Politici de Perfectionare a Sistemelor de Transport

CAPITOLUL 1

TRANSPORTUL GAZELOR NATURALE PRIN CONDUCTE MAGISTRALE

Activitatea gazieră din România reprezintă o ramură complexă, importantă în contextul industriilor,asigurând hotărâtor baza energetică și de materii prime pentru aceasta, precum și confortul și civilizația populației.

Gazele naturale au și vor avea un rol din ce în ce mai important, iar ponderea lor în bilanțul energetic mondial va continua să crească datorită mai multor factori, în funcție de importanta rezervelor, costuri, disponibilitați și repartiție geografică, protejarea mediului înconjurător, etc.

Nivelele anuale ale consumului mondial ajung în prezent la 2000 miliarde mc, estimându-se ca până în anul 2010 să crească cu aproximativ 35-45 %.

Proiectele și programele de cercetare – dezvoltare mondiale sunt îndreptate în principal pentru:

reducerea costurilor în toate domeniile afacerilor din industriile de gaze;

ridicarea valorii gazelor naturale în utilizările finale;

creșterea securității în aprovizionarea cu gaze naturale.

Pentru România datorită producției proprii de gaze naturale, a experienței, poziției geografice și a bunelor relații cu industriile gaziere vecine devin posibile și necesare continuarea interconectariilor cu sistemul continental european și eventualele gazoducte din Orientul Mijlociu,dezvoltarea înmagazinărilor subterane, modernizarea sistemelor de extracție, tranport, distribuție, creșterea randamentelor etc.

Structura comerțului internațional cu gaze naturale (fig. 1) arată că cca 84%din consumurile individuale ale țărilor se asigură din producția internă.

Fig 1

Dezvoltarea consumului de gaze naturale în toate țările europene concomitent cu tendința de creștere a importurilor de gaze pentru majoritatea dintre aceste țări, impun realizarea unor proiecte de dezvoltare a livrărilor de gaze din zăcămintele din: Federația Rusă, zona Mării Nordului, zona Mării Caspice, Orientul Mijlociu, etc.

Integrarea industriei gaziere românești în contextul european este un element favorizant în această direcție pentru România, dar pentru aceasta trebuiesc asigurate condițiile de organizare, norme tehnice, economice, cadrul legislativ, politica de prețuri etc. prevăzute prin Decizia Consiliului European /1992 și Directiva /97/ CE.

Reorganizarea, dezvoltarea și eficientizarea industriei gaziere sunt activități complexe ce depind de voința politică, asigurarea cadrului legislativ și de stabilirea tacticilor și etapelor adecvate în cadrul stategiei luate în considerare.

Pe plan mondial, ca și în țara noastră în ultimii ani activitatea de transport gaze prin conducte magistrale a început să se afirme ca o industrie aparte, care condiționează în același timp dezvoltarea celorlalte industrii.

Proiectarea și construcția conductelor magistrale de transport gaze naturale se realizează de către instituțiile specializate, conform normativului departamental al Ministerului Industriilor : ND/901/3915/1996, al cărui obiect îl constituie conductele de gaze propriu-zise și anexele lor ( traversări de ape, traversări de căi de comunicații, ș.a. ).

Pentru construirea conductelor și obținerea dreptului de trecere cu conductele magistrale de gaze naturale pe un anumit traseu se impune respectarea de către proiectant în principal, a următoarelor legi :

legea fondului funciar nr. 18/1991

legea privind autorizarea executării construcțiilor nr. 50/1991

legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică

legea privind impozitele și taxele locale nr. 27/1994

legea privind calitatea în construcții nr. 10/1995

ordinul nr. 125/1996 al Ministerului Apelor Pădurilor și Protecției Mediului pentru aprobarea “Procedurii de reglementare a activitățiilor economice și sociale cu impact asupra mediului înconjurator”.

Conductele de gaze se montează subteran pe trasee convenabil alese astfel încât să fie supuse la cât mai puține restricții din partea terenului, instalațiilor și/sau a obictivelor existente sau viitoare, amplasate în vecinătatea conductei.

Totalitatea condițiilor locale de teren și a posibilitățiilor de acces pentru întreținere și reparații, în conformitate cu STAS 8281 formează “ clasa de locație “ a unui traseu de conductă. În clasa de locație I se încadrează traseele sau porțiunile de traseu greu accesibile ( traversări subterane și aeriene de ape, căi ferate, drumuri ș.a ), iar în clasa de locație II restul obiectivelor (grupuri sociale, instalații cu foc deschis,s.a ).

Traversările cursurilor de ape de conductele magistrale se realizează subteran sau aerian, soluția fiind stabilită în baza unui studiu tehnico-economic comparativ. Studiul hidrologic se efectuează conform STAS 4068-62 și STAS 4273-61.

Traversările subterane se realizează în una din soluțiile:

-tip grindă continuă ( rezemată pe suporturi );

-tip aerian suspendată pe cabluri.

Traversările aeriene de ape, tip grindă continuă, a conductelor magistrale de gaze se proiectează numai de institute de specialitate, proiectarea efectuându-se în conformitate cu prevederile normelor PD 10-17, PD 34-71 și STAS 2561/1-83, 2561/2-81, 2561/3-81, 2561/4-71

Travesarea căilor de comunicație se poate executa în anumite situații dar numai cu acordul proprietarului căii de comunicație și cu respectarea condițiilor puse de acesta .

Construirea și repararea conductelor magistrale de transport gaze nautrale se realizează numai de către intreprinderi specializate autorizate de catre ROMGAZ S.A Mediaș, care sunt dotate în acest scop cu utilaj și personal specializat, în așa fel încât să se garanteze o execuție corespunzătoare.

Transportul gazelor naturale prin conductele magistrale se realizează fie cu ajutorul presiunii proprii a gazelor,fie prin comprimarea gazelor.

Presiunea necesară pentru transportul gazelor naturale prin conductele magistrale se realizează în stațiile de compresoare.. Când presiunea de zăcământ nu este suficientă, pentru asigurarea debitului prevăzut se instalează o stație de compresoare în punctul inițial al conductei și un număr de stații intermediare pe traseul acesteia.

Procesul de comprimare se realizează cu ajutorul agregatelor numite compresoare care pot fi : volumice, cu jet și centrifuge.

Atât gazele naturale cât și cele asociate conțin impurități solide sau lichide care provoacă neajunsuri în transportul prin conducte.

Gazele naturale se găsesc sub formă de gaze libere în condiții inițiale de presiune și de temperatură ale unui zăcământ ce nu conține petrol,acestea se mai numesc și gaze neasociate. Gazele asociate se găsesc sub formă de gaze libere în condiții de zăcământ și în contact cu o zonă saturată cu petrol.

Gazele naturale nu au miros și ca urmare pentru a detecta prezența lor este necesar să se recurgă la operația de odorizare, operație obligatorie în sistemele de alimentare cu gaze, asigurându-se astfel securitatea consumatorilor în ceea ce privește evitarea pericolului de explozie cât și de asfixiere. Cei mai întrebuințați odorizanți sunt mercaptanii.

Centrele în care se găsesc consumatorii industrali sau casnici sunt diverse localități situate pe traseul conductei sau în punctul final al acesteia. În fiecare localitate există unul sau mai multe sisteme de alimentare cu gaze a consumatorilor racordate la conducta magistrală.

Utilizarea cu precădere a gazelor ca materie primă și drept combustibil în principalele ramuri industrale, ca de exemplu în siderurgie, în industria chimică, s.a precum și pentru necesități menajere a determinat dezvoltarea accelerată a industriei gazelor naturale în aproape toate județele țării.

Zăcămintele de gaze naturale fiind cantonate în principal în Transilvania, sistemul național de transport gaze s-a dezvoltat preponderent radial, cu marii consumatori situați la extremitățile acestor sisteme.

Diferența între principalele surse și marii consumatori este de cca. 200-350 km, timpul de reacție al sistemului extracție – transport este de ordinul a 10-20 ore, în timp ce distribuția de gaze este de ordinul a 1-3 ore, sau chiar de ordinul minutelor.

În timpul sezonului rece, când temperatura exterioară atinge valori coborâte, debitul de gaze consumat înregistrează valori foarte ridicate în comparație cu sezonul cald.

Calculul judicios al regimurilor tehnologice pentru sistemul național de transport gaze, asigurarea continuității livrărilor de gaze, a mărfurilor orare și sezoniere, ținând seama și de reducerea cheltuielilor materiale și a consumului energetic, impune cunoașterea particularităților capacităților de producție și transport și a consumurilor de gaze.

Stabilirea consumurilor cele mai economicoase pentru acoperirea necesităților consumului de vârf, trebuie efectuate ținând seama de: perspectiva livrărilor de gaze; echipamentul tehnologic și mijloacele tehnice luate în considerare; regimul tehnologic impus de particularitățile generale și locale pentru anumite zone de consum.

De asemenea sistemul național de transport gaze se dezvoltă și în funcție de punerea în exploatare a noi zăcăminte de gaze precum și de evoluția activităților de import, export și tranzit de gaze.

Întreprinderea deținătoare de conducte magistrale de transport gaze naturale are obligația să organizeze evidența necesară urmăririi exploatării, întreținerii și reparării acestora.

Traseul fiecărei conducte magistrale de transport gaze naturale va fi controlat periodic ( săptămânal sau lunar în funcție de importanța conductei ) de către personalul de exploatare, efectuându-se următoarele operații:

Urmărirea și evidențierea în documentele primare a presiunii în diferitele puncte ale conductei;

Parcurgerea traseului conductei pentru a se verifica dacă:

-nu sunt emanații de gaze ( semnalate prin îngălbenirea vegetației, zgomot s.a );

-nu s-au produs alunecări de teren, inundații , etc. în vecinătatea conductei, care ar putea afecta stabilitatea conductelor.

Lucrările accidentale sau planificate pentru remediere ce presupun scoaterea conductei din funcțiune;

Revizia tehnică, efectuată anual pentru stabilirea stării tehnice a conductei. Una din operațiile importante ale revizie tehnice este verificare coroziunii conductelor.

Coroziunea reprezinză un proces de distrugere a metalelor datorită unor fenomene chimice sau electrochimice care se produc sub acțiunea mediului înconjurător. Conductele metalice sunt supuse atât coroziunii exterioare cât și celei interioare.

Protecția contra coroziunii are scopul de a înlătura cauzele ce provoacă coroziunea. Protecția de bază constă în acoperirea suprafeței cu un înveliș protector izolant.

În România protejarea mediului înconjurător este reglementată prin Legea Protecției Mediului nr.137/1995. Principiile care stau la baza protejării mediului sunt:

Precauția în luarea deciziilor;

Prevenirea riscurilor ecologice; conservarea ecosistemelor specifice cadrului biografic natural;

Sănătatea oamenilor.

Prin impact asupra mediului se întelege orice efect direct sau indirect al unei activității umane desfășurată într-o anumită zonă, care produce o schimbare a sensului de evoluție a stării calității mediului și a ecosistemelor. Impactul activității de construcție montaj a unei instalații, pe timpul realizării obiectivului ( conductă magistrală de transport gaze, stație de comprimare, etc.)este analizat în funcție de fiecare factor de mediu.

Factorul de mediu: Apa

Gradul de pouare se apreciază prin cantitatea de oxigen din apă și prezența unor produși străini, nocivi sau toxici în anumite cantități.

În timpul funcționării obiectivului, poluarea apelor se poate produce în principal prin deversarea apelor reținute din gazele naturale, ape care au conținut ridicat de săruri, hidrocarburi lichide etc.

Factorul de mediu: Aerul

Poluarea aerului în industia gazieră se realizează prin noxele emise în atmosferă în stațiile de comprimare.

Factorul de mediu: Flora și Fauna

Conductele străbat diverse forme de relief, zone, inclusiv păduri, livezi, vii, etc. În timpul construizi, vii, etc. În timpul construirii conductelor se are în vedere defrișarea unei suprafețe minime de teren, evitându-se astfel o defrișare masivă.

Construirea și funcționarea conductei nu afectează factorul mediu: fauna.

Așa cum am arătat, sistemul național de transport a gazelor naturale constituie un complex tehnologic deosebit de dezvoltat și complicat, intim legat de extracția gazelor naturale libere și cele asociate cu producerea țițeiului, precum și cu activitatea de distribuție.

Sarcinile sistemului de transport gaze naturale, în cadrul economiei naționale sunt deosebit de importante dat fiind ponderea acestora în domeniul energetic, în siderurgie, metalurgie, în industriile materialelor de constucții și în chimizare ca materie primă, dar și în creșterea nivelului de trai al populației.

Tranzitul internațional de gaze pe teritoriul României pe lângă faptul că este o activitate profitabilă, constituie un mijloc benefic în determinarea relațiilor politice între țările din amonte și aval și un factor de integrare zonală cu condiția desfășurării activităților corect din punct de vedere legal, tehnic și economic.

Dependența de importuri și minimizarea riscurilor trebuie să ia în considerare:

protejarea resurselor interne și crearea unor rezerve în scopul asigurării unui potențial semnificativ necesar depășirii unor crize și disfuncțiuni;

diversificarea surselor și a formelor de energie primară din import;

reducerea consumurilor neeconomicoase prin politica de prețuri și prin sprijinirea în acest sens a utilizatorilor de gaze ( în România randamentul utilizării gazelor naturale este de cca 2-8 ori mai mic decât media europeană).

Imperative de eficiență, de flexibilitate în cadrul economiei descentralizate, pentru atragerea de capital autohton și străin, de creștere a responsabilității și disciplinei tehnico-economice au impus transformarea “regiilor ” în societăți comerciale, supuse privatizării, în care statul deține un pachet de acțiuni, de regulă majoritar.

Această acțiune, realizată juridic prin acte normative a fost aprofundată prin analize comlexe care au ținut seama de:

Gazele naturale au fost și sunt în continuaree o importantă resursă energetică a țării și principala materie primă în industria fibrelor sintetice, a sticlei, în chimie, etc.

Zăcămintele din Bazinul Transilvaniei conțin cca 90 % din rezervele industriale și de producție a gazului metan și peste 60 % din rezervele de gaze libere ale țării, având o puritate chimică deosebită. De aceea sistemul național de gaze ( extracție-transport-distribuție ) s-a realizat etapizat în configurație radial-inelară, pornind din Bazinul Transilvaniei și cu centrul operațional și administrativ în Mediaș, unde s-au dezoltat pe lângă intreprinderile de profil, Centrul de Cercetare și Inginerie Tehnologică, Școala Națională de Gaze și Colegiul Universitar în specificul industriei gaziere pentru pregătirea specialiștilor;

Producția proprie de gaze naturale, poziția geografică și facilitățile rezultate din acestea au conferit atribute de interes național și orientări strategice, mai ales în mediul concurențial al economiei libere și încadrarea în contextul european.

Prin restructurarea unității specializate în transportul gazelor, organizată în primă fază pe principiul “ centrului de cost ” și ulterior pe cel al “ centrului de profit “ , în cadrul fluxului tehnologic extracție-import-transport-distibuție au fost asigurate:

Preluarea gazelor de la producători interni;

Preluarea ( importul ) de gaze de la furnizori externi;

Tranportul gazelor în condițiile “ cărăușului comun “ ( ce trebuie să asigure în mod egal accesul producătorilor, importatorilor și utilizatorilor);

Predarea gazelor la consumatorii direcți;

Predarea gazelor la unitățile care dețin rețele de distribuție și pot executa efectiv această activitate;

Derularea activității de tranzit internațional de gaze;

Exploatarea sistemului național de transport;

Activități de marketing, tratative tehnico-economice și contracte pentru: preluarea gazelor de la furnizori, transportul și predarea gazelor către utilizatori, tranzitul internațional de gaze;

Desfășurarea activităților în scopul realizării profitului economic.

Creșterea eficienței energetice în domeniul gazier în România se impune ca o necesitate pentru:

Siguranța energetică națională prin :

-echilibrarea cererii cu oferta;

-protecția resurselor proprii de gaze, reducerea necorelării producției cu rezervele și diminuarea declinului anual;

-temperarea importului.

Profitabilitatea economică prin :

-reducerea consumurilor tehnologice proprii ca sursă de profit;

-creșterea competitivității produselor românești pe piața internă și la export.

Protecția socială prin îmbunătățirea nivelului de trai prin reducerea costului de încălzire, pepararea hranei și iluminat.

Protecția mediului:

-diminuarea intensității energetice și creșterea randamentelor de utilizare a gazelor naturale reduce substanțial noxele;

-îmbunătățirea tratării și reținerea impurităților solide și lichide la producătorii de gaze, reduce cantitățiile de gaze refulate în aer și în consecință poluarea atmosferică a terenurilor și a apelor.

România este una dintre țările cu cel mai mare consum de energie primară din zona Europei Centale și de Est, gazele naturale reprezentând aproximativ 40 % din totalul consumului de energie primară.

Pentru completarea surselor interne sunt importate gaze naturale din Federația Rusă atât prin ROMGAZ S.A cât și prin firme terțe (WIEN, Arcom ).

În prezent Federația Rusă este singura sursă pentru importul de gaze, fiind luată în considerare și posibilitatea interconectării la sistemul european de transport, în zona de vest a țării, în contextul diversificarii surselor de gaze. Posibile surse de gaz pentru România ar putea fi: Germania, Norvegia, Olanda sau Italia.

Sistemul național de transport este prezentat în anexa 1

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA ÎNTREPRINDERII

1. SCURT ISTORIC

Transportul gazelor naturale s-a dezvoltat in decursul timpului de la conducte zonale la sisteme nationale, continentale și intercontinentale dotate cu instalatii tehnice deosebit de complexe.

Sistemele de conducte care pe plan mondial însumează în prezent peste 2.000.000 km, din care, pentru transportul la distantă peste 500.000 km.

Istoria gazelor naturale din România a început cu erupția sondei 2 Sărmașel în 14.04 1903, când forajul a ajuns la 302 km, sondă amplasată întâmplator pe centrul structurii Sărmașel și destinată depistării sărurilor de potasiu .

Între anii 1912-1913 s-au săpat primele sonde productive în câmpul Sărmașel și s-a început utilizarea locală a gazului metan, pentru acționarea motoarelor cu ardere internă și producerea aburului în cazane mobile destinate activitaților de foraj și productie.

Producția , transportul și utilizarea gazelor în 1938 au reprezentat 311 mil. mc , iar lungimea conductelor 187 km, cu diametre de până la 250 mm.

În prezent, sistemul de transport operat de TRASGAZ S.A totalizează peste 11000km, cu diametre cuprinse între 200 mm. (8”) și 1000 mm. (40”).

Sistemul de transport gaze s-a extins treptat începând cu anul 1950, evoluție care se poate vedea în figura 2.

Fig 2

Prin sistemul național de conducte magistrale se pot transporta peste 40000 mil mc gaze naturale pe an,în condițiile existenței debitelor și presiunilor necesare.

Rețeaua de transport a gazelor naturale este divizată în 9 sisteme, începând cu Sistemul Sud-Est Nr. 1 la Sistemul Central Nr. 9

În perioada 1938-1965, industria gaziera din România, s-a situat pe locul doi în Europa, sub aspectul cantităților de gaze extrase și utilizate din zăcăminte proprii și pe primul loc ca dotări tehnice moderne.

Conducerea activității gaziere din România era situată la Mediaș, concepută și organizată în decursul timpului astfel :

1916: ” Societatea Maghiară de Gaze Naturale “ ;

1925: Societatea Natională de Gaz Metan “SONAMETAN Mediaș “

1948: “ Centrala de Gaz Metan “ Mediaș;

1949: “ Întreprinderea de Stat Gaz Metan “ Mediaș;

1950: “ Întreprinderea de Stat Partizanul Păcii ” Mediaș;

1957: “ Direcția Generală a Gazului Metan “ Mediaș;

1968: “ Centrala Gazului Metan “ Mediaș;

1991: Regia Autonomă “ ROMGAZ “ Mediaș;

1997: Societatea Natională de Gaze Naturale “ROMGAZ” S.A. Mediaș.

2. OBIECTUL DE ACTIVITATE

Societatea Națională de Gaze Naturale ROMGAZ S.A Mediaș este o companie națională de profil cu capital integral de stat, înființată legal sub această formă în 1997 și are rolul de coordonator al industriei gaziere pe teritoriul României.

Societatea Națională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A are ca specific tehnologic activitatea de transport gaze naturale prin conducte care constă din preluarea gazelor de la producători ( Schelele de producție gaze ale ROMGAZ S.A Mediaș și PETROM S.A București ), executarea unor operații de prelucrare a acestora pentru a le face mai utilizabile ( separare, filtrare, comprimare, odorizare și reglare ), transportul gazelor la marii consumatori industriali cât și pentru alimentarea rețelelor de distrbuție a localităților.

Un loc distinct în activitatea S.N.T.G.N. Mediaș este și acela de preluare a gazelor din import și efectuarea pe teritoriul României a tranzitului internațional de gaze din Federația Rusă pentru Bulgaria, Turcia, Grecia și alte țări.

TRANSGAZ S.A Mediaș are ca scop economic îndeplinirea strategiei naționale stabilite pentru transportul, tranzitul internațional, dispecerizarea gazelor naturale și cercetarea-proiectarea în domeniul gazelor naturale prin efectuarea, cu respectarea legislației române, de acte de comerț corespunzătoare obiectului de activitate.

TRANSGAZ S.A are ca obiect de activitate:

Transportul gazelor naturale;

Înmagazinarea subterană a gazelor naturale;

Tranzitul internațional de gaze naturale pe teritoriul României ;

Furnizarea numai a gazelor naturale care reprezintă valoarea serviciului de transport pentru transportul internațional și a creditului marfă pentru construcția conductei Isaccea- Negru Vodă, neputându-se cumpăra alte gaze naturale din producția internă sau din import;

Dispecerarea rețelelor și sistemelor de alimentare cu gaze naturale;

Cercetarea și proiectarea pentru activitatea de transport ;

Desfășurarea de programe, studii și analize pentru reducerea impactului instalațiilor de gaze naturale asupra mediului ;

Exploatarea rețelelor proprii de telecomunicații, teletransmisie, telemăsură,telecomandă și prestarea de servicii de operare pentru terți;

Întreținerea, verificarea, revizia și reparația conductelor magistrale și instalațiilor tehnologice aferente;

Importul-exportul de materiale, piese de schimb, utilaje, echipamente și tehnologii etc.

Cooperarea internațională în domeniul transportului de gaze naturale.

Activitatile de bază a Societății Naționale de Transport Gaze Naturale este prezentată în anexa 2

3. REGIMUL JURIDIC DE FUNCȚIONARE

Societatea Națională de Gaze Naturale ROMGAZ S.A este o persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu statutul său.

Modificarea formei juridice a SNGN ROMGAZ S.A se va putea face numai în temeiul hotărârii adunării generale a actionarilor și cu îndeplinirea tuturor formalitățiilor prevăzute de lege.

În perioada în care statul este acționar unic, transformarea formei juridice a SNGN ROMGAZ S.A se va putea face numai cu aprobarea Ministerului Industriei și Comerțului, prin împuterniciții mandatați nsă reprezinte interesele capitalului de stat.

SNGN ROMGAZ S.A este operatorul tehnic al sistemului național de transport gaze naturale și răspunde de asigurarea funcționării acestuia în condiții de siguranță.

SNTGN ROMGAZ S.A participă la capitalul social al societăților comerciale, ca acționar unic, acestea constituind filialele sale.filiala de transport a gazelor naturale TRANSGAZ S.A este organizată ca o societate comercială pe acțiuni, persoană juridică română, în cadrul căreia se organizează sedii secundare cu statut de sucursală.

4. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

Specificul de activitate al Societății Naționale de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A , cu caracter unic pe economia națională și dispersarea pe întreg teritoriul țării, determină o organizare și desfășurare teritorială având următoarea componență stabilită conform organigramei aprobate de ROMGAZ S.A:

Direcțiunea societății cu serviciile, birourile și compartimentele funcționale;

Regionalele de exploatare cu sectoarele și punctele de lucru subordonate ;

Regionala de tranzit internațional de gaze.

Funcțional organizarea este următoarea:

Director;

Director tehnic dezvoltare;

Director tehnic producție ;

Director economic.

Servicii independente:

Producție, contracte economice ;

Investiții, R.K, protecția mediului ;

Tehnic – topografic;

Mecano-energetic, metrologie, protecție catodică;

Telecomunicații ;

Management, personal, învățământ, salarizare;

Aprovizionare – transpoarte;

Financiar, buget, analize economice, pețuri;

Administrative – social.

Birouri din cadrul serviciilor:

Biroul contracte gaze în cadrul serviciului producției;

Biroul urmărire lucrări investiții în cadrul serviciului investiții;

Biroul metrologie în cadrul serviciului mecano- energetic;

Biroul organizare, prognoză, normare în cadrul serviciului management, personal învățământ, salarizare;

Biroul transpoarte din cadrul serviciului aprovizionare –transpoarte;

Biroul contabilitate.

Oficii:

Oficiul de calcul;

Oficiul juridic;

Control financiar de gestiune.

TRANSGAZ S.A Mediaș își desfășoară activitatea în 39 de județe ale țării și este organizată teritorial, având sediul la Mediaș. Are 9 regionale de exploatare în teritoriu ce au sediile la: Cluj, Mediaș, Bacău, București, Craiova, Constanța, Brașov, Arad, și Braila. Fiecare regională de exploatare își desfășoară activitatea în 3-4 județe, având în subordinea sa 5-6 sectoare de exploatare. Sectoarele de exploatare au în subordine puncte de lucru ( panouri de măsurare, stații de reglare-măsurare gaze, km de conducte, etc.).

Managementul acestor subunități se realizează prin Comitetul Director de la sediul societății format din cei 4 directori (1+3 directori adjuncți ), prin directorii de regionale și prin șefii de sectoare și stații de comprimare gaze.

Conducerea sucursalei este reprezentată de către conducătorii regionalelor care sunt investiți în acest sens de către conducerea societății prin delegări de autoritate (limitată) până la un anumit nivel ce este stabilit prin regulamentul de ordine interioară și regulamentul de organizare și funcționare a societății aprobat de conducerea ROMGAZ S.A MEDIAȘ.

La 31.12.2000 societatea avea 3711 salariați, din care 491 TESA, 35 personal operativ și 3185 muncitori.

Organigrama Societății Naționale de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A Mediaș este prezentată în anexa 3

5. RELAȚIILE ÎNTREPRINDERII CU MEDIUL

TRANSGAZ S.A Mediaș colaborează cu unități furnizoare și beneficiare precum și cu alte unități din circuitul economic național și internațional, încheind contracte economice anuale și pe perioade mai scurte, achiziția și livrarea gazelor și executarea de servicii.

TRANSGAZ S.A are relații cu diverși colaboratori după cum urmează:

Schele de producție petroliere (încheie contracte de achiziție gaze);

Schele de producție gaze naturale (primind de la acestea date privind producția zilnică de gaze și bilanțul lunar );

Societatea Națională de Distribuție Gaze Naturale bucurești și Tg.Mureș (colaborează pentru menținerea în parametri a sistemului de transport gaze și a consumatorilor);

Baza aprovizionare Mediaș (tansmite necesarul de aprovizionare cu materii prime, materiale, iese de schimb și carburanți);

Furnizori de gaze externi (incheie contractede tranzitare gaze);

Armax S.A Mediaș (comenzi de execuție pentru documentațiile și pisele de schimb );

B.A.T Mediaș (asigură necesarul de mijloace de transport );

Școala Națională de Gaz Metan Mediaș (asigură un număr de locuri pe diferite profesiuni și transmite necesarul de școlarizare );

Alți agenți economici: Ciprom S.A Ploiești, Teleconstrucția S.A București, Telerom proiect S.A București, marii consumatori în industria de gaze, s.a.

În anul 1997 Consiliul European a aprobat Directiva 97/CE privind liberalizarea pieței interne a gazlor naturale.

Această directivă prevede că, clienți de gaze (clienți eligibili ) cum sunt: producătorii de electricitate, fără restricții privind nivelul consumului de gaze; clienți industriali și eventual distribuitorii se pot adresa furnizorului ales de ei, pentru nivele de consum mai mari de 25 mil mc/an. Aceștia pot beneficia de conducte directe

În perioada 1990-1997 s-au dezvoltat foarte mult consumatorii rezidențiali, având ca utilizare a gazelor naturale încălzirea, în majoritate câte 1 mc/h pentru o locuință individuală și 0,67 mc/h pentru prepararea hranei.

Pe lângă schelele de extracție ale Exprogaz S.A, unul dintre principalii furnizori ai Romgaz S.A este Societatea Națională de Petrol care asigură un procent din producția internă de gaze naturale de la schelele de extracție.

Concurența în domeniul gazelor naturale se accentuează pe măsura dezvoltării conductelor internaționale, mai ales din Federația Rusă, apoi Asia și Orientul Mijlociu către țările Asiei Orientale și de Sud și din Africa de Nord către Europa de Sud.Concurența este determinată de: existența conductelor, prețul la furnizor, continuitatea, termenele de livrare și de rigorile legii cu privire la protecția mediului.

CAPITOLUL 3

DIAGNOSTICAREA MANAGEMENTULUI SISTEMULUI DE TRANSPORT A GAZELOR NATURALE

Diagnosticarea este metoda folosită în management, prin al cărei conținut se pot identifica punctele forte și respectiv, slabe ale întreprinderii analizate.

Aplicarea acestei metode constă în analiza cauză-efect.

În prima parte a acestei analize ne vom orienta asupra identificării deficiențelor activității de transport, cu accent asupra relevării cauzelor care le generează. Pe baza acestei analize se vor propune măsuri de perfecționare a managementului sistemului de transport.

3.1 ANALIZA DIAGNOSTIC A PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI

Societatea Națională de Transport Gaze Naturale are ca activități de bază :transportul gazelor naturale prin conducte magistrale (atât achiziția de la producători, cât și livrarea către DGN-uri) și tranzitul de gaze (intern și internațional).

Rezultatul activității de transport a gazelor prin conducte magistrale se regăsește în indicatorii economico-financiari ai Societății Naționale de Transport Gaze Naturale, prezentați după cum urmează:

Mii lei

Tabel 3.1

Cifra de afaceri a scăzut în anul 2000 comparativ cu anul 1999, cu – 43 mil lei, modificările în evoluția sa fiind influențate de cantitățiile de gaze transportate (atât în tranzit intern, cât și internațional), dar și de prețurile de transport

În figura următoare este prezentată evoluția acesteia:

Fig 3.1

Cea mai mare parte a veniturilor (79% în anul 2000) provin din activitatea de bază, dar și din activitatea de tranzit (7,5% în anul 2000).

O eficientizare a activității presupune majorarea capacităților de transport atât pentru tranzitul intern cât și pentru cel internațional.

Evoluția veniturilor este redată în figura următoare:

Fig 3.2

Structura cheltuielilor:

Cheltuielile din activitatea de bază au scăzut ușor în ponderea ajungând la 87% anul 2000 fața de 89%în anul 1999. Între acestea ponderea cea mai mare a revenit cheltuielilor cu materia primă (gaze achiziționate), care au crescut în anul 2000 la 85%,de la 79%în anul 1999, reflectând majorarea capacității de gaze naturale transportate.

Cheltuielile financiare au înregistrat 2,5% în anul 2000 scăzând de la 93% în anul 1999.

Evoluția cheltuielilor este prezentată în figura următoare:

Fig 3.3

Pe baza analizei veniturilor și cheltuielilor efectuate mai sus, se constată o creștere a profitului și a rentabilității, în anul 2000 față de anul 1999, în principal datorită reducerii cheltuielilor în activitatea de transport a gazelor naturale.

Referitor la activitatea de personal arătăm că în toată perioada 1998-2000 numărul mediu de salariați a crescut de la 3711 la 3857.

Această creștere a fost determinată de punerea în funcțiune a noi obiective (SRM-uri, trasee noi de conductăși instalații mecanice aferente acestora).

Creșterea numericului cu 73 de posturi este necorespunzătoare luând în considerare dezvoltările societății (înființarea de noi distribuții de gaze), precum și a creșterii dotarilor cu mijloace fixe ce trebuie deservite permanent.

Plata drepturilor salariale se face în concordanță cu specificul fiecărui loc de muncă, conform Contractului Colectiv de muncă, salariul mediu fiind de cca 5,2 mil lei.

În perioada analizată, situația accidentelor de muncă în cadrul Societății Naționale de Transport Gaze Naturale Mediaș se prezintă astfel:

Tab 3.2

Cauzele accidentelor de muncă au fost datorate nerespectării normelor de protecție a muncii și unor evenimente rutiere de care nu s-au făcut vinovați angajații societății.

Din accidentele tehnice produse în unitate s-au înregistrat pagube materiale șI pierderi de gaze din sistemul național de gaze.

Tot în această perioadă s-au înregistrat și unele accidente tehnice pe conductele de transport gaze, după cum urmează:

– 26 accidente tehnice datorate corodării conductelor, accidente ce au fost remediate prin înlocuirea tronsoanelor de conductă cu material tubular nou; – 16 accidente tehnice, urmare a alunecărilor de teren, ce au fost remediate cu forțe proprii prin inlocuirea cu tronsoane noi de conducte deviate pe alte trasee..

Compartimentul de protecția muncii s-a preocupat în permanență pentru predarea și verificarea normelor de protecția muncii și P.S.I. la toate punctele de lucru, precum și de prelucrarea cauzelor care au condus la producerea unor accidente la nivelul sucursalei noastre cât și a celor din cadrul altor sucursale ale ROMGAZ R.A. Mediaș.

Fondurile alocate au fost folosite pentru dotarea cu echipamente de protecție în conformitate cu H.G.R. 750/1992, alimentație suplimentară pentru creșterea rezistenței organismului și asigurarea de materiale de propagandă specifice, cheltuindu-se următoarele sume:

– 1998: 30542,0 mii lei;

– 1999: 183000,0 miilei

– 2000: 32500,0 miilei

Cu toate că in perioada 1998- 2000 rezultatele sunt bune, fenomenul de blocaj financiar are efecte negative asupra desfășurării normale a activității economico-financiare, atât sub aspectul încasării producției cât și cel al plății datoriilor la terți și la bugetul statului.

Pentru cunoașterea influenței acestui fenomen, redăm mai jos creanțele și datoriile sucursalei:

Tab 3.3

Din creanțele prezentate mai jos, sumele cele mai mari existente în total în anul2000 se regăsesc la cele două D.G.N.-uri precum și la unii consumatori alimentați direct din conductele magistrale, cum sunt:

– 18472697 mii lei RENEL (FIRE Iernut)

– 32097461 mii lei TURNU S.A., VIROMET Victoria

– 1100770 mii lei SIDERCA Călărași

Datoriile cele mai mari sunt la plata gazelor și buget din care plățile restante sunt de 157248 mil.lei repartizate astfel:

– PETROM R.A. : 27234 mil.lei

– Schele de producție din ROMGAZ : 130062 mil.lei

– bugetul statului (TVA și impozit gaze) : 58413 mil.lei

Această dereglare a echilibrului financiar al sucursalei a atras după sine plata penalităților de întârziere atât la furnizorii de gaze cât și la buget, precum și plata diferențelor de curs valutar pentru importul de gaze, toate acestea cu influență directă asupra profitului rezultat din activitatea de exploatare.

Activitatea de control financiar de gestiune este organizată în baza H.G. 720/1991 și se desfășoară prin compartimentul de control compus din 3 revizori.

Șeful compartimentului de control întocmește semestrial programele cu obiectivele de control care se aprobă de conducătorul unității și se vizează de serviciul C.F./G. din cadrul ROMGAZ-S.A.

Obiectivele controlului financiar de gestiune sunt cele prevăzute de actele normative legale, instrucțiunile venite pe linie departamentală și de la regie, precum și dispozițiile date de conducerea sucursalei, el se efectuează anual la toate gestiunile celor 9 regionale componente și la gestiunile de la sediul societății.

Ca urmare a controalelor efectuate în perioada 1998- 2000 au rezultat unele constatări importante, din care exemplificăm:

– 7264 mii lei pagube datorate: lipsei de gestiuni, plăți nelegale, etc.;

– 687 mii lei plusuri în gestiune care au fost înregistrate în evidență.

Persoanele vinovate pentru producerea pagubelor sau pentru neurmărirea debitelor au fost amendate contravențional sau sancționate conform Codului muncii.

Pe lângă profitul obținut din activitatea de bază, rezultate financiare bune s-au obținut și din tranzitul internațional de gaze, activitate ce se concretizează prin încasarea tarifului de la partenerii străini, tarif ce se negociază anual cu aceștia.

Din analiza datelor prezentate reiese că Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Mediaș a obținut în perioada analizată rezultate financiare bune, ceea ce i-a permis ca din profitul obținut să-și asigure atât autofinanțarea și dezvoltarea proprie cât și redistribuirea de surse pentru celelalte unități componente ale Romgaz.

3.2 ANALIZA FLUXURILOR DE GAZE PRIN SISTEMUL NAȚIONAL DE TRANSPORT

Industria gazieră din România este definită prin activitatea SNGN ROMGAZ S.A Mediaș, aceasta fiind operatorul tehnic al sistemului național de transport gaze naturale asigurând funcționarea acestuia în condiții de siguranță.

Alimentarea și asigurarea cu gaze în condiții de siguranță a consumatorilor industriali și a populației a constituit un obiectiv prioritar ce a stat în permanență în atenția conducerii societății naționale de transport gaze naturale în toată perioada analizată.

Pentru realizarea acestei analize se vor urmării:

Achiziția gazelor

Livrările de gaze

Tranzitul intern și internațional.

ANALIZA ACHIZIȚIILOR DE GAZE

Achiziția gazelor naturale constă în preluarea acestora de la producătorii interni și externi, pe baza unor contracte de furnizare încheiate cu aceștia.

Volumul achiziților de gaze pe surse și ani se prezintă conform tabelului următor:

Mii mc/an

Tab 3.4

Datele prezentate evidențiază cu claritate că principalul furnizor de gaze rămine in continuare ROMGAZ -S.A. cu cca. 70 % din total surse, urmează PETROM -S.A. cu 20% și importul de gaze 10 %, pondere care se păstrează aproximativ constantă in toată perioada analizată. Este de remarcat reducerea importului incepind cu anul 2000 pentru ca in anul 1998 cantitatea preluată să fie numai la nivelul plăților pentru serviciile de tranzit internațional, fenomen datorat creșterii importului prin firme străine. Acest lucru implică o reducere a veniturilor obținute de către SNTGN Mediaș din tarifele de transport pentru gaze din import.

Evoluția volumului achizițiilor este prezentată în anexa 4.

Costul total de achiziție (Cach) a gazelor naturale a fost unul din factorii care a influențat situația achizițiilor de gaze.

Costul de achiziție se determină prin relația:

Cach = (Pi x Qi )

în care:

Pi = prețul stipulat în contractul de furnizare cu furnizorul “i” pentru cantitatea de gaze naturale Qi;

Qi = cantitatea de gaze naturale contractată cu furnizorul “i”.

Prețurile de achiziție a gazelor naturale și cantitățile de gaze naturale contractate cu furnizorii interni sunt următoarele:

Tab 3.5

Creșterea costurile de achiziție, se datorează în principal creșterii cererii de gaze, în special în sectorul casnic, acest lucru fiind demonstrat în analiza consumului de gaze, prezentat în tabel nr.7.

Prețurile de import sunt diferențiate pe direcții de import, cele mai coborâte fiind cele pentru Satu-Mare și Ungaria.

Costul importurilor de gaze naturale este în medie de 110 USD/1000mc. Acest cost este suportat de către S.C DGN care are ca obiect de activitate și importul de gaze naturale. SNTGN are rolul de a asigura transportul gazelor achiziționate din import, către consumatorii captivi.

Costul importurilor reprezintă anual:

Mil USD

Tab 3.6

Volumul achizițiilor de gaze este influențat și de consumul de gaze naturale,evoluția sa fiind prezentată în tabelul următor:

Mld mc

Tab 3.7

Consumul anului 2000 a reprezentat 103% față de anul 1999, înregistrând o creștere cu 0,5 mld mc, în special pentru consumul casnic cu 0,7 mld mc, diferența constând în faptul că în sectorul industrial acesta a scăzut cu 0,2 mld mc.

Scăderea consumului de gaze, în special în industrie a fost determinată de:

Reducerea producției interne, ceea ce a forțat consumatorii de gaze să se reorienteze spre alți combustibili surse și soluții energetice.

Restructurarea industriilor, oprirea sau diminuarea livrărilor către unitățile în incapacitate de plată

3.2.2 ANALIZA LIVRĂRILOR DE GAZE

Livrarea gazelor naturale presupune alimentarea propriu-zisă a consumatorilor captivi (DGN-urile și consumatorii direcți), implicând în același timp obținerea unui venit, pe baza tarifului de transport achitat de către consumatori.

Dinamica livrărilor de gaze este prezentată in tabelul nr3.8 fiind evidențiate principalele categorii de beneficiari ai SNTGN.

Mii mc

Tab 3.8

Ponderea livrărilor de gaze ale SNTGN este în sectorul distribuțiilor, cca 86% din total (55% DGN București și 45% DGN Tg. Mureș), urmează consumatorii direcți (contract de livrare cu SNTGN ) 13% și vânzări pe valută.

Evoluția volumului livrărilor de gaze este prezentată în anexa 5.

Valoarea serviciului de transport (VSNT) este venitul total necesar pentru acoperirea costurilor de operare și a investițiilor în sistemul național de transport (SNT) în condițiile asigurării echilibrului economico-financiar al transportatorului, inclusiv un profit reglementat și se calculează cu relația:

VSNT = CopSNT + InvSNT + Pt,

în care:

VSNT =valoarea serviciului de transport prin SNT

CopSNT =costuri de operare

InvSNT =investițiile în SNT

Pt =profitul aferent activității de transport

Costurile de operare (CopSNT )reprezintă totalul cheltuielilor pentru operarea sistemului național de transport și includ componente ca: cheltuieli cu întreținerea, verificarea și reparațiile curente; cheltuieli de personal-salarii, prime și alte drepturi acordate conform contractului colectiv de muncă; cheltuieli administrative –energie, materiale și alte servicii; cheltuieli financiare; Alte cheltuieli.

Investițiile (Invsnt) în sistemul național de transport reprezintă totalul cheltuielilor pentru construcția, dezvoltarea și modernizarea acesui sistem.

Valoarea investițiilor realizate în această perioadă se prezintă după cum urmează:

Mii lei

Tab 3.9

Creșterea valorii investițiilor evidențiază începutul dezvoltări sistemului de transport, acest lucru influențând în mod negativ modificarea cheltuielilor în activitatea de transport și implicit modificarea tarifului de transport.

Profitul aferent activității de transport (Pt) este luat în calculu tarifului de transport (Tt), reflectând costul capitalului investit în activele fixe nete ale sistemului de transport. Profitul luat în calcul este cel estimat al transportatorului.

Din datele prezentate în tabelul nr3.9 valoarea serviciului de transport reprezintă:

Mii lei

Tab 3.10

Evoluția valorii serviciului de transport gaze naturale este prezentată în anexa 6.

Tariful de transport este una din componentele prețului final în sectorul gazelor naturale fiind stabilit de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale (ANRDGN).

Tariful de transport (Tt) este tariful pe care transportatorul îl va practica în contractele privind transportul gazelor naturale destinate alimentării consumatorilor captivi și pe care furnizorii îl vor achita pentru serviciile prestate de transportator, corespunzător contractului de transport încheiat.

SNT este utilizat simultan pentru alimentarea consumatorilor captivi, consumatori eligibili (consumatori direcți) și/sau pentru tranzitul de gaze naturale,astfel încât tariful de transport este același pentru toți consumatorii.

Tariful de transport stabilit în funcție de valoarea serviciului de transport la capacitatea de transport pusă la dispoziția utilizatorilor și de cantitățile de gaze naturale transpotate pentru aceștia, se prezintă astfel:

Mii lei

Tab 3.11

În sezonul rece pe toată perioada analizată, presiunile de livrare a gazelor către localități au fost în general bune, excepție făcând localitățile amplasate la capătele sistemului național de transport gaze: Timișoara, Iași, Ploiești, Satu Mare și Sfântu Gheorghe.

Pentru asigurarea cu gaze a localităților situate la capetele de sistem s-au efectuat și sunt în curs de efectuare lucrări de mărire a capacităților de transport precum și tratative pentru importul de gaze prin punctele Satu Mare și Ungheni (Iași).

Cantitatea gazelor livrate de către SNTGN a fost în general conform solicitarii beneficiarilor, excepție făcând cazurile izolate în care apa sub formă de vapori și uneori chiar apă liberă a ajuns în arzătoare.

Apariția apei este datorată imposibilității separării totale a acesteia în sistemul transport, cantitățile reținute atingând valori îngrijorătoare în special la gazele asociate livrate de PETROM S.A

În perioada analizată (1998-2000) dinamicile de producție respectiv achizițiile și livrările de gaze au fost influențate in principal de urmatorii factori:

– restructurarea activităților economice și diminuarea unora dintre acestea, in special din industrie;

– declinul natural de producție înregistrat de societățile naționale ROMGAZ și PETROM.

3.2.3 ANALIZA TRANZITULUI DE GAZE

În activitatea de producție o parte distinctă a constituit-o tranzitul de gaze după cum urmează:

Tranzitul internațional de gaze din Federația Rusă pentru Bulgaria, Grecia și Turcia;

Tranzitul intern de gaze din diferite surse (Wintershall, Arcom, etc.) pentru diverși consumatori industriali.

Tranzitul intern a început ca activitate în anul 1990 prin apariția altor furnizori de gaze pe lângă cei consacrați (Romgaz, Petrom).

În tabelul de mai jos sunt evidențiate cantitățile de gaze tranzitate:

Mii mc

Tab 3.11

Ponderea tranzitului intern, a crescut cu cca 43% în anul 2000 față de 1999, evidențiind dezvoltarea acestor surse de gaze.Tranzitul intern se face numai pentru consumatorii direcți, acoperind în mod semnificativ cererea în acest sector.

Evoluția tranzitului intern este prezentată în anexa 7.

Tranzitul internațional de gaze din Federația Rusă, pe teritoriul României, către țări din Peninsula Balcanică, a început în anul 1974, pentru Bulgaria și s-a amplificat prin punerea în funcțiune în anul 1986 a unei conducte destinată importului de gaze pentru Turcia.

Capacitatea de transport a sistemului de tranzit existent, în condițiile de intrare pe teritoriul României (la Isaccea) de 55 bar și (la granița româno- bulgară Negru Vodă) de 36 bar este:

Mld mc/an

Tab 3.13

Cantitățile de gaze transportate din Federația Rusă pentru Bulgaria și Turcia sunt prezentate în tabelul următor:

Mld mc/an

Tab 3.12

Această capacitate de tranzit a fost utilizată de fiecare din țările de destinație în proporție de 20-30%, plata serviciului de tranzit făcându-se pentru capacitatea nominală.

Comparând cele două tabele rezultă următoarele:

Actuala capacitate de tranzit nu este utilizată în întregime;

Este necesară revizuirea capacităților de gaze tranzitate pentru menținerea nivelului prevăzut.

Diferențele între capacitățile de tranzit nominale și capacitățile tranzitate sunt evidențiate în anexa 8.

Tranzitul internațional de gaze este analizat ca un centru de profit distinct, deoarece în această activitate sunt implicate și alte societăți, filiale ale SNGN ROMGAZ S.A

Tarifele de tranzit sunt cuprinse între 1,5-2,5 USD/1000 mc. Luând în considerare un tarif de rtanzit mediu de 2 USD/1000 mc, venitul din tariful de tranzit va reprezenta:

USD

Tab 3.14

Acest venit ar putea constitui o parte din sursele de finanțare a majorării cantităților de gaze tranzitate.

Tranzitul internațional s-a desfășurat în condiții relativ bune, reprezentând un element de integrare zonală cu conotații politice, strategice și diplomatice.

Din analiza fluxului de gaze prin sistemul național de transport, au rezultat unele aspecte pozitive și negative care vor impune direcțiile și etapele perfecționării managementului acestei activități.

3.3 ASPECTE POZITIVE ALE SISTEMULUI NAȚIONAL DE TRANSPORT

Sistemul este dezvoltat pe întreg cuprinsul țării, având o configurație radial inelară cu centrul în Bazinul Transilvaniei ceea ce conferă o elasticitate și siguranță mărită în exploatare.

Acest sistem are toate facilitățile acestui domeniu de activitate cuprinzând toate componentele sale ca:

Panouri de măsurare a gazelor la preluarea acestora de la furnizori;

Stații de comprimare amplasate pe traseul magistralelor de gaze, ce au rolul de a reface potențialul de presiune în vederea transportului și dirijării gazelor la consumatori, la parametrii prescriși de debit și presiune;

La livrarea gazelor către consumatori, sistemul de transport este echipat cu stații de reglare- măsurare;

Are o rețea proprie de telecomunicații pentru supraveghere, control și conducere.

Sistemul este format din:

Conducte de transport cu instalații tehnologice aferente de la sursele de gaze la rețele de distribuție și la marile platforme industriale, descrise mai sus;

Conducte și instalații tehnologice faerente importului de gaze naturale;

Conducte și instalații tehnologice aferente tranzitului internațional de gaze naturale.

Întregul sistem de transport gaze naturale este proprietatea publică aparținând statului în gestiunea ROMGAZ S.A Mediaș, în exploatarea sucursalei de profil Societatea Națională de Transport Gaze Naturale.

Prin poziția geografică a României și a sistemului de transport a gazelor naturale, pe lângă actualele interconectări cu țările vecine prin conductele de import și de tranzit internațional, aceste activități se pot dezvolta și pentru alte surse de import și direcții de tranzit.

Gradul de utilizare a capacității de transport și a instalațiilor aferente a fost de cca 40-50% la nivelul anului 2000 ceea ce conferă o rezervă potențială pentru viitor în condițiile asigurării debitelor, a presiunilor corespunzătoare reabilitării tehnice a sistemului și a reanalizării fluxurilor.

Alimentarea și asigurarea cu gaze în conditii de siguranță a consumatorilor industriali și a populației a consituit un obiectiv prioritar ce a stat permanent în atenția SNTGN în anul 2000.

Potrivit competențelor ți specificului său de activitate, pentru asigurarea continuității livrărilor de gaze, societatea a acționat prioritar în următoarele direcții:

Cunoașterea în permanență a nivelelor producției de gaze naturale de la toți furnizorii și stabilirea în funcție de parametrii tehnologici a regimurilor de transport pe sisteme asigurând livrarea gazelor spre zone și direcții de consum cu cheltuieli minime;

Executarea tuturor lucrărilor de întreținere, revizii și chiar a unor lucrări de reparații capitale cu forțe proprii la conducte penrtu menținerea în stare bună de funcționare a tuturor componentelor sistemului național de transport;

Realizarea prin programe de dezvoltare a noi capacități de transport care să permită racordarea la sistemul național de transport a noi câmpuri de gaze puse în producție de schelele de extracție ROMGAZ și PETROM.

Obiectivele de investiții mai importante avute în vedere în această perioadă au fost:

Finalizarea lucrărilor la conducta de 1200 mm tranzit gaze Turcia și a conductei 1000 mm de import gaze;

Conducte de golire, conducte de transport gaze și alimentare cu gaze (a orașului Bălan).

În ceea ce privește eficența energetică și protecția mediului, în cadrul industriei gaziere, România a semnat în anul 1994 Tratatul Cartei pentru Energie (care conține obligații, detaliază măsuri și căi de eficientizare a activităților economice).

Tratatul Cartei pentru Energie și documentele aferente aprofundează corelația “Protecția Mediului – Eficiența Energetică”, cu referiri și la utilizatori.

Fiecare parte contractoare va acționa într-o manieră de realizare a unui “cost eficient”.

Protocolul Cartei pentru Energie definește noțiunile:

Carta – Carta Europeană pentru Energie (Haga, decembrie 1991);

Paretea contractoare – Stat,sau Organizație de Integrare Economică Regională care a consimțit să fie obligată de acest protocol.

În vederea eficientizării consumurilor de gaze un rol important revine SNTGN, alături de companiile producătoare de echipamente și tehnologii, de diverși finanțatori și asigurarea unui sprijin real din partea forurilor competente (Ministere, Agenții Naționale etc.).

Implicarea SNTGN este determinată de următoarele considerente:

Deține sisteme de transport;

Are relații directe cu utilizatorii de gaze naturale;

Echilibrarea ofertă – cerere de gaze naturale, asigurându-se mai ales în sezonul rece, guvernabilitatea sistemului național de transport gaze;

Reducerea blocajului financiar și asigurarea lichidităților.

Rezultatul activității de transport a gazelor prin conducte magistrale evidențiat în indicatorii economico-financiari, denotă o creștere a profitului și implicit o rată a rentabilității mai mare în anul 2000 față de anul 1999.

Realizarea programelor de viitor ale SNTGN Mediaș este condiționată de buna colaborare cu celelalte sucursale și direcții de profil din cadrul ROMGAZ Mediaș.

3.4 ASPECTE NEGATIVE ALE SISTEMULUI DE TRANSPORT

Industria gazieră din România , cu o vechime de peste 85 de ani, s-a situat în topul mondial sub aspectul producției și ca dotare tehnică pînă în anii 1970-1975.

Dezvoltarea gazieră din Europa după anii 1965-1975 pe seama gazelor din Olanda, fosta URSS și exploatările din marea nordului, realizată la nivelul cerințelor, tehnicilor și tehnologiilor modrne, concomitent cu exploatarea și cresterea nerațională a industriei gaziere naționale a făcut ca aceasta să devină depășită tehnic și economic și cea mai mare parte neintegarabilă într-un sistem european. Astfel :

Sistemul de transport s-a consruit etapizat începând cu anul 1917, pe baza rezelvelor și producției de gaze preponderente din bazinul transilvaniei și s-a dezvoltat într-o configurație radial inelară, fără o concepție unitară , tehnică și economică.

Marii consumatori de gaze și în special patformele industriale au fost amplasate la extremitățile sistemului de tranport, departe de principalele câmpuri de gaze, datorită politicii eronate a anilor 1960-1989.

Dezvoltarea transportului gazelor naturale către centrele de consum aprobate după 1990 s-a făcut fără un studiu de ansamblu pe zone și de aceea este relativ haotică și neeconomică.

Tranzitul internațional de gaze pe teritoriul României, s-a realizat relativ recent, după uzanțe și norme internaționale, dar trebuie totuși admise unele modernizări specifice ceerințelor prezente (măsurare, telecomunicații, inspectare conductelor prin metode inteligente, etc.) .

Calitatea necorespunzătoare a gazelor (prin antrenarea de fluide de zăcământ, lichide de condensare, impuritați solide, scăderea presiunilor, etc.) determină :

Refulări cu gaze a impurităților din conducte ceea ce conduce la pierderi de ciraca 300-500 mil. Mc/an;

Fenomene de eroziune și coroziune a conductelor;

Poluarea mediului înconjurător, creare de surse de incendii, de periculozitate în exploatare si potențiale pericole pentru obiectivele din vecinătate.

În ceea ce priveste protecția mediului, societatea se confruntă cu mari greutăți generate de calitatea necorespunzătoare a gazelor preluate de la schelele de producție, ceea ce impune efectuarea de refulări repetate ale conductelor de transport pentru înlăturarea fazelor lichide. Astfel, de exemplu la Regionala Craiova, pe conductele de 500 mm. Hurezani-Corbu-București sunt colectate mari cantități de lichide (12-15 vagoane/zi) , cu toate că s-a intervenit de nenumărate ori la schelele din cadrul Perom S.A. Bucuresti pentru a respecta prevederile STAS 3317/1967 privind calitatea gazelor livrate.

Situația României în privința eficienței energetice și a protecției mediului, prin prisma corelării cu producerea, transportul, distribuția și utilizarea gazelor naturale este total necorespunzătoare.!

Prețurile de achiziție și de transport a gazelor naturale sunt necorespunzătoare ca structură și nivel, lipsite de flexibilitate și neatractive atât pentru interesele proprii industriei gaziere cât și pentru parteneri externi.

Creșterea importului impune pentru SNTinvestiții importante pentru realizarea conductelor și instalțiilor tehnologice aferente.

Analizând critic activitatea tehnică și implicit cea economică a SNTGN Mediaș prin prisma rezultatelor obținute constatăm următoarele:

Facturarea producției și a facturilor restante de la beneficiarii răi platnici (Renel și combinate chimice) nu sunt urmărite în permanență;

Tehnologiile pentru recondiționarea izolației conductelor de transport gaze aflate în funcțiune sunt învechite;

Existența unor tronsoane de conductă care prezintă un factor de risc ridicat și care ar trebui înlocuite.

Ca urmare a schimbărilor ce au avut loc în economia românească, indicatorii economico-financiari prezentați au suferit o serie de influențe determinate de unele fenomene economice cum ar fi:

Creșterea prețului la gaze ca urmare a necesității ajustării acestuia la prețurile internaționale

Creșterea creanțelor, a împrumuturilor și a datoriilor la terți și la buget ca urmare a blocajului financiar generalizat la nivelul economiei naționale și a accentuării acestui fenomen de la o perioadă la alta;

Creșterea prețului la toată gama de materiale necesare desfășurării activității de producție, în special la țeavă de conducte datorită inflației și fenomenelor enumerate mai sus.

Pe baza aspectelor negative ale Societății Naționale de Transport Gaze Naturale vom propune câteva măsuri de îmbunătățire a activităților legate de supravegherea, controlul, urmărirea și conducerea sistemului național de transport.

CAPITOLUL 4

POLITICI DE PERFECȚIONARE A SISTEMULUI DE TRANSPORT GAZE NATURALE

În urma rezultatelor obținute, pe baza analizelor efectuate în capitolul 3, în contextul activității gaziere din România, rezultă următoarele:

Ponderea gazelor naturale ca sursă energetică primară în industrie, în consumul casnic și ca materie primă, va continua să crească depășind 35 – 45% din totalul formelor de energie primară, menținându-se în perspectiva anilor

2001 – 2005 la cca 25 – 26,6 mld mc/an.

Aceste cantități de gaze vor trebui preluate de la producătorii interni și din import și transportate la utilizatori (consumatorii direcți și distribuțiile de gaze), deci o activitate relativ constantă pentru următorii ani:

Producția internă de gaze naturale de la schelele de extracție ROMGAZ Mediaș și PETROM București va fi în scădere semnificativă;

Importurile de gaze pentru a nu periclita nevoile gaziere ale țării vor crește în următorii ani.

Rezumând cele de mai sus rezultă că activitatea de transport prin conducte magistrale este unitară într-un flux tehnologic și reprezintă în prezent, dar și în perspectivă cea mai importantă parte a activității gaziere din România.

Sistemul național de conducte magistrale este afectat moral și fizic de vechimea realizării unor porțiuni principale din acestea, dar este totuși funcțional.

În același timp vor apărea noi condiționări și cerințe:

Schimbarea geografică a ponderii producătorilor interni de gaze sub aspectul debitelor, presiunilor și implicit a fluxurilor de gaze către consumatori și a gradului de încărcare a unor subsisteme de transport;

Schimbarea ponderii utilizatorilor de gaze (industriali și casnici);

Dezvoltarea activității de transportinternațional pe actualul amplasament sau prin noi coridoare.

Pentru eficientizarea activității de transport gaze naturale prin conducte magistrale vom propune următoarele măsuri:

Creșterea eficienței energetice prin cogenerarea