Politici Si Tratamente Contabile Privind Evaluarea Stocurilor Ias 2

Anexe……………………………………………………………………………………………………………………………42

CAPITOLUL I.

STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU. SINTEZA DIN LITERATURA DE SPECIALITATE

I.1 Aria de definiții și aplicabilitate a temei.Concepte cheie.

În majoritatea țărilor Europei continentale acțiunea de organizare a contabilității, având la bază norme contabile armonizate, s-a concretizat în elaborarea unor Planuri Contabile Generale. Ele au devenit principalele instrumente ale normalizării contabile în țările în care ele s-au elaborat.

Contabilitatea și gestiunea stocurilor reprezintă o componență de importanță majoră pentru conducerea unității economice prin controlul judicios al consumului de resurse.

Activele circulante cuprind toate activele de exploatare și cele de trezorerie a căror durată de lichiditate este de până la un an.

Din punct de vedere economic și financiar, activele circulante se află într-o continuă fluență valorică, ele schimbându-și forma materială și utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului.

Costul stocurilor reprezintă suma tuturor costurilor aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate de întreprindere pentru a aduce stocurile în forma și locul în care se găsesc în prezent. Este utilizat pentru evaluarea stocurilor la intrare, la ieșire și la închiderea exercițiului financiar.

Costul de achiziție cuprinde prețul de cumpărare, taxe de import și alte taxe, costuri de transport, manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achiziție.

Costul de prelucrare includ costurile direct aferente unităților produse, cum ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ și alocarea sistematică a regiei de producție, fixă și variabilă, generată de trasformarea materialelor în produse finite.

Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfașurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor necesare vânzarii. Este utilizată la evaluarea stocurilor la sfărșitul exercițiului financiar, la inventarierea și apoi la bilanț când, potrivit principiului prudenței, ele trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Stocurile sunt active deținute de întreprindere pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității; în curs de producție în vederea vânzării în aceleași condiții ca mai sus sau sub forma de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

„Stocurile includ bunurile cumpărate și deținute cu scopul revânzării, cum sunt mărfurile achiziționate de un detailist în vederea revânzării sau terenurilor și alte proprietăți imobiliare deținute cu scopul de a fi revândute. Stocurile includ, de asemenea , produsele finite sau producția aflată în curs de execuție de către entitate, precum și materialele și alte consumabile destinate utilizării în procesul de producție. În cazul unui prestator de servicii, stocurile includ costul serviciilor, pentru care entitatea nu a recunoscut încă venitul aferent.”

I.2 Referențialul contabil. Standarde și reglementări contabile în domeniu.

În conformitate cu OMFP nr. 1752/2005, stocurile sunt active circulante:

deținute pentru a fi vandute pe parcursul desfașurarii normale a activitații;

în curs de productie în vederea unei vânzări în aceleași condiții ca mai sus;

sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

Încadrarea stocurilor în categoria activelor, în condițiile unei diversitați a acestora, ridică problema delimitării lor de alte active, îndeosebi de cele ce imbracă forma materială. În acest sens, se au în vedere criterii care vizează cu precădere natura activelor si rolul lor in activitatea de exploatare.

Potrivit criteriilor menționate, stocurile sunt bunuri sau servicii care, în mod normal, se transformă în disponibilitați bănesti în decurs de un an având, din acest punct de vedere, atributul de active circulante.

Conform Standardului Internațional de Contabilitate, stocurile sunt elemente ce cuprind toate activele achiziționate pentru :

– revânzare, inclusiv terenuri și mijloace fixe, în cazul întreprinderilor ce au ca obiect de activitate comerțul cu astfel de active ;

– a fi folosite la obținerea de active în scopul vânzării, toate acestea în condițiile desfășurării normale a activității întreprinderii.

Această delimitare a stocurilor nu ține cont de natura elementului considerat, ci de destinația acestuia, care este puternic influențată de activitatea întreprinderii care deține bunurile. De exemplu, terenurile și construcțiile constituie imobilizări în majoritatea întreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru o societate imobiliară, deoarece au fost achiziționate sau chiar produse în scopul revânzării.

De asemenea, stocurile pot avea și o natură nematerială, necorporală. Astfel în întreprinderile cu specific de prestări de servicii, serviciile realizate/prestate, cât și cele nefacturate constituie elemente de stocuri.

În contabilitatea din țara noastră, în sfera stocurilor se includ și obiectele de inventar si baracamentele. Obiectele de inventar sunt bunuri cu o vânzare mai mica decât limita prevazută de lege pentru a fi considerate imobilizări corporale, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durata mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora, echipament de protecție, echipament de lucru, încălțăminte specială. Baracamentele și amenajările provizorii sunt bunuri achiziționate sau construite de unități patrimoniale pentru executarea lucrărilor și prestațiilor de constucții, barăci, podețe din care, prin demolarea lor, se recuperează materiale.

Potrivit contabilității financiare a întreprinderii “definiția stocurilor, pune în evidență 4 criterii în funcție de care acestea sunt clasificate și delimitate: fizic, destinația, faza ciclului de exploatare și locul de creare a gestiunii”.

Reglementările contabile românești clasifică stocurile din sectorul public astfel :

a) mărfurile, și anume bunurile pe care entitatea le cumpară în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

b) materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată;

c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

d) materialele de natura obiectelor de inventar;

e) produsele, și anume:

– semifabricatele, prin care se întelege produsele al căror proces tehnologic a fost terminat într-o sectie (faza de fabricație) și care trec în continuare în procesul tehnologic al altei secții (faze de fabricatie) sau se livrează terților;

– produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;

– rebuturile, materialele recuperabile și deșeurile;

f) animalele și păsările, respectiv animalele născute și cele tinere de orice fel (viței, miei, purcei, manji și altele) crescute și folosite pentru reproducție, animalele și păsările la îngrașat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum și animalele pentru producție – lână, lapte și blană;

g) ambalajele care includ ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligatia restituirii în condițiile prevăzute în contracte;

h) producția în curs de executie, reprezentând producția care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, lucrările și serviciile, precum și studiile în curs de execuție sau neterminate.

În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.

I.3. Recunoașterea și evaluarea elementelor, tranzacțiilor și evenimentelor. Principiile și regulile evaluării.

I.3.1 Recunoașterea, așa cum este definită în Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, este procesul întocmirii în bilanț sau în contul de profit și pierdere a unui element care îndeplinește criteriile de recunoaștere. Acest proces implică descrierea în cuvinte a elementului respectiv și asocierea unei anumite sume, precum și includerea sumei respective în totalul bilanțului sau al contului de profit și pierdere.

În calitatea lor de elemente de natura activelor, stocurile sunt recunoscute în condițiile în care se respectă simultan prevederile a două criterii:

– este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre sau să iasă în sau din întreprindere;

– elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat(ă) în mod credibil.

Primul criteriu se refera la gradul de incertitudine în realizarea unor beneficii viitoare asociate unui element. Evaluarea gradului de incertitudine menționat ia în calcul informația disponibilă în momentul întocmirii situațiilor financiare.

În ce priveste beneficiile economice viitoare încorporate în active, aceastea reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect la fluxul de numerar și echivalentul de numerar către întreprindere. Acest potențial poate fi unul productiv, fiind parte a activităților de exploatare ale întreprinderii. De exemplu, stocurile sunt utilizate de o întreprindere, de obicei, pentru a produce bunuri sau pentru a presta servicii, capabile să satisfacă dorințele sau necesitățile clienților. Din aceste considerente clienții sunt dispuși să platească pentru a le obține, contribuind astfel la fluxul de numerar al întreprinderii. Numerarul în sine conferă un avantaj întreprinderii, întrucăt permite controlul celorlalte resurse.

Beneficiile economice viitoare încorporate în active, deci și în stocuri, pot intra în întreprindere în mai multe moduri cum ar fi:

– utilizarea separată sau impreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau realizarea producției de bunuri destinate vânzării;

– schimb cu alte active;

– utilizare pentru decontarea unei datorii.

Al doilea criteriu de recunoaștere a activelor de natura stocurilor îl reprezintă credibilitatea evaluării efectuată conform prevederilor Cadrului general referitoare la credibilitate ca o caracteristică calitativă a situatiilor financiare. De regulă, acest criteriu este satisfacut deoarece la intrarea stocurilor costul este identificabil în mod cert. În multe cazuri însă, costul sau valoarea trebuie estimat(ă); folosirea unor estimări rezonabile constituie o parte esențială în elaborarea situațiilor financiare și nu influențează credibilitatea lor. Atunci cănd nu poate fi realizată o estimare rezonabilă, elementul nu este înscris în bilanț sau în contul de profit și pierdere.

În mod normal, recunoașterea stocurilor potrivit criteriilor menționate nu conține o problemă pentru profesionistul contabil. Cadrul general ridică însă probleme, în cazul elementelor de stocuri, în condițiile unor situații deosebite. În asemenea situații trebuie apelat la conceptele, principiile, regulile și practicile contabile privind evaluareocuri, în condițiile unor situații deosebite. În asemenea situații trebuie apelat la conceptele, principiile, regulile și practicile contabile privind evaluarea stocurilor. Iată căteva exemple:

– Stocurile aprovizionate : materii prime, materiale, mărfuri sunt recunoscute în bilanț cănd este probabilă realizarea de beneficii economice viitoare de către întreprindere și cănd ele au cost sau valoarea, care poate fi evaluat(ă) în mod credibil. Atunci cănd întreprinderea se aprovizionează cu elemente materiale nestocabile sau cu utilități, energie, gaze naturale, apă, fiind improbabil să genereze beneficii economice viitoare, acestea nu sunt recunoscute în bilanț, ci ca și cheltuieli în contul de profit și pierdere.

– Majoritate stocurilor: materiile prime, mărfurile au o formă fizică corporală,.cu toate acestea, forma fizică nu este esențială pentru recunoașterea unui stoc. Este cazul, de exemplu, al lucrărilor și serviciilor în curs de execuție care sunt recunoscute ca stocuri în bilanț deoarece ele generează beneficiile economice viitoare întreprinderii.

– Ca regulă, stocurile deținute de o întreprindere sunt asociate cu drepturi legale, inclusiv cu dreptul de proprietate, care implică asumarea tuturor riscurilor și avantajelor deținerii stocurilor de către proprietar. Dreptul de proprietate nu este însă esențial pentru determinarea existenței unui activ dacă întreprinderea nu controlează beneficiile oferite de proprietatea respectivă. În astfel de cazuri, în care forma legală a tranzacțiilor nu reflectă realitatea economică, trebuie utilizat principiul prevalenței economicului asupra juridicului pentru a determina dacă stocurile respective trebuie să fie recunoscute ca active.

Un exemplu reprezentativ îl constituie deținerea de către un comerciant în regim de consignație a unor stocuri de mașini, utilaje sau vapoare, care este destul de frecventă în aceste domenii de activitate. În funcție de prevederile contractuale, stocurile respective sunt sau nu recunoscute ca active în bilanțul comerciantului.

Dacă prin contractul încheiat cu producătorul se prevede rămânerea stocurilor în proprietatea acestuia până în momentul vânzării, cumpărării sau returnării în cazul nevânzarii după un număr de ani convenit, în aceeași stare în care au fost primite, plus dobănzile și plățile compensatorii stabilite, determinate de creșterea anuală a prețului respectivelor stocuri, rezultă, că, de fapt, producătorul a transferat comerciantului riscurile și avantajele deținerii stocurilor. Comerciantul, deținând controlul asupra stocurilor trebuie să le recunoască în bilanțul său.

Dacă însă prin contract se prevede doar deținerea spre vânzare în consignație și returnarea în caz de nevânzare, în aceeași stare și fară condiții financiare compensatorii, atunci comerciantul nu deține controlul asupra stocurilor. Comerciantul, deținând controlul asupra stocurilor trebuie să le recunoască în bilanțul său.

Activele, deci și stocurile unei întreprinderii, recunoscute în bilanț, rezultă din tranzacțiile sau evenimente anterioare: cumpărarea sau producerea acestora, primirea prin subvenții guvernamentale. Tranzacțiile sau evenimentele ce sunt așteptate în viitor nu generează prin ele însele active. De exemplu, intenția de a cumpăna un bun, înscrisă intr-un contract de vânzare-cumpărare, nu satisface prin ea însăși definiția unui activ și ca atare, stocul respectiv nu poate fi recunoscut.

Un alt aspect al recunoașterii și, în continuare, al derecunoașterii stocurilor se referă la momentele în care acestea au loc:

– recunoașterea stocurilor se realizează la intrarea lor în gestiune potrivit surselor de proveniență, adică: la achiziție, la obținerea din producție, la aducerea lor ca aport la capitalul social, la primirea prin donație și subvenții guvernamentale;

– derecunoașterea stocurilor, anularea recunoașterii, se realizează la ieșirea din gestiune potrivit destinațiilor acestora, adică: la vânzare, la predarea lor ca aport la capitalul altor întreprinderi, la predarea lor prin donație, la constatarea pierderilor din calamități.

Recunoașterea costului stocului drept cheltuială reprezintă un alt aspect fundamental al contabilitații stocurilor.

În această problemă trebuie plecat de la faptul că mișcarea stocurilor întreprinderii, concretizează în funcție de destinația lor în: cumpărări – vânzări, respectiv cumpărări – producție – vânzări, ocazionează cheltuieli și generează venituri specifice.

Orientându-ne după fluxul real al stocurilor, ar trebui tratate mai întăi cheltuielile și apoi veniturile. Principiul conectării cheltuielilor cu veniturile conduce însă către metoda conform căreia “cheltuielile urmează veniturile”. De aici, necesitatea tratării prealabile a veniturilor.

I.3.2 Evaluarea stocurilor

Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă și în situațiile financiare ale întreprinderii se face după normele generale de evaluare, elaborate în acord cu princiipiile contabile fundamentale și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

În principiu, Standardele Internaționale de Contabilitate rețin două momente pentru evaluarea elementelor din bilanț : evaluarea inițială și evaluarea ulterioară recunoașterii inițiale.

În cazul stocurilor, evaluarea inițială, adică la intrarea în întreprindere, se face la cost, iar evaluarea ulterioară, adică la bilanț, se face la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Întrucât bilanțul nu poate fi conceput fără inventariere, prin care se determină mărimea reală a elementelor existente la acea dată, implicit rezultă că trebuie luate în considerare încă două momenteale evaluării : la inventariere, care se sprijină pe valoarea actuală, denumită și valoare de inventar și la ieșirea din gestiune, care se efectuează la valoarea de intrare.

În contextul menționat, prin Reglementările contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 94/2001, sunt precizate în mod expres, în cadrul regulilor de evaluare a elementelor din bilanț, următoarele momente : intrare, ieșire, inventar, bilanț.

I.3.2.1 Evaluarea stocurilor la intrare

La intrarea în gestiune stocurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare de înregistrare sau cost istoric, identificată/identificat după caz, prin costul de achiziție, costul de producție, valoarea de aport și cea de utilitate și alte costuri ocazionate de stocurile intrate.

Costul de achiziție

Este propriu stocurilor din cumpărări : materii prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje și alte bunuri cumpărate cu titlu oneros. Potrivit IAS 2, costul de achiziție cuprinde prețul de cumpărare, inclusiv taxele de import și celelalte taxe de cumpărare, costurile de transport și de manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de stocuri.

Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziție. Pentru reducerile financiare, motivate, în general, de o plată anticipată (sconturile de deconectare sau altă soluție de încadrare), soluția de calcul este coerentă cu cea adoptată pentru contabilizarea cumpărărilor ( în acord cu standardul IAS 18).

Rabatul reprezintă reducerea practicată, asupra prețului convenit anterior între furnizor și client, ținându-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor comerciale, față de clauzele prevăzute în contract.

Remiza este reducerea practicată asupra prețului curent de vânzare, ținându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanța cumpărătorului, în clientela vânzătorului. Remiza corespunde unui procent aplicat asupra prețului brut, procent prevăzut în oferta de prețuri a vânzătorului sau care rezultă din negociere între cei doi parteneri de afaceri.

Risturnul reprezintă o reducere de preț practicată asupra ansamblului operațiilor efectuate cu același cumpărător pe o perioadă determinată.

De regulă, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din prețul brut, dar se poate acorda și în sumă fixă.

Reducerile financiare poartă denumirea de sconturi.

Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual asupra unei creanțe decontate înainte de scadența normală, reprezentând o bonificație acordată clientului. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru furnizor, care este beneficiarul plății și un venit financiar pentru client, care efectuează o plată înainte de scadență.

Taxa pe valoare adaugată fiind, de regulă, recuperabilă, nu intră în costul de achiziție al stocurilor. În cazul întreprinderilor neplătitoare de TVA sau când taxa nu este deductibilă, evaluarea stocurilor se face la valoarea inclusiv TVA.

De reținut că, în costul de achizitie al stocurilor pot fi incluse și diferențele de curs valutar aferente achizițiilor recente de bunuri facturate în valută doar în cazurile permise prin tratamentul alternativ prevăzut de IAS 21 „Efectele variației cursurilor de schimb valutar”

Exemplu de calcul al costului de achiziție pentru stocuri cumpărate.

S.C. „LUCEAFARUL” S.A. a achiziționat mărfuri din import pentru care se consideră următoarele date :

– prețul de cumpărare facturat de furnizor 1200 Ron

– taxele vamale achitate în vamă 180 Ron

– TVA achitată in vamă 262,2 Ron

– cheltuieli de transport intern 75 Ron

– cheltuieli de manipulare 25 Ron

– reducere comercială acordată de furnizor 110Ron

– furnizorului extern efectuată înainte de vănzarea mărfurilor 21,8 Ron

Costul de achiziție = 1200 Ron + 180 Ron + 75 Ron + 25 Ron – 110 Ron

= 490 Ron

Cost de producție

Este propriu stocurilor fabricate: produse finite, semifabricate, producție în curs de execuție și alte stocuri produse de întreprindere.

Costul de producție cuprinde costul de achiziție al materiilor prime și consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricația bunurilor. De asemenea, în costul de producție, precum și în costul de achiziție al bunurilor pot fi incluse și costurile îndatorării, respectiv dobănzile și diferențele de curs aferente dobănzilor privind împrumuturile, care sunt direct atribuite achiziției sau producției unui bun pe termen lung.

Cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere și cele financiare, de regulă, nu se includ în costurile de producție.

Exemplu de calcul al costului de producție.

S.C. „LUCEAFARUL” S.A. a fabricat în exercițiul N catitatea de 800 buc. Din produsul pentru care s-au efectuat următoarele cheltuieli:

– cheltuieli directe 470 Ron

– cheltuieli indirecte 230 Ron

Din care:

Cheltuieli fixe 120 Ron

Cheltuieli variabile 110 Ron

– cheltuieli generale 70 Ron

– cheltuieli de desfacere 60 Ron

Capacitatea normală de producție a societății pentru produsul A este de 1000 bucăți.

Calculul regiei fixe recunoscută drept cheltuială a perioadei în exercițiul N:

RFP = cheltuieli fixe * ( 1- Nivelul real al activității /Nivelul normal al activității)

RFP = 120 Ron * ( 1- 800 buc. /1000 buc.) = 24 Ron

Calculul regiei fixe încorporabilă în costul stocului

RFI = Regie fixă totală – RFP

RFI = 120 Ron – 24 Ron = 96 Ron

Calculul costului de producție total:

– cheltuieli directe 470 Ron

– cheltuieli indirecte fixe 96 Ron

– cheltuieli indirecte variabile 110 Ron

TOTAL 676 Ron

Calculul costului de producție unitar

CPU = 676 Ron / 800 buc. = 0,845 Ron/buc.

Calculul cheltuielilor neîncorporabile în costul stocului:

– Cheltuieli generale de administrație 70 Ron

– Cheltuieli de desfacere 60 Ron

– Regia fixă recunoscută ca o cheltuială a perioadei 24 Ron

TOTAL 154 Ron

Dacă nivelul real al activității ar fi fost de 500 buc., atunci regia fixă recunoscută drept cheltuială a perioadei ar fi fost de 60 Ron, iar costul unitar de 1.28 Ron/buc. Invers, dacă nivelul real al producției ar fi fost mai mare decât cel normal, de exemplu 1300 buc., atunci costul unitar este de 0.5385 Ron/buc.

Rezultă că nivelul costului unitar de producție crește pe masură ce scade volumul producției sub capacitatea normală și scade când volumul producție depașește capacitatea normală de producție.

I.3.2.2 Evaluarea stocurilor la ieșire

La data iesirii din entitate sau la darea în consum , OMFP 1752/2005 precizeaza ca

“ bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare iar evenimentele ulterioare datei bilantului sunt acele evenimente, favorabile sau nefavorabile, care au loc intre data bilanțului și data la care situațiile financiare anuale sunt autorizate pentru publicare”

Ieșirea stocurilor din gestiune se face, în principal, prin consum și prin vânzare. Problema fundamentală care se pune prntru înregistrarea ieșirii stocurilor este cea a prețului utilizat. În acest sens, norma IAS 2 grupează stocurile în funcție de posibilitatea de identificare a lor în: stocuri identificabile și stocuri fungibile și delimitează următoarele metode de evaluare:

Pentu stocurile identificabile: metoda identificării specifice (IS);

Pentru stocurile fungibile:

– ca tratament contabile de bază

Metoda costului mediu ponderat (CMP);

Metoda primului intrat-primul ieșit (FIFO);

– ca tratament contabil alternativ

– Metoda ultimul intrat-primul iesit (LIFO);

– alte tratamente (tehnici de măsurare a costurilor);

– Metoda prețului prestabilit (cost standard);

– Metoda la preț cu amănuntul.

Metoda identificării specifice

Presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor care fac obiectul unor comenzi destincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse. Aceasta înseamnă că fiecare articol sau categorie de stocuri se individualizează atât în momentul intrării în patrmoniu, cât și al stocării și ieșirii din stoc.

Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente care sunt, de regulă, fungibile, întrucât prin selectarea articolelor sau loturilor care rămân în stoc metoda ar putea reprezenta o modalitate de aranjare a beneficiului perioadei.

Metoda costului mediu ponderat

Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau după fiecare operație de intrare, ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor, pe de o parte, și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitatea intrată, pe de altă parte.

UNDE :

qi = cantitatea de stoc i

pi = prețul unitar pentru stocul i

Exemplu:

Stocul de marfuri A in luna mai N avand urmatoarele date :

Stoc inițial 1000 buc x 30 lei;

Intrări: 3.02.N – 1200 buc.x 32lei;

18.02.N – 1300 buc. x 34 lei;

Ieșiri: 10.02.N – 1100 buc.;

28.02.N – 1200 buc.,

Atunci:

CMP = = 32,17 lei

Costul ieșirilor = 1100 buc. x 32,17 lei/buc. = 35.387 lei

1200 buc. x 32,17 lei/buc. = 38.604 lei

Total iesiri = 14.875 lei

Stocul final = 1200 buc. x 32,17 lei/buc. = 38.604 lei

Calculele și operațiile acestei variante sunt reflectate în contul analitic de stocuri astfel:

Stocul marfa A

Calculul costului mediu ponderat lunar

CMP calculat după fiecare intrare :

Întrare pe 3.02.N: CMP = = 26,55 lei

– costul ieșirii pe 10.02.N = 1100buc. x 26,55 lei = 29.205 lei

Intrare pe 18.02.N: CMP = = 30,59 lei

– costul ieșirii pe 28.02.N = 1200 buc. x 30,59 = 36.708 lei

65.913 lei

Stocul final = 1200buc. x 30,59 lei = 36.708 lei

Calculele și ooperațiile variantei de mai sus sunt reflectate în contul analitic de stocuri astfel:

STOCUL „X”

Calculul CMP după fiecare operație de intrare

Comparând cele două variante ale metodei costului mediu ponderat se constată că evaluarea ieșirilor din stoc după prima variantă, CMP lunar, prezintă avantajul unui calcul simplu, dar nu permite valorizarea ieșirilor în cursul perioadei de gestiune. Varianta a doua însă, CMP calculat după fiecare intrare, oferă posibilitatea unui calcul mai complex, inconvenientul anulat prin utilizarea mijloacelor informatice.

Metoda primul intrat – primul ieșit (FIFO)

Constă în evaluarea ieșirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evoluează la costul lotului următor, în ordine cronologică. În consecință, stocul final este evaluat la cele mai recente costuri.

Menținând datele metodei CMP, calculul costului stocurilor ieșite după metoda FIFO se prezintă astfel :

Ieșire pe 10.02.N: 1.000 buc. X 20 lei = 20.000 lei

100buc X 32 lei = 3.200 lei……………………………23.200 lei

Ieșire pe 28.02.N 1.100 buc. X 32 lei = 35.200 lei

100 buc X 34 lei = 3.400 lei…………………………………38.600 lei

61.800 lei

Stocul final: 1.200 buc X 34 lei =…………………………………………….. 40.800 lei

Calculele și operațiile proprii metodei FIFO sunt reflectate în contul analitic de stocuri ca mai jos:

STOCUL „X”

Calculul costului stocurilor ieșite după metoda FIFO

Evaluarea ieșirilor în metoda FIFO cele mai vechi, adică la cele mai mici costuri, conduce la o majorare a rezultatului exercițiului și a impozitului pe profit. Ca urmare, în perioadele de creștere susținută a prețurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibilă a rezultatului exercițiului, iar costul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului la momentul când aceste stocuri au intrat în gestiune. În perioadele de descreștere a prețurilor efectele sunt inverse.

Metoda ultimului intrat – primul ieșit (LIFO)

Se înscrie în tratamentul contabil alternativ permis. Conținutul acestei metode îl reprezintă evaluarea ieșirilor de stocuri din gestiune la costul ultimei intrări. Pe măsura epuizării succesive a fiecărui lot, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului anterior, în ordine cronologică. În felul acesta stocul final este evaluat la cele mai vechi costuri.

Menținând în continuare datele metodei CMP, calculul costului stocurilor ieșite după metoda LIFO se prezintă astfel :

Ieșire pe 10.02.N : 1.100 buc. X 32 lei = 35.200 lei.

Ieșire pe 28.02.N : 1.200 buc X 34 lei = 40.800 lei.

76.000 lei

Stocul final : 1.000 buc X 20 lei = 20.000 lei

100 buc X 32 lei = 3.200 lei

100 buc X 34 lei = 3.400 lei

26.600 lei

Calculele și operațiile proprii metodei LIFO sunt reflectate în contul analitic de stocuri ca mai jos :

Evaluarea ieșirilor în metoda LIFO la cele mai recente, adică la cele mai mari costuri, micșorează rezultatul exercițiului și impozitul pe profit. Efectele sunt accentuate în periodele de inflație, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar costul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune.

Alte tratamente, tehnici de măsurare a stocurilor

Sunt reprezentate de metoda prețului prestabilit și de metoda la preț cu amănuntul, care pot fi folosite pentru simplificare, dacă se consideră că rezultatul acestor metode aproximează costul.

Sistemul de evaluare mai întâi a ieșirilor , iar apoi prin diferență a stocurilor finale, propriu inventariului permanent, este greoi și uneori imposibil de aplicat în practică. El poate fi acceptat numai în condițiile folosirii prețului prestabilit. În cazul celorlalte prețuri pentru a depăși această situație în cadrul metodei inventarului pemanent se poate folosi varianta evaluării mai întâi a stocurilor finale, iar prin scădere determinarea valorii ieșirilor specifică metodei inventarului intermitent. Relația de calcul folosită în acest sens este de forma :

Costul bunurilor = Costul bunurilor disponibile – Costul stocurilot

consumate sau vândute pentru consum sau vânzare de la sfârșitul perioadei

Costul bunurilor = Costul stocului + Costul bunurilor

diponibile pentru de la începutul intrate în cursul

consum sau vânzare perioadei perioadei

O asemenea evaluare poate fi adoptată în condițiile în care operațiile de ieșire în cursul anului sunt evaluate prin metoda prețurilor prestabilite, iar la închiderea exercițiului financiar se efectuează regularizarea prin metoda de evaluare adoptată. Deci, să nu se aplice calculele de repartizare a diferențelor aferente ieșirilor.

Varianta de mai sus fiind operațională în cazul aplicării metodei inventaului intermitent, este unul din motivele pentru care în țările apusene această metodă este practicată de întreprinderile mari și foarte mari care au o structură sortimentală a stocurilor foarte variată și multiple operații de ieșire în cursul perioadei.

Inventarul intermitent și adaptările de mai sus impun o nuanțare în alegerea și aplicarea metodei epuizării loturilor cu una din variantele FIFO sau LIFO. Fiecare din aceste variante are în vedere evaluarea ieșirilor de stocuri, fiind regăsite întocmai în condițiile inventarului permanent. Dacă se aplică inventarul intermitent, în cadrul căruia valoarea ieșirilor = stocul inițial + intrările – stocul final, evaluarea se realizează pornind de la stocurile finale. În aceste condiții metodele de evaluare FIFO și LIFO operează în sens invers în raport cu folosirea lor la evaluarea ieșirilor.

Exemplu:

Dacă pentru ieșiri se aplică metoda LIFO, în mod implicit stocurile finale nu pot fi evaluate decât potrivit metodei FIFO, deoarece loturile ieșite au fost deja evaluate în sens invers cronologic începând cu prețul ultimului lot intrat.

I.3.2.3 Evaluarea stocurilor la inventar

Cu ocazia inventarierii evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală denumită potrivit normei IAS 2 valoarea realizabilă netă. Ea este reprezentată de „prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor necesare vânzării (cheluieli de transport, comisioane privind vânzările, costul garanției acordată după vânzare)”.

Exemplu privind calcularea valorii realizabile nete:

A) prețul de vânzare al bunului 100.000 lei

B) costul cu evaluarea bunului 2.000 lei

C) costul vânzării efective a bunului 1.000 lei

Valoarea realizabilă netă = A – (B + C)

Valoarea relizabilă netă = 100.000 – (2.000 + 1.000) = 97.000 lei

Problema principală care se pune în legatură cu valoarea realizabilă netă este cea a determinării ei. În acest sens , un prim aspect care se degajă se referă la modul de individualizare a stocurilor în evaluare. De regulă, valoarea realizabilă netă se determină separat pentru fiecare element de stocuri. Uneori însă, este mai adecvat să se grupeze elementele similare sau conexe. Este cazul unor elemente de stoc care aparțin aceleiași game de produse, care au scopuri sau utilizări similare, sunt produse și comercializate în aceeași zonă geografică și care, practic, nu pot fi evaluate distict față de alte elemente din acea gamă de produse.

Al doilea aspect privește modul de determinare a valorii realizabile nete. Din prevederile normei IAS 2 rezultă că valoarea realizabilă netă este determinată prin estimare în funcție de o serie de factori: constatare, probe sau alte modalități și anume :

– luarea în considerare a scopului sau destinației pentru care sunt deținute stocurile. De exemplu, pentru stocurile care urmează să fie livrate în baza unor contracte ferme, valoarea realizabilă netă este prețul stabilit contactual. Pentru cantitățile excedentare cantractelor de vânzare valoarea realizabilă netă se determină pornind de la prețurile generale de vânzare practicate pe piață.

– deprecierea stocurilor care au suferit deteriorări, demodări, care au fost uzate moral integral sau parțial, cărora li s-a diminuat prețul de vânzare sau celor la care au crescut costurile estimate pentru finalizare ori vânzare. În aceste cazuri valoarea realizabilă netă se determină prin diminuarea costului stocurilor.

– utilizarea celor mai credibile dovezi în momentul în care are loc estimarea valorii care se așteaptă a fi realizabită. Estimările în cauză iau în considerare fluctuațiile de preț și de cost care sunt direct legate de evenimente ce au intervenit după închiderea exercițiului în măsura în care astfel de evenimente confirmă condițiile existente la sfârșitul exercițiului. Astfel de situații conduc la determinarea unei valori realizabile nete mai mare sau mai mică decât costul stocurilor.

În cazul materialelor și consumabilor folosite în producție nu se diminuează valoarea sub cost dacă se estimează că produsele finite rezultate vor fi vândute la un preț mai mare sau egal cu costul lor. În schimb, dacă se estimează că produsele rezultate vor avea un cost mai mare decât valoarea realizabilă netă, atunci costul materialelor aferente se diminuează până la valoarea realizabilă netă. Într-un astfel de caz, costul de înlocuire al materialelor poate fi cea mai adecvată măsură a valorii realizabile nete.

Din cele prezentate se desprinde concluzia că valoarea realizabilă netă poate fi egală, mai mare sau mai mică decât costul stocurilor.

În OMFP 1752/2005 se specifică că „evaluarea elementelor de activ și de pasiv cu ocazia inventarierii se face potrivit prezentelor reglementări și normelor emise în acest sens de Ministerul Finanțelor Publice. „

I.3.2.4 Evaluarea stocurilor la bilanț

Pentru a fi înscrise în situațiile financiare, stocurile se evaluează la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Potrivit principiului prudenței, atunci când costul stocurilor este mai mare decât valoarea realizabilă netă, costul stocurilor se diminuează până la nivelul valorii realizabile nete. Valoarea cu care se diminuează costul stocurilor este recunoscută ca o cheltuială pentru care se constituie un provizion.

Exemplu de calcul al valorii la care stocurile se înscriu în situațiile financiare

Pentru fiecare exercițiu următor se efectuează o nouă evaluare a valorii realizabile nete. Dacă pentru stocurile pentru care s-au diminuat costurile în exercițiul precedent prin depreciere, noile condiții conduc la o valoare realizabilă netă mai mică decât cea precedentă, cu diferența în minus valorii realizabile nete revizuite.

Dacă acele condiții care au condus la diminuarea costului stocurilor s-au modificat sau au încetat să mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se stornează, parțial sau total, fiind recunoscută ca o reducere sau anulare a cheltuielilor cu deprecierea stocurilor în perioada în care are loc revizuirea. În felul acesta, noua valoare este egală cu cea mai mică valoare dintre valoare de intrare și valoarea realizabilă netă.

I.4 Tratamente și practici contabile specifice

I.4.1 Metoda inventarului intermitent

Metoda inventarului intermitent constă în faptul că în cursul perioadei de gestiune, mișcările de stoc (intrări-ieșiri) nu se înregistrează prin conturile de stoc, ci prin conturile de cheltuieli. Se poate aplica pentru intreprinderile mici si mijlocii, deși este mai simplu și mai puțin costisitor decât inventarul permanent, prezintă cateva inconveniente:

– o eroare sau omisiune în inventarul fizic duce la deformarea informației contabile, prezentată in documentele contabile de sinteză (valoarea stocurilor din bilanț, cheltuieli cu stocurile și respectiv rezultatul din contul de profit si pierdere);

– nu permite stabilirea plusurilor și minusurilor în gestiune;

– creează tentația de "subevaluare" a stocurilor la inventar, din motive fiscale, în vederea creșterii nereale a cheltuielilor cu stocurile și diminuării profitului impozabil.

I.4.2 Metoda inventarului permanent

În condițiile folosirii în contabilitate a inventarului permanent, se inregistreaza toate operațiile de intrare si ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric. Aplicarea metodei inventarului permanent presupune contabilizarea fiecărei intrări de stocuri, cantitativ și valoric, la cost istoric (care poate fi cost de achiziție sau cost de producție, după caz), prețului stabilit în funcție de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport la capitalul social, plusuri la inventar, primite ca donație sau obtinute cu titlu gratuit) sau la o alta valoare de înregistrare (preț standard, preț de vânzare). De asemenea, fiecare ieșire din stoc este contabilizată fizic și valoric, ceea ce permite cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric. Normele contabile din țara noastră prevăd ca, în cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor sa se poată organiza, în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale fiecărei unități patrimoniale, după una din urmatoarele metode:

a) metoda operativ-contabilă (pe solduri): la locul de depozitare a stocurilor se organizează o evidentă cantitativă, pe categoirii de stocuri (cu ajutorul documentului "Fișa de magazie"), iar in contabilitatea stocurilor sunt înregistrate valoric, pe gestiuni, iar in cadrul lor, pe grupe sau subgrupe de stocuri, după caz. Verificarea concordanței dintre evidența depozitelor și înregistrările din contabilitate se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fișele de magazie în registrul stocurilor.

b) metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic): la locul de depozitare stocurile sunt urmărite cantitativ, pe categorii, iar in contabilitate se organizează evidența cantitativ-valorică a stocurilor. Verificarea concordanței dintre evidența loturilor de depozitare și contabilitate se face prin punctajul periodic dintre cantitățile înregistrate în fișele de depozit și cele din fișele de cont analitic din contabilitate.

c) metoda global-valorică presupune organizarea evidenței valorice atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate. Verificarea concordanței dintre evidența gestiunii și cea din contabilitate se face periodic, prin inventariere. Această metodă se aplică, de regula, în unitățile comerciale care nu pot utiliza metoda cantitativ-valorică. Prelucrarea informatizată a informației permite utilizarea metodei cantitativ-valorice de organizare a contabilității analitice a stocurilor. Metoda intentarului permanent este considerată ca fiind generatoare de costuri ridicate cu prelucrarea informației, deoarece presupune înregistrarea fiecărei mișcări de stoc si calcule reiterate, limita atenuată prin informatizarea contabilitatii stocurilor.

CAPITOLUL II.

STDIUL DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR

SC. ADORAMA SRL.

II.1 Descrierea firmei

Pentru studiul de caz am ales drept model societatea ADORAMA SRL Bucuresti.

Societatea ADORAMA SRL este înființată în anul 1993.

Obiectul de activitate este comert cu amanuntul al mobilei, al articolelor de mobilier. Societatea comerciala aplica Regelementarile contabile simplificate armonizate cu directivele europene aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.306/2002.

Capitalul social este de 4.238.950lei.

Societatea este înmatriculată la Registrul Comerțului sub numărul J40/9445/1993, cod unic de înregistrare 3737830.

Registrele și evidențele contabile sunt întocmite în concordanță cu legislația română în vigoare și nu s-au înregistrat nereguli privind fiscalitatea în evidența contabilă.

Societatea ADORAMA SRL a adus pe piata romaneasca a mobilei o oferta complet noua, necunoscuta pana atunci cumparatorilor din Romania. Demersul a fost deosebit de apreciat, clientii intelegind in foarte scurt timp ca ADORAMA reprezinta " noua lume a mobilei".

Oferta ADORAMA cuprinde toate categoriile de mobilier din gamele medie, medie superioara si inalta, pentru amenajarea completa a locuintelor, dar si pentru mobilarea sediilor de firme sau institutiilor publice, astfel:

– dormitoare pentru adulti, tineret si copii ;

– sufragerii si camere de zi ;

– canapele si fotolii tapitate cu piele sau stofa ;

– bucatarii perfect adaptate spatiului din orice locuinta , cu posibilitatea incorporarii tuturor aparatelor electrocasnice ;

– dressing-uri ;

– mobilier pentru birouri ( profesional si pentru casa );

– scaune si fotolii ergonomice, tapitate cu stofa sau piele ;

– corpuri de iluminat si obiecte de decoratiuni interioare;

II.2 Piața actuală

Incepand din anul 2005 piata romaneasca a mobilei inregistreaza o crestere treptata, stimulata de sporirea numarului de constructii si de tendinta de reamenajare a locuintelor vechi.

Datorita concurentei din ce in ce mai mari formata din retailari deja existanti precum MOBEXPERT,ELVILA si aparitia brandurilor mari precum IKEA in 2007,KIKA in 2008 si a scaderii cifrei de afaceri SC ADORAMA SRL merge pe un trend negativ spre pierdere.

II.3 Circuitul documentelor.

Un rol principal în cadrul societății îl deține biroul contabilitate.

Atribuțiile acestui birou sunt :

– asigură și răspunde de organizarea funcționarea în bune condiții a contabilitătii valorilor patrimoniale.

– asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile privind :

Activele imobilizate ;

Mijloacele circulante ;

Cheltuielile de producție și circulante și calculul costurilor ;

Investițiile și rezultatele financiare.

– organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale ;

– urmărește definitivarea potrivit legii a rezultatelor inventarierii ;

– întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și analitice și urmărește concordanța dintre acestora.

– prezintă spre aprobarea consiliului de administrație situațiile financiare și raportul explicativ ;

– participă la analiza rezultatului economic și financiar pe baza datelor din bilanț și urmărește modul de aducere la îndeplinire a sarcinilor ce revin din procesul verbal de analiză ;

– participă la organizarea, perfecționarea sistemului informațional, aplică măsurile de raționalizarea și simplificare a lucrărilor de evidență contabilă, de macanizare și automatizare a preluării datelor.

II.4 Analiza veniturilor societății.

În cele ce urmează vom prezenta analiza veniturilor societăți comerciale și anume evoluția veniturilor obținute (tabel nr,grafic numarul) și cifra de afaceri (tabel nr,grafic nr) indicatori care vor fi analizați împreună datorită strânsei conexiuni dintre aceștia, cifra de afaceri găsindu-se in total venituri.

Evoluția veniturilor si a cifrei de afaceri.

Analizând tabelul de mai sus observam trendul descendent pe care merg atat cifra de afaceri cat si total venituri.

Trecerea de la anul 2005 la anul 2006 a dus la o scadere a cifrei de afaceri cu 34,8%,respectiv a veniturilor totale cu 35,68%.Aceasta situatie se poate datora concurentei,nemultumiri clientilor fata de produsele oferite.

Si trecerea de la anul 2006 la anul 2007 a dus la o scadere a cifrei de afaceri cu 2,79%,respectiv a veniturilor totale cu 0,82%.Datorita faptului ca nu s-a reusit cresterea cifrei de afaceri,respectiv a veniturilor totale s-a incercat reducerea cheltuielor reducand numarul de salariati.

II.5 Evoluția activelor circulante extrase din bilanțul financiar-contabil încheiat la finele anilor 2005-2007.

II.6 Organizarea contabilității stocurilor.

Privind din punctul de vedere organizațional contabilitatea stocurilor în cadrul societății trebuiesc menționate doua trăsături principale și anume pune trăsătură vizează metoda aleasă de metoda societății cu privire la evaluarea, ieșirea stocurilor iar cea de a doua trăsătură vizează metoda iventarierea permanent sau intermitent prevăzută în evaluarea stocurilor.

La SC. ADORAMA SRL. evaluarea se face conform metodei FIFO și constă în valorizarea ieșirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul de achiziție sau de producție al primei intrări în lot.

În consecință stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai recente.

În cadrul costului de achiziție se includ cheltuielile de transport.

Inventarierea faptică se face anual cu ocazia închiderii exercițiului la valori actuale. . Plusurile și minusurile din inventar se înregistrează în contabilitate în funcție de situația reală de stabilire a acestora fie pe venituri fie pe cheltuieli. Constatăm că la sfârșitul anului 2007 nu au existat diferențe față de stocul faptic. La finele fiecărei luni se întocmește balanța analitică pe fiecare material care cuprinde stoc inițial lună, intrări în lună, ieșiri în lună și stoc final lună. La finele fiecărei luni se punctează stocul scriptic din fișele de magazie cu stocul scriptic din balanța de materiale și stocul sintetic din balanța contabilă.

La operațiile contabile privind stocurile la SC. ADORAMA SRL. pentru prezentarea aplicației practice din lucrarea de față s-au folosit „situații contabile ce au reflectat diverse mișcări de stocuri din perioada 1.01 – 31.12. 2007.

Operația 1.

Societatea se aprovizionează pe baza facturii de aprovizionare 322574 seria BBCVX emisă de SC. ATALANTA FURNITURE SRL.. în data de 08.01.2007(anexa 1) cu foi de pal 5 mm 100 buc la prețul unitar 130 lei/buc și foi de pal de 8 mm 50 buc preț unitar 143lei/buc, se întocmește nota de intrare-recepție numărul 1/13.01.2007 (anexa numărul 2). În baza notei de intrare-recepție gestionarul întocmește fișele de magazie numărul 19203,19204 din 13.01.2007. Materialele sunt date în consum în data de 03..02.2008 în baza bonurilor de consum primite numărul 18 și 108 din 03.02.2007 (anexa 3), gestionatul trece pe coloana ieșirii a fișei de magazie (anexa4) cantitatea de 60 buc foi pal 5 mm înscrisă în bon și cantitatea de 40 foi pal 8 mm.

Operații contabile :

1. Înregistrarea datoriei către furnizor și a intrărilor de materiale consumabile conform facturii.

% = 401 „Furnizori” 23.978,5

„Materii prime” 301 20.150

„TVA decuctibila” 4426 3.828,5

2. Dare în consum a materialelor conform banului de consum.

stoc initial foi pal 5 mm 10 buc………………….110lei/buc

intrare foi pal 5 mm 100 buc…………………130lei/buc

stoc initial foi pal 8 mm 8 buc………………….130lei/buc

intare foi pal 8 mm 50 buc…………………..143lei/buc

Iesire

Pal 5 mm=10*110+50*130 = 7.600

Pal 8 mm=8*130+32*143 = 5.616

13.216

„Chelt.cu m.p.” 601 = 301 „Materii prime” 13.216

3. Furnizorul se achită cu ordin de plată numărul 4201//18.02.2008 (anexa 5)

„Furnizori” 401 = 5121 „Conturi la banci” 23.978,5

Operația 2.

Pe data de 07.02.2007 SC.ADORAMA SRL. se aprovizionează cu halate de la SC. SEDEX SRL confectii textile, 12 buc preț unitar 50 lei,TVA 19%, . Se intocmește factura de aprovizionare numărul 21303490 din 03.03.2007 seria CJUTC de către SC. SEDEX SRL către SC. ADORAMA SRL.. Pe baza facturii de aprovizionare se intocmește nota de intrare-recepție 15178 din 03.03.2007. În baza notei de intrare-recepție se întocmește fișa de magazie 18180. În data de 04.03.2007 se da în consum un halat cu bonul de consum 13852 și cu bonul de consum 13870 inca un halat.

Pentru decontarea facturii, furnizorul a folosit un bilet de ordin (anexa 6) emis de SC. ADORAMA SRLîn favoarea SC. SEDEX SRL.

În baza facturii emise de furnizor se întocmește nota de intrare recepție în magazie și pe baza acestuia se deschide fișa de magazie pentru fiecare obiect de inventar în parte.

Pe baza necesarului de obiecte de inventar (în această speță fiind echipament de lucru, șefii punctelor de lucru emit bonuri de consum pe care trec numele și prenumele celui pentru care solicită și tipul echipamentului de lucru solicitat.

Gestionarul se descarcă din fișa de magazie și deschide o fișă nominală a persoanelor care primesc aceste echipamente.

Obiectele de inventar pe persoane se țin extrabilanțier.Descărcarea fișelor de obiecte de inventar nominale se fac la expirarea duratei de utilaje conform normativelor de protecție a muncii.

a) Înregistrarea datoriei față de SC. SEDEX SRL.

% = 401”Furnizori” 714 lei

„Ob. de inventar” 303 600 lei

„TVA deductibila” 4426 114 lei

b) Înregistrarea biletului la ordin emis de SC.PETROCONST SA. Constanța

„Furnizori” 401 = 403 „Efecte de platit” 714 lei

c) Decontarea la data scadentă a biletului la ordin emis

„Efecte de platit” 403 = 5121 „Conturi la banci” 714 lei

d) Înregistrarea bonului de consum pentru obiectele de inventar scoase din gestiune

„Cheltuieli cu materialele 603 = 303 „Materiale de natura 100 lei

De natura de inventar” obiectelor de inventar”

e) Înregistrarea obiectelor de inventar în folosință pe persoane fizice se folosește contul

8038 – Alte valori în afara bilanțului

SC. ADORAMA SRL. folosește pentru evaluarea stocuri de materiale de natura obiectelor de inventar tot metoda FIFO.Obiectele de inventar se dau în consum pe măsura ieșirii din magazie ele fiind aprovizionate în urma unui necesar strict pe baza normelor de protecție a muncii.

Operația 3.

Pe data de 12..02.2007 se acordă un avans din caseria societății (anexa 7) în valoare de 150 lei unui angajat împuternicit pentru ca acesta să poată cumpăra materiale de curățenie și dizenfectare.

În aceeași zi acesta decontează avansul pe baza facturilor cu care s-au cumpărat aceste materiale, prețul menționat în factură fiind de 120 lei.Diferența neutilizată din avansul acordat se dispune în casieria unității.

a) Înregistrarea avansului în data de 12.02.2007

„Avansuri de trezorerie” 542 = 5311 „Casa in lei” 150 lei

b)Decontarea avansului pe baza facturii emisă de furnizorul SC.CARREFOUR ROMANIA SA.. Numărul 1252/12.02.2008 și înregistrarea în magazie a materialelor cumpărate.

% = 401 „Furnizori” 120 lei

„Materile consumabile” 302 100,84 lei

„TVA deductibila” 4426 19,16 lei

„Furnizori” 401 = 542 „Avansuri de trezorerie” 120 lei

c) Depunerea în casierie a diferenței de avans neutilizată

„Casa in lei” 5311 = 542 „Avansuri de trezorerie” 30 lei

Se intocmeste chitanta de incasare de la SC. ADORAMA SRL(anexa8) penrru angajatul societatii.

Operația 4.

Pe data de 7.02.2007 se acordă un avans de 4500 lei cu ordinul de plată numărul 3002 de către SC. ADORAMA SRL. societății ESROM SRL. Pentru ca aceasta să furnizeze până la data de 23.03.2007 piese de schimb pentru autovehicule (respectiv anvelope) – valoarea totală inclusiv TVA 6000 lei.

a) Înregistrarea acordării avansului către furnizorul ESROM SRL.

„Furnizori debitori” 409 = 5121 „Conturi la banci in lei” 4500 lei

Înregistrarea intrării materialelor consumabile pe baza facturii numărul 260322 din data de 10 .03.2007 emise de SC. ESROM SRL.

% = 401 „Furnizori” 6000 lei

„Materiale consumabile 3024 5042 lei

Piese de schimb” 958 lei

„TVA deductibila” 4426

c) Decontarea avansului acordat furnizorului ESROM SRL.

„Furnizori” 401 = 409 „Avansuri acordate 4500 lei

d) Plata diferenței de 1500 lei se face cu filă de CEC 00145212 seria BC365 în data de 29.05.2007 .

„Furnizori” 401 = 5121 „Conturi la banci” 1500lei

Operația 5.

SC. ADORAMA SRL. înregistrează pentru luna martie următoarele informații privind stocul de materiale consumabile.

Stoc inițial la 1 martie 2007 :

110 buc balamale ingropate cu preț unitar 1,2 lei = 132 lei

Pe parcursul lunii au existat intrări de stoc astfel :

50 buc balamale ingropate x 1,3 lei = 65 lei

Consumul înregistrat în lună :

86 buc balamale ingropate x 1,2 lei = 103,2 lei

Stoc final la 31 martie 2008

24 buc balamale ingrapate x 1,2 lei = 28,8 lei

50 buc balamale ingropate x 1,3lei = 65 lei

93,8 lei

Pentru articolul balamale ingropate:

A) intrările pe parcursul lunii s-au înregistrat astfel :

a) 25buc x 1,3 lei = 32,5 lei NOTA INTRARE RECEPȚIE 210/05.03.2007

b) 12buc x 1,3 lei = 15,6 lei NOTA INTRARE RECEPȚIE 250/16.03.2007

c) 13 buc x 1,3 lei = 16,9 lei NOTA INTRARE RECEPȚIE 628/28.03.2007

Total 50 buc x 1,3 lei = 65 lei

B) Consumurile pe parcursul lunii s-au inregistrat astfel :

a) 46 buc x 1,2 lei = 55,2 lei BON DE CONSUM 8926/09.03.2007

b) 40 buc x 1,2 lei = 48 lei BON DE CONSUM9452/26 .03.2007

Total 86 buc x 1,2 lei = 103,2 lei

Operațiile contabile pentru înregistrarea în contabilitate sunt :

05.03.2007 3021 = 401 32,5 lei

09.03.2007 6021 = 3021 55,2 lei

16.03.2007 3021 = 401 15,6 lei

26.03.2007 6021 = 3021 48 lei

28.03.2007 3021 = 401 16,9 lei

Stocul va fi reflectat cantitativ valoric în fișa de magazie astfel :

Operația 6.

În luna martie 2007 se înregistrează comanda numărul 562 din 7.03.2007 de la SC.CARBON EXIM 93 SRL BUCURESTI către SC. ADORAMA SRL. De a cumpărare din magazia acestuia a 200 buc de glisiere preț unitar de intrare in gestiune 4,3 lei,pret de vanzare 4,8 lei.

Se întocmește nota de transfer din magazia de materiale consumabile în cea de mărfuri.

Operația contabilă

„Marfuri” 371 = 3021 „Materiale consumabile” 860 lei

Se întocmește avizul de însoțire a mărfii 0082 din 16.03.2007 către SC. CARBON EXIM 93 SRL pe baza căruia se scade gestiunea de mărfuri.

„Cheltuieli cu marfurile” 607 = 371 „Marfuri” 860 lei

În baza avizului de însoțire (anexa 10) se întocmește factura numărul 05456 seria BBCPA din 16.03.2007 către SC. CARBON EXIM 93 SRL. (anexa11)

„Clienti” 4111 = %

707 „Venituri din marfuri” 960 lei

4427 „TVA colectata” 182,4 lei

Operația 7.

În luna martie 2007 SC. ADORAMA SRL. BUCURESTI înregistreză pe baza raportului de producție următoarele produse finite :

Înregistrarea la prețul de producție a produselor finite

„Produse finite” 345 = 711 „Variatia stocurilor” 9325 lei

Se facturează aceste produse finite către SC.CORA SA. la valoarea de 14800 lei, preț de vânzare.

Scoatea din gestiune a produselor finite

„Variatia stocurilor” 711 = 345 „Produse finite” 9325 lei

Variația stocurilor Produse finite

Facturarea acestora către SC. CORA SA

„Clienti” 4111 = % 17612 lei

701 „Venituri din vanzare 14800 lei

Produse finite

4427 „TVA colectata” . 2812 lei

Operația 8.

Conturile de stocuri după cum am mai spus sunt evaluate, conform IAS 2 la sfârșitul fiecarui an la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă. Existența unor stocuri depreciate fizic și moral, fără mișcare, cu mișcare lentă determină constituirea de provizioane după cum urmează :

– se stabiliște că în stoc la 31.12.2007 există o cantitate de canturi roz 100 m aprovizionată încă din anul 2006. Aceste canturi nu erau corespunzătoare din punct de vedere calitativ. Prețul unitar este de 13 lei/metru. Pentru a stabili corect valoarea justă a stocului de canturi se constituie provizion după cum urmează :

„Chelt de expoatare privind 6814 = 3921 „Provizioane pentru deprecierea 1300 lei

Provizioane pentru deprecierea materialelor consumabile”

Activelor circulante”

– în cazul rabaturilor, reducerilor comerciale și alte elemente similare acestea sunt deduse pentru a determina costurile de achiziție. Rabaturile reprezintă reducerile cu caracter ocazional convenit în prealabil în cadrul contractului atunci când elementele de stocuri ce fac obiectul achizitiei au defecte de calitate sau abateri de la standarde.

Remizele sau discounturile reprezintă reducerile practicate pe care furnizorul le aplică în momentul în care se face o aprovizionare masivă de la același furnizor.

SC. ADORAMA SRL. a cumpărat materi prime în valoare de 100.000 lei în cadrul unui contract cu CARBON EXON 93 SRL. Datorită valorii mari a conctractului se acordă un discount de 5 %. Transportul se face cu mașinile proprii ale societății ADORAMA SRL.

Costul de achiziție la care sunt înregistrate materile prime din contract este următorul :

prețul de cumpărare al materialelor – 100.000 lei

discount 5 % – 5.000 lei

Total A – B = 95.000 lei

Operațiunea contabilă este :

„Materi prime” 301 = 401 „Furnizori” 95.000 lei

Tot în cadrul conctractului se stabilește ca termen de plată al facturilor 90 zile de la data livrării, în cazul în care SC ADORAMA SRL. achită factura până la un termen de 60 zile se va aplica un scont de 8 % din valoarea facturii. Deoarece stocul de materiale numai poate fii reevaluat la data plății facturii materialele rămân înregistrate la costul de achiziție din factură ținând cont de discountul acordat, scontul primit înregistrându-se ca venit în momentul achitării facturii către furnizor conform IAS 18 fiind un venit financiar al perioadei :

„Furnizori” 401 = 767 „Venituri din sconturi 7600 lei

Operația 9.

Societatea SC ADORAMA SRL achizitioneaza din Italia de la SC PERUGIA MOB SRL pe baza invoice-ului numarul 20056 din 26.06.2007 marfuri in valoare de 80.000 de euro.Cursul de schimb euro/leu la ahizitie era de 3,40.La data cursul platii cursul valutar era de 3,45.Plata se face prin dispozitie valutara externa

Operațiile contabile făcute sunt :

% = 401.1 „Furnizori externi” 323.680 lei

„Marfuri” 371 272.000 lei

„TVA deductibila 4426 51.680 lei

% = 5124 „Conturi la banci” 276.000 lei

„Furnizori externi 401.1 272.000 lei

„Diferente de curs valutar” 665 4.000 lei

Operația 10

Pe data de 30.08.2007 SC. ADORAMA SRL. deschide un acreditiv (anexa13) în favoarea furnizorului ATALANTA FURNITURE SRL pentru aprovizionarea pal 1.000 foi în valoare de 130.000 lei..

Deschiderea acredivului se face pe baza contractului de furnizare numărul 2279 din 30.07.2007 dintre cele două societăți și a clauzelor înscrise în contract la data de 30.08.2007.

„Acreditive in lei” 5411 = 5121 „Conturi la banci” 130.000 lei

Înregistrarea intrării de materiale si a datoriei față de furnizori pe baza facturi numărul 75613/09.09.2007 emis de acesta pentru 130.000 lei

% =. 401 „Furnizori” 130.000 lei

„Materi prime” 301 109.244 lei

„TVA deductibila” 4426 20.756 lei

Decontarea furnizorului prin acreditivului deschis către acesta.Deschiderea acreditivului se face în baza contractului cu furnizorul conform clauzelor din contract în urma unei cereri către BRD Sucursala Romana adresată de către SC. ADORAMA SRL. În urma respectării clauzelor contractuale și a prezentării documentelor la banca furnizorului, banca clientului acceptă plata prin acreditiv a facturilor la data de 12 .09.2007

„Furnizori” 401 = 5411 „Acreditive in lei 130.000 lei.

Decontarea furnizorului prin acreditiv se face numai după ce cele două bănci studiază foarte clar respectara condițiilor contractuale de către cei doi parteneri.

II.8 Evoluția și analiza stocurilor la SC AMADORA SRL. in perioada 2005-2007

În urma analizei rezultatelor înscrise în bilanțul contabil din cei trei ani se constată că la SC. ADORAMA SRL se constata o scadere a stocurilor care insa nu se datoreaza faptului ca se vinde mai mult.Societatea cauta sa creeze un echilibru intre cererea de mobila si productia produsa pentru a nu avea un stic prea mare.Aceasta este una dintre cauzele scaderii numarului de angajati.

Calculul indicatorilor economico-financiari în perioada 2005-2007 în funcție de

stocuri sunt :

Indicator 2005 2006 2007

1. Lichidatea curentă = 9,97 9,87 13,36

2. Indicatorul lichi imediate = 7,30 5,95 14,93

3. Rotația creanțelor = 9,23 11,29 54,5

(număr de rotații)

4. Durata de recuperare = 39 31,89 6,6

(număr de zile)

7. Rata stocurilor = 10,5% 11,59% 7,02%

8. Viteza de rotație a stocurilor = 8,23 5,64 7,26

. Perioada de rotație a stocurilor = 43,74 63,82 49,59

Lichiditatea curentă determină și „testul acid” al unei societăți aratând ca SC. ADORAMA SRL. are suficiente garanții de acoperire a datoriilor curente din 2005 până în 2007. Același lucru îl reflectă și lichiditatea imediată.

.

Concluzii

Asigurarea unui management competitiv reprezintă o problemă acută în economia românească aflată în tranziție. O bună exercitare a actului managerial are ca efect mobilizarea și utilizarea eficientă a resurselor firmei, poziționarea favorabilă pe piață și asigurarea unei dezvoltări normale în condițiile economice date.

În urma analizei principalilor indicatori privind stocurile, rata stocurilor, viteza de rotație a stocurilor, perioada de rotație a stocurilor au rezultat următoarele :

– Rotația stocurilor arată influența stocurilor existente asupra mișcării bilanțiere; o valoare ridicata a acesteia arata o situatie favorabila pentru agentul economic ceea ce o întâlnim în toti cei 3 ani. Datorită faptului că vânzările apar de-a lungul întregului an, iar aprovizonarile se fac periodic e recomandat sa se utilizeze metoda FIFO ( primul intrat primul iesit ). Ponderea cea mai mare a stocurilor în totalul activelor se regăsește în anul 2006 .

– Viteza de rotație este un factor cheie in determinarea lichiditatii. Valoarea cea mai mare a vitezei de rotație a stocurilor este în anul 2005 cu valoarea de 8,23. O viteza de rotație mare permite afacerii să facă mai multe operațiuni fără să iși sporească activele. Viteza de rotație a stocurilor reflectă că suma de bani blocată în stocuri este mică ceea ce duce la imbunătățirea lichidității

– Valoarea cea mai mică a perioadei rotației stocurilor se regăsește în anul 2007, cu 43,74 zile, ceea ce înseamnă că în acest an îi ia stocului cel mai puțin timp să fie rulat în cadrul societății.

În urma analizei rezultatelor înscrise în bilanțul contabil din cei trei ani se constată că la SC. ADORAMA SRL se incearca si se reuseste pe cat posibil sa se mentina un echilibru din punct de vedere al indicatorilor economico-financiari.

Bibliografie

Cristea H. coordonator; Caciuc L., Ghid pentru întelegerea și aplicarea IAS 2: Stocuri, Editura C.E.C.C.A.R., București, 2004

Feleagă N.; Malciu L. – Rcunoaștere, evaluare și estimare în contabilitatea internațională, Editura C.E.C.C.A.R., București 2004

Nișulescu I.; Ștefănescu A. – Practici contabile privind stocurile în entitățile sectorului public, Gestiunea și contabilitatea firmei vol. 9, nr. 5, București 2006

Ristea M.; Dumitru C. – Tratamente contabile și informaționale privind stocurile, Gestiunea și contabilitatea vol. 10, nr. 1 București 2007

Ristea M. coordonator; Bavita I. – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universală, București 2005

Ristea M.; Dumitru C. – Contabilitatea întrepriderii vol. I, Editura Mărgăritar, București 2001

*** Ordinul Ministerului Finantelor Publice 1752/2005, Editura Best Publishing Romania, Bucuresti ,2005

*** www.buget.ro

*** http://www.contabilul.ro/index.php?pag=a&aid=1956

*** http://www.de-contabilitate.ro/dictionar/metoda_inventarului_permanent_769.html

*** http://www.iasplus.com/standard/ias02.htm

Anexa1

__________________________________________________________________________

| | | |

|SC ADORAMA SRL..| FIȘĂ DE MAGAZIE | Pagina …..1….. |

| (Unitatea) | | |

|________________|___________________________________|_____________________|

|Magazia |Materialul (produsul), sort., calitate, marcă, profil, dimensiune|

| | pal 5 mm si pal 8 mm |

|________|_________________________________________________________________|

| | U/M | Preț unitar | | |

| Cod |___________|____________________| | |

| | | | | |

|________|___________|____________________|______________|_________________|

| Document | | | | Data și semnătura |

|____________________| Intrări | Ieșiri | Stoc | de control |

| Dată | Număr | Fel | | | | |

|______|_______|_____|___________|__________|________|_____________________|

| | | | | | | |03.02.09|_18__|_____|___________|____60____|___50___|_____________________|

|03.02.09|_108_|_____|___________|____40____|___18___|_____________________|

|______|_______|_____|___________|__________|________|_____________________|

|______|_______|_____|___________|__________|________|_____________________|

|______|_______|_____|___________|__________|________|_____________________|

|______|_______|_____|___________|__________|________|_____________________|

|______|_______|_____|___________|__________|________|_____________________|

|______|_______|_____|___________|__________|________|_____________________|

|______|_______|_____|___________|__________|________|_____________________|

|______|_______|_____|___________|__________|________|_____________________|

14-3-8 A5 t2

SC ADORAMA SRL

CUI 3737830

J40/9445/1993

Loc BUCURESTI

Jud

Banca BRD ROMANA

Cont 01873658

CHITANTA seria KJ nr.5451036

data 12.02.2007

Am primit de la Tudorache Adrian

Adresa strada delfinui,nr5

Suma de : 30 RON adica treizeci de lei

Reprezentand returnare avans neutilizat

Anexa7