Politici publice [625037]

Politici publice
-considerații generale –
Activitate tutorială nr. 1 –FAP, ID

Ce sunt politicile publice ? [1]
decizii politice înfavoarea unui anumite stări dorite, inclusiv opțiunile înfavoarea anumitor
mijloace considerate afiadecvate atingerii obiectivelor proiectate.
politicii publice” în sensul a „ceea ce un guvern alege să facă sau alege să nu facă
 „un set de decizii interdependente, luate de un actor politic sau de un set de actori, cu privire
la selecția obiectivelor și a mijloacelor necesare pentru atingerea obiectivelor într -o situație
specifică, în care acei actori, ar trebui, în principiu să aibă puterea de a lua aceste decizii”.
„politica publică este un curs intenționat al acțiunii, orientat în vederea atingerii unui anumit
scop, urmat de către un actor, în abordarea unei probleme de interes general”.
„politicile publice sunt acele decizii și activități prin intermediul cărora administrația statului înțelege să rezolve anumite probleme stringente ale colectivității”.
răspunsul pe care guvernarea centrală îl oferă acelor nevoi ale societății considerate atât de importante, încât sunt satisfăcute din banii publici
[1]extragere definiții din literatura de specialitate .

Sensuri ale conceptului de „politică publică”
„etichetă a unor domenii de activitate guvernamentală” (ex. politică socială, politică
economică, politică externă etc.);
„expresie a unui scop general sau de finalitate a unei activități guvernamentale”;
„propunere specifică pe care anumite organizații politice” (grupuri de interese, partide politice, guvernul însăși etc.) ar dori- o concretizată;
„deciziile pe care guvernul le ia” (ex. politica guvernului în cazul privatizării fostelor întreprinderi comuniste);
„autorizare oficială”, contextualizată în sensul de legile votate în Parlament sau la hotărârile de guvern care îngăduie sau solicită derularea unei activități;
„programele derulate de guvern”: reglementări, organizare și resurse; (7) „produse, adică, ceea ce guvernul oferă spre deosebire de ceea ce a promis sau a autorizat prin intermediul
legislației: livrarea de bunuri și servicii, aplicarea regulilor sau colectarea de taxe și impozite”;
„rezultatele politicii publice”;
„existența unei teorii sau a unui model teoretic”;
proces.

Elemente care dau consistență unei politici publice
politică publică este formată dintr -un ansamblu de măsuri concrete, care îi
dau „substanță”;
politică publică cuprinde decizii sau forme de alocare a resurselor, a căror
natură este mai mult sau mai puțin autoritară și în care coerciția este mereu
prezentă;
politică publică se înscrie într -un „cadru general de acțiune”, ceea ce ne
permite să distingem între o politică publică și simple măsuri izolate;
politică publică are un public, adică indivizi și grupuri a căror situație este
afectată de către politica publică în cauză;
politică publică are obiective și scopuri, stabilite în funcție de norme și valori.

Caracterul bivalent al politicii publice
Public:
Este expresia unei alegeri colective,
Afirm ă și întărește valori colective, ale societ ății,
Este accesibil ă,
Este transparent ă,
Induce responsabilizare .
Politic:
Stabilirea agendei are loc printr -un proces “politic” care ține cont de doctrina
partidelor.
Conexiunea dintre platforma electorală și nevoia comunității se reflectă în
programul de guvernare.

Politica publică vs. Decizia publică
politica este mai întinsă decât decizia.
o politică publică presupune parcurgerea mai multor etape finalizate cu câte o decizie
specifică.
de regulă aceste decizii se regăsesc într -o succesiune rațională, și chiar și atunci când
această succesiune este mai puțin regulată, o politică publică este rezultatul unor
interacțiuni între mai multe decizii.
înțelegerea politicii publice în ansamblu necesită analiza tuturor deciziilor luate în
cadrul procesului de elaborare, și nu numai aceleia care se dovedește a fi crucială și anume „momentul alegerii opțiunii/alternativei dintre mai multe competitoare”.
conceptul de „decizie” a fost adesea asociat cu cel de „decident”, înțeles în general ca persoană, grup sau organizație.
în studiul politicii publice decidentul este reprezentat de o rețea de actori situați la diferite niveluri aflate în strânsă interacțiune.

Raționamente pentru existența politicilor publice
Evaluarea societăților moderne –două criterii: eficiență (motive economice) și
echitate (motive non-economice):
Eficiența = maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele
utilizate
Eșecul de piață -un ansamblu de situații în care nu sunt îndeplinite condițiile
necesare obținerii unei soluții privind funcționarea eficientă a piețelor.
Echitatea = modul în care rezultatul economic este distribuit membrilor
societății.
nu trebuie confundată cu egalitatea sau echilibrul economic
o piață eficientă nu este obligatoriu și echitabilă.
Factorii care provoacă eșecul pieței sunt următorii:
externalitățile;
bunurile publice;
situațiile de monopol;
asimetria informațională

Externalitățile
Def: “externalitățile sau efectele asupra mediului extern apar atunci când firmele sau
oamenii generează anumite costuri sau beneficii pentru alte persoane din afara pieței”
(Samuelson și Nordhaus ).
O externalitate apare atunci când activitatea unui individ, a unei firme sau a unui guvern local impune costuri necompensate asupra altora.
Tipologie:
pozitive,
negative
Ex.Bunurile publice, Poluarea
Probleme: problema încălzirii globale, a depozitării deșeurilor sau producția de alimente
periculoase pentru sănătatea omului sau producția de matriale radioactive.
Soluție:
Taxe și subvenții pentru a egala costul social cu beneficiul social.

Monopolul natural
Def: “domeniu de activitate in care conditiile sunt de asemenea natura incateste mai
economic sa se asigure un bun sau un serviciu necesar de catre o singura firma
decat de mai multe ”.
este provocat de concurența imperfectă.
Ex.transport feroviar, apă, electricitate
Probleme: Lipsa concureței duce la pierderea bunăstării din societatea respectivă.
Soluție:
Soluția constă în controlul de către o agenție publică a prețului practicat de unmonopol .

Def: bunurile comune sunt acele bunuri definte de non- excludabilitate și rivalitate, în timp ce
bunurile publice sunt definte
de non- rivalitate și non -excludabilitate.
Ex.transport feroviar, apă, electricitate
Probleme: Lipsa concureței duce la pierderea bunăstării din societatea respectivă.
Soluție:
Soluția constă în controlul de către o agenție publică a prețului practicat de un monopol .
Tragedia bunurilor comune vs. bunurile publice

Asimetria informației
Def: se referă la acele situații în care consumatorii și investitorii sunt lipsiți de informația
adecvată pentru a lua decizii raționale. De exemplu. ”.
Ex.pacienții nu au cunoștințele necesare pentru a evalua produsele farmaceutice sau
tratamentele medicale.
Probleme: Deciziile care se iau pe baza unor informații incomplete nu aduc beneficii
societății pe ansamblul ei .
Soluție:
Soluția constă în generarea de informații pentru public.

Motive non- economice
Justiție distributiv ă,
Demnitate ,
Egalitate social ă,
Păstrarea obiceiurilor culturale ,
Practici institu ționale conventionale .

Surse de politici publice
Politici leexistente: documente strategice , programe în derulare, etc.
Probleme leidentificate de societate .
Agenda public ăși agenda institu țională .
Transferul de politici publice.
Presiuni externe (internaționale)

Actorii și instituții implicate în procesul politicilor publice
atât actorii, cât și instituțiile joacă un rol crucial în procesul politicilor publice, deși
unii pot fi mai importanți decât alții în anumite situații.
indivizii, grupurile, clasele și statele care iau parte la acest proces își au propriile interese, însă maniera în care urmăresc să le îndeplinească, precum și rezultatele eforturilor lor sunt conturate de factori instituționali.
trei mari categorii [1]:
actori politici, actori implicați într -un anumit domeniu
administrativ, părți constitutive ale unui sistem administrativ
sistemul societal, modul de organizare a societății poate
influența măsura în care statul elaborează și implementează eficient politicile
publice.
sistemul internațional, presiunile exercitate de mediul internațional,
mai ales în contextul actual al globalizării și europenizării.
[1]Howlett, M., Ramesh, M., (2004) „Studiul politicilor publice”, Ed. Epigraf, Chișinău, pp. 62-88; Iancu,
D. C., (2010) „Uniunea Europeană și administrația publică”, Ed. Polirom, Iași, p. 18.

Actori (1)
Oficiali aleși public –membri ai executivului și legislativului.
Executivului îi revine rolul principal în elaborarea politicilor publice,
Legislativul are rolul actorului capabil să tragă la răspundere executivul pentru
eventualele încălcări ale mandatului
Oficiali numiți în funcție –concentrați în structurile executive ale administrației
publice și în mod generic numiți “funcționari publici”.
Grupuri de interese –membrii unui asemenea grup cunosc de obicei aproape totul
despre domeniul lor de activitate.
Impactul lor variază în funcție de resursele de care dispun.
Grupuri de cercetare –sunt formate în genere din cadre didactice și sunt similare ca
activitate think tank -urilor.
Mass-media –facilitează transferul informațiilor.
Rolul său este periferic și sporadic.

Sistemul societal și internațional
Sistemul societal:
Grupurile oamenilor de afaceri.
Sindicatele.
Patronatele.
Sistemul internațional:
Uniunea Europeană
Organizații Internaționale.
NATO.
O.N.U

Grupurile de interese
Def: = o grupare de entități care împărtășește unul sau mai multe obiective comune
și care încearcă influențarea procesului guvernamental de luare a deciziei în
direcția satisfacerii propriilor interese.
Rolul :
deși, înanumite cazuri, grupurile deinterese încearcă săinfluențeze rezultatele
finale aleprocesului electoral, acestea nupotavea candidați proprii șinicinu
sunt preocupate decâștigarea guvernării .
Prioritatea grupurilor este ceadeainfluența acele politici care acționează în
arialordeinteres .
Tactici:
Lobby =acțiunea princare seîncearcă influențarea deciziilor guvernamentale .
Participarea laprocesul electoral =peparcursul proceselor electorale grupurile
deinterese devin deosebit derelevante pentru partidele înscrise înlupta
electorală.
Crearea decoaliții =crearea unui conglomerat degrupuri deinterese, înscopul
realizării unui acțiuni delobby comune .
Acțiuni litigioase =multe grupuri depresiune, înparticular șigrupurile de
interese, folosec litigiile pentru ainfluența deciziile politice .

Procesul de elaborare a politicilor publice
Etape (Jones ):
stabilirea agendei -integrarea problemelor publice pe agenda politică;
formularea politicii publice -transformarea problemei într -o politică publică;
implementarea deciziei -aplicarea planului de măsuri elaborat în vederea
rezolvării problemei;
evaluarea politicii -analiza a posteriori a întregului proces.
finalizarea politicii – finalizarea procesului și reînceperea elaborării unei alte
politici publice .

Stabilirea agendei
Def: = este procesul prin care cereri ale diferitelor grupuri din cadrul populației sunt
transformate în probleme care intră în competiție pentru atenția oficialilor publici.
Tipuri:
Agenda publică sau sistemică –cuprinde toate problemele percepute similar de membrii
comunității politice și care trebuie să primească atenție publică.
Agenda instituțională sau sistemică -acea listă explicită de probleme care primesc o
atenție deosebită din partea decidenților guvernamentali la un moment dat.
Modele:
Inițierea din exterior –societatea civilă, grupurile de interese promovează o problemă și o
aduc pe agenda publică, transferând -o apoi pe cea instituțională.
Mobilizarea -oficialii publici încearcă să transfere o problemă de pe agenda instituțională
pe cea sistemică.
Inițierea din interior –grupuri din palierul decizional introduc în mod automat problema în
discuție, în virtutea poziției pe care o ocupă sau a influenței pe care o au.

Formularea politicii publice
Def. = procesul prin care se definesc, analizează, acceptă sau refuză opțiunile de
politici publice, iar actorii implicați cu preponderență sunt membrii administrației
publice care dețin, cel puțin ipotetic cunoștințe specializate își pot aduce aportul la eficientizarea soluțiilor sugerate :
Etape:
generarea sau elaborarea alternativelor .
acceptarea și respingerea alternativelor .
formularea unei liste succinte de alternative .
evaluarea fiecărei alternative în parte.

Luarea deciziei
Def: = alegerea din mai multe alternative propuse, ale căror posibile efecte au fost
estimate.
! Participă exclusiv decidenții: politicienii, judecătorii sau oficialii care sunt împuterniciți să ia decizii.
Criterii:
eficiența -raportul între costuri și rezultate;
eficacitatea -raportul între obiectivele stabilite și rezultatele atinse;
fezabilitate politică și administrativă -cât de simplu este de obținut acordul actorilor
politici pentru o anumită opțiune și cât de ușor este de implementat ulterior.
stabilitate -în ce măsură obiectivele politicii vor fi sustenabile indiferent de posibile
disfuncționalități de pe parcursul implementării;
certitudine -care este posibilitatea ca politica să funcționeze în orice condiții;
flexibilitate -dacă opțiunea poate servi mai multe obiective sau dacă poate fi ajustată pe parcurs;
comunicabilitate -dacă opțiunea este ușor de înțeles de către ceilalți;
reversibilitate -cât de simplă va fi reîntoarcerea la situația anterioară în cazul în care implementarea opțiunii
eșuează.

Implementarea politicii publice
Def: = procesul de convertire a intrărilor financiare, materiale, tehnice, economice și
umane în rezultate [bunuri și servicii
= ansamblului de activităților prin care o opțiune de politici publice este pusă în
aplicare prin adoptarea unui act normativ, respectiv prin elaborarea și aplicarea unui plan de acțiune corespunzător.
Tipuri:
Abordarea de sus în jos -este caracterizată prin puterea și ierarhia statului în
sensul că o elită politică formulează politici publice care sunt apoi implementate printr -un lanț de comandă stabil, strict și secvențial de către birocrați și furnizorii
de servicii.
Abordarea de jos în sus –pornește de la toți actorii publici și privați implicați în
programele de implementare și analizează obiectivele personale și organizaționale ale acestora, strategiile lor și rețelele de contacte pe care le-au construit.

Limite ale procesului de implementare
Schimbarea intențiilor celor ce elaborează politicile pe parcursul implementării;
Poziția grupurilor de interese și a grupului țintă;
Libertatea de acțiune a actorilor implicați ca răspuns a instabilității spațiului
țintă;
Reglementările nu sunt suficiente;
Compromis între reglementări și competență profesională.

Factori care influențează procesul de implementare
Factori:
Obiectivele celor care implementează politica și cele ale spațiului țintă;
Cantitatea de informații relevante pentru procesul de implementare;
Distribuția puterii între actorii implementării și membrii spațiului public țintă.
Tipuri de interacțiuni :
parteneriatul, alecărui baze sepunînsituația încare ambele părți împărtășesc un
țelcomun;
cooperarea ,presupune caunadintre părți săadopte oatitudine pasivă (nici nu
stimulează ,nicinuîmpiedică aplicarea instrumentului politic) ;
rezistența sematerializează prin opunerea directă sauascunsă laschimbările
aduse deimplementarea politicii publice .

Evaluarea politicii publice
Def: = informarea despre mersul politicii, a mijloacelor utilizate
și a obiectivelor atinse.
Modalități de cuantificare a rezultatelor:
Monitorizarea = măsurarea cât mai exactă a factorilor cu putere de influență
asupra rezultatelor;
Estimarea = unul dintre termenii raportului este astfel exprimat încât să poată fi
cuantificat, iar cel de-al doilea este definit (stabilit) printr -o anumită raționalitate,
adică pe baza unei aprecieri;
Aprecierea = este recomandată în situația în care atât numărătorul, cât și
numitorul raportului eficiență/eficacitate nu pot fi nici estimați, nici măsurați,
deoarece nu există metode sau proceduri adecvate .

Evaluarea politicii publice (I)
Tipuri:
Administrativă –asigură atingerea obiectivelor propuse cu costuri minime și cu
cele mai mici efecte negative asupra cetățenilor.
Juridică -analizează eventualelor conflicte existente între cadrul legal și
implementarea politicii.
aceste evaluări sunt realizate de organele juridice.
Politică -reprezintă aprecieri asupra unei politici publice făcute și de alți factori
interesați de politica publică respectivă, nu numai de către reprezentanții
structurilor guvernamentale.
de obicei, evaluarea politică a unei politici publice se materializează în perioada
alegerilor, când cetățenii au oportunitatea să judece activitățile actorilor publici, a
programelor și politicilor lor.

Evaluarea politicii publice (II)
Tipuri:
Evaluarea performanței -prin care sevizează cantitatea șinivelul deactivitate
generat deeforturile bugetare șidealtănatură făcute pentru aplicarea politicii
respective .
Evaluarea impactului -sau gradul încare politica areefectele intenționate ,
respectiv aufost realizate schimbările proiectate lanivelul spațiului țintă al
politicii respective .
Evaluarea procesului -metodă care permite analiza rațiunilor pentru care o
politică publică aavut succes sau,dimpotrivă ,aeșuat .
prospectivă -urmărește predicția despre calitatea înviitor șiidentificarea
îmbunătățitilor necesare.
retrospectivă -serealizeză după parcurgerea întregii perioade demonitorizare.
Evaluarea eficienței -vizează alternativele încare rezultatele se obțin cu celemai
scăzute costurile bugetare .

Modele de elaborare a politicilor publice
Def: = un model este o reprezentare simplificată a unor aspecte reale.
Modelele pe care le vom folosi în studiul politicilor publice sunt modele
conceptuale.
Avantajele utilizării modelelor:
simplifică și clarifică gândirea noastră despre politică și politica publică.
identifică aspecte importante ale problemelor politice.
ne ajută să comunicăm între noi, concentrându-ne asupra trăsăturilor esențiale
ale vieții politice.
dirije ază eforturile noastre spre o mai bună înțelegere a politicii publice,
sugerându-ne ceea ce este și ceea ce nu este important.
să sugereze explicații pentru politica publică și să îi prevadă consecințele.

Modele de elaborare a politicilor publice
Modelul rațional.
Modelul instituțional.
Modelul grupurilor.
Modelul elitei.
Modelul incremental .
Modelul opțiunii publice (public choice).
Modelul procesual.
Modelul teoriei jocurilor.
Modelul teoriei sistemelor .

Modelul rațional
Def: Politica rațională = este politica publică prin care se obține un “câștig social
maxim”.
Exigențe pentru raționalitate:
cunoașterea tuturor preferințelor valorice ale societății și ponderea lor relativă,
cunoașterea tuturor alternativelor de politici publice disponibile (valabile).
cunoașterea tuturor consecințelor fiecărei alternative.
calcularea beneficiilor în raport cu costurile pentru fiecare alternativă.
selectarea celei mai eficiente alternative.
Proces:
Elaborarea unui set
complet de obiectiveElaborarea unui set complet de
alternative de politici publiceStabilirea unei evaluări complete a altor
valori și resurse
Elaborarea unui set complet de predicții
privind beneficiile și costurile fiecărei
alternative
Calcularea așteptărilor nete pentru
fiecare alternativă
Compararea așteptărilor nete și a
alternativelor identificate cu cel mai înalt
nivel al așteptărilorToate resursele necesare pentru procesul
raționalității pureToate datele necesare pentru procesul
raționalității pureIntrări
Ieșiri
Politicile publice pur raționale

Modelul incremental
Def: = politica publică apare ca o continuare a activităților fostului guvern, doar cu
anumite modificări incrementale.
Exigențe:
schimbarea politicii publice are loc prin pași mici, incrementali care permit decidenților de politici
publice să adapteze politicile folosindu -se de lecțiile învățate prin succesele sau eșecurile lor.
Proces:
decidenții se concentrează mai degrabă asupra acelor alternative de politici publice care
diferă incremental de politicile existente, decât asupra unei cercetări și evaluări
comprehensive a tuturor alternativelor;
au în vedere doar un număr relativ mic de alternative de politici publice;
pentru fiecare alternativă sunt evaluate un număr restrâns de consecințe;
problema cu care se confruntă decidentul este continuu redefinită;
modifică scopurile în funcție de alternativele disponibile și invers;
decidenții de politici publice împărtășesc responsabilitatea analizei, evaluării și alegerii cu
multe grupuri din societate.

Opțiuni pentru alegerea modelului
Modelul incremental:
teama tipică de schimbare în general și de schimbare radicală în special a
factorilor decizionali, indiferent de timp și spațiu.
procedurile de operare standard tind să promoveze practicile și programele curente, restrângând creativitatea și inovația.
Modelul rațional:
detașarea de eșecurile guvernării anterioare.
introducerea unor noi abordări manageriale.
Aplicare :
Modelul rațional –în cazul proceselor de reformă, schimbări majore.
Modelul de decizie incremental –presupune un nivel de stabilitate a societății.

Documentele de politici publice
Strategia:
Strateg ia pentru accelerarea reformei în Administrația Publică 2007- 2013
Strateg ia de descentralizare a serviciilor publice
Strategia Europeană pentru educație și formare profesională
Programul:
Rabla
Cornul și laptele.
Planul
Planul Național privind egalitatea de șanse
Ghidul
Propunerea de politică publică

Structuri flexibile de guvernare și politicile publice
Rețea: = mănunchi de entități care gravitează în jurul unei entități centrale
Ex:
SindicatePatronate
Asociații
profesionale
Organizații
neguvernamentaleGuvern
Grupuri de interese

Caracteristicile și funcțiile rețelei
Caracteristicile:
Multiformitatea: =expresia implicării unui număr relativ mare depersonaje ,
fiecare dintre aceștia având propriile scopuri ,viziuni șiinterese .
Izolarea: =actorii dintr-orețea auoanumită autonomie ,ceea ceconduce lao
relativă izolare fațădemediul încare aceștia semanifestă .
Interdependența :=seexprimă prin mai multe variabile :financiare ,
competențe ,suport politic, spațiu etc.
Funcțiile:
Funcția decoordonare :=vizează soluționarea problemelor deelaborare a
politicilor princontribuția unei multitudini deentități.
Funcția dereglementare :=sereferă laelaborarea colectivă ,decătre
participanții larețea, aregulilor șistandardelor menite săschimbe
comportamentul cetățenilor șialorganizațiilor .

Decizia în structuri flexibile
Neuniformități:
Peparcurs potapărea soluții noi;
Peparsurs numărul actorilor implicați îndecizie estevariabil ;
Dinamica gradului deimplicare alactorilor estediferită ;
Dacă între formularea problemei șisoluțiile disponibile apar discrepanțe
semnificative estenecesară redefinirea problemei .
Viziunea tradițională potrivit căreia problema decide soluția este complet
răsturnată .
Desfășurarea neuniformă aprocesuli dedecizie este ooportunitate darșio
amenințare pentru guvernare .
Rezultatul: = principiul win-win.
Apar perdanți de etapă, dar nu avem perdanți de proces.

Mulțumiri participanților!