POLITICI DE SECURITATE DUPĂ RĂZBOIUL RECE [609690]

POLITICI DE SECURITATE DUPĂ RĂZBOIUL RECE
Haiduc Ionuț -Paul, AN I, IDD
Politica de securitate Croația

Comunismul s -a prăbușit în cea mai mare parte a Europei de Est în 1989. În același
an, în Croația s -au format organizații necomuniste. În mai 1990 au avut loc alegeri. Croații
au vrut să părăsească Iugoslavia, dar exist a o minoritate substanțială de sârbi care trăie au în
Croația. În mai 1991, croaț ii au votat pentru independență, c u toate acestea, sub pretextul
protejării sârbilor care trăiesc în interiorul granițelor croate, armata iugoslavă a invadat și
lungul război a început. Între timp, Uniunea Europeană a recunoscut independența Croației
în 15 ia nuarie 1992 iar Războiul s -a încheiat în 1995 cu Acordul Erdut. Slavia de Est a fost
administrată de ONU până în 1998, când a fost predată Croației. Croația s -a alăturat NATO
în 2009, a poi, în 2013, s-a alăturat și Uniunii Europene .
Din a doua jumătate a anilor '90, unele cercuri politice și științifice au început să
devin ă conștiente că ar fi necesar să aibă niște documente st rategice prin care să poată
transmite instituțiilor de stat și societății în ansamblu un punct de ancorare din care să
formez e principalii parametri ai securității, afacerilor externe și politicilor de apărare .
Totodată, f uncționarii executivi și parlamentari implicați în probleme de securitate și apărare
au realizat curând că toate celelalte țări aveau sau erau pe cale să aibă documente strategice.
Astfel, o concluzie logică a fost că Croația a trebuit să facă același lucru. Mai mult,
documentele strategice au fost considerate ca fiind necesare să demonstreze țărilor membre
și guvernelor occidentale de atunci că guvernul Coaliției poate susține afacerile . În acest
sens, documentele strategice erau așteptate nu doar pentru a -și îndeplini scopul, ci și pentr u
a remedia unele deficiențe în alte domenii ale politicilor interne și afacerilor și relațiilor
internaționale.
După mulți ani de deliberări, Strategia de Securitate Națională a Republicii Croația
(Strategia de Se curitate Națională, 2002) a fost adoptată de parlament în martie 2002. În
aceeași zi, 19 martie, Parlamentul a adoptat și Strategia de Apărare a Republicii din Croația
(Strategia de apărare, 2 002). Exact un an mai târziu, în 19 martie 2003, Președintele
Republicii a adoptat Strategia militară a Republicii Croația (Strategia militară, 2003).
În cazul Republicii Croația, două din cele trei strategii leg ate de securitate și apărare,
au fost pregătite în grabă, în aceeași perioadă, și au fost adoptate în parlament în aceeași zi.
În consecință, ar fi foarte greu să susținem că nivelul de genera lizare și importanță a acestor

documente strategice urmează o tranziție ușoară de la documentele mai generale și mai
importante la cele mai specifice.
Documentele strategice, în special strategia de securitate națională, oferă diferite
instrumente pentru asigurarea și construirea nivelului nece sar de securitate pentru națiune.
Primul instrument reprezintă o listă relativ cuprinzătoare a obiectivelor de securitate
națională care ar trebui să servească drept cadru de politică de securitate pentru toate
instituțiile de stat implicate. Al doilea ins trument ar fi trebuit să fie conceptul de securitate,
dar în cele din urmă nu există niciun concept de securitate ca un nivel superior de
conceptualizare a urmăririi politicii de securitate. În schimb, strategia necesită ca conceptul
de securitate să fie d erivat din obiectivele de securitate, astfel încât fiecare cititor să -și
folosească propriile gândiri și imaginația încercând să sintetizeze premisele conceptuale
strategice ale politicii de securitate croate. Iar al treilea instrument este reprezent at de
Principiile de urmărire a securității naționale, dintre care cea mai importantă este înțelegerea
necesității de cooperare între toate instituțiile de stat dacă se dorește atingerea nivelului dorit
de securitate.
Aceasta răspunde imediat la o întrebare foarte importantă, care poate fi rezumată ca
înțelegere a și intenți a ca majoritatea, dacă nu toate, ministerele și agențiile de stat să
coopereze pentru a atinge un nivel de securitate național dorit, fiecare în raza și domeniul de
aplicare al autorități i și responsabilități i sale și întreaga activitate este gestionată și
coordonată integral de către cele mai înalte instituții de stat, parlament, președinte și guvern.
Acestea sunt instituțiile de stat cele mai importante și responsabile pentru furnizar ea statului
și a națiunii cu un nivel de securitate rezonabil, așteptat și dorit.
De când au intrat în vigoare în 2002 și în ciuda tuturor schimbărilor din mediul de
securitate global și regional, documentele strategice croate nu au fost modificate. Cu toate
acestea, deoarece Revizia S trategiei de Apărare a deveni t, de fapt, mai mult sau mai puțin o
nouă strategie, a fost interesant să obs ervăm că principala prevedere strategică, declarată în
primăvara anului 2005 , a fost construită având ca premisă faptul că Croația era deja membru
al NATO. După cum știm acum, deși era destul de evident chiar și atun ci, acest ă strategie a
fost adoptată cu patru ani înainte ca Croația să devină într -adevăr membră a alianței.
Principalele argumente pentru considerarea aces tui document drept înlocuire a
Strategiei Naționale de S ecuritate și Apărare constă în faptul că acesta oferă o evaluare
încorporată a mediului de securitate, analiza intereselor și obiectivelor naționale ale
Republicii Croația, analiza riscurilor și a amenințărilor, precum și analiza obligațiilor
internaționale și a mediului geopolitic și geostrategic internațional.

Prin urmare, acest document respectă parțial prevederile și declarațiile esențiale ale
Strat egiilor Naționale de Securitate Națională, de Apărare și Militare anterioare, dar
definește parțial unele elemente noi care ar trebui să rămână în cadrul unui nou set de strategii
mai sus menționate.
De la prima Strategie de Securitate Națională a Republicii Croația aprobată și
publicată în 2002 , s-au făc ut eforturi pentru a dezvolta o nouă strategie, dar niciuna dintre
ele nu a fost finalizată cu un document aprobat. Ultimul efort, încep ut în noiembrie 2016,
solicită redefinirea conceptului de securitate națională și a instit uțiilor conexe și definirea
unui sistem de securitate care să fie în concordanță cu schimbările politice ș i economice
recente.
Necesitatea redefinirii conceptului de securitate națională se bazează, probabil, pe
schimbarea modului în care este percepută însăși noțiunea de securitate în Croația, precum
și de modificările din mediul de se curitate . Perioada din preajma anilor 2000 a fost marcată
de o relativă autoliniștire privind riscurile l egate de amenințările directe împotriva Republicii
Croația.
În mare măsură, aderarea la NATO și aderarea la Uniunea Europeană într -o mai mică
măsură a reprezentat o garanție importantă că securitatea cro ată ar fi, de asemenea, apărată
de către alianțe.
În 14 iulie 2017, Parlamentul croat a adoptat noua Strategie de Securitate Națională,
documentul strategic general care definește politicile pentru interesele naționale și obținerea
condițiilor de securitate în vederea schi mbării paradigmei de securitate.
Un cadru clar definit este o condiție prealabilă pentru ca fiecare activitate socială să
fie desfășurată cu succes, indiferent dacă este vorba despre o activitate juridică, procedurală,
comportamentală sau doctrinară. Reglementările juridice creează un cad ru acceptabil din
punct de vedere social pentru funcționarea sistemului de securitate națională. Aceasta se
referă la legile constituționale și la celelalte legi și domenii interne, fie de origine internă, fie
internațională. Rolul central în aplicarea sa este atribuit corpului legislativ alcătuit din
reprezentanți aleși de popor și de oameni. Aceștia sunt numiți pentru a promova reglementări
și a exercita îndrumări democratice și supraveghează funcționarea sistemului de administrare
a statului.
Documentele strategice reprezintă baza pentru buna funcționare a si stemului național
de securitate iar trecerea timpului confirmă sau neagă validitatea lor.

Bibliografie

1. National Security Strategy of the Repu blic of Croatia (2002) ,
URL= https://www.soa.hr/UserFiles/File/Strategy_Republic_of_Croa tia.pdf
2. National Security Strategy of the Republic of Croatia (20 17),
URL= https://www.soa.hr/files/file/National -Security -Strategy -2017.pdf
3. Croatia in Contemporary Security Environment – Threats, Challenges and Responses,
URL= https://www.irmo.hr/wp -content/uploads/2015/11/CONFERENCE –
PROCEEDINGS -za-web.pdf
4. Croatia since Independence 1990 –2018 ,
URL= http://croatia.org/crown/content_images/2018/Croatia_1990 -2018.pdf
5. Croatia , URL= https://en.wikipedia.org/wiki/Croatia
6. Războiul de Independență al Croației ,
URL= https://ro.wiki pedia.org/wiki/Războiul_de_Independență_al_Croației