Politici Si Optiuni Referitoare la Contabilizarea Costurilor Imprumuturilor

Abstract

Obiectivul IAS 23 este de a prescrie tratamentul contabil pentru costurile îndatorării. Acest standard prevede capitalizarea tuturor costurilor îndatorării, care sunt direct atribuibile achiziției , construcției sau producției unui activ calificat. Acest articol prezintă o privire mai atentă a standardului si anume scopul, domeniul de aplicare , definiții , capitalizarea și prezentarea de informații .

Scopul articolului este de a prezenta impactul capitalizării costurilor îndatorării asupra unei întreprinderi. Unei entități nu i se impune să aplice standardul la costurile îndatorării care sunt atribuibile direct achiziției, construcției sau producției unui activ cu ciclu lung de producție evaluat la valoarea justă, de exemplu un activ biologic, sau stocurilor care sunt fabricate sau produse altfel în cantități mari, pe o bază repetitivă.

Cuvinte cheie: costul îndatorării, capitalizare, activ calificat, contabilitate creativă, IAS 23.

1. Introducere

Unele active au o durată de fabricație destul de lungă, iar pentru a finanța procesul de fabricație întreprinderea va fi nevoită de cele mai multe ori să recurgă la obținerea unor împrumuturi. În această situație, contabilul va avea de ales între a menține dobânzile corespunzătoare împrumuturilor în cheltuielile exercițiului sau să considere dobânzile un element al costului activului finanțat din împrumuturi.

Contabilizarea costurilor împrumuturilor a fost reglementată pentru prima dată în anul 1984 prin intermediul normei contabile IAS 23 „Capitalizarea cheltuielilor privind împrumuturile”. În acea perioadă, întreprinderile cotate pe piețele financiare utilizau soluția capitalizării costurilor împrumuturilor pentru majorarea rezultatului lor. În decembrie 1993, Comitetul pentru Standardele Internaționale de Contabilitate a înlocuit vechiul standard cu unul nou: IAS 23 „Costurile îndatorării”. Această modificare a redus posibilitățile întreprinderilor de a-și cosmetiza rezultatele obținute.

Norma contabilă IAS 23 permite încorporarea costurilor împrumuturilor , care sunt direct atribuibile achiziției, construcției sau producției unui activ calificat (a qualifying asset), în costul acestui activ. Un activ calificat este un activ care solicită o perioadă lungă de pregătire, înainte de a putea fi utilizat sau vândut. Astfel de costuri ale împrumuturilor sunt încorporate ca o componentă a costului activului calificat, atunci când este probabil ca ele să genereze avantaje economice viitoare pentru întreprindere și când costurile pot să fie evaluate în mod fiabil. În celelalte cazuri, costurile împrumuturilor sunt contabilizate la cheltuieli, în cursul exercițiului în care au fost angajate.

În funcție de caracterul finanțării activului, cheltuielile capitalizabile sunt mai ușor sau mai greu de realizat: printr-un împrumut special sau din capitalurile împrumutate la nivelul întregii întreprinderi.

Atunci când o întreprindere împrumută fonduri destinate special pentru achiziționarea unui activ calificat, costurile împrumuturilor care sunt legate de acest activ pot să fie determinate cu ușurință.

Exemplu:

O întreprindere a împrumutat suma de 300.000 de lei, pentru finanțarea construcției unei clădiri. În cursul exercițiului N, cheltuielile relative la acest împrumut sunt de 45.000 de lei. Suma împrumutată depășește necesitățile imediate ale întreprinderii. Ca atare, o parte din sumă a fost “plasată” și procură venituri financiare de 5.000 de lei.

Mărimea cheltuielilor capitalizabile în numele exercițiului N va fi de 45.000 – 5.000 = 40.000 de lei.

În cazul în care finanțarea activului nu face obiectul unui împrumut special, mărimea cheltuielilor capitalizabile este determinată prin ponderea costului activului cu o rată de capitalizare echivalentă cu media ponderată a costurilor împrumuturilor, aplicabilă împrumuturilor întreprinderii, în numele exercițiului N.

Costul mediu al activului pentru perioada în cauză constituie o bună aproximare a bazei de calcul privind dobânzile capitalizabile. Valoarea cheltuielilor capitalizate nu trebuie să depășească cheltuielile cu împrumuturile efectiv suportate în cursul perioadei.

Pentru a determina practic valoarea dobânzilor capitalizabile în cursul unui exercițiu vom lua exemplu o întreprindere care realizează construcția unei clădiri fără să facă apel la o finanțare specială. Împrumuturile și lucrările în curs de execuție, la începutul și la închiderea exercițiului N, precum și mediile aferente se prezintă astfel:

La nivelul exercițiului N, cheltuielile cu dobânzile au fost de 58.000 de lei. Rata medie a dobânzii împrumuturilor în curs pentru exercițiul N:

8% x 160.000 + 14% x 270.000 = 11,76%

430.000 430.000

Dobânzile capitalizabile, în numele exercițiului N, sunt de: 435.000 x 11,76% = 51.156 de lei.

2. Începutul încorporării în costul unui activ

Costul împrumuturilor încorporate în costul unui activ calificabil va începe atunci când:

plățile relative la bun au fost realizare

costurile împrumuturile au fost angajate

activitățile indispensabile pregătirii activului, prealabile utilizării sau vânzării sale sunt în curs de realizare.

Plățile relative la un bun se referă la: plăți sub formă de lichidități, transferuri de alte active sau prezența unor datorii purtătoare de dobânzi. Aceste plăți sunt diminuate cu aconturile sau subvențiile primite legate de respectivul activ.

Conform standardului IAS 23 „Costurile îndatorării”, operațiile necesare pregătirii activului pentru utilizare sau vânzare trec dincolo de simpla construcție fizică a respectivului activ, cuprinzând lucrările tehnice și administrative prealabile construcției fizice, ca de exemplu obținerea unor autorizații necesare demarării lucrărilor.

Acest fapt a fost subliniat de către Olivier Schérer, IFRS technical leader, într-un interviu acordat companiei de consultanța PricewaterhouseCoopers. În cadrul interviului a fost dezbătut subiectul încorporării costurilor împrumuturilor destinate achiziției echipamentelor și permiselor de construcții în cadrul costului activului calificabil. Olivier Schérer a dat spre exemplu o companie care activează pe piața imobiliară care a contractat un împrumut bancar în scopul achiziției de echipamente și autorizații necesare construcției unor clădiri. Întrebat fiind care dintre cele doua operațiuni pot atrage capitalizarea cheltuielilor cu împrumuturile contractate, acesta a răspuns afirmativ în cazul autorizațiilor necesare construcției clădirilor, precizând că în cazul echipamentelor necesare construcției, costurile îndatorării nu vor fi capitalizate. Explicația constă în faptul că autorizația este specifică unei singure clădiri, este o parte din costul construcției, ceea ce intră în definirea unui activ calificat, spre deosebire de echipamentul tehnologic, care poate fi utilizat pentru mai multe proiecte.

În cadrul aceluiași interviu, Olivier Schérer a ținut să precizeze faptul că o imobilizare necorporală poate fi considerată un activ calificat, atât timp cât respectivul activ are nevoie de o perioadă lungă de pregătire în vederea vânzării sau folosirii acestuia.

Această situație poate fi exemplificată în cazul unei companii telecom care a achiziționat o licență 3G. Această licență poate fi văndută sau închiriată către o altă companie, însă întreprinderea decide să o folosească în scopul operării unei rețele wireless. Costurile împrumutului pot fi incluse în costul operării rețelei deoarece licența 3G a fost cumpărată exclusiv pentru operarea rețelei wireless. Faptul că licența respectivă poate fi vândută sau închiriată nu va influența capitalizarea cheltuielilor întreprinse în scopul achiziției acesteia. Achiziția licenței este un prim pas în cadrul unui proiect investițional, ce necesită o perioadă lungă de pregătire și care va genera venituri viitoare, fapt ce va încadra imobilizarea necorporală într-un activ calificat.

3. Suspendarea încorporării in costul unui activ

Încorporarea costurilor împrumuturilor în costul unui activ trebuie să fie suspendată în timpul perioadelor lungi de întrerupere a activității productive. Astfel de costuri corespund costului deținerii de active parțial finalizate și nu răspund criteriilor de încorporare în costul unui activ. Totuși, încorporarea costurilor împrumuturilor în costul unui activ nu este suspendată, în mod normal, pentru o durată în cursul căreia se derulează lucrări tehnice și administrative. De asemenea, încorporarea nu este suspendată atunci când este necesară o amânare temporară în cadrul unei etape de pregătire a activului în vederea utilizării sau vânzării sale. Cu titlu de exemplu, încorporarea în costul activului continuă în perioadele lungi de maturație a stocurilor sau în perioada lungă în cursul căreia nivelul ridicat al apelor întârzie construcția unui pod, dacă acest nivel ridicat este obișnuit, în perioada de construcție, în regiunea geografică respectivă.

3. Încetarea încorporării în costul unui activ

Încorporarea costurilor împrumuturilor trebuie să înceteze atunci când activitățile indispensabile pregătirii activului, prealabile utilizării sau vanzării acestuia sunt practic toate încheiate.

În general, un activ este pregătit pentru utilizarea sau vânzarea sa prevăzută, atunci când construcția fizică este încheiată, chiar dacă lucrările administrative de rutină pot continua. Dacă rămân de adus numai modificări minore, cum ar fi decorarea unei proprietăți pe baza specificațiilor cumpărătorului sau utilizatorului, acesta indică faptul că activitățile sunt toate terminate.

Atunci când construcția unui activ este parțial terminată și când fiecare dintre părțile componente este utilizabilă independent de celelalte, pentru care construcția continuă, trebuie să înceteze încorporarea costurilor împrumuturilor în costul activului, atunci când practic toate activitățile indispensabile pregătirii uneia dintre părțile componente (activități prealabile utilizării sau vânzării) sunt încheiate. Este cazul unui complex imobiliar compus din mai multe clădiri.

4.Practici de contabilitate creativă referitoare la capitalizarea cheltuielilor cu dobânzile

Majoritatea referențialelor contabile permit societăților să capitalizeze cheltuielile cu dobânzile. Prin capitalizarea dobânzilor, se evită constatarea unei cheltuieli și se majorează rezultatul contabil. În cazul în care o societate a procedat la investiții masive, în cursul exercițiului, impactul asupra rezultatului poate fi substanțial.

Exemplu:

În cursul exercițiului N, societatea a procedat la construirea unei imobilizări. Costul de producție al imobilizării, înainte de capitalizarea dobânzilor, este de 27.000 u.m. Cheltuielile cu dobânzile atribuibile producției imobilizării, 3.000 u.m. Imobilizarea este dată în funcțiune la începutul exercițiului N+1. Rezultatul contabil, înainte de impozitare, aferent exercițiului N va fi diferit, în funcție de decizia întreprinderii de a capitaliza sau nu cheltuielile cu dobânzile.

Încorporarea dobânzilor permite doar o majorare temporară a rezultatului contabil, acestea urmând a se regăsi ulterior în cheltuieli, indiferent că imobilizarea este vândută sau utilizată și amortizată.

Presupunem că imobilizarea din exemplul prezentat anterior se amortizează pe o durată de 5 ani prin metoda lineară.

În situația necapitalizării dobânzilor, rezultatele perioadei (N) – (N+5), în u.m., se vor prezenta astfel:

În situația capitalizării dobânzilor, rezultatele perioadei (N) – (N+5) în u.m., se vor prezenta astfel:

Se observă că rezultatul total al perioadei analizate este același în varianta capitalizării și necapitalizării dobânzilor. Imaginea lui variază însă la nivelul fiecărui exercițiu din intervalul în cauză, ceea ce modifică datele analizei anuale a performanțelor întreprinderii.

5. Concluzii

În concluzie, capitalizarea costurilor împrumuturilor este posibilă în cazul construcției/fabricării de imobilizări și producției de stocuri a căror durată de fabricație este foarte lungă. Estimarea duratei normale de punere în stare de utilizare sau de vânzare a activelor în cauză este o problemă care ține de resortul întreprinderii și al auditorilor săi, de judecata profesională. Activele fabricate după proceduri învechite sau produse în cantități mari, în mod repetitiv și într-o perioadă scurtă nu satisfac condițiile de capitalizare.

De asemenea, nu intră sub incidența capitalizării costurile împrumuturilor pentru activele pregătite pentru utilizare sau vânzare în momentul achiziției acestora, indiferent care a fost durata lor de fabricație la furnizor.

Situațiile financiare trebuie să menționeze:

metoda (politica) contabilă utilizată pentru costul împrumuturilor

mărimea cheltuielilor capitalizabile în cursul exercițiului

rata de capitalizare utilizată pentru determinarea mărimii cheltuielilor cu împrumuturile, care pot să fie incorporate în costul activului.