Politici Si Optiuni Contabile Privind Impozitul pe Profit (ias 12)

Lucrare de licență

Politici și opțiuni contabile privind impozitul pe profit ( IAS 12 )

Cuprins

INTRODUCERE

Capitolul 1. Studiul cunoașterii în domeniu.Sinteză din literatura de specialitate.

Aspecte generale privind Impozitul pe profit .

1.1. Aria de definiție si aplicabilitate a Standardului Internațional IAS 12 „Impozitul pe profit “. Definiții si concepte cheie .

1.1.1. Obiectivul standardului de contabilitate IAS 12 ”Impozitul pe profit” .

1.1.2. Aria de aplicabilitate .

1.1.3. Definiții .

1.2.Referențialul contabil.Standarde și reglementări contabile în domeniu.

1.3. Sinteză din literatura de specialitate

1.4. Recunoașterea și evaluarea elementelor,tranzacțiilor și evenimentelor.

1.4.1. Dispoziții legislative privind impozitul pe profit.

1.4.2. Anul fiscal

1.4.3. Cotele de impunere aferente profitului.

1.4.4. Stabilirea bazei de calcul a impozitului pe profit.

1.4.5. Recunoașterea datoriilor și a creanțelor privind impozitul current.

1.4.5. Recunoașterea datoriilor și a creanțelor privind impozitul amânat.

1.4.6. Evaluare .

1.4.7. Recunoașterea impozitului curent și a impozitului amânat .

1.5. Tratamente și practici contabile.

1.5.1. Calculul impozitului pe profit

1.4.2. Plata impozitului

1.4.3. Depunerea declarațiilor de impozit pe profit

1.6. Interpretăari și analize financiare

1.6.1. Analiza rentabilității

1.6.2 Analiza pe baza ratelor de rentabilitate

1.6.3. Analiza structurală a profitului

Capitolul 2. Studiu de caz.

2.1. Metoda impozitului exigibil

2.2.Metoda impozitelor amânate

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Impozitul reprezintă cea mai veche și cea mai importantă resursă financiară aflată la dispoziția statului . 0 zicală devenită obicei în economia de piață a țărilor dezvoltate și democratice spune un lucru care pare paradoxal la prima vedere: "Nimic nu este mai durabil decât impozitul", dar care, în esența, reflectă faptul că la baza unei adevărate democrații, obligațiile fiscale, impozitele, sunt considerate, de drept și de fapt, o instituție cu caracter permanent.

Impozitul are caracter universal ca o consecință a suveranității statului asupra contribuabilului, el fiind o instituție de drept publică fără de care nu se poate concepe existența statului, făcând parte organică din el.

Impozitul pe profitul societății este discutat aprins de mulți experți. Există păreri potrivit cărora acest impozit nu are nici o justificare economică, deoarece toate impozitele pe profitul societății vor deveni profituri ale indivizilor și obiect al impozitului pe venitul personal. Cu toate acestea, impozitul există în toate țările dezvoltate.

Impozitul pe profitul societății a fost și este foarte controversat, întreprinzătorii subliniind impactul său negativ asupra prețurilor, deoarece determină creșterea costului de producție, iar unii politicieni și economiști au sugerat chiar anularea lui.

Argumentele economice împotriva impozitului sunt foarte puternice, dar acesta are, totuși, numeroase „calități” subliniate de susținătorii săi.

Cu alte cuvinte, cel mai important rol al impozitelor se manifestă în sens financiar, ele constituind principalul mijloc de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice .

Referindu-se la rolul impozitelor, economistul francez , Pierre Lalumiere, declara faptul că impozitele pot fi folosite pentru “ a încuraja ( sub forma exonerării ) sau pentru a descuraja ( sub forma suprataxării ) o anumită activitate economică . Fără să înceteze de a fi un mijloc de acoperire a cheltuielilor publice , impozitul a devenit un mijloc de intervenție în domeniul economic și social “.

Impozitul pe profit este una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului statului și poate reprezenta un instrument financiar deosebit de important prin intermediul căruia statul poate interveni în economie și poate influența activitatea agenților economici

Putem cert menționa că, impozitul pe profit deține un rol extrem de important atât în economia unei țări, precum și în activitatea agenților economici iar contabilitatea și analiza acestuia, precum și a rezultatelor financiare, reprezintă un studiu complex, în baza căruia pot fi elaborate decizii necesare în domeniul economic-financiar pentru ameliorarea situației nefavorabile și crearea unor activități noi cu facilități adăugate pentru activitatea de producție

Standardele Internaționale de Contabilitate constituie limbajul mondial de raportare financiară , dar pentru România, una dintre cele mai sensibile probleme legate de aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate o reprezintă relația și legătura dintre contabilitate și fiscalitate, în condițiile deconectării principiilor contabile de regulile fiscale. Dar și în această situație exista o legatură între cele două, și anume impozitele amânate.

În capitolele lucrării mele voi încerca să prezint maniera în care România încearcă să se alinieze la aceste standarde de contabilitate. Voi particulariza prin alegerea unui Standard de reală importanță pentru raportarea financiară prin implicațiie acestuia atât în raportările unei firme cât și prin prisma implicațiilor fiscale la nivelul statului român, și anume Standardul Internațional de Contabilitate IAS 12 “Impozitul pe profit”.

Capitolul 1. Studiul cunoașterii în domeniu.Sinteză din literatura de specialitate.

Aspecte generale privind Impozitul pe profit .

Considerat ca unul din cele mai dificile Standarde elaborate de IASC , Norma internatională regelementează problematica impozitelor curente si amânate.

Un subiect foarte abordat în literatură de specialitate este problema raportului între contabilitate și fiscalitate. Contabilitatea a apărut ca necesitate cu scopul de a supraveghea și de a controla resursele, cheltuielile și rezultatele obținute din activitatea agenților economici.

Contabilitatea trebuie să ofere o imagine fidelă asupra întregii activități a întreprinderii. De aceea, cel mai important principiu contabil este acela al imaginii fidele. În România, acest principiu este sursa uneia dintre cele mai mari divergențe între contabilitate și fiscalitate, aceasta nesubordonându-se principiului imaginii fidele, ci principiilor fiscale de impunere a întreprinderii. O explicație a celor menționate anterior ar fi că din nevoia de a-și acoperi cheltuielile, statul, prin intermediul sistemului fiscal este preocupat de a fixa o serie de reguli fiscale privind determinarea bazei de impozitare. Regulile fiscale au menirea atât de a stimula activitatea agenților economici, cât și de a o inhiba. Conducătorii întreprinderii sunt puși în situația de a alege între prezentarea imaginii fidele și dorința de a optimiza costul fiscal. Adoptarea unei soluții din punct de vedere contabil atrage după sine penalizări fiscale.

Teoretic se poate vorbi de o “poluare a contabilității de către fiscalitate”. Specialiștii consideră că problema acută între contabilitate și fiscalitate poate fi rezolvată de o manieră gestionară.Întreprinderea asa cum dispune de o gestiune financiară și de o gestiune commercială ar trebui să organizeze și o gestiune fiscală,a căror obiective să fie :

Căutarea și asigurarea securității fiscale,în sensul respectării prescripțiilor fiscale de fond,formă și amânarile impuse de dreptul fiscal (evitarea de către întreprindere a penalităților și sancțiunilor fiscale)

Căutarea și asigurarea eficacități fiscale în condițiile în care sistemul fiscal oferă modalități de incitare la dezvoltarea și cresterea profitabilității (găsirea unui cost fiscal în concordanță cu obectivele și strategia urmărită de întreprindere).

Un sistem bazat pe norme internaționale presupune deconectarea contabilități de fiscalitate.Deconectarea nu înseamnă înșelătorie, ci acceptarea respectului reciproc al celor două domenii economice, fiecare, în câmpul său de aplicare, bazându-se pe reguli proprii. Contabilitatea are ca obiectiv informarea diverșilor utilizatori, de la investitor la puterea publică și de la finanțatorul bancar la populație, precum și asistarea deciziilor ce vor fi luate de aceștia. În același timp, fiscalitatea se rezumă la conceperea de reguli privind calculul bazelor impozabile și al impozitelor și taxelor, precum și la controlul respectării de către agenți a câmpului lor de competențe și prerogative, conștientă fiind că nu are cum să acopere prin regulile cu valoare contabilă adevărul economic.

Pornind de la aceste considerente întreprinderile vor căuta în permanență să diminueze în mod deliberat masa impozabilă a operațiuniilor desfășurate, pentru a plăti un impozit mai mic. În acest fel, informația prezentată în situațiile financiare este afectată în mod deliberat. Bernard Colasse afirma că: “grija contabilului francez de a se proteja juridic pare să fie mai importantă decât aceea de a furniza o imagine cât se poate de adevărată a întreprinderii prin intermediul situațiilor financiare pe care le elaborează. Dar doctrina este evolutivă și se poate ca în viitor să ne îndreptăm spre o interpretare mai economică și mai puțin juridică a acestui nou principiu”. În acest sens pe plan mondial s-au făcut numeroase eforturi prin care s-a încercat deconectarea contabilității de fiscalitate, în ultima perioadă aceste eforturi au avut rezultate favorabile în majoritatea sistemelor contabile, în special în cele care au aderat la normele contabile internaționale.

În cea mai mare parte a sistemelor contabile naționale, rezultatul constatat în situațiile financiare servește ca bază de calcul a impozitului pe profit de plătit de către o întreprindere.Totuși legislația fiscală poate autoriza sau prescrie uneori, ca anumite elemente să fie, în scopuri fiscale, contabilizate pe baza altor sume decât cele aplicate în scopul elaborării situațiilor financiare. Efectele fiscale ale acestor abateri între rezultatul contabil și cel impozabil pentru un exercițiu dat, conduc la impozite amânate.

IAS 12 “Impozitul pe profit” este standardul care analizează contabilitatea impozitului pe profit. Obiectivul standardului este de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe profit. Acest standard mai operează și cu recunoașterea creanțelor privind impozitul amânat rezultate din pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite și cu prezentarea informațiilor referitoare la impozitul pe profit.

Cheltuiala cu impozitul pe profit recunoscută de întreprindere în timpul perioadei de raportare financiară trebuie calcutată în funcție de profitul contabil si nu de cel fiscal și cuprinde atât cheltuiala cu impozitul curent, cât și pe cea cu impozitul amânat. În contabilitate, fiecare activ sau datorie are o valoare contabilă netă, care poate diferi de baza sa fiscală. Astfel de diferențe se numesc diferente temporare, pot fi deductibile sau impozabile și generează impozite amânate, care la rândul lor pot fi creanțe sau datorii

1.1. Aria de definiție si aplicabilitate a Standardului Internațional IAS 12 „Impozitul pe profit “. Definiții si concepte cheie .

1.1.1. Obiectivul standardului de contabilitate IAS 12 ”Impozitul pe profit” .

Obiectivul normei contabile este de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe profit. Principala problemă apărută în procesul de contabilizare al impozitelor pe profit o constituie felul în care se contabilizează consecințele fiscale curente și viitoare ale:

Recuperării/decontării viitoare a valorii contabile a activelor/pasivelor ce sunt recunoscute în bilanțul contabil al unei întreprinderi și

Tranzacțiilor și ale altor evenimente ale perioadei curente ce sunt recunoscute în sutuațiile financiare ale unei întreprinderi.”

În mod inerent, la recunoașterea unui activ sau a unei datorii, întreprinderea raportoare se așteapta să recupereze sau să deconteze valoarea contabilă a activului sau datoriei. Dacă este probabil ca recuperarea sau decontarea acestei valori contabile să ducă la efectuarea unor plați viitoare mai mari(sau mai mici), privind impozitele, decât ar fi valoarea acestoraal și cuprinde atât cheltuiala cu impozitul curent, cât și pe cea cu impozitul amânat. În contabilitate, fiecare activ sau datorie are o valoare contabilă netă, care poate diferi de baza sa fiscală. Astfel de diferențe se numesc diferente temporare, pot fi deductibile sau impozabile și generează impozite amânate, care la rândul lor pot fi creanțe sau datorii

1.1. Aria de definiție si aplicabilitate a Standardului Internațional IAS 12 „Impozitul pe profit “. Definiții si concepte cheie .

1.1.1. Obiectivul standardului de contabilitate IAS 12 ”Impozitul pe profit” .

Obiectivul normei contabile este de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe profit. Principala problemă apărută în procesul de contabilizare al impozitelor pe profit o constituie felul în care se contabilizează consecințele fiscale curente și viitoare ale:

Recuperării/decontării viitoare a valorii contabile a activelor/pasivelor ce sunt recunoscute în bilanțul contabil al unei întreprinderi și

Tranzacțiilor și ale altor evenimente ale perioadei curente ce sunt recunoscute în sutuațiile financiare ale unei întreprinderi.”

În mod inerent, la recunoașterea unui activ sau a unei datorii, întreprinderea raportoare se așteapta să recupereze sau să deconteze valoarea contabilă a activului sau datoriei. Dacă este probabil ca recuperarea sau decontarea acestei valori contabile să ducă la efectuarea unor plați viitoare mai mari(sau mai mici), privind impozitele, decât ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecințe fiscale, acest Standard impune unei întreprinderi să recunoască o datorie privind impozitul amânat (sau o creanță privind impozitul amânat), cu anumite excepții limitate.

1.1.2. Aria de aplicabilitate .

În contextul acestui Standard,impozitul pe profit include totalitatea impozitelor autohtone și străine care se stabilesc asupra profiturilor impozabile. Impozitul pe profit mai include, de asemenea, contribuții, cum ar fi impozitele reținute, care sunt plătite de către o filială, întreprindere asociată sau asociere în participație(“joint ventures”) odata cu repartizările către întreprinderea raportoare

IAS 12 tratează problema recunoașterii,evaluării și prezentării impozitelor pe profit curente și amânate,precum și a altor impozite reținute de către o filială sau societate asociata la repartizarea profiturilor către societatea raportatoare.

Acest Standard impune unei întreprinderi să contabilizeze consecințele fiscale ale tranzacțiilor și altor evenimente în același fel în care înscrie în contabilitate tranzacțiile și celelalte evenimente în sine.Astfel, pentru tranzacțiile și celelalte evenimente recunoscute în contul de profit și pierdere, orice efecte fiscale aferente se vor recunoaște și ele în contul de profit și pierdere. Pentru tranzacțiile și alte evenimente recunoscute direct în capitalul propriu, orice efecte fiscale aferente vor fi, de asemenea, recunoscute direct în capitalul propriu. În mod similar, recunoașterea creanțelor și a datoriilor privind impozitul amânat într-o combinare de întreprinderi afectează valoarea fondului comercial și a fondului comercial negativ apărute în acea combinare

Acest Standard mai operează și cu recunoașterea creanțelor privind impozitul amânat rezultate din pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite, cu prezentarea impozitelor pe profit în situațiile financiare și cu prezentarea informațiilor legate de impozitele pe profit.

1.1.3. Definiții .

În acest Standard sunt folosiți următorii termeni cu înțelesuri specifice:

Profitul este surplusul obținut de o societate comercială atunci când venitul total pe care acesta îl obține din toate activitățile sale depășește cheltuielile necesare realizării acestor activități.

Rezultatul contabil este profitul net sau pierderea netă aferent unei perioade, înaintea deducerii cheltuielilor cu impozitul.

Rezultatul impozabil este profitul (pierderea fiscală) pe perioada exercițiului, determinat în concordanță cu regulile stabilite de autoritatea fiscală, pe baza cărora impozitul pe profit este plătibil (recuperabil).

Cheltuiala cu impozitul pe profit (venitul din impozitul pe profit) reprezintă valoarea globală inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exercițiului în ceea ce privește impozitul curent și pe cel amânat.

Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil (recuperabil) în raport cu profitul impozabil (pierderea fiscală) pentru o perioadă.

Impozitul amânat

Datorii privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,

plătibile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce privește diferențele temporare impozabile

Creante privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit, recuperabile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce privește:

diferențele temporare deductibile

reportarea pierderilor fiscale nefolosite

reportarea creditelor fiscale nefolosite

Diferența temporară este diferența între valoarea economică (contabilă) a unei creanțe sau datorii din bilanț și baza lui fiscală. Diferențele temporare pot fi:

diferențe temporare impozabile, sunt acele diferențe temporare ce vor avea rezultat valori impozabile în determinarea profitului impozabil al perioadelor viitoare, atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată

diferentele temporare deductibile, sunt acele diferențe temporare ce vor avea ca rezultat valori ce sunt deductibile pentru determinarea profitului impozabil al perioadelor viitoare, atunci când valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată.

Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care activul este înregistrat în bilanț și se determină ca diferență între valoarea de intrare sau valoarea reevaluată, pe de o parte, și amortizările și ajustările pentru depreciere, pe de altă parte.

Valoarea contabilă a unei datorii este valoarea la care datoria este înscrisă în bilanț și reprezintă suma ce trebuie platită de întreprindere pentru achitarea datoriei.

Baza de impozitare a unui activ este suma ce va putea fi scăzuta din beneficiile economice impozabile atunci când se recuperează valoarea contabilă a unui activ. În condițiile în care beneficiile economice nu vor fi impozabile, baza de impozitare a unui activ va fi egală cu valoarea sa contabilă și nu apar impozite amânate.

Baza de impozitare a unei datorii este valoarea sa contabilă, mai puțin orice sumă care va fi depusă în scopuri fiscale în perioadele contabile viitoare în ceea ce privește respectiva datorie.

Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorii în scopuri fiscale.

1.2.Referențialul contabil.Standarde și reglementări contabile în domeniu.

În acceptie generală, standardul contabil reprezintă o regulă sau un ansamblu de reguli care reglementează înregistrarea și evaluarea în contabilitate, elaborarea și prezentarea informației contabile în situațiile financiare. În limba franceză, termenul de standard are semnificația de normă care are semnificația unei date de referință. Fiecare standard este centrat pe un set de principii generale, pe o tema contabilă sau un sector de activitate instituționalizat. În raport cu sfera de aplicare, standardele pot fi internaționale, europene și naționale (locale).

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (cunoscute sub acronimul IFRS provenit de la denumirea în limba engleză International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sunt emise de International Accounting Standards Board (IASB).

Normele IAS au fost emise intre 1973 și 2001 de catre consiliul Internațional Accounting Standards Committee (IASC). In aprilie 2001, ISAB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poarta însa denumirea de IFRS.

Standardele contabile trebuie elaborate folosind un cadru acceptabil și coerent de principii fundamentale. Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASC) acum Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, (IASB) a publicat Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare în 1989, iar IASB l- adoptat în 2001.

Scopul și principalele caracteristici ale Standardelor Internaționale de Contabilitate așa cum se desprinde din strategia IASC, constau în:

furnizarea de reguli contabile general valabile acceptate în toate țările lumii, capabile să amornizeze în cât mai mare măsură standardele și procedurile contabile practicate în diverse țări

asigurarea aceleiasi baze pentru elaborarea situațiilor financiare, astfel încât investitorii și băncile internaționale să poată face analize comparative ale diferitelor oportunități de investiții

IAS nu se suprapun standardelor de contabilitate naționale (locale). Statutul IASC prevede ca atunci cand rapoartele financiare naționale sunt conforme cu IAS în toate elementele esentiale.

sfera de cuprindere a IAS se circumscrie numai la elementele esentiale si de la data specifica in textul standardului cu exceptia când se aplică retroactive. Orice limitare a sferei de aplicare este inscrisa si explicitata in continutul fiecarui standard

fiind un organism privat, IASC nu are autoritatea de a adopta acorduri internaționale de natura sa oblige alinierea tuturor țărilor la IAS.

Standardele Contabile Europene sunt elaborate de Uniunea Europeana, fiind formalizate prin Directiva a IV-a care cuprinde normele privind întocmirea și prezentarea conturilor anuale sociale (ale societatilor comerciale)

Sfera și caracteristicile Directivelor europene sunt circumscrise la zona țărilor member ale Uniunii Europene, iar aplicarea lor este obligatoriu deoarece reprezinta o sursa de drept contabil. Standardele nationale sau locale sunt elaborate de fiecare în raport cu Standardele Internaționale și Directivele europene.

Standardele Internationale de Contabilitate (IAS) pot prezenta interes pentru normele nationale in urmatoarele ipostaze:

adoptarea directa ca norme nationale

izvor documentar pentru elaborarea reglementarilor nationale

baza de referinta pentru armonizare intre national si international

adaptarea de norme pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare de catre intreprinderile multinationale si marile societati cotate pe pietele financiare.

Impozitul pe profit se aplica de către întreprinderile care cumulează cel puțin două criterii prevăzute în OMF 94/2001:

Cifra de afaceri a anului anterior în Euro mai amre de 5 milioane

Total active în anul anterior msi mare de 2,5 milioane Euro

Numarul de salariați în anul anterior sa fie mai mare de 50

Continutul economic,funcția contabilă și corespondențele conturilor din planul de conturi general aprobat prin OMFP Nr. 1752/2005

În planul de conturi, impozitul pe profit se situează pe poziția 4411”Impozitul pe profit” și face parte din clasa 4 „Conturi cu terții”. Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și a creanțelor unității patrimoniale în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, unitățile afiliate din cadrul grupului, asociați, acționari, diverși debitori și alte persoane fizice sau juridice.

Contul 441 ține evidența decontărilor cu bugetul statului/bugetele locale privind impozitul pe profit. Este cont bifuncțional. Soldul creditor reprezintă sumele datorate de unitate, iar soldul debitor, sumele vărsate în plus.

La acest cont se asociază, când se crediteazâ, contul corespondent debitor 691”Cheltuieli cu impozitul pe profit” și 698”Cheltuieli cu impozitul pe venit și cu alte impozite care nu apar în elementele de mai sus” (adică nespecificată expres) care se tratează în ordinea cronologică a conturilor la clasa 6 din Planul de Conturi General.

În Planul General de Conturi, aprobat prin OMF 1752/2005, contul 441”Impozitul pe profit” se dezvoltă în două conturi sintetice de gradul II:

Contul 4411”Impozitul pe profit curent”

Contul 4412 „Impozitul pe profit amânat ”

Contul 4411 „impozitul pe profit curent” ține evidența impozitului pe profit calculat conform cu legislația fiscală privind impozitul pe profit. Este cont de Pasiv. Soldul creditor reprezintș sumele datorate, bugetul pentru impozite pe profit. I se asociază la creditare, contul 9611”Cheltuieli cu impozitul pe profit”

1.3. Sinteză din literatura de specialitate

Ghid pentru ințelegerea și aplicarea IAS 12 : Impozitul pe profit , A.Morariu, I. Jianu, Ed. CECCAR 2004,pag. 23,56,67-71

Contabilitate și fiscalitate în dezvoltarea firmei, A.Morariu ,Ed.ExPonto,2005 pag.201-206,

Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Colectivul MFP,Ed Economică,2001,pag.127-128,133,139-141

Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare în România, Adriana Florina Popa, Ileana Cosmina Pitulice, Nirela Nichita, Iulia Jianu , Ed. ContaPlus 2007, pag.267,277

Îndrumător practic actualizat și completat, Ladislau Posser, Gheorge Lambru, Bogdan Lambru ,Ed. Andrei Șaguna,2006,pag 169

Codul Fiscal în contextual integrării europene Ghid practic pentru înțelegere și aplicare,Popa Adriana,Popa Nicu, Radu Gabriel,Iordan Braduț Cristian, Ed. Contaplus 2007, pag. 153-157

Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, I.Pântea, G.Bodea, Ed. Intercredo, 2007,pag.266

1.4. Recunoașterea și evaluarea elementelor,tranzacțiilor și evenimentelor.

1.4.1. Dispoziții legislative privind impozitul pe profit.

Sunt obligate la plata impozitului pe profit, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

a. persoanele juridice române;

persoanele juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;

persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidente care desfășoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică;

d. persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legatură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute la o persoană juridică română;

e. persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de catre persoana juridică română.

Important pentru analiza impozitului pe profit este stablirea categoriilor de contribuabili plătitori de impozit. Acestea sunt diferite de la o la alta . Pentru România categoriile de plătitori de impozit pe profit sunt următoarele:

a. Persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obținut din orice sursă, atât din România, cât și din străinătate:

regiile autonome;

companiile naționale;

societățile naționale;

societățile comerciale indiferent de forma juridică de organizare și forma de proprietate, inclusiv cele cu participare de capital străin sau cu capital integral străin;

societățile agricole și alte forme de asociere agricolă cu personalitate juridică;

organizațiile cooperatiste;

instituțiile financiare și de credit;

fundațiile.

b. Persoanele juridice străine care desfășoară activități printr-un sediu permanent în România asupra profitului impozabil atribuibil acelui sediu permanent. Sediul permanent nu include folosirea de spații pentru depozitarea sau distribuirea de mărfuri;

Persoanele juridice și fizice nerezidente care desfășoară activitați în România într-o asociere fără personalitate juridică asupra părții din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane

d.Persoanele juridice străine care realizează venituri in legătură cu proprietăți imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținute de o persoană juridică română asupra profitului impozabil aferent acestor venituri

e.Asocierile dintre persoane fizice rezidente și persoane juridice române care nu dau naștere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România cât și în străinătate;

e.instituțiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activități economice desfășurate în condițiile legii.

Sunt scutiți de impozitului pe profit:

trezoreria statului;

instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit Legeii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificarile ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale, dacă legea nu prevede altfel

persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;

cultele religioase, pentru veniturile obținute din activități economice care sunt utilizate pentru susținerea activităților cu scop caritabil;

cultele religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit legii, și pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrările de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori, potrivit Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2001 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea finanțării învățământului superior, cu modificările ulterioare;

asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute din activități economice și care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune;

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

Fondul de compensare a investitorilor, înființat potrivit legii.

Banca Naționala a României

Fondul de garantare s pensiilor private,înființate potrivit legii

Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:

cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;

contribuții bănești în natură ale membrilor și simpatizanților

taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;

veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive;

donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

dividendele, dobânzile și veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare obținute din plasarea veniturilor scutite;

venituri pentru care se datoreaza impozit pe spectacole

resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;

veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare,serbări,tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizațiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;

sumele primite ca urmare a nerespectării condițiilor cu care s-a făcut donația/

sponsorizarea, potrivit legii, sub rezerva ca sumele respective să fie utilizate de către organizațiile nonprofit, în anul curent sau în anii următori, pentru realizarea scopului și obiectivelor acestora, potrivit actului constitutiv sau statutului, după caz.

veniturile realizate din despăgubiri de la societățile de asigurare pentru pagubele produse la activele corporale proprii, altele decât cele care sunt utilizate în activitatea economică

sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice

veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de organizațiiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare și funcționare, din domeniul culturii, cercetării științifice, învățământului, sportului, sănătății, precum și de camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale

Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizatiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit si pentru veniturile din activitati economice realizate pana la nivelul echivalentului în ron a 15.000 euro, intr-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit. Organizatiile nonprofit, organizatiile sindicale si organizatiile patronale datoreaza impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decat cele prevazute calculat prin aplicarea cotei de 16%.

Contribuabili care desfșoară activitați de natura barurilor de noapte,cluburilor de noapte discotecilor,cazinourilor sau pariurilor sportive,inclusive persoanele juridice care realizează aceste venituri in baza unui contract de asociere si la care impozitul pe profit datorat pentru aceste activitati este mai mic de 5% din veniturile respective sunt obligate la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

1.4.2. Anul fiscal

Anul fiscal este anul calendaristic. Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat

1.4.3. Cotele de impunere aferente profitului.

Nu este necesar ca impozitul pe profitul societății să fie progresiv, deoarece societățile nu sunt persoane fizice carora să li se aplice principiul entității.

O singură rată limitează și posibilitățile de evaziune fiscală.În ciuda acestui lucru, întreprinderile mici și mijlocii se bucură de rate mai mici de impozitare.

În determinarea impozitului pe profitul firmei și a ratelor de impozitare a venitului personal are loc o anumită cooperare. Deseori, rata impozitului pe profitul firmei este unificată sau aproape unificată cu limita de sus a ratei de impozitare a venitului personal. Scopul este de a preveni luarea de decizii de către oameni cu privire la investiții personale sau de firmă pe baza diferențelor dintre ratele de impozitare.

Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu exceptiile prevăzute în lege:

a)În cazul persoanelor juridice care au obținut, înainte de 1 iulie 2003, certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, scutirea de impozit pe profitul aferent investițiilor noi se aplică în continuare pe perioada existenței zonei defavorizate.

b)Contribuabilii care au efectuat cheltuieli cu investiții înainte de 1 iulie 2002, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de facilități persoanelor care domiciliează sau lucrează în unele localități din Munții Apuseni și în Rezervația Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările ulterioare, și care continuă investițiile conform ordonanței menționate, beneficiază în continuare de deducerea din profitul impozabil a cheltuielilor distinct evidențiate, făcute cu investițiile respective, fără a depăși data de 31 decembrie 2006.

c)Contribuabilii care își desfășoară activitatea în zona liberă pe bază de licență și care până la data de 1 iulie 2002 au realizat investiții în zona liberă, în active corporale amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel puțin 1.000.000 USD, beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit, în continuare, până la data de 31 decembrie 2006. Dispozițiile prezente nu se mai aplică în situația în care survin modificări în structura acționariatului contribuabilului. Modificarea de acționariat în cazul societăților cotate se consideră a fi o modificare a acționariatului în proporție de mai mult de 25% din numărul acțiunilor, pe parcursul unui an calendaristic.

d)Contribuabilii care obțin venituri din activități desfășurate pe bază de licență într-o zonă liberă au obligația de a plăti impozit pe profit în cotă de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.

e)Unitățile protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit dacă minimum 75% din sumele obținute prin scutire se reinvestesc în vederea achiziției de echipament tehnologic, mașini, utilaje, instalații și/sau pentru amenajarea locurilor de muncă protejate. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplică până la data de 31 decembrie 2006.

f)În cazul Băncii Naționale a României cota de impozitare este de 80%.

Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și la care impozitul pe profit datorat pentru activitățile prevăzute în acest articol este mai mic decat 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

1.4.4. Stabilirea bazei de calcul a impozitului pe profit.

Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare

Cea mai mare importanță a actului fiscal fiind reprezentată de cheltuielile recunoscute. Unele cheltuieli sunt recunoscute pe deplin, iar altele, numai până la o anumită limită prevăzută de lege, sumele ce depășesc acestă limită fiind plătite din profitul rămas după impozitare.

După cum am menționat , baza de impozitare este influențată de un număr de reduceri fiscale, cum ar fi reducerile pentru investiții, credite de impozit.Una din cele mai frecvente reduceri este posibilitatea de includere a pierderii suferite în anii anteriori.

Elementele patrimoniale din bilanțul de la sfârșitul anului, care se actualizează la inflație, se dimensionează în funcție de soldul acestora la începutul anului și de modificările, intrările respectiv ieșirile,care au loc în cursul anului fiscal

Profitul impozabil = Venituri totale – Cheltuieli totale – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile

Veniturile sunt compuse din:

1. Venituri din exploatare (venituri din vânzarea produselor, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate) din producția stocată, de imobilizări, subvenții de exploatare;

2. Venituri financiare, venituri din participații, din imobilizări financiare, din creanțe imobilizate, din titluri de plasament, din diferențe de curs valutar, sconturi;

3. Venituri excepționale, venituri din operațiuni de capital, despăgubiri, penalități încasate din cedarea activelor.

Cheltuielile reprezintă sume plătite, aferente veniturilor:

1. Cheltuieli cu materii prime, materiale, mărfuri, lucrări, servicii executabile, cheltuieli cu personalul, cheltuieli cu impozitele și taxele, cheltuieli cu amortizarea, cu primele de asigurare pentru activele corporale sau prime de asigurare pentru personal;

2. Cheltuielile financiare sunt cheltuielile privind titluri de plasament cedate, dobânzi plătite, pierderi din creanțe legate de participații;

3. Cheltuieli excepționale, operații de capital și operații de gestiune.

Veniturile neimpozabile:

1. Dividende primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică română. Sunt, de asemenea, neimpozabile, după data aderării României la UE, dividendele primite de la o persoană juridică străină, din statele UE, dacă persoana juridică română deține minimum 15% , iar de la 1.01.2009 10% din titlurile de participare la persoana juridică străină, pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 2 ani, care se încheie la data plății dividendului;

2. Diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se dețin titluri de participare, precum și diferențele de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare;

3. Veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative;

4. Veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile.

Cheltuieli deductibile

1. Cheltuielile cu achizițonarea ambalajelor, pe durata de viață stabilită de către contribuabil;

2. Cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecția muncii și cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale;

3. Cheltuielile reprezentând contribuțiile pentru asigurarea de accidente de muncă și boli profesionale, potrivit legii, și cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de riscuri profesionale;

4. Cheltuielile de reclamă și publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum și costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, precum și alte bunuri și servicii acordate cu scopul stimulării vânzărilor;

5. Cheltuielile de transport și cazare în țară și în străinătate efectuate de către salariati și administratori, precum și pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;

6. Contribuția la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de credit;

7. Taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile obligatorii, reglementate de actele normative în vigoare, precum și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;

8. Cheltuielile pentru formarea și perfecționarea profesională a personalului angajat;

9. Cheltuielile pentru marketing, studiul pieței, promovarea pe piețele existente sau noi, participarea la târguri și expoziții, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii;

10. Cheltuielile de cercetare, precum și cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc condițiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere contabil;

11. Cheltuielile pentru perfecționarea managementului, a sistemelor informatice, introducerea, întreținerea și perfecționarea sistemelor de management al calității, obținerea atestării conform cu standardele de calitate;

12. Cheltuielile pentru protejarea mediului și conservarea resurselor;

13. taxele de înscriere, cotizațiile și contribuțiile datorate către camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale;

14. Pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate, în următoarele cazuri:

procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătorești;

debitorul a decedat și creanța nu poate fi recuperată de la moștenitori;

debitorul este dizolvat, în cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;

debitorul înregistrează dificultăți financiare majore care îi afecteaza întreg patrimoniul.

Cheltuieli deductibile limitate:

1. Cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

2. Suma cheltuielilor cu indemnizația de deplasare acordată salariaților pentru deplasări în România și în străinătate,în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice.

3. Cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2% din fondul de salarii. Intră sub incidența acestei limite cu prioritate ajutoarele pentru naștere, ajutoarele pentru înmormantare, ajutoarele pentru boli grave sau incurabile și protezele, precum și cheltuielile pentru funcționarea corespunzătoare a unor activități sau unități aflate în administrarea contribuabililor: grădinițe, creșe, servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale și ale accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamiliști, precum și pentru școlile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite pot fi deduse și cheltuielile reprezentând: tichete de creșă; cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori și salariaților, cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul, pentru salariații proprii și pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariații care au suferit pierderi în gospodarie și contribuția la fondurile de intervenție ale asociației profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din școli și centre de plasament;

4. Perisabilitățile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administratiei centrale, împreuna cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;

5. Cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

6. Cheltuielile cu provizioane și rezerve, în limita prevazută de lege;

7. Cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar, în limita prevăzută de lege;

8. Cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii ocupaționale, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

9. Cheltuielile cu primele de asigurare private de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 200 de euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;

10. Cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor construite prevăzute de legea locuinței, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10%. Diferența nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv chiriași/locatari;

11. Cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința proprietate personală a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societății în baza contractelor încheiate între părți, în acest scop;

12. Cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.

13.Cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar ,vor fi deductibile pentru un nivel al gradului de îndatorarea mai mic sau egal cu 3

Cheltuieli nedeductibile:

1. Cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentand diferențe din anii precedenți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;

2. Dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de întarziere datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile, penalitățile sau majorarile datorate către autorități străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente și/sau autorități străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor al căror regim este reglementat prin convențiile de evitare a dublei impuneri;

3. Cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor legale;

4. Cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursă;

5. Cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii;

6. Cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor;

7. Cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosință al terenului agricol adus de membrii asociați, peste cota de distribuție din producția realizată din folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

8. Cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare la persoanele juridice la care se dețin participatii, precum și de diferențele nefavorabile de valoare aferente obligațiunilor emise pe termen lung, cu excepția celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;

9. Cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepția celor prevăzute prin lege

10. Cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

11. Cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului;

12. Alte cheltuieli salariale și/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat, cu excepția prevederilor legele;

13. Cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurarii activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte;

14. Cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentând garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

15. Pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion. În această situație, contribuabilii care scot din evidență clienții neîncasați sunt obligați să comunice în scris acestora scoaterea din evidență a creanțelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz;

16. Cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost supendat în baza ordinului președintelui ANAF;

17. Cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private, acordate potrivit legii

Contribuabilii care efectuează sponsorizări și/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările ulterioare, și ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cei care acordă burse private, potrivit legii, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă totalul acestor cheltuieli îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

este în limita a 30/00 din cifra de afaceri;

nu depășește mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

În limitele respective se încadreaza și cheltuielile de sponsorizare a bibliotecilor de drept public,în scopul construcției de localuri,a dotărilor,achizițiilor de tehnologie a informației și de documente specifice,finanțării programelor de formare continuă a bibliotecarilor, schimburilor de specialiști, a burselor de specializare, a participării la congrese internaționale.

18. Cheltuielile cu taxele și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau asociațiile profesionale care au legătură cu activitatea desfășurată de contribuabili și care depășesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual, altele decât cele prevăzute prin lege.

19. Cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreștere a valorii acestora.

1.4.5. Recunoașterea datoriilor și a creanțelor privind impozitul current.

Impozitul curent al perioadei curente și al celei anterioare trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. Dacă suma deja platită în cea ce privește perioada curentă și cea precedentă depășește suma datorată pentru acele perioade, surplusul trebuie recunoscut ca activ.

Impozitul pe profit curent trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite. În cazul în care întreprinderea a plătit în cursul anului mai mult impozit decât a datorat, surplusul se va recunoaște în bilant ca un activ, reprezentând o creanță privind impozitul pe profit curent. Momentul recunoașterii se referă la sfârșitul exercițiului financiar, o dată cu întocmirea situașiilor financiare.

Beneficiarul aferent unei pierderi fiscale ce poate fi transferată în perioada anterioară pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare trebuie recunoscut ca activ.

Pierderea fiscală poate fi recuperată fie din profitul impozabil obtinut în exercitiul anterior, fie din profitul impozabil obținut în exercițiul viitor.

La noi în tara, pierderea fiscală se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani. Contribuabilii care pe o perioadă de trei ani consecutivi au realizat numai pierderi intră automat în obiectivul de control al organului fiscal, pentru constatatea cauzelor care au dus la nerealizarea de profit. Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică în cazul în care are loc diviziunea sau fuziunea. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea inregistrării acesteia, la fiecare termen de plata a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare. În acest scop pierderea se reportează, lună de lună, până la închiderea exercițiului, când se determină pierderea anuală. Reportul si deductibitatea pierderii fiscale se realizează independent de imputarea pierderii contabile. Daca societatea decide acoperirea pierderii contabile din capitalul social, pierderea fiscală îsi continuă reportul pe perioada celor 5 ani.

Atunci când o pierdere fiscală este folosită pentru a recupera impozitul curent al unei perioade anterioare, o întreprindere recunoaște beneficiul drept activ în acea perioadă în care apare pierderea fiscală, deoarece există probabilitatea ca beneficiul să fie generat către întreprindere și să poată fi evaluat în mod credibil.

1.4.5. Recunoașterea datoriilor și a creanțelor privind impozitul amânat.

Recunoașterea datoriei cu impozitul amânat.

IAS 12 menționează că datoria cu impozitul pe profit amânat trebuie recunoscută pentru toate diferențele temporare impozabile. Există trei excepții de la recunoașterea unei datorii cu impozitul pe profit amânat, după cum urmează:

Datorii care provin din recunoașterea fondului comercial, pentru care amortizarea nu este deductibilă fiscal;

Datorii care provin din recunoașterea inițială a unui element de activ/pasiv altul decât din consolidare, care în momentul tranzacției nu afectează profitul contabil sau fiscal;

Datorii care provin din profiturile nedistribuite din investiții în care întreprinderea este în măsură să controleze momentul reluării diferenței și este posibil ca această reluare să nu aibă loc în viitorul previzibil.

Recunoașterea unei creanțe cu impozitul amânat.

O creanță privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru toate diferențele temporare deductibile, pierderi fiscale neutilizate, și credite fiscale nefolosite în măsura în care este posibil ca profitul impozabil din care să fie deductibilă diferența temporara să fie disponibil cu următoarea excepție:

Fond comercial negativ care a fost tratat ca și venit amânat prin IAS 22,

Recunoașterea inițială a unui activ/datorii, alta decât cea prevăzută inițial și care în momentul tranzacției nu afectează profitul contabil sau impozabil

Creanțele cu impozitul pe profit amânat pentru diferențe temporare deductibile ce rezultă din participații în sucursale, filiale, întreprinderi asociate sau de tip joint-venture trebuie recunoscute în măsura în care este probabil ca diferența temporară să se reia într-un viitor previzibil, și profitul impozabil să fie disponibil, iar diferența temporară să fie utilizată.

Valoarea contabilă a creanțelor cu impozitul pe profit amânat trebuie revizuită la închiderea exercițiului și diminuată în măsura în care nu mai este probabilă disponibilitatea unui profit impozabil suficient pentru a permite utilizarea acestui activ. Orice astfel de diminuare trebuie reluată în măsura în care profitul devine suficient.

O creanță cu impozitul pe profit amânat trebuie recunoscută pentru o pierdere fiscală neutilizată cât și pentru credite din impozite (credite fiscale) neutilizate, în măsura în care este probabil să se dispună de beneficii impozabile viitoare, asupra cărora vor putea fi imputate aceste pierderi fiscale și credite de impozit neutilizate

1.4.5.1. Diferențe temporare impozabile.

O datorie privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru toate diferențele temporare impozabile, cu exceptia măsurii în care datoria privind impozitul amânat rezultă din:

1. Recunoașterea inițială a fondului comercial; sau

2. Rcunoașterea inișială a unui activ sau a unei datorii intr-o tranzanție care:

Nu este o combinare de întreprinderi; si

În momentul realizării tranzacției, acesta nu afectează nici profitul contabil, nici profitul impozabil (pierderea fiscală)

Pentru diferențele temporare impozabile asociate investițiilor în filiale, sucursale sau întreprinderi asociate, precum și intereselor în asocierile în participație, trebuie recunoscută o datorie privind impozitul amânat.

1.4.5.2. Diferente temporare deductibile.

O creanță privind impozitul amânat trebuie să fie recunoscută pentru toate diferențele temporare deductibile în limita în care este probabil ca profitul impozabil va fi disponibil si fața de care diferența temporară deductibilă să poată fi utilizată, cu excepția cazurilor în care creanța privind impozitul amânat apare în urma:

Fondului comercial negativ care este tratat drept venit înregistrat în avans în conformitate cu IAS 22, Combinări de întreprinderi; sau

Recunoașterii inițiale a nuni activ sau a nebi datorii in cadrul unei tranzacții care nu reprezintă o combinare de întreprinderi și la momentul realizarii tranzacției nu afecteaza nici profitul contabil,nici profitul impozabil (pierderea fiscală)

1.4.5.3. Pierderi fiscale și credite fiscale neutilizate.

O creanță privind impozitul amânat trebuie recunoscută pentru reportarea pierderilor fiscale și a creditelor fiscale neutilizate în limita probabilității că va exista profit impozabil viitor față de care pot fi utilizate pierderile și creditele fiscale nefolosite.

Existența pierderilor fiscale neutilizate este o dovadă a faptului că s-ar putea să nu existe profit impozabil viitor.

1.4.5.4. Reevaluarea creanțelor nerecunoscute privind impozitul amânat.

La fiecare data a bilanțului, o întreeprindere reevaluează creanțele nerecunoscute privind impozitul amânat.Întreprinderea recunoaste o creanță privind impozitul amânat nerecunoscută anterior în măsura în care a devenit probabil faptul că profitul impozabil viitor va permite recuperarea creanței privind impozitul amânat.

1.4.5.5. Investiții în filiale, sucursale și întreprinderi asociate și interesele în asocierile în participație.

Diferențele temporare apar atunci când valoarea contabilă a investițiilor în filiale, sucursale și întreprinderi asociate sau a intereselor în asocierile în participație diferă de baza fiscală a investiției sau a interesului,

1.4.6. Evaluare .

Datoriile (respective creanțele) privind impozitul curent pentru perioada curentă și pentru cele anterioare trebuie evaluate la valoarea ce se asteaptă a fi plătită către autoritățile fiscale, folosind ratele de impozitare care au fost reglementate sau aproape reglementate până la data bilanțului.

Creanțele și datoriile privind impozitul amânat trebuie evaluate la ratele de impozitare ce se asteaptă a se aplica pentru perioada in care activul este realizat sau datoria este decontată, pe baza ratelor de impozitare care au fost reglementate sau aproape reglementate până la data bilanțului. Creanțele și datoriile privind impozitul amânat și impozitul curent sunt evaluate folosind, de regulă, ratele de impozitare care au fost reglementate. Totuși în unele jurisdicții, anunțarea ratelor de impozitare de catre guvern are efectul unei reglementări efective, care poate urma anunțului la o perioadă de câteva luni. În astfel de circumstanțe, creanțele și datoriile fiscale sunt evaluate folosind ratele de impozitare anunțat.

Atunci când la niveluri diferite ale profitului impozabil se aplică rate de impozitare diferite, creanțele și datoriile privind impozitul amânat sunt evaluate folosind ratele medii ce se asteaptă a fi aplicate profitului impozabil aferent perioadelor în care diferențele temporare sunt asteptate a se relua.

Evaluarea datoriilor privind impozitul amânat și a creanțelor privind impozitul amânat trebuie să reflecte consecințele fiscale ce ar decurge din modul în care întreprinderea anticipează, la data bilanțului, să recupereze sau sa stingă valoarea contabilă a activelor și a datoriilor sale.

Valoarea contabilă a unei creanțe privind impozitul amânat trebuie revizuită la fiecare dată a bilanțului. O întreprindere trebuie să reducă valoarea contabilă a unei creanțe privind impozitul amânat în măsura în care nu mai este probabil ca suficient profit impozabil sa fie disponibil pentru a permite utilizarea beneficiului unei părți a creanței privind impozitul amânat sau a totalității acesteia.Orice astfel de reducere se impune a fi reluată daca se deovedeste ca există posibilitate să fie disponibil sufficient profit impozabil

1.4.7. Recunoașterea impozitului curent și a impozitului amânat .

Contabilizarea efectelor impozitului curent și a celui amânat ale unei tranzacții sau ale altor evenimente este consecventă cu contabilizarea tranzacției sau a evenimentului în sine.

Impozitul current și cel amânat trebuie să fie recunoscute ca venit sau ca și cheltuiala in profitul net sau pierderea netă aferentă perioadei,cu excepția cazului în care acel impozit apare din :

O tranzacție sau un eveniment care să fie recunoscute direct in capitalul propriu,în aceiași perioadă sau în una diferită

Combinări de întreprinderi care sunt reprezentate de o achiziție

Impozitul curent si impozitul amânat trebuie să fie debitate sau creditate direct în capitalurile proprii dacă aceste impozite sunt aferente elementelor care au fost debitate sau creditate direct în capitalurile proprii,în aceiași perioadă sau într-o perioadă diferită.

1.5. Tratamente și practici contabile.

1.5.1. Calculul impozitului pe profit

Etapele de calcul a impozitelor amânate:

1.Se calculează diferențele temporare impozabile pentru fiecare element de activ și datorie din bilanț:

B.I. = Bază de impozitare

VCA = valoarea contabilă a activului

VCD = valoarae contabilă a datoriei

Δti = diferență temporală impozabilă

Δtd =diferență temporală deductibilă

B.I.= VCA/VCD – elemente deductibile fiscal

Δt = VCA/VCD din bilant – BI

Dacă VCA >BI sau VCD<BI =>Δti =>datorii de impozit amânat

În contabilitate se înregistrează: 6912 = 4412

Dacă VCA<BI sau VCD>BI =>Δtd =>creanță de impozit amânat

În contabilitete se înregistrează : 4412 = 7912

2. Se calculează datoria / creanța privind impozitul amânat

6912 = 4412 – datorie

Datoria din impozit amânat = Δti* % cota de impozit

4412 = 7912 – creanță

Creanța din impozit amânat = Δtd* % cota de impozit

3.Recunoașterea în bilanț a creanțelor și datoriilor privind impozitul amânat

Sd 4412 => creanța din impozit amânat

Sc 4412 => datoria din impozit amânat

4. Recunoașterea în contul 121 a mișcărilor dintre Si si Sf al impozitului amânat

121 = 6912 și 7912 = 121

5. Verificarea posibilităților de compensare dintre datoriile și creanțele privind impozitul amânat.

Impozitul pe profit datorat se calculează și se înregistrează trimestrial, paecurgându-se în acest scop, următoarele etape:

1. determinarea rezultatului contabil, cumulat de la începutul anului (RCo)

Rezultat contabil o = Venituri Curente-Cheltuieli Curente

2.determinarea rezultatului impozabil, cumulat de la începutul anului (RIo)

Rezultat impozabil o = RCo + Cheltuieli Nedeductibile – Venituri Neimpozabile – Pierderea fiscală din anii precedenți

3. Calcularea impozitului pe profit datorat, cumulat de la începutul anului până la sfârșitul trimestrului pentru care se face calculul (IPC)

IPC = RIo x Cota de Impozit

4. Determinarea impozitului pe profit aferent trimestrului pentru care se face calculul (IPT)

IPT = IPC – Impozitul pe profit datorat cumulat la sfârșitul trimestrului precedent

În funcție de fluctuația rezultatului impozabil de la un trimestru la altul, difrența trimestruală privind impozitul pe profit poate fi:

pozitivă, dacă în trimestrul respectiv s-a realizat profit

negativă, dacă în trimestrul respectiv s-a realizat pierdere

Dacă rezultatul impozabil stabilit la sfârsitul exercițiului financiar este negativ, aceasta reprezintă pierdere fiscală și se va recupera din profiturile impozabile obținute în exercițiile financiare urmatoare.

Pierderea fiscală din anii precedenți se acoperă trimestrial, din profitul fiscal, odată cu calcularea și înregistrarea impozitului pe profit.

Dacă din profitul contabil brut (mai mare) se scad cheltuielile cu impozitul pe profit (mai mici), rezultă profitul contabil net, care reprezintă soldul creditor al contului 121 “Profit și pierdere“.

În cazul în care volumul veniturilor realizate este mai mic decât cel al cheltuielilor, rezultă pierdere contabilă netă, care reprezintă soldul debitor al contului 121 “Profit și pierdere”.

Pierderile contabile se recuperează din profiturile contabile nete în următorii 5 ani consecutivi. Pierderile contabile din anii precedenți se acoperă numai la sfârșitul exercițiului financiar, când are loc repartizarea anuală a profitului net contabil.

1.4.2. Plata impozitului

Vărsarea la buget a impozitului pe profit se face până în data de 25 ale lunii următoare încheierii trimestrului. Achitarea cu întârziere a impozitelor atrage plata unor penalități de întârziere, calculate în funcție de suma datorată, nunărul de zile de întârziere și cota de penalizare reglementată prin lege.

Contribuabili vor plati pentru ultimul trimestru o sumă egală cu impozitul calculat pentru Trimestrul III al aceluiaș an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit să se facă până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea Situațiilor financiare ale contribuabilului.

Organizațiile nonprofit au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor și plantelor tehnice, pomicultură și viticultură au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Contribuabilii care efectuează plați trimestriale și, respectiv, lunare plătesc pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul BNR, societăților comerciale bancare, persoane juridice române, și în cazul sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru trimestrul III al aceluiași an fiscal, respectiv o sumă egală cu impozitul calculat și evidențiat pentru luna noiembrie a aceluiași an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data stabilită ca termen limită pentru depunerea situațiilor financiare ale contribuabilului.

Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exercițiului financiar anterior depun declarația anuală de impozit pe profit și plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor.

Persoanele juridice care încetează să existe au obligația să depună declarația de impunere și să plăteasca impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenței persoanei juridice la registrul comerțului.

Dacă o persoană juridică romană obtine venituri impozabile atât în România, cât și într-un stat străin, atunci impozitul plătit catre statul străin se deduce din impozitul datorat în România. Deducerea nu poate depăși impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit calculată în România la profitul obținut în statul străin.

Contribuabili care efectuează sponsorzări si/sau mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea și legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele eferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) Sunt în limită de 3‰ din cifra de afaceri;

b) Nu depașesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat

1.4.3. Depunerea declarațiilor de impozit pe profit

Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit, până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligația de a depune declarația de impunere până la termenul de plată al impozitului pe profit, inclusive.

O dată cu declarația de impozit pe profit anuală, contribuabilii au obligația să depună și o declarație privind plățile și angajamentele de plată către persoanele nerezidente, care cuprinde scopul și suma fiecărei plăți, numele și adresa beneficiarului. Nu se cuprind în această declarație sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate sau pentru transportul internațional.

De menționat este faptul că contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.

1.6. Interpretăari și analize financiare

1.6.1. Analiza rentabilității

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obține profit prin utilizarea factorilor de producție și a capitalurilor, indiferent de proveniența acestora. Pentru axprimarea rentabilității se utilizează doua categorii de indicatori profitul și ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabității este reflectată de profit, iar gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor intreprinderii acuc profit este reflectat de rata rentabilității.

Analiza rentabilitatii se realizeaza pe baza “contului de profit si pierdere”, care arata modul in care s-a ajuns la o anumita stare patrimoniala finala, care au fost fluxurile de venituri si cheltuieli.

Legea contabilitatii Nr. 82/1991, si regulamentul de aplicare aprobat prin H.G. nr. 704/14 dec.1993, precizeaza modul de structurare a cheltuielilor si veniturilor si reflectarea lor in contabilitate.

In general, cheltuielile si veniturile sunt structurate pe domenii de activitate, respectiv:

de exploatare (de baza), privind sectorul industrial, commercial sau prestari de servicii;

financiara, adica participatiile cu capital propriu la alte societati, precum si folosirea de capital strain;

exceptionala, respective veniturile si cheltuielile care nu sunt legate de activitatea comerciala, curenta a unitatii patrimoniale si se refera fie la operatii de exploatare, fie le operatii de capital, cum sunt:

despagubiri si penalitati incasate

venituri din cedarea activelor

perisabilitati si lipsuri de inventar

donatii si subventii acordate.

Scopul amalizei rentabilitatii il constituie stabilirea performantei proprii in ceea ce priveste capacitatea actuala si in perspective de a genera prfit, ca singura sursa care poate asigura amplificarea activitatii

1.6.2 Analiza pe baza ratelor de rentabilitate

Exprimarea relative a nivelului de rentabilitate, completeaza diagnosticul prin capacitatea informationala a indicatorilor respectivi.

In analiza economico-financiara a firmei, ratele de rentabilitate permit efectuarea de comparatii in spatiu, precum si fata de anumite norme sau standarde elaborate si acceptate de organisme de specialitate.

In functie de elementele luate in calculul, teoria si pratica economica opereaza cu mai multe forme de exprimare a rentabilitatii.

Rata rentabilitatii se determina ca raport intre profitul brut (respectiv profitul net ) si venituri, cheltuieli, capitaluri avansate (capital propriu, capital permanent).

Fiecare indicator are o putere are o putere informationala proprie indeplinind o functie specifica in activitatea practica de gestionare a capitalului si a plasamentelor de capital.

În cadrul ratelor de gestionare a capitalului se includ:

Rata rentabilitatii economice a activului caracterizeaza eficinta elementelor materaile angajate in activitatea firmei

Optiunea pentru o asemenea rata este data de faptul ca intregul capital folosit de firma este investit in elemente de activ, care, intr-o forma sau alta, direct sau indirect, contribuie la obtinerea profitului. Prezinta importanta in gestionarea capitalului in dimensionarea eforturilor pentru obtinerea unui anumit profit in raport cu rezultatele concurentei sau diferite marimi “normative” specifice domeniului in care functioneaza firma.

Relatia de calcul este urmatoarea:

Re = Profit brut / Activ total *100

Factorii care influențează modificarea ratei rentabilității economice a activelor sunt:

randamentul activelor imobilizate

viteza de rotatie a activelor circulante

rata rentabilitatii veniturilor

Rata rentabilitatii veniturilor caracterizeaza eficienta intregii activitati a firmei in cursul exercitiului.

Sporirea rentabilitatii pe categorii de venituri se determina pe ansamblul firmei, majorarea nivelului de rentabilitate, ceea ce constituie o rezultanta a imbunatatirii intregii activitati.

Relatia de calcul este urmatoarea :

Rv = Profit brut / Venituri totale *100

In practica economica internationala se utilizeaza si asa-numita “Rata profitului ”, ca raport intre venitul net dupa plata impozitelor si cifra totala a vanzarilor (cifra de afaceri).

Rata rentabilitatii costurilor caracterizeaza eficienta costurilor. In activitatea practica, prezinta importanta in estimarea si negocierea preturilor de vanzare a produselor sau tarifelor pentru prestari de servicii.

Elementele de calcul ale acestei rate sunt profitul brut si cheltuielile totale.

Rc = Profit brut / Cheltuieli totale *100

În ceea ce priveste marimea acestei rate, in literatura de specialitate sunt exprimate opinii potrivit carora aceasta ar trebui sa se incadreze intre

9 – 15 % , in functie de sectorul de activitate.

Rata rentabilitatii financiare calculata ca raport intre profitul net ( Pn) si capitalul propriu ( Kp) :

Rf = Profit net / Capital propriu *100

Rata rentabilitatii financiare a capitalului este dependenta de:

viteza de rotatie a activelor totale ( V/A), care exprima volumul vanzarilor pe unitate monetara investita. Cu cat creste rotia activelor este mai mare, cu atat sporeste eficienta capitalului investit, cu atat sporeste eficienta capitalului investit, daca in activitatea de exploatare se obtine profit

pargia financiara (A/Kp), prin care se exprima, in mod sintetic, corelatia dintre structura financiara si capitalul imprumutat

rentabilitatea neta a veniturilor (Pn/V) in care se reflecta in principal eficienta activitatii de exploatare

1.6.3. Analiza structurală a profitului

Analiza structurală a profitului are rol de a evidenția ponderea și dinamica rezultatelor aferente celor trei categorii de activități în cadrul unei întreprinderi: de exploatare, financiară și excepțională.

Capitolul 2. Studiu de caz.

2.1. Metoda impozitului exigibil

Cheltuieli

In urma contabilizării tuturor cheltuielilor aferente anului 2007, balanta clasei 6 de conturi se prezinta astfel:

Asa cum reiese din balanta clasei 6 de conturi societatea a considerat nedeductibile urmatoarele tipuri de cheltuieli:

cheltuieli cu combustibilul decontate de societate pentru autoturismul proprietate a asociatului care nu face parte din activele societatii; (958 ron)

cheltuieli cu piesele de schimb decontate in mod similar celor mentionate mai sus; (60 ron)

cheltuieli cu materiale nestocate care nu au la baza un document justificativ (732 ron)

cheltuieli cu energia si apa: cheltuieli cu intretinerea aferente locuintei inchiriate de catre asociata societatii in folos personal (2.613 ron)

cheltuieli de protocol asimilate dividendelor pe care asociata le-a efectuat in folos personal. Acestea au fost considerate cheltuieli asimiolate dividendelor in cconformitate cu prevederile articolului 7, alin.(1), pct.12, lit (d) din Legea 571/2003 – Codul fiscal. (43.071 ron)

cheltuieli de protocol extern nedeductibile, reprezentand cheltuielile efectuate de asociat in deplasarile externe in favoarea acestuia, care nu au la baza documente justificative acceptate de catre organele fiscale romane (21.308 ron)

cheltuieli de protocol nejustificate de documentele cu regim special legal acceptate (16.895 ron)

cheltuieli de protocol nedeductibile in limita legala de 2% conform articolului 21, alin. (3), lit.a din Legea 571/2003-Cod fiscal. (2.321ron)

Mod de calcul:

Cheltuielile de protocol sunt deductibile in limita de 2% aplicata asupra diferentei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile si totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decat cheltuielile de protocol si cheltuielile cu impozitul pe profit.

A) Cheltuieli de protocol = 22.936 ron

B) Venituri impozabile = 3.548.093 ron

C) Cheltuieli totale = 2.540.267 ron

D) Cheltuieli cu impozitul pe profit = 0 ron

Cheltuieli de protocol deductibile = (B-C+D+A) * 2% = 1.030.762 * 2% =20.615 ron

Cheltuieli de protocol nedeductible = 22.936 – 20.615 = 2.321 ron.

cheltuieli de transport nedeductibil efectuate in favoarea asociatului (2.906 ron)

cheltuieli de deplasare nedeductibile reprezentand decontarea unei diurne mai mari decat limita legala stabilita prin lege.Cheltuielile cu diurna pot fi deductibile in limita a 2,5* suma stabilita pentru institutii publice / zi.(66.162 ron)

cheltuieli cu posta si telefon nedeductibile aferente apartamentului asociatului (2.886 ron)

alte cheltuieli din prestatii externe care nu au la baza documente justificative (1.327 ron)

cheltuiala cu impozitul pe protocolul asimilat dividendelor si alte taxe nedeductibile (7741 ron)

alte cheltuieli cu protectia sociala ce depasesc limita a 2% din fondul de salarii, cheltuieli cu ajutoare acordate salariatilor (40.333 ron)

Mod de calcul:

Total cheltuieli cu ajutoare sociale acordate: 54.354 ron

Fondul de salarii: 701.074 ron

2% din fondul de salarii: 2% din 701.074 = 14.021 ron – deductibili

Cheltuieli cu protectia soc. nedeductibile: 54.354 – 14.021 = 40.333 ron

cheltuieli privind amenzi si penalitati pe care societatea le-a platit in urma unui control efectuat de Inspectoratul Teritorial de Munca si care a amendat societatea pentru unele lipsuri cu privire la protectia muncii si organizarea activitatii privind salariatii (29.097 ron)

alte cheltuieli de exploatare nedeductibile (14.805 ron)

cheltuieli cu difentele de curs valutar aferente deconturilor din deplasari in strainatate ale asociatului corespunzatoare cheltuielilor externe nedeductibile (278 ron)

cheltuieli cu amortizarea imobilizari achizitionate in interesul asociatului (464 ron)

cheltuieli cu sponsorizarea (20.000 ron).

Venituri

In urma contabilizarii tuturor veniturilor aferente anului 2007, balanta conturilor din clasa 7 pentru anul 2007 se prezinta astfel:

La sfarsitul anului 2007, in cadrul calculul profitului fiscal, societatea considera ca fiind venituri neimpozabile suma de 235.000 ron ca urmare a incasarii de dividende de la o societate juridica romana.

Înainte de a stabili rezultatul contabil trebuie închise toate cheltuielile și veniturile după cum urmează :

1)Închiderea cheltuielilor din exploatare:

2)Inchiderea veniturilor din exploatare.

3) Închiderea cheltuielilor financiare

4) Închiderea veniturilor financiare

5) Rezultatul contabil = Total venituri– Total cheltuieli

Rezultatul contabil = (3.452.598–2.479.461) + (330.495– 79.564) = 1.224.968 ron

Rezerva legala

Societatea are un capital social in valoare de 170.000 ron. Avand in vedere ca societatea inregistreza pentru prima data profit, nu s-a constituit rezerva legala.

Rezerva legala este deductibila in limita unei cote de 5% aplicata asupra profitului contabil, inainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, pana ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si varsat.

Profit contabil inaintea impozitarii = 1.224.968 ron

Venituri neimpozabile = 235.000 ron

Rezerva 5% = (1.224.826 – 235.000)*5% = 49.491,3 ron

Capital social = 170.000 lei

Rezerva in limita de 20% capital social = 170.000 * 20% = 34.000 ron

Se va constitui rezerva legala in valoare de 34.000 ron

129 “Repartizarae profitului” = 1061 “rezerva legala” 34.000

Pierdere fiscala de acoperit

La 31.12.2006 societatea prezinta o pierdere fiscala in valoare de 345.000 ron. Pierderea anuala se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani consecutivi.

Luand in considerare toate aspectele prezentate mai sus, detaliem mai jos calculul propriu-zis al profitului fiscal si al impozitului pe profit aferent acestuia:

Societatea a efectuat sponsorizari conform unui contract de sponsorizare in suma de 20.000 ron. Potrivit legii sponsorizarile se scad din impozitul pe profit daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

1. sunt in limita de 3‰ din cifra de afaceri

2. nu depasesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.

Cifra de afaceri 3.441.097 ron * 3‰ = 10.323 ron

Impozit pe profit 144.445 ron * 20% = 28.889 ron

Prin urmare, din sponsorizarea de 20.000 ron se poate deduce din impozitul pe profit suma de 10.323 lei.

Pentru anul 2007 impozitul pe profit datorat este de:

144.445 ron – 10.323 ron = 134.122 ron

Dupa stabilirea impozitului pe profit, se inregistreaza nota contabila pentru constituirea in contabiliate a impozitului pe profit:

691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit “ = 441 “Impozitul pe profit “ 134.122 ron

2.2.Metoda impozitelor amânate

Din situațiile financiare ale firmei am extras informațiile legate de active si datorii, informații care după părerea mea sunt relevante în ceea ce privește calculul impozitului pe profit atât cel curent cât și cel amânat

La deschiderea anului financiar 2007, managerii au reevaluat imobilizările din clasa 1 în conformitate cu prevederile Standardului Internațional de Contabilitate IAS 16. S-a ales ca procedeu de reevaluare imputarea amortizării cumulate asupra valorii de intrare a imobilizărilor și reevaluarea valorii nete. Din calcule a rezultat o diferență din reevaluare în valoare de 31.800 . Valoarea netă reevaluată este de 65.000

Am împarțit imobilizările pe două clase pentru a comprima informația. Clasa 1 cuprinde imobilizări ce se amortizează linear pe o durată de 20 de ani din punct de vedere contabil, iar din punct de vedere fiscal pe o periodă de 10 ani. Clasa 2 se amortizează tot linear dar pe o durată de 5 ani din punct de vedere contabil și de 4 ani din punct de vedere fiscal.

Amortizarea cumulată la deschiderea exercițiului 2006:

din punct de vedere contabil: 20.000 pentru imobilizările din clasa 1 si de 4.000 pentru imobilizările din clasa 2;

din punct de vedere fiscal: 40.000 pentru imobilizările din clasa 1 si de 5.000 pentru imobilizările din clasa 2.

În ceea ce privește creanțele clienți, la 31.12.2006 acestea au avut o valoare brută de 8.600 și a existat un provizion de depreciere de 600 nedeductibil fiscal. La 31.12.2007, valoarea acestora a fost de 10.600 și a existat un provizion de depreciere de 600. Acest provizion este aferent creanțelor recunoscute la 31.12.2006 și a devenit deductibil la calculul profitului impozabil în anul 2007 ca urmare a declanșării procedurii de faliment, pe baza hotărârii judecătorești, la respectivii clienți neeligibili.

În urma unor sesizări răuvoitoare, autoritățile au deschis o anchetă asupra societății, aceasta fiind suspectată că a poluat mediul înconjurător. La finele anului 2006, ancheta nu a fost încheiată dar societatea a constituit un provizon, în conformitate cu prevederile normei IAS 37, pentru amenzile estimate a fi plătite către autoritățile statului. Valoarea acestuia a fost de 700.

Având în vedere cota medie realizată în anul precedent, provizionul pentru garanții este deductibil pentru 400 în 2006 și 600 în anul 2007. În anul 2007 s-au anulat integral provizioanele pentru garanții constituite în exercițiul 2006.

La începutul anului 2002, s-au angajat cheltuieli de dezvoltare în valoare de 1.250, care au fost capitalizate urmând a se amortiza prin metoda lineară, pe o durată de 5 ani. La sfarșitul anului 2004, cheltuielile de dezvoltare au fost eliminate din bilanț deoarece nu îndeplineau condițiile de capitalizare care sunt în conformitate cu norma IAS 38.

Societatea a sponsorizat mai multe evenimente desfășurate pe raza municipiului care au depășit limita legală de 500 în anul 2006 și 350 în anul 2007.

Rezultatul contabil al anului 2006 a fost un beneficiu de 8.775 iar valoarea de la finele anului 2007 este doar de 8.740.

La începutul exercițiului financiar 2006 a existat un pasiv de impozit amânat de 2.837

Evoluția imobilizărilor în cei doi ani luați în calcul a fost următoarea:

În continuare voi prezenta tabloul amortizărilor contabile :

În urma calculului amortizări contabile, valoarea brută a imobilizărilor corporale la finele anului 2006 era de 37.200(66.000-28.800). Valoarea acestora la finele anului contabil 2007 este de 75.750(90.000-14.250).

Baza de impozitare pentru imobilizările corporale a fost în 2006 de 12.900(66.000-53.100) iar în 2007 de 16.050( 81.000-64.950).

Calculul impozitului amanat in exercitiul 2006:

Datoria cu impozitul amânat se calculează astfel: 24300*16%=3.888

Datoria cu impozit amânat de contabilizat este de 1051, obținut din diferența dintre 3.888 – 2.837

Cheltuieli cu impozit amânat = Datorie cu impozit amânat 1051

Creanța cu impozit amânat:950*16%= 152

Creanțe cu impozit amânat= Venituri din impozite amânate 152

Calculul impozitului pe profit curent în anul 2006:

Rezultat contabil înainte de impozitare 8.775

+ Cheltuieli nedeductibile fiscal

-Amortizarea contabila a imobilizarilor corporale 4.800

-Cheltuieli cu provizioane pentru clienti 600

-Cheltuieli cu provizioane pentru amenzi 700

-Cheltuieli cu provizioane pentru garantii 100

-Cheltuieli cu sponsorizarile 500

-Deduceri

-Amortizarea fiscala a imobilizarilor corporale 8.100

-Amortizarea fiscala a cheltuielilor de dezvoltare 250

=Rezultat impozabil 7.125

Impozit pe profit curent=7.125*16%=1.140

Cheltuieli cu impozit curent = Impozit pe profit curent 1.140

Calculul impozitului amanat in exercitiul 2007

Datoria cu impozitul amânat se calculează astfel: 59.700*16%=9.552

Datoria cu impozit amânat de la inceputul anului: 3.888

Datoria cu impozit amântat este de 5.664

Rezerve din reevaluare = Datorie cu impozit amânat 5.664

Creanța cu impozit amânat=400*16%=64

Creanța cu impozit amânat de la începutul anului este:238+2.187=2.425

Din calculele făcute, rezultă că trebuie anulată creanța din impozite amânte ce reprezintă diferența dintre soldul final de la începutul anului și soldul final de la sfarșitul anului. Valoarea ce trebuie anulată este de 2.361

Cheltuiala cu impozit amânat = Venituri din impozite amânate 2.361

Calculul impozitului pe profit curent în anul 2006:

Rezultat contabil înainte de impozitare 8.740

+ Cheltuieli nedeductibile fiscal

-Amortizarea contabilă a imobilizărilor corporale 8.250

-Cheltuieli cu provizioane pentru garanții 400

-Cheltuieli cu sponsorizările 350

-Deduceri

-Amortizarea fiscală a imobilizărilor corporale 11.850

-Amortizarea fiscală a cheltuielilor de dezvoltare 250

-Cheltuieli cu provizioane pentru clienți 400

=Rezultat impozabil 5.040

Impozit pe profit curent= 5.040*16%=806

Cheltuieli cu impozit curent=Impozit pe profit curent 806

Concluzii

În capitolele lucrării mele am încercat să prezint maniera în care România încearcă să se alinieze la standardele internationale de contabilitate. Am particularizat prin alegerea unui Standard de reală importanță pentru raportarea financiară prin implicațiie acestuia atât în raportările unei firme cât și prin prisma implicațiilor fiscale la nivelul statului român.

Începând cu exercițiul financiar al anului 2006, practic contabilitatea firmelor românești funcționeză în două “viteze”: un eșalon de întreprinderi considerate ”mari”, care aplică normele IAS, și un alt eșalon de întreprinderi considerate ”mici și mijlocii”, care au aplicat, începând cu anul 2003, o variantă simplificată a normelor IAS. Din câte am constatat, în țara noastră, normalizatorul contabil și-a definit poziția față de normele IAS considerându-le, pentru unele întreprinderi, ca un substitut al normelor naționale.

Aplicarea IAS 12 „Impozit pe profit “ conduce la raportarea mai fidelă a cheltuielilor cu impozitul pe profit, cheltuiala cu impozitul pe profit este mai bine "corelată" cu profitul corespunzător.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile persoanelor fizice sau juridice, rezidente si nerezidente, cu caracter obligatoriu si cu titlu nerambursabil, la dispozitia statului si care nu presupune o contraprestație din partea acestuia. Sumele astfel colectate ii sunt necesare statului pentru realizarea obiectivelor politicii sociale, economice, financiare, respectiv realizării functiilor sale interne si externe

Bibliografie

Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, I.Pântea, G.Bodea, Ed. Intercredo, 2007

Contabilitate și fiscalitate în dezvoltarea firmei, Morariu Ana ,Ed.ExPonto,2005

Contabilitate financiara românească, Atanasiu Pop ,Ed.IntelCredo, 2002

Codul Fiscal comparat, N. Măndoiu, București, 2006

Codul Fiscal în contextual integrării europene Ghid practic pentru înțelegere și aplicare,Popa Adriana,Popa Nicu, Radu Gabriel,Iordan Braduț Cristian, Ed. Contaplus 2007

Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Colectivul MFP,Ed Economică,2001

Ghid pentru ințelegerea și aplicarea IAS 12 : Impozitul pe profit , A.Morariu, I. Jianu, Ed. CECCAR 2004

Îndrumător practic actualizat și completat, Ladislau Posser, Gheorge Lambru, Bogdan Lambru ,Ed. Andrei Șaguna,2006

Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare în România, Adriana Florina Popa, Ileana Cosmina Pitulice, Nirela Nichita, Iulia Jianu , Ed. ContaPlus 2007

www.codfiscal.net

www.contabilul.ro

www.mfinante.ro

Bibliografie

Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, I.Pântea, G.Bodea, Ed. Intercredo, 2007

Contabilitate și fiscalitate în dezvoltarea firmei, Morariu Ana ,Ed.ExPonto,2005

Contabilitate financiara românească, Atanasiu Pop ,Ed.IntelCredo, 2002

Codul Fiscal comparat, N. Măndoiu, București, 2006

Codul Fiscal în contextual integrării europene Ghid practic pentru înțelegere și aplicare,Popa Adriana,Popa Nicu, Radu Gabriel,Iordan Braduț Cristian, Ed. Contaplus 2007

Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Colectivul MFP,Ed Economică,2001

Ghid pentru ințelegerea și aplicarea IAS 12 : Impozitul pe profit , A.Morariu, I. Jianu, Ed. CECCAR 2004

Îndrumător practic actualizat și completat, Ladislau Posser, Gheorge Lambru, Bogdan Lambru ,Ed. Andrei Șaguna,2006

Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaționale de Raportare în România, Adriana Florina Popa, Ileana Cosmina Pitulice, Nirela Nichita, Iulia Jianu , Ed. ContaPlus 2007

www.codfiscal.net

www.contabilul.ro

www.mfinante.ro