sub forma productiei nedeterminate.
Potrivit Standardelor Internationale de Contabilitate, IAS2 1, stocurile sunt active circulante:
de productie sau pentru prestare detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii;
in curs de productie, in vederea unei vanzari in procesul desfasurarii normale a activitatii;
sub forma de materii prime, materiale consumabile care urmeaza sa fie folosite in procesul de servicii.
1.1.2 Clasificarea stocurilor
In contabilitatea financiara a intreprinderii, stocurile sunt clasificate si delimitate in functie de patru criterii: fizic, destinatia, faza ciclului de expoatare si locul de creare a gestiunilor. Corespunzator acestor criterii sunt individoalizate urmatoarele structuri:
marfuri, si anume bunuri pe care entitatea le cumpara in vederea realizarii sau produsele predate spre aprovizionarea magazinelor proprii;
materiile prime, care participa direct la fricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata;
materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si matriale de planat, furaje si alte matriale consumabile), care participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul finit;
materiale de natura obiectelor de inventar;
produsele, si anume:
semifabricatele care sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie (faza de fabricatie) si care trec in continuare in procesul tehnologic al altei sectii (faza de fabricatie) sau se livreaza tertilor;
produsele finite, adica produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul entitatii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor;
rebuturile, materialele recuperabile si deseurile;
animalele si pasarile, respctiv animalele nascute si cele tinere de orice fel rescute si folosite pentru productie, animalele si pasarile la ingrasat pentru a fi valaorificate, coloniile dealbine, precum si animalele pentru productie – lana, lapte si blana;
ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vandute si care in mod temporar pot fi pastrate de terti, cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contacte;
productia in curs de executie, reprezentand productie care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime. In cadrul productieiin curs de executie se cuprind, de asemenea, lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie sau neterminate.
Criteriile de clasificare ale stocurilor vizeaza mai mult aspecte:destinatia si utilizarea lor finala, pozitionarea in cadrul ciclului de exploatare( aprovizionarea, productia, desfacerea), modul de imobilizare a capitalului( stoc util sau necesar, stoc de siguranta, stoc de speculatie)
In cadrul stocurilor se include si bunurile aflate in custodie, penru prelucrea sau consignatie la terti, care se inregistreaza distinct in contabilitate pe categorii de stocuri.
Categorii distincte în cadrul stocurilor constituie obiectele de inventar, baracamentele și amenajările provizorii.
În România, prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/19912 este data următoarea definiție acestei clase de active patrimoniale: „Contabilitatea stocurilor și comenzilor în curs de execuție cuprinde ansamblul bunurilor și serviciilor din cadrul unității patrimoniale, destinate:
fie a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție;
fie a fi consumate la prima lor utilizare.
1.1.3.. Obiectivele și factorii organizării contabilității stocurilor
Obiectivele contabilității stocurilor și a producției în curs de execuție sunt, în principal legate de realizarea funcțiilor comerciale ale întreprinderii.
Principalele obiective ce revin contabilității în acest domeniu sunt:
Urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea evidenței pe grupe și feluri de stocuri, precum și a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigura informații utile cu privire la stadiul aprovizionării.
Asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea permanentă a mișcării lor. Se asigură prin organizarea contabilității mijloacelor circulante materiale pe gestiuni, și în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ și valoric, înregistrarea exactă și la timp a cuantumului mișcărilor și a diferențelor constatate la inventariere, sesizarea existenței stocurilor fără utilitate sau cu mișcare lentă, pentru luarea măsurilor necesare lichidării lor.
Urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit, evidența economiilor sau a materialelor ne utilizate, precum și a materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în secțiile de fabricație.
Asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare față de valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilității astfel încât acestea să poată furniza informații cu privire la nivelul și structura cheltuielilor de transport aprovizionare.
Înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de stocuri destinate a fi livrate terților.
Evidența și urmărirea stocurilor de produse în procesul obținerii și livrării la prețuri competitive.
Evaluarea realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare.
Promovarea principiului prudenței și principiului continuității activității la evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
Realizarea acestor obiective este condiționată de studierea și luarea în considerare a factorilor specifici care influențează organizarea contabilității activelor circulante materiale printre care:
mărimea întreprinderii, ca factor care determină alegerea metodei de contabilitate sintetică a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.
structura organizatorică și funcțională a gestiunilor de stocuri, determină circuitul documentelor primare și evidența analitică pe gestiuni. Modul de organizare a activității de aprovizionare și livrare, depozitare și mișcare a stocurilor de materiale constituie premise de bază a contabilității, întrucât operațiile specifice lor generează o mare diversitate de documente primare de a căror corectă întocmire și completare depinde gradul de exactitate a informațiilor furnizate.
caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în funcție de care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii și conturile sintetice corespunzătoare lor; se elaborează nomenclatorul stocurilor și pe această bază se organizează evidenta operativă și contabilitatea analitică.
decalajul ce poate apărea, uneori, în vânzarea și livrarea stocurilor.
sursele de proveniență a activelor circulante materiale aprovizionate ( furnizori, din producție proprie, din prelucrare la terți ) influențează, în principal, conturile sintetice utilizate și prețurile de evaluare.
modul de evaluare a activelor circulante materiale influențează, în special, modul de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetică, dar și alegerea metodelor de determinare a prețurilor de ieșire la stocurile intersarjabile.
sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influențează organizarea contabilității stocurilor în vederea calculării mărimii cantitative și valorice a intrărilor, ieșirilor și stocurilor, precum și a cheltuielilor efective de transport aprovizionare, în funcție de care se aleg metodele de contabilitate analitica a stocurilor.
2. Referentialul contabil. Standarde si reglementari contabile privind stocurile
Inventarierea elementelor de activ și de pasiv reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de activ și de pasiv ale fiecărei unități, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare și a performanței unității pentru respectivul exercițiu financiar.
Organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv din cadrul societăților comerciale, societăților/companiilor naționale, regiilor autonome, institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, societăților cooperatiste, instituțiilor publice, asociațiilor și celorlalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial, precum și ale persoanelor fizice care desfășoară activități producătoare de venituri, denumite în continuare unități, se efectuează potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale reglementărilor contabile aplicabile, precum și ale prezentelor norme.
În temeiul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, unitățile au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităndarde si reglementari contabile privind stocurile
Inventarierea elementelor de activ și de pasiv reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată existența tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.
Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de activ și de pasiv ale fiecărei unități, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare și a performanței unității pentru respectivul exercițiu financiar.
Organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv din cadrul societăților comerciale, societăților/companiilor naționale, regiilor autonome, institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, societăților cooperatiste, instituțiilor publice, asociațiilor și celorlalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial, precum și ale persoanelor fizice care desfășoară activități producătoare de venituri, denumite în continuare unități, se efectuează potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale reglementărilor contabile aplicabile, precum și ale prezentelor norme.
În temeiul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, unitățile au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în următoarele situații:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităților naturale sau a unor cazuri de forță majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
Inventarierea anuală a elementelor de activ și de pasiv se face, de regulă, cu ocazia încheierii exercițiului financiar, avându-se în vedere și specificul activității fiecărei unități.
În situația inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în registrul-inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate și înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrările și ieșirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii și data încheierii exercițiului financiar.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării elementelor de activ și de pasiv și care elaborează și transmite comisiilor de inventariere proceduri scrise adaptate la specificul unității
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii și nici contabilii care țin evidența gestiunii respective.
Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiți decât în cazuri bine justificate și numai prin decizie scrisă, emisă de către cei care i-au numit.
Principalele măsuri organizatorice care trebuie luate de către comisia de inventariere sunt următoarele:
a) înainte de începerea operațiunii de inventariere să ia de la gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor o declarație scrisă din care să rezulte dacă:
– gestionează bunuri și în alte locuri de depozitare;
– în afara bunurilor unității respective, are în gestiune și alte bunuri aparținând terților, primite cu sau fără documente;
– are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a căror cantitate sau valoare are cunoștință;
– are bunuri nerecepționate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;
– a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale;
– deține numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;
– are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidența gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.
De asemenea, gestionarul va menționa în declarația scrisă felul, numărul și data ultimului document de intrare/ieșire a bunurilor în/din gestiune.
Declarația se datează și se semnează de către gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor și de către comisia de inventariere, care atestă că a fost dată în prezența sa;
b) să identifice toate locurile (încăperile) în care există bunuri ce urmează a fi inventariate;
c) să asigure închiderea și sigilarea spațiilor de depozitare, în prezența gestionarului, ori de câte ori se întrerup operațiunile de inventariere și se părăsește gestiunea
La unitățile de desfacere cu amănuntul, care folosesc metoda global-valorică, gestionarul trebuie să întocmească și să depună la contabilitate, înainte de începerea inventarierii, raportul de gestiune în care să se înscrie toate documentele de intrare și de ieșire a mărfurilor, precum și cele privind numerarul depus la casierie, întocmit până în momentul începerii inventarierii;
Pe toată durata inventarierii, programul și perioada inventarierii vor fi afișate la loc vizibil.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare, după caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj, acest lucru urmând a fi menționat și în listele de inventariere respective
Comisia de inventariere are obligația să controleze toate locurile în care pot exista bunuri supuse inventarierii.
Toate bunurile ce se inventariază se înscriu în listele de inventariere, care trebuie să se întocmească pe locuri de depozitare, pe gestiuni și pe categorii de bunuri.
Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără mișcare ori greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum și pentru creanțele și obligațiile incerte ori în litigiu se întocmesc liste de inventariere separate sau situații analitice separate, după caz.
Pe ultima filă a listei de inventariere, gestionarul trebuie să menționeze dacă toate bunurile și valorile bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa
Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar
Inventarierea elementelor de activ ale unității se materializează prin înscrierea acestora, fără spații libere și fără ștersături, în formularul "Lista de inventariere" (cod 14-3-12), prezentat ca model în anexa la prezentele norme. Acest formular servește ca document pentru stabilirea lipsurilor și a plusurilor de bunuri și valori, constatate cu ocazia inventarierii, precum și pentru constatarea deprecierilor.
Registrul-inventar (cod 14-1-2) este un document contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de activ și de pasiv, grupate după natura lor, conform posturilor din bilanț.
Elementele de activ și de pasiv înscrise în registrul-inventar au la bază listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere și situațiile analitice, după caz, care justifică conținutul fiecărui post din bilanț.
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiză a tuturor stocurilor înscrise în fișele de magazie și a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantităților consemnate în listele de inventariere, cu evidența tehnico-operativă pentru fiecare poziție în parte
Evaluarea activelor imobilizate și a stocurilor, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței
Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puțin deprecierile constatate. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unui provizion pentru depreciere
Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.
Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conțină, în principal, următoarele elemente: data întocmirii; numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere; numărul și data deciziei de numire a comisiei de inventariere; gestiunea inventariată; data începerii și terminării operațiunii de inventariere; rezultatele inventarierii; concluziile și propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor și ale lipsurilor constatate și la persoanele vinovate, precum și propuneri de măsuri în legătură cu acestea; volumul stocurilor depreciate, fără mișcare, cu mișcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată și propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic; propuneri de scoatere din uz a obiectelor de inventar și declasare sau casare a unor stocuri; constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrității bunurilor din gestiune, precum și alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate.
Pentru toate plusurile, lipsurile și deprecierile constatate la bunuri, precum și pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripție a creanțelor sau din alte cauze, comisia de inventariere trebuie să primească explicații scrise de la persoanele care au răspunderea gestionării, respectiv a urmăririi decontării creanțelor
În situația constatării unor plusuri în gestiune, bunurile respective se vor evalua la valoarea justă.
În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidența tehnico-operativă în termen de cel mult 3 zile de la data aprobării procesului-verbal de inventariere de către administrator sau ordonatorul de credite.
Rezultatul inventarierii se înregistrează în contabilitate potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.
Bunurile aflate în administrarea instituțiilor publice se inventariază anual, cu excepția clădirilor, construcțiilor speciale și a celorlalte bunuri aflate în gestiunea misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare, care se inventariază o dată la 3 ani.
Până la aplicarea principiului prudenței pentru deprecierile consemnate în procesul-verbal de inventariere, instituțiile publice nu constituie provizioane
1.3.Politici si tratamente contabile privind evaluarea stocurilor in literatura de specialitate
1.3.1. Metode de evaluare a stocurilor – studiu comparativ
Cu ocazia intrarii, stocurile sunt evaluate, la costuri istorice, fie la costuri de achizitie, costuri de productie si alte costuri angajate pentru a aduce bunurile in locul si starea in care ele se gasesc.
Costurile de achizitie cuprind: pretul de cumparare; taxele vamale si alte taxe; cheltuielile de transport manipularea si alte costuri directimputabile achizitiei de marfuri, materiale si servicii.Reducerile comerciale sunt deduse din costul de achizitie.
Costurile de productie(de transformare) cuprind: cheltuielile direct legate de unitatile, precum manopera directa; o cota parte din cheltuielile indirecte de productie, fixe si variabile, ocazionate de transformarea materiilor prime in produse finite.Repartizarea cheltuielilor generale fixe de productie in costurile de transformare este bazata pe capacitatea normala a instalatiilor de productie.
Capacitatea normala de productie este productia medie, care se estimeaza a fie obtinuta de-a lungul unui anumit numar de exercitii sau de sezoane, in circumstante normale, tinand cont de pierderea de capacitate care rezulta din intretinerea palnificata a echipamentelor.
Alte costuri nu sunt incluse in baza de evaluare a stocurilor la intrare decat in masura in care sunt angajate pentru a aduce active la locul si in starea in care ele se gasesc.
Costul stocurilor unui prestator de servicii se compune din manopera si alte cheltuieli de personal direct angajate pentru prestatrea serviciului.
Tehniciile de evaluare a costului stocurilor, ca de exemplu metoda costului standard (the standard cost method) sau metoda pretului de vanzare cu amanuntul (the retail method), pot sa fie utilizate, daca aceste metode conduc la rezultate apropiate de cost.
Costurile stocurilor de elemente care, in mod obisnuit, nu sunt confundabile si de bunuri sau servicii produse sau prestate si afectate proiectelor specifice trebuie sa fie determinat printr-o identificare distincta a costurilor lor individuale.
Metoda identificarii specifice poate fi folosita pentru evaluarea stocurilor in cazul in care articolele din anumite cumparaturi, dand rezultate bune in cazul articolelor de mare valoare – utilaje complexe. Metoda este exacta, dar nu are dezavantajul ca se poate utiliza doar in cazul intreprinderilor cu gama sortimentala relativ redusa.
Identificarea distincta a costului presupune ca astfel de costuri specifice sunt atribuite elementelor identificate ale stocurilor. Acestea este o prelucrare adecvata pentru elementele care sunt produse. Totusi, identificarea distincta a costurilor nu este adecvata, atunci cand exista un numar mare de elemente de stoc care, in mod obisnuit, sunt confundabile.In astfel de circumstante, modul de selectare a elementelor care raman in stocuri ar putea sa fie utilizat pentru obtinerea unor efecte predeterminate privind rezultatul net al exercitiului.Pentru determinarea costului la iesire, pentru toate tipurile de stocuri,mai putin cele pentru care se utilizeaza metoda identifcarii specifice, se folosesc;metoda FIFO, metoda costului mediu ponderat, metoda LIFO.
Metoda FIFO-primul intrat- primul iesit se bazeaza pe faptul ca primele cumparate sunt primele care sunt eliberate in productie- producator sau vandute- comerciantul. Este cea mai utilizata formula, ea putund fi aplicata oricarei intreprinderi care lucreaza cu consumabile. Metoda se aplica cu succes in cadrul intreprinderilor cu o gama sortimentala diversificata si in perioade de care exista o relativa stabilitate a preturilor.
Avantajele metodei FIFO- primul intrat- primul iesit:
Evaluarea stocului final se face la cele mai recente preturi- mai realiste- stocul putand fi mai usor conectat la valorile actuale;
Este usor de calculat;
Este metoda recomandata de IAS2.
Dezavantajele metodei FIFO- primul intat-primul iesit:
In perioada de schimbari rapide de preturi, profiturile pot fi supraevaluate fata de costurile curene, din cauza faptului ca iesirile sunt evaluate a cost istoric, iar veniturile din vanzari sunt evaluate la costuri curente;
Tendinta intreprinderilor de a majora preturile de vanzare odata cu cresterea costurilor de achizitie, indiferent ca unele stocuri s-ar putea sa fie achizitionate inainte de cresterea preturilor.
Metoda costului mediu ponderat (CMP) se poate calcula lunar sau dupa fiecare operatie de intrare sau inaintea de fiecare operatie de intrare, ca raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor pe de o parte si cantitatea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor pe de o parte si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatea intrata, pe de alta parte.
Avantajele metodei costului mediu ponderat:
Niveleaza profiturile, utilizand o medie a valorilor, initial si final;
Tinde sa anuleze efectele cresterii sau descresterii preturilor, deoarece costul stocului final calculat conform acestei metode este influientat de toate preturile platite pe parcursul anului si de costul stocului initial;
Relativ usor de calculat;
Metoda recomandata de IAS.2
Dezavantajele metodei costului mediu ponderat:
Fiind o medie ponderata, exista riscul ca valoaea stocului sa fie deformata prin ponderare, putand afecta profitabilitatea si valorile din situatiile financiare;
Costul unitar al stocurilor nu va fi identic cu cel mentionat in facturile financiare;
Calculele sunt usoare, dar necesita timp si trebuie facute avanduse in vedere acuratetea rezultatului- utilizand mai multe zecimale;
Pentru determinarea venitului si luarea unor decizii sunt mai relevante preturile reale.
Metoda LIFO-ultimul intrat – primul iesit este considerata o alternativa de calcul a costului de iesire neagregata n contextul aplicarii IAS.2. Vechiul standard adoptat in 1975 nu stabilea o ierarhie intre diferitele metode de determinare a valorilor la iesire. Ulterior, in cadrul noului proiect, s-a optat pentru interzicerea metodei LIFO pe motiv ca modalitatea de determinare a valorii la iesire prin aceasta metoda nu este intru totul compatibila cu principiul costului istoric. Metoda LIFO este preferata de intreprinderi in perioadele de crestere a preturilor.
Atunci cand costul stocurilor este determinat cu ajutorul metodei LIFO, este necesar ca situatiie financiare sa contina informatii suplimentare care sa prezinte diferenta dintre valoarea stocurilor specificata in bilant si una dintre urmatoarele valori:
Valoarea cea mai mica dintre valoarea determinata prin metoda LIFO si valoarea realizabila neta;
Valoarea cea mai mica dintre costul curent la dat bilantului si valoarea realizabila neta.
Avantajele metodei LIFO- ultimul intrat – primul iesit:
Sunt folosite costurile actuale la data la care elementele de stoc sunt eliberate in productie sau vandute;
Este usor de calculat;
In perioadele inflationiste. Metoda LIFO tinde sa stabileasca o valoare mai mica a venitului, in comparatie cu celelalte metode de evaluare, reducandu-se riscul impozitarii cresterii venitului ca urmare a inflatiei.
Dezavantajele metodei LIFO – ultimul intrat – primul iesit:
Valoarea stocurilor declarata in situatiile financiare poate fi subevaluata, deoarece reflecta valoarea unor stocuri evaluate la preturi vechi, valoare care este ireala comparativ cu valoarea stocului la preturi curente;
Nu este permisa de IAS.2
Nu urmareste distributia normala a elementelor fizice de stoc;
In perioadele cu deflatie, metoda LIFO tinde sa stabileasca o valoare mai mare a venitului, in comparatie cu celelalte metode de evaluare;
Reflectarea stocurilor in situatiile financiare la valori subevaluate denatureaza informatiile redate de anumiti indicatori bilantieri – lichiditatea, solvabilitatea, fondul de rulment
1.3.2. Contabilitatea marfurilor vandute in consignatie
Contractul de consignatie este conventia prin care una din parti, numita consignat, incredinteaza celeilate parti, numita consignatar, marfuri sau obiecte mobile spre a le vinde pe socoteala consignantului.
Inregistrarile in contabilitate sunt urmatoarele:
Deponentul este o persoana fizica:
pret de evaluare : 500,00 lei;
comision 30% : 150,00 lei
TVA (50X19%) : 9,50 lei
A. Primirea bunurilor in consignatie:
Debit 8033 „ Valori materiale primite in pastrare sau custodie” 500,00
B. Vanzarea bunurilor la pret de vanzare:
500,00 X 30%= 150,00
P.v.= 650,00
5311 „ Casa in lei ” = % 659,50
707 „ Venituri din vanzarea marfurilor ” 650,00
4427 „ TVA colectat ” 9,50
531 „ Casa ” = % 650,00
462 „ Creditori diversi ” 500,00
707 „ Venituri din vanzarea marfurilor ” 150,00
Credit 8033 „ Valoarea materiale primite in pastrare sau custodie ” 500,00
C. Scaderea din gestiune a bunurilor vandute si plata deponentilor
% = 371 „ Marfuri ” 659,50
607 „ Cheltuieli privind marfurile ” 500,00
378 „ Diferente de pret la marfuri ” 150,00
4428 „ TVA neexigibila ” 9,50
462 „ Creditori diversi” = 5311 „ Casa in lei” 500,00
Cu veniturile obtinute din vanzarea marfurilor in consignatie, cnsignatorul isi acopera cheltuielile proprii.
Deponentul este persoana juridica:
pret evaluare – 1000,00 lei
comision – 100,00 lei
TVA – (1000,00 lei + 100,00 lei)x 19%= 209,00 lei
Primirea bunurilor in consignatie:
Debit 8033 „ Valori materiale primite in pastrare sau custodie ” 1000,00 lei
357 „ Marfuri in custode sau in consignatie ” = 371 „ Marfuri ” 1000,00 lei
B. Vanzare bunuri
5311 „ Casa in lei ” = % 1309,00 lei
707 „Venituri din vanzarea marfurilor ” 1100,00 lei
4427 „ TVA colectat ” 209,00 lei
C. Incarcarea gestiunii cu bunuri vandute
371 „ Marfuri ” = % 1309,00 lei
408 „ Furnizori-facturi nesosite ” 1000,00 lei
378 „ Diferenta de pret la marfuri ” 100,00 lei
4428 „ TVA neexigibil ” 209,00 lei
Credit 8033 „ Valoarea materiale primite in pastrare sau custodie ” 1000,00 lei
D. Descarcarea gestiunii reprezentand bunurile vandute
% = 371 „ Marfuri ” 1309,00 lei
607 „ Cheltuieli privind marfurile” 1000,00 lei
378 „ Diferente de pret la marfuri ” 100,00 lei
4428 „ TVA neexigibil” 209,00 lei
E. Inregistrarea la sfarsitul lunii a facturii consignantului:
% = 401 „ Furnizori ” 1109,00 lei
408 „ Furnizori-facturi nesosite ” 1000,00 lei
4426 „ TVA deductibil ” 109,00 lei
F. Plata facturii consignatului
401 „ Furnizori” = 5121 „ Conturi la banci in lei” 1109,00 lei
1.3.3. Regimul bunuilor lipsa din gestiune
Bunurile constatate lipsa din gestiune pot fi tratate din punctul de vedere al impozitului pe profit si al taxei pe valoare adaugata.
Din punct de vedere al impozitului pe profit, Codul Fiscal stabileste ca pentru determinarea profitului impozabil nu sunt deductibile cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor lipsa din gestiune ori degradate, imputabile, pentru care nu au fost incheiate contracte de asigurare, precum si TVA, daca aceasta este datorata.
Sunt considerate cheltuieli dedectibie celtuielile privind bunurile de natura stocurilor distruse in intregime ca urmare a unor calamitati naturale, epidemii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe, caz de razboi sau alte cazuri de forta majora.
Din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata, Codul Fiscal stabileste ca sunt asimilate livrarilor debunuri efectuate cu plata, bunuri constatate lipsa din gestiune, cu urmatoarele exceptii:
Bunuri distruse ca urmare a unor calamitati naturale;
Bunuri de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate;
Perisabilitatile, in limitele prevazute de lege.
1.4. Recunoasterea si evaluarea elementelor, tranzactiilor si evenimentelor. Principiile si regulile evaluarii.
1.4.1 Recunoasterea stocurilor
Recunoasterea stocurilor, ca elemente de natura activelor, presupune respectarea a doua criterii:
este probabil c orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din intrepindere;
elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil.
Recunoasterea stocurilor se realizeaza la intratea lor in gestiune in functie de modul de dobandire: prin achizitie, din productia propie, ca aport la capitalul social, prin donatie.
In mod normal, recunoasterea stocurilor nu pune probleme. Totusi, exista cazuri in care forma legala a tranzactiilor nu reflecta realitatea economica. In asemenea cazuri, trebuie utilizat principiul prevalentei economicului asupra juridicului petru a determina daca stocurile respective trebuie recunoscute ca active.
1.4.2. Evaluarea stocurilor
Evaluarea stocurilor presupune o evaluare initiala, daca la intrare, ce se face la cost si o evaluare ulterioara, adica la bilant, care se face la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta.Bilantul nu poate fi intocmit fara inventariere ceea ce implica luarea in consideare a evaluarii la inventariere, aceasta s face la valoarea realizabila neta. Evaluarea la iesirea din gestiun se efectuiaza la valoarea de intrare, adica la cost.
În contabilitate, stocurile sunt reflectate astfel:
valoric, în contabilitatea sintetică;
cantitativ și valoric, cu unele excepții, în contabilitatea analitică
cantitativ, în evidența operativă de la locurile de depozitare.
Prețurile folosite la evaluarea activelor circulante înregistrate în contabilitate se numesc prețuri de înregistrare. Ele pot fi diferite în funcție de opțiunea unităților patrimoniale și de natura stocurilor și pot fi înregistrare în contabilitate, astfel:
Costul de achiziție folosit la înregistrarea intrărilor stocurilor este format din prețul de facturare al furnizorului, taxele și ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Un asemenea preț devine cost istoric și va fi luat în considerare la eliberarea stocurilor din depozit. Întrucât costul de achiziție, devenit preț de înregistrare în contabilitate chiar pentru aceleași sortimente, diferă de la o perioadă la altă în funcție de mărimea prețurilor de livrare practicate de furnizori sau de cheltuielilor de transport aprovizionare, se ridică problema prețurilor unitare care trebuie practicate la ieșirea stocurilor în cauză de la locurile de depozitare. În acest scop, Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1995, la art. 67 stabilește posibilitatea alegerii de către agenții economici a uneia din următoarele metode:
Cost mediu ponderat;
Prima intrare-prima ieșire;
Ultima intrare-prima ieșire.
Prețul standard este un preț prestabilit ce constă în evaluarea și înregistrarea stocurilor la prețuri fixe, stabilite anterior pe baza prețurilor medii ale stocurilor respective realizate în perioada precedentă. El devine preț de înregistrare în contabilitate cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț fața de costul de achiziție. Prețurile standard trebuie sa fie actualizate periodic, cel puțin o data pe an, în funcție de evoluția preturilor și alți factori.
Diferențele de preț pot fi:
Favorabile, când prețul standard este mai mare decât costul efectiv și se înscriu în roșu;
Nefavorabile, când prețul standard este mai mic decât costul efectiv și se înscriu în negru.
Diferentele de preț stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează și se înregistrează proporțional, atât asupra valorii bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficient de repartizare K, care se calculează astfel:
Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, obținându-se, astfel, diferențele de preț aferente bunurilor ieșite. El se înmulțește cu valoarea stocurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieșite.
La finele perioadei, soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, evaluate la preț de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecteze valoarea stocurilor la costul de achiziție.
Prețul de facturare al furnizorului este prețul indicat în factura furnizorului. Prețul de facturare devine preț de înregistrare în contabilitate cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție. Diferențele de preț vor fi în toate cazurile nefavorabile, pentru că, în fapt, reprezintă cheltuielile de transport-aprovizionare, astfel ele vor fi înregistrate distinct în conturile de diferențe de preț.
Cheltuielile de transport aprovizionare înregistrate în conturile de diferențe se vor repartiza proporțional, atât asupra valorii bunurilor ieșite, cât și asupra stocurilor, tot cu ajutorul unui coeficient de repartizare K care se calculează astfel:
Acest coeficient (K) se aplică asupra valorii bunurilor ieșite din gestiune la prețuri de factură, obținându-se astfel cheltuielile de transport aprovizionare aferente bunurilor ieșite din gestiune.
La sfârșitul lunii soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri la preț de înregistrare, reflectându-se astfel valoarea stocurilor la costul de achiziție, respectiv de producție.
Costurile de producție este format din totalitatea cheltuielilor ocazionate de fabricarea bunurilor respective, iar acesta devine preț de înregistrare în contabilitate. Prezintă dezavantajul că nu este cunoscut decât după expirarea lunii curente.
La ieșirea stocurilor din locurile de depozitare vor trebui calculate costurile unitare ale acestora și se va folosi una dintre următoarele metode:
Costul mediu ponderat (CMP);
Prima intrare-prima ieșire (FIFO);
Ultima intrare prima ieșire (LIFO).
1.4.3. Reguli de evaluare a stocurilor
La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale, corespunzătoare stării lor patrimoniale:
Evaluarea la intrare;
Evaluarea la inventariere;
Evaluarea la bilanț;
Evaluarea la ieșire.
Evaluarea stocurilor la intrare
Regula generală de evaluare și înregistrare a stocurilor , la intrarea în patrimoniu, este evaluarea la cost istoric, care poate fi identificată, prin:
Costul de achiziție, în cazul bunurilor achiziționate de la terți, în structura căruia se cuprind următoarele elemente:
Prețul de cumpărare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA), precum și rabaturile, remizele, risturnuri etc.
Taxe vamale aferente bunurilor importate.
Cheltuieli accesorii de achiziționare – acestea fiind cheltuielile directe sau indirecte legate de aprovizionare până la intrarea bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi:
Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;
Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.
Nu se includ în costul de achiziție cheltuielile financiare aferente finanțării necesare constituirii stocurilor și nici sconturile financiare acordate pentru plata înainte de scadență.
Costul de producție, în cazul bunurilor și serviciilor obținute din activitatea proprie de exploatare, format din:
Prețul de achiziție a materialelor consumate;
Cheltuielile directe de fabricație;
Cheltuieli indirecte de fabricație.
Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:
Aport la capital;
Obținute cu titlu gratuit;
Din donații.
Costul de intrare în patrimoniu este denumit și valoare de intrare sau valoare contabilă.
Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Regula generală de evaluare și înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la valoarea actuală sau de utilitate denumită și valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcție de utilitatea bunului în întreprindere sau prețul pieței și se identifică, în funcție de destinația lor, astfel:
Stocurile destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare, care este dată de prețul de vânzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport, comisioane etc.
Semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare.
Materiile prime și materiale consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire.
La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenței, potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor. În acest sens:
În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului pentru unitate și prețul pieței, este mai mare decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.
În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.
Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri relative(nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care să reflecte situația reală existentă, chiar și în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal. Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile fiscal.
În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înțelege costul de achiziție, în care sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piață, taxele nedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport aprovizionare.
Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului prin bilanț contabil
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:
Pentru stocurile la care au rezultat diferențe în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, în bilanț acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate.
Pentru stocurile la care s-au constatat diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanț la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea de întrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate și înregistrate provizioane, se obține valoarea de inventar ca valoare netă ce se înscrie în bilanț.
Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regula generală de evaluare și înregistrare a stocurilor, și anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul costului de achiziție sau a costului de producție, după caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta se asigură aplicarea principiului realității, costurile efective de achiziție și de producție fiind parametrii reali ai valorii stocurilor
Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoniu
La ieșirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile sunt evaluate și se înregistrează scoaterea lor din gestiune la valoarea lor de intrare. Problema fundamentală a înregistrărilor la ieșirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a prețului utilizat pentru evaluarea stocurilor ieșite.
În condițiile în care pe parcursul desfășurării activității, aceleași feluri de bunuri se procură la prețuri diferite, pentru evaluarea cantităților de stocuri ieșite sau consumate, având la bază valoarea de intrare a acestora, reglementările și standardele internaționale recomandă următoarele metode de evaluare:
Metoda costului mediu ponderat (CMP);
Metoda prima intrare- prima ieșire (FIFO);
Metoda ultima intrare- prima ieșire (LIFO);
Metoda costului standard.
Metoda costului mediu ponderat (CMP)
Costul unitar mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a stocului inițial (Si) plus valoarea totală a intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul inițial (qs), plus cantitățile intrate(qi):
Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicat în două variante:
a. Actualizarea costului unitar mediu ponderat după fiecare intrare, unde CMP este obținut prin următoarea formulă:
Prin aplicarea acestei variante se obțin următoarele valori de ieșire:
b. Varianta actualizării CMP în funcție de durata medie de stocare
În această situație durata medie de stocare este de:
12 luni / 3 rotații = 4 luni
Astfel, costul mediu ponderat al aprovizionărilor din ultimele patru luni este:
Stocul final este evaluat la 18.333.333 lei . Această valoare este mai mică decât cea rezultată din prima variantă.
Prin varianta actualizării periodice a CMP, în condițiile creșterii prețurilor prin inflație, prețul de evaluare al stocului final este mai mic decât ultimul preț de aprovizionare, astfel că valoarea ieșirilor va fi mai mare decât în prima variantă, influențând cheltuielile de exploatare și rezultatele finale.
Metoda prima intrare- prima ieșire (FIFO)
Potrivit acestei metode, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al primului lot intrat, iar pe măsura epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al lotului următor în ordine cronologică.
Din aplicarea metodei FIFO la datele luate spre exemplificare, rezultă următoarea evaluare a ieșirilor și stocurilor.
Prin această metodă ieșirile se estimează la valoarea de intrare în ordinea intrării loturilor în gestiune.
Metoda ultima intrare- prima ieșire (LIFO)
Potrivit acestei metode, ieșirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, iar după epuizarea lotului, cantitățile ieșite vor fi evaluate la costul lotului anterior.
Prin această metodă ieșirile se estimează la valoarea de intrare în ordinea inversă intrării loturilor în gestiune.
Metoda costului standard
Potrivit acestei metode, întreprinderile în cadrul contabilității interne de gestiune, pot să determine costurile și prețurile prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard. În cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc, anticipat, costurile fixe de înregistrare, cu ajutorul cărora se evaluează și înregistrează intrările și ieșirile. Diferențele dintre costul de înregistrare și costurile efective de achiziție sau de producție se evidențiază în conturi distincte.
– Mii lei –
Între costurile de achiziție și costul standard au fost înregistrate diferențe care au fost evidențiate distinct. Aceste diferențe se repartizează la sfârșitul lunii asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocului existent cu ajutorul coeficientului de repartizare al diferențelor de preț, aceasta calculându-se prin înmulțirea valorii bunurilor ieșite cu coeficientul calculat.
Indiferent de metoda de contabilitate adoptată pentru evidența stocurilor, evaluarea lor reprezintă o problemă a cărei rezolvare depinde de complexitatea structurii stocurilor
1.5.Tratamente si practici contabile privind contabilitatea primara si contabilitatea de raportare a stocurilor.
Sistemul de conturi privind stocurile
Evidenta constituirii si miscarii stocurilor si a productiei in curs de executie se realizeaza prin conturile ce formeaza continutul clasei a-3 a din Planul de conturi general, denumita „ Conturi de stocuri si productie in curs de executie”.
1.5.1. Organizarea contabilității sintetice a stocurilor de materii prime, materiale și obiecte de inventar
Evidența constituirii și mișcării stocurilor și producției în curs de execuție se realizează prin conturile ce formează conținutul clasei a-3-a din Planul de conturi general, denumită „Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”.
Acestea sunt conturi de bilanț sau de inventar, care furnizează informația de reflectare și control gestionar privind situația și mișcarea stocurilor și producției în curs de execuție. Soldul lor debitor se preia în activul bilanțului. Aceste conturi asigură:
Condiții pentru organizarea contabilității activelor circulante de natură materială, pe structură, categorii de stocuri prevăzute de regulamentul pentru aplicarea legii contabilității.
Realizarea normelor specifice de gestiune a stocurilor pentru:
Stocurile din depozitele proprii;
Stocurile aflate la terți;
Decalajele între aprovizionarea și recepția bunurilor;
Decalajele între vânzarea și livrarea bunurilor;
Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate
Aplicarea regulilor contabile la evaluarea și înregistrarea stocurilor;
Promovarea principiului prudenței la inventarierea și evaluarea prin bilanț a activelor circulante.
În afara conturilor din clasa a-3-a, care au ca obiect de înregistrare stocurile, contabilitatea formării și utilizării acestora necesită stabilirea unor corespondențe cu conturi din alte clase:
Clasa a-4-a, „Conturi de terți”
Contul 401 Furnizori
Contul 456 Decontări cu asociații privind capitalul
Clasa a-6-a, “Conturi de cheltuieli”
Contul 600 Cheltuieli cu materii prime
Contul 601 Cheltuieli cu materiale consumabile
Contul 602 Cheltuieli privind obiectele de inventar
Contul 6814 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante
Clasa a-7-a, „Conturi de venituri”
Contul 711 Venituri din producția stocată
Contul 7814 Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante
Legăturile conturilor de stocuri cu cele din clasa a-6-a, „Conturi de cheltuieli” și clasa a-7-a, „Conturi de venituri”, sunt redate în tabelul nr. :
-Tabelul nr. –
Stocurile deținut de întreprindere, dar care sunt proprietatea altor unități, se urmăresc prin conturile organice în clasa 8 „Conturi speciale”, din grupa 80 „Conturi în afara bilanțului”, astfel:
Contul 8032 „Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare”
Contul 8033 „Valori materiale primite în păstrare sau custodie”
La organizarea contabilității sintetice a stocurilor poate fi adoptată una din cele două metode recomandate de normele de aplicare a Legii contabilității:
Metoda inventarului permanent
Metoda inventarului intermitent
1. Metoda inventarului permanent
În cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează cu intrările de bunuri și se creditează cu ieșirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La sfârșitul exercițiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Dacă există diferențe în plus sau minus la inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.
În principiu, evaluarea intrărilor în stoc trebuie să se facă la costul istoric dat de costul efectiv de producție, în cazul stocurilor provenite din producție proprie, iar ieșirile din stoc la costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea ieșirilor din stoc se poate face după multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO, LIFO.
Reglementările contabile românești dau posibilitatea unităților patrimoniale, de a continua practica contabilă anterioară de a evalua atât intrările cât și ieșirile din stoc la prețuri standard sau prestabilite, denumite și prețuri de înregistrare. Acceptarea continuării acestei practici a impus instituirea în contabilitatea generală a conturilor de diferențe de preț care să reflecte distinct:
La intrarea elementelor în stoc, diferențele dintre costul istoric și prețurile de înregistrare;
La ieșirea elementelor din stoc, repartizarea diferențelor de preț asupra valorii de înregistrare a elementelor ieșite, cu ajutorul coeficientului K.
K = (Si+Rd) cont de diferențe de preț
(Si+Rd) cont de stoc la preț de înregistrare
Coeficientul K se aplică asupra valorii elementelor ieșite din stoc, la preț de înregistrare.
Metoda inventarului permanent este utilizat de unitățile mari și mijlocii, și constă în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina și urmări în permanență stocul scriptic al acestora după fiecare operație de intrare și de ieșire, astfel, contabilitatea sintetică a stocurilor va reflecta:
stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedentă și care nu poate fi decât debitor,
intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul contului,
ieșirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieșire, vor forma rulajul creditor al contului,
în baza elementelor menționate: stoc inițial, intrări, ieșiri – se va stabili în permanență stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a căror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistrare a stocurilor,
folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor,
conducerea unei contabilități analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitică.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de muncă, dar asigură o mai riguroasă cunoaștere, în orice moment a mărimii stocurilor și un mai bun control al integrității lor.
2. Metoda inventarului intermitent
Această metodă presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor, pe deoparte și valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de altă parte. Relația de calcul a ieșirilor ar putea fi următoarea:
E = Si + I – Sf
În cazul utilizării acestei metode, se renunță la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidențierea intrărilor și , respectiv, a recalculării stocurilor scriptice după fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la începutul și sfârșitul lunii, iar intrările de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziție, preț de factură sau preț prestabilit, după caz. La sfârșitul fiecărei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri inițiale ale lunii următoare și ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.
Metoda inventarului intermitent constă în:
înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri, din cursul unui exercițiu financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,
regularizarea stocurilor la finele exercițiului financiar pe bază de inventare faptice prin:
destocarea stocului inițial reprezentat de soldul al contului de stocuri, sub premiza că acesta s-a consumat în cursul exercițiului financiar,
restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exercițiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.
În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflectă mărimea reală a acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile de stocuri reflectă cheltuielile efective cu aceste consumuri.
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitățile mici și mijlocii, și constă în neurmărirea prin contabilitatea sintetică a intrărilor și ieșirilor de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizează numai la finele perioadelor de gestiune când se debitează cu soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Mișcările de stocuri din cursul perioadei nu afectează conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.
Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă la stocurile procurate din afara unității față de cele provenite din producția proprie și anume:
pentru stocurile aprovizionate din afara unității se parcurg următoarele etape:
se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început;
achizițiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de cheltuieli;
la finele perioadei se inventariază bunurile aprovizionate sau provenite din perioada precedentă, neconsumate, cu care se degrevează cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflectă bunurile consumate în timpul perioadei, calculate după relația:
Iesiri=Stoc initial + Intrari – Stoc final
În perioada următoare operațiile descrise mai sus se repetă.
pentru stocurile provenite din producție proprie se parcurg următoarele etape:
se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente;
bunurile obținute din producție proprie nu se înregistrează în contabilitatea sintetică, ci numai în evidența operativă de la locurile de depozitare;
pe măsura vânzării stocurile se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fără să fie nevoie de stocarea lor;
la finele perioadei se inventariază bunurile obținute din producție proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedentă, dar nevândută, și se înregistrează asupra conturilor de venituri din producția stocată.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri reflectă bunurile produse în unitate, calculate după relația:
În perioada următoare operațiile descrise mai sus se repetă.
Intrari = Stocuri initiale + Vanzari – Stoc final
pentru producția în curs de execuție, determinarea ei se face numai la sfârșitul perioadei prin metode diferite și se înregistrează în contabilitate ca stocuri la costurile corespunzătoare, dar la începutul perioadei următoare operația respectivă se stornează în „roșu”.
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea ca prețuri de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului de achiziție pentru bunurile achiziționate din afara unității și respectiv a prețurilor de producție pentru bunurile obținute din producție proprie;
nu trebuie utilizate conturi de diferențe de preț aferente stocurilor;
nu este necesară organizarea unei contabilități analitice a stocurilor.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificări în munca de contabilitate, dacă inventarierile faptice ar fi efectuate anual și nu lunar. Ea nu permite, însă, un control riguros al gestionării și al asigurării integrității lor.
1.6. Interpretari si analize financiare
Stocurile fac parte din categoria active circulante a caror eficienta se analizeaza cu ajutorul indicatorului viteza de rotatie a activelor circulante. Acestea coreleaza cifra de afaceri cu totalul activelor circulante sau un anumit element al acestora.
Viteza de rotatie a cativelor circulante se poate exprima ca:
numarul de rotatii –n:
CA CA – cifra de afaceri
n = ––– AC – soldul mediu al activelor circulante
AC T – numarul de zile al perioadei analizate
durata in zile – Dz:
AC
Dz = –––- x T
CA
1.6.1. Analiza factoriala a vitezei de rotatie a activelor circulante
Analiza factoriala a vitzei de rotatie a activelor circulante se realizeaza pe baza modelului ca durta – in zile:
AC
Dz = ––– x T
CA
Д Dz = Dz1 – Dz2
A Influienta modificarii cifrei de afaceri
Д CA = AC0 / CA1 x T – AC0 / CA0 x T
B. Influienta modificarii soldului mediu al activelor circulante
Д AC = AC1 / CA1 x T – AC0 / CA1 x T,
Din care:
Influienta datorata modificarii stocurilor medii:
Д St = St1 / CA1 x T – St0 / CA1 x T
Influenta datorata modificarii creantelor medii:
Д Cr = Cr1 / CA1 x T- Cr0 / CA1 x T
Capitolul 2.
2.1. PREZENTAREA GENERALǍ A AGENTULUI ECONOMIC
2.1.1. Scurt istoric al firmei Stefan și Compania SRL Piatra Neamț
1. Denumirea agentului economic: SC Stefan și Compania SRL
2. Forma Juridică : SRL
3. Adresa curentă : Piatra Neamț, str.Fermelor nr.4
4. Înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului sub numărul J27/207 din 1991, cod fiscal RO 2046900
5.Proprietari : Stefan Georgică (50%) și Stefan Elena(50%)
6.Valoarea capitalului social subscris : 1.000.000 lei,
din care efectiv vărsat : 1.000.000.lei
7. Număr curent de angajați :
8. Cod CAEN 4532 “ Comert cu amanuntul de piese auto si accesorii pentru autovehicule”
9. Scurt istoric:
SC Stefan și Compania SRL s-a înființat în anul 1991, având ca principal obiect de activitate comerțul cu amănuntul de carte și papetărie și vânzarea de carte în regim anticariat, având ca singur angajat pe doamna Stefan Elena . Firma funcționează în spațiu închiriat de la Centrul de librarii din Piatra Neamț, Bibliopolis SA, făcându-le concurență în principalul lor centru de desfacere, Casa Cărții din Piatra Neamț.
Deoarece în acea perioadă vânzarea de carte înregistra cote considerabile , administratorul Stefan Georgică, consideră că e bine să- și extindă afacerea și închiriază în anul 1992 două tonete în zonele centrale ale complexelor comerciale Unic și Petrodava, având astfel și primii doi angajați. Aprovizionarea cu carte o făcea patronul direct prin drumuri la București la sediul editurilor, cu care negociau față în față discounturile la carte, carțile având prețurile pretiparite , discountul de 20-30% acoperind cheltuielile de exploatare.
Afacerea începe să se diversifice din anul 1994 , când administratorii iși cumpără primul micro-buz, angajează primul șofer și încă doi oameni, unul pentru anticariat și unul pentru vînzari ambulante de carte în holurile spitalului , policlinicii și tribunalului din Piatra Neamț.
In anul 1995 , constatând că numărul mașinilor din oraș era în creștere datorită expansiu-nii economice , administratorul considera că este oportună deschiderea unui magazin de piese auto . Se orientează spre o bună zonă de desfacere, pe strada Fermelor și închiriază de la Consum Coop Piatra Neamț un spațiu de 25 mp pentru desfacere și un spațiu de depozitare în imediata apropiere.
Spre sfârșitul aceluiași an 1995 , datorită faptului că punctul de desfacere de carte în regim de anticariat devenise un concurent important de desfacere de carte nou ă și mici articole de papetărie , directorul centrului de librarii hotărăște că este mai bine să revoce unilateral contractul de închiriere al spațiului de la Casa Cărții , pentru înlăturarea concurenței și câștigarea unui nou segment de piață . Astfel, într-o saptămână , cărțile , discurile și celelalte obiecte din anticariat au fost returnate la proprietari sau strânse în cutii și anticariatul definitiv desființat . In aceeași perioadă , lângă magazinul din strada Fermelor, firma închiriază un spațiu de 10mp pentru birouri, cu o mică magazie pentru depozitarea cărților ce urmau a fi vândute la tonete, activitatea concentrându-se însă pe vânzarea de piese , anvelope , acumulatori și accesorii auto. Datorită rulajului foarte mare,sporește numărul de angajați la 8, doi vânzători și un șef de magazin , iar vânzările preponderente devin de anvelope , acumulatori și uleiuri auto , piesele și accesoriile auto diverse reprezentând doar o mică parte din vânzări. Pentru a atrage mai mulți cumpărători,firma începe să ofere pe lângă produsele de calitate și prețurile competitive și servicii gratuite de montaj al anvelopelor și acumulatorilor cumpărați din magazinul ce purta sigla Autostefan și pe care îl reprezenta culoarea albastră . Pentru aceasta, timp de un an s-a derulat un contract de service cu o vulcanizare din zonă.
În 1996, patronii își extind activitatea și mai deschid două puncte de lucru , unul în bazarul orașului Piatra Neamț și unul în centrul orașului Bicaz și dau în regim de consignație piese și cărți la un magazin deschis în Poiana Teiului. Activitatea dezvoltându-se și cererea devenind din ce în ce mai mare, patronii hotărăsc ca ar fi mult mai bine să iși deschidă propriul service auto, în care să ofere servicii gratuite de vulcanizare, montaj anvelope și acumulatori și mici reparații mecanice, personalul sporind cu 3 ( un vulcanizator, un electrician și un mecanic auto ).
În anul 1997 , cu ajutorul unui credit de investiții și a unei linii de credit curente acordate de BCR Sucursala Piatra Neamț, firma cumpără un spațiu comercial în strada Obor nr.1, lîngă bazar și îl profilează pe piese de origine pentru Dacia papuc, solenza și deschide un compartiment de piese auto import cu consumabile pe stoc și comenzi livrate în maxim doua zile.
În același an închiriază un spațiu de 20 mp în centru, pe Bd.Traian și deschide o mică librărie , desființând astfel tonetele și imbunatatind condițiile de lucru ale personalului. Pe lîngă carte vinde și papetărie și se oferă și servicii de xerox.
În anul 1998 se desființează chioșcul din cadrul Bazarului , marfa preluând-o magazinul de lîngă bazar și cumpăra un nou spațiu la intrarea în Bicaz , pe care îl împarte în trei compartimente : într-unul muta micul magazin din centrul Bicazului , într-unul deschide un bar de zi , iar în celalalt deschide o vulcanizare, care oferă și servicii de schimb de ulei și montaj anvelope.
În același an , închiriază de la Cooperativa Infratirea SA un spațiu în bd.Decebal , deschizând un nou magazin de piese auto și face astfel o serioasă concurentă magazinelor cu profil auto din zona cartierului Precista .
În 1999 deschide o noua librărie , în spațiu închiriat, situată strategic în centru , lîngă o școală generală ( nr.3 ) și în apropierea unui liceu ( Petru Rareș ). Activitatea celor doua librarii se extinde , fiind necesara angajarea unei coordonatoare de librarii , care răspunde de aprovizionarea directă de la depozitele en-gros și editurile din București cu produse de papetărie, rechizite și carte, dar și de desfacerea către persoane juridice a acestora , persoanele fizice aprovizionându-se direct de la raft. Totodată , librăriile acoperă necesarul în creștere de rechizite și diverse consumabile ale magazinelor din rețeaua Autostefan.
La sfârșitul anului 2001 se mai închiriază langa micuța librărie din Bd.Traian un spațiu de 50mp , unde se mută raionul de import de la magazinul din bazar , în termen de doi ani magazinul de import devenind unul din principalii distribuitori de piese auto import din oraș , atât pentru persoanele fizice și juridice cât și pentru service-urile auto.
În anul 2003 , firma reușește să achiziționeze 200 mp de teren în strada Fermelor, lîngă vechiul chioșc de piese auto, deschis primul, care deși mic , deținea cam 30% din vânzarea totala a firmei . In același an , se încep demersurile pentru ridicarea unui nou sediu de firma.
La începutul anului 2004 , pe lîngă cele doua dube Fiat și Mercedes cumpărate între timp, pentru necesarul de aprovizionare al magazinelor, se mai cumpără o dubă Mercedes și cinci automobile Dacia Logan și se începe în paralel cu activitățile existente, activitatea de „rent a car” , care s-a dovedit a fi extrem de profitabilă .
În același timp , se obțin toate autorizațiile de construcție pentru ridicarea noului magazin , iar în martie 2004 se obține tot prin BCR un credit în euro finanțat de BERD , cu returnare în șase ani și astfel se începe efectiv construcția noului sediu de firmă, la parter magazin la etajul 1 birouri , iar la etajul 2 spațiu de locuit . In decembrie 2004 se finalizează parterul clădirii și se mută magazinul din vechiul chioșc în magazinul nou, modern cu toate utilitățile și dotările la standarde europene , prin noul spațiu de comercializare arătându-se și clasa firmei. Clădirea a fost efectiv finalizată în martie 2005 , când s-au mutat și birourile din vechiul spațiu închiriat la etajul unu al noii clădiri, unde este si in prezent.
9. Modul de funcționare și organizare al afacerii : produsele sunt aprovizionate direct de la furnizori și sunt distribuite cu amănuntul prin magazinele proprii.
10. Organizarea fluxului de comercializare : aprovizionarea se face direct prin cele patru magazine mari , celelalte magazine fiind aprovizionate în funcție de cerințe de la magazinele care iși iau marfa direct de la furnizori.
11. Spatiile de comercializare : firma deține 4 magazine proprii și două magazine cu suprafețe închiriate.
2.1.2 Relații de parteneriat. Clienți. Furnizori.
Firma Stefan și Compania SRL are relații multiple de parteneriat cu furnizori din toată tara și cu clienți de pe tot teritoriul județului Neamț și chiar din alte județe, datorită activității de distribuție de piese auto și mai nou, de rent-a-car.
Clienții firmei sunt în proporție de 50-60% persoane fizice, iar restul de 40-50% sunt persoane juridice private și instituții ale statului . Proporția variază de la lună la lună , încadrându-se însă între aceste limite.
Clienții persoane juridice și instituțiile statului sunt atrași în sistemul de vânzări din rețeaua de magazine AutoStefan datorită multiplelor facilități acordate : termene de plată începând de la 7 zile și la care se poate prelungi perioada de plata pana la 30 zile, modalitățile de plată sunt variate, de la plata pe loc, pana la plata la termen cu C.E.C., Bilet la Ordin sau Ordin de plată prin bancă. De asemenea , transferul bancar este mult ușurat datorită faptului că firma are deschise conturi curente la mai multe bănci din Piatra Neamț : Banca Comercială Romană, unde de altfel se desfasoară și majoritatea plaților și încasărilor fară numerar, la Banca Romana de Dezvoltare , a doua din punctul de vedere al rulajului și cu o pondere importantă în rulajul total, la Trezoreria Piatra Neamț. Prin Trezorerie se primesc încasările de la toate instituțiile statului și se fac ordinele de plată către bugetul de stat și către bugetele locale. Menționam aici că firma este o foarte buna platnica la bugetul de stat, neavând niciodată restante la plata impozitelor și taxelor către stat.
Un grafic al celor mai importanți clienți ai firmei și ponderea lor în totalul vânzărilor firmei cu factură este prezentat în Anexa 1. Menționam aici că clienții persoane juridice de la care se încasează sume prin casele de marcat nu apar în tabelul următor, deși este posibil ca ei să aibă cote destul de mari în total.
Furnizorii firmei Stefan și Compania SRL sunt din toata tara și putem spune că la nivelul zonei noastre, este o firmă foarte atractiva și foarte căutata de diverși furnizori. Are și multe contracte de exclusivitate pentru zona Moldovei, un exemplu fiind contractul cu anvelopele Pirelli, marcă renumită în lume, firma Stefan fiind membra KeyPoint și fiind pe primul loc din tară la vânzări.
Principalii furnizori sunt prezentați în Anexa 2 și prezentăm și o pondere a acestora în totalul aprovizionării pentru anul 2007.
Se poate observa ca furnizorii de la care se cumpără cea mai multa marfă sunt distribuitorii și importatorii direcți de anvelope , uleiuri și piese de origine din România .
2.2. Evoluția principalilor indicatori economici
Cifra de afaceri
Cifra de afaceri este direct influențată în cazul societatii luate în studiu de numărul de magazine și implicit de numărul de salariați , care în 2005 a fost de 42 , în 2006 , a fost de 50 , iar în 2007 de 44, cu variații în cursul anului . Datorită creșterii numărului de angajați, creste și volumul aprovizionării cu marfă și implicit a mărfii vândute , reflectată direct în cuantumul cifrei de afaceri. Astfel , se observă că anul 2006 aduce o creștere de aproximativ 35 procente fată de anul 2005, iar anul 2007 o creștere de aproximativ 32% fată de anul 2006. Se observa de altfel o creștere aproximativ constantă a cifrei de afaceri a firmei luată în studiu de la an la an.
Rentabilitatea
Rentabilitatea întreprinderii este cel mai important indicator calitativ al activității economice prin care se exprimă capacitatea de a obține profit.
Ratele care definesc rentabilitatea sunt:
rata profitului din vânzări
Rata profitului din vânzări definește în modul cel mai cuprinzător rentabilitatea întreprinderii. Ea exprimă capacitatea firmei de a creste averea acționarilor și de a obține profit. O rată prea redusă determină insuficiente surse proprii de dezvoltare și firma devine lipsită de atractivitate, iar dacă rata este negativa, firma se decapitalizează.
Formula de calcul : Rata profitului din vânzări( % ) = ( Rezultatul net al exercițiului / Cifra de afaceri )x 100
Rata profitului din vânzări variază în funcție de ani, rata profitului fiind mai mare cu 0,3 procente. Aceasta înseamnă că o dată cu creșterea volumului vânzărilor, sporesc și cheltuielile de exploatare și cele financiare, firma contractând credite pentru aprovizionarea cu mărfuri și contracte de leasing pentru achiziționarea de mașini, pentru o mai buna desfășurare a procesului economic. In anul 2007 se înregistrează o creștere însemnată de 0,04 procente fată de anul precedent, datorită creșterii rezultatului net în 2007 de aproape trei ori față de anul 2006, deși cifra de afaceri creste numai cu 32 procente. Aceasta înseamnă că la o creștere de rulaj aproximativ constantă de la an la an, în 2007 s-a înregistrat o diminuare a cheltuielilor, mai ales a celor de exploatare, astfel rezultând o majorare substanțială a profitului net.
excedentul brut din exploatare
Excedentul brut din exploatare este principala sursă de finanțare a întreprinderii , întrucât înglobează pe langă profitul exploatării și amortizările, care nefiind cheltuieli plătite ci doar calculate, constituie acumulări ale întreprinderii pană în momentul utilizării lor ca surse de investiții. Un deficit de exploatare pune în discuție însăși rațiunea existentei unei societăti , iar un excedent brut de exploatare insuficient generează dificultati de trezorerie.
Formula de calcul:
Excedentul brut de exploatare (%) = (Rezultatul din exploatare+Amortismente)/Venituri din exploatare x 100
Excedentul brut din exploatare scade o dată cu rata profitului brut din exploatare în anul 2006 fată de 2005, deoarece deși veniturile cresc datorită creșterii volumului vânzărilor și valoarea amortismentelor este în continuă creștere de la an la an datorită achiziționării de noi mijloace fixe, mașini, utilaje și instalații și clădiri, pentru o mai bună desfășurare a activității firmei , cresc și cheltuielile de exploatare necesare desfacerii și comercializării mărfii respective. In concluzie, excedentul brut din exploatare scade în 2006 fată de 2005 cu 0,17 procente . Dificultățile de trezorerie nu sunt însă întâlnite datorită acoperirii plaților către furnizori cu linia de credit din BCR și a volumului mare de ordine de compensare și girări efectuate, volumul de plați în numerar fiind redus. In 2007, o dată cu aproape triplarea rezultatului din exploatare, creste și excedentul brut din exploatare cu 0,91 procente. Amortismentele firmei se reduc în 2007 sub valoarea din 2006 și chiar sub cea din 2005, datorită faptului ca o parte din mijloacele fixe ale firmei s-au amortizat total și o parte au fost scoase din uz. Excedentul brut din exploatare creste în 2007 mai ales creșterii veniturilor din exploatare și implicit a volumului de activitate al firmei.
rata profitului economic
Rata profitului economic evidențiază gradul in care sunt valorificate activele firmei. Profitul economic pune în evidenta capacitatea exploatării de a creste patrimoniul firmei, reprezentat de activele sale. Pierderea economică semnalizează grave disfuncționalitati ale exploatării, care consumă din averea firmei. Un profit economic prea mic nu dă posibilitatea dezvoltării firmei prin autofinanțare sau resurse proprii. In literatura anglo-saxonă acest indicator se numește ’’puterea de câștig’’.
Formula de calcul : Rata profitului economic(%) = Rezultatul din exploatare/ Total active x 100
Pentru o analiză mai aprofundată a ratei profitului economic, indicatorul poate fi descompus în factori și studiată astfel influența fiecărui factor în parte.: Venituri din exploatare / Activ și Rezultat din exploatare / venit din exploatare, aceștia fiind factorii care determină modificarea RPE. Așadar, RPE mai poate fi scris astfel :
RPE = (Venituri din exploatare/Activ) x (Rezultat din exploatare/Venit din exploatare) x 100
Se observă o creștere a valorii activelor firmei din anul 2005 în anul 2006 cu 37 procente , venitul din exploatare crescând corespunzător cu 35 de procente. Insă rezultatul din exploatare scade cu aproximativ un procent datorita cheltuielilor de exploatare care au crescut proporțional cu veniturile. Rata profitului economic este așadar în scădere în anul 2006 fată de anul 2005 cu 1,8 % , Viteza de rotație a activului este însa destul de buna , în 2005 și 2006 menținându-se cam la fel, în jurul valorii 3 , generând profit din exploatare. Rata rentabilității veniturilor scade o data cu scăderea rezultatului din exploatare, datorita creșterii cheltuielilor din exploatare, însa numai cu o jumătate de procent , activitatea de vânzare de piese auto fiind profitabila în cazul firmei luate în studiu. Chiar daca profiturile nu sunt uriașe , ele acoperă cheltuielile și oferă atractivitate firmei din punct de vedere economic. In anul 2007, în afară de o creștere cu 32 procente a veniturilor din exploatare , se observă și o creștere a totalului activelor cu aproximativ 7 procente, datorată în principal creșterii valorii stocurilor și a imobilizărilor corporale. Viteza de rotație a activului sporește fată de anul 2006 cu 0,72 procente , mai mult decât în 2007, generând astfel o creștere substanțială a veniturilor din exploatare , cu 32 procente. De asemenea, datorită mai mult decât dublării ratei rentabilității veniturilor și a creșterii deja menționate a veniturilor din exploatare, rata profitului economic creste de aproape trei ori fată de anul 2007. Aceasta indică nu numai o dezvoltare expansivă a activității firmei, ci și sporirea credibilității ei pe piață și creșterea atractivității firmei din punct de vedere economic și pe langă acestea , siguranța ei din punctul de vedere al returnării ratelor creditelor la timp.
capacitatea de autofinanțare
Capacitatea de autofinanțare exprimă posibilitățile firmei de a-și dezvolta activitatea pe baza surselor proprii. Capacitatea de autofinanțare a companiei cumulează sursele de finanțare generate de propria ei funcționare ( rezultatul net și cheltuielile cu amortismentele ). O capacitate de finanțare prea mică obligă la utilizarea unor surse externe. O capacitate negativă înseamnă consumarea și distrugerea averii întreprinderii , consumarea capitalului circulant pentru reinvestire.
Formula de calcul :
( Rezultatul net + Amortizarea )
Capacitatea de autofinanțare % = –––––––––––––– x 100
Capitaluri totale
Capacitatea de autofinanțare creste de la an la an în cazul firmei luate în calcul. Dacă în anul 2006 creste cu doar 3,91%, în anul 2007 se observă o creștere de 10,87 procente, adică o creștere de aproape trei ori fată de anul 2005. Aceasta se datorează nu numai creșterii rezultatului net ci și a totalului capitalurilor, în ciuda scăderii amortizării . Astfel, în anul 2006, rezultatul net și capitalurile totale variază foarte puțin fată de anul 2005, iar amortizările aproape se triplează. In anul 2007 însă, deși scad amortizările, creste spectaculos rezultatul net și se înregistrează o majorare semnificativă a capitalurilor totale. Aceasta generează implicit o creștere mult mai mare a capacitații de autofinanțare în anul 2007 față de anul 2006 și față de anul 2005. In concluzie, deși firma luată în calcul apelează frecvent la credite bancare pentru susținerea plaților efectuate către diverși furnizori în scopul menținerii continuității fluxului economic, firma are posibilitatea de a-și reinvesti capitalul propriu, fără a-și consuma averea. Se observă aici că în anul 2006, la fel ca și în anul 2005, datorită cuantumului scăzut al capacitații de autofinanțare, de 15,76% , respectiv 11,85% , firma luată în calcul depinde mai mult pentru acoperirea plaților de creditele contractate. In anul 2007 însă, în lunile de vară mai ales, datorită sporirii vânzărilor, linia de credit ajunge să fie integral acoperita, disponibilul în lei al firmei atingând cote mari. Fiindcă încasările depind în cazul firmei luate în calcul de anotimpuri, având fluctuații destul de mari de la un sezon la altul, ea ajunge ca într-o perioadă să-și poată finanța întreaga activitate prin propriile puteri, iar într-o alta perioadă nu se descurcă decât cu ajutorul creditelor contractate.
rentabilitatea financiară
Rentabilitatea financiară măsoară contribuția pe care o aduce profitul net sau pierderea neta a firmei la dezvoltarea sau la diminuarea capitalurilor proprii. Daca rentabilitatea financiară este prea mică, funcționarea întreprinderii nu contribuie suficient la creșterea averii acționarilor. Dacă are o valoare negativă, în timp poate să distrugă întreaga avere a acționarilor.
Formula de calcul :
Rezultatul net al exercițiului
Rentabilitatea financiara % = –––––––––––– x 100
Capitaluri – total
Rentabilitatea financiară înregistrează variații de la an la an în cazul firmei SC Stefan și Compania SRL. Deși firma înregistrează profit în fiecare an și capitalurile totale sporesc de la an la an, rezultatul net în 2006 este mai mic decât cel înregistrat în anul 2005, datorita creșterii cheltuielilor de exploatare. De aceea , rentabilitatea financiară a firmei este mai scăzută în anul 2003 cu 1,05% decât în anul 2005 . In anul 2007, datorită aproape triplării profitului față de anul 2003 și a creșterii semnificative a totalului capitalurilor firmei față de anii precedenți, respectiv cu aproximativ 35% , creste și valoarea atinsă de rentabilitatea financiară la un cuantum de 24,82%, adică înregistrând o creștere de 18,02 procente față de anul 2006. Aceasta înseamnă că în anul 2007 funcționarea în profit a întreprinderii sporește cu un procent mărit fată de anii precedenți averea acționarilor . Acest lucru, în cazul întreprinderii luate în calcul, nu este datorat unui prost management sau unei folosiri necorespunzătoare a resurselor întreprinderii, diferite în fiecare an, deoarece echipa managerială a rămas în permanentă aceeași . Variația indicelui rentabilității financiare este influențată în acest caz strict de cuantumul vânzărilor și de mărimea cheltuielilor efectuate pentru susținerea acestora la cote ridicate.
Lichiditatea
Gradul în care firma poate acoperi datoriile pe termen scurt este măsurat cu ajutorul următorilor indicatori : lichiditatea generală, lichiditatea redusă și lichiditatea imediată.
Lichiditatea generală
Lichiditatea generală mai este denumită și lichiditate curenta și compară totalitatea lichidităților potențiale, respectiv activele circulante cu ansamblul datoriilor cu termen de scadentă sub un an.
Formula de calcul :
Active curente
Lichiditatea generală = –––––––- . Rezultatul este favorabil dacă este mai mare decât 1.
Pasive curente
Se observă că în anii 2005 și 2006 indicatorul lichidității generale este mai mare decât 1, deci are o valoare favorabilă firmei, iar în anul 2007 valoarea indicatorului este cu un procent mai mică decât 1, situație nefavorabilă firmei.
Solvabilitatea
Solvabilitatea firmei este dată de indicatorii următori : indicatorul de solvabilitate și indicatorul Rata autonomiei financiare la termen
indicatorul de solvabilitate exprimă gradul in care firma face fată datoriilor totale
Formula de calcul :
Active totale
Indicatorul de solvabilitate = –––––– . Valoarea normală este 2 .
Datorii totale
Valoarea indicatorului este situată în fiecare an sub valoarea normală 2, însă sunt pozitive, așa că firma are un grad de solvabilitate ridicat.
indicatorul Rata autonomiei financiare la termen reflectă proporția în care capitalurile proprii participă la formarea capitalurilor permanente
Formula de calcul:
Capitalurile proprii
Rata autonomiei financiare la termen = –––––––––––- .
Capitalurile permanente
Valoarea minimă admisă este de 50%, sub aceasta limită putem spune că firma este în risc de insolvabilitate.
Observăm că valoarea Raft este de 100%, ceea ce înseamnă că firma este perfect solvabilă .
fondul de rulment
Fondul de rulment exprimă calitatea exploatării firmei din punctul de vedere al utilizării surselor financiare.
Fondul de rulment net ( Net Working Capital ) asigură derularea fluentă a exploatării, măsurând relativa independentă a întreprinderii fată de încasările din creanțe. El reprezintă excedentul de surse de finanțare din capitalurile permanente fată de utilizările durabile ( imobilizările ) (E.Horomnea, Bazele contabilității,p.363) . Cu cat această valoare este mai mare, cu atât firma va avea o trezorerie mai pozitivă
.
Formula de calcul este :
( Capitaluri permanente – Imobilizări ) x 360
Fondul de rulment ( zile ) = –––––––––––––––––––
Cifra de afaceri
Fondul de rulment s-a redus aproape la jumătate în anul 2006 fată de anul 2005, iar în anul 2007 este negativ. Această scădere este generată de scăderea valorii capitalurilor permanente în raport cu imobilizările, în anul 2004 chiar ajungându-se ca valoarea imobilizărilor să o depasească pe cea a capitalurilor permanente, deși cifra de afaceri este într-o permanentă creștere. Aceasta înseamnă că în exercițiul următor, cheltuielile vor trebui să fie mai atent controlate, pentru ca să avem o creștere a profitului destinat reinvestirii.
necesarul de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment sau nevoia de fond de rulment exprimă nivelul necesitaților de finanțare curentă. Este acea parte a activelor circulante care nu poate fi acoperită de datoriile pe termen scurt și care trebuie finanțată din surse stabile ( din fondul de rulment net ). Cu cat este mai mare, cu atât compania are nevoie de surse de finanțare mai importante. Reducerea nevoii de fond de rulment pe seama datoriilor este însă foarte riscantă . (E.Horomnea, p.363).
Formula de calcul :
( Active circulante – Datorii pe termen scurt ) x 360
Nevoia de fond de rulment (zile ) = ––––––––––––––––––––––
Cifra de afaceri
Analizând necesarul de fond de rulment pentru exercițiile financiare luate în calcul, observam ca scade de la an la an, o dată cu creșterea datoriilor pe termen scurt. In anul 2007 este pozitiv , spre deosebire de fondul de rulment, care are o valoare negativă.
2.2.7 Profitabilitatea
Profitabilitatea firmei este dată de diferența dintre cheltuielile totale și veniturile totale, fiind reprezentată de rezultatul net obținut, care oferă resurse pentru investiții și cheltuieli viitoare.
Profitabilitatea firmei există și putem spune ca firma luata în studiu a fost profitabilă din punct de vedere economic în fiecare an începând de la înființare, în cei trei ani luați în calcul fiind variabilă. Astfel, în 2006 scade puțin fată de anul 2005cauza fiind, așa cum am mai precizat , creșterea cheltuielilor de exploatare, iar în anul 2007 aproape că s-a triplat, datorita creșterii spectaculoase a cifrei de afaceri și a dezvoltării afacerii.
Acest rezultat este deosebit de important pentru inspectorii de credite de la Banca Comerciala Romana, care acorda și prelungesc termenul pentru linia de credit a firmei. Cu cat rezultatul net obținut este mai mare, cu atât firma este în sine mai profitabila.
Numărul de salariați
Numărul mediu de salariați crește în anul 2006 față de anul 2005 de la 42 la 500, în anul 2007 scazand la 44. Creșterea din 2006 arata tendința de extindere a firmei.
.
Evaluarea stocurilor
Conceptul,necesitatea și importanța evaluării
Existenta contabilității nu poate fi concepută fara etalonul universal numit monedă. Prin intermediul evaluării pecuniare se asigură :
exprimarea materiei contabile la diferite nivele de agregare, constituite in entităti patrimoniale distincte
cuantificarea efortului sau cheltuielilor angajate de firmă
comensurarea efectelor sau veniturilor obținute de aceasta
determinarea costului de producție
decontarea tranzacțiilor cu terții
stabilirea rezultatelor financiare finale(profit sau pierdere)
redactarea rapoartelor de sinteză contabilă
comparabilitatea informației contabile
fundamentarea strategiilor decizionale ale întreprinderii
Evaluarea contabilă reprezintă procesul de exprimare în unitati monetare a unei valori economice determinate : mijloc, resursă, proces sau rezultat.
Valoarea bunurilor corporale care compun patrimoniul economic la un moment dat se determina prin ponderarea cantităților existente cu:
prețul, în cazul ieșirilor din patrimoniu
costul, în cazul intrărilor prin achiziție sau din producție proprie
La baza evaluării contabile se află o serie de principii și criterii, prezentate în cele ce urmează :
Valoarea justă și valoarea de piață în evaluare
a). Valoarea de utilitate(justă)
Valoarea de utilitate exprimă pierderea pe care firma ar suporta-o prin inexistenta bunului în patrimoniu și exprimă în cazul activului :
costul acceptat pentru a aduce un anumit bun în patrimoniu
efectul pe care l-ar produce asupra întreprinderii utilizarea bunului
efectul pe care l-ar produce asupra patrimoniului vânzarea pe piață a bunului respectiv.
Valoarea de utilitate exprimă suma de bani pe care un cumpărător acceptă să o plătească pentru cumpărarea unui bun , în starea în care acesta se află la momentul tranzacției – în cazul pasivului, sub forma datoriilor, valoarea de utilitate semnifică sumele acceptate a fi plătite în schimbul obligației create, respectiv sumele ce urmează a fi plătite pentru stingerea obligațiilor.
Potrivit legislației romanești, armonizată cu Standardele internaționale de contabilitate, avem următoarele definiții :
Valoarea justă – reprezintă suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv.
Valoarea utilă – reprezintă valoarea actualizata a fluxurilor de numerar viitoare estimate și obținute din utilizarea continuă a unui activ și din cedarea acestuia la sfârșitul duratei utile de viată.
Valoarea venală – reprezintă valoarea actuală a unui element de activ sau de pasiv, dimensionată prin prețul prezumat a fi acceptat la plată de către un eventual cumpărător, în starea și locul în care elementul patrimonial respectiv se află în acel moment. Valoarea venală ia în considerare atât utilitatea bunului, cit și validarea sau acceptarea de către piață a prețului respectiv.
b).Valoarea de piață
Valoarea de piață folosită în cadrul tranzacțiilor directe reprezintă prețul care poate fi obținut/plătit pe o piață activă, caracterizată prin:
omogenitatea relativă a activelor de pe piață
existenta unor cantitati suficiente de asemenea active tranzacționate, în așa fel încît oricând sa poată fi găsiți potențiali cumparatori și vânzători
Standardele Internaționale de Contabilitate și parțial reglementările romanești utilizează în aceeași abordare și alte categorii de valori, din care menționăm :
valoarea actualizată – reprezintă forma estimată a valorii viitoarelor fluxuri nete de numerar în condițiile desfăsurării normale a activității
valoarea actualizată a unei datorii – reprezintă suma echivalenta a plaților așteptate în viitor, necesare pentru a stinge obligația rezultată dintr-o prestație sau un bun primit
valoarea contabilă netă – mai este numita în Standarde și valoare de înregistrare sau contabilă , reprezintă suma la care este înregistrat un activ în bilanț după deducerea tuturor deprecierilor
valoarea realizabilă – reprezintă valoarea unui activ în numerar sau în echivalente ale numerarului, care poate fi obținută în prezent prin vânzarea normală a activului.
Valoarea realizabilă netă – reprezintă valoarea realizabilă din care au fost deduse costurile necesare vânzării și costurile estimate pentru finalizarea bunului.
Valoarea recuperabilă – este suma pe care întreprinderea așteaptă să o recupereze din utilizarea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea sa reziduala în momentul înstrăinării.
Valoarea reziduală – reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează să o obtină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare, ,după deducerea cheltuielilor aferente cedării.
Valoarea reevaluată – reprezintă rezultatul actualizării valorii unui activ determinat în momentul reevaluării, obținut din relația Valoarea reala-amortizarea ulterioara acumulată.
Valoarea ajustată – este valoarea diminuată a activelor care s-au depreciat, determinată în funcție de destinația acestora. Daca activul va fi utilizat în procesul de producție, ajustarea pentru diminuarea valorii este determinată prin compararea valorii de recuperare cu valoarea contabilă, reținându-se prima, iar dacă activul nu va fi utilizat în producție, diminuarea valorii se determină prin compararea valorii realizabile nete cu valoarea contabilă, reținându-se prima.
In centrul acestor noțiuni rămane cea de valoare reală, contabilitatea tinzând în permanentă spre realizarea sa exacta.
Momente și forme de evaluare a stocurilor
Fără a fi definite în mod explicit, din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității se desprind cele trei principii ale evaluării : principiul stabilității unitarii monetare, principiul costului istoric si principiul prudentei .
Evaluarea stocurilor poate avea loc în următoarele momente, conform legii, în raport de natura elementelor patrimoniale, sensul miscarilor intervenite în masa patrimoniului si momentul când se face evaluarea :
la intrare
la ieșire
la inventariere
la închiderea exercițiului bilanțier
În cadrul contabilității firmei luate în studiu, avem următoarele analitice la contul de mărfuri 371 :
371.01 = mărfuri în magazin – Magazin 1
371.02 = mărfuri în magazin – Magazin 2
371.03 = mărfuri în magazin – Librăria 2
371.04 = mărfuri în magazin – Magazin 4
371.05 = mărfuri în magazin – Magazin Bicaz
371.06 = mărfuri în magazin – Librăria 1
371.07 = mărfuri în depozit – depozit str.Fermelor
371.08 = mărfuri în magazin – Bar Bicaz
371.09 = mărfuri în magazin – Magazin import
371.10 = mărfuri în depozit – depozit import
Fiecare gestiune are intrările și ieșirile ei de mărfuri, direct de la furnizori sau direct către clienți, sau intern între gestiunile firmei .
În ceea ce urmează, voi prezenta separat, pentru fiecare gestiune în parte, diferitele tipuri de intrări sau ieșiri din patrimoniu, separat pe fiecare gestiune și pe fiecare tip de intrare, insistând mai mult asupra gestiunilor cu amănuntul și prezentând doar succint gestiunile de depozit en-gros.
A. Evaluarea stocurilor la intare
Așa cum am mai precizat anterior, magazinele mari se aprovizionează singure, elementul decizional important fiind șeful de magazin, iar pentru valorile mai mari de 100.000.000 lei, în general pentru comenzile de anvelope și acumulatori, se face o centralizare prealabilă a stocurilor de pe rețea și în funcție de acestea se dau comenzile și se primesc facturile.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul 1 achiziționează cu factură anvelope în valoare de 8.754 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Michelin S.A. București , pe credit, plata facturii facandu-se ulterior, cu ordin de plată
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul 1 achiziționează cu factură acumulatori auto în valoare de 10.125 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Dolemaru S.A. Dej , pe credit, plata facturii facandu-se cu C.E.C. la termen . Menționam ca furnizorul acorda un discount de 14% din valoarea facturii fără T.V.A.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul 2 achiziționează cu factură piese de origine auto pentru Solenza și Logan în valoare de 3.712,50 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Automoldova S.A. Piatra Neamț, pe credit, plata facturii făcându-se prin ordin de compensare la sfârșitul lunii .
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul 2 achiziționează cu factură piese de origine auto pentru Dacia berlina și Dacia 1304 în valoare de 7.802,50 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Eurocar S.A. Teleorman, pe credit, plata facturii făcandu-se cu C.E.C. la termen în valoare de 4.000 lei, diferența urmând a fi cumulată cu o altă factură.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul Import achiziționează cu factură piese de origine auto import în valoare de 1.210 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Meteor Auto S.R.L. Bacău, pe credit, plata facturii făcandu-se cu C.E.C.-uri girate la termen de la diverși clienți în valoare totala de 1.400 lei, diferența urmând a fi cumulată cu o altă factură.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul Import achiziționează cu factură piese de origine auto import în valoare de 220 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Expert Auto S.R.L. Bacău, pe credit, plata facturii făcandu-se cu ordin de compensare la sfârșitul lunii, căci furnizorul se aprovizionează cu consumabile din magazinele noastre..
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Librăria 1 achiziționează cu factură hârtie de xerox și hârtie de imprimanta în valoare de 1.240 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Agressione S.R.L. Iași, pe credit, plata facturii făcandu-se cu ordin de plată la termen, în funcție de scadenta facturii.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Librăria 1 achiziționează cu factură carte în valoare de 330 lei fara T.V.A (cartea are T.V.A. de 9% ) de la furnizorul S.C. Taracart S.R.L. București, pe credit, plata facturii facandu-se cu chitanță la termen, în funcție de scadenta facturii și în funcție de delegații care vin de la firma respectivă să încaseze factura.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Bar Bicaz achiziționează cu factură sucuri în valoare de 300 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Transilvania General Import Export S.R.L. Oradea , pe credit, plata facturii facandu-se cu chitanță la termen, în funcție de scadența facturii și în funcție de delegații care vin de la firma respectivă să încaseze factura.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Bar Bicaz achiziționează cu factură tigari în valoare de 230 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. JT International.R.L. Piatra Neamț , pe credit, plata facturii făcandu-se cu chitanța la termen, în funcție de scadența facturii și în funcție de delegații care vin de la firma respectivă să încaseze factura.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Depozit str.Fermelor achiziționează cu factură mărfuri în valoare de 17.230 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Varo S.R.L. Rimnicu Vâlcea , pe credit, plata facturii făcandu-se cu C.E.C la termen, în funcție de contractul existent între părți.
Menționăm ca pentru magazinele care nu se aprovizionează direct de la furnizori și primesc marfa numai pe baza de avize de la magazinele mari, înregistrările de debitare și de creditare ale contului de mărfuri cu analiticul respectiv se fac prin intermediul contului de intermediere 581 ( viramente interne ) , pentru a nu se încărca rulajele debitoare și creditoare ale contului 371 .
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Librăria 2 primește pe bază de aviz rechizite de la Librăria 1 în valoare de 570 lei.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Librăria 2 primește pe bază de aviz sacose de la Magazin 1 în valoare de 1.000 lei.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Magazin 4 primește pe baza de aviz tablarie de la Magazin 2 în valoare de 1.900 lei.
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Magazin 4 primește pe bază de aviz anvelope de la Magazin 1 în valoare de 12.900.000.
B. Evaluarea stocurilor la iesire
Așa cum am mai precizat , ieșirile de mărfuri din patrimoniu se fac, în fiecare gestiune cu amănuntul în parte, pe bază de factură sau pe bază de bon fiscal, în cazul clienților, pe bază de aviz în cazul transferurilor interne între magazinele din rețeaua Autostefan și pe baza de bon de consum întocmit la sfârșitul lunii în cazul consumurilor interne de rechizite pentru birouri sau magazine și piese auto pentru diferitele reparații la mașinile firmei
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu bon fiscal către diverși clienți , la Magazinul 1, predarea banilor fiind făcută în casieria unitatii pe bază de monetar, în valoare de 6.500 lei .
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu factură de la S.C.Stefan și Compania S.R.L. , Magazin 1 , către clientul S.C. Par Lyn S.R.L., pe credit, plata facandu-se la termen cu chitanță, valoarea facturii fiind de 449,90 lei.
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu bon fiscal către diverși clienți , la Magazinul 2, predarea banilor fiind făcută în casieria unitații pe bază de monetar, în valoare de 4.500 lei .
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu factură de la S.C.Stefan și Compania S.R.L. , Magazin 2 , către clientul S.C. Automoldova S.A., pe credit, plata facandu-se la sfârșitul lunii cu ordin de compensare, întrucât partenerul are și sold ca furnizor. Valoarea facturii este de 950 lei .
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu bon fiscal către diverși clienți , la Magazinul 3, Librăria 2, predarea banilor fiind făcută în casieria unitații pe bază de monetar, în valoare de 500 lei . Tot în monetar sunt incluse servicii xerox de 35 lei.
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu factură de la S.C.Stefan și Compania S.R.L. , Magazin 3, librăria 2 , către clientul Consiliul local- Direcția de taxe și impozite , pe credit, plata făcandu-se la termen cu ordin de plată în trezorerie, valoarea facturii fiind de 149,90 lei.
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu bon fiscal către diverși clienți , la Magazinul 4, predarea banilor fiind făcuta în casieria unitatii pe bază de monetar, în valoare de 900 lei .
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu factura de la S.C.Stefan și Compania S.R.L. , Magazin 4 , către clientul S.C. Drupo S.R.L., pe credit, plata făcându-se la termen cu C.E.C , valoarea facturii fiind de 1.450 lei.
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu bon fiscal către diverși clienți , la Magazinul Bicaz, predarea banilor fiind făcută în casieria unității pe bază de monetar, în valoare de 2.500 lei .
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu factură de la S.C.Stefan și Compania S.R.L. , Magazin Bicaz , către clientul S.C. Carpatcement S.A. Bicaz., pe credit, plata făcându-se la termen cu ordin de plată , valoarea facturii fiind de 1.000 lei, la care se oferă un discount suplimentar de 2%.
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu bon fiscal către diverși clienți , la Librăria 1, predarea banilor fiind făcută în casieria unității pe bază de monetar, în valoare de 1.700 lei , din care carte 60 lei.
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu factura de la S.C.Stefan și Compania S.R.L. , Librăria 1 , către clientul Primăria Piatra Neamț, pe credit, plata făcându-se la termen cu ordin de plată în trezorerie , valoarea facturii fiind de 1.050 lei.
Tot în cadrul librăriei Stefan am întâlnit și un caz mai special, în care clientul Consiliul Local al municipiului Piatra Neamț a cerut o scutire de T.V.A. de la Ministerul Finanțelor pentru plata unor facturi achiziționate din librărie pentru case de copii.
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu factura de la S.C.Stefan și Compania S.R.L. , Librăria 1 , către clientul Consiliul local Piatra Neamț – Centrul de copii Ozana., pe credit, plata făcându-se cu ordin de plată în trezorerie , valoarea facturii fiind de 1.250 lei.
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu bon fiscal către diverși clienți , la Bar Bicaz, predarea banilor fiind făcută în casieria unității pe bază de monetar, în valoare de 300 lei , din care 250 băuturi și tigari . Se ține cont aici de taxa de 2% plătită la vânzarea de băuturi și țigări . Menționăm că alcoolul și tutunul au coduri de identificare separate pe casa de marcat, iar sumarul lunii se face pe departamente.
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu bon fiscal către diverși clienți , la Magazinul de Import, predarea banilor fiind făcută in casieria unității pe bază de monetar, în valoare de 3.800 lei .
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu factura de la S.C.Stefan și Compania S.R.L. , Magazin Import , către clientul S.C. Expert Auto S.R.L., pe credit, plata facandu-se la sfârșitul lunii cu ordin de compensare, partenerul având de obicei sold și ca furnizor, valoarea facturii fiind de 1.400 lei. In aceste cazuri, în care se inițiază de către una din părți compensarea la sfârșit de luna, valoarea procesului verbal de compensare va fi suma cea mai mica dintre cele două solduri, la client și la furnizor.
Tot în cadrul acestei gestiuni întâlnim mai des situația luării de acont, sau a plății în avans, înainte de a aduce piesa respectivă, pentru ca vânzătorul sa aibă siguranța ca clientul respectiv va mai veni sa ridice piesa, după ce a fost adusa – avansurile se practica mai ales în cazul comenzilor pentru piese de valoare mare, altfel greu vandabile.
Se înregistrează vânzarea de mărfuri cu factura de la S.C.Stefan și Compania S.R.L. , Magazin Import, către clientul S.C. Cora S.R.L., pe credit, plata facandu-se la termen cu chitanța, valoarea facturii fiind de 1.449,90 lei. Menționam ca s-a încasat un acont de 500 lei cu o zi înainte.
C. Evaluarea stocurilor la inventariere
D. Evaluarea stocurilor la bilant
2.4. Contabilitatea diferențelor de preț la mărfuri
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul 1 achiziționează cu factură anvelope în valoare de 8.754 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Michelin S.A. București , pe credit .Adaosul comercial la factura este de 30% .
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul 1 achiziționează cu factură acumulatori auto în valoare de 10.125 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Dolemaru S.A. Dej , pe credit. Menționam că furnizorul acorda un discount de 14% din valoarea facturii fara T.V.A. Adaosul comercial la factura este de 30% .
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul 2 achiziționează cu factură piese de origine auto pentru Solenza și Logan în valoare de 3.712,50 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Automoldova S.A. Piatra Neamț, pe credit . Adaosul comercial la factură este de 30% .
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul 2 achiziționează cu factură piese de origine auto pentru Dacia berlina și Dacia 1304 în valoare de 7.802,50 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Eurocar S.A. Teleorman, pe credit. Adaosul comercial la factură este de 30% .
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul Import achiziționează cu factură piese de origine auto import în valoare de 1.210lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Meteor Auto S.R.L. Bacău, pe credit. Adaosul comercial la factură este de 30% .
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., magazinul Import achiziționează cu factură piese de origine auto import în valoare de 220 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Expert Auto S.R.L. Bacău, pe credit . Adaosul comercial la factură este de 30% .
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Librăria 1 achiziționează cu factură hârtie de xerox și hârtie de imprimantă în valoare de 1.240 lei fără T.V.A de la furnizorul S.C. Agressione S.R.L. Iași, pe credit. Adaosul comercial la factură este de 30% .
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Librăria 1 achiziționează cu factură carte în valoare de 330 lei fara T.V.A (cartea are T.V.A. de 9% ) de la furnizorul S.C. Taracart S.R.L. București, pe credit . Adaosul comercial la factură este de 30% .
Societatea comerciala Stefan și Compania S.R.L., Bar Bicaz achiziționează cu factură sucuri în valoare de 300 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. Transilvania General Import Export S.R.L. Oradea , pe credit.. Adaosul comercial la factură este de 30% .
Societatea comercială Stefan și Compania S.R.L., Bar Bicaz achiziționează cu factură tigari în valoare de 230 lei fara T.V.A de la furnizorul S.C. JT International.R.L. Piatra Neamț , pe credit. Adaosul comercial la factură este de 30% .
Așa cum am mai precizat anterior, pentru magazinele care nu se aprovizionează direct de la furnizori și primesc marfa numai pe baza de avize de la magazinele mari, înregistrările de debitare și de creditare ale contului de mărfuri cu analiticul respectiv se fac prin intermediul contului de intermediere 581, pentru a nu se încărca rulajele debitoare și creditoare ale contului 371 .
În cazul depozitelor en-gros, se practica metoda FIFO, sistemul de gestiune cantitativ – valorica fiind susținut de partea de gestiune a programului Winmentor. Aici, adaosul comercial se practica la ieșirea din gestiune, diferențiat pe fiecare client in parte.
Cota de adaos unica luata in calcul in studiile de caz prezentate mai sus este ipotetica, in fapt adaosul pe produsele comercializate in rețeaua de magazine Autostefan variind intre 10 și 40 % , in funcție de reperul comercializat, de zona in care se afla situat magazinul , etc. Doar media anuala este in jurul valorii de 30%, de aceea a fost aleasa aceasta valoare.
ANEXA 2
Topul furnizorilor S.C. Stean si Compania S.R.L.
Aprovizionare de la 01.01.2007 la 01.01.2008
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Politici Si Treatamente Contabile Privind Evaluarea Stocurilor (ID: 144651)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.