Politici Si Tratamente Contabile Privind Evaluarea Imobilizarilor Corporale (ias 16)

Politici și tratamente contabile privind evaluarea imobilizărilor corporale (IAS 16)

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL 1 STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

Definiții și concepte fundamentale privind imobilizările corporale

Reglementări contabile în domeniu

Abordări privind imobilizările corporale în literatura de specialitate

Recunoașterea și evaluarea imobilizărilor corporale

Contabilitatea primară

Documente financiar contabile

Sistemul de conturi

Contabilitatea de raportare

Prezentarea informațiilor privind imobilizărilor corporale în situațiile financiare

Indicatori de analiză economico-financiari

CAPITOLUL II STUDIUL DE CAZ PRIVIND POLITICILE SPECIFICE IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA S.C. SIRETUL PAȘCANI S.A.

2.1. Prezentarea entității S.C Siretul S.A

2.2. Tratamente contabile specifice intrărilor de imobilizări corporale

2.3. Tratamente contabile specifice ieșirilor de imobilizări corporale

2.4. Tratamente contabile specifice reevaluării, cheltuielilor ulterioare

2.5. Analiza economico-financiară a imobilizărilor corporale

2.6. Impactul politicilor contabile privind evaluarea imobilizărilor corporale

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Prezenta lucrare își propune să evidențieze politicile și tratamentele referitoare la evaluarea inițială și ulterioară a imobilizărilor corporale (IAS 16) conform reglementărilor contabile aflate în vigoare. Am ales această tema, Politici și tratamente contabile privind evaluarea imobilizărilor corporale, deoarece consider că imobilizările corporale sunt esențiale în activitatea economică a entității, ele constituind suportul tehnico-material și financiar necesar desfășurării activității; contabilitatea imobilizărilor corporale prezintă o sferă amplă de aplicabilitate cu diverse tipuri de cazuri. Totodată, se consideră a fi foarte importantă metoda de contabilizare a acestora și păstrarea uniformității acesteia.

Lucrarea este structurată în două capitole ce sintetizează noțiuni și concepte ale imobilizărilor corporale, precum și un studiu de caz practic.

Primul capitol se prezintă sub formă teoretică și în cadrul acestui capitol am definit conceptele fundamentale privind imobilizările corporale, am realizat o clasificare a acestora conform normelor contabile românești în vigoare. De asemenea am discutat despre evaluarea și amortizarea imobilizărilor corporale, despre sistemul de conturi utilizat pentru recunoașterea acestora și am prezentat principalii indicatori care fac referire la imobilizările corporale.

Al doilea capitol cuprinde partea practică ce are ca bază această temă. Studiul de caz făcut la societatea S.C. Siretul Pașcani S.A. a avut ca fundament situațiile financiare disponibile la Bursa de Valori București la categoria a II-a care se tranzacționează pe această piață din februarie 1998. Sunt prezentate principale operațiuni care au avut loc în cadrul societății în această perioadă referitoare la intrările de imobilizări corporale în urma achiziției, la ieșirile acestora precum și tratamente contabile specifice reevaluării și cheltuielilor ulterioare. Acest studiu scoate în evidență importanța gestiunii raționale a imobilizărilor, precum și impactul pe care îl au acestea în rezultatul contabil, analize economico-financiare asupra rezultatelor și indicatorilor contabili, precum și concluziile.

CAPITOLUL I

Definiții și concepte fundamentale privind imobilizările corporale

Un activ corporal este o resursă care poate fi încadrat în categoria imobilizărilor corporale, atât conform Directivelor Economice Europene cât și IAS 16 ”Imobilizări corporale”, dacă sunt reprezentate de active care: sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi folosite în scopuri administrative, sau pentru a fi închiriate terților sau sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. Pe lângă aceste două condiții de încadrare a unui activ în categoria imobilizărilor corporale, referențialul românesc prevede și o a treia condiție care impune ca acestea sa aibă o valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare (în prezent, valoarea minimă pentru încadrarea unui activ în categoria imobilizărilor corporale este de 1.800 lei).

Reglementările din România detaliaza imobilizările corporale în structuri cum ar fi: terenuri și construcții; instalații tehnice și mașini; alte instalații, utilaje si mobilier; avansuri în imobilizări corporale în curs.

Politicile contabile sunt metode detaliate de evaluare, măsurare și recunoaștere pe care o entitate le-a ales dintre cele general acceptate de lege, standarde contabile sau practici comerciale. Aceste politici trebuie să fie utilizate în mod permanent și trebuie să fie publicate.

Politicile contabile trebuie elaborate de o manieră încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații care trebuie să fie inteligibile, relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor, credibile în sensul că reprezintă fidel activele, datoriile, poziția financiară și profitul sau pierderea entității, sunt neuter, sunt prudente, sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Tratamentul contabil prezintă o listă a principiilor, convențiilor, bazelor, regulilor și practicilor contabile specifice care trebuie adoptate de o entitate în scopul conformitații cu un anumit standard.

Pentru aplicarea unui tratament financiar contabil corect al imobilizărilor corporale se impune clarificarea următorilor termeni:

Durata de viata utilă reprezintă perioada pe parcursul căreia se preconizează că entitatea va utiliza activul supus amortizării; numărul unităților similare ce se estimează că vor fi obținute de entitate prin folosirea respectivului activ.

Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viața utilă.

Amortizarea, fiind un element al costurilor înregistrate de întreprindere, se calculează atât anual cât și lunar fie prin raportarea valorii amortizabile a activului asupra numărului de ani sau de luni care constituie durata de viață utilă a activului respectiv, fie prin aplicarea unei norme de amortizare asupra costului bunului respectiv.

Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substiuită costului în situațiile financiare anuale, din care a fost redusă valoarea reziduală.

Costul reprezintă suma plătită în numerar, ori valoarea justă a altor contraprestații efectuate în schimbul obținerii unui activ, la data achiziției sau construcției acesteia.

Din definiția prezentată în standard rezultă că poate fi considerat drept cost al unei imobilizări corporale: fie suma plătită în numerar sau echivalente de numerar pentru achiziționarea și punerea în stare de utilizare sau de funcționare a bunului respectiv; fie valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea și punerea în stare de utilizare sau de funcționare a bunului respectiv; în acest caz, specialiști calificați în evaluări de bunuri vor determina valoarea justă a contraprestației convenită a fi efectuată, iar această valoare va fi atribuită bunului, de natura imobilizărilor corporale achiziționate.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care entitatea estimează că o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viață utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cedare estimate.

Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ poate fi schimbat de bunăvoie între două părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.

Pierderea de valoare este reprezentată de diferența dintre valoarea contabilă și valoarea recuperabilă.

Valoarea contabilă este reprezentată de valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț după scăderea amortizării cumulate pâna la data respectivă, precum și a pierderilor cumulate din depreciere.

Valoarea recuperabilă este maximul dintre prețul net de vânzare și valoarea de utilizare. Prețul de vânzare este valoarea care se poate obține prin vânzarea unui activ de bunăvoie, între părțile aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv, după scăderea costurilor directe de vânzare. Valoarea de utilizare este valoarea prezentă a fluxurilor de numerar viitoare estimată, care se apreciază să fie generată din utilizarea fără întrerupere a unui activ și din vânzarea lui la sfârșitul perioadei sale de viață utilă.

Valoarea reevaluată sau actuală este valoarea stabilită în urma operațiunii economice de reevaluare a imobilizărilor conform hotărârii guvernului, valoarea care înlocuiește valoarea de intrare sau valoarea contabilă a unei imobilizări. Această valoare se hotărăște în funcție de rata de inflație comunicată de Institutul Național de Statistică, cu posibilitatea de ajustare în funcție de condițiile în care se gasește imobilizarea reevaluată.

Reglementări contabile în domeniu

Referențialul contabil privind imobilizările corporale este constituit din IAS-uri, directivă și reglementările naționale, ordine ale ministrului de finanțe și legi.

Legea contabilității nr.82/1991 prevede că evaluarea elementelor deținute cu ocazia inventarierii și prezentarea acestora în situațiile financiare anuale să se facă potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr. 82/1991 prevede modul în care se evaluează și se înregistrează în contabilitate bunurile la intrarea și la ieșirea din patrimoniu dar și la inventar. Regulamentul de aplicare prevede, totodată și modul de înregistrare și de calcul a diferențelor de preț.

Începând cu data de 1 ianuarie 2010, O.M.F.P 3.055/2009 înlocuiște O.M.F.P 1.075/2005. Acesta împreună cu reglementările contabile aferente abordează: formatul și conținutul pentru situațiile financiare anuale, regulile de evaluare și principiile contabile, evaluare și prezentarea elementelor în situțiile financiare anuale. O.M.F.P 3.055/2009 face referire și la regulile de întocmire, aprobare, verificare/auditare și la modul în care situațiile financiare anuale sunt publicate.

O.M.F.P nr. 3.055/2009 preia definiția imobilizarilor corporale din IAS 16 și cuprinde modul de clasificare, evaluare și înregistrare în contabilitate al acestora.

La nivel național, ordinul 3.055/2009 ne oferă definiția imobilizărilor corporale, momentul în care sunt recunoscute, metodele de evaluare și momentul în care sunt evaluate imobilizările corporale (la data intrării în enitate, la inventar, în bilanț, la data ieșirii din entitate), tehnici de calculare a costurilor.

Alte standarde pot să prevadă recunoașterea unui element de imobilizări corporale în baza unei abordări diferite față de cea prezentată în standardul IAS 16.

IAS 17 “Contracte de leasing” impune unei entități să evalueze recunoașterea unui element de imobilizări corporale aflat în leasing pe baza transferului de riscuri și beneficii. Totuși, în astfel de cazuri, IAS 16 prescrie și alte aspecte ale tratamentului contabil al acestor active, inclusiv amortizarea. Imobilizarea corporală se înregistrează fie la valoarea justă, prevăzută în contract, fie la valoarea actualizată a plăților minimale, prevăzute în contract, dacă această din urmă valoare este inferioară valorii juste.

O entitate care utilizează modelul bazat pe cost pentru investiții imobiliare în conformitate cu IAS 40 “Investiții imobiliare” trebuie să utilizeze tratamentul contabil bazat pe cost, mai puțin amortizarea, conform tratamentului contabil prezentat în standardul IAS 16 pâna în momentul cedării investiției imobiliare. Valoarea reziduală a investiției imobiliare trebuie considerată a fi zero.

În conformitate cu IAS 23 “Costurile îndatorării”, diferența dintre echivalentul în numerar al prețului și plata totală este recunoscută drept dobândă de-a lungul perioadei de credit dacă această dobândă nu este capitalizată.

IAS 36 “Deprecierea activelor” este aplicat de către o entitate pentza transferului de riscuri și beneficii. Totuși, în astfel de cazuri, IAS 16 prescrie și alte aspecte ale tratamentului contabil al acestor active, inclusiv amortizarea. Imobilizarea corporală se înregistrează fie la valoarea justă, prevăzută în contract, fie la valoarea actualizată a plăților minimale, prevăzute în contract, dacă această din urmă valoare este inferioară valorii juste.

O entitate care utilizează modelul bazat pe cost pentru investiții imobiliare în conformitate cu IAS 40 “Investiții imobiliare” trebuie să utilizeze tratamentul contabil bazat pe cost, mai puțin amortizarea, conform tratamentului contabil prezentat în standardul IAS 16 pâna în momentul cedării investiției imobiliare. Valoarea reziduală a investiției imobiliare trebuie considerată a fi zero.

În conformitate cu IAS 23 “Costurile îndatorării”, diferența dintre echivalentul în numerar al prețului și plata totală este recunoscută drept dobândă de-a lungul perioadei de credit dacă această dobândă nu este capitalizată.

IAS 36 “Deprecierea activelor” este aplicat de către o entitate pentru a determina dacă un element este depreciat. Standardul explică modul în care o entitate revizuiește valoarea contabilă a activelor sale, modul în care determină valoarea recuperabilă a unui activ și momentul când recunoaște sau când reia recunoașterea unei pierderi din depreciere.

1.3 Abordări privind imobilizările corporale în litertura de specialitate

Problematica imobilizărilor corporale a fost abordată de diverși autori din literatura de specialitate.

Ristea (2005) definește imobilizările corporale ca active materiale nemonetare, care sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; pot fi utilizate de întreprindere pe parcursul mai multor perioade de gestiune.

Feleagă & Malciu (2002) prezintă imobilizările corporale ca sunt adesea partea principală a activului total al unei întreprinderi.

Toma (2003) își propune să aducă un ajutor profesioniștilor contabili. Sunt prezentate o serie de elemente introductive cu privire la aria de aplicabilitate și la termenii utilizați în cadrul standardului, este descrisa modalitatea de recunoaștere, de măsurare a imobilizărilor corporale, este prezentată pe larg problematica amortizării imobilizărilor corporale.

Bojian (2004) – imobilizările corporale reprezintă acele bunuri economice care au conținut material, corporal, tangibil și care sunt recunoscute sub denumirile de terenuri și mijloace fixe.

Ristea et al (2006) – Conform reglementării contabile din SUA este interzisă reevaluarea imobilizărilor corporale În Marea Britanie, norma SSAP 19 Accounting for Investement Properties impune prezentarea acestor active în bilanț la valoarea lor de piață la fiecare dată a bilanțului, fără a fi amortizate.

Recunoașterea și evaluarea imobilizărilor corporale

Recunoașterea este procesul introducerii în Bilanț sau în Contul de profit și pierdere și în Notele explicative și presupune alegerea unei anumite baze de evaluare. Recunoașterea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile IAS 16 „Imobilizari corporale”, imobilizarile corporale sunt recunoscute ca activ, atunci când este posibilă generarea către entitate de beneficii economice viitoare aferente activului; costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

În funcție de momentele în care se realizează evaluarea elementelor din situațiile financiare, reglementările contabile din România delimitează următoarele forme ale evaluării: evaluarea inițială a imobilizărilor corporale, evaluarea cu ocazia inventarului, evaluarea la data bilanțului și evaluarea la data ieșirii din entitate.

Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale

La data la care intră în entitate, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește după cum urmeză: la cost de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros; pentru bunurile produse în entitate evaluarea se realizează la cost de producție; bunurile care reprezintă aport la capitalul social sunt evaluate la valoarea de aport, stabilită ca rezultat al evaluării. Acele bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere vor fi evaluate la valoarea lor justă; Vor fi evaluate la valoarea reziduală la care se adună taxele vamale bunurile intrate prin operațiuni de leasing financiar dacă locatorul este nerezident, sau numai la valoarea reziduală dacă locatorul este rezident. La minimul dintre valoarea justă și valoarea actualizată a plăților minime de leasing se realizează evaluarea pentru bunurile intrate prin operațiuni de leasing financiar. Bunuri intrate prin subvenții guvernamentale vor fi evaluate la valoarea subvenției conform IAS 20 „Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor referitoare la asistența guvernamentală”. Subvențiile pentru active vor apărea ca venit amânat sau vor fi scăzute din valoarea contabilă a activului. Subvențiile guvernamentale se recunosc pe o bază sistematică ca venituri în perioadele în care cheltuielile aferente, legate de activul respective sunt înregistrate. Prin urmare, în cazul unei imobilizări corporale subvenționate, valoarea subvenției va fi trecută pe venituri pe toată durata de amortizare. În nici un caz subvențiile nu trebuie creditate direct în conturile de capitaluri. În cazul imobilizările corporale dobândite prin schimb, acestea se contabilizează la valoarea sa de piață sau la valoarea netă contabilă a activului schimbat. Valoarea de piață se stabilește în raport fie cu activul dat în schimb, fie cu activul dobândit, potrivit acelei valori care poate fi determinată cel mai correct.

Costul de achiziție este constituit din prețul său de cumpărare, la care se adaugă taxele vamale, taxele nerecuperabile și toate cheltuielile directe, atribuibile angajate pentru a aduce activul în starea de utilizare prevăzută. Se impun câteva precizări în legătură cu componentele costului: în cadrul prețului de cumpărare nu se includ reducerile comerciale și nici alte elemente similare acordate de furnizor; cheltuielile directe atribuibile se referă la costul de amenajare a amplasamentului, costuri inițiale de livrare și manipulare, costuri de montaj, onorariile arhitecților și inginerilor, costurile estimate pentru demontarea și mutarea activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului în măsura în care costul este recunoscut ca un provizion pentru riscuri și cheltuieli în conformitate cu norma IAS 37 „Provizioane, datorii și active contingente”; cheltuielile financiare sau costurile îndatorării, respectiv dobânzile datorate pentru împrumuturi de finanțare a achiziției unui activ pe termen lung (tratament alternativ) IAS 23 „Costurile îndatorării” care sunt direct atribuibile achiziției trebuie capitalizate ca parte a costului acelui active. În costul de achiziție se regăsește, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.

Costul de producție al unui bun cuprinde costul de achiziție a materiilor prime și materialelor consumabile și cheltuielile de producție direct atribuibile bunului. Aceste cheltuieli sunt: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă și alte cheltuieli directe de producție, costul proiectării produselor, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție care este alocată în mod rațional ea fiind legată de fabricația acestora. Trebuie precizat faptul că din costul de producție nu fac parte profiturile interne și nici costurile anormale generate de risipa de materii prime, folosirea ineficientă a forței de muncă și a altor resurse implicate în producerea activului pentru sine. Respectând anumite condiții prevăzute de IAS 23 „Costurile îndatorării" cheltuielile financiare cu dobânzile direct atribuite construcției sau producerii unui activ pe termen lung trebuie capitalizate ca parte a costului acelui activ.

Evaluarea cu ocazia inventarului

Evaluarea cu ocazia inventarierii a elementelor de natura activelor se face potrivit prezentelor reglementări și normelor emise în acest sens de Ministerul Finanțelor Publice. În scopul efectuării inventarierii, conducerea entitații trebuie să stabilească proceduri proprii, cu respectarea prevederilor legale.

Evaluarea imobilizărilor corporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței.

Corectarea valorii imobilizărilor corporale și aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectuează, în funcție de tipul de depreciere existentă, fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau suplimentarea ajustărilor pentru depreciere, în cazul în care se constată o depreciere reversibilă a acestora. În cazul imobilizările corporale, la determinarea pierderilor din depreciere pot fi avute în vedere, de către evaluatori independenți sau personalul entitații și alte metode de evaluare.

Evaluare la data bilanțului

Evaluarea imobilizărilor la data bilanțului se efectueaza la cost, mai puțin amortizarea și ajustările cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă la data reevaluării, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată și orice pierderi din depreciere ulterioare cumulate.

Evaluare la data ieșirii din entitate

La data ieșirii din entitate sau la darea în consum, bunurile se evalueaza și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate (de exemplu, valoarea reevaluată pentru imobilizările corporale care au fost reevaluate sau valoarea justă pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacționare pe o piață reglementată).

Activele costatate minus în gestiune se scot din evidență la data constatării lipsei acestora.

Măsurarea ulterioara recunoașterii inițiale

O entitate poate opta ori pentru tratamentul contabil de bază ori pentru cel alternativ permis corespunzător politicii contabile aplicate și va respecta aceasta opțiune pentru întreaga clasă de imobilizări corporale.

Tratament contabil de bază

Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la cost, mai puțin amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere.

Tratamentul contabil alternativ permis

Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la valoarea reevaluată, care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă și pierderile ulterioare cumulate din depreciere. Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate, în așa fel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste la data bilanțului.

În cazul în care un element al imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă din care face parte acel element trebuie reevaluată. Elementele dintr-o clasă de imobilizări corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite. Cu toate acestea, o anumită clasă de active poate fi reevaluată permanent, dacă această reevaluare se poate realiza în timp scurt și dacă aceste reevaluări pot fi mereu actualizate.

Reevaluarea imobilizărilor corporale în contabilitate

Reevaluarea imobilizărilor este operația economică în urma căreia valoarea contabilă a imobilizărilor este corelată cu valoarea actuală sau de inventar a acestora, asigurându-se în acest mod înscrierea de date pertinente în situațiile financiare anuale, calculul de indicatori economico-financiari cât mai exacți, iar prin aceasta utilizatorii de informații să obțină o informare cât mai fidelă. Pentru ca aceste cerințe de o deosebită importanță să fie respectate trebuie stabilită corect valoarea reevaluată. Reevaluările se bazează pe valoarea de piață. Dacă valoarea de piață nu poate fi identificată, cum este cazul echipamentelor foarte specializate, atunci trebuie să se folosească valoarea de înlocuire din care s-a scăzut amortizarea. Valoarea de înlocuire netă este o estimare a valorii de înlocuire din care s-a scăzut amortizarea.

Înregistrarea în contabilitate a diferențelor din reevaluare se realizează în funcție de metoda acceptată pentru reflectarea valorii contabile de intrare reevaluată, respectiv:

reevaluarea simultană a valorii brute a imobilizărilor corporale și a amortizării cumulate (metoda valorii brute), care se utilizează atunci când, nu se poate determina valoarea justă de piață, și se apelează la costul de înlocuire;

reevaluarea numai a valorii nete contabile (metoda valorii nete), care se utilizează atunci când se poate determina o valoare justă de piață pentru activul supus reevaluării.

Reevaluările trebuie să fie efectuate cu o regulatitate suficientă, pentru ca valoarea contabilă să nu difere semnificativ de cea care ar fi fost determinată prin utilizarea valorii juste la data închiderii exercițiului.

În România, imobilizările corporale au fost reevaluate obligatoriu ultima dată în baza H.G nr.1553/2003, aceasta putând fi reevaluată la sfârșitul oricărui exercițiu financiar, însă amortizarea aferentă diferenței în plus rezultată în urma reevaluării nu este deductibilă fiscal, dacă această operație nu a fost cuprinsă în bilanț la 31.12.2003.

Amortizarea

Amortizarea reprezintă echivalentul valoric al deprecierii ireversibile a unei imobilizări, ca urmare a utilizării acesteia, a acțiunii factorilor naturali, a progresului tehnic sau a altor cauze.

Din punct de vedere juridico-contabil, amortizarea reprezintă constatarea contabilă a micșorării valorii unui element de activ, ce rezultă din utilizare, din trecerea timpului, din depreciere morală sau din orice altă cauză. Din punct de vedere financiar, amortizarea este o metodă de reînnoire a capitalului reinvestit. În acest caz, ea este prelevare asupra beneficiilor și ca atare, constituie o resursă la dispoziția întreprinderii.

Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intare a imobilizărilor. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și pâna la recuperarea integrala a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de utilizare a acestora.

Entitățile amortizează imobilizările corporale utilizând una din următoarele metode de amortizare: amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora; amortizarea degresivă, care constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislația în vigoare; în România, amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotei de amortizare lineară cu unul din următorii coeficienți: 1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este cuprinsă între 2 și 5 ani; 2 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este cuprinsă între 5 și 10 ani; 2,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este mai mare de 10 ani; amotizarea accelerată, care constă în includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de pâna la 50% din valoarea de intare a imobilizărilor. Amortizările anuale pentru exercițiile financiar următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămași.

Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului și, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puțin utilizată în scopuri contabile.

O altă metodă de amortizare este amortizarea calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.

Metoda de amortizare folosită trebuie sa reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate. Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeași natură și având condiții de utilizare identice, în funcție de politica contabilă adoptată.

Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări corporale. Amortizarea aferenta imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială.

Cheltuieli ulterioare

Principiul statuat de Standard este acela că cheltuielile ulterioare aferente unui activ, care a fost recunoscut ca imobilizare corporală, trebuie adăugate la valoarea contabilă a activului doar atunci când se apreciază că entitatea va obține beneficii economice viitoare suplimentare față de performanțele estimate inițial ca fiind corespunzătoare. Toate celelalte cheltuieli ulterioare trebuie recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.

Pentru a estima că printr-o cheltuială ulterioară are loc o creștere a beneficiilor economice viitoare în comparație cu cele avute în vedere inițial, trebuie să ajungem la concluzia că prin acea cheltuială se realizează una din următoarele situații:

se prelungește durata de viață utilă a bunului recunoscut inițial ca imobilizare corporală;

crește capacitatea de producție sau randamentul în utilizarea bunului;

sporește calitatea producției;

se reduc costurile de exploatare estimate inițial;

se obțin alte avantaje care se regăsesc în performanțe superioare celor avute în vedere inițial.

În toate aceste situații, cheltuielile ulterioare se capitalizează prin adăugarea acestora la valoarea contabilă a bunului respectiv sau prin contabilizarea ca un activ distinct.

Contabilitatea primară

1.5.1 Documente financiar contabile

Evidența operativă a imobilizarilor corporale se organizează și conduce la locurile de folosință a acestora, cu ajutorul formularului „Lista de inventariere și evidență a imobilizărilor corporale”.

Documentele se întocmesc de către compartimentul contabilitate pe baza datelor din evidența analitică după care se predă responsabililor de la locurile de folosință pentru a opera mișcarea imobilizărilor corporale pe parcursul anului.

Proces – verbal de recepție, întocmit pentru utilajele și instalațiile achiziționate care nu necesită montaj și nici probe tehnologice, cum ar fi: mijloacele de transport, animalele de muncă, plantațiile, și care se consideră imobilizările corporale la achiziție, trecerea lor în categoria animalelor de muncă sau a intrării pe rod a plantațiilor.

Intrarea prin cumpărare cu titlu oneros este consemnată în factura întocmită de furnizor, avizul de însoțire a mărfii și contractul de vânzare – cumpărare. Aportul în natură de la asociați și acționari este reliefat în contractul de societate și documentele de expertiză tehnică. Valoarea imobilizărilor din producție proprie sunt reflectate în proiectele și devizele lucrărilor, fișa de cont analitic pentru costurile efective. Factura este un document care certifică o vânzare/cumpărare de mărfuri sau prestarea unui serviciu, în care se consemnează cu exactitate cantitatea, calitatea, felul mărfurilor și prețul unitar.

Proces – verbal de recepție provizorie, întocmit pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj, dar nu necesită probe tehnologice, precum și pentru clădirile și construcțiile care nu deservesc procese tehnologice și care se consideră puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcției.

Proces – verbal de punere în funcțiune, care se completează în cazul utilajelor și instalațiilor care necesită montaj și probe tehnologice, precum și pentru clădirile și construcțiile speciale.

Proces – verbal de recepție finală, care se întocmește pentru sondele folosite în extracția țițeiului, gazelor naturale și pentru sondele provenite din lucrări geologice.

Proces – verbal de predare – primire, care se întocmesc în baza contractului de concesionare sau locații de gestiune sau cu ocazia închirierii acestor imobilizări corporale.

Protocol de predare – primire, care se întocmește în cazul predării – primirii de imobilizări corporale.

Pentru mișcarea imobilizărilor corporale în interiorul entitații se întocmește documentul Bon de mișcare a imobilizărilor corporale.

Proces – verbal de scoatere din funcțiune a imobilizărilor corporale, este întocmit de către comisia de casare cu ocazia scoaterii definitive din evidență a imobilizărilor corporale.

Proces – verbal de trecere a animalelor de muncă în categoria animalelor la îngrășat.

Contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale se organizează și conduce pe fiecare obiect de evidență.

Prin obiect de evidență se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile sale, destinat să îndeplinească în mod independent, o funcție distinctă, în totalitate.

Contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale poate fi realizată practic după una din următoarele două posibilități:

cu ajutorul documentelor: Registrul numerelor de inventar și a Fișei imobilizării corporale.

Registrul pentru contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale. Prin conținutul său acest registru furnizează informații ce se oferă prin Registrul numerelor de inventar și prin Fișa imobilizărilor corporale.

1.5.2 Sistemul de conturi

Conform O.M.F.P 3.055/2009 pentru înregistrarea operațiilor privind imobilizările corporale s-au instituit și normalizat următoarele conturi:

Evidența existenței și mișcării activelor imobilizate se realizează prin conturile care formează conținutul clasei a 2- a din Planul de conturi general, denumită “Conturi de active imobilizate”.

Pentru imobilizările în curs, s-a afectat grupa 23, în cadrul căreia s-au nominalizat și simbolizat două conturi operaționale, sintetice de gradul I.

Toate conturile din grupa 21 ”Imobilizări corporale” și din grupa 23 “Imobilizări corporale în curs de execuție” sunt conturi de active după funcțiunea contabilă, conturi de active imobilizate după conținuul economic.

Pentru calcul, înregistrarea și urmărirea deprecierii ireversibile a imobilizărilor corporale s-a rezervat în cadrul grupei 28 ”Amortizări privind imobilzările”, structura 281 ”Amortizări privind imobilizările corporale”, care cuprinde conturi operaționale, sintetice de gradul II.

Pentru calcul, înregistrarea și urmărirea pierderii de valoare a imobilizărilor corporale s-a rezervat în cadrul grupei 29 ”Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor”; în cadrul căreia s-au nominalizat și simbolizat conturi operaționale sintetice de gradul II.

Toate conturile din grupa 28 ”Amortizări privind imobilizările” și din grupa 29 ”Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor” sunt conturi de capital și datorii după funcțiunea contabilă și conturi rectificative a valorii imobilizărilor corporabile după conținutul economic.

Imobilizările corporale sunt evidențiate prin conturi sintetice, care dupa conținutul economic sunt conturi de mijloace economice, iar iar după funcția contabilă sunt conturi de active. Se debitează cu intrările în gestiune entității (prin cumpărare, investiții-construcții, aport în natură la societate, donații cu titlu gratuite, plusuri constatate la inventar). Se creditează cu ieșirile din patrimoniu (prin casare, vânzare, lipsuri constatate la inventariere, donații). Soldurile debitoare reflectă existentul de imobilizări corporale.

Contabilitatea de raportare

1.6.1 Prezentarea informațiilor privind imobilizările corporale în situațiile financiare

Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele iau naștere (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor corespunzătoare.

În cadrul situațiilor financiare anuale imobilizările corporale se reflectă și se evaluează la valoarea contabilă, pusă de accord cu rezultatele inventarierii.

Imobilizările corporale sunt prezentate în situațiile financiare anuale astfel:

În bilanț, imobilizările sunt prezenate la valori substractive, după deducerea mărimii deprecierii ireversibile și reversibile din valoarea de înregistrare în contabilitate a acestor.

În notele explicative la situațiile financiare anuale, respectiv, Nota 1 “Active imobilizate”. Acestea sunt prezentate în valori brute, cu indicarea modificărilor ca urmare a intrărilor și ieșirilor acestora în cursul exercițiului financiar, precum și cu prezentarea ajustărilor în cursul exercițiului.

Notele explicative trebuie să prezinte, pentru fiecare grupă de imobilizări corporale, următoarele informații:

Bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute (cost istoric sau valoare reevaluată). În cazul în care s-au folosit baze diferite de evaluare, atunci trebuie prezentată pentru fiecare grupă în parte valoarea contabilă brută a respectivei grupe;

Metodele de amortizare utilizate;

Valoarea imobilizărilor corporale în curs.

În cazul în care elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valoarea reevaluată, trebuie prezentate data și condițiile de efectuare a reevaluării.

Tot în cadrul notelor explicative vor fi prezentate de asemenea următoarele informații: existenta și valoarea imobilizărilor corporale gajate sau ipotecate, sau acordate drept garanție pentru anumite datorii ale entitații; valoarea cheltuielilor recunoscute în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale în cursul construcției sale; valoarea obligațiilor contractuale pentru achiziționarea unor imobilizări corporale; dacă nu este declarată separat în contul de profit și pierdere, valoarea compensației de la terț pentru elementele de imobilizărilor corporale depreciate, pierdute sau cedate care sunt incluse în profit sau pierdere. Alegerea metodei de amortizare și estimarea duratei de viață utilă a activelor se fac pe baza raționamentului profesional. Prezentarea metodelor adoptate sau a duratelor de utilizare estimate și a ratelor de amortizare oferă utilizatorilor situațiilor financiare, informațiile de care aceștia au nevoie pentru a-și forma o imagine asupra deciziilor conducerii și pentru a putea face comparații cu alte entități.

În Contul de profit și pierdere sunt înregistrate veniturile atunci cînd se poate realiza o evaluare credibilă a creșterii beneficiilor economice viitoare ca urmare a creșterii imobilizărilor corporale. În cazul în care entitatea clasifică cheltuielie de exploatare în Contul de profit și pierdere după natura lor, pot fi delimitate cheltuielile cu amortizarea. Entitățile care clasifică cheltuielile după funcție trebuie să prezinte informații suplimentare despre natura cheltuielilor cu amortizarea.

1.6.2 Indicatori de analiză economico-financiari

Calculul indicatorilor economic – financiari este important deoarece în acest lucru constă cunoașterea evoluției acestora și posibilitatea de a fi comparați cu exercițiile financiare precendente, acest lucru oferă managementului entității, posibilitatea de a realiza analize economico-financiare care au impact asupra procesului decisional.

Cifra de afaceri (CA) este indicatorul fundamental pa baza căruia se apreciază capacitatea unei întreprinderi de a obține venituri din operațiunile comerciale curente. În termeni concreți, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticarea și evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienței managementului practicat.

Una dintre formule folosită pentru a calcula cifra de afaceri:

CA = NS****

NS – numărul mediu de salariați;

MF/NS – grad de înzestrare tehnică; notat cu “a”

MFa/MF – ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe; notat cu “b”

Qf/MFa – randamentul mijloacelor fixe active; notat cu “η”

CA/Qf – gradul de valorificare a producției fabricate; notat cu “α”

Influiența modificării gradului de înzestrare tehnică asupra cifrei afacerii:

∆a(∆CA) = NS1*a1*b0*η0*α0-NS1*a0*b0*η0*α0

Dacă rezultatul va fi unul pozitiv, acesta va determina creșterea cifrei de afaceri datorită cresterii gradului de înzestrare tehnică; dacă reyultatul va fi negative acesta determină o scădere a cifrei de afaceri dtorită scăderii gradului de inzestrare tehnică.

Influiența ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe asupra cifrei de afaceri:

∆b(∆CA) = NS1*a1*b1*η0*α0-NS1*a1*b0*η0*α0

Rezultatul pozitiv al acestei formule va detemina o creștere a cifrei de afaceri datorită creșterii ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe; iar un rezultat negative va duce la scăderea cifrei de afaceri datorită scăderii ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe.

Influiența modificării randamentului mijloacelor fixe active asupra cifrei de afaceri:

∆η(∆CA) = NS1*a1*b1*η1*α0-NS1* a1*b1*η0*α0

Dacă rezultatul va fi unul pozitiv, acesta va determina creșterea cifrei de afaceri datorită cresterii randamentului mijloacelor fixe active; dacă reyultatul va fi negative acesta determină o scădere a cifrei de afaceri dtorită scăderii randamentului mijloacelor fixe active.

∆α(∆CA) = NS1*a1*b1*η1*α1-NS1*a1*b1*η1*α0

Rezultatul pozitiv al acestei formule va detemina o creștere a cifrei de afaceri datorită creșterii gradului de valorificare a producției fabricate; iar un rezultat negative va duce la scăderea cifrei de afaceri datorită scăderii gradului de valorificare a producției fabricate.

Situația netă poate indica o îmbogătățire (o creștere a capitalurilor proprii), în cazul realizării și reinvestirii profitului net sau, o sărăcire (o micșorare a capitalurilor proprii), în cazul închiderii exercițiului cu pierderi.

Situația netă = Activ total – Datorii totale.

Fondul de rulment (FR) reprezintă partea din capitalul permanent utilizată pentru finanțarea activelor circulante, impusă de diferențele dintre sumele de încasat și sumele de plătit. Fondul de rulment este considerat cel mai important indicator al echilibrului financiar lichiditate – exigibilitate, care permite aprecierea pe termen scurt a riscului de incapacitate de plată.

FR = Capital permanent – Active imobilizate

Mărimea pozitivă a FR evidențiază existența echilibrului financiar pe termen lung, existența unei marje financiare de capitaluri permanente pentru finanțarea activelor circulante nete de datoriile curente. Mărimea negativă a FR evidențiază dezechilibrul financiar pe termen lung.

Fondul de rulment poate fi descompus în fond de rulment propriu (FRp) și împrumutat (FRî).

FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizate

FRî = FR – FRp

În cazul în care FRp > 0 înseamnă că există un surplus de capitaluri proprii; dacă FRp < 0 și FRî > 0 semnifică formarea FR numai din surse împrumutate și atunci când FRp < 0 și FRî < 0, se evidențiază lipsa FR și finanțarea nevoilor durabile pe seama surselor pe termen scurt.

Indicatori de solvabilitate

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a acoperi datoriile totale.

Solvabilitatea generală indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite de către activele totale ale întreprinderi. Cu cât valoarea ratei solvabilității generale este mai mare decât 1, cu atât situția financiară de ansamblu a firmei este mai bună.

Rata solvabilității generale =

Rata globală de îndatorare se calculează ca raport între total datorii și total active și reflectă ponderea capitalurilor străine angajate în întreprindere și capacitatea acesteia de a-și onora obligațiile din activele sale.

Rata globală de îndatorare =

Indicatori de rentabilitate (profitabilitate)

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de natura acestora.

Principalele rate operaționale în analiza financiară a întreprinderii sunt: rata rentabilității economice, rata rentabilității financiare, rata rentabilității comerciale.

Rata rentabilității economice pune în evidență performanțele utilizării activului total al unei întreprinderii, respective a capitalului învestit pentru obținerea acestor performanțe. Această rată de rentabilitate reflect performanța economică a societăților comerciale, independent de modul de finanțare și de sistemul fiscal.

Rata rentabilității economice = * 100

Rata rentabilității financiare măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe care acționarii l-au facut prin investiția lor de capital în cumpărarea acțiunilor întreprinderii. Rentabilitatea financiară exprimă capacitatea întreprinderii de distribuire de dividente către acționari și de creștere a rezervelor, care reprezintă de fapt o creștere a averii acționarilor.

Rata rentabilității financiare = * 100

Rata rentabiliății comerciale arată cât din încasările brute reprezintă rezultat financiar. Literatura și practica internațională în domeniul analizei financiare recomandă un nivel minim standard cuprins între 3 – 7%.

Rata rentabilității comerciale = * 100

Indicatori de activitate

Rata activelor imobilizate măsoara importanța relativă a activelor pe termen lung în totalul activelor întreprinderii.

Rata activelor imobilizate = * 100

Rata imobilizărilor corporale măsoară ponderea capitalurilor fixe corporale în cadrul activelor întreprinderii. Nivelul indicatorului este influiențat semnificativ de politica de amortizare, politica de investiții sau alegerea contabilă între cost istoric și valoarea justă pentru imobilizările corporale.

Rata imobilizărilor corporale = * 100

Viteza de rotație a activelor imobilizate – acest indicator exprimă numărul de rotații efectuate de activele imobilizate pentru realizarea cifrei de afaceri. De asemenea, se evaluează eficiența managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate prin exploatarea acestora.

Viteza de rotație a activelor imobilizate = * T

Durata de rotație a activelor imobilizate =

Pentru caracterizarea eficienței utilizării mijloacelor fixe (capitaluri fixe) se utilizează un sistem de indicatori, care surprind multiple efecte ale utilizării eficiente a mijloacelor fixe, și anume:

a) valoarea producției fabricate ce revine la 1000 lei mijloace fixe (indicator ce se corelează cu capacitatea de producție) care se determină pe baza relației:

Qf / Mf * 1000

b) valoarea adaugată ce revine la 1000 lei mijloace fixe, conform relației:

VA / Mf * 1000

Indicatorul reflectă legatura dintre capacitatea factorilor producției de a crea și de a adăuga valoarea bunurilor și serviciilor.

c) cifra de afaceri aferentă activității de bază ce revine la 1000 lei mijloace fixe:

CA / Mf * 1000

Evidențiază legatura dintre utilizarea eficientă a mijloacelor fixe și rezultatele finale ale activității de producție, deci nu numai corelația dintre utilizarea mijloacelor fixe în capacitatea de producție, ci și asupra aspectelor calificative ale producției, concretizate în reducerea soldurilor facturi (emise și neîncasate).

d) profitul brut ce revine la 1000 lei mijloace fixe:

Pr / Mf * 1000

Indicatori care reflectă modul în care eficiența utilizării mijloacelor fixe se concretizează în creșterea cifrei de afaceri, reducerea costurilor pe produs și îmbunătățirea calității producției, asigurând o structură a cifrei de afaceri cu raportul cerere-oferta.

Analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe pe baza acestor indicatori, se poate realiza separat, modificarea mărimii fiecărui indicator de eficiența fiind rezultatul nerespectării corelației dintre ritmul de creștere a indicatorului care exprimă efectul utilizării mijloacelor fixe (valoarea adaugată, cifra de afaceri, profitul brut) și ritmul de creștere a valorii mijloacelor fixe (care reprezintă efortul agentului economic).

CAPITOLUL II

STUDIUL DE CAZ PRIVIND POLITICILE ȘI TRATAMENTELE CONTABILE SPECIFICE IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA

S.C. SIRETUL PAȘCANI S.A.

2.1 Prezentarea entității

S.C. Siretul S.A. Pașcani a fost înființată în anul 1973, iar transformarea ei în societate comercială pe acțiuni a fost făcută în baza Legii 15 / 1990 și H.G. 1213 / 1990.

Societatea este înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului al județului Iași cu Nr. J 22 / 254 / 1991 și are codul fiscal RO 1997826. Capitalul social subscris și vărsat este stabilit la suma de 15 876 083,60 lei căreia îi corespund un număr de 158 760 836 de acțiuni cu o valoare nominală de 0,100 lei.

S.C. Siretul S.A. este asociat unic la S.C. Siretul Nord Est SRL Pașcani, societate constituită în decembrie 2007 cu un capital social de 10.000 lei.

Societatea S.C. Siretul Pașcani S.A. are în prezent sediul în România, localiatea Pașcani, județul Iași, strada Moldovei, numărul 19.

Siretul S.A. Pașcani are implementat în domeniul politicii de calitate și mediu un sistem de management integrat conform cu cerințele SR EN ISO 9001: 2008 și SR EN ISO 14001: 2005.

S.C. Siretul S.A. are ca obiect de activitate producera și comercializarea de confecții, perdele, tricoturi, geogrile și geotextile.

Ponderea grupelor de produse în total producție livrată este următoarea: tricoturi și confecții 42,59%, perdele 42,14%, tricoturi 11,53%, geogrile 3,74%.

Siretul S.A. Pașcani este un brand de renume pe piața din România pentru perdele. Singurul concurent pe aceasta piață este S.C. N.G.M. Leonard S.R.L. Pașcani dar care are o capacitate de producție mult mai mică, pe de o parte, respectiv nu deține pentru acest produs fluxul integrat de producție.

Evaluarea aspectelor legate de angajații societății

Efectivul de salariați la data de 01.01.2009 era de 400 persoane, dintre care 293 femei și 107 bărbați. Efectivul de salariați la data de 31.12.2009 este de 382 persoane, dintre care 281 femei și 101 bărbați. La 01.04.2010 societatea înregistrează un număr de 375 salariati, dintre care 276 femei și 99 bărbați (12 salariați aflați în concedii de maternitate, pentru îngrijirea copiilor cu vârste sub 2 ani, pentru îngrijirea copiilor cu handicap cu vârsta între 2-3 ani, conform legii).

Structura numărului de personal mediu la SC Siretul Pașcani SA, pentru anul 2009, se prezintă astfel:

Evaluarea nivelului tehnic al SC Siretul Pascani SA

Principalele produse realizate sunt:

– tricotaje din poliester și poliamidă: lenjerie femei, articole sportive pentru adulți și copii, costume de baie, costume carnaval, perdele tricotate din poliester pe mașini de tricotat jaquard și mayer, tricoturi pentru tapițerie auto și tricot ethnic, geogrile biaxiale.

Ponderea categorilori de produse în veniturile societății și în total cifra de afaceri:

Evoluția comparativă a cifrei de afaceri și elemente de perspectivă

Cifra de afaceri din 2009 reprezinta 81.11 % din cifra de afaceri a anului 2008 și se datorează în principal crizei și blocajului financiar. Pentru anul 2010, prin Bugetul de Venituri și Cheltuieli S.C. Siretul S.A. își propune realizarea unei cifre de afaceri de 17.624.500 lei, obținerea unui profit de 855.127 lei.

Activele corporale ale societății

Activele entității sunt amplasate în Pașcani, la adresa societății și constau din clădiri, utilaje și mijloace de transport. Clădirile societății sunt din anii 1998 și 2002 iar halele de producție din anul 1973 fiind foarte bine întreținute.

Situația principalelor active ale societatii la data de 31.12.2009 se prezentă astfel:

Tratamente contabile specifice intrărilor de imobilizări corporale

O imobilizare care îndeplinește condițiile pentru a fi recunoscută în contabilitate la categoria active, trebuie să fie inițial evaluată la costul său. Costul de achiziție a unei imobilizări este format din prețul său de cumpărare, la care se adaugă taxele vamale, taxele nerecuperabile și toate cheltuielile direct atribuibile necesare pentru a aduce activul în stare de utilizare.

I.La data de 31.03.2002, societatea a comandat un utilaj la prețul de 15.000 lei, utilaj care este destinat fabricării de noi produse astfel încât societatea S.C. Siretul S.A. să își extindă activitatea. Conform contractului, termenul de livrare a fost fixat pentru data de 15.08.2002, comanada fiind însoțită de plata unui avans de 15% din valoarea utilajului, iar plata se face la 45 zile de la livrare. Utilajul a fost expediat pe 8.08.2002, iar factura a fost emisă pe 9.08.2002. Pe data de 12.08.2002, transportul a sosit în uzină, iar valoarea trecută în factură din data 15.08.2002 a fost în valoare de 1.200 lei. Tot pe data de 15.08.2002 societatea de asigurări a facturat prima de asigurare pentru această operațiune de 150 lei. Au fost efectuate cheltuieli pentru punerea în funcțiune a utilajului în valoare de 350 lei, conform facturii 14.08.2002. S-a apelat la serviciile de instruire a patru specialiști care vor lucra cu utiljul nou achiziționat, acest lucru a generat cheltuieli de 220 lei (cotizații sociale 45%), transport și cazare 280 lei. Utilajul a fost instalat pe 15.08.2002, cheltuielile cu montajul au fost de 200 lei. La aceiași dată s-a negociat cu banca un împrumut de 7.500 lei, cu dobânda de 6,5%, rambursabil în 4 rate egale, majorate cu dobânzile. S-au realizat teste și reglajele instalației, chetuielile fiind de 180 lei. Pe data de 22.08.2002 s-a pus în funcțiune instalația. Pe 30.08.2002 a fost primită o factură pentru comisionul de intermediere de 350 lei.

Determinarea costului la care va fi recunoscut utilajul ca imobilizare corporală:

Înregistrările contabile

Avansuri pentru cumpărare de imobilizări = Banca 2.250 lei

Imobilizări corporale = Furnizori imobilizări 15.000 lei

Furnizori de imobilizări = Avansuri pentru cumpărări 2.250 lei

de imobilizări

Imobilizări corporale în curs = Furnizori de imobilizări 350 lei

Imobilizări corporale în curs = Furnizori de imobilizări 1.350 lei

Deplasări = Furnizori 280 lei

Imobilizări corporale în curs = Furnizori de imobilizări 200 lei

Imobilizări (echipamente) = Imobilizări corporale în curs 16.900 lei

Comisioane = Furnizori 350 lei

Banca = Imprumuturi 7.500 lei

Furnizori de imobilizări = Banca 16.900 lei

Înregistrarea amortizării la 31.12.2002

Dacă societatea S.C. Siretul S.A. ar aplicat metoda degresivă aceasta s-ar înregistra începând cu data achiziției: 16.900 * 40% * 5/12 = 2.817 lei

Cheltuieli cu amortizarea = Amortizarea imobilizărilor 2.817 lei

imobilizărilor corporale corporale

Dacă societatea ar aplica metoda liniară aceasta se calculează de la data punerii în funcțiune: 16.900 * 20% * 130/360 = 1.221 lei

Cheltuieli cu amortizarea = Amortizarea imobilizărilor 2.221 lei

imobilizărilor corporale corporale

Pentru imobilizările achiziționate din import la înregistrarea în contabilitate a intrărilor se va ține cont de particularitățile operațiunilor privind importul de bunuri care generează elemente specifice ale costului de achiziție și anume: taxă vamală, comision vamal, accize.

S.C. Siretul S.A. achiziționează o instalație tehnică din străinătate. Documentele de import și anume factura furnizorului extern, factura unității de transport și declarația vamală, indică următoarele informații pentru instalația tehnică achiziționată: cursul valutar BNR la data achiziției este de 4.20 lei / euro.

Calculul costului de achiziție:

Valoarea externă (15.000 € * 4, 20 lei/€) = 63.000 lei

+ Transport extern (2.500 € * 4, 20 lei/€) = 10.500 lei

= Valoarea în vamă (63.000 + 10.500) = 73.500 lei

+ Taxa vamală (10%) 73.500 * 10% = 7.350 lei

+ Comision vamal (0,5%) 73.500 *0,5% = 368 lei

= Cost de achiziție 81.218 lei

TVA (19%) 15.431 lei

Înregistrarea recepției instalației tehnice achiziționate din import:

2131 Echipamente tehnologice = % 81.218 lei

404 Furnizori de imobilizări (externi) 63.000 lei

404 Furnizori de imobilizări (interni) 10.500 lei

446.1 Alte, impozite, taxe și vărsăminte 7.350 lei

asimilate – taxa vamală

447.1 Fonduri speciale – taxe și vărsăminte 368 lei

asimilate (comision vamal)

Plata în vamă a taxelor vamale a comisionului vamal și a TVA- ului.

23.149 lei % = 5121 Conturi curente la bănci 23.149 lei

7.350 lei 446.1 Alte impozite, taxe și

asimilate vărsăminte – taxa vamală

368 lei 447.1 Fonduri special – taxe și vărsăminte

asimilate ( comision vamal )

15.431 lei 4426 TVA deductibilă

III. Se achiziționează conform facturii un utilaj tehnologic, preț factură 30.000 lei, TVA 19%. Se deconteză factura furnizorului dintr-un credit pe termen lung, cu o dobândă de 8% pe an, care se capitalizează, efectuându-se următoarele înregistrări în contabilitate:

Recepția utilajului tehnologic, conform facturii și procesului de recepție:

% = 404 Furnizori de imobilizări 35.700 lei

2131 Echipamente tehnologice 30.000 lei

TVA deductibilă 5.700 lei

Achitarea facturii furnizorului de imobilizări, conform extrasului de împrumut:

Furnizori de imobilizări = 1621 Credite bancare pe termen lung 35.700 lei

Calculul și înregistrarea dobânzii pentru creditul pe termen lung angajat (35.700 lei * 8% =2.856 lei):

2131 Echipamnete tehnologice = 1682 Dobânzi aferente creditelor 2.856 lei

pe temen lung

Achitarea dobânzii pentru creditul angajat pentru procurarea utilajului tehnologic:

1682 Dobânzi aferente creditelor = 5121 Conturi la bănci în lei 2.856 lei

pe termen lung

O întreprindere cumpără o imobilizare corporale al cărei preț este de 6.000 lei, decontarea făcându-se după 60 de zile. Se convine cu furnizorul posibilitatea plătirii sumei de 2.500 lei, iar diferența 14 luni mai târziu. Factura va conține deci o sumă totală de 7.050 lei. Imobilizarea trebuie contabilizată la nivelul sumei de 6.000 lei, suplimentul de preț fiind considerat o cheltuială financiară.

Achiziție mijloc fix

2131 Echipamente tehnologice = % 6.000 lei

5121 Conturi la bănci în lei 2.500 lei

404 Furnizori de imobilizări 3.500 lei

Plata furnizorului de imobilizări (rata de 30%), 14 luni mai târziu

% = 5121 Conturi la bănci în lei 4.550 lei

404 Furnizori de imobilizări 3.500 lei

666 Cheltuieli privind dobânda 1.050 lei

(3.500 * 30%)

Se presupune că prețul dat de plata imediată nu este cunoscut. Se estimează că întreprinderea ar fi putut obține un împrumut echivalent la o rată a dobânzii de 30%. Valoarea actual a plăților la scadența normală (adică 60 de zile după livrare) este 2.500 + 7.050 / 1, 30 = 7.923 lei, mărime ce reprezintă costul imobilului.

V.La 31.12.2009, compania a achiziționat un mijloc de transport, valoarea de intrare 500.000 lei, durata de viață utilă fiind de 10 ani, metoda de amortizare lineară.

a) Achiziție mijloc fix

Echipamnete tehnologice = 404 Furnizori de imobilizări 500.000 lei

Înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea

6811 Cheltuieli cu amortizarea = 2813 Amortizarea imobilizărilor 50.000 lei

imobilizărilor corporale corporale

2.3 Tratamente contabile specifice ieșirilor de imobilizări corporale

Operațiile privind ieșirea imobilizărilor corporale se individualizează sub forma scoaterii din funcțiune, prin vânzare la licitație, cesionare sau datorită unor operații extraordinare (calamitați).

Ieșirea imobilizărilor corporale prin casare constituie o cale de ieșire complexă cuprinzând operații privind demolarea, demontarea sau dezmembrarea imobilizărilor corporale, valorificarea ansamblelor, subansamblelor, pieselor component și materialelor rezultate, scăderea din gestiunea unității a acestora active corporale. La scoaterea din funcțiune a imobilizărilor corporale în contabilitatea entității trebuie să fie înregistrate: scăderea din evidență a imobilizării corporale, cheltuielile ocazionate de procesul de scoatere din funcțiune și valorile materiale recuperate.

I. Societatea S.C Siretul S.A deține un utilaj în valoare de 12.500 lei, valoare de intrare. La sfârșitul duratei utile de viață economică utilajul este casat. Valoarea contabilă a imobilizărilor corporale a fost recuperată integral. Scoaterea din funcțiune a utilajului se realizează astfel:

2813 Amortizarea instalațiilor, = 2131 Echipamente tehnologice 12.500 lei mijloacelor de transport,

animalelor și plantațiilor

II. Societatea decide scoaterea din funcțiune a unui utilaj, situație care se prezintă astfel: valoarea contabilă a utilajului este de 600.000 lei, amortizarea înregistrată 480.000 lei, cheltuieli ocazionale de casare 100.000 lei (material consumbile 40.000 lei, salarii 60.000 lei), piese de schimb recuperate 120.000 lei.

colectarea cheltuielilor efectuate cu dezmembrarea utilajului

Alte cheltuieli de exploatare = % 100.000 lei

Materiale consumabile 40.000 lei

Personal salarii datorate 60.000 lei

înregistrarea pieselor de schimb recuperate

Materiale consumabile = Alte venituri din exploatare 120.000 lei

diferența de 20.000 lei (120.000 lei – 100.000 lei) se folosește pentru compensarea valorii rămasă de amortizat de 120.000 lei

6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea = 2813 Amortizarea privind 20.000 lei

imobilizărilor corporale imobilizările corporale, analitic

“Amortizarea recuperărilor din dezmembrări”

scoaterea din gestiune a utilajului

% = 2131 Echipamente tehnologice 600.000 lei

2813Amortizarea privind imobilizările corporale 500.000 lei

Cheltuieli privind activele cedate 100.000 lei

și alte operații de capital

III.S.C. Siretul S.A. deține un echipament tehnologic pe care la achiziționat în 2005 la prețul de 150.000 lei. Cheltuielile de transport sunt de 2000 lei, iar cheltuielile de instalare sunt de 3000; durata de utilizare este de 5 ani, valoarea reziduală este estimată la valoarea de 4000 lei, cheltuielile pentru demontarea activului sunt de 1000 lei.

Valoarea brută la care se înregistrează echipamnetul tehnologic este de 150.000 + 2000 + 3000 = 155.000 lei

Amortizarea anuală este (155.000 + 1000 – 4000) / 5 = 30.400 lei

Echipamentul prezentat mai sus este vândut la prețul de 130.000 lei.

vânzare pe baza facturii:

154.700 lei Debitor diverși = %

Alte venituri din exploatare 130.000 lei

TVA colectată 24.700 lei

scoaterea din gestiune

% = Echipamente tehnologice 155.000 lei

Amortizarea clădirilor 152.000 lei

Cheltuieli privind activele cedate 3.000 lei

și alte operații de capital

2.4 Tratamente contabile specifice cheltuielilor ulterioare, reevaluării

Cheltuielile ulterioare, privind terenurile și mijloacele fixe sunt recunoscute ca activ numai atunci când acea cheltuială îmbunătățește starea respectivului activ față de performanța estimată inițial. Exemple de îmbunătățiri care duc la creșterea de beneficii economice viitoare sunt: modificarea unui mijloc fix pentru a-i extinde durata de viață utilă, incluzând sporirea capacității acesteia; modernizarea unor componente ale mijloacelor fixe, cu scopul de a obține îmbunătățiri substanțiale ale capacității producției; adoptarea unui nou proces de producție care permite reducerea substanțială a costurilor de exploatare estimate inițial.

I. La începutul anului 2009 se efectuează reparația capitală a unei clădirii în care își desfășoară activitatea compartimentul administrativ. Costul reparației este de 400.000 lei și este format din: cheltuieli cu consumurile material 180.00 lei, cheltuieli cu salariile 175.000 lei, cheltuieli cu amortizarea 38.000 lei și cheltuieli cu serviciile prestate de terți 7.000 lei. Clădirea are o durată de viață de 20 de ani și a fost achiziționată în urmă cu 18 ani la o valoare de 500.000 lei.

212 Clădiri = % 7.000 lei

302 Materiale conumabile 180.000 lei

421 Personal salarii datorate 175.000 lei

2813 Amortizarea 38.000 lei

401 Furnizori 7.000 lei

II.Societatea mai efectuează o serie de cheltuieli aferente autoturismelor pe care le are în dotare. Aceasta decide înlocuirea carburatoarelor cu unele mai performante care să diminueze consumul de carburant cu 15% și înlocuirea planetarelor cu unele noi. Costul carburatoarelor a fost de 12.000 lei, iar costul planetarelor a fost de 3.500 lei. Tratamentul contabil va fi următorul:

Cheltuielile cu carburatoarele, deoarece măresc performanța autoturismelor prin diminuarea consumului, se recunosc în categoria cheltuielilor de modernizare, sunt adăugate la valoarea contabilă a bunului:

% = 404 Furnizori 14.280 lei

2131 Mijloace de transport 12.000 lei

4426 TVA deductibilă 2.280 lei

Cheltuielile cu planetarele, deoarece aduc activul în starea normal de funcționare, fără a îmbunătați performanțele, se recunosc în contul de profit și pierdere:

% = 404 Furnizori 4.165 lei

6024 Cheltuieli privind piesele de schimb 3.500 lei

4426 TVA deductibilă 665 lei

Reevaluare imobilizărilor corporale

I. O cladire deținută de societate are valoare contabila de 20.000 lei și durata normala de funcționare de 20 ani. După 8 ani se reevalueaza, indicele de actualizare este de 120 %. Înregistrarea reevaluarii în contabilitate se face utilizând metoda valorii brute. Rezerva din reevaluare se încorporează la rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare.

Valorarea contabila actualizata = valoarea contabila neactulizata * indicele de actualizare = 20.000 x 120 % = 24.000 lei.

Valoarea amortizarii cumulate actualizate = valoarea amotizarii neactualizate * indicele de actualizare (20.000 / 20) x 8 = 8.000 x 120% = 9.600 lei.

Diferenta din reevaluare aferenta valorii contabile = valoarea contabila actualizata – valorea contabila neactualizata = 12.000 -10.000 = 2.000 lei

Diferenta între plusul valorii contabile și plusul amortizarii = (12.000 – 10.000) – (4.800 – 4.000) = 2.000 – 800 = 1.200 lei.

Înregistrarea în contabilitate a operației de reevaluare:

Construcții = Rezerve din reevaluare 1.200 lei

Construcții = Amortizarea construcțiilor 800 lei

Transferul anual direct în rezerve a surplusului realizat din rezerva din reevaluare, reprezentând diferența dintre valoarea amortizării calculate pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial: (4.800 – 4.000): 12= 66, 67 lei.

Rezerve din reevaluare = Rezerve reprezentând surplusul realizat 66, 67 lei

din rezerve din reevaluare

S.C. Siretul Pașcani deține o hală industrial achiziționtă la valoarea de 800.000 lei, valoarea amortizată fiind de 200.000 lei. Durata de viață utilă rămasă este de 10 ani, iar metoda de amortizare este cea lineară. Managerii societății decid la începutul anului 2010 să reevalueze imobilizarea, valoarea justă fiind 900.000 lei.

Valoarea netă după anularea amortizării = 800.000 lei – 200.000 lei = 600.000 lei

Rezerva din reevaluare = 900.000 lei – 600.000 lei = 300.000 lei

Anularea amortizării

Amortizarea utilajelor, = Instalații tehnice, 600.000 lei

mijloacelor de transport mijloace de transport

Înregistrarea rezervei din reevaluare

Instalații tehnice, mijloace de transport = Rezerve din reevaluare 300.000 lei

III.Se cunosc următoare informații despre un echipament tehnologic achiziționat la începutul anului 2010, la costul de 200.000 lei, durata de utilizare a acestuia a fost estimată de către manageri la 5 ani și cheltuielile de dezafectare și de refacere a amplasamentului au fost estimate la 10.000 lei.

Rata dobânzii pe piață a fost estimată după cum urmează:

La sfârșitul anului 2011, valoarea justă a echipamentului tehnologic este stabilită la 127.000 lei. La sfârșitul anului 2012, cheltuielile cu dezafectarea echipamnetului tehnologic și refacerea amplasamentului sunt reestimate la 17.000 lei, iar durata de utilitate la 6 ani. Ratele dobânzii de piață sunt reestimate astfel:

La sfârșitul exercițiului 2013, cheltuielile cu dezafectarea echipamnetului tehnologic și refacerea amplasamentului sunt reestimate la 12.000 lei, iar ratele dobânzii de piață la 17% în 2014 și respective la 20% în 2015.

Înregistrările aferente anului 2010:

achiziție echipament

Echipamente tehnologice = Furnizori de imobilizări 200.000 lei

404

includerea în valoarea contabilă a echipamnetului a cheltuielilor estimate a fi ocazionate de dezafectarea acestuia și de refacerea amplasamentului:

Valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi ocazionate de dezafectarea acestuia și de refacerea amplasamentului = = 6.163 lei

2131Echipamnete tehnologice = 1513 Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor 6.163 lei

corporale

la 31.12.2010, valoarea actualizată a cheltuielilor cu dezafectarea echipamentului și refacerea amplasamentului este de 6.533 lei (6.163 + 6.163 * 6%), creșterea valori fiind explicată de trecerea timpului:

666 Cheltuieli cu dobânda = 1513 Provizioane pentru dezafectarea imobilizărilor 370 lei

corporale (6.553 – 6.163)

înregistrarea amortizării aferente exercițiului 2010:

Valoarea amortizabilă = 200.000 + 6.163 = 206.163 lei

Amortizarea aferentă exercițiului 2010: = 41.233 lei

6811 Cheltuielile de exploatare privind = 2813 Amortizarea instalațiilor, mijloacelor 41.233 lei

amortizarea imobilizărilor de transport, animalelor și plantațiilor

Înregistrări aferente exercițiului 2011:

înregistrarea amortizării aferente exercițiului 2011:

6811 Cheltuielile de exploatare privind = 2813 Amortizarea instalațiilor, mijloacelor 41.233 lei

amortizarea imobilizărilor de transport, animalelor și plantațiilor

reevaluarea echipamentului tehnologic:

Valoarea contabilă netă = 206.163 – 41.233 * 2 =123.697 lei

Valoarea justă = 127.000 lei

Rezerva din reevaluare = 127.000 – 123.697 = 3.303 lei

2131 Echipamente tehnologice = 105 Rezerve din reevaluare 3.303 lei

la 31.12.2011, valoarea actualizată a cheltuielilor cu dezafecatrea echipamentului și refacerea amplasamentului este de 7.056 lei (6.533 + 6.533 * 8%), creșterea valorii find explicată de trecerea timpului:

666 Cheltuieli cu dobânda = 1513 Provizioane pentru dezafectarea 523 lei

imobilizărilor corporale (7.056 – 6.533)

Înregistrările aferente exercițiului 2012:

valoarea actualizată a cheltuielilor cu dezafectarea echipamentului și refacera amplasamentului = = 11.680 lei, creșterea valorii fiind explicată de trecerea timpului pentru 7.056 * 11% = 776 lei.

666 Cheltuieli cu dobânda = 1513 Provizioane pentru dezafectarea 776 lei

imobilizărilor corporale

Reestimarea valorii cheltuielilor, a momentului în care acestea vor fi angajate și a ratei dobânzii pentru diferență: 11.680 – 7.056 – 776 = 3.848 lei.

105 Rezerve din reevaluare = 1513 Provizioane pentru dezafectare 3.303 lei

imobilizărilor corporale

Cheltuieli din exploatare privind = 1513 Provizioane pentru dezafectarea 545 lei

provizioanele pentru riscuri si cheltuieli imobilizărilor corporale

înregistrarea amortizării aferente exercițiului 2012:

Valoarea amortizabilă = 127.000 lei

Durata de utilizare rămasă = 4 ani

Amortizarea aferentă exercițiului 2012 = 127.000 lei / 4 ani = 31.750 lei

6811 Cheltuieli de exploatare privind = 2813 Amortizarea instalațiilor, mijloacelor 31.750 lei

amortizarea imobilizărilor de transport animalelor și plantațiilor

Înregistrările aferente exercițiului 2013:

valoarea actualizată a cheltuielilor cu dezafectarea echipamnetului și reflectarea amplasamentului este de 8.547 lei (12.000/(1+0.17) * (1+0,20)), creșterea valorii fiind explicată de:

trecerea timpului pentru 11.680 * 12% = 1.402 lei

666 Cheltuieli cu dobânda = 1513 Provizioane pentru dezafectare 1.402 lei

imobilizărilor corporale

reestimarea valorii cheltuielilor, a momentului în care acestea vor fi angajate și a ratei dobânzii pentru diferență 8.547 – 11.680 – 1.402 = -4.535 lei

Reluarea provizionului se va face prin refacerea rezervei din reevaluare:

1513 Provizioane pentru dezafectarea = 105 Rezereve din reevaluare 4.535 lei

imobilizărilor corporale

înregistrarea amortizării aferente exercițiului 2013:

6811 Cheltuieli de exploatare privind = 2813 Amortizarea instalațiilor, 31.750 lei

amortizarea imobilizărilor mijloacelor de transport,

animalelor și plantațiilor

Înregistrările aferente exercițiului 2014:

la 31.12.2014, valoarea actualizată a cheltuielilor cu dezafectarea echipamnetului și refacerea amplasamentului este de 10.000 lei (8.547 + 8.547 * 17%), creșterea valorii fiind explicată de trecerea timpului:

666 Cheltuieli cu dobânda = 1513 Provizioane pentru dezafectare 1.453 lei

imobilizărilor corporale

înregistrarea amortizării aferente exercițiului 2014:

6811 Cheltuieli de exploatare privind = 2813 Amortizarea instalațiilor, 31.750 lei

imobilizările corporale mijloacelor de transport,

animalelor și plantațiilor

Înregistrări aferente exercițiului 2015:

la 31.12.2015, valoarea actualizată a cheltuielilor cu dezafectarea echipamnetului și refacerea amplasamentului devine egală cu valoarea nominal de 12.000 lei (10.000 + 10.000 * 20%), creșterea valorii fiind explicată de trecerea timpului:

666 Cheltuieli cu dobânda = 1513 Provizioane pentru dezafectare 2.000 lei

imobilizărilor corporale

înregistrarea amortizării aferente exercițiului 2015:

6811 Cheltuieli de exploatare privind = 2813 Amortizarea instalațiilor, 31.750 lei

amortizarea imobilizărilor mijloacelor de transport,

animalelor și plantațiilor

2.5 Analiza economico – financiară a imobilizărilor corporale

Analiza economico – financiară și metodologia de determinare

La S.C Siretul Pașcani S.A rata lichidității curente are o evolutie descendentă în anul 2009 (1,59) față de 2008 (3,76) ceea ce semnifică o activitate în declin fapt ce îi determină pe creditori să devină circumspecții în legatură cu acordarea de noi împrumuturi. Dacă pasivele curente cresc mai rapid decât activele curente rata curenta scade ceea ce constituie semnalul apariției unor probleme de natura economico-financiară.

La S.C. Siretul Pașcani S.A. rata de lichiditate rapidă a înregistrat valorii cuprinse între 2,67 în 2008 și 2,05 în 2009 peste limita favorabilă demonstrând că societatea dispune de mijloace de plată imediată.

Analizând rata lichidității la vedere, observăm că aceasta are o valoare foarte redusă, situație considerată nefavorabilă pentru întreprindere, reflectând dificultățile cu care aceasta s-ar putea confrunta în momentul plății datoriilor.

Rata solvabilității generale are o dinamica pozitivă, evidențiind o reducere relativă a datoriilor întreprinderii. S.C. Siretul Pașcani S.A se dovedește a fi solvabilă, depășind valoarea indicatorului de 1, 4.

Rata solvabilității patrimoniale arată că în anul 2008 S.C Siretul Pașcani S.A nu a utilizat credite pentru finanțarea activelor, din această perspectivă fiind evidențiat un risc financiar minim.

Valorile înregistrate de rata globală de îndatorare la S.C Siretul Pașcani S.A arată că întreprinderea a fost finanțată în proporție de 16,72% în 2008, 35,42% în 2009 din alte surse decăt cele proprii astfel volumul capitalurilor străine este relativ mic, deci întreprinderea are datorii mici.

Rata activelor imobilizate, reprezintă ponderea activelor imobilizate în total active și înregistrează în anul 2008 valoarea de 38,59% iar în anul 2009 69,21.

Rata imobilizărilor corporale, ponderea activelor corporale în total active înregistrează în anul 2008 valoarea de 37,84%, respectic în anul 2009 94,82%. În anul 2009, ponderea imobilizărilor corporale este mult mai mare decât în anul 2008, acest lucru se datorează achizițiilor de imobilizări corporale.

Analiza factorială a cifrei de afaceri

CA = NS****

Influiența modificării gradului de înzestrare tehnică asupra cifrei afacerii:

∆a(∆CA) = NS1*a1*b0*η0*α0-NS1*a0*b0*η0*α0 = – 3.901.688 lei

În anul 2009 cifra de afaceri se reduce cu 3.901.688, datorită modificării în sens negative a gradului de înzestrare tehnică.

Influiența ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe asupra cifrei de afaceri:

∆b(∆CA) = NS1*a1*b1*η0*α0-NS1*a1*b0*η0*α0 = – 457.654 lei

Rezultatul negativ duce la scăderea cifrei de afaceri în anul curent față de anul luat ca bază de comparație, datorită scăderii ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe.

Influiența modificării randamentului mijloacelor fixe active asupra cifrei de afaceri:

∆η(∆CA) = NS1*a1*b1*η1*α0-NS1* a1*b1*η0*α0 =

Rezultatul pozitiv determină creșterea cifrei de afaceri datorită creșterii randamentului mijloacelor fixe active.

Influiența modificării gradului de valorificare asupra cifrei de afaceri:

∆α(∆CA) = NS1*a1*b1*η1*α1-NS1*a1*b1*η1*α0 = – 3.676.028 lei

Acest rezultat negative va duce la scăderea cifrei de afaceri cu 3.676.028 lei datorită scăderii gradului de valorificare a producției fabricate cu 3.676.028 lei.

Impactul politicilor contabile privind evaluarea imobilizărilor corporale ale entității

Posibilitatea entității de a-și alege politica contabilă duce la reflectarea în situațiile financiare a unei performanțe financiare diferite; acest lucru este evidențiat prin reluarea unora din cazurile prezentate anterior.

I. La începutul anului 2009 se efectuează reparația capitală a unei clădirii în care își desfășoară activitatea compartimentul administrativ. Costul reparației este de 400.000 lei și este format din: cheltuieli cu consumurile material 180.00 lei, cheltuieli cu salariile 175.000 lei, cheltuieli cu amortizarea 38.000 lei și cheltuieli cu serviciile prestate de terți 7.000 lei. Clădirea are o durată de viață de 20 de ani și a fost achiziționată în urmă cu 18 ani la o valoare de 500.000 lei.

Dilema profesioniștilor contabili este capitalizarea sau nu a cheltuielilor cu renovarea. Gradul de deterioare al clădirilor este considerat ridicat de către profesioniști, fiind necesară restaurara ei pentru a se asigura funcționalitatea în continuare. Soluția propusă este necapitalizarea cheltuielilor cu renovarea. Pe de altă parte, conducerea companiei intenționează să achiziționeze un sediu nou și sa îl vândă pe acesta, sperând ca prin renovarea clădirii să crească și valoarea ei de piață. Prin urmare ar putea decide capitalizarea cheltuielilor de renovare. Capitalizarea cheltuielilor cu renovarea are același impact asupra rezultatului în exercițiile financiare 2009 și 2010, micșorându-l cu 45.000 lei. Decizia de imputare a cheltuielilor asupra rezultatului exercitiului 2009, va diminua rezultatul cu 65.000 lei, respective 25.000 lei în 2010.

II. La 31.12.2009, compania a achiziționat un mijloc de transport, valoarea de intrare 500.000 lei, durata de viață utilă fiind de 10 ani. Metoda de amortizarea este cea degresivă sau accelerată.

Situația cheltuielilor cu amortizarea determinate prin cele trei metode și reflectarea în contul de profit și pierdere pentru anul 2009 este următoarea:

Cheltuiala cu amortizarea linear = 500.000 * 10% = 50.000 lei

Cheltuiela cu amortizarea degresivă = 500.000 * 20% = 100.000 lei

Cheltuiala cu amortizarea accelerată = 500.000 * 50% = 250.000 lei

Alegerea metodei liniare de amortizare creează imaginea unei societăți mai performante. Optând pentu metoda degresivă sau accelerată societatea își majorează cheltuielile cu amortizarea ceea ce determină reducerea rezultatul din exploatare, totodată obținând o reducere a impozitului, și a mărimii dividendelor de repartizat. Totuși metoda de amortizare pentru care se optează trebuie să reflecte realitatea economică a deprecierii mijlocului fix în timp. Presupunând că mijlocul fix achiziționat își pierde simțitor valoarea în primii 5 ani, opțiunea perfectă ar fi metoda degresivă.

III.S.C Siretul Pașcani deține o hală industrial achiziționtă la valoarea de 800.000 lei, valoarea amortizată fiind de 200.000 lei. Durata de viață utilă rămasă este de 10 ani, iar metoda de amortizare este cea lineară. Managerii societății decid la începutul anului 2010 să reevalueze imobilizarea, valoarea justă fiind 900.000 lei.

Valoarea netă după anularea amortizării = 800.000 lei – 200.000 lei = 600.000 lei

Rezerva din reevaluare = 900.000 lei – 600.000 lei = 300.000 lei

Reevaluarea realizată la începutul anului 2010 de către managerii societății asupra halei, imobilizare amortizabilă, are ca efect majorarea cheltuielilor cu amortizarea, deci o micșorare a rezultatului. Amortizarea anuală înainte de reevaluare este de 60.000 lei (600.000 lei * 10%), iar după reevaluare 90.000 lei (900.000 lei * 10%). Astfel, rezultatul este micșorat cu 30.000 lei după reevaluare. Pentru a depăși impedimentul micșorării rezultatului, managerii decid imputarea plus valorii din reevaluare asupra rezervelor din reevaluare. Prin această metodă, amortizarea anuală de 90.000 lei va majora cheltuielile cu amortizarea cu 9.000 lei și va diminua rezerva din reevaluare cu 30.000 lei. (300.000 lei/10 ani).

IV.Impactul cesiunii echipmentului tehnologic achiziționat în anul 2005 și care a fost vândut în anul 2010 asupra rezultatului.

Impactul cesiunii activului asupra rezultatului când amortizarea se determină luând în considerație atât valoarea reziduală cât și cheltuielile cu demontarea. La momentul vânzării valoarea contabilă netă a activului este (155.000 lei -5 * 30.400) = 3.000 lei; operația de cesiune generează un profit de 1.000 lei (4.000 – 3000); impactul cesiunii asupra rezultatului este rezultatul cesiunii – cheltuielile cu demontarea = 1.000 – 1.000 = 0.

Impactul cesiunii activului asupra rezultatului când amortizarea se determină fără a lua în considerație valoarea reziduală și cheltuielile cu demontarea. La momentul vânzării valoarea contabilă netă a activului este nulă; veniturile din cesiunea activului sunt de 4000 lei; cheltuielile cu demontarea activului sunt 1000 lei; impactul cesiunii asupra rezultatului entității economice este: 4000 lei – 1000 lei = 3000 lei.

Concluzii

Am încercat în această lucrare abordarea cât mai largă și mai adâncă cu putință a problematicii tratamentelor contabile privind evaluarea inițială și ulterioară a imobilizărilor corporale, am realizat un model asupra modului cum se înregistrează în contabilitate imobilizările corporale.

Imaginea de ansamblu a activității S.C. Siretul Pașcani S.A. în anul 2009 se caracterizează prin reducerea cifrei de afaceri față de anul 2008 cu aproximativ 19 %.

Ca urmare a diminuării comenzilor pentru export și a rezultatelor mai slabe în vânzări pe piața internă și evitării creșterii excesive a nivelului stocurilor, volumul producției a scăzut în anul 2009. Aceasta a determinat și reducerea numărului de salariați cu 29 de persoane pentru anul 2009 față de anul 2008, fiind impusă de necesitatea optimizării cheltuielilor cu personalul indirect productiv.

Pentru anul 2010, prin Bugetul de Venituri și Cheltuieli S.C. Siretul S.A. își propune realizarea unei cifre de afaceri de 17.624.500 lei și obținerea unui profit de 855.127 lei.

Riscul de lichiditate este mărit ca urmare a blocajului financiar și a crizei economice ce afectează din plin România, iar în vederea îmbunătațirii lichidității societății pentru anul 2010 Siretul Pașcani S.A. adoptă o politică a vânzărilor mai bune înaintea vânzărilor mai multe, respectiv stabilirea lunară a volumului de vânzări încasabile astfel încât să aibă posibilitatea de a previziona mai bine volumul disponibilităților bănești necesare pentru efectuarea plăților către angajați, furnizori, bănci, instituții ale statului și pentru stabilizarea și consolidarea afacerii.

Unul din punctele forte ale societătții îl reprezintă faptul că sursele de aprovizionare sunt sigure, surse cu care se colaborează de mai mulți ani, existând și furnizori alternativi pentru cazuri extreme.

Indiferent de impactul mai mare sau mai mic asupra poziției și performanței financiare, politicile contabile trebuie selectate și aplicate într-o manieră care să conducă la reflectarea în situațiile financiare a imaginii fidele a companiei.

BIBLIOGRAFIE

Bojian O.: Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2004;

Bunea Ș., Gîrnina M.: Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS (revizuită) – IFRS, Vol. I, Ediția a treia, Editura CECCAR, București, 2007;

Cristea D.(coord.): Ghid pentru întelegerea și aplicarea IAS 23 „Costurile îndatorării”, Editura CECCAR, București, 2004;

Dumitru E., Toma C., Berheci I., Macovei I., Berheci M.: Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 40 „Investiții imobiliare”, Editura CECCAR, București, 2004;

Feleagă N., Malciu L.: Recunoașterea, evaluarea și estimarea în contabilitatea internațională, Editura CECCAR, București, 2004;

Feleagă N., Feleagă L.: Contabilitate financiară aprofundată, Ediția a doua, Vol.II, Editura Economică, București, 2007;

Feleagă N., Ionașcu I.: Tratament de contabilitate financiară, Vol. II, Editura Economică, București, 1998;

Matiaș D., Pop A.: Contabilitate financiară, Ediția a treia, Editura Biblioteca de contabilitate, 2010

Răileanu V.(coord.): Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 17 „Leasing”, Editura CECCAR, București, 2004;

Ristea M.(coord.): Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 36 „Deprecierea activelor”, Editura CECCAR, București, 2004;

Ristea M., Ștefănescu A., Gușe R., Olimid L., Răileanu V.: Contabilitatea financiară, Editura Economică, București, 2005;

Ristea M., Olimid L., Calu D.: Sisteme contabile comparate, Editura CECCAR, București, 2006;

Stancu I.: Finanțe, Ediția a patra, Editura Economică, București, 2007;

Toma M.: Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 16 „Imobilizări corporale”, Editura CECCAR, București, 2009;

Vâlcanu G., Robu V., Georgescu N.: Analiză economico – financiară, Ediția a doua, Editura Economică, București, 2005;

*** Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3.055/2009, publicat în Monitorul Oficial Nr. 766 bis/10.XI.2009;

***www.tribunaeconomia.ro/index.php?id_tip_categorie=1&&id_categ=9&id_revista=543&id_nr_revista=22&mod=arhiva, accesat la data de 27 mai 2010;

*** Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) 2007, incluzând Standardele internaționale de contabilitate (IAS) și interpretări la 1 ianuarie 2007, IASB, Editura CECCAR, București, 2007;

*** www.de-contabilitate.ro, accesat la data de 17.05.2010;

*** Legea contabilității nr.82/1991;

*** www.bvb.ro, accesat la data de 10 martie 2010.

BIBLIOGRAFIE

Bojian O.: Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2004;

Bunea Ș., Gîrnina M.: Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS (revizuită) – IFRS, Vol. I, Ediția a treia, Editura CECCAR, București, 2007;

Cristea D.(coord.): Ghid pentru întelegerea și aplicarea IAS 23 „Costurile îndatorării”, Editura CECCAR, București, 2004;

Dumitru E., Toma C., Berheci I., Macovei I., Berheci M.: Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 40 „Investiții imobiliare”, Editura CECCAR, București, 2004;

Feleagă N., Malciu L.: Recunoașterea, evaluarea și estimarea în contabilitatea internațională, Editura CECCAR, București, 2004;

Feleagă N., Feleagă L.: Contabilitate financiară aprofundată, Ediția a doua, Vol.II, Editura Economică, București, 2007;

Feleagă N., Ionașcu I.: Tratament de contabilitate financiară, Vol. II, Editura Economică, București, 1998;

Matiaș D., Pop A.: Contabilitate financiară, Ediția a treia, Editura Biblioteca de contabilitate, 2010

Răileanu V.(coord.): Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 17 „Leasing”, Editura CECCAR, București, 2004;

Ristea M.(coord.): Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 36 „Deprecierea activelor”, Editura CECCAR, București, 2004;

Ristea M., Ștefănescu A., Gușe R., Olimid L., Răileanu V.: Contabilitatea financiară, Editura Economică, București, 2005;

Ristea M., Olimid L., Calu D.: Sisteme contabile comparate, Editura CECCAR, București, 2006;

Stancu I.: Finanțe, Ediția a patra, Editura Economică, București, 2007;

Toma M.: Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 16 „Imobilizări corporale”, Editura CECCAR, București, 2009;

Vâlcanu G., Robu V., Georgescu N.: Analiză economico – financiară, Ediția a doua, Editura Economică, București, 2005;

*** Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3.055/2009, publicat în Monitorul Oficial Nr. 766 bis/10.XI.2009;

***www.tribunaeconomia.ro/index.php?id_tip_categorie=1&&id_categ=9&id_revista=543&id_nr_revista=22&mod=arhiva, accesat la data de 27 mai 2010;

*** Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) 2007, incluzând Standardele internaționale de contabilitate (IAS) și interpretări la 1 ianuarie 2007, IASB, Editura CECCAR, București, 2007;

*** www.de-contabilitate.ro, accesat la data de 17.05.2010;

*** Legea contabilității nr.82/1991;

*** www.bvb.ro, accesat la data de 10 martie 2010.